Plen
Ședința Camerei Deputaților din 9 aprilie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.55/19-04-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
13-10-2021
12-10-2021
11-10-2021
05-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 09-04-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 9 aprilie 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnii Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistați de domnii Tudor și Ladislau Borbely, secretari.

 
Liana-Elena Naum - comentariu legat de articolul intitulat Puiu Hașotti cere demisia Florenței Marinescu;

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața!

Să începem. O invit pe doamna deputat Liana Naum. Se pregătește domnul Ștefan Baban.

 

Doamna Liana-Elena Naum:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

În ziua de 30 martie 2002, am citit cu consternare titlul unui articol din Ziarul "Ziua" de Constanța: "Puiu Hașotti cere demisia Florenței Marinescu".

Florența Marinescu este directorul Direcției județene pentru cultură, culte și patrimoniu cultural național Constanța, care, din luna mai 2001, se află la conducerea instituției, pe baza ordinului ministrului culturii și cultelor, acad. Răzvan Theodorescu, în urma unui exigent concurs susținut la București și cu o concurență demnă de invidiat.

Este vorba despre soprana Florența Marinescu, doctorand în muzicologie, profesor al Facultății de muzică din cadrul Universității Ovidius, autor de cărți și articole de specialitate.

Înainte de toate acestea, este un ambasador al culturii românești peste hotare, bursieră a regretatului mare dirijor Georg Solti și cu o excepțională carieră de operă pe scenele românești.

O dată cu venirea la conducerea acestei instituții, Florența Marinescu a deschis larg porțile presei și a declarat că de acum înainte aceasta îi va deveni aliat. Așa s-a și întâmplat.

În mai puțin de un an de zile, toate ziarele au salutat fiecare manifestare culturală organizată de direcție, dintre ele, unice în țară: "Târgul național al ceramiștilor populari", "Marea gală a laureaților festivalurilor și concursurilor naționale și internaționale", "Hamangia", "Pontica" și altele.

Mai mult ca oricând, numele direcției a început să fie prezent zilnic în paginile ziarelor, iar preocuparea deosebită pentru patrimoniul cultural național dobrogean i-a determinat pe ministrul culturii și cultelor, acad. Răzvan Theodorescu și pe ministrul secretar de stat prof. univ. dr. Ioan Opriș să fie mai prezenți ca oricând în siturile județului Constanța, în viața culturală tomitană.

Din inițiativa doamnei Florența Marinescu, ministrul culturii a reunit la o masă rotundă pe toți factorii responsabili din domeniul istoriei și al arheologiei, dar și pe reprezentanții cultelor, pentru prima oară aflându-se față în față Înalt Preasfinția Sa Teodosie, arhiepiscop al Tomisului, Monseniorul Ghența și cu muftiul Șengherai.

Direcția s-a transformat într-o instituție vie, implicată zilnic în viața constănțenilor cu diverse preocupări și niveluri de cultură, o instituție modernă, europeană, cu un program coerent, în perfectă concordanță cu Programul național de guvernare.

Relațiile internaționale culturale încep să cunoască noi dimensiuni. Numai în acest an sunt promovate două evenimente culturale de excepție, în colaborare cu Ambasada Republicii Populare Chineze și Consulatul Republicii Populare Chineze la Constanța, "Patrimoniul Mondial în China" și "Rezonanțe ale artei tradiționale din China".

Zilele istorice ale României nu mai sunt marcate prin manifestări formale, ci, prin eforturile direcției, iau conotații reale, demne de o instituție care reprezintă idealuri culturale și apără patrimoniul național.

Primarii județului o cunosc bine, Florența Marinescu aflându-se permanent în zonele cu patrimoniu arheologic, sau acolo unde se intervine neautorizat asupra monumentelor istorice. Dumneaei conlucrează foarte bine cu organele abilitate să apere patrimoniul și este o prezență activă în toate comisiile de specialitate solicitate de administrația locală și cea centrală; într-un cuvânt, omul potrivit la locul potrivit.

Până la venirea dumneaei în funcție, direcția a fost condusă de un arheolog. Prezența acestuia nu a fost observată nicicum, ca, de altfel, nici activitatea acestuia. A fost suficient să fie membru PNL, ca să nu se observe nimic, mai ales inerția acestuia și dezinteresul total pentru cultura constănțeană. La polul opus, Florența Marinescu construiește un edificiu nou, îl prezintă presei și publicului ca pe o instituție demnă de numele pe care-l poartă și-l dinamizează printr-o activitate susținută și de fond.

Raționamentul intervenției deputatului Hașotti este firesc. Este greu să accepți ceva atât de constructiv și de frumos, dacă tu însuți nu ai fost în stare niciodată să faci așa ceva, conform principiului că este mai ușor să distrugi, decât să construiești. Numai că Florența Marinescu, în acest timp, este felicitată public pentru toate demersurile sale, de persoane oficiale și de foruri competente, primește onoruri și diplome și oferă în schimb responsabilitate, muncă, seriozitate. Poate unica direcție din țară care a reușit să creeze un climat tolerant și constructiv în dialogul permanent cu toate cultele recunoscute de lege, cu toate etniile, cu toate organizațiile guvernamentale sau neguvernamentale.

Domnul Hașotti face dovada că nu cunoaște prea bine nici legislația. Altfel, ar fi aflat că direcțiile județene de cultură nu sunt nici proprietari, nici administratori de situri. În cazul acesta, dacă ar fi avut bunăvoință, s-ar fi interesat corect și legal asupra demersurilor făcute de Direcția Constanța și de Ministerul Culturii în cazul situației de la Histria.

După patru ani de inexplicabilă distrugere a unei direcții descentralizate a Ministerului Culturii și Cultelor, este greu pentru domnul deputat Hașotti să se abțină de la comentarii penibile. Actuala direcție renaște din propria cenușă.

Opinia Ministerului Culturii în ceea ce o privește pe Florența Marinescu este mai mult decât favorabilă, iar constănțenii, consumatori de cultură, au avut parte de peste 12 evenimente culturale în anul 2001, cu un buget de numai 250 de milioane de lei, restul fondurilor fiind obținute prin eforturi deosebite, de la agenți economici și persoane particulare interesate să sprijine inițiativele omului de cultură Florența Marinescu.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

Vreau să vă informez că sunt 23 de înscrieri. Deci, am rugămintea, puțină concentrare la toți colegii, ca să poată interveni toți cei înscriși.

 
Ștefan Baban - declarație referitoare la promovarea sistemului privat de pensii;

Îl invit pe domnul Ștefan Baban. Se pregătește domnul Florea Voinea.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Sindicatele se opun aplicării sistemului privat de pensii. După ce, ani de zile, aplicarea Proiectului de Lege privind introducerea fondurilor universale de pensii a fost tergiversată, acum apare o altă problemă, și anume, contestarea lui de către sindicate. Aceasta, în condițiile în care sistemul actual de pensii se apropie tot mai mult de marginea prăpastiei, dovedindu-se incapabil să susțină în continuare plata pensiilor.

Sindicatele susțin reformarea sistemului de pensii după modelul european, și nu după cel sud-american. Varianta prezentată de Guvern și realizată după modelul sud-american propune ca o treime din contribuția angajatului la asigurările sociale să fie transferate în mod obligatoriu în administrarea unor fonduri private care presupun, totuși, și niște costuri de administrare și supraveghere destul de importante.

Modelul european nu presupune obligativitatea vărsării unui anumit procent prin contribuțiile la fondurile private. Această schemă se bazează pe trei componente de bază.

Una – dintre care doar la una participarea este obligatorie, cea de stat. În cazul acesteia, finanțarea se face în sistem de solidaritate socială. Fondul este garantat de stat și administrat de o instituție publică.

Cea de a doua componentă grupează așa-numitele scheme legate de procesul de muncă, sau de exercitarea unei profesii, scheme de pensii ocupaționale. Acest sistem nu este garantat de stat, iar administrarea fondului se face de către o instituție privată, participarea la el nefiind obligatorie.

În fine, cea de a treia componentă o constituie conturile individuale contractate direct cu un furnizor de astfel de produse, în general cu o companie de asigurări de viață.

Avantajele și dezavantajele celor două modele sunt greu de pus în balanță, mai ales că, în fostul lagăr socialist, au fost adoptate ambele scheme. Polonia și Ungaria au optat pentru sistemul sud-american, în timp ce Cehia și Slovenia au promovat modelul european.

Este timpul ca și în România toate forțele politice, sociale și civice să se așeze la masa dialogului pentru a promova un sistem privat de pensii oportun pentru condițiile specifice țării și economiei noastre, deoarece, inconsecvența și bâlbâielile autorităților nu fac decât să adâncească și mai tare regimul unui sistem care s-a dovedit a fi falimentar și nu mai poate suporta plata pensiilor prin contribuțiile unui număr din ce în ce mai mic de salariați.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Florea Voinea - exprimarea protestului față de respingerea solicitării PUR de a constitui grup parlamentar;

Are cuvântul domnul deputat Florea Voinea. Se pregătește doamna Paula Ivănescu.

 

Domnul Florea Voinea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În numele parlamentarilor Partidului Umanist din România (social-liberal), folosesc acest prilej pentru a exprima protestul nostru față de hotărârea Biroului permanent al Camerei Deputaților privind respingerea solicitării partidului de constituire a unui grup parlamentar propriu.

Considerăm că această decizie, deși se încearcă a fi motivată în temeiul Regulamentului Camerei, este una eminamente politică și se bazează pe omisiuni ale regulamentului în definirea deputaților independenți și a statutului celor care demisionează din partidele pe listele cărora și-au dobândit mandatele.

Este cunoscut faptul că Partidul Umanist a participat la alegerile legislative din toamna anului 2000 în cadrul Polului Democrației Sociale din România, alianță politică constituită împreună cu Partidul Democrației Sociale și Partidul Social Democrat Român, formațiuni politice care au fuzionat ulterior, formând Partidul Social Democrat. Exprimarea voinței electoratului a avut drept consecință și constituirea în fiecare Cameră a Parlamentului a unui grup parlamentar social-democrat și umanist, la care partidul nostru a contribuit inițial cu 4 senatori și 6 deputați. Dinamica vieții politice a făcut apoi ca unii parlamentari să demisioneze din partidele în care activaseră anterior și să se înscrie în alte formațiuni politice, în care au considerat că-și găsesc afilieri doctrinare adecvate stadiului și perspectivelor de evoluție socială și economică a țării. Astfel, numărul deputaților membri ai Partidului Umanist a ajuns la 11 și am solicitat, în consecință, constituirea unui grup parlamentar propriu la Camera Deputaților.

Dincolo de argumentul numeric, considerăm că am fost îndreptățiți în demersul nostru de art.66 din Constituția României care stabilește că în exercitarea mandatului deputații și senatorii sunt exclusiv în serviciul poporului și că orice mandat imperativ este nul.

Examinând o speță similară, Curtea Constituțională a emis, la 8 iunie 1993, Decizia nr.44 publicată în Monitorul Oficial al României Partea I-a nr.190/10 august 1993, în care precizează: "… deputatul are facultatea constituțională de a adera la un grup parlamentar sau altul, în funcție de opțiunile sale, de a se transfera de la un grup parlamentar la altul, sau de a se declara independent față de toate grupurile parlamentare. Nici o altă normă juridică legală sau regulamentară nu poate contraveni acestor dispoziții constituționale. Întrucât Regulamentul Camerei Deputaților nu se ocupă și de această transferare de la un grup parlamentar la altul, suntem mai degrabă în fața unui gol de reglementare la nivel de regulament, și nu în fața unui caz de neconstituționalitate".

Din nefericire, au trecut aproape 9 ani și Regulamentul Camerei Deputaților nu cuprinde nici astăzi prevederi explicite pentru asemenea situații care, nu numai că s-au arătat a fi posibile, dar au și fost confirmate în repetate rânduri de realitate. Ne-a surprins cu atât mai mult în aceste condiții refuzul Biroului permanent al Camerei Deputaților, în baza unor contraargumente elaborate de Departamentul pentru activități parlamentare al Camerei.

Avem tot respectul pentru munca oamenilor din acest departament, dar considerăm că ei au fost reținuți de la îndeletnicirile care le revin și li s-a dat o temă față de care n-au nici o competență.

Avem, de asemenea, un infinit respect față de colegii noștri din Biroul permanent al Camerei, oameni politici de cea mai aleasă calitate și amplă anvergură, dar ne temem că nici Biroul permanent, încărcat cu nenumărate obligații prin regulament, inclusiv cu asigurarea pazei și a accesului în Palatul Parlamentului, nu este instanța cea mai competentă să se pronunțe asupra unei chestiuni atât de delicate, cu atingeri constituționale atât de importante.

Vă prezint aici o singură situație din cele numeroase, pe care membrii Biroului permanent, confruntați cu o varietate infinită de probleme administrative sau de altă natură, au neglijat sau au refuzat să le analizeze, participarea deputaților la comisiile de mediere intercamerale. Desemnarea se face de către grupurile parlamentare conform regulamentului. Deci, deputații care au demisionat dintr-un grup parlamentar și nu au putut adera la altul, pentru că le-o interzice același regulament, nu mai pot astfel face parte din nici o comisie de mediere. Nu este acesta un caz strigător la cer, de limitare administrativă a mandatului unui parlamentar?

De aceea, stimați colegi, considerăm că avem o adevărată misiune de onoare, mai presus de ceea ce a fost inițial un obiectiv de partid, în a vă solicita să reanalizăm împreună Regulamentul Camerei. Adresez, astfel, Biroului permanent cererea oficială de a supune solicitarea Partidului Umanist, de constituire a unui grup parlamentar propriu, analizei Comisiei juridice, de disciplină și imunități și a plenului Camerei, prilejuri care vor genera dezbateri fundamentate și extrem de utile pentru îmbunătățirea cadrului de reglementare a statutului și activității parlamentarilor. Doar astfel vom fi în măsură să aducem regulamentul la eficiența și cuprinderea pe care le presupune poziția noastră în societate. Acest lucru este deplin posibil, pentru că solicitarea noastră este perfect constituțională, ea neavând drept obiect constituirea unui grup care să reprezinte în Parlament un partid care nu a reușit, prin alegeri, să-și trimită nici un candidat în forul legislativ, ceea ce ar fi, evident, neconstituțional.

În încheiere, doresc să vă asigur din nou, stimate colege și stimați colegi, că demersul nostru nu este unul îndreptat împotriva vreunui partid sau grup parlamentar. El a început prin a fi unul înscris în politica oricărui partid de afirmare, prin toate mijloacele constituționale și democratice, a identității proprii, de reprezentare cât mai largă și concretă a intereselor electoratului propriu subsumate interesului general. Constatăm acum că am ajuns la interesul general mai repede decât ne așteptam, din moment ce vă invităm la o dezbatere menită să îmbunătățească Regulamentul Camerei, în folosul tuturor deputaților prezenți sau viitori și, prin aceasta, în folosul tinerei noastre democrații parlamentare.

De aceea, vă asigurăm că, în conformitate cu toate regulile jocului democratic, ne vom supune necondiționat verdictului pe care-l veți da, indiferent care va fi acela.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Paula Maria Ivănescu - prezentarea diverselor victorii ale acordului cu FMI;

O invit pe doamna deputat Paula Ivănescu. Urmează domnul Vlad-Gabriel Hogea.

 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Considerată ca o victorie extraordinară, încheierea Scrisorii de intenție cu Fondul Monetar Internațional, a fost prezentată într-un moment festivist și cu totul neadecvat. Iată că, de mâine, încep primele urmări. De mâine, curentul electric va fi mai scump cu 14%. Ce victorie am obținut? În loc de 16%, am scumpit curentul cu 14%; numai 14%.

O altă victorie, să scumpim numai de la 1 iunie energia termică cu 30%, după ce ea se dublase în cursul anului trecut. Iată o victorie asupra populației României! Nu avem nici nimic de reproșat Fondului Monetar Internațional. Sunt specialiști în macroeconomie. Ei judecă după criterii. Dorim bani, trebuie să le îndeplinim.

Ceea ce nu se întâmplă corect în această țară, nu se întâmplă reforma economică. Guvernanții n-au grijă decât cum să mai sustragă din banii publici, să-i dosească în buzunare personale sau în afaceri care au depășit demult granițele țării.

De mâine începând, 44% din populația României, care are contract cu furnizorul de energie electrică, a optat pentru tariful social. Ce înseamnă tariful social? 60 de kilowați pe lună înseamnă un bec – și acela chior -, din când în când, probabil, o oră, maxim două, de televizor, fără frigider, fără aspirator, fără mașină de spălat. Iată, că 44% din familiile din România nu mai pot avea nici minimum de indicatori pentru un trai decent, un trai corespunzător.

Guvernanții noștri se țin de panglici, se țin de prezentări festiviste în televizor, că te și saturi văzând atâția guvernanți triumfaliști, iar populația sărăcește din zi în zi mai tare.

Trebuie, odată și odată, să înceapă reforma adevărată. Să se mai termine cu furtișagurile și dosirea banilor publici, să se meargă acolo unde se creează produs intern brut, să crească veniturile populației și, totodată, va trebui odată și odată un Guvern – dacă nu acesta, cel care urmează, și cât mai repede dorim să urmeze altul – care să privatizeze managementul serviciilor acestea publice, că monopolul în utilitățile publice a dus la sărăcirea românilor.

Doamnelor și domnilor colegi, cred că este mult prea serioasă problema sărăciei în România, ca s-o tratăm de pe poziții partizane. Trebuie odată și odată făcut ceva, în așa fel încât oamenii să nu-și mai dorească să plece din România.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Vlad-Gabriel Hogea - pledoarie pentru modificări politice fundamentale;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vlad-Gabriel Hogea. Se pregătește domnul Valeriu Stoica.

 

Domnul Vlad-Gabriel Hogea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Nici nu mai știm de câtă vreme liderii partidului de guvernământ n-au mai spus un adevăr. Pentru ei, minciuna devine atât o necesitate, cât și o obișnuință, în încercarea de a nu se clinti prea curând de pe jilțurile în care s-au cocoțat în urma marii fraude din noiembrie-decembrie 2000.

Un președinte bătrân și resemnat, care, de la o zi la alta, nu mai poate să țină pasul cu realitățile contemporane, și un premier pentru care cultul personalității s-a transformat într-un drog de care nu va mai scăpa niciodată, sunt oamenii în care populația disperată începe să nu mai aibă încredere. În definitiv, ce mai doresc acești domni și cei din subordinea lor, de la țara în care trăiesc? Au avut de toate pe vremea comunismului, iar schimbarea de sistem din 1989 le-a adus tot lor beneficiile cele mai substanțiale.

La porțile ingratei străinătăți ei s-au închinat și în vremea sovietelor și în anotimpul nenorocit al globalizării.

Bicisnicii vătafi ai României săpunesc și șmotruiesc un popor care, printr-o eroare istorică, și-a pus speranțele de mai bine într-un clan care prosperă dominator și cinic, asimilând doctrine, direcții politice și programe economice de fațadă, construindu-și piramida bogăției pe umerii sclavilor abrutizați de muncă și chinuri. Lozinci patriotarde și demagogice pavoazează mesajele propagandei oficiale ale regimului de la București, care nu poate fi considerat nici românesc, nici național, nici popular, nici progresist, nici democratic, pentru că promovează o linie retrogradă și totalitaristă, al cărei punct terminus este dictatura plutocratică a unei grupări minuscule de indivizi certați cu legea, cu moralitatea și cu bunul simț.

Împotriva acestei stări de fapt, care nu poate să mai dureze, a militat permanent Partidul România Mare, al cărei drum trebuie să se încheie firesc la cârma țării.

După 12 ani de involuție, subdezvoltare și sărăcie, a venit timpul ca România să-și aleagă conducătorii pe care-i merită, și nu pe aceia hărăziți de caiafele străine, spre a-i dirija destinele pe căi numai de ei știute.

Puterea coruptă și discreționară rânjește sigură pe sine și pe eternitatea perpetuării unui sistem injust și inechitabil. Aroganții noștri guvernanți lasă să se înțeleagă faptul că șederea lor în fruntea Statului Român va mai dura mult și bine, numai că acești inși mult prea mediocri pentru înaltele demnități pe care le dețin uită un lucru esențial: nevoia de normalitate a societății românești.

Mai devreme sau mai târziu roata istoriei se va întoarce și le va frânge oasele celor care nu știu să se ferească din cale.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Valeriu Stoica - luare de poziție față de declarațiile de presă ale Președintelui Iliescu;

Are cuvântul domnul deputat Valeriu Stoica. Se pregătește domnul ministru Ioan Mircea Pașcu.

 

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

În ultima săptămână am asistat, alături de întreaga țară, la spectacolul oferit de caravana prezidențială ce străbate orașele țării. Se pare că Președintele României, prins în iureșul întâlnirilor politico-electorale, s-a debarasat de orice reținere, exprimându-se public în legătură cu subiectele de interes național. Totuși, pentru a nu părea că liberalii doresc doar să critice, trebuie să recunosc anumite merite incontestabile ale Președintelui Iliescu. Astfel, la o simplă privire asupra declarațiilor de presă, putem observa că Ion Iliescu a evoluat de la abordarea dură de tipul "măi, animalule" la exprimări mai subtile. Totuși, uimirea noastră apare atunci când observăm că atacurile Președintelui nu se îndreaptă, așa cum ne-am fi așteptat, împotriva partidelor de opoziție, ci către politica guvernamentală și, implicit, împotriva partidului pe care l-a condus până acum, de curând. Gafele prezidențiale, cu care ne-am obișnuit, dealtfel, încă de la începutul anilor ’90, continuă într-un ritm alarmant. La data de 2 aprilie 2002, Președintele Iliescu declara la Cluj că F.M.I. a sărăcit România, sugerând, chiar, că standardele impuse de F.M.I. pot duce la moartea totală a României. Mai mult decât atât, după numai o zi, același Președinte Iliescu sugerează Alianței Nord-Atlantice să nu se implice în treburile interne ale României, mai ales atunci când este vorba de eliminarea foștilor securiști din structurile statului.

În urma acestor declarații, concluzia prezidențială a fost: este treaba noastră cum ne rezolvăm treburile la noi în țar㠖 frază ce ne-a adus aminte de celebrul slogan din vremea în care același Președinte Iliescu se afla la cârma țării, la începutul anilor ’90, "Nu ne vindem țara".

Astfel, după ce cataloghează privatizarea drept un moft, primul om în stat, Președintele României, Ion Iliescu, lansează o serie de critici virulente la adresa unora dintre cele mai importante instituții internaționale. Se pare că eforturile de reformă personală a actualului Președinte au dat greș, acesta revenind la linia caracterizată printr-un populism meschin și un discurs virulent împotriva organizațiilor internaționale pe care ne străduim să le convingem că le împărășim valorile și principiile.

Eforturile de reformă, pașii spre integrare în NATO și Uniunea Europeană, par a fi, în viziunea Președintelui, doar elemente fără sens și fără importanță pentru o Românie care încearcă de 12 ani să dovedească faptul că aparține Europei.

PNL atrage atenția Președintelui României asupra faptului că declarațiile sale, care exprimă propria dramă interioară, ce poate fi sintetizată în cuvintele "a fi sau a nu fi democrat", nu trebuie să afecteze interesele noastre generale de reformă și de integrare în structurile euro-atlantice.

Pericolul limbajului dublu, practicat în trecut de Ion Iliescu, a fost unul dintre factorii care au afectat în mod negativ imaginea externă a României. De aceea, PNL atrage atenția Președintelui Iliescu asupra prejudiciilor majore pe care comportamentul său le poate aduce țării într-o perioadă de importanță capitală pentru admiterea României ca membru cu drepturi depline în Alianța Nord-Atlantică.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Ioan Mircea Pașcu - reiterarea subiectului legat de restructurarea industriei de apărare;

Îl invit la microfon pe domnul ministru Ioan Mircea Pașcu. Se pregătește domnul Damian Brudașca.

 

Domnul Ioan Mircea Pașcu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Răspund în acest mod unui coleg din Cameră, domnul Marian Ionescu, care a ridicat această problemă, legată de industria de apărare.

Am considerat că formula unei declarații politice are, să spunem așa, o anumită greutate comparativ cu formula răspunsului prin această chestiune a interpelării.

Sectorul producției de apărare, așa cum a fost el dezvoltat înainte de 1990, a devenit supradimensionat după această dată, deoarece comenzile de la Ministerul Apărării Naționale s-au micșorat în limita bugetelor aprobate anual prin Legea bugetului de stat. Diminuarea comenzilor a fost necesară, întrucât și dimensiunile forțelor armate s-au redus ca urmare a proceselor de restructurare.

De asemenea, exportul de tehnică de luptă s-a redus foarte mult, întrucât România a trebuit să întrerupă comerțul cu arme în zone supuse embargoului de către ONU și Uniunea Europeană. Totodată, nu trebuie omis faptul că unele din întreprinderile românești au fost înființate, sau au fost dezvoltate înainte de anul 1989, pentru a răspunde cerințelor cantitative ce existau în interiorul fostului CAER, piață care a dispărut practic după anul 1990.

Ca urmare, toți agenții economici din acest sector au resimțit un recul în ceea ce privește producția specială, fiind necesare măsuri de redimensionare, precum și conversia la producție economică.

Intreprinderea mecanică Mija și Întreprinderea Mecanica Moreni au fost întotdeauna în coordonarea Ministerului Industriei și Resurselor care a luat măsuri pentru protecția personalului și inventarului sectorului industriei de apărare. Măsurile luate de actualul Guvern prin înființarea parcurilor industriale, constituie o dovadă a preocupărilor de a găsi soluții de relansare a producției în aceste societăți comerciale.

Trebuie să menționăm și faptul că, din punct de vedere calitativ, produsele realizate în industria noastră de apărare nu mai corespund în totalitate noilor cerințe de înzestrare ale armatei. Produsele necesare astăzi forțelor armate trebuie să fie interoperabile cu cele din înzestrarea armatelor țărilor NATO. Unii agenți economici autohtoni au înțeles faptul că trebuie să se adapteze cerințelor beneficiarilor și nu să impună vânzarea produselor lor, indiferent de calitatea, performanțele sau gradul de interoperatibilitate ale acestora.

Ca urmare, au fost luate măsuri pentru realizarea de produse în colaborare cu firme de prestigiu de pe piața internațională, prin transfer de tehnologie la agenți economici din România. Alți agenți economici au înțeles acest lucru mai puțin.

La solicitarea categoriilor de forțe armate, s-a trecut la stabilirea unor programe majore de achiziții care să fie realizate de agenții economici din România în colaborare cu parteneri externi binecunoscuți pe plan mondial, care au fost de acord cu transferul de tehnologie și care să asigure asistența tehnică necesară.

Speculațiile care se fac astăzi că a fost importată tehnică de luptă care ar fi putut fi realizată de către întreprinderile românești fără tehnologie și asistență externă, sunt luări de poziție facile, cu iz politicianist. Adevărata stare de lucruri, așa cum am descris-o mai sus, este și poate fi controlată de Parlament, prin comisia de specialitate.

Specialiștii Ministerului Apărării Naționale vă stau la dispoziție pentru a răspunde tuturor întrebărilor în vederea clarificării punctuale a problemelor. Lansarea de ipoteze sau exprimări generale în acest domeniu nu fac decât să creeze, voit sau nu, o stare de confuzie, iar acum mai mult ca oricând numai de astfel de probleme armata României nu are nevoie. Cu atât mai mult cu cât, de la 1 ianuarie 2001, industria de apărare nu se mai află în responsabilitatea Ministerului Apărării Naționale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Damian Brudașca - intervenție intitulată Cumularzii pesediști;

Îl invit pe domnul Damian Brudașca. Se pregătește domnul Puiu Hașotti.

 

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte de ședință,

Textul pe care doresc să-l prezint astăzi se intitulează "Cumularzii pesediști".

Având ca strălucit model cazul domnului Adrian Năstase, care este în același timp și președinte al P.S.D și prim-ministru al Guvernului, marea majoritate a membrilor marcanți ai acestui partid, crezându-se probabil cu drepturi depline, sunt ocupanții de cele mai multe ori, contrar legilor în vigoare, ai mai multor funcții simultan.

Este de acum celebru cazul celor peste 900 de consilieri locali care sunt în conflict cu Legea administrației publice locale, refuzând cu obstinație să renunțe la bănoasa calitate de membri ai unor consilii de administrație.

Cu toate că atât premierul Adrian Năstase, cât și ministrul Octav Cosmâncă susțin sus și tare, și când sunt întrebați și când nu, că ei sunt ostili încălcării legilor, corupției și intereselor mafiote, tot ei tratează cu indiferență asemenea cazuri în care membri ai propriului partid subminează din interior credibilitatea declarațiilor oficiale ale liderilor P.S.D.

Din păcate, nici județul Cluj nu face excepție în acest sens. Avem încă proaspătă în minte atitudinea unor consilieri municipali ai P.S.D. care, încălcând prevederile Legii 215/2001, nu au renunțat sub nici o formă la calitatea de membri în consiliile de administrație ale unor regii sau la funcții publice incompatibile cu calitatea pe care o aveau.

Un astfel de exemplu l-a constituit și domnul Constantin Corega. Cazul domniei sale este însă un pic mai complicat. Din câte se știe, domnia sa nu s-a mulțumit doar cu a cumula calitatea de consilier cu aceea de inspector general școlar. Astăzi, domnia sa a fost promovat ca secretar de stat la Ministerul Educației și Cercetării, dar nu a renunțat la celelalte funcții deținute anterior.

Dânsul este profesor titular la Colegiul Național "Emil Racoviță", încă probabil și director al aceluiași liceu și, evident, inspector general școlar al județului Cluj. Spuneam că este probabil și director al colegiului respectiv, întrucât deși a trecut destulă vreme de la promovarea domnului Corega ca inspector general școlar, domnul profesor Tiberiu Cerghi este și la această oră doar director cu delegație.

Încă de la instalarea sa ca inspector general școlar, domnul Constantin Corega anunța triumfalist, în spiritul partidului desigur, o serie de reforme menite a schimba din temelii starea învățământului clujean. Numai că, la fel ca și la partid, domnul Corega a rămas doar la nivelul declarațiilor, pentru că dacă ar fi să judecăm după măsurile luate, ar trebui să ne punem serios întrebări în legătură cu calitățile sale manageriale.

Totuși, pentru ca opinia publică să cunoască adevărul, precizăm că una dintre primele măsuri ale inspectorului Constantin Corega, în același timp și președinte al Filialei Municipiului Cluj-Napoca al P.S.D., a fost de a înființa la nivelul Inspectoratului școlar județean funcția de inspector cu imaginea. Probabil, după modelul strălucit al domnului Vasile Dâncu, ministru care face cunoscutele eforturi și giumbușlucuri politice pentru a ne determina să credem că albul este negru și negrul este alb.

În naivitatea noastră ne întrebăm: ce specialitate este imaginea și unde se predă în școală? De asemenea, am dori să știm dacă nu cumva munca propriu-zisă este imaginea cea mai adecvată și convingătoare a activității desfășurate de către Inspectoratul școlar județean. Noi știam că rolul unui inspector școlar îl constituie îndrumarea și controlul pe specialități a procesului instructiv-educativ, dar domnul Constantin Corega pare să fie de altă părere. Și în vederea marilor reforme pe care le avea în vedere s-a gândit că nu strică să se doteze și cu un inspector de imagine pentru a compune ditirambii pe care ar fi vrut probabil să-i audă și care să acopere corul protestelor personalului didactic adus la sapă de lemn de politica indiferentă a actualei guvernări.

Dar reforma domnului Corega nu s-a limitat doar la atât. Domnia sa a considerat că dacă dânsul este cumulard, și un inspector de specialitate ar putea să-i urmeze exemplul și, astfel, a înființat funcțiile de inspector de limbi străine în care unul și același inspector se ocupă de două-trei sau mai multe limbi. Spre a ilustra această afirmație precizâm că, spre exemplu, inspectorul de limbă engleză este și inspector de germană și rusă, deși el însuși nu are cunoștințele de germană sau rusă minime pentru a-și putea desfășura în mod calificat această muncă.

În schimb, domnul Constantin Corega a mărit numărul inspectorilor de matematică aducând, cu discreție, pe ușa din dos, inspectori pe criterii politice, cel mai grăitor exemplu în acest sens fiind ginerele unui fost inspector general școlar.

Cum domnul Constantin Corega și-a văzut împlinite speranțele, cu ajutorul unor membri ai actualului Guvern și a fost promovat în Ministerul Educației și Cercetării, domnia sa și-a găsit un înlocuitor și el celebru nu doar prin trecutul politic, ci și prin pasiunea pentru cumul de funcții. Aceasta, pentru că domnul Valentin Cuibus este titular la un liceu clujean ca profesor de chimie, deține funcția de director la Palatul Copiilor și este un prosper om de afaceri. Dar, credem că cea mai deosebită calitate a lui este aceea că, în prezent, este ginerele senatorului Grigore Dan. Din câte suntem informați, întrucât domnul Valentin Cuibus urmează să-și prelungească mandatul de director al Palatului Copiilor, delegarea sa în funcția de inspector general școlar este deocamdată amânată pentru a nu-i periclita șansa siguranței cumulului.

Mai mulți interlocutori mi-au atras atenția că noul inspector general școlar ar fi varianta pesedistă a domnului Săsărman, fost inspector general școlar demis de către fostul regim CDR-UDMR, pentru abuzurile incalificabile și ilegalitățile fără de număr comise.

Am arătat în mai multe rânduri că guvernarea PSD-UDMR va asigura reinstaurarea nostalgicilor regimului comunist. Încă un pas în această direcție îl constituie tocmai domnul Valentin Cuibus pe care evenimentele din decembrie 1989 l-au prins în postura de prim-secretar al UTC pe județul Cluj.

Așadar, pentru P.S.D. rîmâne valabilă sintagma "La vremuri noi, tot noi!".

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Puiu Hașotti - o ilustrare concretă a procesului de distrugere a patrimoniului cultural național - obiectivele arheologice din județul Constanța;

Îl invit pe domnul deputat Puiu Hașotti. Se pregătește domnul Valeriu Ștefan Zgonea.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Doar întâmplarea face ca, astăzi, eu și distinsa mea colegă, doamna deputat Diana Naum, deputat de Constanța, să vorbim aproximativ despre aceeași chestiune, dar dacă domnia sa a vorbit doar în calitate de deputat, permiteți-mi să spun că eu vorbesc și în calitate de om de cultură și de arheolog. Așadar, sunt în acest domeniu.

Despre ce este vorba? La nenorocirile care sunt în această țară, la furt, minciună, corupție, demagogie, se mai adaugă încă ceva: distrugerea patrimoniului cultural național. Și dacă de trecutul nostru nu sutnem interesați și-l desconsiderăm, mă îndoiesc că suntem demni de a avea un viitor.

Dacă ne gândim că o serie de situri în România, situri istorice, arheologice sunt în paragină, este un dispreț total față de acestea, dacă ne gândim că de aproape un an și jumătate, actualul Minister al Culturii nu binevoiește să elaboreze normele de aplicare ale Legii patrimoniului cultural mobil, motiv pentru care în continuare există o hemoragie de patrimoniu din România, se adaugă la toate acestea niște chestiuni concrete. Una dintre ele o voi prezenta astăzi.

După ce anul trecut, exact în luna aprilie, o companie, o societate comercială "Duty Free", în spatele căreia se pare că stau mari boși P.S.D., a distrus câteva zeci de tumuli, morminte antice din necropola tumulară a Istriei, care este Pompeiul României, și, după ce acolo a venit o delegație condusă de însuși domnul ministru Răzvan Teodorescu, și după ce s-a promis că se va face lumină, de un an de zile, nimeni nu mai știe nimic. Cum evoluează acest proces, unde este acel dosar, la ce Parchet? Nimeni nu mai știe nimic, totul este îngropat, așa cum bine ne-am obișnuit.

După ce acum două luni de zile a început demontarea Valului mare de pământ, momnument istoric arheologic unic în sud-estul Europei, nu se face absolut nimic.

Lipsa de reacție a Direcției județene de cultură, patrimoniu și culte, în fruntea căreia se află o distinsă doamnă, fostă soprană, care nu are nici un fel de rea-voință, este doar profund incompetentă, este această lipsă de reacție, cum spuneam, este dăunătoare, este mai mult decât gravă. În fruntea acestui inspectorat trebuia să stea în mod obligatoriu un arheolog în județul Constanța. Asta este cel puțin opinia mea. Și încă o dată spun: nu este vorba despre rea-voință. Este incompetență. Este cel puțin la fel de grav.

Lucrurile însă au evoluat în asemenea măsură încât foarte curând, acum câteva săptămâni, însuși ministrul culturii și-a pus semnătura pe distrugerea unui sit istoric arheologic de cea mai mare importanță. Este evident că nu mai trebuie să discutăm prea mult despre lipsa de reacție a Direcției județene de cultură, culte și patrimoniu.

Despre ce este vorba? În orașul Mangalia, fostul oraș grecesc și roman Callatis, strălucita Callatidă, cum se spune în documentele antice, s-au executat un proiect de construcție. În mod absolut normal, comisia monumentelor istorice, secțiunea teritorială Dobrogea, a pus următoarea rezoluție: "Conservarea obiectivului arheologic descoperit și adaptarea proiectului noii construcții în funcție de această importantă descoperire, conform legii."

Așadar, beneficiarul de investiție trebuia să modifice acest proiect, să facă așadar alt proiect, și, în mod obligatoriu, trebuia prevăzută conservarea acestui monument arheologic din interiorul orașului Callatis, a orașului antic, așa cum prevede legea.

Adresa de înaintare a raportului de cercetare arheologică poartă data de 7 februarie. Numai că serviciul de arheologie din Ministerul Culturii și Cultelor a fost foarte operativ. Pe 29 martie acordă aviz favorabil sub semnătura domnului ministru Răzvan Teodorescu. Acordă aviz favorabil construcției, primei construcții, așadar, primului proiect. Și nu așa cum ar fi trebuit, unui viitor proiect care să fi conservat situl arheologic.

În acest moment, în orașul Mangalia, ziduri de la monumente antice de epocă elenistică și de epocă romană sunt distruse cu ranga, cu barosul, cu escavatorul. Ziduri de la monumente de o deosebită importanță. Evident, nu voi cere demisia nimănui. Nu voi cere demisia nimănui pentru că a cere demisia cuiva este aflare în treabă. Iar a-ți da demisia este o chestie de onoare. Și aceasta nu există.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Valeriu Ștefan Zgonea - declarație cu titlul Amnezia nerușinării;

Îl invit pe domnul deputat Valeriu Ștefan Zgonea. Se pregătește domnul Iulian Mincu.

Insist asupra celor trei minute. Mai sunt foarte mulți colegi înscriși.

 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se va numi "Amnezia nerușinării".

Sunt momente în care tot ceea ce rămâne despre un om este valoarea sa. Problema asta înseamnă moralitatea sa, raportată la realizări. Când prima tinde spre zero...?!

În ultima perioadă, așa cum ne-am obișnuit, un cetățean ales primar de capitală vorbește despre moralitate, vulgar, ca de obicei. Dar nu despre a lui. Viteazul, a se reține acest cuvânt, viteazul marinar din Tulcea – apa chiuvetei – tratează cu dispreț informațiile sosite prin presă despre compania domniei sale S.C. Saf S.A. Da! A domniei sale, pentru că aceasta a fost o invenție menită să producă bani negri și găuri albe. Sau poate mandatul directorului general al SAF SA din perioada 18-23 mai 1999 nu a fost semnat de ministrul transporturilor de la acea dată. Și nici raportul Ministerului Finanțelor Publice nu era de competența unui minisru. Nu!

Domnia sa era ministru joia și atunci tăia bilete la trenurile accelerate. Sau la reparațiile cu ridicare pe roți, ca să fiu în domeniu.

Cum poți întreba un ministru a cărui privire transforma vagoanele și locomotivele în fier vechi, active feroviare de bază ale căii ferate. Poate că domnului Băsescu, distins cetățean născut în localitatea Basarabi, în anul de grație 1951, curenții anonimi marini i-au afectat definitiv memoria și a venit timpul ca noi, cei ce priveam la televizor cum flota intra în triunghiul Bermudelor, a se citi buzunarul Băsescu, să-i reîmprospătăm amintirile cu celebre inginerii financiare care au distrus calea ferată.

Înființat împotriva naturii, SAF SA a fost o găselniță bălsesciană de a transforma vagoane și locomotive în fier vechi care, transformate în resurse financiare, să ia apoi drumul unor conturi ale firmelor prietene.

Ghinionul contribuabilului? Peste 1000 de miliarde pierderi pentru SAF și transformarea căii ferate într-un morman de...știți dumneavoastră!

Domnul Băsescu, în derivă la acea dată, nu înțelege astăzi asemănarea cuvintelor K.E.G – ineficiență economic㠖 14 locomotive L.D.2100 și deficit 47 miliarde lei. Dar cum să le înțeleagă viteazul Băsescu care repara nava cu același nume la firma domniei sale? Pardon! Nu dânsul, ci ministerul pe care-l conducea era acționar majoritar, a se citi proprietatea statului, la compania ce avea ca activ șalupa "Viteazul". O chestiune în special accidentală, după cum erau și acțiunile domnului T.B. născut în localitatea Basarabi, la firma "Triton Company" SA. Ei, și? ar spune cetățeanul acela haios ce în week-end este și președinte de partid. "Am centrat și am dat cu capul tot eu. Ce e rău în asta? Sunt polivalent!". Sau poate nu a știut. Amnezia, bat-o vina!

Domnule T.B., să nu le spui consilierilor locali de partid că nu-i frumos. Se simt părăsiți și bate la ochi.

În anul 1999, statul – a se citi Ministerul Transporturilor – era acționar unic la o societate comercială, SAF SA, care pierde 3 milioane de dolari într-un contract cu iranienii. Ministrul? Nu știa, că era dus cu pluta. Unii spun că avea de avizat darea de seamă la S.C. "Triton Company" SA pentru repararea navei "Rovinari 21" de la AFDJ Galați. AFDJ? Societate privată cu capital integral de stat. Privată? Da, stimați colegi. Pentru că el centra, el da cu capul!

"Curată justiție, coană Joițică!" ar spune Caragiale. Pardon! Justiției, se numea strada care, la nr.18, domnul Băsescu era invitat la adunarea generală a acționarilor a firmei "Triton Company" SA. Că ministerul nu are consiliu de administrație, cum chiar dânsul spunea într-un jurnal bucureștean. Să ne ierți, nene Băsescule, că am greșit! Dar dacă Grupul parlamentar P.D. propune AGA și CA la primaria Bucureștilor, noi votăm că te iubim!

Tot pe vremea piratului Băsescu, un cetățean, președinte al Consiliului de administrație al SC, SAF SA, companie din patrimoniul Ministerului Transporturilor, era la fel, tot președintele Consiliului de administrație la S.C. "Vagon Leasing" SA, companie cu capital mixt. Dar domnul Băsescu nu știa, că era la Vaslui în circumscripții".

Ce tot întreabă presa de licitațiile la lucrările oferite de companiile din patrimoniul ministerului? Ce, scrie undeva că ministrul urmărește traseul resurselor financiare alocate prin bugetul de stat la ministerul pe care-l coordonează? Ce e aceea viză de control financiar-preventiv? Aveți tupeu!.

Domnia sa nu avea nici timp, căci pe strada Justiției nr.18 din Constanța se pregătea o activitate de clearing, adică se selecționau viitorii consilieri locali care să-și dea demisia din consiliile de administrație și acționariatele firmelor private, căci "unul e ca el și acesta-i primărel."

Justiția? Ce e justiția? Înseamnă ce este al tău este și al meu, iar ce este al meu nu te interesează. Așa că toți consilierii să demisioneze, ca totul să fie al meu.

Tupeu? Ce-i acela tupeu? Tupeu înseamnă să-ți dai singuri lucrări.

Nerușinare? Nerușinare înseamnă ceea ce tu făceai când conduceai un minister, să le interzici tuturor colegilor de partid.

Obrăznicie? Înseamnă să transformi găuri de 1000 de miliarde în realizări importante.

Mârlănie? Înseamnă să-ți trimiți prietenii în deplasări în străinătate în calitate de angajați sau colaboratori la societățile comerciale din subordinea ministerului – a se citi S.C. SAF SA.

Rușine? Înseamnă diferența dispărută de 345 de miliarde între capitalul social al S.C. SAF SA din 1998 și cel din iunie 1999.

Toate poartă girul moral, și nu numai, al domnului Traian Bălsescu. Navigând ca în ape din ce în ce mai mici ca și popularitatea partidului său, un cetățean bruiază liniștea țării. Distanța dintre domnia sa și legalitate este aproximativ zero. Distanța dintre cetățeanul Băsescu și inculpatul Băsescu este aproape identică. Jocurile mediatice nu te fac să scapi de brațul lung al justiției, ci, ca într-un banc macabru, te mai pârpolesc nițel.

Domnule Traian Băsescu, mă tem că direcția și sensul dumneavoastră sunt stabilite așa cum dumneavoastră ați stabilit pentru S.C. SAF SA. – dezastru!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Iulian Mincu - declarație politică intitulată Ce dorește premierul?;

Îl invit pe domnul deputat Iiulian Mincu. Se pregătește domnul Napoleon Pop.

 

Domnul Iulian Mincu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Ce dorește premierul?"

Ca răspuns la întrebarea unui jurnalist ce va face după Praga, premierul Năstase surprinde pe toată lumea prin declarația sa din 27 martie 2002: "În cazul unei decizii pozitive favorabile României, meritele sunt ale românilor. În cazul unei decizii de neinvitarea României, opțiunea noastră va rămâne neschimbată, fermă în favroarea NATO. ...Eșecul are costuri, iar acestea sunt ale Guvernului." Prin urmare, acest Guvern ar putea să plece.

Momentul Praga constiltuie pentru P.S.D. și pentru Adrian Năstase un element cheie. Dacă lucrurile sunt pozitive, atunci problemele sunt simple. Și, după comportamentul premierului, semnalele exterioare primite de el așa par. P.S.D. va profita de euforia generală care va face uitate insuccesele reformei economice, gestiunea deficitară și suferințele sociale, precum și deficiențele administrative și accentuarea corupției.

P.S.D., dar, mai ales, premierul își dau seama că un alt moment mai propice unor alegeri generale anticipate decât momentul Praga, care să le aducă prelungirea mandatului, nu va mai exista. Este exact ceea ce s-ar aștepta pentru a putea fi uitată incompetența celor care au deținut frânele puterii și au dus la eșecul tranziției.

Peste 62% din populația țării, așa cum arată un raport al Societății Academice Române, recent, consideră Guvernul, ca și Guvernul anterior, ca vinovate de stagnarea economică și mizeria socială existentă în prezent.

Așa se explică de ce Executivul a luat recent un plan de măsuri care urmează a fi supus pe 10 aprilie 2002 în discuția Parlamentului. Acest plan de măsuri ar trebui să facă în șase luni pentru NATO ceea ce nu s-a reușit în 12 ani în materie de corupție, de securizare a informațiilor, reforme economice, reforme militare. Astfel, legea informațiilor, dezbătută de peste un an, va trebui aprobată rapid. Privatizarea a peste 400 de societăți comerciale în următoarele luni, când de la începutul anului 2002 nu s-a reușit decât privatizarea a 10 astfel de societăți.

Va deveni o sarcină realizabilă. Se vor suprima legăturile guvernamentale cu fosta securitate și va da acces liber publicului la controlul averilor demnitarilor. Se va repara greșeala inexistenței unei legi împotriva conflictului de interese pe perioada mandatului.

De asemenea, trebuie să menționăm aici legi importante pentru intrarea în NATO ca: Legea pentru eradicarea corupției, Legea pentru implementarea legalității privind adopțiile, Legea protecției martorilor, Legea organizării poliției, Legea privind drepturile copilului, un Cod de conduită al funcționarilor publici și altele.

Vor putea fi toate acestea duse la îndeplinire înaintea Summitului de la Praga din noiembrie 2002? Pentru Guvernul P.S.D. este o luptă contra cronometru, pe care nu au dreptul s-o piardă. Așa consideră, cel puțin, premierul.

Problema care-l preocupă cu adevărat pe domnul Năstase, așa cum reiese din această declarație, este găsirea formulei optime de gestionare a eșecului în cazul în care România nu va fi invitată să se alăture alianței NATO.

Consider că două ipoteze referitoare la această preocupare pot fi puse în discuție. Unu. Fie mesajul primit personal de premier cu ocazia recentei reuniuni de la București îl determină să aibă îndoieli cu privire la invitația de la Praga, iar declarația este făcută pentru a pregăti opinia publică asupra unui viitor incert. Doi. Fie cota de siguranță a crescut simțitor cu privire la rezultatul pozitiv și favorabil României, iar afirmațiile făcute nu sunt decât expresia unui joc de cuvinte, așa cum îl definește de altfel și președintele Iliescu, care urmărește un efect al surprizei pozitive de la Praga, cu scopul bine definit de a impresiona populația.

Din punct de vedere politic, doar prima variantă interesează cu adevărat, gestiunea insuccesului legată de faptul că Guvernul ar putea pleca.

Punctual, conform Constituției, Guvernul nu poate pleca pur și simplu. El poate primi un vot de neîncredere în Parlament, cu o majoritate ce va susține o moțiune de cenzură. În acest caz, se vor organiza noi alegeri.

După aceleași prevederi, Guvernul mai poate fi remaniat și schimbat. Atunci ar putea supraviețui un nou Guvern Năstase dar cu alți miniștri.

În procedura românească, premierul nu are opțiunea depunerii mandatului sau al demisiei și nu nici nu poate fi demis de președinte. Puterea acestuia se limitează la schimbarea miniștrilor. Ar dori Guvernul actual și P.S.D. alegeri anticipate în cazul unui eșec ca acela de la Praga? Acesta este coșmarul de care se tem cel mult. Alegerile înseamnă campanie electorală, neîndeplinirea unor angajamente interne, dar mai ales externe. Lipsa de gestionare a problemelor curente ale cetățenilor ar agrava și mai mult lipsa de încredere a populației într-un viitor Guvern P.S.D.

În cazul în care Guvernul nu pleacă însă, deși a suferit un eșec dinainte anunțat, îi rămâne alternativa remanierilor, ceea ce nu va aduce mari schimbări. Lipsa de schimbare în situația existentă a țării va fi categoric defavorabilă partidului de guvernământ la alegerile din 2004.

De asemenea, varianta prin care Guvernul Năstase ar ataca nucleul dur al reformei, în anul dinaintea alegerilor, îl face extrem de vulnerabil în fața alegătorilor. Nu este exclus o astfel de atitudine, care este destul de improbabilă.

În fond, ce dorește premierul? Un lucru simplu: să se mențină cât mai multă vreme la putere, deși până în prezent P.S.D. nu și-a respectat promisiunile făcute electoratului la alegerile din anul 2000. Un moment Praga, pozitiv, i-ar fi extrem de favorabil pentru eventualele alegeri pe care le-ar putea declanșa în acest caz cât mai repede cu putință.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Napoleon Pop - intervenție referitoare la sprijinul PNL pentru opțiunea NATO;

Îl invit pe domnul deputat Napoleon Pop. Se pregătește domnul Aurel Daraban.

 

Domnul Napoleon Pop:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Optimismul general în creștere privind invitarea României să se alăture Alianței Nord Atlantice, printr-o decizie politică favorabilă țării la Summit-ul de la Praga, este un semn bun al primei părți al acestui an.

Nu cred că cineva de bună credință, cu responsabilitate politic㠖 la putere sau în opoziție – este capabil să arunce o umbră asupra acestui optimism. Din contră, toți cei cărora le este dragă opțiunea euro-atlantică vor încerca un comportament echilibrat și credibil ca șansele României pentru intrarea în NATO să se consolideze.

Pe acest drum însă există multe capcane și chiar interese de captare a atenției în ceea ce privește atribuirea succesului la momentul cheie. O înfierbântare pe această temă trebuie evitată din timp și acest lucru este posibil tocmai datorită faptului că forțele politice și chiar guvernul au reușit să nu isterizeze țara de maniera momentului Madrid 1997.

Obiectivul NATO este privit la rece și cu responsabilitate, este adevărat, și într-o conjunctură post 11 septembrie 2001 mai propice.

Totuși, față de această abordare, România trece prin două realități incontestabile. Una se referă la economie, unde există probleme majore de sistem și de politică specifică. Cealaltă realitate este reprezentată de fenomenul apăsător și agravant al corupției, de asemenea legate de sistem și politică.

Creșterea P.I.B.-ului cu circa 5% atât în 2001 și cea prezumată pe 2002 rămâne un simplu reper, poate luminos, într-un trend oscilant, dar ea nu atenuează sărăcia, ci anunță noi valuri de scumpiri. Apropiindu-ne mai sigur decât altădată de NATO constatăm că numărul celor care apelează la ajutorul social și tarife sociale pentru utilități este în creștere, că în general puterea de cumpărare absolută și relativă scade. Pe de altă parte, resurse adunate cu greu din cea mai mare impozitare înregistrată de România vreodată sunt epuizate ca apa în deșert, creșterea economică nefiind consolidată de o dezvoltare structurată, având la bază proprietatea privată, o clasă mijlocie în expansiune, o competiție bazată pe calitate și profesionalism, o piață egal permeabilă pentru toți actorii, măcar din punct de vedere al egalității șanselor la oportunitățile apărute.

Cu alte cuvinte, funcționalitatea pieței rămâne tributară reformelor duse cu jumătate de măsură, iar criteriul economic al integrării euro-atlantice poate fi din nou estompat, întrucât decizia cu privire la aderarea României la NATO va fi una politică. Deci, pentru reforma economică rămâne încă timp, iar euforia eventualei invitări să devenim membri NATO – așteptată de mai mult de 2/3 din populație – pentru acest sfârșit de an, ar putea chiar să o amâne.

Am temerea că pentru putere, referitor la brutalitatea cu care au fost respinse de către aceasta toate moțiunile simple inițiate de opoziție, nu există probleme economice și că totul este normal. Oare cum pot fi judecate eforturile de totală și triumfală demolare a oricăror argumente, dar mai ales evidențe susținute de opoziție că lipsa unui trend mult mai susținut în reforma economică va fi fatală chiar și firavei creșteri a P.I.B.-ului? Iar fără economie, cu responsabilitățile unui membru NATO în devenire nu aș dori să ne oprim imediat după poarta NATO, ca un candidat epuizat tocmai la începutul noului drum pe care ni-l dorim.

Ajung astfel la cheia acestei declarații politice și anume că sprijinul necondiționat al PNL pentru opțiunea NATO și implicit eforturile executivului ca aceasta să se desăvârșească, nu înseamnă omiterea continuă, distantă și aproape totală, de către putere, a oricărei orientări de mai largă deschidere a accelerării reformelor economice și care evident au o tentă liberală.

Sprijinul PNL pentru opțiunea NATO este un sprijin structurat care are în vedere toate fațetele acestui demers. Acesta nu se poate rezuma la a striga lozinca "vrem și vom sprijini intrarea României în NATO" și atât. Din contră, cel puțin în tot comportamentul nostru parlamentar prin inițiativele legislative, amendamente, interpelări și moțiuni am considerat că România trebuie să intre în NATO și cu un bagaj economic consistent, care să dea o bază solidă tocmai exercițiului post deciziei politice de intrare în NATO.

Să nu uităm că adevărata cursă pentru un membru de calitate NATO începe exact după trecerea porții Alianței, iar progresele în reforma economică ar fi adus suflul de care avem nevoie.

Din acest punct de vedere, cu atât mai mult succesul intrării în Alianță va trebui atribuit implicării și sacrificiilor suportate de cetățenii României, cu sublinierea că toate forțele politice își asumă nu numai eforturile bune atât cât s-au făcut în ultimii 10 ani, dar mai ales responsabilitățile pentru limitele structurale și de timp cu care au fost îndeplinite obligațiile unei candidaturi vitale pentru securitatea României.

Dumnezeu să ne ajute să vedem desăvârșită această candidatură.

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Aurel Daraban - intervenție ce vizează luarea unor măsuri de urgență pentru refacerea sistemului de irigații din Dobrogea;

Îl invit pe domnul deputat Aurel Daraban; se pregătește domnul Ioan Sonea.

 

Domnul Aurel Daraban:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intervenția mea, pe care o consider declarație de politică economică, vine să fundamenteze luarea unor măsuri de urgență pentru refacerea sistemelor de irigații din Dobrogea, unde intrăm în al patrulea an consecutiv de calamitate de 80% în agricultură.

În partea de sud-est a României, în zona județelor Constanța și Tulcea, s-a amenajat în anii 1998 – 1972 cel mai mare sistem de irigații din țara noastră, sistemul de irigații Carasu, cu o suprafață totală de 220.000 de hectare. Amplasamentul este situat în cea mai secetoasă zonă a țării, unde precipitațiile medii anuale sunt de 400 de milimetri, iar cele minime scad până la 220 milimetri.

În timpul vegetației s-au înregistrat perioade de secetă totală, care au depășit trei luni fără precipitații. Aceste condiții climaterice nu permit punerea în valoare a potențialului productiv al solului și, deci, dezvoltarea agriculturii fără folosirea eficientă a irigațiilor.

Executarea lucrărilor de amenajare complexă Carasu s-a realizat într-o perioadă de mari economii, care au condus la darea în funcțiune a rețelelor de canale necăptușite – circa 1.000 de Km - fără impermeabilizări sau utilizate ca agregate termice de udare, fără sistem centralizat de conducte cu stații de pompare electrice; nu s-a realizat automatizarea, conducerea apei pe canale, nu s-a realizat sistemul de control și dispecerare automată.

Dificultățile majore pe care le întâmpină astăzi Societatea națională de îmbunătățiri funciare, ca furnizor de apă, cât și consumatorii de apă, fermierii, sunt produse de pierderile mari de apă, (circa 40-50%), starea tehnică a lucrărilor de irigații, dezafectarea parțială sau totală a unor stații de pompare, lipsa echipamentelor de udare.

Dificultățile menționate fac ca o parte din suprafețe care sunt amenajate pentru irigații să rămână neutilizate, iar aceia care irigă să primească udări mai puține și cu cantități de apă mai mici, cu efecte negative asupra producției agricole. Lucrările de reabilitare devin oportune pentru că vor viza atât creșterea randamentului canalelor, cât și celelalte lucrări menite să asigure o exploatare optimă a amenajărilor.

Din aceste considerente reabilitarea sistemului de irigații Carasu este necesar a fi introdus urgent în programul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și al Ministerului Dezvoltării și Prognozei pe anul acesta și pe anul viitor.

Atragerea unor fonduri externe rambursabile pentru această investiție își va găsi justificarea prin marile producții agricole care se obțin în această zonă, existând experiența anilor ’80, când aici se realizau cele mai mari producții agricole din România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Ioan Sonea - intervenție ce are ca temă liberalizarea vizelor - șansa românilor de a lua drumul străinătății;

Îl invit pe domnul Ioan Sonea. Se pregătește domnul Mircea Costache.

 

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În urmă cu câteva luni ni s-a făcut un bine. Cuiva i s-a făcut milă de românii închiși între granițele României, constrânși de modalitatea de eliberare a vizelor de a umbla prin lume.

Iată, deci, că binele a venit, românii pot pleca. Dar, se pare că binele nu vine întotdeauna singur, îl însoțește răul. La cine s-au gândit acei care le-au dat liber? Nu la români. Odată că ieșirea nu este cea estimată. Nu toți cei care cereau libertatea de circulație mai pot pleca. Dintre cei care pleacă, prea puțini sunt cei care o fac de plăcere. Majoritatea pleacă scoși din casă și din țară de sărăcie, de lipsa unui loc de muncă, prin care să se poată întreține și să-și poată crește copiii în mod decent. Deci, pleacă acei care își pot vinde forța brațelor sau a minții. Unii reușesc, însă toți se vând ieftin. Adică, binele este tot al celor care ni l-au dăruit. Nu se prea aud glasuri care să constate discriminarea la care sunt supuși românii care trudesc pe ogoare străine.

Guvernanților le pare bine că au scăpat de câteva guri de hrănit și de câteva contestații, de câțiva contestatari în stradă. Ba mai așteaptă să câștige ceva de pe urma celor plecați, măcar în imagine.

Sunt sigur că se cunoaște faptul că sunt prea mulți care exploatează situația grea din țară și fac reclamă raiului de dincolo: firme de angajatori, de plasatori, de transport încasează bani buni. Românii și româncele se văd în pâine. Unii sunt, totuși, realiști, știu ce vor ajunge, dar pleacă spunându-și că este mai bine să te batjocorească, eventual să te exploateze un străin, decât un frate. Dar, vorba aceea, fiecare este stăpân pe sine.

Ce face, însă, statul român, obligat prin Constituție să aibă grijă de cetățenii săi, pentru a preîntâmpina și elimina abuzurile și înșelăciunile de tot felul? Din județul Bistrița-Năsăud, aproximativ 50.000 de persoane au luat drumul străinătății. În Spania au ajuns cei mai mulți.

Dacă la început lucrurile păreau normale, s-a ajuns ca românii să nu mai aibă loc de români, nu mai sunt locurile de muncă promise, nu sunt condițiile normale de locuit, prețul muncii a scăzut. Tot mai mulți se văd nevoiți să plece aiurea, în speranța unui alt loc.

Credem că o convenție între două state nu este suficientă pentru a asigura oamenilor o viață normală.

Nu vreau să credem că în spatele unei liberalizări se află o formă subtilă și abilă de neoscalvagism, adică cu acte în regulă. Umblă reprezentanții Ministerului Muncii și Solidarității Sociale prin lume, căutând plantații pentru viitorii șomeri români, ca un semn că alte și alte întreprinderi din România vor fi vândute sau tăiate la fier vechi. Când vor înflori căpșunii și pe plantațiile din România? Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Costache Mircea - intervenție referitoare la continua degradare a nivelului de trai, infracționalitate și tâlhărie;

Îl invit pe domnul Mircea Costache. Se pregătește doamna Popa Constanța.

 

Domnul Costache Mircea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

A devenit un truism să afirmi că la noi, de mai multă vreme nu mai merge nimic. Însuși președintele țării, într-o recentă evaluare privind starea națiunii, constata cam același lucru, folosind expresii impersonale, de tipul: "este adevărat că situația din agricultură s-a deteriorat, că sistemele de irigații s-au degradat, că dalele canalelor și hidranții s-au furat, că economia a înregistrat un curs descendent" și așa mai departe.

Responsabil de această situație? Nimeni. Probabil că am avut cu toții ghinion.

La fel de impersonal declara și domnul prim-ministru, că în această perioadă, în țara noastră are loc un transfer de proprietate care ar genera inevitabil corupție.

Cine poate fi făcut răspunzător pentru efectele unor acțiuni pe care nu le ordonă nimeni, nu le girează și nu le execută nimeni, ci pur și simplu acestea au loc, ducând la continua degradare a nivelului de trai. Singura realizare cu care ne consolează impersonalii noștri conducători ar fi, zice-se, democrația. Uite, ne putem exprima liber opiniile, le putem perora, facem exerciții oratorice... Slabă consolare, mai ales că suntem cu toții foarte departe de adevărata democrație, de democrația care să dea și pâine.

De fapt, singurul lucru care merge bine la noi, atât de bine că am speriat mapamondul, nu este democrația, ci infractocrația. Încăpută pe mâna unei faune de naturi infracționale care nu iartă nimic, de la extracția aurului la rafinarea petrolului și de la bănci la hoteluri și la combinate, țara geme sub povara fărădelegilor și hoțiilor de tot felul. Ne-am obișnuit atât de mult cu ingineriile cele mai infernale, cu pulverizarea patrimoniului public, că nimic nu ne mai miră, ne-a murit mirarea, cum se spune! Nici ce treabă are domnul Blair cu SIDEX-ul, nici ce caută arabii cu securea prin pădurile noastre, nici de ce se vinde industria română la fier vechi. Și dacă la niveluri înalte se trag comisioane, se primesc șpăgi și alte acareturi, cei mai mici în ierarhia administrativă, superpolitizată, nu se lasă nici ei mai prejos. S-a ajuns până acolo cu găinarocrația, încât primarul unei comune din județul Buzău, condamnat la 9 ani închisoare pentru furtul a 21.500 metri cubi de masă lemnoasă, a 200 de cupoane agricole și pentru alte abuzuri incalificabile funcționează bine merçi, nederanjat de nimeni. Ba, mai mult, pe perioada de 3 luni cât a fost reținut în beciurile poliției, a semnat statele de plată, luându-și leafa ca și cum acolo, în arest, ar fi lucrat în folosul obștii care s-a procopsit alegând un asemenea specimen.

Și ca să ne fie clar că în materie de banditocrație depășirea oricăror limite este emblematică pentru România postrevoluționară, vă aduc la cunoștință, stimați colegi, dumneavoastră și opiniei publice, că putem intra în cartea neagră a recordurilor, tâlharocrației, întrucât se fură chiar și de unde nici cu gândul nu gândiți, adică de la gura celor mai oropsite ființe pe care le-a lăsat Dumnezeu pe pământ, de la cantina săracilor.

Am crezut inițial că ziarele "Ultima oră" și "Expresul de Buzău" exagerează în goana după senzațional, dar controlul efectuat recent de Camera de Conturi Buzău, la primăria municipiului, a descoperit că numai în cursul anului 2001, de la cantina săracilor s-a furat suma de 2 miliarde lei. Dacă se fură în halul acesta și de la supa săracilor, ca un corolar al jafului indescriptibil asupra patrimoniului public și a banului public, întrebarea legitimă pe care ne-o punem este: "poate o societate să se prăbușească mai jos de atât?". De precizat că firma care a prejudiciat cantina nefericiților rămași pe drumuri cu 1 miliard din cele două furate este prezentă în fiecare an pe ordinea de zi a consiliului local, pentru acordarea unor înlesniri la plata obligațiilor fiscale către bugetul local, așa cum s-a întâmplat și în ședința din 28 martie a.c.

Cum își permit unii să comită asemenea fărădelegi, fără să fie trași la răspundere de nimeni? Răspunsul ni l-a dat, în alt veac, fabulistul Grigore Alexandrescu: "Când mantaua domnească este din piei de oaie, atunci judecătorii, fiți siguri, că despoaie!"

Și întrucât toate condiții marasmului sunt îndeplinite cu brio, nu ne-a mai rămas decât să strigăm și noi la unison: Vivat, crescat, floreat nostra infractocrația!

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Constanța Popa - intervenție ce vizează importanța protecției mediului;

Doamna deputat Popa. Urmează domnul deputat Mircea Ifrim.

 

Doamna Constanța Popa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ziua mondială a apei, pe care am sărbătorit-o recent a readus în discuție o problemă care preocupă încă doar specialiștii și uneori guvernele: importanța protecției mediului. După fenomenul încălzirii globale, resimțită din plin și la noi, o altă problemă gravă a apărut: reducerea cantității de oxigen din conținutul oceanelor. Oceanul de sud, supranumit "plămânul planetei", care reprezintă un factor cheie în menținerea echilibrului tuturor apelor lumii sărăcește în mod constant în oxigen, cu reprecursiuni extrem de grave asupra mediului, în totalitatea lui.

Numeroase reglementări internaționale, europene sau naționale pledează pentru colaborarea între statele lumii, în vederea conservării mediului, pentru sensibilitatea guvernelor și a publicului, în vederea soluționării problemelor legate de mediul înconjurător și în mod special de apă.

Conform raportului Fondului Națiunilor Unite pentru populație, la nivel planetar anual mor 12 milioane de oameni din cauza folosirii apei insalubre. Câți dintre aceștia sunt din România?

În București se consumă anual 1,63 milioane metri cubi de apă, dar încă mai există străzi fără alimentare curentă de apă, care se aprovizionează cu apă din fântâni, fântâni de multe ori poluate.

Deși suntem asigurați că apa distribuită la robinetele din casele noastre este potabilă, nu trebuie să fii specialist ca să observi că are suspensii solide de multe ori, un miros necorespunzător, insuportabil, de cele mai multe ori de clor, hiperclorurarea înlocuind alte etape de tratare a apei la noi.

În țară, mai ales în mediul rural, în tot mai multe localități alimentarea cu apă este deficitară, atât cantitativ, dar mai ales calitativ.

Există circa 65.000 de substanțe chimice care poluează chimic apele lumii, una dintre cele mai periculoase substanțe fiind D.T.T.-ul, care se găsește din abundență în solul și apele din întreaga lume, dar și la noi, iar relația dintre poluarea chimică a apelor și sănătatea populației a fost demonstrată și, din nefericire, chiar probată.

Anul 2002 se anunță a fi un an sărac în precipitații și, de aceea, sunt necesare măsuri urgente pentru gospodărirea eficientă a resurselor de apă, protecția calității apelor și controlul permanent al calității apei.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Mircea Ifrim - despre inconsecvența ce se manifestă în mod concret, privind opțiunea statului la trecerea într-o economie de piață reală;

Îl invit pe domnul deputat Mircea Ifrim și, ultimul vorbitor, Corneliu Ciontu.

 

Domnul Mircea Ifrim:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea se referă la inconsecvența ce se manifestă în mod concret, privind opțiunea statului la trecerea într-o economie de piață reală.

La ora actuală doresc să semnalez faptul că nu se face distincție între banul public și cel privat, nerespectându-se integritatea acestor două categorii de fonduri. Banul privat, de foarte multe ori trece în domeniul public și invers.

În acest context am să dau un exemplu: ștergerea datoriilor la fondul de sănătate la SIDEX Galați, odată cu privatizarea, a atras grave prejudicii în sistemul asigurărilor de sănătate.

Ceea ce plătesc cetățenii și angajatorii, respectiv 14% din venit pentru fondul de sănătate este un ban privat. S-a înființat Casa de Asigurări de Sănătate, tocmai pentru a trece de la bugetul de stat la un buget care să aparțină cetățeanului și care să revină integral cetățeanului pentru păstrarea sănătății sale.

Faptul că acest ban privat este gestionat de stat – și dădeam exemplul de mai sus – atrage după sine colapsul în care se găsește finanțarea sistemului de sănătate.

Tot un exemplu reprezintă acordarea a 15 miliarde de lei la Reșița, din banul public, pentru plata salariilor unor muncitori care de acum lucrează în sistemul privat. Și, de asemenea, încercarea de a realiza un hibrid între stat și privat, pentru a se putea lua credite imense de la stat. Tot în acest context sunt și cele 100 de milioane date instituției private a tutunului.

De asemenea, aș sublinia faptul că nu se respectă principiile concurenței care într-o economie de piață dau competitivitatea.

TAROM-ul este subvenționat în întregime de către stat și se află, de fapt, într-o degringoladă. Dar nu numai atât! El nu permite altor companii concurența. De pildă, Angher Air Line nu are dreptul să facă decât un singur zbor: Oradea – București, deși s-a oferit să facă mult mai multe.

De asemenea, nu are dreptul să scadă prețurile la bilete sub TAROM. Trebuie să mențină aceste prețuri – și vă dau doar exemplu Oradea – București și retur este 150 dolari, în timp ce drumuri externe până la Bruxelles sunt de 250 dolari.

Aceste aspecte aș dori să stea în atenția autorității pentru privatizare și a celorlalte foruri, întrucât ele, alături de corupția care există, pun sub semnul întrebării dezvoltarea noastră economică și incontestabil integrarea în structurile europene.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Corneliu Ciontu - intervenție referitoare la încălcarea principiului separației puterilor în stat - transformarea Guvernului într-un veritabil corp legislativ.

(Domnul deputat Corneliu Ciontu coboară de la pupitrul prezidiului la tribună pentru a-și prezenta intervenția)

Nu mai avem președinte de ședință, da.

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Voi începe această declarație, amintind un adevăr absolut al lumii civilizate, de la Montesquieu încoace: "Într-o societate democratică puterea politică are trei dimensiuni: legislativă, executivă și judecătorească". Această construcție tripartită garantează funcționarea sistemului democratic, fiecare segment al puterii având dreptul și totodată obligația de a le controla pe celelalte.

Însă, principiul separării puterilor în stat nu poate funcționa, dacă una dintre puteri tinde să le subordoneze pe celelalte, acesta fiind cel mai scurt drum către dictatură.

De aceea a fost nevoie să enunț acest veritabil ABC al statului de drept.

De aceea, în anul 2002, în Parlamentul României, trebuie reafirmate principii acceptate în Europa de peste un secol. Pentru că, din nefericire, în România postdecembristă s-a creat o tradiție periculoasă. Executivul și-a depășit constant prerogativele constituționale și a încercat să-și subordoneze legislativul. Iar cea mai folosită metodă a fost cea a ordonanțelor simple sau de urgență.

Dar dacă toate guvernele din 1990 până în prezent au folosit această metodă, în mandatul actualului Guvern ne confruntăm cu o adevărată explozie.

Ignorând rolul Parlamentului de deținător al suveranității poporului, Guvernul PSD a reușit performanța de a emite 258 de ordonanțe de urgență în mai puțin de un an și jumătate.

În acest mod s-a încălcat principiul separației puterilor în stat, Guvernul transformându-se într-un veritabil corp legislativ.

Conform art. 114 alin. 4 din Constituția României "numai în cazuri excepționale Guvernul poate emite ordonanțe de urgență".

Este imposibil de susținut că pe timp de pace, fără transformări sociale fundamentale au existat 258 de cazuri excepționale care au cumulat toate prevederile constituționale.

Un exemplu elocvent pentru abuzul guvernamental îl reprezintă Ordonanța de urgență nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii.

Deficiențele acestui act normativ sunt multiple, atât în formă, cât și în fond.

Se confruntă România cu o recrudescență frenetică a organizațiilor și simbolurilor fasciste? Evident că nu!

Atunci, ce caz excepțional justifică această ordonanță de urgență?

Mai mult, Ordonanța de urgență nr. 31/2002 instituie mai multe infracțiuni, completând astfel corpusul normativ penal.

În acest mod, reputații juriști guvernamentali, unii având pretenții paterne față de Legea fundamentală a statului, încalcă încă o dată prevederile constituționale, deoarece, conform art. 72 alin. 3 lit. f) din Constituție: "infracțiunile, pedepsele și regimul acestora se reglementează prin lege organică".

Ignorarea Constituției, a drepturilor omului și chiar a tehnicii de redactare a actelor normative nu se oprește aici. Conform art. 6 din ordonanța în discuție: "contestarea sau negarea în public a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi".

Fără a se defini termenii, așa cum se procedează în orice normă juridică, se instituie o infracțiune care ne transformă pe toți în potențiali infractori.

Ce este holocaustul în contextul acestei ordonanțe? Pentru că orice cuvânt are o anumită arie semantică. Orice normă trebuie să prevadă sensul la care se referă. La ce semnatică a holocaustului se referă norma guvernamentală? Este holocaustul în viziunea evreilor, al americanilor, al rușilor, al nemților, al arabilor? Este holocaustul istoricilor, al politicienilor? În consecință, care sunt efectele care nu trebuie contestate sau negate?

Această ambiguitate legislativă este o veritabilă încălcare a drepturilor omului. Dacă Guvernul hotărăște că într-un loc sau altul a fost holocaust, că o personalitate sau alta a participat la holocaust, vor putea istoricii să demonstreze contrariul? Nu! Pentru că, astfel, în concepția guvernamentală ar deveni infractori.

Să nu fiu greșit înțeles! Poporul evreu a fost victima nevinovată a industriei morții, creată de naziști. Este un adevăr istoric tragic, care împietează asupra condiției umane, în general.

Episodul sumbru din anii 1940 ai secolului trecut rămâne o pată neagră în istoria umanității și datorită ferocității și dimensiunilor sale nu va fi niciodată îndeajuns blamat.

Dar este la fel de adevărat că poporul român nu poate fi învinovățit pentru holocaust. Românii nu au avut nici o legătură cu crimele naziste! Iar în România anului 2002, organizațiile și simbolurile fasciste, extremiste sau xenofobe sunt practic inexistente.

În consecință, Ordonanța de urgență nr.31/2002 nu se justifică, nici constituțional și nici prin prisma realităților sociale.

În final, recomand membrilor Guvernului să reziste tentației de a rescrie istoria. Oamenii de știință, istoricii sunt aceia care stabilesc adevărul istoric, iar miniștrii sunt aceia care trebuie să aplice legea în spiritul și litera sa și cu stricta respectare a prevederilor constituționale.

Amintesc o dată în plus, domnilor miniștri, că Parlamentul emite norma juridică, iar Guvernul doar o aplică. În consecință, torentul de ordonanțe de urgențe trebuie să înceteze, pentru că doar în acest mod în România se poate instaura o normalitate instituțională, un veritabil stat de drept.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 

Cu aceasta, prima parte a ședinței s-a încheiat.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti duminică, 17 octombrie 2021, 15:17
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro