Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 19 februarie 1998
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-02-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1998 > 19-02-1998 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 19 februarie 1998

8. Texte în divergență la proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii arendării (Retrimiterea textelor la comisiile de specialitate reunite ale celor două Camere.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

................................................

Textele rămase în divergență între cele două Camere la proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii arendării.

Domnul deputat Acsinte Gaspar.

Vă rog.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Domnilor deputați și senatori,

În legătură cu acest proiect de Lege de modificare a Legii arendării și în special în legătură cu textele rămase în divergență, urmând a fi soluționate de plenul celor două Camere, vreau să vă reamintesc că, în ședința comună anterioară, fiind supuse, pe rând, la vot varianta propusă de Comisia de mediere și adoptată de Senat, de eliminare a textului referitor la textul Camerei Deputaților privind contractul de subarendare, textul Senatului nu a întrunit numărul de voturi necesar pentru o lege organică.

Președintele de ședință, în mod corect, a supus la vot textul Camerei Deputaților. Nici în această situație, textul propus nu a întrunit numărul de voturi necesare pentru o lege organică și, atunci, s-a mers pe ideea că, ori de câte ori se dezbat în ședință comună textele aflate în divergență, trebuie să se ajungă la un text unic, care poate să fie fie textul Senatului, fie textul adoptat de Camera Deputaților, fie aprobarea unui text de compromis, care să dea satisfacție ambelor Camere. În acest sens, cele două comisii ale Camerei Deputaților și Senatului au fost desemnate ca să găsească soluția de compromis.

Fiecare dintre dumneavoastră ați primit o notă semnată de cei doi președinți de comisii și unde ni se sugerează să se meargă pe textul Camerei Deputaților. Acest lucru nu mai este posibil, pentru că acest text a căzut. Ceea ce puteau să facă cele două comisii era să vină cu un text de compromis.

În atare împrejurare, întrucât ambele texte nu au întrunit numărul de voturi necesare, ele se consideră a fi eliminate din lege, legea urmând să fie reamenajată prin eliminarea acestor texte. Deci nici măcar nu se mai poate da un vot, din nou, asupra acestor texte, în forma în care ele au fost deja votate în ședința anterioară.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul senator Cristian Dumitrescu, după care urmează domnul deputat Gheorghe Cristea.

Domnul Cristian Dumitrescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ne găsim într-una din acele situații speciale, când există riscul ca, pe baza unui vot pe care îl dăm în Camerele reunite, să dispară, din textul unei legi, un anumit articol sau un anumit capitol, chiar. Riscul este minor, atunci când textul în divergență nu afectează, să spunem, structura, filozofia sau conținutul, fondul legii. Riscul devine major, atunci când, prin eliminarea unui articol sau unui capitol, în acest fel, dispare însăși substanța legii și, practic, legea rămâne fără obiect. Din fericire, nu ne găsim în această situație acum, dar Senatul și Camera Deputaților, Parlamentul, în înțelepciunea sa, acolo unde legea, legiuitorul nu a dispus, a găsit această modalitate, această măsură, această posibilitate care, practic, devine cutumă, după ce ea a fost folosită prima oară și a fost realizată, această procedură, în cadrul Legii pentru organizarea Serviciului de Informații Externe. Și atunci s-a hotărât, la nivelul Birourilor permanente reunite ale celor două Camere și, bineînțeles, cu acceptul parlamentarilor, să se realizeze această procedură, prin care comisiile de specialitate să cadă de acord asupra unui text.

Până aici, procedura a fost îndeplinită și nu a fost contestată nici de domnul deputat Gaspar. În momentul, însă, în care domnia sa a intervenit, a făcut referire la o situație. Spune că nu putem să adoptăm nici textul Camerei, pentru că el nu a întrunit numărul de voturi, nici textul Senatului, pentru că nu a întrunit numărul de voturi și, prin procedură, el a fost eliminat. Cu totul de acord.

Problema este că noi trebuie să adoptăm un text ca un amendament care să vină din partea celor două comisii. Niciodată, nicăieri și nici într-un fel, noi nu putem să eliminăm posibilitatea ca cele două comisii să propună ca text unul din cele două texte. Nu este împotriva legii, pentru că noi, astfel, am eliminat, practic, un amendament. Noi trebuie să privim textul propus de cele două comisii ca fiind un nou amendament sau un nou text, fără să facem direct, în material, referire la textul respectiv. Eu cred că se îngrădește foarte mult posibilitatea de acțiune a Parlamentului dacă eliminăm acest text sau putem să cădem în formalism, să spunem, schimbăm o virgulă, sau o literă, sau un cuvânt în textul fie al Camerei, fie al Senatului, spunem că este amendamentul comisiei și îl trecem ca atare. Deci, pentru acest motiv de formalism, cred că noi nu putem să renunțăm la posibilitatea și dreptul, pe care noi l-am acordat comisiilor, de a propune, din nou, unul din cele două texte, ceea ce ar însemna, practic, un amendament. Noi, în fapt, am respins un text al Camerei și un text al Senatului, dar, în drept, noi avem posibilitatea să adoptăm un text care să fie similar cu acesta. Este o chestiune de dispută parlamentară sau, dacă vreți, de drept parlamentar, însă ne reduce foarte mult, în viitor, posibilitatea de acțiune sau cădem în formalism, schimbând două cuvinte, ca să nu mai fie textele identice. Dacă am acceptat această procedură și Parlamentul, în înțelepciunea sa, a convenit că aceasta este singura posibilitate pentru a elimina o lacună acolo unde, practic, ar fi foarte dificil de găsit o altă modalitate de a discerne, cred că putem să interpretăm lucrurile așa cum vi le-am prezentat eu și să susținem unul din cele două texte, în cazul de față, așa cum s-a convenit la nivelul celor două comisii, textul Camerei Deputaților.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Acsinte Gaspar, după care o să-i dau cuvântul domnului deputat Cristea.

Vă rog.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule vicepreședinte,

În momentul în care se vorbește despre un text de compromis, nu mai înseamnă același text. Comisia a venit să ne propună același text! Or, textul de compromis însemna o îmbinare, o găsire a unei soluții care să avantajeze ambele Camere!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Gheorghe Cristea.

(Nu este)

Domnul senator Apostolache.

Îmi pare rău, trebuie să dau cuvântul în ordinea în care s-au înscris la cuvânt. Vă rog să așteptați. (Se adresează domnului deputat Dumitru Bălăeț, care insistă să i se dea cuvântul)

Deci domnul senator Apostolache.

Domnul Victor Apostolache:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

În primul rând, doresc să remarc că, în practica parlamentară, nu am mai întâlnit așa ceva, respectiv un text în divergență, care nu a întrunit numărul de voturi, să se reia în altă ședință. Or, conform tuturor uzanțelor, textul trebuia considerat eliminat și legea se trimitea spre promulgare fără acesta.

Președintele, constatând că legea este șchioapă, așa cum s-au pronunțat o serie din reprezentanții puterii, în ședința trecută, o returna Parlamentului, așa cum, de altfel, a mai procedat și în alte situații. Acum, asistăm la încercarea de a rezolva pe căi total neregulamentare o modificare a unei legi, care s-a dorit, cândva, dezbătută și în procedură de urgență, dovadă că Parlamentul acceptă subordonarea față de Guvern, care i-a fost impusă până acum.

Aștept un răspuns, din partea celor care conduc ședința, în baza cărui Regulament au repus pe ordinea de zi aceste texte care nu au întrunit numărul de voturi în ședința trecută.

În al doilea rând, așa cum s-a mai afirmat și la dezbaterile din ședința anterioară, subarendarea nu poate face obiectul acestei legi, întrucât aceasta constituie cu totul altă instituție. A accepta prevederile art.25, conform căruia contractelor de subarendare, încheiate potrivit prezentei legi, le sunt aplicate dispozițiile din lege privind încheierea, înregistrarea și executarea contractului de arendare, ar însemna să dovedim și noi, parlamentarii, aceeași superficialitate cu care a abordat Guvernul această problemă impusă, de altfel, prin programul ASAL. S-a afirmat că, prin această modificare, se urmărește o armonizare cu legislația comunitară. Or, domnilor, a adopta o asemenea prevedere, în această lege, nu numai că nu se realizează o armonizare, ci, pur și simplu, ne facem de râs.

În al treilea rând, vă reamintesc că, în urmă cu câteva zile, domnul prim-ministru Victor Ciorbea, în mass-media, a susținut un așa-zis "program de guvernare sută la sută românesc". Această cerință a subarendării vă reamintesc că a fost impusă de Fondul Monetar Internațional. Acum, dacă votăm menținerea subarendării, înseamnă că ne pronunțăm împotriva programului românesc și devenim noi, parlamentarii, supușii domnului Thomson, mai ales acum, când domnia sa se află în țară, iar domnul Ciorbea s-a decis să fie din ce în ce mai bărbat. Mai prim-ministru!

Nu doresc să mai fac referire la faptul că subarendarea este total nepotrivită pentru această perioadă pe care o traversează agricultura românească. Totuși, trebuie să-mi exprim surprinderea față de susținerea pe care a făcut-o domnul președinte al Comisiei de agricultură din Camera Deputaților, în ședința trecută, în sensul că, prin această modificare a legii, se are în vedere nu numai posibilitatea subarendării terenurilor, ci și a unor bunuri, respectiv utilaje. Mă văd nevoit să-l contrazic, pentru că utilajele pot face obiectul închirierii, subînchirierii, în timp ce arenda și subarendarea are în vedere, în primul rând, terenurile. Or, domnia sa, care, între timp, a devenit un specialist în ulei, nu cunoaște că nu are nici o problemă în a închiria o presă de ulei! Din nefericire, nu realizează că prin arendare, subarendare, vânzarea terenurilor, inclusiv persoanelor de naționalitate română cu domiciliul în străinătate, în condițiile în care producătorul român nu dispune de capital și de nici un sprijin din partea statului, nu facem decât să-l omorâm pe acesta și să dăm posibilitatea firmelor transnaționale să dețină monopolul anumitor produse.

Ca atare, vă rog, stimați colegi, să votați varianta Senatului, dacă se va ajunge să încălcăm Regulamentele noastre și vom repeta votul.

Vă mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Îi dau cuvântul domnului senator Cristian Dumitrescu, pentru a vă da răspunsul.

Vă rog.

Domnul Cristian Dumitrescu:

Eu doresc să vă dau pe loc acest răspuns, domnule senator Apostolache.

În primul rând, dacă era să respectăm procedurile, urma ca dumneavoastră să invocați acest motiv procedural atunci când am votat ordinea de zi. Ordinea de zi a fost adoptată, deci acest punct a fost introdus pe ordinea de zi, conform Regulamentului, la propunerea Birourilor permanente ale celor două Camere, când a fost pregătită ședința, și adoptat, în cadrul ordinii de zi votată de către plen.

În ceea ce privește procedura, dumneavoastră știți foarte bine că izvor în dreptul parlamentar, în afară de Regulament, în afară de Constituție și în afară de alte legi care ne conduc activitatea, îl reprezintă și cutuma. Or, noi am introdus și... aici am apreciat și cred că toată lumea trebuie să aprecieze înțelepciunea Parlamentului, atunci când, pentru o situație pe care legiuitorul nu o prevăzuse, cum a fost cea care s-a produs atunci când am avut texte în divergență la Legea de organizare a Serviciului de Informații Externe și inclusiv la acest text de lege. Și, atunci, Parlamentul, la propunerea Birourilor permanente, a găsit această modalitate, care a fost acceptată, a fost validată, pentru că am adoptat un text de lege, în această bază, respectiv modificarea textului de lege legat de proiectul de Lege pentru organizarea Serviciului Român de Informații Externe. Ne aflăm în aceeași situație, a invoca, acum... deja, mai ales că este un lucru pozitiv, un lucru bun că s-a găsit o soluție pentru astfel de situații, mi se pare că este puțin forțat, în sensul de a obstrucționa dezbaterea proiectului de lege aflat în discuție.

În ceea ce privește fondul, pe fond există două curente, două teze. Este teza pe care a susținut-o domnul deputat Gaspar, potrivit căreia textul trebuie să fie un text de compromis, ceea ce, deja, excede, dacă vreți, procedura pe care noi am discutat-o, pentru că noi am mandatat Comisiile reunite să ne propună un text. Deci a spune că este un text de compromis deja presupune o obligativitatea ca cele două comisii, din textele respective, să facă un text comun, care să conțină elemente din ambele propuneri. Or, noi am lăsat libertatea, așa cum este normal, comisiilor de specialitate, fiind abilitate, ca structuri specializate în procesul legislativ, pe domeniile respective, să ne propună textul. Deci teza a doua este teza pe care am avut onoarea să o susțin, în calitate personală, și de la microfonul Parlamentului, aceea potrivit căreia, prin text, se înțelege orice text ca venind sub formă de amendament, așa cum, în procedura normală, de câte ori am avut astfel de situații și am trimis la comisie pentru reformularea unui text, am primit această solicitare.

Eu cred că suntem într-o problemă de interpretare juridică foarte sensibilă și foarte, cum să vă spun eu, specioasă care, vă spun, în formula aceasta, cum să vă spun, susținută de domnul deputat Gaspar, ar însemna că, dacă schimbăm, în textul uneia din Camere, o virgulă sau un cuvânt, practic, venim cu un alt text, pentru că așa este în lege și atunci am putea să-l votăm. Or, aceasta ar însemna, în opinia mea și a acelora care susțin această teză, formalism.

Sigur că putem să solicităm comisiilor acest lucru și să facă această modificare, pentru că, de fapt, și aici este foarte clar, avem teza care susține subarendarea și teza care nu susține subarendarea. Ce compromis poate să fie între două texte? Unul spune da, unul spune nu. Este foarte clar. Deci nu putem să găsim un compromis, o struțocămilă, între arendare și subarendare.

Vă mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Eu vă propun următorul lucru. Pentru că eu nu am, aici, posibilitatea să vă supun spre aprobare un text sau alt text propus de cele două comisii reunite, pentru că ar fi trebuit să ni se propună acest, eu vreau să vă fac următoarea propunere: să retrimitem acest raport de mediere la cele două comisii care, reunite, să ne transmită un alt raport de mediere, cu semnătura lor, așa cum hotărâseră Birourile permanente. Și acest lucru vreau să vi-l supun la vot, pentru că aici vom vorbi încă două ore și nu cred că vom putea să ajungem la vreo concluzie.

Deci eu vreau să vă supun la vot această propunere făcută și de domnul senator Dumitrescu, să retrimitem celor două comisii reunite.

Voturi pentru?

Domnul Gheorghe Dumitrașcu (din sală):

Dacă s-a votat ca ordine de zi, nu se poate, nu avem de ce!

Domnul Marțian Dan (din sală):

Nu ne lasă Regulamentul!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Stați puțin. Este o chestiune de procedură...

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnul vicepreședinte, ...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Îmi pare foarte rău...

Domnul Dumitru Bălăeț:

Propunerea dumneavoastră trebuie comentată.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Nu v-am dat cuvântul. Vă rog foarte mult, când vreți să vorbiți la microfon, ...

Domnul Dumitru Bălăeț:

Am cerut.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Mi-ați cerut cuvântul, așteptați să vă dau eu cuvântul. Și, oricum, nu erați dumneavoastră la rând, era domnul senator Turianu, după care sunteți dumneavoastră. Eu am o listă cu cei care s-au înscris la cuvânt.

Deci domnul senator Turianu.

Vă rog frumos păstrați liniștea și păstrați ordinea în sală! Vă rog frumos să păstrăm și liniștea, ca să putem să auzim ce vorbesc cei de la microfon.

Domnul Corneliu Turianu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Este o chestiune de procedură, care are prioritate și cer respectuos îngăduința de a fi supusă, în prealabil, discuției, înainte de a se proceda la vot, și am primit îngăduința de a vorbi. Am adus o probă prin care cred că reușesc să vă lămuresc cum stau, exact, lucrurile, în legătură cu această lege buclucașă, chiar dacă proba, "Monitorul Oficial al României"- Partea a II-a, dintr-o greșeală, mi-a fost udată, cu un pahar de apă, de domnul coleg Triță Făniță.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor colegi,

Felul în care au fost supuse votului Camerelor reunite ale Parlamentului, în ziua de 24 noiembrie 1997, textele în divergență la Legea pentru modificarea și completarea Legii arendării, ridică o problemă de procedură, peste care nu putem trece decât în cazul în care noi, parlamentarii, am accepta, prin absurd, că ne-am putea desfășura activitatea în dezacord cu prevederile Constituției României și cu prevederile propriului nostru Regulament al ședințelor comune. În ce anume constă abaterea de la aceste norme? În aceea că, cele două variante în divergență din raportul de mediere au fost supuse votului plenului reunit al celor două Camere în absența cvorumului (Rumoare), cum am avut cinstea să vă sesizez data trecută. Vă reamintesc, că la vot ar fi trebuit să fie prezenți 243 de parlamentari. În realitate, așa cum v-am atenționat, cu toată seriozitatea, chiar în acel moment, în sală, erau prezenți doar 230 de parlamentari, adică cu 13 voturi sub cvorum.

Probă: "Monitorul Oficial al României"- Partea a II-a nr.21l, pag.14: "Domnul Petre Roman: Vă mulțumesc, stimați colegi. Îmi pare rău, dar luările de cuvânt au luat sfârșit, în conformitate cu votul tuturor. Vă propun să trecem la vot. Vă reamintesc că este o lege organică și sunt necesare minimum 243 de voturi. Supun la vot eliminarea propusă de Comisia de mediere și adoptată de Senat. Cine este pentru eliminare? 136 de voturi pentru eliminare. Voturi împotrivă? Împotriva eliminării - 82 de voturi. (Aplauze) Degeaba, că nu s-a obținut nimic. Abțineri? Două abțineri".

Or, 136 de voturi pentru, plus 89 voturi contra, plus 5 abțineri, fac 230 de voturi și tot atâți parlamentari prezenți în sală, adică cu 13 sub cvorum.

În pofida avertismentului respectiv, s-a trecut la vot, s-au propus mai multe variante - îmi aduc aminte și o Comisie de mediere la mediere, nu este posibil așa ceva! De aceea, noi, în Birourile permanente fiind reuniți, am ajuns la concluzia că noi ne aflăm astăzi exact în faza în care ne aflam la 24 noiembrie.

Domnilor,

Să supunem cele două variante, ale Senatului și Camerei Deputaților, la vot. Aceasta este problema cu cvorumul de ședință.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Bălăeț.

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnilor președinți de ședință,

Stimați senatori și deputați,

Eu mulțumesc domnului Turianu că a vorbit înaintea mea și că mi-a luat mare parte obiectul propriei mele cuvântări.

Așa este situația și noi trebuie să ne conformăm unor proceduri legale juridic și conforme regulamentelor noastre.

În situația de față, ne aflăm în fața celor două variante - ale Camerei Deputaților și Senatului - și dacă vrem să mergem înainte, nu trebuie să admitem întoarcerea la comisiile de specialitate, cum a propus domnul președinte de ședință, ci, cel mult să rămânem la Comisia de mediere care a fost aleasă de către cele două Camere, și ea să ne propună o variantă de compromis.

Dar, domnilor, vă atrag atenția că aici nu există variantă de compromis. Ori mergem pe varianta Senatului, și părerea mea este că aceasta este varianta cea bună, pe care trebuie să o adoptăm noi, ori mergem pe varianta Camerei Deputaților, și atunci problema în divergență este o problemă de fond. Este de o importanță covârșitoare în dezvoltarea de viitor a agriculturii noastre. Nu poate fi obiectul unei singure formațiuni politice în nici un fel, ci a Parlamentului nostru în ansamblu. Pentru că, dacă admitem subarendarea, ajungem într-o anumită direcție la anumite aspecte. Iar dacă mergem pe varianta Senatului, mergem, după părerea mea, în mod corect către o agricultură românească în care, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat - depinde tot de noi cum vom sprijini prin alte legi - vom ajunge la o clasă de fermieri români, competitivă și bună pentru o economie de piață corectă și care să ducă la scăderea prețurilor de producție în agricultură.

Dacă vom merge pe varianta Camerei Deputaților, vom ajunge la o clasă de arendași, în care cea mai mare parte dintre aceștia vor fi arendași proveniți din parazitism, din afaceri cu pământul, și nu dintr-o producție reală a pământului.

De aceea, dacă vom merge să rediscutăm problema, eu propun să rediscutăm într-adevăr problema de fond și să o rezolvăm ca atare, între cele două variante. Nu există soluții de compromis.

Mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Acsinte Gaspar - este o chestiune de procedură. Vă rog.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Domnul senator Turianu a venit aici și ne-a prezentat niște calcule pe care le-a făcut în legătură cu cvorumul din ședința anterioară, însă dânsul trebuia să se refere la articolul din regulament care spune următorul lucru: "În timpul ședințelor, președinții grupurilor parlamentare pot cere președintelui ședinței comune verificarea întrunirii cvorumului. Președintele ședinței comune va decide dacă acest lucru este necesar."

S-a cerut verificarea cvorumului de președintele grupului PNȚCD? Nu s-a cerut.

"În cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, președintele suspendă ședința și arată ziua și ora de reluare a lucrărilor".

A făcut acest lucru domnul Petre Roman? Nu l-a făcut.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul senator Dumitrașcu.

Domnul Gheorghe Dumitrașcu:

Onorat prezidiu,

Domnilor colegi,

Părerea mea este că ne aflăm în fața unei probleme simple, și ca formă și ca fond.

În primul rând, nu este prima dată, nu este nici ultima oară când votez articole, votez chiar legi în viziunea Camerei Deputaților. Așadar, orgoliul este, după părerea mea, principala cauză a unora dintre încurcăturile de aici. Socot că cel mai teribil orgoliu este lipsa de orgoliu.

Așadar, chiar formula pe care va trebui s-o găsească un Parlament mai deștept decât noi, un Parlament care va veni, va fi aceea de a se evita să se pună în discuție formula Senatului sau formula Camerei Deputaților, cu aceste cuvinte; să se găsească altfel. Altminteri, repet: se nasc orgolii de care nu avem nevoie.

În al doilea rând, fără îndoială, nu este prima dată când devin liberal.

În anul 1908, domnilor, după 1907, legile care s-au dat privitoare la arendare de pământ pentru țărani, n-au fost legi de subarendare. (Animozitate în partea dreaptă a sălii.)

Onorat auditoriu,

Știu mai bine istoria decât domniile voastre, îmi pare rău.

Domnilor, legea este așa: deci, sunt texte aflate în divergență la proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii arendării.

Eu zic să ne gândim la o altă lege - a subarendării. Deocamdată, fiind la Legea arendării și vorbind despre arendare, în această situație, fără îndoială că un compromis nu se poate face. Există compromisuri și compromisuri. Există compromisuri morale extraordinare, dar între două forme - între foc și apă - nu există compromis decât sinuciderea celor două forme. Deci, nu este vorba de compromis.

Se pune în discuție eliminarea textelor votate în Camera Deputaților și a fost adoptată această idee de către Comisia de mediere prin eliminarea formei subarendării.

Din sală (din partea dreaptă):

Domnul Gheorghe Dumitrașcu:

Domnilor, nu este vorba de timp aici. Ci este vorba de a găsi soluția cea mai bună, de a trece la a vota forma care ni s-a propus și care este firească, expresia unei Comisii de mediere, în care credem și noi și dumneavoastră. Ba, aș putea să spun că noi credem cu toții - nu există noi și dumneavoastră. Este forma de mediere între două păreri și a ajuns să fie adoptată una. De ce să nu fim de acord cu această comisie de mediere, comisie care îi reprezintă, ca așezare în spațiu, pe unii care sunt mai în centrul orașului, într-o clădire mai veche, și pe unii care sunt într-o clădire mai nouă? Aceasta fiind singura diferență, la urma urmei.

Onorat auditoriu,

Părerea mea este firescul, adică trecerea la vot pentru adoptarea variantei pe care ne-o propune comisia de mediere. A căuta întoarceri către alte comisii arată nu o excesiv de bunăvoință din partea noastră, nu o excesiv de bună dorință de a vota o lege, ci de a o întârzia.

Domnilor, vă aduc la cunoștință că este jumătatea lunii februarie. Așteptăm din nou aprilie ca să votăm Legea arendării? În aprilie? Păi, în aprilie nu mai avem de ce să o facem. S-o facem acum pentru a fi utilă țăranilor și pământului, pentru că acestea sunt cele două realități fundamentale ale acestei legi. Acestea sunt cele două condiții fundamentale ale existenței poporului român, în pofida Fondului Proprietății de Stat.

Deci, ideea fundamentală este rugămintea mea, rugămintea firească de a trece la vot textul pe care Comisiile de mediere din ambele Camere ni l-au propus. Textul este de eliminare a celor două articole. Atât și nimic mai mult.

Vă mulțumesc frumos.

Așadar, pace și prietenie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dan Marțian.

Vă rog frumos să faceți liniște, pentru ca să-i ascultăm pe toți cei care s-au înscris la cuvânt.

Domnul Marțian Dan:

Domnule președinte,

Doamnelor deputat și doamnelor senator,

Domnilor deputați, domnilor senatori,

În primul rând, mulțumesc celor care au avut o anumită reacție, pentru că aceasta arată interesul pe care dânșii îl manifestă față de o problemă care este importantă, și anume: dacă noi lucrăm în spiritul unor proceduri clar codificate în regulamentele noastre sau lucrăm potrivit unei cutume nefaste, care începe să se impună, aceea de a etala la rangul de procedură regulamentară un anumit voluntarism și un anumit arbitrar.

Nu cred că putem merge pe linia acelei soluții pe care a indicat-o domnul Cristian Dumitrescu, din următoarele considerente: în ceea ce privește procesul de legiferare, el parcurge mai multe etape. Este o etapă a examinării unor proiecte de lege în comisii, și după ce comisiile și-au exercitat competențele regulamentare, se ajunge în plenul Camerei. Odată legea adoptată într-o Cameră, se trimite la cealaltă. Fiind posibile deosebiri între soluțiile adoptate de o Cameră și alta, potrivit regulamentelor, se instituie Comisia de mediere.

Problematica Comisiei de mediere și în general a stadiului de legiferare reprezentat de această verigă - Comisia de mediere, este reglementată în două părți: în regulamentul Camerei Deputaților și în mod similar în regulamentul Senatului și în regulamentul ședințelor comune.

În regulamentul Camerei Deputaților, la art.75 se stipulează faptul că: "Activitatea comisiei încetează odată cu depunerea raportului, a cărui aprobare are loc în condițiile art.74, precum și în cazul în care comisia nu ajunge la un acord asupra raportului, în termenul stabilit".

Dacă dezbaterea textelor în urma examinării rapoartelor de mediere în cele două Camere se soldează cu texte neînsușite pe baza raportului Comisiei de mediere, lucrurile se dezbat în plen. Există o competență a plenului. Plenul poate să examineze aceste soluții pe care le-a conținut raportul Comisiei de mediere, pe care le-a conținut varianta uneia sau alteia dintre Camere.

Firesc ar fi ca în această fază, dacă au rămas anumite texte în divergență, să existe un dialog, o conlucrare în care să-și poată spune părerea și membrii Comisiei de mediere sau președintele Comisiei de mediere și președinții celor două comisii care au analizat în fond în una și în alta dintre Camere textul respectiv. Și se încearcă explorarea unei soluții: aducerea ei în discuția plenului. Aici, eu cred că există o anumită similitune de procedură care ar putea să fie avută în vedere, în sensul unei dezbateri aici, nu în comisii, similară cu acele cazuri în care există legi ce se dezbat și se aprobă în plenul Camerelor reunite, cum este, de exemplu, discutarea și aprobarea Legii bugetului, a bugetului asigurărilor sociale etc.

Deci, din acest punct de vedere, după ce a fost încheiată operațiunea legată de activitatea Comisiei de mediere și după ce s-a discutat în plen, este absolut nelogic și arbitrar să credem că lucrurile trebuie trimise la o fază anterioară de legiferare, și anume când aveau competențe comisiile care au analizat în fond în una sau alta din Camere problema respectivă.

De aceea, mie mi se pare că nu putem fi de acord cu această soluție de retrimitere la comisiile sesizate în fond, pentru că în aceste împrejurări procesul de legiferare nu mai are nici un fel de coerență și se amestecă, se reiau și se depășesc niște faze anterioare care au fost parcurse.

Să presupunem că se întâmplă lucrurile în felul în care ne găsim noi acum. Se trimite proiectul de lege, așa cum a rezultat el, pentru că în ședința plenară cele două Camere n-au putut degaja o concluzie, se trimite la președintele republicii, spre promulgare. Președintele republicii, care va expertiza cu consilierii domniei sale proiectul de lege, dacă va constata că nu există logică în ceea ce privește anumite prevederi, nu are decât să îl retrimită, cu un mesaj de reexaminare, identificând exact problema care trebuie să constituie obiectul reexaminării.

Aceasta este procedura care trebuie urmată, nu ceea ce fac unii din Biroul permanent sau mai mulți din Birourile permanente ale actualelor Camere, care cred că dânșii pot să impună anumite modalități de rezolvare a problemelor, deasupra dispozițiilor regulamentare. Să terminăm odată cu acest arbitrar și cu acest voluntarism care pot să ducă la ruină viața parlamentară în România.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 26 februarie 2020, 13:33
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro