Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of January 30, 2002
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.4/09-02-2002

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
20-01-2020
Video archive:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2002 > 30-01-2002 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of January 30, 2002

2. Dezbateri asupra Proiectului de Lege privind modificarea și completarea Codului penal, a Codului de procedură penală și a unor legi speciale (amânarea votului final).
 
see bill no. 400/2001

Domnul Valer Dorneanu:

................................................

Urmează Proiectul de Lege privind modificarea Codului penal, a Codului de procedură penală și a unor legi speciale.

Dau cuvântul domnului ministru Bobiș, din partea inițiatorului, pentru a prezenta acest proiect.

Domnul Teodor Bobiș:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Îmi pare rău că, colegul de la Justiție nu este aici ca să susțină acest proiect. Voi încerca, rugându-vă să-mi iertați eventualele poticniri, dacă vor fi.

Acest proiect de lege reflectă cerința socială de a repune într-o concordanță deplină situația de fapt cu starea de drept, în sensul de a reglementa situațiile juridice de fapt cu reglementări juridice corespunzătoare și cu sancțiuni corespunzătoare, în funcție de pericolul social al faptelor respective.

Prin acest proiect de lege, se încearcă, de asemenea, să se dea o reglementare adecvată și unor situații noi, având în vedere cazuistica judiciară care este, în momentul de față, încărcată cu spețe (dosare) ce impun reglementări noi.

Proiectul de lege aduce câteva îmbunătățiri în categoria infracțiunilor care, până la acest moment, se considerau că prezintă un pericol social redus. În realitate, ele, prin frecvența și prin modalitatea de săvârșire a lor, relevă un pericol social major. De aceea vă rugăm să aveți în vedere că toate propunerile de îmbunătățire a textelor sunt în spiritul ideii de a da o reglementare și de a prevedea sancțiuni care să corespundă, pe de o parte, cu cerința de a doza sancțiunile în funcție de pericolul social al faptei și, pe de altă parte, de a apăra valorile sociale față de aceste manifestări care, uneori, aduc grave prejudiciii atât persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice, victime ale acestor infracțiuni.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Domnul președinte Olteanu.

V-aș ruga să prezentați dumneavoastră succint raportul, pentru că, probabil, se vor face discuții pe texte mai mult.

Domnul Ionel Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

O să încerc să prezint cât mai succint raportul asupra Proiectului de Lege privind modificarea și completarea Codului penal, a Codului de procedură penală și a unor legi speciale.

Comisia juridică a examinat acest proiect, după ce a primit, evident, avizul Consiliului Legislativ, desigur, în prezența reprezentantului Guvernului, și a adoptat acest proiect de lege cu ușoare ameliorări menționate în raport ca amendamente.

Vă mulțumesc și cred că putem trece la dezbaterea pe articole, mai întâi a amendamentelor respective, cu rugămintea comisiei ca proiectul să fie adoptat în forma propusă de comisie.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă dorește cineva să intervină la dezbateri generale? Nu.

Trecem la dezbaterea pe texte.

Cu privire la titlul legii, dacă aveți obiecțiuni? Nu.

Votat în unanimitate.

La art.I, preambul? Nu sunt.

Votat în unanimitate.

La punctul 1, cel cu privire la modificarea art.44, vă rog să urmăriți, în raport, amendamentul nr.1 de la pag.1.

Dacă aveți obiecțiuni la amendamentul 1? Nu.

Votat în unanimitate.

În consecință, după alin.2 al art.44, se va introduce alin.21 cu conținutul prevăzut în amendamentul nr.1.

La punctul 2, dacă aveți obiecțiuni? Comisia nu a avut. Nu.

Votat în unanimitate.

La punctul 3, dacă aveți obiecțiuni? Comisia nu a avut. Nici dumneavoastră.

Votat în unanimitate.

La punctul 4, cel cu privire la art.76, alin.1, dacă aveți obiecțiuni? Nu.

Votat în unanimitate.

La punctul 5, cu privire la art.182.

Poftiți? (Discută cu domnul deputat Cornel Bădoiu)

Deci eu am întrebat la fiecare punct dacă există obiecțiuni, pentru că nu au fost în raport amendamente admise.

Iertați-mă, domnul general Bădoiu nu a urmărit exact numărătoarea.

Deci, după punctul 2 pe care l-am adoptat, nefiind obiecțiuni, înainte de punctul 3, înainte de art.63, domnia sa avea un amendament respins.

Vă rog să vi-l susțineți.

Domnul Cornel Bădoiu:

E vorba de un amendament respins referitor la cuantumul pedepselor prevăzute la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri.

Având în vedere că o serie de fapte care se încadrează în acest text de lege prezintă un pericol social destul de ridicat, pe unele le întâlnim foarte des în practică, am propus ca limitele de pedeapsă de la alin.1 din art.321 să fie modificate, în sensul..., mărite de la 6 luni la 3 ani sau amendă, de la 1 an la 5 ani, iar la alin.2, respectiv de la 1 la 7 ani să se înlocuiască cu 2 la 7 ani.

Acesta este amendamentul și cred că practica ne obligă să facem aceste modificări.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea inițiatorului.

Domnul Alexe Costache Ivanov:

Domnule președinte,

Stimate doamne, domnilor deputați,

Suntem de acord cu amendamentul propus de domnul deputat Bădoiu, care se referă la majorarea pedepsei, la art.321 care sancționează infracțiunile care vizează tulburarea ordinii publice.

Domnul Valer Dorneanu:

Comisia?

Domnul Ionel Olteanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Având în vedere acordul inițiatorului, cred că și comisia poate să accepte un asemenea amendament.

Aș ruga să fim, cu toții, atenți pentru ca, atunci când examinăm și adoptăm un articol, să nu mai revenim.

Mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Aveți dreptate, domnule președinte.

Supun votului dumneavoastră amendamentul prezentat de domnul deputat Bădoiu, acceptat și de comisie și de către inițiator.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abțineri?

S-a adoptat amendamentul.

Urmează ca, după punctul 2, staff-ul tehnic să aibă în vedere să introducă punctul 3, cu precizarea potrivită, la art.321, "pedeapsa se modifică după cum urmează". O să vă ajute domnul deputat Bădoiu.

La punctul 3, revin asupra lui.

Dacă aveți obiecțiuni? Nu.

Votat în unanimitate.

Punctul 4.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule președinte, s-a votat, inclusiv punctul 4.

Domnul Valer Dorneanu:

Bun, dacă am revenit, acum l-am reluat, ca să audă toți, și cei care nu au fost atenți.

Punctul 5 cu privire la art.182.

Aveți obiecțiuni? Nu.

Votat în unanimitate.

La punctul 6, vă rog să urmăriți, în raport, amendamentul comisiei de la pag.3, punctul 2.

Dacă aveți obiecțiuni la amendamentul 2? Nu aveți.

Votat în unanimitate.

În consecință, alin.1 și 2 de la art.184 vor fi modificate potrivit amendamentului 2.

La punctul 7, dacă aveți obiecțiuni? Nu aveți.

Votat în unanimitate.

La punctul 8, cel cu privire la art.189, dacă aveți obiecțiuni? Nu aveți.

Votat în unanimitate.

La punctul 9, cu privire la art.192, dacă aveți obiecțiuni? Nu.

Votat în unanimitate.

La punctul 10, cel cu privire la art.211, alin.2, dacă aveți obiecțiuni? Nu.

Votat în unanimitate.

Punctul 11 privind introducerea unui nou alineat la art.211.

Dacă aveți obiecțiuni? Nu.

Votat în unanimitate.

Punctul 12. Urmăriți art.272.

Dacă aveți obiecțiuni? Nu.

Votat în unanimitate.

La punctul 13, dacă aveți obiecțiuni? Nu aveți.

Votat în unanimitate.

La punctul 14, nu aveți obiecțiuni.

Votat în unanimitate.

La punctul 15, nu aveți obiecțiuni.

Votat în unanimitate.

La punctul 16, nu sunt obiecțiuni.

Votat în unanimitate.

La punctul 17, nu sunt obiecțiuni.

Votat în unanimitate.

La punctul 18, cel cu privire la art.329, vă rog să urmăriți amendamentul 3, de la pag.3 – 4, din raportul comisiei.

Dacă aveți obiecțiuni la amendamentul 3? Nu aveți.

Adoptat amendamentul în unanimitate și, în consecință, art.329 va avea formularea rezultată din amendament.

La preambulul art.II, dacă aveți obiecțiuni? Nu.

Votat în unanimitate.

La punctul 1 al art.II, la amendamentul 4, dacă sunt obiecțiuni?

Poftiți.

Domnul deputat Bădoiu.

Domnul Cornel Bădoiu:

S-a propus eliminarea acestui text de lege.

Apreciez că, dintr-o eroare, l-am acceptat ca amendament, pentru că, verificând ulterior, am constatat că, prin Legea nr.456 din 18 iulie 2001 a fost aprobată Ordonanța de urgență a Guvernului nr.207 din 2000, care, la pct.6, la art.II, pct.1, lit.a) a punctului 1 al art.27 sunt enumerate o serie de infracțiuni pentru care competența o au tribunalele, printre care și infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave. Dacă vom lectura acest text de lege, vom constata cu surprindere că o altă infracțiune, tot atât de gravă și anume cea care se intitulează "abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave" nu mai apare ca fiind de competența tribunalelor. Cu alte cuvinte, ar fi de competența judecătoriilor. Mi se pare că, în raport de pericolul social ridicat al acestei infracțiuni, normal este ca, competența să revină tribunalelor. De aceea, eu aș merge pe ideea de a nu fi înlăturat acest art.27, pct.1, lit.a), ci doar completat, după cum urmează: infracțiunile prevăzute de Codul penal la art.174-177, art.179, 189 alin.3, 190, 197 alin.3, 209, alin.3 și 4, 211 alin.2 și 3, art.212, 215 alin.5, art.2151 alin.2 – delapidare cu consecințe deosebit de grave, art.218, 238 și aici intervine noutatea, 2481 Cod penal – abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave – art.252, 254, 255, 257, de la 266 la 270, de la 273 la 276, când s-a produs o catastrofă de cale ferată, 2791, 298, 312 și art.317, precum și infracțiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, muniții sau materii explozive ori radioactive. Mă aștept la o replică din partea inițiatorului. se merge pe teoria că s-ar fi făcut o trecere în revistă a limitelor de pedeapsă și întrucât infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave se pedepsește de la 5 la 15 ani, cu închisoare de la 5 la 15 ani, spre deosebire de infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave care se pedepsește cu închisoarea de la 10, pare-mi-se, până la 20 de ani, nu ar mai fi cazul să intre în categoria infracțiunilor mai complexe care presupun o experiență oarecare în a le instrumenta și a le judeca.

Mi se pare că raționamentul inițiatorului nu este cel corect, noi trebuie să avem în vedere pericolul social al faptei și nu scara sancționatoare. Așa stând lucrurile, v-aș ruga să fiți de acord cu punctul meu de vedere, pentru că de fapt și la urma urmei, efectiv, atunci când am votat în iulie 2000 textul modificator, ne-a scăpat acest aspect, cel referitor la infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave. Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea inițiatorului, domnule ministru Ivanov, vă rog să vă pronunțați.

Domnul Alexe Costache Ivanov:

În primul rând, cred că propunerea unui amendament în plen pentru prima oară se abate de la prevederile Regulamentului Camerei. Acest amendament nu a fost formulat decât aici pentru prima oară.

În al doilea rând, nu suntem de acord cu introducerea în corpul art.27 Cod procedură penală a abuzului în serviciu în forma calificată, pentru că s-ar crea un dezechilibru. Toate infracțiunile la care se referă art.27 din Codul de procedură penală, prevăzute la lit.a) sunt de competența tribunalului și maximul special prevăzut de lege pentru toate aceste infracțiuni care sunt aici enumerate este peste 15 ani până la 20 de ani.

toate infracțiunile care sunt sancționate cu maximum special de până la 15 ani sunt date în mod rațional în competența de judecată a judecătoriilor, iar infracțiunea despre care se propune să fie introdusă în acest text are maximum de 15 ani. Așa cum deja am arătat celelalte infracțiuni care sunt enumerate în corpul art.27 sunt sancționate cu un maxim special de peste 15 ani.

Deci, rațiunea pentru care s-a stabilit această ierarhie în competență a fost aceea de a se degreva Curtea Supremă de Justiție de dosare care nu sunt de o complexitate care să atragă judecarea în recurs de către înalta instanță a acestor infracțiuni.

După cum se cunoaște, Curtea Supremă este o instanță foarte aglomerată, termenele se acordă la distanțe foarte mari, se acordă termene de câte 5, 6 luni, ba poate chiar și mai mult și în mod constant, conducerea Curții și judecătorii acestei Curți se plâng că au o competență foarte largă. Deci, atunci când s-a stabilit, s-a coborât competența în infracțiuni care nu sunt de o complexitate extraordinară către instanțele inferioare, mă refer la judecătorii, tribunal, s-a avut în vedere și această chestiune. Deci, dacă competența pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art.2481, începe la judecătorie, recursul se va judeca de Curtea de Apel. nu se mai ajunge la Curtea Supremă, unde pe rolul Secției penale sunt nenumărate cauze și în această chestiune cred că și domnul deputat Bădoiu nu mă poate contrazice.

iată rațiunile pentru care noi nu suntem de acord cu acceptarea acestui amendament.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi, eu am fost în eroare că am crezut că este vorba de un amendament care a fost respins de către comisie, însă este vorba de un amendament de fond care se încearcă a fi introdus în plen, acest lucru după regulament nu este permis, încât nu pot să supun votului acest amendament, cu atât mai mult cu cât nici inițiatorul nu este de acord.

Supun votului dumneavoastră pct.1 al art.II.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Dacă sunt voturi contra?

Abțineri?

Unanimitate.

La pct.2 de la art.II nu sunt obiecțiuni. Votat în unanimitate.

Pct.3 și 4, comisia nu a avut obiecțiuni, dacă aveți dumneavoastră? Nu aveți. Votate în unanimitate.

Pct.5 – nu aveți obiecțiuni. Votat în unanimitate.

Pct.6, urmăriți vă rog amendamentul 5 de la pag.5. Dacă aveți obiecțiuni la amendamentul 5? Nu aveți. Votat în unanimitate.

În consecință, pct.6, cel cu privire la art.209, alin.3 va avea formularea rezultată din adoptarea amendamentului 5.

Art.III. Nu aveți obiecțiuni. Adoptat în unanimitate.

Art.IV, dacă aveți obiecțiuni? (Domnul deputat Boc dorește să intervină.)

La art.III? Poftiți.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte, la pag.13 din raport există un amendament pe care l-am formulat și care figurează la amendamentele respinse. Amendamentul formulat vizează modificarea art.412 din Codul de procedură penală și are în vedere acest articol dreptul procurorului general de a dispune suspendarea executării hotărârii judecătorești înainte de introducerea recursului în anulare.

Amendamentul pe care l-am formulat are un conținut pur juridic și dorește racordarea practicii Curții Constituționale la textul Codului penal în sensul de a adapta această prevedere din Codul penal la practica formulată de către Curtea Constituțională.

Care sunt problemele? În forma actuală, art.412 sună în felul următor: procurorul general poate dispune suspendarea executării hotărârii înainte de introducerea recursului în anulare. O asemenea posibilitate a procurorului general a permis acestuia, de exemplu, în perioada actuală, să dispună suspendarea unor sentințe penale definitive și irevocabile înainte de introducerea recursului în anulare, de exemplu, suspendarea executării sentinței în cazul generalului Stănculescu și în cazul Aron Schwarz, condamnat la 12 ani închisoare pentru o fraudă mare.

Problema este că în practica judiciară, Curtea Constituțională a României a declarat neconstituțional un articol similar din Codul de procedură civilă, invocând următoarele argumente. Pentru acuratețe vă citesc forma în care era textul în Codul de procedură civilă și forma nouă din Codul de procedură civilă și mă rezum la forma nouă. Potrivit modificării prin Ordonanța 138/2000 se spune: "procurorul general poate dispune, pe termen limitat, suspendarea după, repet, după ce s-a pronunțat o instanță judecătorească". Și acum să trec la poziția Curții Constituționale. Potrivit Deciziei Curții Constituționale, în cazul în care procurorul general ar dispune de dreptul de a suspenda o hotărâre judecătorească definitivă dată de o instanță judecătorească, spune Curtea, în acest caz este afectat principiul separației puterilor în stat, principiu care, deși nu este consacrat expres el poate fi dedus din ansamblul reglementărilor constituționale și îndeosebi al acelora având ca obiect precizarea funcțiilor autorităților publice și a raporturilor dintre acestea. Curtea Constituțională a decis că o dispoziție legală prin care se suspendă cursul judecății sau executarea hotărârilor judecătorești definitive referitoare la anumite cauze determinate este neconstituțională. Curtea Constituțională menționează în Decizia 73/96: dacă nici autoritatea legiuitoare nu poate dispune suspendarea executării hotărârilor judecătorești referitoare la anumite cauze determinate, cu atât mai mult o asemenea măsură nu poate fi luată de o altă autoritate. Deci, argumentul meu se bazează pe Decizia Curții Constituționale care precizează expres faptul că procurorul general nu poate să suspende o sentință definitivă. Este în derulare în practică, așa cum am menționat, cazul Stănculescu. Amintiți-vă că ieri sau alaltăieri, la Curtea Supremă a mai fost amânat cu 3 luni termenul de acolo, interval în care foarte multe părți vătămate au decedat, moștenitorii la fel au decedat. Vedeți și implicațiile practice ale unei asemenea prerogative, dar, repet, nu vreau să intrăm în discuții cu tentă politică aici, discutăm de un articol care are un fundament pur juridic. Practica menționată de Curtea Constituțională este susținută și de literatura de specialitate și îmi face onoarea să îl citez în acest sens pe distinsul coleg de la Comisia juridică, profesor universitar doctor Ion Neagu, care, în tratatul domniei sale de procedură penală, aprecia ca atare faptul că o asemenea practică este neconstituțională și citându-l pe domnia sa: "apreciem că această dispoziție este neconstituțională, întrucât fiind vorba de o hotărâre judecătorească, suspendarea executării acesteia trebuie să fie acordată numai de către o instanță judecătorească, mai mare sau cel puțin egală în grad cu instanța care a pronunțat hotărârea judecătorească, iar nu de către un alt organ, fie el chiar și procurorul general". Mă refer la distinsul profesor Neagu în calitate de autoritate în materie, în materie de procedură penală fiind recunoscută autoritatea domniei sale în țară.

În consecință, pentru a adapta Codul penal la practica pronunțată de către Curtea Constituțională, pentru a corespunde logicii statului de drept și a părerilor exprimate în doctrina de specialitate, am propus o formulă nouă care sună așa: "după introducerea recursului în anulare, la cererea procurorului general sau a părții interesate, instanța poate să dispună suspendarea executării". Deci, dăm dreptul puterii judecătorești și numai puterii judecătorești să se pronunțe cu privire la posibilitatea suspendării unor hotărâri judecătorești. Procurorul general, potrivit Constituției lucrează sub autoritatea ministrului justiției. El ar putea primi o comandă politică de la ministrul justiției să suspende o hotărâre judecătorească dată de un organism independent, de puterea judecătorească. În mod clar este afectat principiul separației puterilor în stat. Iată de ce trebuie să punem de acord prevederile Codului penal cu practica dată de Curtea Constituțională și cu rigorile statului de drept prin respectarea principiului separației puterilor în stat.

Cred că o asemenea modificare se impune, având în vedere și faptul că în Codul de procedură civilă, modificarea a și fost efectuată. Dacă acolo a putut fi făcută și s-a apreciat că s-a încălcat principiul separației puterilor în stat, prin simetrie, cred că și în acest caz trebuie să se aplice aceeași logică. Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule ministru Ivanov, poftiți.

Domnul Alexe Costache Ivanov:

Ne opunem și ne-am opus și în Comisia juridică pentru introducerea acestui amendament, pentru că nu are legătură cu restul legii pe care vă rugăm să o votați. În primul rând, pentru că la Ministerul de Justiție se află constituită o comisie care lucrează și se află într-o fază foarte înaintată, se pare că proiectul de modificare a Codului de procedură penală va fi dat în primă lectură într-o ședință apropiată de guvern și printre alte chestiuni care urmează să fie rezolvate este și această problemă. Este normal ca atunci când se rezolvă o problemă de o asemenea importanță, să se facă corelare cu alte instituții ale Codului de procedură penală, pentru că dacă noi am introduce acuma un asemenea text nu am face decât ceva neperformant, neprofesionist în sensul că nu am ține cont de legăturile pe care această instituție le are cu alte instituții din Codul de procedură penală. Pe de altă parte, este adevărat că procurorul general, în prezent, ia această măsură, dar viața ne-a arătat că sunt destul de multe cauze, din nefericire, unde se înregistrează greșeli de judecată, uneori, chiar erori și atunci procurorul general trebuie să aibă un instrument pentru ca să curme, înainte de a sesiza Curtea Supremă, nelegalitatea respectivă, urmând ca, în momentul înregistrării dosarului la Curtea Supremă, Curtea Supremă să decidă dacă această suspendare va continua sau va fi ridicată. Deci, este o măsură cu caracter benefic care, suntem de părere, în etapa actuală, trebuie menținută.

(În continuare, ședința este condusă de domnul vicepreședinte Viorel Hrebenciuc.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnule Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte. Aș vrea numai să aduc încă un argument pentru amendamentul pe care l-am formulat după ce am ascultat poziția Ministerului Justiției. Pot să vă asigur și cred că domnul ministru Ivanov este de acord, această modificare nu are implicații asupra altor texte din Codul de procedură penală, la fel cum modificarea din Codul de procedură civilă nu a avut alte implicații asupra Codului de procedură civilă, pentru că este vorba doar de a muta puțin centrul atenției de la procuror la instanța de judecată și nu afectează cu nimic construcția Codului de procedură civilă și l-aș ruga și pe domnul profesor – acum am observat că este aici – domnul profesor Neagu, în calitate de specialist recunoscut în materie, să-și precizeze acest punct de vedere.

Pe de altă parte, nu pot fi de acord că un procuror general este în măsură să îndrepte erorile judiciare. Să ne amintim faptul că la Curtea Europeană a Drepturilor Omului sunt admise două cauze împotriva României pentru faptul că procurorii, în România, nu satisfac acele condiții care vizează independența și imparțialitatea pentru a fi asimilați magistraților. Este binecunoscut acest lucru și ar fi bine, într-adevăr, ca Ministerul Justiției să facă această modificare în Legea de organizare judecătorească pentru a compatibiliza legislația noastră cu cea de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Deci, iată prin acest lucru, domnul Ivanov mi-a dat încă un argument în plus pentru a susține modificarea aceasta, pentru faptul că procurorul general, așa cum am spus, nu este independent și imparțial în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, pentru prea simplul motiv că el nu dispune de inamovibilitate, ci de stabilitate în funcție, el lucrează sub autoritatea ministrului justiției, ministrul justiției este om politic și membru al Guvernului. Iată de ce nu avem acele atribute care vizează independența și imparțialitatea unei instanțe judecătorești.

Argumentul de oportunitate că această modificare va fi făcută ulterior într-un alt proiect de lege, dați-mi voie să nu fiu de acord de a invoca oportunitatea în detrimentul constituționalității și legalității. Dacă este vorba de respectarea unui principiu constituțional, orice argument care ține de operativitate, oportunitate, de pregătirea de către guvern a unui alt proiect de lege, nu rezistă.

Domnul Ivanov spune foarte simplu: în principiu, sunt de acord, dar să o facă Guvernul. Noi spunem invers. Ea trebuie făcută și o putem face acum. De ce să amânăm acest lucru, pentru că nu ne costă absolut nimic, ci dimpotrivă câștigăm prin credibilitate în fața instanțelor europene, pentru că adaptăm practica juridică din România la standardele Curții Europene a Drepturilor Omului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, avem egalitate de tratament, așa cum discutam cu colegul Olteanu între Codul de procedură civilă și Codul de procedură penală cu privire la dreptul procurorului general de a nu suspenda o hotărâre judecătorească definitivă, ci acest drept să aparțină numai instanței judecătorești.

Deci, având în vedere acest ansamblu de considerente care țin, repet, de legalitate și constituționalitate, vă rugăm să votați pentru admiterea lui în forma în care a fost propusă.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumesc, domnule Boc. Comisia, vă rog, domnul Olteanu. Domnul Márton Árpad întâi.

Domnul Márton Árpad Ferenc:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor,

Pe de o parte, inițiatorul are dreptate că într-adevăr, Codul de procedură penală, pe care deocamdată îl aplică, are o sumedenie de inconsecvențe, inclusiv în această materie. Deci, sunt situații în care suspendarea se face cum se propune aici și într-adevăr, mi se pare că este singura constituțională și logică. Pe de altă parte, mai există și cealaltă instituție, într-adevăr în alte cazuri în care se face suspendarea tot de către procuror, dar adevărul este că nu există o consecvență în aplicarea uneia sau alteia dintre modalități în textul Codului. ca atare, eu sunt de acord să se modifice pe o gândire consecventă tot textul codului, dar dacă putem printr-un punct la care există depus un amendament să îmbunătățim o lege care nu este constituțională, eu zic să o facem. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumesc domnule Árpad. Domnul Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Mulțumesc domnule președinte.

Stimați colegi,

Apreciez insistența și forța argumentelor cu privire la modificarea acestui text, însă, în numele comisiei nu pot să exprim decât punctul de vedere al comisiei și anume acela de respingere a acestui amendament. Sunt contraargumente serioase cu privire la acest amendament. Nu cred că trebuie să ne gândim la o neconstituționalitate prin ricoșeu, iertați-mi expresia stimați colegi juriști, asemenea neconstituționalitate nu există, nu putem invoca neconstituționalitatea constatată la un caz de speță în civil, pentru a raționa, potrivit unui principiu al simetriei juridice, cel puțin discutabil, în legătură cu modificarea acestui text și cu adoptarea amendamentului respectiv. Pentru că s-au invocat aici probleme legate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, vă rog să-mi îngăduiți ca lucrurile să fie clare, să precizez că, într-adevăr, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, începând de la afacerea Schiesser contra Elveției, a constatat că unele criterii pot să fie compatibile cu dispozițiile art.5, paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului atunci când se referă la dispunerea măsurii arestării preventive; nu este nici o referire la recursul în anulare, la suspendarea unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate de procurorul general.

Ce vreau să precizez în continuare este că dacă, pentru că cred că este bine să discutăm în cunoștință de cauză și fără să indicăm principii generale, fără să indicăm legi generale, să ne referim direct la speță. Curtea de la Strasbourg a spus prin urmare că, într-adevăr, procurorul Cantonului Zürich, în cazul Afacerii Schiesser contra Elveției corespunde criteriilor de independență și imparțialitate, în schimb, procurorul Cantonului Vaud, în cazul Afacerii Huber contra aceluiași stat, Elveția, decizia a fost contrară.

Iată deci, că raționamentul Curții de la Strasbourg diferă chiar în cazul aceleiași țări, în condițiile în care judecătorul european se asigură că există acele garanții prevăzute de lege, repet, în materia arestării preventive, nu în legătură cu recursul în anulare. Dintr-o necesitate a unei abordări unitare în condițiile în care a existat un punct favorabil exprimat de reprezentantul, agentul guvernamental la Strasbourg într-un caz recent, în legătură cu noua abordare în materie, cred că trebuie să respingem acest amendament, să lăsăm comisia constituită la nivelul Ministerului Justiției să elaboreze într-o concepție nouă, noul Codul penal cu instituțiile și reglementările adaptate în totalitate la normele europene.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Cu tot respectul față de abordarea juridică a domnului Olteanu, dânsul a comis un sofism aici juridic, în ce sens? Dânsul spunea, pe bună dreptate, că procurorul, potrivit practicii Curții Europene și a art.5, paragraful 3 din Convenție: nu ar putea avea atributele de magistrat în vederea dispunerii unei măsuri care să vizeze arestarea. Și atunci, eu vă întreb pe dumneavoastră, în spiritul acestei logici juridice, dacă procurorul nu are dreptul să dispună măsura arestării, măsură care poate fi anulată de către o instanță de judecată, atunci are dreptul procurorul să suspende o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă? Păi, este de domeniul evidenței că dacă nu poate să aresteze și nu poate, prin urmare, să dispună o măsură pe care oricum instanța o poate ataca și anula imediat, atunci poate să ia o măsură mai gravă, mai mare și să dispună suspendarea unei hotărâri a unei instanțe judecătorești, o hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă? Nu credem că poate face procurorul acest lucru. Argumentul nostru se bazează pe logica principiului separației puterilor în stat.

Când am invocat Codul de procedură civilă, am invocat faptul că acolo, Curtea Constituțională a invocat principiul separației puterilor în stat pe acest considerent. Nu poate o autoritate ce ține de puterea Executivă, în principiu și mă refer aici la Ministerul Public care lucrează, așa cum am spus, sub autoritatea ministrului justiției, să intervină și să se amestece în treburile puterii judecătorești și să suspende o soluție dată de puterea judecătorească. Dacă dorim să respectăm independența puterii judecătorești, condiție fundamentală a principiului separației puterilor în stat, atunci trebuie să curmăm acest drept al procurorului general de a suspenda o hotărâre judecătorească definitivă și hotărârea judecătorească definitivă să poată fi suspendată numai tot de către o instanță judecătorească, este adevărat, la cererea procuroului general, la cererea părții interesate.

Deci, sensul propunerii noastre vizează într-adevăr, racordarea textului din Codul penal la logica statului de drept și a principiului separației puterilor în stat și inclusiv la normele de convenție europene pe care le-am invocat, în cadrul general pentru a se înțelege mai bine.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumesc, domnule Boc. Domnul Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Dați-mi voie ca, în nume propriu de această dată, să beneficiez de un drept la replică în condițiile în care mi s-a pronunțat numele. Cred că o asemenea discuție nu este inutilă, însă, în același timp nu trebuie nici să stârnim confuzie, pentru că art.5, paragraful 3 la care mă refeream din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisdicția Curții privește judecătorul sau alți magistrați, noțiune autonomă în concepția Curții, interpretată potrivit criteriilor acesteia, or, din asemenea perspectivă dată de Curtea Europeană este evident că nu doar judecătorul poate fi acela care să fie abilitat cu dispunerea măsurii arestării preventive, eventual cu alte asemenea măsuri de dispoziție referitoare la un drept fundamental. Dintr-o asemenea perspectivă vă rog să raționăm și să considerăm că amendamentul nu poate fi admis, câtă vreme în țările ale căror decizii judiciare au fost examinate de judecătorii europeni, se admite chiar că sunt situații în care acel alt magistrat nu trebuie să fie neapărat judecător, nici neapărat procuror. În Olanda, în cazul auditoriului militar, s-a considerat că acesta îndeplinește anumite condiții din convenție.

Pe scurt, concluzia care cred că trebuie trasă de aici este că suspendarea unei hotărâri judecătorești trebuie să poată fi posibilă la cererea procurorului general, în condițiile în care avem de prezervat, de salvat niște situații absolut constatate pe bază de probe, în condițiile în care inegalitatea sau mai exact prejudicierea drepturilor fundamentale ale celui în cauză trebuie să nu mai poată continua.

Un ultim aspect, vă rog să-mi îngăduiți, pentru ca să ne aducem aminte de adevărul adevărat, realitatea este că subordonarea Parchetului sau a Ministerului Public, a procurorului general a intervenit în timpul guvernării anterioare prin modificarea Legii nr.92/1992. Nu e o politizare a discursului, încă haideți să fim, cum să vă spun, cinstiți cu noi înșine și să ne amintim că nu este prea mult timp de atunci, când Parchetul a devenit mai dependent de Executiv, iar în condițiile acesta au survenit mai multe hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului începând cu afacerea Vasilescu contra României unde, într-adevăr, se spune că procurorul general nu este independent de Executiv.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Boc, 30 de secunde aveți.

Domnul Emil Boc:

Eu apreciez toleranța în care se desfășoară această ședință și cred că avem cu toții de câștigat dacă ne expunem punctele de vedere. Dacă doriți, puteți să veniți la microfon, vă cedez microfonul.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Boc, vă rog să vă adresați sălii cu obiectul nu conversați, domnule.

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Cu tot respectul față de domnul Olteanu și eu pronunț numele, nu mă sfiesc, pentru că nu îmi ese frică de o dezbatere liberă, nu s-a făcut subordonarea procurorului general față de ministrul justiției în timpul unui mandat sau altul. Constituția României definește acest lucru și vă citez art.131: "Procurorii își desăfșoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției". Deci, textul Constituției este acela care pune procurorul general sub autoritatea ministrului justiției și nu avem nevoie de o altă invocare a unei moșteniri dezastruoase dintr-o altă guvernare. Avem de-a face cu un text constituțional. Și, ca să fiu mai bine înțeles cu privire la argumentul pe care l-am formulat aici, să luăm cazul Stănculescu și să încercăm să-l scoatem de sub cupola politicului.(Vociferări în sală din partea Grupului parlamentar al al PRM.)

A existat o sentință penală definitivă de condamnare, numai că, procurorul general a intervenit sfidând principiul separației puterilor în stat și ... (I se întrerupe microfonul.)

Domnule președinte, vreau să duc argumentul până la capăt, repet, nu invoc considerente politice, discut o speță juridică pentru a justifica argumentul. Nu am făcut nici un fel de divagație politică. Deci de mai bine de un an de zile, o sentință dată de puterea judecătorească din România este suspendată și nu este pusă în aplicare, pentru că procurorul general dorește acest lucru. Or, în mod normal acest lucru îl poate decide numai o instanță de judecată, să suspende o hotărâre dată de puterea judecătorească. Ați văzut, între timp, așa cum am menționat au decedat părțile vătămate, au decedat moștenitorii, dispar probele, lucrurile nu pot decurge în felul acesta într-un stat de drept. Trebuie să lăsăm puterii judecătorești, căreia trebuie să-i asigurăm independența și imparțialitatea, să se pronunțe dacă este oportună sau nu suspendarea executării. Nu procurorului general.

Domnul președinte Olteanu a spus la un moment dat, la cererea procurorului general, da, are dreptul să ceară, dar competența de a aproba să revină numai justiției, într-un stat de drept.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Mulțumesc, domnule Boc.

Vă rog, domnule Bolcaș.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Regulamentul îmi permite. În numele Grupului parlamentar al PRM, propun sistarea discuțiilor. Vă rog să puneți la vot.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulțumesc.

Cine este pentru propunerea domnului Bolcaș? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Cu 7 voturi împotrivă și o abținere s-a acceptat propunerea domnului deputat Bolcaș.

Vă mulțumesc. Supun votului dumneavoastră amendamentul respins al domnului Boc.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Ce este indisciplina asta? Toată lumea vorbește văd. Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 20 voturi pentru, 9 abțineri și 100 voturi împotrivă, amendamentul a fost respins. Vă mulțumesc.

În continuare, trecem la art.III. Dacă aveți observații? Nefiind observații, este adoptat.

La art.26 alin.1 sunt observații? Nu sunt. Vă mulțumesc.

Adoptat.

Art.IV. Observații? Mulțumesc. Adoptat.

Art.5. Sunt observații? Vă mulțumesc. Adoptat.

Art.7. Adoptat.

Art.8. Adoptat.

Art.14. Adoptat.

Art.V. Observații? Adoptat.

Art.11. Adoptat.

Art.2, pct.8, 9, 27 și 34. Sunt observații? Adoptat.

La art.3, alin.1 și 2. Sunt observații? Vă mulțumesc. Adoptat.

Art.6 alin.1. Sunt observații? Vă mulțumesc. Adoptat.

Cu aceasta am finalizat acest proiect de lege. Felicitări.

Proiectul de lege va fi la votul final.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 21 january 2020, 6:07
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro