Plen
Ședința Camerei Deputaților din 18 iunie 1996
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1996 > 18-06-1996 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 18 iunie 1996

2. Dezbateri: proiectul de Lege privind contractul colectiv de muncă

Domnul Radu Berceanu:

Cu aceasta, am încheiat partea de intervenții a colegilor deputați. Aș vrea să reamintesc tuturor celor prezenți - și dacă se poate și celor care nu sunt prezenți, prin intermediul dumneavoastră - că la ora 11,00 urmează să fie supuse votului final următoarele:

    • Reexaminarea unor prevederi ale Legii pentru adoptarea Ordonanței Guvernului nr. 25/11 august 1995 privind reglementarea organizării și finanțării activității de cercetare-dezvoltare, ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 36/1996. Trebuie să vă aduc aminte că pentru această adoptare avem nevoie de două-treimi, deci 228 de deputați care să voteze pentru.
    • Proiectul Legii viei și vinului, care este o lege organică.
    • Proiectul Legii îmbunătăților funciare, care este, de asemenea, o lege organică.
    • Proiectul de Lege privind organizarea și funcționarea pompierilor militari, de asemenea, lege organică.
    • Raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind statutul deputaților și senatorilor care este, de asemenea, o lege cu caracter organic, deci sunt necesare 171 de voturi pentru.

Rugămintea ar fi la conducerile tuturor grupurilor parlamentare să amintească colegilor prezenți sau colegilor care se află prin zonă că avem aceste voturi la ora 11,00 și să-i roage să participe în sala plenului la această votare.

În legătură cu ordinea de zi, după cum știți, vom începe cu proiectul de Lege privind contractul colectiv de muncă. Avem din partea Ministerului Muncii și Protecției Sociale pe domnul Marian Sârbu, secretar de stat, și pe domnul Gheorghe Bădică, director general. De fapt, a venit numai domnul Bădică.

Începem dezbaterea acestui proiect de lege.

Dacă, din partea inițiatorului, doriți să luați cuvântul, aveți posibilitatea să o faceți. Vă rog!

Domnul Gheorghe Bădică:

Stimați domni deputați,

Acest proiect de lege își propune, în concepția inițiatorului, să ajusteze, să aducă îmbunătățiri unor mecanisme ale pieței muncii care, în momentul de față, sunt stabilite și reglementate prin Legea nr. 13/1991. O lege benefică la vremea ei, dar care în momentul de față trebuie să fie îmbunătățită.

Pentru aceste considerente, Guvernul a adoptat un proiect de lege care a fost trimis Senatului și acum se află în fața dumneavoastră, care, în principal, cuprinde două situații juridice noi, și anume propune o nouă și mai precisă reglementare a câmpului de aplicare a contractelor colective la toate nivelurile: național, de ramură, de grup de unitate, de societăți comerciale și regii autonome și, în acest context, dă și o nouă definiție, mult mai clară și mai exactă, a contractului colectiv de muncă; iar cea de a doua noutate o constituie introducerea instituției reprezentativității partenerilor sociali care participă la negocierile colective. Acestea sunt cele două noutăți principale pe care proiectul de lege le propune a fi adoptate și să aducă în felul acesta o perfecționare a felului în care funcționează mecanismele în piața muncii.

Ceea ce ne bucură pe cei care am lucrat la redactarea acestui proiect este că el a fost adoptat de una din Camerele Parlamentului și a fost apreciat ca oportun de către comisiile de specialitate ale Camerei Deputaților. Sunt două lucruri importante pentru noi și credem că în felul acesta s-a făcut un pas destul de mare pentru adoptarea acestei propuneri legislative.

Din punctul meu de vedere și din punctul de vedere al inițiatorului, pentru că am discutat cu toți factorii de răspundere care participă la realizarea acestui proiect din cadrul Guvernului, am apreciat că marea majoritate a amendamentelor propuse de către comisia de specialitate a Camerei Deputaților sunt foarte bune, și acestea sunt menite să aducă precizări în ce privește textele, așa cum ele au fost formulate inițial. Este foarte adevărat că între inițiator și comisia de specialitate există și unele puncte diferite de vedere, dar cred că acestea se vor rezolva în cadrul discuțiilor pe articole.

Aceste deosebiri se referă în primul rând la interpretarea textului, adoptat de către Senat, al art. 3 alin. 1, text în care inițiatorul a spus foarte clar că: "Părțile în cadrul contractului colectiv de muncă sunt egale și libere." Se pare, este punctul nostru de vedere, că unele amendamente care au fost aduse nu numai că au înlocuit acest text, dar unele dintre ele chiar merg mai departe de textul respectiv.

Am spus, este singura deosebire dintre inițiator și comisia de specialitate, cele mai multe dintre amendamente apreciindu-le ca fiind în folosul textului și chiar în folosul inițiatorului. Pentru acest lucru, vă rog, stimați deputați, să examinați și să votați acest proiect de lege,care va avea urmări benefice în ce privește desfășurarea procesului negocierilor colective, un proces foarte-foarte important în cadrul economiei de piață.

Domnul Radu Berceanu:

Din partea comisiei sesizate în fond are cuvântul domnul deputat Alexandru Athanasiu, președintele Comisiei pentru muncă și protecție socială.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Doamnelor și domnilor colegi,

Legea contractului colectiv reprezintă prin definiție una din legile cele mai importante în ceea ce privește democratizarea raporturilor de muncă și a relațiilor industriale, în general, într-o țară democrată. Legea nr. 13, deși purta un număr ghinionist, a fost o lege, cum s-a spus de la acest microfon, o lege necesară, o lege care - pentru prima dată în România după o paranteză lungă de timp - a reinstaurat principiul negocierii colective a contractului colectiv ca modalitate de stabilire a drepturilor și obligațiilor părților acestui contract: patronat și salariați.

Din acest punct de vedere, revederea acestei legi, promovarea unui nou proiect era, în fond, o treaptă necesară în desăvârșirea unui proces legislativ de democratizare a relației de muncă în România.

Am salutat, chiar dacă cu o oarecare întârziere s-a făcut acest lucru, inițiativa Guvernului pentru că într-adevăr era necesară revederea acestei legi.

Așa cum a fost în proiect, legea a reușit să pună ordine în anumite aspecte pe care practica aplicării Legii 13 le adusese în fața celor care aplicau legea, o serie de probleme care trebuiau rezolvate și, cum s-a spus de aici, o primă chestiune se referea la reprezentativitate, o chestiune pe care legislația multor state o reglementa și care, din păcate, fusese ignorată în legea astăzi în vigoare. Criteriile de reprezentativitate propuse de inițiatorul legii- sigur urmau legi pe care practica internațională, legislația națională din multe state o aveau în vedere, și anume distribuția în teritoriu și criteriul numeric - sunt criterii clasice care este bine, pe linia alinierii legislației românești la legislația Uniunii Europene, să le asimileze și legislația românească pentru a facilita într-un timp cât mai scurt cu putință integrarea noastră în mecanismele legislative și, desigur, economice și sociale ale Europei comunitare.

De asemenea, acest proiect a pus capăt unei nesfârșite, aș spune, controverse din literatura de specialitate, și anume raportul dintre lege, contracte colective, iar pe de altă parte între contractele colective încheiate la diferite niveluri.

În fine, și ne bucură acest lucru, inițiatorul a răsfoit doctrina și a ajuns la punctul de vedere exprimat de mulți autori, și români, că orice contract colectiv încheiat la nivel superior este obligatoriu pentru contractele încheiate la niveluri inferioare, așa cum există practica în marea majoritate a țărilor cu tradiție în domeniul negocierii colective.

Totodată, apreciem ca deosebit de important reorientarea Ministerului Muncii și, pe cale de consecință, a Guvernului în privința constatării contractului de muncă, de această dată și valorificând, zicem noi, unele puncte de vedere exprimate deja în literatura de specialitate. Ministerul Muncii și Guvernul au renunțat la practica astăzi în vigoare de a se refuza înregistrarea contractelor de muncă dacă există clauze pe care administrația le socotește inadecvate sau chiar nelegale, instituind procedura constatării nulității, procedură firească într-un stat de drept unde recursul la justiție este singura cale normală pentru remedierea acelor clauze contrare legii.

În ceea ce privește demersul comisiei, mă voi referi pe scurt la câteva lucruri. În general, comisia nu a inventat instituții, nu a încercat să schimbe structura esențială a acestei legi, dar a considerat, pe linia pe care de altfel și inițiatorul a pornit, aceea de a face o lege viabilă, o lege concretă, o lege fără echivocuri, o lege care să instituționalizeze, în modul cel mai deplin cu putință, dialogul social, a indus câteva lucruri care noi credem că sunt foarte utile în privința raportului între partenerii sociali. Mă refer în primul rând la faptul că, valorificând practica legislativă a altor țări avansate în acest domeniu, am instituționalizat obligația de a negocia cu un dublu scop, anume acela de a da, pe de o parte, posibilitatea încheierii de contracte colective ca instrumente de protejare a salariaților în toate categoriile de unități, știut fiind faptul că în sectorul privat nu se încheie de regulă contracte colective, iar noi am indus această obligație de a neagocia pentru a forța într-un fel partenerii sociali să se așeze la masa de tratative și să încerce încheierea unui asemenea contract, iar, pe de altă parte, am considerat absolut necesar să profesionalizăm dialogul între partenerii sociali. Mie mi se pare că este foarte important să avem și de o parte și de cealaltă a mesei de tratative parteneri pregătiți, profesioniști care, într-adevăr, să contribuie la o îmbunătățire, la o ameliorare a conținutului raportului colectiv de muncă. Aceasta a fost ideea noastră. Am reușit să avem acordul tuturor membrilor comisiei, inclusiv a confederațiilor sindicale care au fost de acord cu această obligație de a negocia care să permanentizeze, prin periodicitate fixă, dialogul social.

În al doilea rând, legat de problema reprezentativității, noi am mers, sigur, pe aceeași formulă ca și inițiatorul, dar am schimbat întrucâtva modul de fixare a numărului necesar pentru recunoașterea reprezentativității confederațiilor, federațiilor sindicale, inclusiv a sindicatelor la nivel de bază, deci în unități, considerând că aplicarea unui procent în locul unui număr fix este mai realistă, mai flexibilă și ține seama de dezideratul de a asigura o reprezentare substanțială a celor care devin, prin această lege, parteneri la negocierea colectivă.

În fine, am considerat util să asigurăm, pe cât posibil, reprezentarea prin sindicate ca mijloc clasic de negociere colectivă, sindicatele fiind cunoscut că dețin în marea majoritate a țărilor monopolul negocierii colective, cu unele excepții care, de altfel, întăresc regula.

Acestea fiind, să zicem, în linii mari, considerațiile pe marginea atât a proiectului ,cât și a raportului comisiei, v-aș ruga să aveți amabilitatea ca într-un termen nu foarte lung să ne aplecăm asupra acestor texte și în timpul pe care îl avem la dispoziție să finalizăm aceste lucrări, întrucât această lege este așteptată fiind de maximă importanță pentru ceea ce spuneam la început, desăvârșirea dialogului social între cei doi principali parteneri ai raportului colectiv de muncă.

Vă mulțumesc.

Domnul Radu Berceanu:

Dacă din partea grupurilor parlamentare cineva dorește să ia cuvântul la dezbateri generale ?

Domnul Vasile Stan de la PDSR. Aveți cuvântul.

Doamna Paula Ivănescu, de la PD-FSN.

Domnul Vasile Stan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Actualul proiect reglementează raporturile de muncă în noile condiții de schimbare a structurilor economice, sociale și juridice. S-a dat o nouă definiție a contractului colectiv de muncă, se reglementează domeniul de aplicare a acestor contracte colective de muncă, este prezentată o nouă concepție în ce privește reprezentarea părților, reprezentare care este constatată de instanțele judecătorești. De asemenea, se propune publicarea contractelor colective de muncă la nivel național și de ramură, precum și reglementarea procedurii de înregistrare a acestora.

Grupul parlamentar al Partidului Democrației Sociale din România este de acord cu acest proiect de lege, cu unele observ ații pe care le vom face la timpul potrivit.

Domnul Radu Berceanu:

Doamna Paula Ivănescu, din partea grupului parlamentar al Partidului Democrat. Urmează domnul Dănilă Fănică din partea grupului parlamentar PSM.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

România ca țară care a ratificat Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr.154/1981 era datoare să își pună de acord legislația cu progresele înaintate în cadrul raporturilor de muncă și pe calea instituționalizării dialogului social.

Actuala inițiativă legislativă, cu modificările introduse de comisia de specialitate din Camera Deputaților, reprezintă un progres evident față de inserările din Legea nr.13 din 1991 și acestea se referă, în special, la obligativitatea negocierii contractelor colective de muncă la nivel de unități, ceea ce este mai puțin de înțeles și nu ne-am lămurit în comisie dacă încheierea unui contract colectiv de muncă la nivel național este obligatoriu sau nu. Deocamdată această lege nu spune. Ceea ce are pozitiv inițiativa legislativă pe care o discutăm astăzi este stabilirea riguroasă a criteriilor de reprezentativitate atât a organizațiilor patronale, cât și a organizațiilor sindicale, atât la nivel național,cât și de ramură și de unitate. Ceea ce ni se pare, Partidului Democrat, grupului parlamentar al Partidului Democrat, că nu ar fi tocmai corect este soluția care s-a găsit în cazul acelor unități care nu au constituite organizații sindicale, deci soluția care prevede alegerea unor reprezentanți ai salariaților care, după ce au negociat și au semnat acel contract colectiv de muncă, nu mai au nici un fel de responsabilitate legală. Cred că ar fi fost, și noi am propus în cursul dezbaterilor, care au durat destul de mult, ca acest atribut, prin lege, să fie acordat numai organizațiilor sindicale care se profesionalizează, s-au profesionalizat deja și se profesionalizează pe măsură ce trece timpul, iar în cazul unităților care nu aveau constituite sindicate poate că ar fi fost mai normal ca aceștia să își angajeze niște profesioniști să discute de la egal la egal din punct de vedere al legislației cu organizațiile patronale. Nu a fost o soluție care să capete un tușeu accentuat în comisie. Poate că pe viitor vom gândi mai mult la această soluție.

Totodată, este foarte bine că în această lege se prevăd și sancțiuni pentru cei care încalcă prevederile acestor contracte de muncă. Este foarte adevărat că ele sunt cam blânde, dar poate ne vom gândi pe parcursul dezbaterilor să le mai amplificăm puțin.

În concluzie, grupul parlamentar al Partidului Democrat roagă toți membrii Camerei Deputaților să adopte soluțiile prezentate de comisia de specialitate ca fiind benefice și novatoare față de inițiativa guvernamentală.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Are cuvândul domnul Dănilă Fănică din partea grupului parlamentar PSM.

Domnul Fănică Dănilă:

Domnule președinte,

Stimați invitați,

Doamnelor și domnilor deputați,

Raportul, prezentat astăzi, asupra proiectului de Lege privind contractul colectiv de muncă, în Camera Deputaților de către Comisia pentru muncă și protecție socială, din care fac parte, aduce unele modificări legii existente în care se regăsesc și acele propuneri ale reprezentanților, o parte din ele, ale sindicatelor până la nivel de confederație care au participat alături de noi la întocmirea raportului.

Astfel, se definește termenul de patron considerată a fi acea persoană fizică sau juridică ce angajează salariați, indiferent de contractul de muncă, individual sau civil. Cu ocazia discutării proiectului de lege în comisie, au fost introduse și unele articole noi, așa cum au fost prezentate o parte și de către președintele comisiei, privind obligativitatea negocierii contractului colectiv de muncă în fiecare an, inițiatorul fiind patronul, precum și sindicatele în cazul în care patronul nu ia această inițiativă sau, după caz, și a reprezentanților salariaților care deocamdată a rămas în raport, deși colega noastră, doamna Paula Ivănescu, a criticat acest aspect, în termen de 15 zile de la formularea cererii.

În unitățile cu un efectiv mai mic de 25 de salariați, negocierea contractului colectiv de muncă să nu aibă loc. Neîndeplinirea obligațiilor patronatului de a negocia constituie contravenție care se sancționează în conformitate cu prevederile Legii 32/1968 privind stabilirea sancțiunilor, contravențiilor de către personalul împuternicit prin ordin de către ministrul Muncii și Protecției Sociale sau de către personalul de la direcțiile de muncă din județe. Această amendă este deocamdată cuprinsă în raport între 500.000 și 1 milion . Noi zicem că, așa cum de altfel s-a mai făcut această apreciere de la acest microfon, ea este încă discutabilă. Aceasta, credem noi, că ar trebui să fie majorată. Dar, pe parcurs, sigur că ne vom referi și la acest aspect.

Ca noutate, raportul cuprinde un articol nou prin care patronatul este obligat să constituie un fond de protocol care să fie folosit cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă.

Comisia noastră a făcut și numeroase reformulări ale articolelor din proiectul de lege, cuprins în raportul ce-l dezbatem astăzi, pentru delimitarea unor competențe, răspunderi, precum și pentru o mai bună sistematizare a textelor.

Având în vedere importanța acestui proiect de lege care, așa cum s-a afirmat aici, este așteptat atât de către sindicate în mod deosebit, cât și de către patronate, grupul nostru parlamentar, al Partidului Socialist al Muncii, îl va susține si-l va vota, ceea ce vă rugăm să faceți și dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Area cuvântul domnul Emil Roman din partea grupului parlamentar PUNR.

Domnul Emil Roman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

În sfârșit, după un an și jumătate de la depunerea de către Guvern a acestui proiect de lege, îi vine rândul și în Camera Deputaților să fie dezbătut după ce colegii senatori îl dezbătuseră cu ceva înaintea noastră.

Grupul parlamentar PUNR, în numele căruia susțin acest proiect al Guvernului, și-a exprimat o seamă de observații cu prilejul discutării proiectului respectiv în comisia de specialitate și își exprimă, totuși, o singură părere de rău, că legea respectivă, pe care astăzi o avem în dezbatere, nu a fost precedată de o altă lege sau un alt proiect de lege care este pe locul 9 în ordinea de zi a zilelor de marți și joi. Este vorba de Legea patronatelor, proiect de lege care, așijderea, datează din 1994, deci care și-a făcut un stagiu destul de îndelungat, căci era bine și știm cu toții că un contract colectiv de muncă se încheie între asociațiile salariaților, recte sindicate,și patronate și era bine dacă și acest document sau proiect legislativ îl aveam astăzi deja adoptat.

Cât despre calitatea acestei legi, observăm că este o lege cu caracter european și grupul parlamentar PUNR își exprimă acordul, bineînțeles și dreptul ca în cadrul dezbaterilor pe articole să intervină cu unele mici amendamente pentru ca legea să fie într-adevăr conformă cu 1996 și pentru anii care vin.

Vă mulțumim.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Dacă mai dorește cineva să ia cuvântul la dezbateri generale ? Nu mai dorește nimeni.

Intrăm în dezbaterea proiectului de lege.

Incepem cu titlul. Dacă referitor la titlu, care este: Lege privind contractul colectiv de muncă. Dorește cineva să ia cuvântul ? Nu dorește nimeni.

Supun votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva ? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat in unanimitate.

Capitolul I- "Dispoziții generale".

Dacă referitor la acest titlu, doriți să luați cuvântul ?

Îl supun votului.

Cine este pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva ? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat in unanimitate.

Referitor la art.1 avem un amendament propus de către comisie pentru o mai corectă formulare.

Dacă mai dorește cineva să ia cuvântul ?

Domnul Dinu.

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Domnule ministru-secretar de stat,

Stimați colegi,

Art.1 are exprimarea: "Contractul colectiv de muncă este convenția... " Convenția este în realitate o înțelegere, un acord care este de ordin participare intelectuală. Contractul de muncă este mijlocul legal prin care se realizează această înțelegere, dacă vreți această convenție. De aceea, eu îmi permit ca în loc de exprimarea: "contractul colectiv de muncă este convenția încheiată" și merg mai departe pe urmă, "contractul de muncă este mijlocul legal prin care se realizează înțelegerea încheiată între patroni sau organizații patronale", pentru că în alineatul 2 chiar se vorbește de patroni și atunci să punem de acord: "între patroni sau organizații patronale" pe de o parte "și salariați reprezentați în sindicate ori în alt mod prevăzut de lege" de cealaltă parte, "prin care se stabilesc" - eu zic că este mai potrivit, "clauzele", articulat, și dovadă că este așa este faptul că găsim exprimarea chiar în art.4 "clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite". Deci," clauzele privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce pot decurge, zic eu,nu ce decurg. Pot decurge, pentru că exprimarea este cu o sferă mai largă din raporturile de muncă.

Vă rog să binevoiți să apreciați, la alin.1. La alin.2 exprimarea este:"patronii în înțelesul....

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnule Dinu, stați puțin să ne limităm la alin.1.

Domnul Ion Dinu:

Eu am vrut să anticipez, dar îmi veți da cuvântul.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Imediat, vă rog să rămâneți chiar aici.

Comisia.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Domnule președinte,

Nu putem fi de acord, pentru un motiv extrem de simplu, nu neapărat că ținem la exprimarea noastră, dar contractul colectiv de muncă este o specie a convențiilor. Deci, trimiterea la convenție era absolut necesară pentru a califica acest contract colectiv din punctul de vedere al naturii juridice. A spune că este un mijloc legal, mijloc legal poate să fie orice, dar nu neapărat o convenție. Noi folosim deci niște termeni juridici și credem că trebuie să rămânem în matca termenilor juridici pentru calificarea acestui contract drept o convenție. Mijloc legal poate să fie și un act unilateral, poate să fie orice, mijloc legal, nu neapărat o convenție.

Deci, nu suntem de acord cu schimbarea de formulare pentru că ar fi complet greșită.

Domnul Ion Dinu (din bancă):

Numai cu privire la mijloc sau și la clauzele ?

Domnul Alexandru Athanasiu (din loja comisiei) :

Cu nimic.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Și la chestiunea cu "obligații ce pot decurge" ?

Domnul Alexandru Athanasiu (din loja comisiei) :

"decurg".

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Dar, domnule președinte, v-aș întreba aici, "între patron sau o organizație patronală", ori spuneți: "între patron sau organizație patronală" ori spuneți: "între un patron sau o organizație patronală". Una dintre ele este la un mod de exprimare și cealaltă în alt mod. Deci, "între patron sau organizație patronală" pe de o parte, e o formulare, sau" între un patron sau o organizație patronală" pe de o parte și salariat pe cealaltă parte. Dar, așa cum e, e....

Domnul Gheorghe Bădică:

În mod practic nu se poate încheia decât între un patron, nu între doi patroni... "ntre un patron"... Între mai mulți patroni numai dacă sunt asociați într-o organizație. Deci, este foarte bine "între patron", pentru că nu se pot încheia între doi patroni, ci numai între patron și se poate încheia și între mai mulți patroni numai în măsura în care aceștia sunt afiliați într-una din organizațiile patronale. Cred că textul propus de către comisie este foarte bun. De altfel, el corespunde și textului nostru inițial, care a fost modificat de către Senat.

Domnul Ion Dinu (din bancă):

Alin.2 vorbește de patroni, la plural.

Domnul Gheorghe Bădică:

În alin.2 se poate spune și patronul, în înțelesul prezentei legi, pentru că singularul, în lege, implică întotdeauna și pluralul. Nu este nici o nenorocire.

Domnul Mircea Radu Berceanu:

Oricare patron.

Domnul Athanasiu rămânem la....

Domnul Alexandru Athanasiu (din loja comisiei):

De acord: "între patron sau organizațiile patronale". Fără "o".

Domnul Mircea Radu Berceanu:

Deci, fără "o".

Supun votului dumneavoastră, cu această foarte mică modificare redacțională, art.1, alin.1.

Cine este pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva ? Nu se abține nimeni.

Deci, la alin.2 avem din partea comisiei o reformulare.

Supun votului dumneavoastră textul comisiei.

Doreați să luați cuvântul ?

Domnul Ion Dinu:

Cer să punem de acord exprimarea din alin.2 cu cea din alin.3. Aici se spune: "patroni" în sensul prezentei legi, de la plural sunt persoane fizice și persoane juridice, iar în alin.3 "persoane fizice sau persoane juridice". Eu cred că este bine să fie o alcătuire unitară. "Sau" nu conjunctiv și, ci sau.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Deci: "în sensul prezentei legi, termenul de patron desemnează persoana fizică și persoana juridică ce angajează salariați". Aceasta este formularea pe care ne-o propune comisia, lăsați-o pe cea din lege, iar alin.3 ne propune să îl eliminăm. Deci, rămâne problema simplă și clară.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva ? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

La art.2.

Domnul Gheorghe Bădică (din loja comisiei):

Am spus noi eliminarea alin.3.

Domnul Mircea Radu Berceanu:

Da, eliminarea.

Supun votului dumneavoastră pentru alin.3, eliminarea.

Domnul Gheorghe Bădică:

De principiu, nu aș avea absolut nimic împotrivă să găsim o astfel de terminologie care să ne conducă la posibilitatea eliminării termenului de "patron". Dar, aș vrea să aveți în vedere că și comisia, prin textele pe care le propune în raportul întocmit, folosește cuvântul "de unitate" și aș vrea să vedeți că se folosește cuvântul "de unitate" la pct.4, pct.6, pct.13, pct.15 din raport și altele.

Aș vrea să vă spun că se impune o consecvență: ori se păstrează alin.3, la care noi nu ținem neapărat, ori, în măsura în care alin.3 nu este păstrat, urmează a se vedea că pe parcursul legii este utilizat cuvântul "unitate" și v-aș ruga foarte foarte mult, în măsura în care achiesați și mergeți mai departe pe eliminarea acelui text, trebuie avut în vedere, și tare mă tem că atunci când ajungem la noțiunea de "grupuri de unități", nu vom mai avea ce să facem. Când ajungem la noțiunea de "grupuri de unități"nu o să mai găsim un alt text.

Așa că eu, fără să am nimic impotrivă și noi am avut nenumărate discuții în privința aceasta, am folosit acest alin.3 care să salveze cât de cât situația ambiguă în care se află în momentul de față legislația economică din România.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnul președinte Athanasiu.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Problema care s-a pus aici este următoarea: sigur, noi mai folosim termenul de "unitate" indicând nivelurile negocierii, în principal. Dar, vedeți, că la alin. 3 al art. 1 noțiunea de "unitate" este asimilată "patronului". Or, nu în acest sens - repet - nu în acest sens este folosit ulterior, pe parcursul legii termenul de "unitate", ci pentru a indica nivelul la care are loc negocierea: unitate, ramură, nivel național.

Deci, sensul în care este folosit aici, la alin. 3, unde noi am eliminat textul, era acela de a indentifica și de a echivala termenul de "patron", cu cel de "unitate", ceea ce nu este corect.

Sensul acesta de unitate, de persoană fizică..., nemavorbind, nu vă supărați, de ușorul ridicol pe care l-ar avea formularea: "persoanele fizice mai sunt denumite în prezenta, "lege și unități", adică v-aș ruga foarte mult să rețineți că ideea de unitate, aici, acoperea o altă realitate, realitatea de patron. Or, nu în sensul acesta este folosit ulterior. Ulterior este folosit doar pentru nivelurile negocierii. Deci, cred că eliminarea se impune pentru că noțiunea de "patron" nu se identifică cu noțiunea de "unitate", în condițiile raporturilor economice din România de astăzi.

Deci, nu unitatea angajează, așa cum era înainte, colectivul de oameni ai muncii, da, ci angajează patronul, care este proprietarul firmei, el direct, sau printr-un reprezentant al său.

Nu este corect să vorbim de unitate ca angajator.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Supun votului dumneavoastră formula comisiei, de eliminare a acestui text.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

S-a adoptat în unanimitate.

Referitor la art. 2. La alin. 1 se propune reformularea textului. Dacă mai dorește cineva să ia cuvântul? Nu mai dorește nimeni. Domnul Dinu a plecat.

Supun votului dumneavoastră formularea comisiei.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu e nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptată propunerea comisiei.

Referitor la alin. 2, de asemenea, supun votului dumneavoastră textul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu e nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva?

A fost adoptat în unanimitate.

Referitor la alin. 3 al art. 2.

Doriți să luați cuvântul? Vă rog.

Domnul Vasile Stan:

Cred că formularea din proiectul înaintat de Executiv este mai corectă decât formularea aceasta imperativă făcută la comisie. Îmi argumentez acest lucru prin faptul că prin Legea sindicatelor este prevăzut ca cei care sunt în conducerile sindicatelor să fie protejați.

În această lege, în plus, s-a pus acest articol pentru că aceste contracte colective "pot să cuprindă", dar nu trebuie să spunem asta în mod imperativ. Cred că formularea este mai bună.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Numai o secundă, deci, doamna Paula Ivănescu și apoi cineva din partea inițiatorului.

Doamna Paula Ivănescu:

Domnilor colegi,

Formularea alin. 3 din punctul de vedere al comisiei este cea normală pentru că de fapt vorbim despre conținutul contractului colectiv de muncă. Chiar dacă în Legea sindicatelor este prevăzută protecția liderilor, deci a celor aleși să reprezinte interesele salariaților, totuși, acest lucru trebuie să fie cuprins expres în contractele colective de muncă.

Deci, vă recomand să votați formularea comisiei pentru alin. 3 deoarece este cea corectă și normală.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Din partea inițiatorului mai doriți?

Domnul Gheorghe Bădică:

Domnule președinte,

Stimați deputați,

Am spus că în concepția inițiatorului, contractul colectiv de muncă se bazează pe două principrii: pe principiul libertății contractuale și pe principiul egalității părților.

Principiul libertății contractuale este cel care dă părților posibilitatea să aprecieze ceea ce doresc sau ceea ce urmează să negocieze. A obliga părțile să negocieze ceva înseamnă o limitare a libertății contractuale. Protecția sindicatelor este cu totul și cu totul altceva, și aceasta nu este o lege care să asigure norme de protecție sindicală. Aceasta este o lege care reglementează relațiile dintre partenerii sociali.

Ne aflăm în domeniul economicului. În ce privește protecția sindicatelor, aceasta face parte din legea cu privire la statutul acestora. În Legea nr. 54 suntem de acord cu orice amendament, dar aceasta nu ține de obiectul acestei reglementări, să asigurăm o protecție sporită sindicatelor, ci să lăsăm părțile să negocieze cu privire la ceea ce ele consideră că ține, într-adevăr, de condițiile de muncă.

Și aș vrea să vă spun că în Legea sindicatelor există norme suficiente pentru protecția celor care sunt aleși sau delegați în organizațiile sindicale, cărora nu li se poate desface contractul de muncă din motive imputabile, atâta timp cât sunt în această funcție, ci doi ani după ce și-au încetat acest mandat.

Noi avem în discuție, în momentul de față cu sindicatele, un nou proiect de lege a sindicatelor, de modificare a Legii nr. 54. În măsura în care se va dori să se majoreze normele de protecție, vom majora, cu acea discuție, și nu aici unde, în felul acesta, se înfrânge - zic eu - principiul libertății contractuale.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

De acord. Comisia este de acord? Da.

Deci, mergem la alin. 3 pe formularea cuprinsă în proiectul înaintat. (Discuții la prezidiu)

Nu "cuprinde", ci "poate cuprinde".

Mergem pe varianta raportului comisiei, dar cu modificarea "Contractul colectiv de muncă poate cuprinde..." și așa mai departe.

Supun votului dumneavoastră acest text.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Un vot împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

Deci, cu majoritate de voturi a fost adoptată această formulă a alin. 3 de la art. 2.

Vă supun votului art. 2 în totalitate.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă e cineva împotrivă? Nu e nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

În continuare, după acest articol, ni se propune introducerea unui text nou, ca art. 3, care are cuprinsul în raportul comisiei de mediere.

Dacă cineva dorește să ia cuvântul? Vă rog.

Domnul Gheorghe Bădică:

Domnule președinte,

Stimați deputați,

Acesta este unul dintre textele în care există, puținele texte în care există divergențe între punctul de vedere al inițiatorului și punctul de vedere al comisiei.

De altfel, acest punct, punctul 4 din raportul prezentat de către Comisia pentru muncă și protecție socială, este puțintel mai amplu decât redactarea de aici. Trebuia să se spună că se propune eliminarea art. 3 din...

Domnul Alexandru Athanasiu (din sală):

Nu este eliminat art. 3....

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Deci, art.2 rămâne, art. 3, actual, rămâne și între ele se introduce un articol nou, care trebuie observat în raportul suplimentar, și nu în raportul....

Domnul Gheorghe Bădică:

Dar, nu scrie. În raport nu scrie ce număr va avea actualul...

Domnul Alexandru Athanasiu (din sală):

Numărul 8....

Domnul Gheorghe Bădică:

Numărul 8.

Deci, în situația aceasta în care actualul art. 3 are nr. 8, aș vrea să vă spun că din punctul meu de vedere există o inadvertență între obligația patronului de a negocia și principiul arătat în art. 8, care o să fie la alin. 1, în sensul că partea este liberă la negocieri.

Este foarte adevărat că sunt unele practici, există o țară pe care o cunoaștem, unde acest sistem funcționează, și chiar funcționează cu mecanisme mai severe, care obligă patronul să negocieze. Acolo pedepsele, sancțiunile sunt mult mai aspre. Dar există multe țări, mai multe chiar, unde acest lucru nu este prevăzut în legislație. Mă refer la țări cum sunt Belgia, Italia, cele care au un drept derivat din dreptul roman, să nu mai vorbesc de țările anglo-saxone, unde nu există un astfel de text sau o astfel de instituție.

Aș vrea să vă spun, de asemenea, că acea Convenție nr.154, la care făcea trimitere colega dumneavoastră din cadrul Comisiei pentru muncă, și care este foarte frumos redactată, vorbește despre termenul de negocieri voluntare.

Aceasta este convenția prin care s-a propus pentru țările membre ale Organizației Internaționale a Muncii să-și perfecționeze sistemul negocierilor. Și acolo se vorbește despre negocierile voluntare. Or, negocierile voluntare sunt cele pe care le doresc, atunci când le doresc, părțile. În momentul în care cineva este obligat să negocieze, chiar sub sancțiunea răspunderii contravenționale, înseamnă că principiul acesta al libertății, al voluntarismului negocierilor, este, din punctul de vedere al inițiatorului, înfrânt. Și pentru acest lucru, noi nu suntem de acord cu amendamentul propus de către comisie și credem că proiectul, așa cum a fost adoptat de către Senat, corespunde mai bine atât convenției care a fost ratificată de către noi, Convenția nr.154, dorinței și tradiției din dreptul nostru, pentru că acest text se găsește și în Legea contractelor colective din anul 1924, deci, tradiției din dreptul muncii din România și, mai mult, situației existente în cele mai multe din țările din Europa Occidentală.

N-aș vrea să fac o pledoarie puțintel conservatoare în momentul de față, dar aș vrea să vă spun că un astfel de text ar fi de natură să descurajeze investitori străini care doresc să vină să investească în România în cadrul unor societăți comerciale și care s-ar vedea constrânși la o situație legată de stabilirea condițiilor de muncă, a drepturilor și obligațiilor salariaților, mai severă decât în marea majoritate a țărilor membre ale Uniunii Occidentale.

Pentru aceste considerente legate de tradiție, legate de convenția pe care noi am ratificat-o și legate și de politica economică pe care țara noastră trebuie să o desfășoare, noi credem că redactarea art. 8 actual, alin. 1, prin care la negocierea clauzelor și la încheierea contractelor colective părțile sunt egale și libere, exclude posibilitatea introducerii unor texte cum sunt cele propuse de către comisie.

Vă mulțumesc.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnul președinte.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Domnule președinte,

Eu nu voi relua ce s-a spus aici, decât făcând observația că art. 3 din proiect a fost menținut și că el nu are nici o legătură cu ceea ce am propus noi.

Acest art. 3 vizează faptul că la încheierea contractului colectiv sau la negocierea clauzelor, deci, a conținutului contractului, când părțile tratează conținutul contractului, atunci ele sunt egale și libere. Acesta este sensul, dar el, repet, nu are nimic de-a face cu ceea ce am propus noi.

Ce propunem noi și nu este deloc ceva original. Noi propunem ca această așezare la masa tratativelor să se facă periodic. Pentru ce scop sau în ce scop? În scopul bine cunoscut că astăzi, în sectorul privat, nu se încheie nici un contract colectiv de muncă. Nici unul! Se încheie numai în ceea ce a fost sectorul de stat și continuă a fi. Pe mine mă miră că reprezentantul Ministerului Muncii spune astăzi "să nu speriem investitorii" cu asemenea obligație de a negocia - atenție ! - nu de a încheia contractul, cu toate că în practica Ministerului Muncii (care bănuiesc că și astăzi este aplicată) s-a susținut că există obligația de a încheia contracte colective de muncă la nivel de unitate. Deci, cu mult mai mult decât o spunem noi astăzi. Asta a fost practica Ministerului Muncii.

Și, atunci, noi am vrut să eliminăm două lucruri. O dată această disparitate, această discriminare:" În sectorul unităților cu capital majoritar de stat se încheie contract colectiv de muncă anual". În sectorul privat, nici un fel de contract colectiv. Nu trebuie contractul colectiv să fie instrumentul legal care să asigure anumite garanții salariaților? Chiar așa, nu ne interesează decât sectorul, societățile cu capital majoritar de stat, că acolo, de bine de rău, se încheie asemenea contracte? Dincolo nu ne interesează. Nu ne interesează dincolo!... Nu mi se pare corect.

Pe de altă parte, noi nu spunem că un contract trebuie să fie încheiat în mod obligatoriu, pentru că, într-adevăr, n-ar mai fi vorba de un contract. Noi ce spunem, doar? Că periodic, la un an de zile, în general contractele se încheie pe un an, părțile să trateze, putând să ajungă la încheierea unui contract sau nu. Pentru că sancțiunea pe care o aplicăm patronului se referă doar la refuzul de a negocia, nu la refuzul de a încheia un contract colectiv. În al doilea rând, acest lucru este și binevenit pentru că creează o periodicitate a acestei negocieri. Nu oricând muncitorii, deci, salariații ar putea să ceară această negociere, ci în termenele pre fixe, stabilite de proiect. În fond, nu cred că această lege care imită foarte mult legea franceză, unde această obligație de a negocia funcționează din 1982, în termeni mult aspri, are darul de a ordona acest proces al negocierii și obligațiile care revin părților. Repet, nu există obligația de a încheia contractul colectiv de muncă, dar există obligația anuală ca părțile, la cererea uneia dintre ele, să se așeze la masa tratativelor, asta neînsemnând că și se va încheia un contract colectiv. Dar, gândiți-vă că sunt sectoare din economie în care nu se încheie contracte colective. Măcar pentru aceste sectoare să dăm acest mijloc legal salariaților de a cere patronilor să înceapă o negociere, pe care aceștia o pot refuza,dar sunt sancționați.

Aceasta a fost ideea care, repet, nu e originală, și care este de natură de a da consistență contractului colectiv pentru că altfel, veți vedea, se vor aplica din ce în ce mai puține contracte colective, or, eu înțeleg că această lege trebuie să asigure și o anumită protecție juridică a salariatului.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Da, poftiți!

Domnul Vasile Stan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Este o chestiune de opțiune. Deci, optăm pentru modelul francez, sau optăm pentru toate celelalte modele din Europa.

Dar vin totuși să-l contrazic pe domnul președinte, care a spus că la ora actuală societățile private nu încheie nici un contract colectiv de muncă. Vin și-i amintesc, totuși, că în art. 5 nou, introdus de comisie, se spune:"Dispozițiile privind negocierea obligatorie a contractului colectiv de muncă nu se aplică în unitățile cu mai puțin de 25 de salariați", și pe urmă s-a venit cu un raport suplimentar, în care această cifră s-a majorat la 100.

La ora actuală societățile private, majoritar au sub 25 de salariați, dar mai ales sub 100, cum se vrea prin raportul suplimentar.

Deci, trebuie să ne hotărâm: vrem contracte sau nu vrem contracte? Pentru că la art. 3 și 4 vrem contracte, iar la art. 5 nu vrem pentru toți. Facem o discriminare. Deci, ne hotărâm. Cum vrem? Model francez.....

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Eu cred că este totuși destul de clar. Se dorește să se negocieze periodic, deci, prin lege să fie obligați partenerii sociali să se așeze la masa tratativelor, nu e obligatoriu neapărat să se ajungă la încheierea unui contract, dar acest lucru nu se aplică până jos. Adică, dacă este un SRL, un boutigne care are o vânzătoare și un patron, să facă un contract colectiv de muncă între ei, adică să-i obligăm pe toți să treacă prin această chestiune, care, totuși, este necesară numai când este vorba de un contract colectiv, adică în sensul mai larg al acestei chestiuni. Și de asta s-a venit cu această limitare de 100 de salariați. Dar sunt destule unități care s-au privatizat și care au sute de salariați, multe, și acelea trebuie să facă acest lucru.

Domnul Vasile Stan:

Eu zic că este o inadvertență. Vă rog să aveți opțiunea respectivă.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Da, sigur ca da.

Domnul Dinu.

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați oaspeți,

Stimați colegi,

Este o alcătuire bine venită cea din propunerea făcută de comisie, care n-a existat la Senat. Îmi permit, totuși, la alin. 3 să vă fac o propunere. O legitimez. De vreme ce, cum a subliniat judicios domnul președinte, negocierea aceasta periodică este foarte bine venită, e de menționat, dacă fixăm pentru salariați un termen de 15 zile, când ei pot să formuleze cererea lor, față de pasivitatea celui care angajează, cred că ar fi bine să ne gândim și la un termen cert în care să stabilim la ce termen, până la ce termen trebuie să facă propunerea de negociere unitatea respectivă. Și, atunci, cu prevenirea pe care am făcut-o, îmi permit ca alin. 3 să sune așa:" Inițiativa negocierii aparține patronului și se manifestă cu cel puțin două luni înainte de încheierea anului". E timpul să se manifeste tratativele respective, este timpul să facă propuneri....

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Păi, spune mai sus, domnule Dinu.... Scrie mai sus, domnule Dinu. V-ați uitat la raportul suplimentar?

Domnul Ion Dinu:

Da, la raportul suplimentar....

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Deci, spune la lit. a) "...după cel puțin 12 luni de la data negocierii precedente" iar la lit.b "cu cel mult 2 luni anterior expirării contractelor colective...".

Domnul Ion Dinu:

La ce articol spuneți? Noi suntem la art. 3....

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Raportul suplimentar...

Domnul Ion Dinu:

Raportul pe care îl am eu este...

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Raportul suplimentar, nu raportul- raport, ci raportul suplimentar. Deci, aici discutăm după raportul suplimentar. Au colegii acolo....

Domnul Ion Dinu:

Ce să se mai înțeleagă.Sunt aceste două rapoarte plus încă unul venit în iunie. Îl aveți și pe acela?

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Da, raportul suplimentar care este din 24.04.

Domnul Ion Dinu:

Eu am unul din 8.04.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

E! Mai este unul.....

Domnul Ion Dinu:

Scuzele mele, dar înseamnă că am pus punct....

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Da, unde sunt toate aceste lucruri...

Vă rog, din partea inițiatorului.

Domnul Gheorghe Bădică:

Stimați domnilor deputați,

Aș vrea să vă spun că trebuie să fac niște precizări, vizavi de cum au continuat discuțiile. S-a spus, s-a făcut această afirmație că negociem fără să încheiem contract, adică negociem și spunem: încheiem sau nu încheiem contract, prelungim sau nu prelungim contractul existent. Acesta este un acord de voință și acordul de voință este un contract. Indiferent cum vrem să-i spunem, acea înțelegere este un contract colectiv. Nu este altceva. Când s-au pus părțile de acord că nu încheie contract colectiv este un contract colectiv de muncă, că au spus că nu stabilesc condițiile prin negocieri. Este un contract colectiv de muncă, este o chestiune de natură juridică foarte clară, că așa scrie în Codul Civil că convenția... Deci, contractul este un acord de voință, acordul celor două părți de a nu reglementa prin contractul colectiv condițiile de muncă este un contract colectiv.

Domnul Kerekes Károly (din loja comisiei):

Deci, dezacordul de voință este contract?

Domnul Gheorghe Bădică:

Dacă ne gândim vreodată să organizăm negocieri pentru a menține dezacorduri de voință, înseamnă o pierdere de timp. Negocierile, totdeauna, orice negociere, orice negociere care este rațională trebuie să se încheie printr-un acord de voințe, pentru că dacă nu se încheie printr-un acord, partea sindicală are dreptul să facă grevă.

Rețineți, este situația, singura situație, de altfel, când are dreptul, potrivit Legii nr. 15, din momentul de față, să declare un conflict colectiv de muncă, pentru că nu ajung, în cadrul negocierilor, la un acord. Ajungem la niște situații iraționale în momentul în care se poate spune că sunt negocieri fără a se încheia contracte. Acesta este primul aspect.

S-a făcut o afirmație că sunt foarte multe unități cu capital privat în care nu se încheie contracte colective de muncă. Aș vrea să vă fac precizarea că în unitățile cu capital privat, numai privat, care sunt unități mari și importante, în toate se încheie contracte colective de muncă.

Eu sunt mai îndreptățit să vă comunic această situație și pot să vă spun că, mă refer la sectorul construcții, în sectorul construcții 75-80 la sută din unitățile de construcții sunt cu capital privat. În toate acestea există încheiate contracte colective de muncă.

Aceasta este o precizare.

Vreau să vă mai spun încă ceva. Este foarte adevărat că în legislația franceză, la care facem trimitere, se spune că: "...în unitățile cu mai puțin de 25 de salariați, în societățile comerciale nu se încheie contracte colective de muncă..." dar, acolo, imediat după acel alineat scrie că: "în aceste unități se aplică contractele colective încheiate la nivel de ramură".

Deci, în măsura în care s-ar excepta, dar la noi nu este cazul încă să se excepteze aceste unități de la încheierea contractului colectiv de muncă, este absolut, este imperios necesar să se scrie în lege că se aplică contractele colective încheiate la nivel de grup de unități sau la nivel de ramură, ca să nu se înțeleagă vreodată că acele contracte încheiate la nivel superior nu sunt aplicabile în cadrul acestora.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Eu îi mulțumesc domnului Bădică că mi-a creat o stare extrem de bună, cu un raționament juridic pe care, dacă l-am putea aplica și în alte materii, ar fi extrem de benefic. De pildă, în materia căsătoriei dacă am putea spune că "suntem căsătoriți, dar am divorțat" ar fi extraordinar de interesant și ne-ar mai ușura și pe noi în anumite situații.

Nu, nu, în nici un caz nu putem spune că acordul pentru negociere înseamnă neapărat încheierea unui contract sau dezacordul cu privire la încheierea unui contract colectiv este, prin el însuși, tot un acord de voință, deci valorează- contract colectiv de muncă.

Cred că a fost, așa, o figură de stil.

În ceea ce privește problema a doua discutată aici, păi nu văd care ar fi discuția, dacă noi mergem pe ideea că oricum trebuie să se încheie contracte colective la nivelul unităților, așa cum s-a susținut, de ce deranjează negocierea obligatorie, dacă chiar mergem pe ideea că trebuie încheiate contracte la nivel de unitate, că trebuie să existe un contract colectiv? Așa s-a spus, de aici, că trebuie încheiate contracte colective. Deci, Ministerul Muncii are aceeași idee, că la nivel de unitate trebuie să se încheie contracte colective. Păi, noi venim cu un lucru mai puțin. Spunem, doar negocierea este obligatorie și nici măcar în toate unitățile, ci acolo unde numărul salariaților, prin amploarea lui, determină necesitatea unui cadru general de stabilire a drepturilor salariaților, în așa fel încât aceștia să fie protejați în fața unui eventual abuz patronal.

Lucrurile mie mi se par foarte clare, a lungi discuțiiile aici... sigur că este o chestiune de opțiune, nimeni nu spune că neapărat aceasta este soluția mai bună sau mai rea, noi nu susținem că ea este mai bună în mod absolut. Noi spunem un lucru: în România , asătzi, pentru a proteja pe salariați în toate sectoarele prin intermediul contractelor colective, acolo unde acest lucru se impune, adică acolo unde sunt mai numeroși este bine să existe acest exercițiu democratic al unei negocieri periodice, nu neapărat al unui contract obligatoriu, pentru că atunci, într-adevăr, ar fi o contradicție în termeni, contractul fiind alcătuit pe principiul libertății încheierii lui, dar o negociere periodică, acolo unde se impune, e bine să fie în România , astăzi.

Dumneavoastră aveți dreptul să decideți prin vot.

Domnul Radu Berceanu:

Da. Și în legătură cu aplicabilitatea contractelor de ramură la nivelul unităților?

Domnul Alexandru Athanasiu:

Eu nu vroiam, aici, să intrăm într-o chestiune științifică și de aceea nu am vrut să răspund la această problemă.

După părerea mea, legea, proiectul în forma actuală, a rezolvat chestiunea, spunând că toate contractele colective încheiate la nivele superioare sunt obligatorii pentru cele care se încheie la nivele inferioare - pe de o parte, iar pe de altă parte faptul că încheierea contractelor, inclusiv în proiectul de lege, nu este obligatorie la nici un nivel, nu este obligatorie. Art.6 este foarte clar. Deci, dacă lucrurile stau așa, eu am părerea că într-o anumită unitate, dintr-o anumită ramură, dacă nu se încheie contract colectiv în acea unitate, dar există contract colectiv la nivel de ramură, se aplică clauzele contractului colectiv încheiat pe ramura din care face parte unitatea unde nu s-a încheiat contract colectiv. Acest lucru este clar în raport cu prevederile de ansamblu și cu o interpretare sistematică a corpului legii.

Deci, mie nu mi se pare că mai este astăzi o problemă acest lucru; astăzi, pe proiect discutând, nu pe legea în vigoare.

Domnul Radu Berceanu:

Supun votului dumneavoastră articolul acesta nou, care va fi inserat între art.2 și art.3 din lege, în forma în care a fost prezentat de către comisie, cu cele 5 alineate.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă e cineva împotrivă? Nu e nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? O abținere.

Deci, cu o abținere s-a adoptat această formă.

Trecem la art.3 din proiectul de lege.

Domnul Marțian Dan (din bancă):

Este un articol 4, nou.

Domnul Radu Berceanu:

În raportul original... deci, noi, după art.2, am inserat acest articol nou.

Doamna Paula Ivănescu (din banca comisiei):

Este în primul raport, la pct.5.

Domnul Radu Berceanu:

Deci, la pct.5 se propune introducerea, după art.3. Dar art.3 din proiectul de lege rămâne! A, devine 8. Bun, și o să-l discutăm atunci. Doriți să mergem așa. De acord. Bine. Atunci discutăm acest articol nou, care o să poarte nr.4, dacă va fi adoptat.

Deci, la pct.5 din raportul inițial.

Dacă cineva dorește să ia cuvântul despre această chestiune. Nu dorește nimeni.

Supun votului dumneavoastră acest art.4, în noua numerotare.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu-i nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

Mai departe, la pct.6, iarăși se propune introducerea unui text nou, ca art.5, în noua numerotare.

Dacă cineva dorește să ia cuvântul? Vă rog.

Domnul Vasile Stan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În legea franceză se spune că nu se negociază obligatoriu contractul colectiv de muncă pentru întreprinderile care au mai puțin de 11 salariați. Noi am venit în raportul inițial și am zis 25. Prin raportul suplimentar, 100.

După părerea mea, această ultimă cifră - eu aveam îndoieli și în privința cifrei de 25 - este discriminatorie. Vom lăsa majoritatea întreprinderilor particulare, le vom lăsa să nu negocieze contractul colectiv de muncă, pentru că majoritatea întreprinderilor private din România , la ora actuală, au sub 100 de salariați.

Deci, în cel mai rău caz, să revenim la cifra de 25, dacă nu o micșorăm și pe aceasta.

Domnul Radu Berceanu:

Da, vă rog. Doamna Paula Ivănescu, vă rog.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Sigur, noi ne-am inspirat după Codul muncii din Franța, unde se specifică acea cifră de 11, care delimitează numărul de salariați pentru care se negociază un contract colectiv de muncă și ne-am oprit la o cifră de 25, considerând că întreprinderile foarte mici au un număr mai mic de 25 de salariați, sigur, puteam să ne oprim și la cifra de 15, care este cuprinsă în Legea sindicatelor dar, inițial, cred că am gândit foarte bine. Pentru protecția salariaților care lucrează în întreprinderi mici, în special, trebuie neapărat să prevedem această cifră de 25 de salariați pentru începerea negocierilor și, desigur, a încheierii contractului colectiv de muncă pe unitate.

Eu rog pe domnii colegi care se află în sală să voteze pentru varianta inițială propusă de comisie, care a fost rectificată ulterior, printr-un raport suplimentar, la cifra de 100. Totuși 100 de salariați este o cifră mult prea mare ca cifră minimă de negociere a unui contract colectiv de muncă.

Domnul Radu Berceanu:

25? Deci aici rectificăm și spunem "având cel mult 25 de salariați". Da, ne reîntoarcem la raportul inițial.

Supun votului dumneavoastră această formulă.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu e nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? O abținere.

Cu majoritate de voturi a fost adoptată această formulare.

În continuare, ni se propune un alt text nou, care să figureze ca art.6, dacă va fi adoptat.

Vă rog! Doriți să luați cuvântul? La pct.7, da? Sancționare cu 500.000 până la1.000.000.

Domnul Gheorghe Bădică:

Efectiv, această prevedere legală nu se va aplica începând cu anul viitor, pentru că anul acesta s-au încheiat contractele de muncă, numai prin luna februarie-martie, această prevedere va deveni aplicabilă.

Or, având în vedere cuantumul actual și ținând cont și de prevederile procedurale din Legea nr.32 din ‘68, înseamnă că la anul, dacă un patron este amendat contravențional, în termen de 48 de ore, el poate să plătească 250.000, jumătate din minimum special și care cred că, atunci, va fi echivalentul a câtorva kilograme de carne de vită.

Domnul Radu Berceanu:

Așa prevedeți dumneavoastră ? Sau cum?

Domnul Gheorghe Bădică:

Așa că eu v-aș propune niște sume mult, mult, mult mărite, având în vedere importanța socială a relației care este apărată în actuala redactare a legii, eu cred că minimul trebuie să fie 5 milioane. Minimum cel puțin 5 milioane, care nu reprezintă o sumă mare față de drepturile salariaților, care sunt încălcate.

Domnul Marțian Dan (din bancă):

Și maximum?

Domnul Gheorghe Bădică:

Maximum 10 milioane.

Domnul Radu Berceanu:

Domnule Dinu, vă rog.

Domnul Ion Dinu:

Să-mi dați iertare, că nu știu la care dintre adăugirile aduse să mă mai refer.

La art.6 găsim exprimarea următoare, dacă greșesc, vă rog să mă corectați, pentru că am toate proiectele pe care le-ați făcut, ..."Neîndeplinirea obligației de a negocia de către patron constituie contravenție și se sancționează cu o amendă cuprinsă între 500.000 și 1.000.000 lei". Da, acesta e textul? Da.

Dumneavoastră socotiți că e contravenție și mi se pare că și domnul secretar de stat subscrie la a fi contravenție.

Ca să nu fac discuție prea amplă, iată, în dicționarul nostru, ce găsesc, și anume în Dicționarul explicativ - "Contravenție este călcarea dispozițiilor unei legi, unui regulament, având un grad redus de pericol social, ce este sancționată cu o pedeapsă mai ușoară"; evident, decât infracțiunea.

Aveam aici, oare, în cadrul contractului colectiv de muncă, avem de-a face cu o lege sau un regulament, sau avem de-a face cu convenția, care nu este lege sau regulament?

Pornind de la această rațiune, eu propun textul următor: "Neîndeplinirea obligației de a negocia de către patroni se sancționează cu amenda cuprinsă între ...", cât veți vota, dar să se înlăture cuvântul că ar constitui contravenție.

Dacă dicționarul a greșit, eu n-am nicio vină, că e al Academiei Române.

Domnul Radu Berceanu:

Domnul Buzatu era înscris, domnule președinte Athanasiu.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Dicționarul nu a greșit, interpretarea poate fi, eventual, greșită. De ce ? Pentru că, în dicționar, de altfel și în orice tratat de drept administrativ, unde sunt definite contravențiile, se arată că ele sunt fapte socialmente periculoase, prevăzute în lege sau alte acte normative, care pot fi hotărâri de Guvern, ordine de miniștri ș.a.m.d., care se sancționează cu o pedeapsă care poate fi amenda sau, după caz, închisoarea, pentru că sunt contravenții care se sancționează și cu închisoarea.

Or, care este legea, că aici era semnul de întrebare. Domnul Dinu zice în ce lege se prevede? Păi, tocmai, în această lege! Tocmai această lege definește această faptă de încălcare a obligației de a negocia drept contravenție. Deci, lucrurile sunt foarte simple. Dacă nu am spune că este contravenție și am stabili o amendă, atunci am încurca lucrurile, pentru că s-ar întreba, orice amendă este o sancțiune bănească, pecuniară, pentru ce se aplică această sancțiune, ce faptă antisocială s-a săvârșit? Infracțiune nu e, contravenție nu e ș.a.m.d., n-am ști de ce se aplică amenda.

Deci, suntem de părare că textul în privința discutată trebuie să rămână cu acest conținut, membrii comisiei sunt de acord cu propunerea făcută de reprezentantul Guvernului, să crească minimul și maximul de la 1 milion la 5 milioane, era o propunere, de altfel, și a domnului deputat Buzatu, care la acea dată s-a respins, nu știam, nu eram foarte încrezători la acea dată în rata de inflație prezentată de Guvern, văd că acum ...

Domnul Radu Berceanu:

Stați puțin, că până atunci o să se accepte contractul cu România și or să se schimbe lucrurile.

Domnul Alexandru Athanasiue:

Și, de aceea, am rămas la plafonul de un milion. Acum, fiind mai aproape de Guvern, domnul Bădică are date mai sigure, și pe acest motiv ne-am schimbat și noi opinia, probabil că influențava crește, cum ziceați, se vor cumpăra câteva kilograme de carne cu 250.000, într-adevăr trebuie să mai crească cuantumul amenzii.

Domnul Radu Berceanu:

Domnul Buzatu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Apreciem ironia și umorul domnului președinte Alxandru Athanasiu dar nu aceste argumente le-am avut eu în vedere, nu rata inflației am avut-o în vedere când am propus, atunci, ca o contravenție care să se situeze între 1 și 5 milioane de lei, ci gravitatea faptei de a nu negocia contractul colectiv de muncă.

Eu am amintit atunci că în Legea privind protecția persoanelor încadrate în muncă am stabilit niște contravenții mult mai însemnate decât aceste 500.000, 1.000.000 de lei, numai pentru simplul fapt de a nu declara o convenție civilă încheiată între un lucrător și un patron.

Deci, nici pe departe nu putem accepta un plafon atât de scăzut al contravenției, când e vorba de o masă de salariați, fie ei 25, fie 100, fie 5.000, fie 10.000, fie oricâți salariați are o întreprindere. De aceea, eu revin asupra propunerii mele, ea se găsește în amendamentele respinse, art.6, nou: "Neîndeplinirea obligației de a negocia constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 1 milion și 5 milioane de lei". S-ar putea să se obiecteze că este prea mic, totuși, cuantumul acestei prevederi, așa cum a spus domnul Bădică dar, având în vedere posibilitatea de a repeta această amendă de câteva ori, eu cred că este suficient de ...

Domnul Gheorghe Bădică (din loja guvernamentală):

Pe an, o singură dată se poate da.

Domnul Radu Berceanu:

Supun votului dumneavoastră această formulare, "de la 1milion la 5 milioane", textul de la pct.7.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu e nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? 2 abțineri.

Cu majoritate de voturi s-a adoptat această formulă.

La pct.8 avem un text care se propune să devină art.7. Dacă cineva dorește să ia cuvântul? Vă rog.

Domnul Gheorghe Bădică:

Având în vedere atribuțiile care revin Ministerului Muncii în domeniul contractului colectiv de muncă, v-aș ruga ca textul să fie completat cu: "personalul din Ministerul Muncii și Protecției Sociale, precum și din direcțiile județene și Direcția Generală a Municipiului București".

Domnul Radu Berceanu:

A, să se adauge și personalul din minister; mai faceți și dumneavoastră câte o anchetă. Da, de acord cu această adăugire, deci: "de către personalul din Ministerul Muncii și Protecției Sociale, precum și din direcțiile de muncă județene și a Municipiului București".

Supun votului dumneavoastră acest text.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă e cineva împotrivă? Nu e nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? O abținere.

Cu majoritate de voturi s-a adoptat și acest art.7.

Acum, revenim la art.3, care devine 8.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul la acest articol?

Îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă e cineva împotrivă? Nu e nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat.

Art.4 urmează să devină art.9. Referitor la conținutul art.4 este vreo modificare? Da.

Deci, la alin.2, avem la pag.6, pct.10 o reformulare.

Dacă cineva dorește să se refere la acest alin.2? Nu dorește nimeni. Îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă e cineva împotrivă? Nu e nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptată această formulare în unanimitate.

La alin.3, de asemenea, ni se propune o reformulare la pct.11, la pag.7. Dorește cineva să se refere la ea? Supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă e cineva împotrivă? Nu-i nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva?

A fost adoptată în unanimitate.

Și se propune încă un alineat nou, 4, la acest articol.

Dacă dorește cineva să se refere la el? Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă e cineva împotrivă? Nu e nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

Supun votului dumneavoastră întreg articolul 4 din vechea formulare și 9 din noua numerotare.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu e nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

La art.5, care va deveni 10, dacă dorește cineva să se refere? Îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă e cineva împotrivă? Nu e nimeni împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

A fost adoptat în unanimitate.

Întrerupem aici, facem o pauză de 20 de minute. Rugămintea mea la toți colegii, și mai ales la liderii grupurilor parlamentare, este de a chema în sală, la vot, toți colegii, la ora 11,00, când vom relua lucrările.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti sâmbătă, 23 octombrie 2021, 5:58
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro