Plen
Ședința Camerei Deputaților din 3 iunie 1996
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-09-2021
15-09-2021
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1996 > 03-06-1996 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 3 iunie 1996

3. Reexaminarea unor prevederi ale Legii pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.25/11 august 1995 privind reglementarea organizării și finanțării activității de cercetare-dezvoltare, ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr.36/1996 - amânare

Domnul Ion Rațiu:

................................................

În continuare, urmează a fi luate în dezbatere inițiativele legislative și rapoartele comisiilor de mediere înscrise pe ordinea de zi, prevăzute a fi dezbătute în ziua de astăzi, 3 iunie.

Urmează să procedăm la reexaminarea unor prevederi ale Legii pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.25/11 august 1995 privind reglementarea organizării și finanțării activității de cercetare-dezvoltare, ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr.36/1996.

Dacă comisia ne face onoarea, domnul Aurel Știrbu nu este aici? Este bolnav.

Da, vă rog. Deci luați dumneavoastră cuvântul.

Domnul Mihail Olteanu.

Aveți cuvântul, domnule Olteanu.

Domnul Mihail Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

În baza adresei nr.192/9 aprilie 1996 a Biroului permanent al Camerei Deputaților și în temeiul prevederilor art.118 din Regulament, Comisia juridică, de disciplină și imunități, în ședința de 15 mai a.c., a luat în dezbatere Decizia nr.36 din 2 aprilie 1996 a Curții Constituționale cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art.11 introduse în Ordonanța Guvernului nr.25/11 august 1995 privind reglementarea organizării și finanțării activității de cercetare-dezvoltare, prin articolul unic pct.6 din Legea pentru aprobarea acestei ordonanțe.

Cu ocazia examinării, comisia a constatat următoarele: în motivarea deciziei se reține că prevederile art.11 din ordonanță contravin alin.2 al art.137 din Constituție, potrivit căruia Guvernul are competenața exclusivă de a elabora proiectul Bugetului de stat și a-l supune spre aprobare Parlamentului, alin.3 care consacră principiul anualității bugetului și alin.5 al aceluiași articol care prevede că nu poate fi aprobată nici o cheltuială bugetară fără stabilirea sursei de finanțare și, de asemenea, contravin și prevederilor art.110 din Constituție, potrivit căreia, în cazul în care o inițiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat, este obligatoriu să se solicite de către Parlament o informare din partea Guvernului.

Examinând decizia, membrii comisiei și-au exprimat punctele de vedere, care converg spre două opinii, și anume: domnii deputați Aurel Știrbu, Mihail Olteanu și Marian Dumitriu au susținut că obiecția Curții Constituționale este întemeiată, în special pentru că, prin art.11 introdus în ordonanță, nu s-a prevăzut sursa de finanțare a alocației și pentru că, potrivit normelor constituționale menționate mai sus, Guvernul este autoritatea căreia îi aparține competența exclusivă să elaboreze proiectul Bugetului de stat, care propune spre avizare veniturile și cheltuielile statului pentru anul următor; domnii deputați Vasile Lupu, Gheorghe Tokay și Ilie Gâtan au susținut că nu este întemeiată obiecția formulată deoarece Guvernul, ca autoritate administrativă, trebuie să respecte legea și, deci, atunci când se elaborează proiectul Bugetului de stat, va putea ține seama și de normele cu implicații bugetare cuprinse în legi speciale anterior adoptate de Parlament și, de asemenea, poate asigura și sursa de finanțare. Supunând la vot obiecțiunea de neconstituționalitate, Comisia juridică, de disciplină și imunități a hotărât, cu 7 voturi pentru, 3 împotrivă și o abținere, să recomande plenului Camerei Deputaților ca, reexaminând Legea pentru aprobarea Ordonanței nr.25/1995, să admită obiecția de neconstituționalitate constatată de Curtea Constituțională, în conformitate cu art.144, lit.a) din Constituție și, în consecință, să elimine art.11 din cuprinsul ordonanței.

În conformitate cu prevederile alin.2 al art.118 din Regulamentul Camerei Deputaților, în cazul reexaminării, potrivit procedurii prevăzute de art.145 din Constituție, în timpul dezbaterii obiecției de neconstituționalitate nu pot fi făcute amendamente.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnul Ion Rațiu:

Trecem la dezbaterea obiecției de neconstituționalitate.

Inițiatorul dorește să ia cuvântul, da? Domnule ministru Palade, doriți?

Domnul Doru Dumitru Palade:

Nu am nimic de adăugat față de raportul comisiei.

Domnul Ion Rațiu:

Mai dorește cineva?

Da, vă rog. Doamna Paula Ivănescu.

Domnul Paula Maria Ivănescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Sigur, noi am avut discuții, de-a lungul multor ședințe, despre prevederile acestei ordonanțe și, în nenumărate rânduri, ne-am exprimat voința politică de a finanța cercetarea cu minim 1 la sută din produsul intern brut.

Eu, astăzi, nu vreau să comentez decizia Curții Constituționale, decât că este foarte ciudat cum aceeași Curte Constituțională, referitor la Legea învățământului, nu și-a invederat părerea că atribuirea unui procent prin lege, pentru o anumită secțiune din Bugetul de stat, deci pentru o anumită ramură de activitate, nu ar fi constituțională.

Eu aș dori, dat fiind că cvorumul din sală este precar și știm că obiecția de neconstituționalitate trebuie votată cu două treimi din numărul deputaților, să solicit amânarea discuției pentru lunea viitoare, când sperăm că cvorumul va fi îndeplinit.

Domnul Ion Rațiu:

Deci se propune ca să se amâne discuția sau votul, doamnă deputat?

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Și dezbaterea și votul.

Domnul Ion Rațiu:

Dezbaterea poate, totuși, să aibă loc.

Da, vă rog, domnule Márton. În această problemă de procedură, da?

Domnul Márton Árpád - Francisc:

Da.

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor,

Există o cutumă a noastră, conform căreia dacă un vot, adică o lege trebuie să fie adoptată cu un număr de voturi, atunci se supune votului numai în situația în care sunt prezenți măcar atâția parlamentari, în sală, câte voturi sunt necesare, teoretic, pentru votarea acelei legi. Vorbesc de lege organică.

Conform procedurii, prima dată trebuie să supuneți votului dacă Camera Deputaților își menține punctul de vedere și pentru aceasta, ca să-și poată menține punctul de vedere, este nevoie de votul a două treimi din totalul membrilor Camerei Deputaților. Deci, fără a avea, în această aulă, două treimi din parlamentari, nu se poate supune votului această problemă, conform acestei cutume, pentru că, altfel, am putea să supunem votului orice lege organică cu cvorumul scăzut, așa cum se procedează, fără a fi prezenți membrii necesari ai Camerei Deputaților. Cum niciodată nu am procedat așa, nici de data aceasta nu este cazul să procedăm.

Domnul Ion Rațiu:

Domnule deputat Márton, susțineți, deci, propunerea doamnei deputat Ivănescu?

Domnul Márton Árpád - Francisc:

Exact.

Domnul Ion Rațiu:

Pentru dezbatere.

Domnul Márton Árpád - Francisc:

Pentru amânare.

Domnul Ion Rațiu:

Pentru amânare. Deci să nu aibă loc nici dezbaterea.

Domnul deputat Munteanu.

Domnul Viorel Munteanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Nu este o cutumă, ci este o prevedere din Regulamentul Camerei Deputaților, care spune că, în momentul votului, dacă președintele constată că nu există majoritatea cerută pentru aprobare, poate amâna votul. Deci dezbaterea poate avea loc astăzi, nu este nici o problemă regulamentară, numai că, în momentul votului, președintele, dacă constată că în sală nu se găsesc două treimi, poate propune amânarea votului. Deci aceasta este prevederea strict regulamentară. Dar aș vrea, totuși, să-i aduc aminte doamnei deputat Paula Ivănescu că, conform prevederilor Legii Curții Constituționale, care este o lege organică, Curtea Constituțională nu se poate sesiza din oficiu. Întrucât la Legea învățământului nu a fost o contestație privind procentul (au fost contestații la Curte, dar la alte articole), Curtea Constituțională nu avea nici un drept să constate neconstituționalitatea procentului de 4 la sută care este prevăzut în Legea învățământului. Deci să nu judecăm activitatea Curții pentru lucruri pe care nu-i dă voie să le facă legea. Deci noi, dacă am aprobat această lege, legea este făcută să se respecte. Așa că să nu lansați acuzații false asupra unei instituții fundamentale a statului de drept.

Domnul Ion Rațiu:

Da, vă rog, domnule deputat.

Iertați-mă, domnul deputat Țurlea a cerut cuvântul înainte și domnul Constantinescu pe urmă.

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

O să rămân un minut exact asupra problemei pe care a ridicat-o și distinsa noastră colegă și a lămurit-o, cu avântu-i caracteristic, colegul nostru de la PDSR.

Întoarcem problema în felul invers, atunci, în cealaltă direcție. Curtea Constituțională nu a reacționat atunci când s-a cerut de către Parlament 4 la sută pentru învățământ, pentru că nu a fost sesizată. Este clar. Dar Curtea Constituțională știe foarte bine că legile României, toate, trebuie să aibă la bază aceleași criterii. Nu poți folosi niște criterii în cadrul unei legi și alte criterii în cadrul altora. Deci, creîndu-se acest precedent legislativ, era normal că, aplicând aceleași criterii, trebuia să lase și acel 1 la sută pentru sectorul acesta al cercetării. De aceea eu am o mare nedumerire în legătură cu această inconsecvență a Curții Constituționale, care este formată, totuși, din juriști de talie internațională. De aceea consider eu că a fost o decizie politică a Curții, ceea ce nu cadrează cu statutul Curții Constituționale. De aceea, vă rog, domnule președinte, acceptând ideea ca să se voteze atunci când vom avea sala aceasta plină, ca să dăm, într-adevăr, o șansă acestei legi care este absolut necesară pentru cercetarea științifică în România.

Domnul Ion Rațiu:

Domnul deputat Constantinescu întâi și, după aceea, domnul deputat Costel Păunescu.

Domnul Toader Constantinescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Sunt de acord cu amânarea votării, dar aș propune să nu fie lunea, fiindcă lunea nu vom avea niciodată un cvorum suficient pentru a lua o asemenea decizie, unde trebuie două treimi din numărul total al deputaților. Deci, pentru acest lucru, eu aș propune ca Biroul permanent să stabilească data într-o zi de lucru, în mijlocul săptămânii, când majoritatea deputaților sunt prezenți. Marți, de obicei, se pun în discuție și spre vot legi organice și atunci aș propune să fie într-o marți. Mâine nu se știe dacă vor fi toți, fiind ocupați mulți cu alegerile în teritoriu, dar, aș zice, până marțea viitoare, să se decidă acest lucru.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Rațiu:

Domnul Costel Păunescu.

Domnul Costel Păunescu:

Susțin, de asemenea, amânarea, atât a dezbaterii, cât și a votului, și aș pune sub semnul întrebării logica argumentării în această problemă. Se poate dezbate o lege cu o cincime, sau o șesime sau, poate, chiar o șeptime din numărul deputaților, iar important este să fie votat cu numărul prevăzut de norma respectivă. Cred că este logic ca atât dezbaterea, cât și votul, să se desfășoare cam în același cadru, cam în același cvorum, cât se poate și pentru dezbatere și pentru vot.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Rațiu:

Mai dorește cineva?

Da, domnule Constantinescu, vă rog, luați cuvântul. Veniți la tribună.

Domnul Toader Constantinescu:

Întrucât, atunci când s-a votat acest procent de 1 la sută pentru cercetare, s-a făcut prin vot nominal, aș propune ca Biroul permanent să supună, în ziua respectivă, această variantă să se adopte hotărârea Curții Constituționale sau să se respingă, dar prin vot nominal.

Domnul Ion Rațiu:

Da, domnule deputat, vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Ciurtin.

Aveți cuvântul, domnule Ciurtin.

Domnul Costică Ciurtin:

Domnule președinte, foarte scurt.

În legătură cu votul asupra acestei probleme de neconstituționalitate, el se va face normal, în ziua în care vom vota. Forma sub care vom vota va fi propusă atunci, dar eu zic altceva: deci discuțiile nu pot fi amânate, există, și de o parte și de alta a sălii Parlamentului, oameni care susțin o poziție sau cealaltă poziție.

Domnilor, se poate discuta, dar, dat fiind faptul că noi și așa nu mai putem aduce amendamente la acest proiect care a fost supus spre examinare Curții Constituționale, cred că discuțiile sunt încheiate acum - mie îmi face impresia - și să rămânem asupra votului. Deci nu are nici un rost să mai spunem că marțea viitoare vom discuta din nou. Nu are rost. Amendamente nu mai putem face, prin urmare discuțiile să se încheie acum, în 10-15 minute, dacă mai sunt discuții, și aici nu se poate modifica nimic, decât doar a fi supusă această problemă votului Camerei Deputaților.

Domnul Ion Rațiu:

Domnule președinte Știrbu, aveți cuvântul.

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Sigur că părerile au fost împărțite, și când am dezbătut legea și în Comisia juridică și astăzi, văd că sunt împărțite. Aici, însă, este vorba de cu totul altceva. Hai să ne gândim puțin, cu toată maturitatea care ne caracterizează, dacă nu am putut obține l la sută, cât am vrut noi din PIB, cu cât vom amâna mai mult soluționarea acestei probleme, cu atât vom aduce mai multe prejudicii activității științifice, pentru că legea nu există.

Domnul ministru poate să ne mărturisească: nu pot acționa, nu pot plăti, nu pot face activități pentru că nu au lege. Cu acest 1%, fără acest 1%, dumnealor se vor descurca, dar să nu amânăm, nu vă supărați, să nu amânăm! Aducem prejudicii muncii activității acesteia științifice. Procedural sigur că putem amâna votul, nici o problemă nu este, dar, ce putem face? Domnul președinte care conduce lucrările are atribuții, potrivit Constituției, să supună votului cine este pentru înlăturarea excepției de neconstituționalitate, după finalul discuțiilor, astăzi sau altă dată, când vreți dumneavoastră. Dacă se obține votul a două treimi atât din Camera Deputaților, cât și din Senat, excepția este înlăturată, dacă nu se obține votul a două treimi din Camera Deputaților și Senat se elimină art. 11. Nu sunt sigur și nu vă pot informa, că nu vreau să vă dezinformez, dar mi se pare că și la Senat se discută astăzi această decizie a Curții Constituționale.

Prin urmare, dezbaterile pot să aibă loc, au avut loc, iar problema votării, dacă o votăm astăzi sau altădată, să se stabilească prin votul nostru, al Camerei Deputaților. Dar, repet, să nu aducem prejudicii activității științifice, cu cât amânăm mai mult, cu atât să știți că nu ajutăm cercetarea științifică. Vă mulțumesc.

Domnul Ion Rațiu:

Mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Gemil Tasin.

Domnul Gemil Tasin:

Domnule președinte,

Aici s-a adus ca argument faptul că nu există două treimi din numărul total al membrilor Camerei Deputaților. Cu alte cuvinte, nu se poate vota această lege. Amânarea trebuie să fie nu numai a votării, ci trebuie să fie în același timp și a dezbaterii, pentru că trebuie să participe și ceilalți membrii ai Camerei Deputaților, ca să afle părerile pro și contra și în cunoștință de cauză să poată vota apoi.

De asemenea, trebuie să avem în vedere faptul că la noi, în Camera Deputaților, acest 1% din PIB a fost votat permanent. Este pentru ultima oară când noi trebuie să fim consecvenți. Deci, apelul meu către dumneavoastră și către cei care trebuie să vină în Camera Deputaților, este să fim consecvenți până la capăt și să votăm acest 1% care este absolut necesar cercetării științifice. Mulțumesc foarte mult.

Domnul Ion Rațiu:

Domnul deputat Rădulescu Zoner.

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Eu mă mir cum domnul președinte Știrbu poate spune ceea ce a spus. Ordonanța deocamdată este în vigoare? Este.

Domnul Aurel Știrbu:

Nu!

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Cum nu este? Orice Ordonanță este în vigoare și devine lege în momentul în care este aprobată de cele două Camere ale Parlamentului. Prin urmare, o amânare nu înseamnă că domnul ministru nu are parale să plătească. Ordonanța a intrat în vigoare în momentul în care a fost publicată în Monitorul Oficial.

Prin urmare, toată argumentanția dumneavoastră, îmi pare tare rău, dar cade. Și nu mai repet ce a spus colegul meu care și dânsul este cercetător la același institut, ca să nu mai pierdem vremea, subscriu la tot ce a spus dumnealui. Vă mulțumesc.

În al treilea rând, totuși, eu aș vrea să aud și cuvântul domnului ministru. Că în general când este vorba de un minister, ministrul are tot interesul să aducă mai mulți bani, să aibe un buget mai mare, să-și plătească mai bine salariații cercetători. Ar fi bine să auzim cuvântul domnului ministru. Așa se proceda în trecut în Parlament: fiecare ministru se zbătea pentru ministerul lui și pentru sectorul pe care îl coordona. Vă mulțumesc.

Domnul Ion Rațiu:

Domnule deputat Vintilescu, aveți cuvântul.

Domnul Teodor Vintilescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Domnule ministru,

Înțelepciunea noastră în această aulă a fost ca să fixăm pentru această problemă de învățământ 1% din PIB.

Cercetare - dezvoltare, da, domnule Munteanu!

Deci, odată înțelepciunea noastră după aceea a început să se dilueze. Eu mă întreb pentru ce ajungem iarăși la primul moment? Eu vă dau dumneavoastră câteva din necazurile mari din această specialitate a noastră medicală. Domnilor parlamentari, radiologia noastră, care ar beneficia și ea să se ridice pe picioare prin această lege, se găsește la pământ. Este un lucru foarte trist! Profesorul Butnaru s-a "sfărâmat", a venit la noi de nu știu câte ori, socotind că trebuie să-l ajutăm. Nu l-am ajutat! Din nou suntem puși într-o situație foarte delicată.

De aceea, vă rog pe dumneavoastră să se țină seama de aceste necesități imperioase pentru bugetul nostru privind această activitate de mare ținută și înălțime. Nu mai spun că domnul ministru trebuie să fie acela care trebuie să vină alături de noi, să spună: "Domnule, nu mă sperii de Guvern, ci mă sperii de nenorocirile care vin pe capul nostru". Mulțumesc.

Domnul Ion Rațiu:

Domnul deputat Márton, aveți cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Permiteți-mi să-mi exprim nedumerirea că un distins coleg de-al nostru jurist, președintele Comisiei juridice, de disciplină și imunități, într-o singură luare de cuvânt face două erori mari. Despre una s-a vorbit, ordonanța a intrat în vigoare. Despre cealaltă, cum că noi am putea să decidem prin vot aici dacă să amânăm sau să nu amânăm, art. 113 din regulamentul nostru, care este în vigoare, grăiește astfel: "În cazurile în care Constituția sau Regulamentul prevede o majoritate de voturi de cel puțin două treimi și președintele constată în prealabil imposibilitatea întrunirii majorității prevăzute, amână votul, stabilind ziua și ora desfășurării acestuia. O nouă amânare a votului nu poate depăși 30 de zile". Deci, nu mai avem ce să discutăm pe această problemă. Domnul președinte constată dacă suntem două treimi, dacă vede că suntem, putem vota, dacă nu, atunci ...

Domnul Ion Rațiu:

Domnule deputat, iertați-mă, dar și eu pot să citesc acest articol. Să-l citim împreună cu grijă, nu? "În cazurile în care Constituția sau Regulamentul prevede o majoritate de voturi de cel puțin două treimi și președintele constată în prealabil imposibilitatea întrunirii majorității prevăzute. amână votul"... Nu se spune nimic despre dezbatere, este adevărat, domnule deputat.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule Popescu.

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Din nou suntem confruntați cu niște distorsiuni și niște inadvertențe în procesul legislativ. Atunci când se discută și se trece la vot se presupune că oamenii votează în cunoștință de cauză. Sigur că dacă raționăm formal putem să rămânem doi inși aici să discutăm legea și pe urmă îi chemăm pe ceilalți sau peste o săptămână, să voteze. Este o practică, este posibilă, regulamentul o permite. Ați văzut că este vorba numai de amânarea votului, dar nu este indicată. Calitatea actului legislativ este profund afectată dacă numai o parte dintre deputații care vor vota participă la dialog, la discuții, la schimbul de argumente. Lucrul acesta este evident.

Dar ceea ce vreau să vă învederez este că întotdeauna când este vorba despre o obiecțiune a Curții, care este pusă în discuție, se raționează, cel puțin din partea comisiei, cu un fel de "rezervatio mentalis". Pentru că se dă impresia: "Haide, domnule, să discutăm, haide, domnule, să votăm, nu avem cvorumul, fiind că până la urmă vom admite obiecțiunea!".

De aceea, opinia mea în care cred cu adevărat este aceasta: că ori de câte ori se discută dacă admitem sau nu admitem o obiecțiune a Curții, de tot atâtea ori și dezbaterile și votul trebuie să fie făcute în prezența cvorumului legal prevăzut de Constituție pentru o astfel de lege. Altfel, înseamnă că a priori acceptăm că nu vom putea să învingem obiecțiunea și că vom accepta întotdeauna obiecțiunea Curții.

Vreau, însă, să vă semnalez alt aspect, al treilea și cel mai grav: ați văzut că o lege a trecut cu procent, altă lege nu trece sau ar putea să nu treacă cu procent. Ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă că un procedeu legislativ este încorsetat și acceptat într-o lege și el este deja în vigoare, și se aplică legea, nu este vorba despre ordonanță-, iar același procedeu legislativ nu ar mai fi constituțional, dimpotrivă, pentru că el a fost supus discuției Curții, Curtea spune că este neconstituțional, și noi trebuie să ne supunem. Și eu spun că procedeul este greșit! De unde rezultă toate aceste distorsiuni? Din faptul că, de regulă, actele normative trec repede, ne grăbim, și noi stăm să moșim acolo unde ar trebui să moșească onorabilul Consiliu legislativ.

Toate aceste treburi de tehnică legislativă trebuie să fie discutate în prealabil cu Consiliul legislativ, să-și dea avizul. Chestiunea aceasta este de mare importanță și eu spun, în opinia mea, poate greșesc, că obiecțiunea Curții este neconstituțională în sine și că este bine să se folosească procedeul procentual, că el este deja prins într-o lege care își produce efectele și că noi ar trebui să ne punem de acord cu toții să respingem obiecția de neconstituționalitate. De unde rezultă clar de tot că astăzi trebuie să fie amânate discuțiile. Așa ar trebui să fie dacă vrem cu adevărat să facem dialog cu privire la o problemă. Dacă vrem să scindăm în două: discuțiile de-o parte și votul de altă parte, sigur că putem să discutăm astăzi, dar toți colegii noștri care lipsesc și care vor fi prezenți la votul viitor nu vor participa la discuții ex propriis in sensibus. Se vor informa de la alții, prin gura altora.

Vreau, însă, să vă învederez un alt aspect și cu aceasta voi încheia. Este aici o soluție pendulatorie pe care Constituția o permite și care este neștiințifică. Să presupunem că obiecțiunea Curții se repetă de 10 ori și de 10 ori noi respingem obiecțiunea Curții. Aceasta înseamnă că soluția este științifică? Adică soluția legală, corectă în raport cu Constituția care trebuie să fie? Suntem aici în fața unei extensiuni a voinței politice, a voinței Parlamentului și Constituția permite această basculare, această pendulare pe o soluție, când pe una, când pe alta în funcție de numărul de voturi.

Deci, dacă suntem într-un cvorum și îl dorim, dacă o obiecțiune este, totuși, întemeiată, noi putem să o respingem. De ce? Că așa vrea Constituția. Și eu spun că procedeul în sine ne place uneori și nu ne place alteori. Nu este bun! Pentru că trebuie să ne întrebăm întotdeauna dacă obiecțiunea este în raport cu legea și cu principiile întemeiată sau nu, nu să o înlăturăm sau să nu o înlăturăm, după cum ne convine nouă, după cum avem interesul de moment. Aici este discuția importantă și de multe ori se întâmplă că ele, curțile, nu mă refer numai la Curtea noastră Constituțională, ele, curțile, își arogă de multe ori competențe prin efectul cutumizării, prin efectul jurisprudenței pe care o creează, și ele vor de regulă să încalece parlamentele. Nu este vorba numai de Parlamentul nostru.

De aceea, noi trebuie să păstrăm un drept echilibru între toate aceste aspecte.

Sumând tot ce am spus, eu cred că ar trebui ca această problemă de principiu să fie supusă discuție Consiliului legislativ, domnul Valter Dorneanu să primească, să dea un aviz, să vină cu constituționaliștii și să se rostească pe problemă, și noi să dezbatem chestiunea într-un cvorum adecvat, astfel încât în minutul 5 să se formuleze toate obiecțiunile și să se discute încrucișat argumentele, iar în minutul următor să se voteze adecvat. Opinia mea este că acest mod de a proceda așa cum am procedat noi până acum nu este bun. Vă mulțumesc.

Domnul Ion Rațiu:

Domnul Știrbu.

Domnul Aurel Știrbu:

O mică precizare.

Domnul Ion Rațiu:

Vă rog, domnule președinte.

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Vă mulțumesc.

Vreau să nu rămână confuzia; colegul meu, simpaticul meu prieten domnul deputat Emil Popescu a făcut o sugestie, să fie trimisă la Consiliul legislativ.

Să ne ierte Dumnezeu, clar prin Constituție și prin Legea Consiliului legislativ acesta dă aviz numai la proiectele de legi, la inițiativele legislative și la amendamente. Nu avizează hotărârile Curții Constituționale. Să nu greșim! Vă rog frumos. Nu avizează hotărârile Curții Constituționale, nu are competența aceasta.

Domnul Ion Rațiu:

Domnule deputat Popescu, aveți cuvântul.

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Domnilor,

Cine poate mai mult, poate și mai puțin! Și, în același timp, să nu umblăm după aspecte formale. Sigur că regulă este, că el, Consiliul legislativ se rostește înainte ca noi să adoptăm o lege, dar nimic, nici o normă nu interzice că dacă noi considerăm că o problemă este complicată, controversată, discutabilă și este susceptibilă la mai multe interpretări, să-i cerem acestui creier legislativ să ne spună opinia. Acest drept izvorăște din faptul că el este un auxiliar al nostru, așa cum se prevede în Constituție. Pierdem, deci, timpul. Toată discuția este alta, și anume că de multe ori se întâmplă cum se întâmplă acum, că onorata Curte Constituțională spune: "Văd problema că este greșită, nu sunt sesizat cu ea, și mă fac că nu o văd!" Ea ar trebui să aibă plenitudine de jurisdicție și să cenzureze și să țesale legea pe toate aspectele, atunci când este sesizată. Și dacă vede și aspectul 13 și 14 și 15 că nu este în regulă în raport cu Constituția, trebuie să poată să-l spună. Aceasta se numește plenitudine de jurisdicție!

Iată că acum ni se spune: "Curtea nu a văzut în ceea ce privește legea cutare problema, o vede acum", și rezultatul este că două legi o să distoneze una cu cealaltă. Despre aceasta vorbim, despre neuniformitatea de soluției. Trebuie să existe uniformitate de criterii și uniformitate de soluții. De aici rezultă diferența de soluții care este inadmisibilă la nivelul legii. Vă mulțumesc.

Domnul Ion Rațiu:

Domnule deputat, ce propuneți, domnule deputat?

Domnul Emil-Teodor Popescu:

V-am spus-o: lucrurile sunt foarte clare! Noi trebuie să utilizăm foarte mult specialiștii. Problema este foarte complicată din punctul de vedere al trecutului și al viitorului. Trebuie să știm foarte clar ce facem și cum facem cu acest procent, să fie trimis la Consiliul legislativ, să-și dea un aviz în trei zile și noi să o discutăm într-un cvorum adecvat.

Domnul Ion Rațiu:

Domnule deputat, sunteți pentru dezbatere sau nu sunteți pentru dezbatere?

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Am spus că dacă vreți putem să o dezbatem și în două persoane și în cinci persoane, dar nu este indicat. Aceasta este o chestiune, dacă vreți, de interpretare și de bun-simț, pentru că în clasă trebuie să fie toți elevii și profesorul nu face școală numai cu doi. Dar bine este să fie prezenți tot atâția cât trebuie să fie pentru vot. Dacă o lege necesită pentru eliminarea obiecțiunii, pentru înlăturarea obiecțiunii de neconstituționalitate, 383 de deputați la vot, trebuie să fie, în principiu, 383 în sală. Vă mulțumesc.

Domnul Ion Rațiu:

Deci, domnule deputat, propuneți amânarea dezbaterii.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Viorel Munteanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Ceea ce propune domnul deputat Popescu nu este posibil în condițiile regulamentului. Ordinea de zi și programul au fost aprobate, singura zi în care se puteau face modificări era ziua de azi, deci putea înainte să ceară, eventual, scoaterea de pe ordinea de zi. Nu era nici o problemă, se supunea la vot. Dar în momentul de față procedura este clară. Nu putem nici să trimitem nici la Consiliul legislativ, pentru că art. 118 din Regulament spune clar ce se întâmplă în cazurile de neconstituționalitate. Vă citesc: "În cazurile de neconstituționalitate, constatate potrivit art. 144 litera a) din Constituție, deci unde se spune: "se pronunță asupra constituționalitații legilor(...) la sesizarea Președintelui României, a unuia din președinții celor două Camere(...) a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de 25 de senatori". Deci, cazul cu Legea învățământului nu a fost sesizat, acesta este un lucru clar. Și, în continuare, se spune: "...Camera Deputaților dezbate pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplină și imunități, obiecția de neconstituționalitate". Nu este vorba ca Consiliul legislativ să dea alt aviz. Aici în regulament se spune clar pe ce bază: discutăm pe baza deciziei Curții Constituționale, pe care toată lumea o are, și a raportului Comisiei juridice, de disciplină și imunități, așa cum se prevede în regulament. Deci, nu văd nici un impediment să dezbatem astăzi, iar, tot conform Regulamentului domnul președinte trebuie să stabilească data și ora când se votează. Deci, lucrurile sunt clare. Ceea ce spuneți, de fapt, la noi înseamnă cum am procedat până cum, aproape la toate legile organice, le-am dezbătut, unele chiar, să spunem așa, o lună și jumătate, vă dau exemplu Codul Penal și am încercat să îl votăm peste o lună de zile. După logica dumneavoastră înseamnă ceea ce am făcut o lună și jumătate s-a pierdut, n-au fost copiii în clasă, cum spuneți dumneavoastră.

Deci, înseamnă că toată sesiunea noastră pe care am desfășurat-o... mai ales la adoptarea legilor organice, unde este necesar un anumit cvorum și o anumită majoritate, înseamnă că am făcut dezbateri degeaba. Iar toți colegii care au venit aici nu au făcut, nu s-au referit la obiecțiile Curții, efectiv, pentru că acesta este rostul dezbaterii, să vedem dacă obiecțiile pe care le-a prezentat Curtea într-adevăr sunt. Și după părerea mea, obiecția respectivă..., într-adevăr, noi am avut aceeași poziție și în momentul când am discutat Legea învățământului, Comisia pentru buget, finanțe și bănci și-a exprimat și atunci opinia că nu este constituțională și nu este normal să fixez în fiecare lege un prag și așa cum spune și Curtea Constituțională, din ceva ipotetic, pentru că produsul intern brut nu este o cifră, să spunem așa, certă; certe nici, să spunem, veniturile nu sunt certe. Se poate propune 1% din veniturile de la bugetul de stat, dar eu vă spun că momentul... - și vă spun și de ce am adoptat atunci la Legea învățământului 4% și vă spun de ce nu s-a făcut contestație, că putea să facă grupul nostru, pentru că ne-am opus și atunci. Deci, putea să facă contestație, dar era vorba că începea anul școlar și putea să facă și președintele obiecții, dar s-a spus: este o lege necesară; pentru ca să ne apuce noul an școlar, într-adevăr cu o nouă Lege a învățământului, că și așa am amânat-o din legislatura trecută... și s-a trecut peste obiecția respectivă, deși și aici în Camera Deputaților au fost obiecții atunci, că pragul de 4%, care s-a propus la Legea învățământului, nu este constituțională. Și nu este singurul caz, nu este singura lege care are prevederi neconstituționale. Deci, singurul lucru ce ar putea să îl facă Consiliul legislativ, că este una dintre atribuțiile stabilite prin legea organică de organizare, este să sesizeze că există necorelații între legi, există prevederi. Dar cea care are deplina libertate de a lua decizia este Camera Deputaților, iar la discuțiile din Adunarea Constituantă, într-adevăr, exista prevederea respectivă. Domnul Vida, care este aici, știe că exista în tezele la Constituantă și chiar în proiect exista precizarea că Curtea Constituțională putea asupra legilor să facă orice și nu puteau Camerele, cu nici o majoritate să respingă obiecția Curții. Dar Adunarea Constituantă a hotărât altfel. A hotărât, tocmai cum spuneați dumneavoastră, ca să nu se întâmple cum se întâmplă în alte părți unde Curțile Constituționale cumva se substituie puterii legislative și a zis: "Domnule, totuși, Parlamentul și reprezentanții alegătorilor să aibă ultimul cuvânt". De aceasta a fost introdusă respingerea cu două treimi din voturi.

Deci, domnul președinte, după ce am argumentat aici, cred că, conform regulamentului nu poate decât să spună ziua și ora în care se va supune la vot înlăturarea obiecției de neconstituționalitate a Curții Constituționale.

Domnul Ion Rațiu:

Domnul deputat Avramescu.

Domnul Constantin Gheorghe Avramescu:

Vă rog să mă iertați că voi începe cu o expresie care nu e concordanță cu această incintă și cu cei care se află în această încintă, dar am impresia că ne scărpinăm cu mâna dreaptă după urechea stângă.

În fond, această problemă a fost dezbătută. A fost dezbătută de trei ori până acum. Fiecare avem o opinie în acest domeniu.

În aceste condiții cred că continuarea dezbaterilor nu ne poate duce la niște clarificări suplimentare. Singurul lucru care ne poate aduce a ne forma o opinie mai precisă ar fi cuvântul domnului ministru, opinia dumnealui în această problemă, după care în ziua pe care o stabilește domnul președinte când vom avea cvorumul, să trecem la vot pentru că o discutăm de o oră și nu avansăm cu nici un pas. Cred că este singura soluție pe care o putem adopta.

Domnul Ion Rațiu:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Domnule președinte

Și domnilor colegi,

Domnul ministru este invitat, dânsul are dreptul de a vorbi ori de câte ori apreciază dânsul. De aceea, niciodată un drept nu trebuie convertit într-o obligație. Dacă dânsul nu dorește să ia cuvântul, nu poate fi solicitat să ia cuvântul. Este o chestiune pe care și aseară a pus-o în discuție în mod fals, la televizor, despre votul obligatoriu, ceea ce este o eroare, ca să nu spun altfel. Niciodată un drept nu poate fi convertit într-o obligație. Am un drept, am facultatea exercitării lui. Proprietarul poate să se mute în casa lui dacă vrea, nu poate fi obligat să se mute în casa lui dacă nu vrea și, deci, cetățeanul trebuie să se ducă la vot dacă vrea. Dacă nu, nu poate fi obligat să se ducă la vot. Așa și aici.

Eu spun, însă, altceva, că ce discutăm noi acum este o problemă care mereu recidivează ca un laitmotiv. De fiecare dată se întâmplă că o anumită obiecțiune a Curții nu este discutată cum trebuie și după aceea este ușor acceptată. Exact ce se întâmplă: Curtea își impune punctul de vedere. Și eu spun că s-ar putea ca obiecțiunea să fie întemeiată sau să nu fie întemeiată, iar noi nu trebuie să vedem în regulamente niște tabuuri sfinte, pentru că și ele sunt lacunare. Constituția spune clar: "Tot ce nu este interzis este permis". Prin urmare, nimic nu interzice ca noi să cerem și 100 de avize Consiliului legislativ, dacă noi simțim nevoia într-o problemă.

Domnul Ion Rațiu:

Domnule ministru,

Aveți cuvântul.

Domnul Doru Dumitru Palade:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Nu pot intra în dezbateri, fiindcă, mă rog, nici nu sunt parlamentar și nici nu pot să susțin altceva decât punctul de vedere al Guvernului, ca reprezentant al Guvernului. Vreau numai să fac două observații. S-a spus că Ordonanța Guvernului nr. 25 a intrat într-adevăr în vigoare, dar să nu uităm că sunt multe amendamente aduse, chiar în Camera Deputaților, în Comisia pentru știință și învățământ care ne-ar fi foarte utile dacă această lege de adoptare s-ar aproba de dumneavoastră și ar merge la promulgare.

Din acest motiv, nu întâmplător s-a ridicat aici, se știa că sunt o serie de plăți pe care noi nu le putem efectua acum, datorită unor observații ale Curții de Conturi și pe care unele amendamente aduse de Camera Deputaților le lămuresc.

Sigur, în privința discuțiilor purtate vreau să spun cu regret, totuși, când s-a discutat bugetul cercetării nu ni s-au dat, ci ni s-a luat vreo 5 miliarde, așa au fost posibilitățile și pe de altă parte gândiți-vă că fiecare din ministerele noastre avem mormane de legi pe care trebuie să le armonizăm și nici o lege din Comunitatea Europeană nu prevede un astfel de amendament. Vă mulțumesc.

Domnul Ion Rațiu:

Mai dorește cineva?

Avem propunerea doamnei deputat Ivănescu și a domnului deputat Márton ca să amânam dezbaterea asupra proiectului de lege.

Voci din sală:

Votul?

Domnul Ion Rațiu:

Votul, în orice caz, trebuie amânat pentru că nu avem ... Dar mai este cineva pentru dezbatere? Nu mai este nimeni.

Trebuie să încheiem pentru că nu avem cvorumul.

Amânăm votul pentru că nu mai dorește nimeni să ia cuvântul.

Trecem la punctul următor.

Potrivit art. 113 din Regulament, este foarte clar: "În cazul în care Constituția sau Regulamentul prevede majoritate de voturi de cel puțin două treimi și președintele constată în prealabil imposibilitatea întrunirii majorității prevăzute, amână votul, stabilind ziua și ora desfășurării acestuia". Deci, este datoria mea și împlinesc prevederile Reglamentului să-l amânăm pentru mâine la ora 11,00. Da?

Voci din sală:

E bine!

Domnul Ion Rațiu:

Vă mulțumesc.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 21 septembrie 2021, 2:23
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro