Plen
Ședința Camerei Deputaților din 7 mai 1996
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
21-09-2021
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1996 > 07-05-1996 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 7 mai 1996

  1. Intervenții ale domnilor deputați.

 

Sedința a început la ora 8,47.

Lucrările au fost conduse de domnul Marțian Dan, vice-președinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Ovidiu Cameliu Petrescu și Emil Livius Nicolae Putin, secretari.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Invităm pe toți colegii în aulă, pentru a putea începe lucrările Camerei Deputaților.

Rog pe domnii chestori să invite pe toți colegii în aulă.

Doamnelor și domnilor deputați,

Incepem lucrările ședinței Camerei Deputaților din ziua de 7 mai 1996. Mai întâi, câteva informații referitoare la participarea colegilor noștri la lucrările Camerei. Din 340 de deputați, si-au înregistrat prezența 215, sunt absenți 125. Din aceștia, 14 îndeplinesc diferite misiuni, care au fost aprobate în conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaților. Cvorumul de lucru este de 171 de deputați.

Ca de obicei, primele 50 de minute din această zi de marți sunt consacrate intervențiilor deputaților pe diferite probleme. Avem lista colegilor care au solicitat să ia cuvântul. Îi rugăm să ia cuvântul în limitele regulamentare cunoscute.

 
Petre Țurlea - Intervenție referitoare la chestionarele, propunerile, interpelările găsite în casetele deputaților.

Are cuvântul domnul deputat Petre Țurlea.

După dânsul va urma domnul Lazăr Lădariu.

 

Domnul Petre Țurlea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Ați văzut și domniile voastre că, de la un timp, tot felul de organizații și instituții bizare ne bombardează cu chestionare, propuneri, interpelări, pe care le găsim în casetele noastre. Un astfel de material datează din 10 aprilie, dar l-am primit abia săptămâna trecută în casetă.

Deputații sunt luați la întrebări și amenințați că răspunsurile lor vor fi făcute publice și citez din documentul respectiv: "... vor constitui, de asemenea, materialul de bază pentru un studiu mai amplu, ce interesează analiștii structurilor europene la care România intenționează să adere".

Așadar, parlamentari, fiți atenți, că, dacă nu sunteți cuminți și nu răspundeți așa cum vor inițiatorii chestionarului, veți fi pârâți opiniei publice interne și apoi instituțiilor internaționale.

Chestionarul amintit este semnat, în numele unui grup de studii internaționale, de către domnul Gabriel Andreescu. Institutul aparține de Grupul de Dialog Social, în care s-au adunat cei ce se consideră crema intelectualității românești, elitiștii care strâmbă din nas cu dispreț în fața a tot ce este românesc.

Chestionarul consideră că cererea României de a introduce o referire la caducitatea Pactului Ribbentrop-Molotov în tratatele cu Rusia și Ucraina este neavenită și ar provoca o rămânere a României în afara structurilor euro-atlantice.

Se amintește parlamentarilor că 97% din populația României, conform ultimelor sondaje, dorește intrarea în NATO și că cererea de a se introduce în tratate referirea menționată ar fi astfel contrară aspirației acestor 97%.

Problema este pusă în mod evident tendențios: dacă 97% dintre români vor în NATO, cu siguranță că tot o mare majoritate a românilor vor o condamnare explicită a Pactului Ribbentrop-Molotov și o anulare a consecințelor lui.

În a doua parte a chestionarului se menționează drepturile minorităților maghiare din România, care, citez din documentul respectiv : "... au fost diminuate după Revoluție, și ar împiedica semnarea Tratatului cu Ungaria".

Deputații sunt chemați să accepte toate cererile UDMR-ului. În acest context, o să vă citesc un lucru, după părerea mea, foarte interesant, o hotărâre a Curții Supreme de Justiție a Statelor Unite, chiar din perioada foarte recentă, din anul acesta. Deci: "... Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite a adoptat o hotărâre prin care limitează strict puterile Guvernului Federal în a promova susnumita discriminare pozitivă față de minorități. Instanța supremă americană a decis că programele de tratare preferențială a minorităților, lansate de-a lungul anilor de autoritățile federale contravin principiilor fundamentale ale Constituției Statelor Unite. Această discriminare pozitivă constituie, în multe cazuri, o discriminare reală față de celelalte categorii ale populației, egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor fiind suficientă pentru a oferi tuturor șanse egale".

La noi, însă după cum vedeți, se doresc, în continuare, drpturi speciale, drepturi colective, și la acțiunea pe această linie a UDMR-ului se asociază cu mare avânt și Grupul de Dialog Social.

Chestionarul la care am făcut referire - emanație a Grupului de Dialog Social, a lipsei de patriotism a majorității membrilor acestui grup elitist - ne atenționează asupra faptului că cel mai mare pericol pentru România vine din interiorul țării, de la o astfel de "coloană a cincea", care este principala piedică în calea solidarității românești la sfârșitul secolului XX.

Distinsa ziaristă Anca Florea, într-un admirabil volum publicat de curând sub titlul "Păstrați România întreagă", scria: "Elitiștii noștri, călcând într-o zi pe greblă și alegându-se cu un cucui, își vor aminti brusc de răzorul pe care pășesc, dar atunci când elitiștii noștri își vor da sema de răul pe care-l fac țării, s-ar putea să fie prea târziu și răul să nu mai poată fi îndreptat".

În Biblie, simbolul trădării erau cei 30 de arginți. Pentru elitiștii noștri, cei 30 de arginți au luat forma unor burse în occidentul atât de prețuit, forma unor sponsorizări date de Fundația Soros și așa mai departe.

S-ar putea ca, luând cei 30 de arginți, elitiștii noștri, în frunte cu semnatarul chestionarului, domnul Gabriel Andreescu să se simtă bineînsă, mai devreme sau mai târziu, neamul românesc îi va judeca și condamna moral pentru trădarea lor.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da. Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Lazăr Lădariu - românii alungați în decembrie 1989 din județele Harghita, Covasna și Mureș.

Are cuvântul domnul deputat Lazăr Lădariu - Grupul parlamentar al P.U.N.R.

După dânsul va urma domnul deputat Ioan Catarig.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

La 25 aprilie, o delegație formată din membri ai Asociației românilor alungați în decembrie 1989 din județele Harghita, Covasna și Mureș lua drumul Bucureștilor.

Ce-i aducea pe acești blânzi ardeleni, ofensați de nepăsarea și indolența unora, în dealurile Cotrocenilor și Mitropoliei, să dea ochii cu domnii Iliescu și Năstase? Asemenea înaintemergătorilor români transilvăneni, care luau calea Vienei, pentru a se plânge de nedreptăți împăratului, de data aceasta, Valer Vodă, Traian Șuteu, Gabriela Coman, Dumitru Gherman veneau în capitala României să-și spună necazul. În decembrie ‘89, casele le-au fost devastate și, în actul de vandalism care a urmat, bunurile multora au fost distruse. Ei cer justificate daune, mai ales că cei care i-au păgubit sunt bine cunoscuți pentru "bravurile" lor.

Poate că n-am fi zăbovit asupra acestor fapte, pe care unii le vor "de demult", tocmai pentru a nu fi acuzați că răscolim răni, dacă o recentă crimă nu ar fi zguduit opinia publică românească, crimă petrecută, și de data aceasta, tocmai în acel perimetru al suferinței românilor, deseori umiliți în propria țară. Tânărul subofițer de poliție, Nicolae Ioan Bontaș, a fost omorât mișelește de o bandă de descreierați din Odorheiu Secuiesc, pe numele lor: Bereș Domby Mihalyk, Bereș Domby Zsolt, Kovacs Istvan, Molnar Laszlo Botand, Jakob Arpad și Deneș Levente, toți după chipul și asemănarea asasinilor din decembrie ‘89, de la Odorheiu Secuiesc, Cristuru Secuiesc, Zetea și Dealu.

Un bun prieten și coleg, profesorul și publicistul Ilie Sandru, stabilit în Toplița Română, denumire contestată recent de un alt udemerist lovit cu leuca, amintea că și această crimă este o consecință directă a politicii dușmănoase a unor membri ai coloanei a cincea budapestane. Ciudată este străduința, demnă de cauze mai bune, de a ascunde adevărul gol-goluț.

Comunicatele duplicitare și fățarnice ale unor personalități din conducerea udemeristă, inclusiv a lui Santha Pal Vilmoș, președinte al Consiliului Județean Harghita, nu condamnă educația tinerilor maghiari în spiritul federalizării teritoriului Transilvaniei, separatismului, autonomizărilor, pentru, chipurile, "vindecarea rănilor Trianonului". Nu suflă o vorbă nici despre activitatea dușmănoasă, ostilă, antistatală a celor incitați de un Suto Andraș, Torgyan Jozsef, președinte al Partidului Micilor Agrarieri din Ungaria, Tokes Laszlo și de alții de teapa celor care strigau, cu ochii ieșiți din orbite, în decembrie ‘89 și martie ‘90: "Itt es most!" și scriau ceea ce doi ani a rămas în centrul Gheorghienilor: "Afară, români împuțiți!". Nici despre cei învățați, cu sârg, că România nu-i și țara lor!

Ei se revoltă însă că anumite ziare de limbă română au publicat "știri tendențioase și iresponsabile, care încearcă să atribuie un caracter etnic a cestui caz regretabil".

Regretabil este că, având orbul voit al găinilor, ei nu recunosc că tocmai caracterul etnic a stat la baza asasinării tânărului subofițer, a uciderii și alungării românilor, a incendierii locuințelor și distrugerii bunurilor lor în județele Harghita, Covasna și Mureș, și o știm prea bine! Noi am simțit-o pe pielea noastră!

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da. Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Catarig - Intervenție referitoare la rațiunea de a fi a activității politice în proiecția sa energetică.

Are cuvântul domnul deputat Ioan Catarig, Grupul parlamentar al Democrației Sociale din România.

Va urma, după aceea la cuvânt, domnul deputat Barbu Pițigoi.

 

Domnul Ioan Catarig:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Si în intervenția de azi vor aborda rațiunea de a fi a activității politice în proiecția sa energetică, cu implicațiile sale economice și rezultatele sociale ce decurg din acestea, prin prisma doctrinei solidarității social-economice, pornind de la realitatea PIB-ului românesc, cel mai scăzut din zona geografică în care trăim.

Astfel, analiza eficienței economice a sumelor alocate amenajărilor hidroenergetice în perioada 1 ianuarie 1990 - 31 decembrie 1994 arată următoarele: la 1 ianuarie 1990 erau amenajate centrale hidroelectrice, având o capacitate medie de producție de aproximativ 16 GWh/an, reprezentând 40% din sursele tehnice amenajabile ale României.

Producția efectivă realizată în perioada amintită a fost de 63.380 GWh, adică echivalentul a 16 milioane tone păcură, cu o medie anuală de 12.480 Gwh/an.

Producția efectivă a fost mai mică față de capacitatea medie de producție, datorită faptului că nu toate centralele puse în funcțiune aveau terminate toate lucrările de construcții, baraje și aducțiuni secundare și caracterul secetos al perioadei.

La l ianuarie 1990 erau în execuție 67 de centrale hidroelectrice în diferite stadii de construcție, care însumau o putere instalată de aproximativ 1.300 MW și o capacitate medie de producție de circa 3.500 Gwh/an.

Din centralele aflate în execuție în perioada amintită, s-au pus în funcțiune capacități noi de producție, însumând o putere instalată de 327 MW, respectiv o capacitate de producție la parametrii finali, inclusiv realizarea integrală a lucrărilor la centrale din amonte, de 613 Gwh/an.

Producția efectivă a acestor centrale în perioada celor 4 ani, ținând seama de termenele reale de punere în funcțiune, de exemplu grupurile puse în funcțiune în 1994 au numai câteva luni de funcționare, a fost de 1.218 Gwh, ceea ce reprezintă o economie de aproximativ 340 mii de tone de petrol.

Sumele cheltuite pentru realizarea de hidrocentrale în perioada respectivă au fost de aproximativ 664 milioane dolari S.U.A., ceea ce la paritatea de numai 2.000 de lei înseamnă 1.328 miliarde de lei. De remarcat că în această valoare intră, pe lângă sumele corespunzătoare a grupurilor puse în funcțiune în această perioadă, și o cotă cheltuită pentru centralele puse în funcțiune anterior, dar la care s-au mai executat anumite aducțiuni secundare și s-au finalizat lucrările la unele baraje, centrale care nu au fost puse în funcțiune, dar s-au cheltuit sume importante pentru finalizarea lor până în anul 2000.

Suma cheltuită în dolari S.U.A., arătată mai sus, a rezultat din convertirea sumelor în lei, cu valoarea medie a ratei de schimb din fiecare an al perioadei 1990-1994.

Tinând seama de suma de 664 milioane dolari S.U.A., respectiv 1.328 miliarde de lei, cheltuite pentru centrale hidroelectrice în perioada anilor 1990-1994 și de energia de circa 1.218 Gwh efectiv, produsă de grupurile puse în funcțiune în această perioadă, rezultă o investiție specifică de 1.090 lei pe KWh, respectiv un preț de cost de 27 lei/KWh.

Luând în considerare capacitățile medii de producție pe o durată totală de 5 ani, rezultă o producție de energie a grupurilor noi puse în funcțiune în perioada celor 4 ani de circa 3.068 GW, rezultând un preț de cost de circa 10,8 lei/KWh.

Pentru comparație, se menționează că prețul mediu de cost realizat de centrale hidroelectrice - RENEL în anul 1994 a fost de 6,9 lei/KWh, față de circa 52,3 lei/KWh, corespunzător centralelor termoelectrice de diferite tipuri.

Tinând seama de ponderea diferitelor tipuri de centrale - hidro - 24%, termo - 76%, a rezultat un preț mediu de cost, în 1994, de circa 40,2 lei/KWh, ceea ce a permis menținerea unui tarif mediu de vânzare de 70 lei/KWh, inclusiv taxa de dezvoltare.

De remarcat că menținerea acestui tarif coborât a fost posibilă datorită ponderii de 24% a producției centralelor hidroelectrice.

Din cele de mai sus, rezultă că prețul de cost corespunzător sumei cheltuite pentru sectorul hidro în cei 4 ani și producției efective realizate în această perioadă este de 27 lei/KWh, mult inferior prețului mediu de cost pe total RENEL, de circa 40,2 lei, realizat în anul 1994. Acest element justifică pe deplin suma alocată sectorului hidro în perioada 1990-1994.

De remarcat că, luând în considerare duratele normale de funcționare a capacităților de producție într-o perioadă de 5 ani, rezultă posibilitatea de a produce o energie de circa 3.068 GWh la un preț de 10,8 lei, față de 6,9 lei, cost de realizare în 1994.

Terminarea tuturor amenajărilor aflate la 31 decembrie 1994 în diferite stadii de execuție, unele din ele fiind puse total sau parțial în funcțiune, iar altele urmând a fi puse eșalonat în perioada 1995 - 2000, necesită fonduri de aproximativ 2.200 miliarde lei și aduc un spor al producției de energie de 3.120 Gwh. Prețul de cost al acestei energii este de 14-16 lei/KWh, deci cu mult sub prețul mediu de cost ce s-a realizat la RENEL în 1994.

În încheiere, se reamintește faptul că România este o țară a cărei balanță energetică se poate echilibra numai prin importul unor cantități mari de petrol și gaze, cu cheltuirea valutei corespunzătoare. De aceea, este util a face eforturi financiare pentru continuarea amenajării potențialului hidroenergetic în ritmul realizat în ultimii 40 de ani, adică 500 la 1.000 MW, într-o perioadă de 5 ani și în funcție de resursele financiare disponibile, bineînțeles.

De remarcat și faptul că potențialul hidroenergetic este regenerabil anual, se poate amenaja practic numai cu resurse interne și are un efect ecologic redus.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da. Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Barbu Pițigoi - Puterea judecătorească.

Are cuvântul domnul deputat Barbu Pițigoi - Grupul parlamentar al P.N.T.C.D. + P.E.R.

După dânsul va urma, apoi, la cuvânt, domnul deputat Victor Boștinaru.

 

Domnul Barbu Pițigoi:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Una din instituțiile statului de drept este puterea judecătorească. Legea, oricât de bună ar fi ea, cu toate bunele intenții ale legiuitorului, nu-și atinge țelurile urmărite dacă cel ce este pus să o aplice nu o face cu simț de răspundere, corect, voluntar, cu imparțialitate, cu judecata limpede și în cunoștință de cauză.

Puterea judecătorească, aflată, cel puțin teoretic, pe poziție de egalitate cu puterea legislativă și cu puterea executivă, trebuie să aibă și posibilitățile de desfășurare a activităților specifice, în condiții comparabile cu cele ale celorlalte puteri ale statului sus-amintite.

Nu vreau să mă refer acum și aici la salarizarea judecătorilor și a personalului auxiliar, ori la inamovibilitatea magistraților. Aceste subiecte au fost și probabil vor mai fi dezbătute.

Condițiile de muncă ale celor ce lucrează în justiție trebuie să fie însă, dacă nu la nivelul celorlalte două instituții fundmentale ale statului amintite, dar ele trebuie să corespundă măcar normelor generale universal recunoscute ale locurilor de muncă specifice.

Recent, am vizitat localul Judecătoriei Tribunalului din orașul Pitești, o clădire relativ nouă, dar total improprie scopului căruia îi este destinată, cu toate că din proiect a fost gândită a fi folosită de instanțele judecătorești. Am văzut camere, mai exact cămări, de 2/3 m.p., în care lucrează 3-4 judecători, fiecare la masa lui, înfundați în maldăre de dosare, chinuit aranjate pe un fel de birou-miniatură.

Camerele, construite în stilul arhitecturii specifice epocii de aur, dincolo de infima suprafață, au un restrâns volum de aer, înălțimea lor nedepășind 2,25 m.

În camerele grefierilor, în marea lor majoritate femei, spații de aceleași dimensiuni, mobilate și dotate cu mașini de scris, înghesuite 4 persoane, la care se adaugă încă 4 judecători, care vin să dicteze hotărârile redactate, într-o hărmălaie de nedescris, amplificată de zgomotul mașinilor de scris.

Am văzut demisoluri, cu camere insalubre pentru dactilografe, iar accesul la arhivă este aproape impracticabil.

Sălile de ședință, mici și întunecoase, neaerisite și insuficiente ca număr, impun ședințe de judecată cu publicul în două schimburi. Pe când al treilea schimb?

Câtă diferență între această "modernă construcție" și Palatul Justiției, din același oraș, construit în alte vremuri, cu o circulație interioară definită de fluxul funcțional, cu săli de ședință spațioase, bine luminate natural, înalte, cu volum mare de aer, în care justiția se impune justițiabilului, care se simte pătruns de spiritul zeiței dreptății.

Dar, această clădire a primit o altă destinație, iar municipalitatea și reprezentanții locali ai puterii centrale nu se preocupă de această instituție a statului de drept, a cărei bună funcționare garantează existența sistemului nostru democratic.

Considerăm că a sosit momentul ca Guvernul, prin puterea de decizie de care dispune, Ministerul Justiției, căruia îi aparține Palatul Justiției din Pitești, și Departamentul Administrației Locale, care dirijează fondurile bugetare cheltuite în teritoriu pentru investiții, trebuie să ia măsurile ce se impun și să urgenteze pentru a reda justiției palatul ce-i aparține, iar municipiului amintit, folosind mai înțelept decât a făcut-o până acum, fondurile irosite în lucrări inutile, fonduri ce puteau să fie dirijate către construcții care să soluționeze necesarul de spațiu pentru justiția din orașul Pitești.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Victor Boștinaru - Alegerile locale

Are cuvântul domnul deputat Victor Boștinaru - Grupul parlamentar al Partidului Democrat.

După aceea, va urma la cuvânt domnul deputat Remus Opriș.

 

Domnul Victor Boștinaru:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte de ședință,

Distinși colegi,

La 2 și 16 iunie 1996, vor avea loc în România alegerile locale, menite să dezvolte procesul de reformă în domeniul administrației locale.

Constatăm cu regret că de la începutul campaniei electorale s-au produs incidente, precum cel de la Sascut, sau cel de la Cluj-Napoca, ce pot degenera în violențe. Au avut loc numeroase acte de intimidare a candidaților opoziției, s-au înregistrat spargeri ale sediilor unor partide politice, s-au înregistrat luări de poziție nedemocratice la adresa presei interne și internaționale.

Partidele parlamentare atașate valorilor democratice își reafirmă voința ca aceste alegeri să se desfășoare într-o atmosferă civilizată, fără violențe, fără tensiuni, la capătul campaniei urmând a fi alese programele și candidații cei mai apreciați de către cetățenii României.

În spiritul acestei voințe democratice, și cu dorința ca rezultatele alegerilor să fie corecte și recunoscute, propunem invitarea de către Parlamentul României, alături de alți observatori interni și internaționali, a unor reprezentanți ai Parlamentelor statelor europene, ai Parlamentului Europei, ai Consiliului Europei, ai Internaționalei Socialiste și a altor structuri similare la alegerile locale din România, cu atât mai mult cu cât ieri, Biroul Permanent al Camerei Deputaților a preluat inițiativa colegului nostru Emil Roman ca o delegație O.S.C.E. să fie invitată pentru a observa alegerile din România.

În același timp, cerem Senatului României accelerarea dezbaterii Legii salarizării magistraților, care, conform tuturor informațiilor pe care le avem în acest moment din București, dar și din țară, devine o condiție a desfășurării alegerilor locale din România. Este o problemă de foarte mare importanță și de aceea, solicităm, inclusiv Biroului Permanent al Camerei Deputaților, să facă demersurile necesare pe lângă Biroul Permanent al Senatului ca, în cel mai scurt timp posibil, Legea salarizării magistraților să fie adoptată și medierea făcută. Altfel, mă tem că vom avea mari dificultăți.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Remus Constantin Opriș - Reforma în domeniul ocrotirii sănătății.

Are cuvântul domnul deputat Remus Opriș - Grupul parlamentar al Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat și P.E.R.

După aceea, va urma domnul deputat George Stănescu.

 

Domnul Remus Constantin Opriș:

De multă vreme, corpul medical românesc, presa, unii oameni politici și chiar Ministerul Sănătății vorbesc de necesitatea inițierii unei autentice reforme în domeniul ocrotirii sănătății. Cheia de boltă a acestei reforme este unanim recunoscută că o constituie organizarea asigurărilor de sănătate, sub auspiciile Casei Asigurărilor Sociale de Sanătate sau ale caselor particulare de asigurări.

De aceeași părere este chiar partidul de guvernământ, care a promis țării că, până la sfârșitul acestui mandat, Guvernul va lăsa în urmă acest obiectiv realizat.

Este adevărat că, de aproape 2 ani, a trecut prin Senat și apoi prin Comisia de sănătate, iar în prezent prin Comisia de muncă și protecție socială a Camerei Deputaților, o propunere legislativă care avea ca obiectiv reorganizarea caselor de asigurări de sănătate după un model de organizare, de această dată, german.

Cei ce doresc această lege sunt cei mulți, cei conștienți că asistența medicală nu mai poate fi nici acoperitoare și nici competentă în fața solicitării prin modeste alocații bugetare.

Cei ce nu doresc această lege sunt puțini, dar sunt puternici, că sunt reprezentanți tot ai partidului de guvernământ, de această dată aflați la nivelul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, sau la Ministerul Finanțelor. Aceste ministere refuză să acorde avizul lor pentru una din cele mai importante legi pe care Parlamentul ar trebui să se grăbească să o rezolve. În schimb, absența legii nu împiedică Ministerul Sănătății să deruleze, pe bază de hotărâri de Guvern, așa numitul "experiment privitor la retribuția medicilor în raport cu punctaje obținute în urma consultațiilor efectuate". Experimentul a fost început sub acoperirea Legii nr. 79 din 1991, având ca sursă de finanțare împrumutul Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare din 7 octombrie 1991. El ar fi trebuit să cuprindă 4 județe, iar întinderea în timp trebuia limitată, în concordanță cu legea, la 31 decembrie 1995. Extinderea prin hotărâre de Guvern de la 4 la 8 județe, apoi la 12 județe chiar, și continuarea încă a acestuia în prezent, nu face decât să pună acest demers în discordanță cu Constituția, care la art. 33 arată că Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală se face potrivit legii.

Intrucât țara are nevoie de o reformă sanitară autentică și nu de experimente de reformă, este neapărat necesar ca locul unor neinspirate hotărâri guvernamentale, să fie luat de Legea asigurărilor de sănătate.

Iată pentru ce, rog Biroul Permanent al Camerei Deputaților să impulsioneze la nivelul Comisiei de muncă și protecție socială finisarea raportului asupra acestei legi.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Marton Arpad Francisc - CNA și Alegerile locale

Are cuvântul domnul deputat George Stănescu, din același grup parlamentar. Absentează, da?

Îl invit atunci la tribună pe domnul deputat Marton Arpad, din Grupul parlamentar al UDMR.

 

Domnul Marton Arpad Francisc:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Sunt sigur că nu vă miră faptul că uniunea noastră nu este mulțumită cu modul cum au fost modificate legile 69 și 70. Din această cauză am propus mai multe amendamente, la ambele legi, am intervenit la discuțiile în plen, am votat împotriva mai multor articole și, în ultima instanță, am sesizat Curtea Constituțională.

De data aceasta, nu mă voi referi la acele articole despre care am vorbit mult de la această tribună, ci doar la unul în care Parlamentul a încercat să traseze conturul unei campanii decente și eficiente. Iată însă că, viața o demonstrează, și în această strădanie a noastră, am dat greș.

Intențiile noastre au putut fi răstălmăcite, iar decizia nr. 2 a C.N.A. a și impus posturilor publice și particulare de radiodifuziune și televiziune câteva restricții care, aplicate, vor avea darul de a compromite campania. Astfel, interpretarea dată de către C.N.A. termenului de "maximă audiență" duce inevitabil la "minima audiență", pentru că toate posturile din țară vor emite, aproape concomitent, emisiuni compacte de o oră de campanie, care probabil vor fi urmărite de o parte neînsemnată a populației.

O altă invenție a C.N.A. este sublinierea a doar 3 articole din Constituție - 1, 4 și 13 - din care, o altă interpretare, la fel de "binevoitoare", ar putea deduce că în România campania în limba minorităților naționale este interzisă. Legea nu are o astfel de prevede. Mai mult, Constituția României, în art.6, dă posibilitate minorităților naționale de a-și exprima identitatea etnică și mă miră faptul că CNA uită de existența art.30 din Constituție care reglementează tocmai această latură a audiovizualului. Mă refer în primul rând la interdicția oricărei cenzuri, pe de o parte, iar pe de altă parte la acel alin.7 al art.30 care, printre altele, interzice, atât în campanie, cât și în viața de zi cu zi, posturilor naționale publice, private și celor teritoriale să dea cuvânt acelor persoane care uzează de metoda ațâțării populației pe criterii etnice.

Din păcate, și în această zi am avut două astfel de discursuri de la această tribună și din păcate toate posturile de radiodifuziune și televiziune dau curs unor asemenea discursuri electorale care, conform Legii audiovizualului, ar trebui să fie pedepsite cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Vă mulțumesc.

Din sală:

Iar criminalii să scape !

 
 

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

Doamnelor și domnilor, lista vorbitorilor care s-au înscris pentru a lua cuvânt în acest segment al lucrărilor noastre a fost epuizată.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti joi, 23 septembrie 2021, 12:11
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro