Plen
Ședința Camerei Deputaților din 3 iunie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.95/13-06-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 03-06-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 3 iunie 2002

6. Dezbateri asupra moțiunii semnate de 54 deputați aparținând grupurilor parlamentare ale PNL și PD având ca temă "Fiscalitatea" (supunerea la vot; respingerea moțiunii).  

Domnul Valer Dorneanu:

................................................

Stimați colegi, ne oprim aici, la alin.4 de la art.1, cu dezbaterea acestui proiect și trecem la următorul punct de pe ordinea de zi: dezbaterea moțiunii simple depuse de colegii noștri de la Partidul Național Liberal și Partidul Democrat.

Vreau să vă informez că, în ședința Biroului Permanent și a Comitetului Ordinii de zi din ziua de 29 mai, s-a convenit asupra următoarei modalități de derulare a dezbaterilor moțiunii: prezentarea moțiunii de către unul din semnatarii acesteia; răspunsul Guvernului căruia i se alocă 45 de minute pe care și le administrează la acest răspuns și la un supliment de intervenție la sfârșitul dezbaterilor; grupurilor parlamentare câte 20 de secunde pentru fiecare deputat, din acest algoritm rezultând 57 minute pentru P.S.D., 23 minute pentru Partidul România Mare, 10 minute pentru Partidul Democrat, câte 9 pentru Uniunea Democrată Maghiară din România și Partidul Național Liberal, 6 minute Grupul parlamentar al minorităților și 2 minute pentru cei fără apartenență politică.

Rog grupurile parlamentare să-și înscrie vorbitorii la cuvânt la secretarii de ședință și, cu aceste precizări preliminare, dau cuvântul unuia dintre semnatarii moțiunii să prezinte textul acesteia.

Poftiți!

Domnul Gheorghe Eugen Nicolaescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Subsemnații deputați, membri ai Grupurilor parlamentare P.N.L. și P.D., constatând că, în momentul de față, are loc o deteriorare tot mai rapidă și mai accentuată a nivelului de trai al cetățenilor României, precum și o împovărare excesivă, până la inhibarea mediului de afaceri românesc, în urma măsurilor lipsite de coerență ale Guvernului și a nerespectării propriului program de guvernare, supunem dezbaterii Camerei Deputaților următoarea moțiune:

Cap.A. O privire realistă asupra realităților românești.

Deși programul de guvernare al P.S.D. a pretins că știe și poate să realizeze o creștere economică durabilă în interesul tuturor cetățenilor prin îmbunătățirea nivelului de trai ai populației, indiferent că aceasta este activă sau nu, încă de la începutul anului 2002, populația României a fost supusă unei avalanșe de impozite și taxe.

Guvernul care se reclamă a face parte, din punct de vedere politic, dintr-o familie social-democrată, a demonstrat că nu are nimic de-a face nici cu protecția socială și nici cu democrația, că nu este preocupat în nici un fel de încurajarea mediului de afaceri românesc și de atragerea investițiilor străine către țara noastră.

Prinși în sarabanda acordărilor de scutiri sau reeșalonări unor unități economice, fie de stat, fie privatizabile, precum și clientelei politice, guvernanții par a uita că accesul României în Uniunea Europeană sau în Alianța Nord-Atlantică depinde și de construirea unei economii sănătoase, în care mediul de afaceri românesc sau străin să fie încurajat de reglementări coerente, ferme și în conformitate cu normele europene și internaționale.

Ce s-a "realizat"? În anul 2001, guvernul se lăuda cu o creștere economică, dar marea majoritate a populației a trăit mai prost decât în anul 2000, iar statisticile publicate de curând susțin această afirmație.

Forțat de realitate, guvernul a început să se dezmeticească și să recunoască că reforma trebuie să fie suportabilă, că este de neacceptat ca salariul să fie mai mic decât costul întreținerii lunare a unei familii, că va introduce măsuri de protecție socială, adoptând legea privind venitul minim garantat.

Cum s-a aplicat această lege? Aproape toți cei care aveau dreptul au fost supuși unor declarații ofensatoare, dar lucrul cel mai grav este că s-a putut aloca sub jumătate din sumele promise, cu întârzieri, transferând povara bugetelor locale care nu-și mai pot îndeplini celelalte atribuții în folosul comunităților locale.

Tot ceea ce s-a petrecut în anul 2001 a produs buimăceală și haos, cârpind prin diferite locuri sacul sărac al social-democrației, în ciuda zgomotoșilor apărători ai măsurilor incoerente, inconsistente și care au rolul să manipuleze opinia publică.

De aceea, cu toate ocaziile importante, am solicitat puterii pesediste să-și reconsidere poziția și să-și respecte programul de guvernare.

Realitatea românească este următoarea: cetățenii sunt din ce în ce mai săraci și au ajuns în situația disperată de a decide ce datorii să achite și pe care să nu le achite: să mănânce, să se îmbrace sau să-și plătească întreținerea sau chiria.

Creșterea economică din anul 2001 nu este sănătoasă. O parte fiind pe stoc, o altă parte provenind din recolta agricolă bună, dar care se regăsește și astăzi în stocuri datorită prețurilor descurajatoare reglementate de stat și, de aceea, efectele acesteia nu se regăsesc în buzunarele oamenilor. De fapt, creșterea economică reflectă aplatizarea unor importante găuri negre din peisajul economic care, normal, trebuia să dispară prin privatizări consistente.

Lentoarea privatizării sectorului de stat, a restructurării unor sectoare importante precum și sprijinirea prin bugetul de stat a multor întreprinderi de stat generatoare de pierderi acoperite de toți contribuabilii.

Absența investițiilor, în general, și străine, în special, care să contribuie efectiv la creșterea economică sănătoasă; dezvoltarea la cote inimaginabile a birocrației aparatului de stat care a știut să se perpetueze pe banii noștri, ai tuturor; creșterea numărului actelor de corupție, a cazurilor privind evaziunea fiscală, a celor nesoluționate referitoare la averile unora sau altora, în detrimentul bugetului de stat.

Din aceste considerente, bugetul a fost secătuit, administrat ineficient iar banii nu puteau fi aduși decât din buzunarele cetățenilor și ale firmelor private care au susținut în continuare bugetul, iar reducerea puterii de cumpărare a populației pune în pericol și firavul sector privat.

Guvernul a găsit cea mai primitivă măsură economică: sporirea fiscalității. Începând cu anul 2002, pe lângă cavalcada creșterii prețurilor, deși inflația guvernamentală a scăzut, fiscalitatea a constituit unica preocupare a Guvernului lui Adrian Năstase.

În acest context, s-au înaintat Parlamentului modificări ale legilor privind taxa pe valoarea adăugată, accizelor, impozitului pe profit, și s-a aplicat într-o formă nouă Legea privind impozitul pe venit. Fiecare dintre acestea au urmărit, sub pretextul fals al simplificării și al alinierii legislației la cerințele Uniunii Europene, exclusiv creșterea poverii fiscale și nu a reducerii acesteia, care fusese promisă în campania electorală și reluată în programul de guvernare.

Preocupat de consolidarea imaginii externe și nu de rezolvarea problemelor interne ale României, Guvernul social-democrat a inițiat o creștere a birurilor în sarcina populației și a societăților comerciale, îndeosebi private, aflate în mare dificultate.

În ceea ce privește accizele, guvernul și-a manifestat pe deplin mentalitatea retrogradă, majorând nivelul cotelor de accize, motivând că acesta nu ar afecta întreaga populație, ci doar pe cei cu venituri exagerat de mari. O motivație nu numai cinică, dar și profund neadevărată.

Este încă o dovadă că acest guvern nu are decât dorința de a fi pe placul celor din afară, în dispreț pentru cei care muncesc și se chinuie să traverseze tranziția, ale cărei efecte au devenit insuportabile.

Politica fiscală din domeniul impozitului pe profit a fost elaborată în contradicție cu necesitatea de stimulare și încurajare a sectorului economic viabil, cel care susține cheltuielile publice ale statului și care asigură locuri de muncă, alte impozite și taxe aferente locurilor de muncă. În loc să relaxeze fiscalitatea profitului, care ar putea duce la creștere investițională și complementară, Guvernul P.S.D. a introdus înăsprirea acestui impozit fără să aibă curajul să recunoască că a apelat la forme indecente de creștere a fiscalității pentru a obține poze și imagini bune numai pentru laudă proprie.

S-a preferat să se recurgă la acuze sau suspiciune și prezumție de hoție, deși normal era o dezbatere pe variante, pe propuneri de revigorare a economiei printr-o politică fiscală adecvată. Nu se cunosc măcar efectele elementare ale unei asemenea atitudini care întotdeauna s-au repercutat exact invers decât efectele scontate, ceea ce denotă anchilozarea politicienilor în perioadele când partidul-stat dispunea și controla fără să fie interesat în rezultatele autentice.

S-a lovit exact în cei care puteau să aducă valoare adăugată: micile întreprinderi, exportatorii și cei care aveau și un rol social, dezvoltând activități în zonele defavorizate.

Credem că s-a optat de Guvernul social-democrat pentru înăbușirea dezvoltării clasei mijlocii care, căpătând libertate economică, nu mai poate fi manipulată politic, încurajându-se în schimb clientela politică.

Sectorul privat, reprezentat de IMM-uri, va cunoaște o încetinire a ritmului de acțiune în România și din cauza promovării unei legislații ineficiente și fluctuante care nu conferă o bază stabilă pentru dezvoltarea unei afaceri durabile și solide pe termen lung. Un exemplu elocvent este cel prin care se utilizează două regimuri fiscale diferite în cursul aceluiași exercițiu financiar: de la 1 mai pentru majorarea cotelor la accize; de la 1 iunie pentru noua Lege a TVA; de la 1 iulie pentru Legea impozitului pe profit.

Ignorarea punctelor de vedere ale partenerilor de dialog social (sindicate și patronate), cu care am avut întâlniri repetate, este încă o dovadă a lipsei de transparență și de subiectivism al Guvernului. De asemenea, putem spune că "interesul național este grav prejudiciat prin lipsă de transparență și prin exclusivitatea deciziei instituțiilor guvernamentale".

Taxa pe valoarea adăugată a fost prima promisiune electorală, în sensul reducerii și introducerii unor cote reduse care să stimuleze consumul. Dar a fost tot prima promisiune abandonată, promisă iarăși pentru mai târziu.

Trebuie să atenționăm asupra pericolului pe care acest guvern l-a introdus în lege, rezervându-și dreptul să reducă cota standard până la jumătate, prin hotărâre de Guvern, deși în Constituție se prevede că legile referitoare la taxe și impozite au caracter organic.

Prin această subtilă ocolire a Parlamentului, acest guvern poate utiliza o lege în scop electoral, practică nedemocratică, dar și periculoasă, iar Curtea Constituțională ar trebui să se sesizeze din oficiu.

La o populație săracă, la o activitate economică din sectorul privat, aflată la limita supraviețuirii, o reducere a cotei standard ar fi însemnat chiar o reluare mai sănătoasă a ciclurilor economice.

Prin aceeași reglementare recentă privind taxa pe valoarea adăugată, se aduc noi prevederi ce se constituie în obstacole pentru agenții economici și în poveri pentru populație. Mărturii în acest sens sunt măsurile prin care cota standard de TVA rămâne 19%, fără a fi acceptată reducerea acesteia la 15%, așa cum prevedeau amendamentele Opoziției, și neintroducerea unor cote diferențiate pentru unele produse de bază.

Impozitul pe venit este un al patrulea exemplu de creștere a fiscalității direct asupra cetățeanului, asupra nivelului său de viață. Au fost promise reduceri ale cotelor de impozitare și lărgirea bazei de impozitare, care au rămas la stadiul de promisiuni.

Din baza de impozitare au fost excluse asigurările de viață și nu au fost introduse alte cheltuieli deductibile, care să întărească consumul casnic, reducându-se chiar unele cote de deduceri personale.

O ușoară relaxare a grilei de impozitare a fost depășită de trecerea salariilor într-o tranșă superioară de impozitare, care de fapt înseamnă o diminuare a câștigurilor nete personale.

În domeniul fiscalității au prevalat preocupări pentru creșterea acesteia și nu pentru reducerea firească în condițiile de creștere economică anunțată de Guvern. Putem exemplifica cu creșterea impozitului pe clădiri, pe introducerea fondului de solidaritate pentru construcția de locuințe pentru tineret și altele care vor fi suportate tot de cetățeni. Concepția actualului guvern nu are în vedere respectul pentru cel care muncește și câștigă din muncă cinstită, ci din contră, este preferată sancționarea lui.

Creșterea redevențelor trebuia însoțită de reduceri ale impozitelor directe, în special a impozitului pe venit, cel care asigură creșterea reală a nivelului de trai al populației.

Conceptul guvernamental privind fiscalitatea în România ne sperie și ne îndeamnă să credem că acest guvern încurajează în fapt munca la negru, evaziunea fiscală, nedeclararea averilor personale, tocmai printr-o impozitare excesivă.

Dacă în rândurile de mai sus am vorbit de nivelul fiscalității, dumneavoastră, de o manieră intempestivă și fără temei real la nivelul țărilor Uniunii Europene, este indicat să abordăm, de o manieră concretă, structura fiscalității din țările vecine.

În Bulgaria, scopurile politicii fiscale sunt: consolidarea fiscală prin menținerea bugetului echilibrat, o rezervă fiscală adecvată, care să garanteze plata serviciului datoriei publice și surplusul primar al balanței, implementarea constrângerilor bugetare stricte, întărirea sistemului fiscal și cel al managementului fiscal pe baza performanțelor de lichiditate și alinierea acestora schimbărilor macroeconomice.

În Cehia, un raport asupra transparenței financiare realizat de Fondul Monetar Internațional arată că există câteva măsuri importante care trebuie întreprinse pentru îmbunătățirea conturilor naționale și a datelor privind datoria publică externă: o evaluare a cheltuielilor publice, o recunoaștere explicită a costurilor garanțiilor și a altor obligații contingente, reducerea fondurilor extrabugetare, un control îmbunătățit asupra bugetelor locale, precum și îmbunătățirea disciplinei financiare. În privința politicii de impozitare, veniturile trebuie realizate prin îmbunătățirea colectării taxelor și impozitelor. Armonizarea fiscalității cu standardele Uniunii Europene ar trebui făcută prin creșterea ponderii impozitelor indirecte în locul celor directe.

Același lucru se întâmplă și în Ungaria, unde Guvernul s-a angajat să reducă gradul de impozitare. De asemenea, în această țară a avut loc reforma sistemului de pensii, unul dintre pilonii importanți fiind cel al contribuției voluntare.

În Polonia au avut loc mari schimbări în sistemul de impozitare. Începând din 2000, societățile plătesc 30% din venit, ca impozit, în loc de 34%. În următorii ani, nivelurile impozitării vor fi reduse de la 28% în 2001 la 22% în 2004.

Consecințele fiscalității.

Așa cum s-a mai afirmat de la această tribună a Parlamentului, azi trebuie spus că Guvernul a transformat conceptul de reformă într-o noțiune mitologică, golită de conținut și fără finalitate umană, deși își apără ritmul lent al reformelor prin gradul de compatibilitate, transferând eșecurile lor tot pe spinarea cetățeanului.

Este trist cum fiecare jurnal de știri, fiecare informare venită de la Guvern reprezintă o nouă modalitate de perpetuare a coșmarului prin care trec cetățenii acestei țări. Majorările de prețuri, creșterea accizelor, sporirea taxelor și a impozitelor, sunt numai câteva dintre cadourile pe care actualul guvern le face contribuabilor români aproape cu regularitate.

În acest fel, prin creșterea fiscalității și anularea stimulentelor se ajunge la descurajare și la limitarea posibilităților de dezvoltare a clasei de mijloc, faza oricărei economii sănătoase și principalul segment de susținere a oricărui stat european și democratic. Însă acest tip de măsuri nu au impact numai asupra segmentului amintit, ci va influența în mod negativ dezvoltarea întreprinderilor românești, care suferă și acum de decapitalizare și de blocaj financiar și va limita cota investițiilor străine în România.

Dintre consecințele cele mai evidente putem menționa: influențarea negativă a prețurilor produselor supuse accizării, necorelată cu puterea de cumpărare a populației, dar și limitarea desfacerilor acestor produse; creșterea teoretică a încasărilor la bugetul de stat din TVA, ca urmare a majorării prețurilor tuturor produselor datorită sporirii fiscalității, fără să se ia în considerare descreșterea consumului intern; reducerea numărului locurilor de muncă și trecerea personalului disponibilizat în sfera protecției sociale, ceea ce înseamnă cheltuieli suplimentare ale bugetului de stat; determinarea încetinirii creșterii economice cu efect atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, asupra tuturor cetățenilor și viitorului României. Totodată, nu mai este un secret că fiscalitatea poate fi abordată ca politică favorabilă sau nefavorabilă pentru dezvoltarea economică, iar acest Guvern nu a putut înțelege modalitățile prin care aceasta poate fi utilizată constructiv și în folosul tuturor.

În concluzie, prezenta moțiune se constituie într-un apel adresat Guvernului României pentru:

1. Revizuirea întregii politici fiscale, în sensul de stimulare a exporturilor, zonelor defavorizate generatoare de valoare adăugată și profitabilitate, dar și de dezvoltare de capacități economice și locuri de muncă.

2. Continuarea încurajării dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii și renunțarea la anularea brutală a facilităților de care au benenficiat întreprinderi apte să absoarbă forța de muncă aflată în șomaj și disponibilizată prin restructurări.

3. Administrarea profesionistă a colectării veniturilor statului care să permită încasarea sumelor prevăzute și să asigure relaxarea fiscală, absolut necesară pentru România.

4. Revizuirea și amendarea, în regim de urgență, a tuturor actelor normative care au înăsprit fiscalitatea: TVA, impozitul pe profit, accizele, impozitul pe venit, astfel încât efectele administrative și economice ale acestora să fie simțite cât mai puțin de către cetățeni și agenții economici și care să poată stimula o creștere economică reală.

Astfel, solicităm:

a - diminuarea cotei-standard de TVA la 15%;

b - reducerea cotei-standard a impozitului pe profit la 15%;

c - reducerea nivelului accizelor cu scoaterea de sub incidența acestora a unor așa-zise produse de lux (cafea, vin, televizoare etc.), utilizând proporția dintre câștigul mediu din țările Uniunii Europene și nivelul mediu al accizelor practicate de acestea, și translatarea aceleiași proporții la realitățile românești și aplicarea gradualizată odată cu creșterea câștigului mediu din România.

c - reducerea cotelor de impozitare din tranșele impozitului pe venit, concomitent cu creșterea deductibilităților personale (asigurări de viață, bunuri de folosință îndelungată, construcții și reparații de locuințe ca o primă etapă).

Apreciem că stabilitatea legislativă, predictibilitatea mediului de afaceri, creșterea nivelului de trai al întregii populații sunt deziderate care pot duce serios la depășirea actualei crize economice și apropierea României de standardele Uniunii Europene.

dorim să atenționăm Guvernul ca răspunsurile și atitudinea să se refere la perioada sa de guvernare, la care face trimitere directă prezenta moțiune și să renunțe la a eluda propria sa responsabilitate și la războiul permanent cu vechea putere.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă.)

Domnul Valer Dorneanu:

Va mulțumesc.

Dau cuvântului, din partea Guvernului, domnului ministru Mihai Tănăsescu.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Încă de la începutul lunii mai, Partidul Național Liberal amenința Guvernul României cu depunerea unei moțiuni simple, neinspirat intitulată "Fiscalitatea". Și nu este de mirare că abia acum discutăm această moțiune, și poate că nici astăzi nu este momentul, în condițiile în care distinșii noștri colegi de la PNL și PD nu ne-au prezentat niște argumente care să aibă susținere în realitatea reformei economice și sociale pe care România trebuie s-o parcurgă în scopul integrării țării în structurile europene și euroatlantice.

Probabil că întârzierea depunerii moțiunii se datorează demersurilor pe care reprezentanții PNL și PD le-au făcut pentru aplicarea acelei soluții constructive foarte mediatizate, și anume: incitarea și organizarea contribuabililor pentru participare la grevă fiscală. Pentru că noi respectăm principiile democratice și procedurile parlamentare, ne propunem să răspundem cu toată seriozitatea afirmațiilor și acuzelor cuprinse în conținutul moțiunii, care însă sunt, după noi, total nefondate, uneori tendențioase și chiar calomnioase. Acestea dovedesc că moțiunea dumneavoastră nu este decât o acțiune cu caracter demagogic și populist, inițiată în scopul câștigării cu orice preț de capital politic de către cele două partide: PNL și PD.

Nici doi ani nu au trecut de la alegeri și inițiatorii moțiunii au uitat declinul economic și social pe care România l-a suferit în perioada ’97 - 2000, când reprezentanții PNL și PD au deținut poziții esențiale de decizie în lotul celor 15.000 de specialiști.

Mai mult decât atât, rezultatele obținute în 2001 sunt ignorate și sunt discreditate de aceștia prin formulări neprofesioniste și strict politicianiste.

De fapt, realitatea este următoarea, domnilor: în anul precedent, creșterea economică a fost de 5,3%, iar rata inflației am reușit s-o coborâm de la 40,7% la 30,3%. Nu trebuie uitat că rezultatele sunt cu atât mai importante, cu cât creșterea economică din anul 2001 s-a realizat într-un context internațional mai puțin favorabil, caracterizat printr-o încetinire a creșterii economice a țărilor dezvoltate.

Această creștere economică de 5,3% în anul 2001 situează România pe primul loc în cadrul țărilor membre CEFTA și pe locul al doilea între cele 13 state candidate la integrarea în Uniunea Europeană.

O dovadă pertinentă că politicile cuprinse în programul Guvernului sunt adecvate realităților țării și sunt aplicate cu eficiență, este reprezentată și de nivelul ratei medii a inflației pe primele patru luni ale acestui an, care a însumat 1,5% comparativ cu numai 2,75% în perioada corespunzătoare anului anterior.

Contrar celor susținute în moțiune, creșterea economică a fost sănătoasă, regăsindu-se atât în sfera investițiilor care au crescut cu 6,6%, cât și în cea a exporturilor, care apoi s-a majorat cu 10%, reprezentând 11,4 miliarde dolari, cel mai înalt nivel realizat de România în ultimii 30 de ani.

Realizările anului 2001 evidențiază o schimbare structurală importantă a utilizării produsului intern brut, în sensul creșterii semnificative a utilizării acestuia pentru acumulare, concomitent cu asigurarea resurselor pentru creșterea puterii de cumpărare a populației, care în anul 2001 a crescut cu aproape 5%.

Formarea brută de capital fix a înregistrat și el o creștere în termeni reali, de 6,6% - față de numai 4,6% în 2000, rata de investiție determinată prin raportarea acestui indicator la produsul intern brut ajungând la 19%, comparativ cu 17 - 18% în ’98 - 2000.

Investițiile realizate în economia națională în 2001 a avut o creștere în termeni reali cu 5,1% comparativ cu anul anterior, datorită majorării cu 6% a investițiilor în sectorul privat. Producția industrială și ea a crescut cu 8,2% față de 7% în anul 2000, concomitent cu o modificare pozitivă a structurii sale, din punct de vedere al gradului de prelucrare a materiilor prime.

Este de remarcat, de asemenea, că s-au înregistrat sporuri în condițiile creșterii productivității muncii pe ansamblul industriei, cu 11,4% în industria prelucrătoare și cu 11,9% în industria totală.

Rezultă în mod evident, din prezentarea acestor date, stimați domni și doamne, că afirmația semnatarilor moțiunii, potrivit căreia creșterea economică realizată în anul 2001 este nesustenabilă, nu are temei, neavând corespondent în realitatea din România, certificată inclusiv de instituțiile financiare internațională, dovedind astfel o atitudine profund rău-voitoare și negativistă.

Doamnelor și domnilor, autorii moțiunii încearcă să minimalizeze creșterea economică obținută în anul 2001 prin contestarea stocurilor la evoluția produsului intern brut. Stocurile, stimați colegi, reprezintă într-o economie de piață funcțională un element esențial de reglare în timp a cererii solvabile și a ofertei. Cu alte cuvinte, stocurile sunt o pârghie de influențare a evoluției producției și consumului, iar dinamica acestora depinde de o multitudine de factori. Structura variației de stoc în anul 2001 a fost alcătuită predominant din produse care au favorizat creșterea economică în România, și anume: stocurile de produse agricole și stocurile de resurse energetice.

În decembrie 2000, la sfârșitul guvernării de dreapta a autorilor moțiunii, stocurile respective se situau la niveluri lamentabile, extrem de periculoase pentru buna funcționare a economiei și pentru asigurarea bunurilor și serviciilor necesare populației.

Mai mult, aș vrea să vă dau două exemple din țările dezvoltate, dar și din țările candidate la Uniunea Europenă: în Germania și Italia, în anii ’97 și ’98, o treime din creșterea reală a produsului intern brut a reprezentat-o contribuția variației stocurilor, iar în Cehia variația stocurilor de două puncte procentuale a contribuit la momentul relansării economice din anul 2000. Stocuri, repetăm, ca și în cazul României în anul 2001, cu desfacere rapidă, asigurată atât la intern, cât și la extern.

La creșterea economică obținută în anul precedent au mai contribuit atât privatizările de succes realizate în cursul anului respectiv, doar să reamintesc cele de la SIDEX și Banca Agricolă, cât și programele de restructurare, programe de restructurare care au fost puse în aplicare în economia reală și în sectorul public.

În ultimii 12 ani, nimeni nu a avut curajul să restructureze un domeniu sensibil cum este cel al apărării naționale și al industriei de apărare. Noi am avut acest curaj pentru că susținem cu acțiuni concrete aderarea României la NATO și aderarea economiei românești la standardele necesare îndeplinirii criteriilor de integrare în Uniunea Europeană.

Programele Guvernului nu au urmărit nici un moment să nege sau să escamoteze găurile negre din economie. În primul rând, noi ne-am asumat existența acelor întreprinderi care produc pierderi, acționând în sensul restructurării acestora.

În al doilea rând, nu considerăm privatizarea un scop în sine, ci un mijloc de capitalizare, modernizare și eficientizare pentru creșterea competitivității economiei românești.

Doamnelor și domnilor deputați, ca urmare, am adaptat legislația de profil pentru a putea efectua privatizări transparente și eficiente, însoțite de programe de restructurare și protecție socială.

În continuare, voi răspunde și la celelalte acuze din moțiune, așa-numitele exemple de creștere a fiscalității care dovedesc incapacitatea inițiatorilor moțiunii de a se angaja într-un dialog de fond, profesionist și constructiv într-un domeniu sensibil și deosebit de important pentru dezvoltarea țării.

Am să încep cu prevederile noii legi a impozitului pe profit. Aș vrea să subliniez de la bun început că acestea se înscriu în măsurile luate de România pentru crearea unui mediu de afaceri concurențial: înlăturarea discriminării între agenții economici și armonizarea legislației cu cea din țările din Uniunea Europeană.

Noul proiect de lege a impozitului pe profit cuprinde prevederi clare privind deductibilitatea cheltuielilor și acordarea de facilități fiscale unitare pentru toate categoriile de contribuabili. Astfel, vechea legislație prevedea o reducere de 50% la impozitul pe profit, utilizat în anul curent pentru investiții în active corporale și necorporale, subliniem, doar pentru firmele plătitoare de impozit pe profit, deci care au realizat profit. Noua lege acordă o cheltuială deductibilă de 20% din valoarea mijloacelor fixe achiziționate, facilitate care se aplică absolut tuturor companiilor, indiferent dacă acestea realizează profit sau nu în anul fiscal respectiv.

După cum bine știți, din discuțiile aprinse care au avut loc la Camera Deputaților, la care ați participat și dumneavoastră, stimați semnatari ai moțiunii, este greu de crezut că nu ați înțeles avantajele evidente pe care noul proiect le acordă investitorilor români și străini. Aș vrea să vă reamintesc unele dintre aceste avantaje, care nu au fost cuprinse în legislația elaborată de dumneavoastră în anul 1999, cum ar fi: amortizarea accelerată, fără aprobare prealabilă a autorităților fiscale pentru achiziția de tehnologie, amortizarea suplimentară sub forma unei deduceri de 20% din valoarea mijloacelor fixe, fără a fi condiționată de realizarea unui profit. Și, pentru a vă face să înțelegeți mai bine aceste elemente, voi detalia pentru o mai bună înțelegere a dumneavoastră, sub forma unui exemplu ipotetic, dar care este frecvent regăsit în practică. Astfel, conform vechii legislații, pentru o investiție de 200 milioane lei, firma a beneficiat de o reducere de 50% din profitul reinvestit în luna realizării investiției, dar cu condiția să înregistreze profit. Ce face noua legislație? Aceasta dă posibilitatea în cazul aceleiași investiții de 200 milioane de lei să efectueze cheltuieli cu amortizarea de 56 milioane de lei în primul an de utilizare în cazul opțiunii pentru metoda amortizării liniare și de 100 milioane de lei în situația aplicării metodei amortizării accelerate.

Pentru a vă edifica asupra oportunităților reale pe care proiectul de lege privind impozitul pe profit le deschide investitorilor, aș vrea să vă prezint și alte avantaje cuprinse în conținutul acestuia și care nu existau în legea promovată de semnatarii moțiunii atunci când se aflau la putere. Acestea se referă la acceptarea plății într-o singură tranșă anuală a impozitului pe profit pentru contribuabilii care realizează venituri din agricultură, respectiv după obținerea și valorificarea producției, prevede o deductibilitatea a cheltuielilor pentru asigurarea afacerilor împotriva riscurilor, precum și pentru asigurarea profesională, deductibilitatea cheltuielilor necesare promovării imaginii firmelor, precum și a produselor și serviciilor acestora.

În ceea ce privește aplicarea unei cote reduse a impozitului pe profit, obținut din activitatea de export, aceasta este o măsură care, pe de o parte, dezavantajează anumiți agenți economici, iar pe de altă parte este contrară acquis-ului comunitar. Mai mult, menținerea acestei cote reduse intră în conflict cu legile concurenței, fiind apreciată de oficialii europeni ca o practică neloaială.

Prin eliminarea acestei prevederi din 2003, Guvernul nu își respectă doar programul de guvernare, respectiv eliminarea facilităților distorsionate, ci crearea unei legislații unitare și nediscriminatorii. Având în vedere faptul că pentru anii următori creșterea economică prognozată se bazează în mare parte pe activitatea de export, Guvernul României are ca obiectiv prioritar susținerea exporturilor României pe baza criteriilor acceptate de Uniunea Europeană și Organizația Mondială a Comerțului.

În acest scop, cel puțin echivalentul sumelor reprezentând creșterea cotei de impozitare aferentă profitului din export, va fi alocată pentru susținerea exporturilor competitive care încorporează valoarea adăugată. De asemenea, din anul 2003, surse suplimentare vor fi alocate din bugetul de stat pentru susținerea exporturilor care vor încorpora o valoare adăugată mare în produsul intern brut.

Totodată, Guvernul își va baza strategia de susținere și dezvoltare a investițiilor în zonele libere și defavorizate cu obiective clar definite, urmând ca reglementările în domeniu să fie reanalizate, astfel încât pentru investițiile de interes diminuarea progresivă a facilităților privind impozitul pe profit, care sunt în contradicție cu documentele pe care România le-a semnat la Uniunea Europeană, să fie înlocuite cu alt tip de facilități, până la nivelurile acceptate de valoarea investiției.

Distinși parlamentari, analizând textul moțiunii constatăm că reprezentanții PNL și PD nu cunosc suficient de bine textul legii, în condițiile în care fac apel la problematica stimulării zonelor defavorizate. Vă asigurăm că susținerea dezvoltării acestor zone și a investițiilor în zonele libere au constituit și constituie în continuare priorități ale Guvernului și au fost avute în vedere la elaborarea acestui nou proiect de lege. Demonstrăm aceasta prin acțiuni concrete incluse în textul promovat de către Executiv, și anume: scutirea de plată a impozitului pe profit, pe toată durata de existență a zonei defavorizate; scutirea de la plata impozitului pe profit pentru agenții economici care investesc cel puțin 1 milion de dolari în zonele libere.

În concluzie, stimați semnatari ai moțiunii, nu puteți nega două dintre cele mai importante realizări ale punerii în practică a legii impozitului pe profit, și anume: unificarea reglementărilor existente în diferite alte legi cu privire la acest tip de impozit direct și crearea unui cadru concurențial uniform pentru agenții economici, acțiuni de natură să contribuie la îmbunătățirea transparenței, predictibilității și atractivității mediului de afaceri.

Nu accentuăm inutil aspectele legate de unificarea reglementărilor existente. Guvernul actual este cel care a rezolvat marea problemă a haosului legislativ. Existau peste aproape 500 de reglementări privind impozitul pe profit și circa 400 de acte normative care făceau referiri la taxa pe valoarea adăugată.

Stimați semnatari a moțiunii, oare sunteți convinși că această degringoladă legislativă, pe care dumneavoastră vreți s-o perpetuați, iar noi dorim s-o simplificăm, poate să ajute la îmbunătățirea climatului de afaceri?

Doamnelor și domnilor parlamentari, în continuare aș vrea să mă axez pe conținutul legii privind taxa pe valoarea adăugată. Prin afirmațiile din moțiune, autorii acesteia dovedesc că prevederile legii privind TVA nu le sunt familiare.

În primul rând, aș vrea să subliniez că semnatarii moțiunii, atunci când au elaborat acest document nu s-au informat corect. Ce cuprinde această lege? Este surprinzător să vezi că face referire la aspecte cum ar fi aplicarea unei cote reduse de TVA de 50% din nivelul cotei standard pentru bunurile și serviciile aprobate prin Hotărâre de Guvern, când aceasta a fost eliminată încă din timpul discuțiilor purtate în Comisia pentru buget-finanțe. Eliminarea acesteia a fost determinată de necorcondanța sa cu prevederile constituționale.

Nu putem să trecem cu vederea lipsa totală de profesionalism a acelora care afirmă că am ignorat punctele de vedere ale partenerilor de dialog social (sindicate și patronate). Pentru edificarea dumneavoastră dorim să menționăm că prevederea de mai sus a fost introdusă inițial la insistențele partenerilor de dialog social, respectiv sindicatele și patronatele. Și aș vrea să vă asigur, stimați colegi, că pentru noi dialogul reprezintă cel mai important instrument de îmbunătățire a legislației, de a o face mai transparentă și ușor de aplicat.

Cu privire la acuzațiile referitoare la amânarea introducerii unei cote reduse de TVA, amintim că, în pofida impactului accentuat negativ asupra puterii de cumpărare a populației, Guvernul din care ați făcut parte reprezentativ a prezentat în mod demagogic reducerea cotei standard de la 22% la 19%, aceasta făcându-se la o gamă redusă de produse, pe care o familie le cumpără o dată sau de două ori în viață, concomitent cu eliminarea cotei de TVA la majoritatea bunurilor și serviciilor cu pondere covârșitoare, ca fiind o măsură de reducere a fiscalității. Vă înșelați, domnilor deputați semnatari ai moțiunii! Aceasta este o dezinformare a opiniei publice. Dumneavoastră cu aceste măsuri nu ați făcut altceva decât să ridicați gradul de fiscalitate, nu să-l coborâți. Și, implicit, ați dus la împovărarea oamenilor. De aceea, oamenii, care sunt cu mult mai inteligenți decât au crezut unele elite din PNL și PD, au sancționat drastic la alegerile din 2000 aceste jocuri ale dumneavoastră. Astăzi, PNL și PD ne cer vehement să reintroducem cote reduse de TVA. Oare memoria să fie de vină? Că tot PNL și PD - partide aflate la guvernare - au decis în ianuarie 2000 eliminarea cotelor reduse de TVA, pentru a menține deficitul bugetar în limite neinflaționiste și pentru că nu dispuneau de suficiente resurse la buget.

În același timp, surprinzător pentru noi este faptul că am găsit în moțiune o cerere insistentă privind reducerea cotei t.v.a. la 15%. Nu doresc să comentez, dar permiteți-mi să vă reproduc un pasaj care aparține unui apreciat economist și membru marcant al Partidului Național Liberal: "Eu nu cred că este posibil ca în România să reduci astăzi t.v.a.-ul la 15% și să reduci impozitul pe profit la 15%. Știu ce înseamnă constrângerile financiare ale unei țări. Ori, sunt anumite persoane în opoziție care cred că este posibil să ia astfel de măsuri în România peste noapte" - Teodor Stolojan, 23 mai 2002.

Oare, când distinșii noștri colegi din PNL vorbesc serios? Atunci când cer cu insistență și în mod demagogic reducerea taxelor sau atunci când se contrazic între ei, cu afirmații de genul celei de mai sus?

Dar acesta nu este nimic nou, stimați colegi. Suntem obișnuiți deja, cu mesajele confuze pe care opoziția le tot face în ultimii ani.

Obiectivul nostru strategic pentru 2002 este în domeniul taxei pe valoarea adăugată, să continuăm armonizarea legislației naționale cu legislația din Uniunea Europeană, să fie mai clară și să fie o legislație mult mai stabilă.

Legea privind t.v.a.-ul aduce, începând cu această lună, modificări destinate îndeplinirii condițiilor necesare aderării României la Uniunea Europeană, dar și importante relaxări fiscale. Printre acestea menționez: introducerea noțiunii de persoană impozabilă, care a condus la modificări substanțiale a structurii Legii privind t.v.a., eliminarea prevederilor prin care sunt scutite de plata t.v.a. unități și înlocuirea cu prevederi prin care sunt scutite de la plata t.v.a.-ului activități, introducerea principiilor de aplicare teritorială a t.v.a. pentru livrările de bunuri.

Toate aceste noi prevederi sunt de natură să confere mai multă transparență, mai multă coerență și adaptare a cadrului juridic privind t.v.a. la standardele europene.

Totodată, pentru o mai bună administrare a acestui tip de impozit indirect și pentru îmbunătățirea mediului de afaceri autohton, am acordat o mai mare flexibilizare privind acordarea de scutiri cu drept de deducere pentru exporturi, fără a se mai solicita dovada încasării în valută a acestora.

Totodată, am acordat și posibilitatea ca controlul ulterior să se efectueze pentru rambursările de t.v.a. de la 1 octombrie 2002, în așa fel încât să se fluidizeze fluxurile financiare din acest sector.

Am menționat la început că Legea t.v.a.-ului cuprinde și o serie de facilități. Ridicarea plafonului de impozitare de la 125 de milioane la 1,5 miliarde de lei, din anul 2002, la 1,7 miliarde de lei în 2003 și 2 miliarde în 2004. Această măsură vine în sprijinul agenților economici care, astfel, nu vor mai fi obligați să se înregistreze ca plătitori de t.v.a., în situația în care obțin venituri sub plafoanele menționate.

Stimați autori ai moțiunii, știați că 70% din plătitorii de t.v.a. contribuiau doar cu 5% la veniturile totale bugetare din colectarea t.v.a.-ului? Costurile pe care le suporta statul pentru colectare erau mult mai mari decât veniturile încasate din această taxă.

Am fost criticați că am mărit fiscalitatea la construcțiile de locuințe. Aș vrea să subliniez că această cotă zero pentru construcțiile de locuințe a fost eliminată, deoarece, în urma aplicării acestei facilități, pe parcursul a doi ani de zile, s-a constatat că principalii beneficiari nu au fost categoriile defavorizate ale populației, așa cum s-a intenționat la introducerea acestei prevederi, ci tocmai persoanele cu venituri foarte ridicate, care nu au nevoie de un sprijin din partea statului.

Pentru a acorda, într-adevăr, sprijin celor care au real nevoie de aceasta, respectiv, marii majorități a populației cu venituri mici și medii, actualul Guvern va acorda, începând cu data aplicării legii, o subvenție de 20% din valoarea locuinței, persoanelor fizice pentru prima locuință pe care și-o construiesc.

Totodată, considerăm că rezolvarea problemelor privind asigurarea de locuințe pentru categoriile defavorizate ale populației nu se realizează prin aplicarea cotei zero a taxei pe valoarea adăugată, ci prin programul național inițiat de actualul Guvern, având ca obiectiv construirea de locuințe sociale, care se închiriază celor în cauză.

Stimați parlamentari ai opoziției,

Probabil că nu ați înțeles exact. Atât Legea impozitului pe profit, cât și Legea t.v.a. au o altă abordare, mai modernă, mai aproape de cerințele integrării europene.

Trebuie subliniat faptul că eliminarea unor facilități, în vederea alinierii aquis-ului comunitar, nu constituie obstacole în calea dezvoltării economice sau poate PNL și PD apreciază că integrarea europeană ar constitui pentru România un pas înapoi, facilitățile fiscale stabilite în mod incoerent și neunitar provoacă distorsiuni concurențiale și nu sunt de natură să îmbunătățească mediul de afaceri în condițiile economiei de piață.

Totodată, stimați autori ai moțiunii, trebuie să vă stabiliți poziția reală și să renunțați la atitudinea dumneavoastră, deseori duplicitară, în speranța obținerii unui capital politic.

Ar trebui să renunțați la dublul limbaj: unul populist, mimând grija față de cetățenii țării, și altul, așa zis european, concretizat în sesizarea diferitelor foruri internaționale, atunci când adoptarea unor reglementări legale nu concordă cu interesele dumneavoastră.

Cunoscând că PNL și PD dispun de suficiente personalități de înaltă ținută profesională și civică, ne punem întrebarea: oare să nu fi înțeles autorii moțiunii aceste principii și realități obiective? Ne îndoim. Pentru că, dincolo de lupta politică, trebuie, spre binele țării, să fim cu toții de acord că integrarea în structurile europene și euroatlantice presupune avantaje pentru România, pe termen mediu și lung.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Acuzația din moțiune, potrivit căreia modificarea accizelor este încă o dovadă că Guvernul nu are decât dorința de a fi pe placul celor din afară, este total nefundamentată.

Guvernul actual crede că aderarea României la Uniunea Europeană reprezintă un consens național, deseori afirmat chiar de semnatarii moțiunii. Însă, este evident că unele partide din opoziție nu doresc același lucru. România trebuie să asigure creșterea graduală a nivelului accizelor până la atingerea nivelelor minime practicate în Uniunea Europeană, respectiv până la data aderării. Armonizarea se va face gradual tocmai pentru a evita creșteri bruște de prețuri cu puțin înainte de aderare.

De asemenea, în ceea ce privește taxele locale, subliniem faptul că cei ce muncesc și câștigă din muncă cinstită, inclusiv membrii ai PNL și PD, vor beneficia, prin această nouă lege, de o reducere cu 15,8% a sarcinii fiscale, rezultată din aplicarea impozitului pe clădiri.

Mai mult, în conformitate cu prevederile legale, consiliile locale au competența de a acorda reduceri sau scutiri de impozit pe clădiri, pentru anumite categorii de persoane cu venituri reduse.

Aș vrea să concluzionez în legătură cu aceste acte normative, că argumentele prezentate mai sus, referitoare la Legea impozitului pe profit, taxa pe valoarea adăugată, ordonanța privind accizele, Legea impozitului și taxei locale demonstrează că acuzațiile aduse în textul moțiunii pe care o dezbatem astăzi nu sunt sub nici o formă întemeiate. Mai mult, ele sunt acuzatoare.

Semnatarii moțiunii leagă într-un mod total eronat scăderea nivelului de trai cu creșterea fiscalității. Trebuie să le aducem la cunoștință celor care fac asemenea afirmații că în anul 2001 s-a majorat, totuși, salariul real cu 4,5%, iar în aprilie 2002, câștigul salarial reprezenta 66,4%, înregistrat în octombrie 2001, față de 58,6% cât se înregistra la finele anului 2000.

Deci, noi, într-un an și jumătate, am reușit să creștem câștigul salarial cu 7,8%.

De asemenea, a fost mărit și salariul minim brut pe țară de la 1.400.000 lei la 1.750.000 lei. Rata șomajului a scăzut de la 10,5 la 8,6%.

Vă mai aduceți aminte care era rata sărăciei în 1996? Vă spunem noi dacă nu știți: 20%. Și, în timpul guvernării dumneavoastră, ați reușit marea performanță să dublați rata sărăciei. Un cadou deosebit oferit populației, care vă preocupă numai în perioadele electorale.

Guvernul actual a reparat erorile și repară zi de zi erorile guvernelor de dreapta dintre 1997 și 2000. Cel mai recent exemplu fiind introducerea venitului minim garantat, spre deosebire de dumneavoastră, fosta putere, care ați asistat impasibili și ați fost incapabili să asigurați finanțarea programelor de asistență socială.

Spre deosebire de dumneavoastră, aș vrea să subliniez că problema socială, pentru noi, reprezintă la ora actuală preocuparea cea mai importantă. Toate eforturile pe care le facem vor fi îndreptate spre ameliorarea traiului oamenilor, prin majorarea salariului minim pe economie, prin accelerarea recorelării sistemului de pensii și introducerea rapidă a unui nou sistem de pensii, prin măsuri care să ducă la diminuarea inflației și, implicit, la un acces mai ușor către credit, prin finanțări numeroase în zonele rurale, pentru creșterea standardului de viață în aceste zone, prin subvenționarea suplimentară în sectorul agricol, pentru creșterea productivității în acest sector foarte important.

În moțiune se spune că: "Guvernul nu este preocupat în nici un fel de încurajarea mediului de afaceri românesc și de atragere a investițiilor străine către țara noastră". Mai mult, s-a ajuns: "la inhibarea mediului de afaceri".

Ar trebui să vă întrebați, stimați semnatari ai moțiunii, cum am reușit noi să inhibăm piața românească, în condițiile în care, în primele două luni ale anului 2000, totalul investițiilor străine, directe, în România, au atins 8 miliarde de dolari.

În timpul guvernării dumneavoastră de ce nu ați reușit să inhibați astfel mediul de afaceri din România?

Nu vă întrebați, oare, de ce BERD a decis în 2001 să dubleze nivelul investițiilor din România? Răspunsul este simplu, pe înțelesul tututor: Guvernul a luat decizii corecte privind macrostabilizarea, privatizarea, reforma bancară și a sectorului energetic.

Mai mult, corectitudinea acestor măsuri este confirmată și de decizia băncii de a investi în 2002 mult mai mult decât în anul 2001. Însuși președintele BERD, Lumiére, spunea că: "Recomandăm investitorilor străini, privați, să participe la proiecte de investiții pe piața românească".

Dacă susțineți că investitorii străini nu au încredere în economia românească, atunci cum vă explicați că la emisiunea de obligațiuni din martie 2002 s-a suprasubscris de peste trei ori valoarea lansată pe piață de România, adică la 2,5 miliarde EURO.

Vă las pe dumneavoastră să caracterizați marele succes pe care dumneavoastră l-ați avut în anul 1998, când s-a ratat emisiunea de obligațiuni și a fost blocată circa 3 ani de zile finanțarea externă de la instituțiile financiare internaționale.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Moțiunea de astăzi, "Fiscalitatea", a fost depusă de 56 de parlamentari din opoziție. Dânșii vorbesc de o fiscalitate ridicată. Da, este o fiscalitate mare în România. Dar aș vrea să vă reamintesc faptul că această fiscalitate ridicată, în special pe forța de muncă, a fost introdusă tocmai de cei care astăzi susțin că fiscalitatea este mare.

Doamnelor și domnilor,

Nu uitați, ați mărit, pe timpul guvernării dumneavoastră, cotele la asigurări sociale, de pensii, de sănătate, cu 15 procente și acum veniți și spuneți de ce noi nu reducem într-un an fiscalitatea? Să spunem oamenilor adevărul. La finele anului 2000, integralitatea cotelor sociale reprezenta 61%. Oare ați uitat acest lucru?! Într-un an și jumătate noi am redus cu 4 procente această fiscalitate. Acum ea este de 57%.

Începând din 2003, conform programului de guvernare, reducerea cotelor pentru asigurările sociale plătite de către angajați și angajatori vor fi mai mici cu 5%, cu cel puțin 5%, pentru ca în anul 2004, acestea să reprezinte circa 45%, cotă care este comparabilă cu celelalte țări din regiune.

Totodată, conform programului nostru de guvernare și de politică, vom reduce impozitele și taxele în anii care urmează, atât la nivelul angajatului, adică la impozitul pe venitul global, cât și la nivelul angajatorului.

Într-un ciclu electoral, noi reconstruim ceea ce dumneavoastră ați demolat. Noi punem bazele unei dezvoltări economice durabile, pentru a reuși să ne împlinim sarcinile asumate în fața oamenilor.

Astfel, aș vrea să răspund la afirmațiilor obsesive ale semnatarilor moțiunii, privind sporirea fiscalității pe perioada guvernării actuale, prezentându-vă niște statistici, nu ale noastre, ci ale Fondului Monetar Internațional.

Dacă în anul 1996 gradul de fiscalitate era de 26,6% din produsul intern brut, în anul 2000, la sfârșitul guvernării semnatarilor moțiunii, gradul de fiscalitate era de 29,5%, cu toate reducerile care au fost efectuate în anul 2000, devenind într-adevăr împovărător.

Fiind conștient, însă, de consecințele extrem de dăunătoare ale acestei situații, Guvernul actual a stabilit o strategie de scădere a gradului de fiscalitate pentru întreaga perioadă de guvernare, dar și abordarea unei legislații europene.

Astfel, primele rezultate se constată chiar la finele anului 2001, când gradul de fiscalitate a scăzut la 28,3%, urmând ca în anii 2003 - 2004 scăderea să fie continuată pentru a se ajunge la un grad de fiscalitate comparabil cu cel din 1996.

Doamnelor și domnilor deputați,

Față de cele expuse anterior, doresc să vă asigur că Guvernul nostru merge pe drumul cel bun, tocmai prin aplicarea unor politici fiscale destinate obținerii unei creșteri economice sănătoase.

În final, ținând cont de aceste argumente, de caracterul nefondat al moțiunii simple, vă rog, doamnelor și domnilor deputați, să respingeți această moțiune simplă, înaintată de PNL și PD. Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze din partea Partidului Social Democrat)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați consumat din timpul dumneavoastră 32 de minute, domnule ministru.

Stimați colegi,

S-au înscris la dezbateri pe marginea moțiunii, din partea Partidului Social Democrat domnii deputați Florin Georgescu, Horia Neamțu, Aurel Gubandru, Vasile Bleotu, Minică Boajă și Tudor Baltă. Din partea Grupului Partidului România Mare, domnii deputați Daniel Ionescu, Ludovic Mardari și Lucian Bolcaș. Din partea Partidului Național Liberal, domnul deputat Dan Rușanu. Din partea Grupului Partidului Democrat, Adriean Videanu. Iar din partea UDMR, domnul deputat Iuliu Winkler.

Dau cuvântul domnului deputat Florin Georgescu.

Domnul Florin Georgescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Respectăm dreptul democratic al oricăror partide din opoziție de a face uz de procedurile parlamentare, de regulamentele noastre, pentru a aduce în dezbaterea opiniei publice probleme importante, de ordin economic și social, cu puternic impact în viața cetățenilor. Cum este cazul și cu această moțiune care are drept subiect o temă extrem de importantă și care privește viața, atât a operatorilor economici, cât și a persoanelor fizice, salariați și pensionari, cum este cazul fiscalității.

Dacă ar fi să dăm o definiție succintă termenului de fiscalitate, trebuie să spunem că acesta reprezintă un ansamblu de măsuri juridice și administrative, prin care se stabilesc și se încasează, la dispoziția autorităților de stat, impozite, taxe, alte contribuții, tocmai pentru a se furniza bunuri și servicii publice, de natura celor privind educația, ocrotirea sănătății, apărarea națională, ordinea publică, asigurarea pensiilor cetățenilor, alte ajutoare sociale, precum și pentru a finanța proiecte de infrastructură, de interes public.

Deci, aceasta este destinația, aceasta este contrapartida, dacă vreți, a fiscalității, aceste servicii și bunuri de natură publică, care nu au preț și care se distribuie în mod egal tuturor cetățenilor, indiferent cu cât au contribuit aceștia la formarea fondurilor publice din care se finanțează asemenea bunuri și servicii de natură generală.

Cuantificarea fiscalității, așa cum arăta și domnul ministru Tănăsescu puțin mai devreme, se face prin determinarea gradului de fiscalitate, ca raport între suma veniturilor fiscale, de natură fiscală, impozite, taxe, contribuții sociale, raportat la produsul intern brut.

Aceasta era de 26,6% în 1996, a ajuns la 29,5% în anul 2000, după ce a cunoscut un vârf în anul 1999 de circa 31%, tocmai ca o consecință a faptului că pe fondul contracției programate prin doctrina economică și prin programul pe care guvernarea de dreapta și le-au asumat în perioada 1997 - 2000, și anume, de asanare a unei economii pe care o considerau neperformantă, depășită, grămadă de fiare vechi, și așa mai departe. A avut loc un declin al produsului intern brut de 11,3%, a scăzut astfel baza de impozitare și pentru a putea oferi niște servicii publice la un anumit nivel, nu tocmai decent, dar totuși a păstrat cât de cât calitatea acestora, dumneavoastră, cei care ați guvernat și care astăzi introduceți această moțiune simplă, ați mărit ratele de impozitare.

Anul trecut, gradul de fiscalitate a fost de 28,3% față de 29,5%, cât l-ați lăsat în anul 2000 și va continua să scadă, așa cum spunea domnul ministru Tănăsescu, potrivit programului guvernamental, mai întâi prin reducerea unor contribuții de ordin social, care se referă la impozitarea muncii, și apoi, prin diferențierea cotelor de t.v.a., potrivit acordurilor încheiate cu Uniunea Europeană, în acest sens, începând cu anul 2003, pentru produsele de bază în consumul populației.

Cum s-a ajuns la acea creștere a fiscalității de la 26,6 la 29,5 în patru ani, pe timpul guvernării dumneavoastră? În primul rând, prin introducerea de accize la noi grupe de produse, cum ar fi băuturile răcoritoare și apa minerală, și prin majorarea celor existente, apoi prin introducerea celebrei Taxe Băsescu, de drumuri. De asemenea, prin majorarea, rețineți, a taxei pe valoarea adăugată, tocmai dumneavoastră care veniți acum să ne propuneți micșorarea ei, taxa pe valoarea adăugată la bunuri și servicii de bază în consumul populației, care pe timpul de dinainte de 1997 era de 0% la pâine și la energia electrică și termică, de 11% la bunurile de mare greutate, specifică în bugetul de familie, cum ar fi: laptele, produsele lactate, carnea și produsele din carne. Ați crescut aceste cote la 19%, concomitent cu coborârea taxei pe valoarea adăugată, care era de 22%, la câteva grupe de produse pe care o familie și le procură cam o dată sau de două ori în viață, gen televizoare, aparatură electronică, frigidere, instrumente muzicale, și așa mai departe. Adică, ați procedat, potrivit unei practici a lui Ceaușescu de prin anii ’80. Umbla atunci o vorbă de spirit care suna cam așa: dumneavoastră ați scumpit alimentele esențiale în consumul populației: pâinea, zahărul, laptele și produsele lactate, carnea și produsele din carne, care aveau taxă pe valoarea adăugată, repet, de 0 sau de 11%, și ați ieftinit cele de-ale gurii, adică saxofoanele, clarinetele, muzicuțele, trompetele și alte instrumente de suflat, care aveau 22% t.v.a. și l-ați coborât la 19%, în acest fel, zicând că faceți protecție socială. Și, ca niște veritabili "haiduci de dreapta" care sunteți, ați procedat mai departe, după ce ați luat de la cei săraci, trebuia să dați la cei bogați, ale căror interese le reprezentați, respectiv cei care trăiesc din fructificarea capitalului. Ați coborât cu ceva impozitul pe profit. L-am coborât și noi, în perioada guvernării 1993 - 1996, de la 45% la 38%, dar rețineți, dumneavoastră nu l-ați coborât de la 38% la 22%, cât ar fi media între cota generală și cea de exporturi, practicată din anul 2000, l-ați coborât de la circa 31%, pentru că era 38% cota de impozit pe profit, dar era 25% în agricultură și în ramurile conexe agriculturii, existau încă numeroase scutiri în anumite domenii, așa încât cota medie de impozitare la impozit pe profit era atunci, când ați operat reducerea dumneavoastră, de circa 30 - 31%. Și ați coborât la 25% cota generală și 5% la exporturi, aceasta însemnând undeva o medie de 21 - 22%. Deci, nu ați coborât cu 13 puncte procentuale, ci ați coborât cota de impozitare la profit cu numai 8 - 9 puncte procentuale.

Acum veniți și propuneți, după ce ați făcut aceste operațiuni de deplasare a avuției și a veniturilor din buzunarele multora, ale celor puțini, nimeni nu spune să nu coborâți impozitul pe profit, dar să nu majorați t.v.a.-ul la produsele de bază în consumul populației, că de aceea s-a dublat rata sărăciei, de aceea a scăzut cu 20% puterea de cumpărare a salariilor și a pensiilor în timpul guvernării dumneavoastră. Și acum veniți și propuneți reducerea cotei de t.v.a. la 15% și a ratei de impozitare a profiturilor, la fel, la 15%. Noi am vrea să fie aceste cote 10% sau 8%, dar trebuie să ne gândim dacă, prin aceste măsuri, nu subminăm echilibrul macroeconomic, dacă nu reaprindem flacăra inflației și intrăm după aceea într-o degringoladă care înseamnă discreditarea în fața creditorilor externi și îndepărtarea acestora față de mediul de afaceri românești, precum și coborârea puterii de cumpărare a populației.

Desigur, dumneavoastră când vă gândiți la această măsură nu spuneți ceea ce ar urma și mai departe: domnule, să fie t.v.a.-ul 15% pentru populație, să fie 15% impozitul pe profit pentru cei care au profit, deci, care trăiesc din exploatarea capitalului și diferența de bani de unde o luăm? Păi, mai tăiem din cheltuieli, pentru că noi suntem bogați, PNL-ul, PD-ul și așa nu prea facem apel la serviciile publice gratuite. Și ne ducem la spital plătit, ne ducem la școli particulare plătite, ne ducem și ne angajăm jandarmi în cartierele noastre de lux, la fel plătit, și nu ne mai trebuie poliția, jandarmeria, ocrotirea sănătății, sistemul de educație publică. Ei, noi nu suntem de acord cu așa ceva. Dacă vreți dumneavoastră și aveți susținere populară, spuneți măsurile până la capăt, pentru că aceasta ar urma unei reduceri brutale a ratelor de impozitare, ar urma tăierea brutală a cheltuielilor și înrăutățirea condițiilor de viață pentru cei mulți.

Sunt importante relațiile pe care trebuie să le menținem de o manieră credibilă și serioasă cu Fondul Monetar Internațional, cu Banca Mondială, cu Uniunea Europeană, precum și progresele care s-au înregistrat în aceste raporturi. Trebuie să vă reamintim că s-au deschis foarte multe dosare, cu mult mai multe decât în timpul guvernării dumneavoastră, în raporturile cu Uniunea Europeană, până la sfârșitul acestui an se vor deschide toate, s-au făcut progrese esențiale în ceea ce privește aducerea la îndeplinire și aplicarea unora dintre măsurile specifice aquis-ului comunitar. Și, de aici, de la această necesitate, a rezultat nevoia de a adapta legislația fiscală.

Suntem cu toții de acord că dorim în Uniunea Europeană, dorim în NATO, suntem cu toții de acord atunci când vorbim profesionist că aceste măsuri de integrare în Uniunea Europeană, de aderare la NATO, reprezintă, presupun, generează un anumit cost social și suntem cu toții de acord că în măsura în care nu aplicăm măsuri de reformă și rămânem în afara acestor structuri dezvoltate ale lumii civilizate, costurile sociale pentru români, pentru oamenii de afaceri, pentru cetățeni care trăiesc din veniturile din muncă sunt mult mai mari. Deci, ne costă reformele, pentru a putea să venim în consonanță cu regulile din țările dezvoltate, dar ne-ar costa mai mult să nu facem aceste reforme și să rămânem în afara structurilor menționate.

De aceea, pe fondul acestor măsuri strict necesare și justificate din punct de vedere economic și social, până la urmă, în baza unor acorduri aprobate de dumneavoastră, pentru că sunt diferite legi în care se regăsesc angajamentele noastre raportate la Comunitatea Internațională, ar trebui să începem majorarea accizelor pentru a ne apropia de nivelul lor, practicat în Uniunea Europeană și nu la momentul aderării să facem un salt brutal de multe procente, care ar fi dus la dublarea sau triplarea prețurilor, a trebuit să obținem acorduri, și le-am obținut, pentru diferențierea t.v.a.-ului, lucru care se va întâmpla începând cu anul 2003, în sensul stabilirii unei cote mai reduse pentru produsele de bază în consumul populației, cum ar fi alimentele și medicamentele. Iar în ceea ce privește impozitul pe profit acesta este un impozit direct, care rămâne la nivelul statelor naționale și nu se deplasează la nivelul bugetului comunitar. Există această regulă pe care trebuie să o respectăm cu toții, și anume, a practicării unei impozitări neutrale, nediscriminatorii, la toată lumea la fel, indiferent că este vorba de export, că este vorba de comerț, că este vorba de industrie, și așa mai departe.

Se păstrează încă facilități și am obținut aprobarea pentru aceasta, prin Guvern, pentru zonele defavorizate, zonele libere, investitorii strategici și pentru întreprinderile mici și mijlocii, într-o anumită măsură. Restul, stimularea unor sectoare și domenii prioritare, se realizează potrivit principiilor Uniunii Europene, acolo unde vrem cu toții să ajungem și, repet, trebuie să renunțăm la acest limbaj duplicitar, când suntem foarte miloși și facem referire la unele modificări de prețuri, când suntem foarte europeni și reclamăm la înaltele curți europene anumite măsuri care vin tocmai în sprijinul reformei și racordării noastre la aquis-ul comunitar. Deci, spuneam că atunci când vrem să sprijinim anumite ramuri prioritare, anumite domenii importante, în acord cu principiile Comunității Europene, poți să acorzi subvenții și prime. Ceea ce se întâmplă și se va întâmpla într-un mod tot mai accentuat, subvenții și prime transparente, subvenții și prime acordate în mod eficient, sub controlul Curții de Conturi și implicit al contribuabilului, în domenii importante cum sunt exportul, dar nu exportul de bușteni și fier vechi. Desigur, aici este problema unora, că nu mai obțin profituri substanțiale, atât de substanțiale din acest tip de export sau al altor materii prime slab prelucrate, care erau impozitate cu 5%. Nu, vor fi impozitate cu 25% și dacă vrem să sprijinim anumite domenii, cum ar fi exportul de produse cu înalt grad de prelucrare, care creează locuri de muncă, venituri bugetare, venituri personale, o vom face prin sistemul de prime care va fi adoptat până la finele acestui an.

La fel, agricultura va fi sprijinită. Construcția de locuințe este sprijinită prin aceste subvenții și prime, întreprinderile mici și mijlocii.

Nu uitați, v-aș ruga frumos, impozitul introdus la micro-întreprinderi, de 1,5% pe cifra de afaceri, de care beneficiază o largă parte a comunității de afaceri, în locul impozitului pe profit, care se practica până la această lege inițiată de Guvernul Adrian Năstase.

Dumneavoastră veniți și ne faceți, în finalul moțiunii dumneavoastră, niște recomandări, care, de fapt, reprezintă acțiunea de a bate la o poartă deschisă, la o ușă deschisă. Guvernul Năstase tocmai aceasta are în vedere, pe măsura creșterii prodului intern brut, iată, cu 10%, se recuperează în 2 ani zece procente din cele 11,3 cădere economică din perioada 1997-2000. Deci, pe măsura creșterii produsului intern brut, se relaxează fiscalitatea, în primul rând, în zona impozitării muncii, apoi, taxele indirecte, îndeosebi taxa pe valoarea adăugată, ceea ce este în consens cu orientarea Guvernului actual.

Este imoral, ca să ne exprimăm elegant, ca tocmai dumneavoastră, care ați promovat Legea nr. 133 privind întreprinderile mici și mijlocii, dar n-ați aplicat capitolul care se referea la facilități fiscale, să ne recomandați nouă, care, imediat cum s-a venit la guvernare, prima ordonanță de urgență a fost aceasta, încă din decembrie 2000, să se reintroducă facilitățile fiscale pentru întreprinderile mici și mijlocii. Care, acum, în condițiile cerințelor partenerilor noștri internaționali, au fost recuprinse în Legea privind impozitul pe profit, lege care conferă multe avantaje celor care investesc, care reinvestec profitul, mult mai multe decât cele care existau în legislația anterioară.

Desigur că îmbunătățirea administrării și a transparenței fiscale reprezintă o prioritate a Guvernului Adrian Năstase, ceea ce s-a văzut și prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/2002, în care este reglementat în mod strict felul în care se acordă înlesniri fiscale de natura reducerilor, scutirilor, amânărilor sau eșalonărilor la plată pentru impozite și taxe sau pentru majorările de întârziere aferente. Bineînțeles, dumneavoastră, care reprezentați interesele anumitor grupuri economice, probabil că erați mai satisfăcuți dacă se păstra acel cadru juridic pe care l-ați promovat dumneavoastră, caracterizat prin haos, arbitrariu și subiectivism, în care fiecare putea să beneficieze de facilități în raport cu distanța față de partidele care se aflau la putere, cu calitatea clientelei politice pe care o aveau în jurul dumnealor aceste partide.

Pentru că mulți dintre semnatarii moțiunii, ca oameni de afaceri, și grupurile de interese care gravitează în jurul dumnealor sunt nemulțumiți de introducerea unei discipline financiare ferme, de aplicarea cu rigurozitate a reglementărilor legale, este bine să ne gândim la un frumos aforism românesc, care spune cam așa: "Este bogat nu cel care are avere, ci acela care nu are datorii". Iar, din păcate, la mulți dintre dumneavoastră și clienții dumneavoastră politici, datoriile sunt mai mari decât averea.

Desigur, în acest context, deranjează rigoarea financiară, regimul neutral de politică fiscală pe care îl spuneam mai devreme, transparența acordării subvențiilor și primelor. Dar există și aici un remediu, conform unui înțelept proverb românesc (pentru că, românul, iată, are multă înțelepciune și răbdare, uneori, cu cei care îi provoacă dureri economice și sociale), în concordanță cu care trebuie să procedați cam așa: "Întindeți-vă cât vă este plapuma!"

În concluzie, dat fiind faptul că această moțiune se caracterizează printr-o abordare neprofesionistă, nefondată din punct de vedere al argumentației, având rațiuni strict politicianiste și demagogice, venită din partea a două partide discreditate în fața cetățenilor pentru ceea ce au făcut între 1997 și 2000, aflate în permanentă căutare, pe orice căi și cu orice preț, de capital politic ieftin și aflate concomitent în lupte interne privind puterea în partid, deci, măcinate de intense lupte interne; aflate, totodată, cu gândul la răspunsurile pe care trebuie să le dea la notele explicative pe care le solicită organele abilitate ale statului pentru ilegalitățile și fraudele săvârșite între anii 1997 și 2000, deci, moțiunea fiind promovată de aceste partide și având un conținut cu caracteristicile menționate, vă informez, stimați colegi, că Grupul parlamentar social democrat și umanist va respinge moțiunea simplă intitulată "Fiscalitatea", inițiată de PNL și PD.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze ale deputaților din majoritate.)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 20 de minute, domnule coleg.

Urmează domnul deputat Daniel Ionescu, din partea Grupului parlamentar PRM.

Domnul Daniel Ionescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Partidul România Mare nu datorează nimic actualei puteri și nici altei formațiuni politice care există sau subzistă în Parlamentul României. Noi susținem și dedicăm intervențiile noastre electoratului care ne-a ales și, în aceeași măsură, celor care nu ne-au ales, amăgiți, în fapt, mințiți cu programe sforăitoare, care, iată, nu mai dau nici din coadă.

Politica economică și socială promovată cu persuasiune de mașina de vot PSD-UDMR și inoculată prin mijloace mass-media aservite puterii, aduce în actualitate o maximă antică: "Butoaiele goale sună cel mai tare". Îmi permit să adaug: "Uneori, și a găunos".

Moțiunile simple împotriva Guvernului Năstase au devenit deja un loc comun. În viziunea Coaliției PSD-UDMR ele nu au șanse să treacă și chiar dacă ar trece nu s-ar schimba mare lucru, pentru că aici este vorba de moralitate. Moralitate care este superbă, dar lipsește cu desăvârșire.

Moțiunea referitoare la fiscalitate, de care am luat cunoștință cu toții, condamnă sancționarea drastică a veniturilor pe care o perenizează actualul Executiv, în disprețul tuturor teoriilor și mecanismelor economice de creștere și dezvoltare, în disprețul practicilor economice ce s-au dovedit viabile, în disprețul nivelului de trai al populației.

Semnatarii, mulți părtași la dezastrul produs în perioada 1996-2000, sunt puțin credibili în postura de lup moralist, dar fondul problemei este corect: se atentează deja la integritatea fizică a populației. Conform datelor prezentate de profesorul Cătălin Zamfir, în România avem peste 6,3 milioane de români cu venituri ce se situează sub pragul de sărăcie, adică, săraci lipiți.

Ca populației să-i fie bine, trebuie, mai întâi, să-i fie foame..., în "țara pâinii"!

Partidul România Mare a atras atenția cu fiecare ocazie că starea națiunii se degradează, că gradul de suportabilitate imprimat reformei către niciunde duce la alienare și la excludere socială. Am votat împotriva creșterii accizelor la carburanți, pentru că aceasta generează inflație, în fapt, creșteri în cascadă ale prețurilor, prin efectul bulgărelui de zăpadă, la toate produsele și serviciile care au tehnologic consum de carburanți. Că am avut dreptate, iată, de la 1 iunie, benzina, motorina și păcura se scumpesc, creșterea prețului pentru o gigacalorie este cu 40% mai mare.

Partidul România Mare a venit în Parlament cu un proiect de lege pentru modificarea t.v.a., în sensul introducerii de cote diferențiate, care să susțină consumul gospodăriilor și să motiveze producția autohtonă. A căzut pentru că, citez: "Guvernul are o altă viziune asupra impozitelor indirecte".

De fapt, Guvernul are o viziune de neînțeles și în ceea ce privește impozitele directe. Reducerea cotelor de impozitare a veniturilor promise și lărgirea bazei de impozitare a rămas ca în tren. Am votat împotriva Legii privind impozitul pe profit, lege care, impusă de finanțarea internațională, anulează facilităților acordate întreprinderilor mici și mijlocii. Atenție, chiar de Guvernul Năstase acordate!

Legea anulează cu aceeași dezinvoltură, demnă de o cauză mai bună, și facilitățile din zona comerțului exterior, prin care ex-premierul Văcăroiu îndrăznise acum 5 ani să pună pe picior de egalitate capitalul autohton cu cel străin. Am explicat de la această tribună ce impact va avea aplicarea legii. S-a cerut din sală, în timp ce explicam neajunsurile și repercusiunile pe care le va genera aplicarea legii, dar și măsurile obiective ce trebuie luate, să mi se taie microfonul. Nici în stenogramă să nu rămână! Nimeni din mass-media n-a relatat și n-a fost interesat să promoveze punctul de vedere al Partidului România Mare.

De fapt, de ce o așa încrâncenare împotriva contribuabilului? În fapt, singura sursă consistentă de bani la bugete, în fapt, populația țării.

Răspunsul vine de la sine: pentru că socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă și iată de ce. Rata de colectare a taxelor și impozitelor nu a depășit niciodată 65-67%. Motivația: populația nu are de unde plăti, iar agenții economici, scăpați din mână de bunul samaritean care este Guvernul, contribuie într-o veselie la creșterea arieratelor de origine fiscală.

Pe de altă parte, se pare că punerea la dispoziția a numai două ministere a peste 72 de mii de miliarde din bugetul de stat - în fapt, o centralizare fără precedent a fondurilor bugetului - a generat, pe fondul cheltuielilor contractate și al insuficienței veniturilor ce se afluesc la bugetul de stat, o stare care prevestește criza. Mai mult, disponibilizarea fără noimă a forței de muncă, în fapt, proliferarea obținerii de venituri fără muncă, de drept, o găselniță păguboasă promovată de coaliția care a guvernat România în ultima legislatură, preluată cu brio și de actualul Guvern, duce de râpă nu numai viitorul forței de muncă, dar și bruma de fonduri ce se fac venit la bugete, inclusiv la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Și, atunci, de unde bani? Soluția a fost găsită repede. Unificăm fondurile care provin din contribuții al căror management este asigurat pe criterii de drept și eficiență (nu știe nimeni, tot de Guvern) și creștem fiscalitatea. Cu voia dumneavoastră, mergem în continuare și cu ceva creație de monedă, ce mai contează câteva sute de miliarde de lei fără acoperire, când Banca Națională - zvonurile circulă - a ajuns să închidă exercițiul financiar aferent anului 2001, se pare, cu un deficit de câteva sute de milioane de dolari.

Partidul România Mare va vota această moțiune, deși, dat fiind circumstanțele, o să cadă ca și celelalte. Și nu pentru că ar fi prost fundamentată, nu pentru că realitatea este alta, ci pentru că, citez dintr-un clasic în viață al actualei puteri: "Nu putem accepta, pentru că nu face parte din viziunea economico-socială a Guvernului".

Care "viziune"? Îmi permit să completez cu un titlu al lui Marin Sorescu: "Viziunea vizuinii".

Până când parlamentarii, care, acum, lasă capul în jos și votează clientelar proiecte de lege împotriva interesului național, nu își vor reveni și nu se vor face, real, purtătorii intereselor celor ce i-au ales, nimic nu se va schimba.

Vă mulțumesc. (Aplauze ale deputaților din opoziție. Bătăi în pupitre.)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule coleg.

Din partea Grupului parlamentar PD, domnul Adriean Videanu.

Domnul Adriean Videanu:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Rolul nostru ca partid de opoziție este evident acela de a trage de mânecă ori de câte ori Guvernul nu-și onorează promisiunile electorale. Trebuie să constat, domnul ministru, din nefericire, că vă hrăniți cu date statistice și încercați să hrăniți și populația țării cu aceleași date statistice.

Și pentru că a venit vorba tot de date statistice, vreau să vă spun, domnule ministru, că rata sărăciei a crescut cu 14,3% în rândul familiilor cu peste 3 copii și cu peste 19% în rândul familiilor țăranului român.

Nu puteți, domnule ministru, guverna uitându-vă înapoi și invocând neajunsurile guvernărilor trecute. Poporul v-a ales să guvernați în beneficiul lui și să îi rezolvați problemele.

Politica fiscală trebuie să aibă la bază principii economice și să fie pusă în practică prin decizii politice. Din nefericire, actuala politică fiscală are la bază principii politice și este pusă în practică în interesul clientelei economice.

Cum puteți justifica, domnule ministru, măsuri de politică fiscală distorsionante - și v-ați angajat în fața Fondului Monetar Internațional să nu luați astfel de măsuri, să scutiți de aproape 6 mii de miliarde agenți economici privați de plata datoriilor față de bugetul statului? Cum puteți explica, domnule ministru, în fața pensionarilor, cărora le-ați promis că le veți recorela pensiile și le veți indexa, păstrându-le puterea de cumpărare, cu nivelul inflației?

Această promisiune electorală nu ați onorat-o și tot același Guvern se angajează în acordul cu Fondul Monetar Internațional că nu va recorela pensiile și nici măcar nu va păstra puterea de cumpărare a pensionarilor, indexând-o cu nivelul de inflație.

Cum puteți explica șomerilor, cărora le-ați promis că le veți da un ajutor de șomaj la 60% din ultimul salariu pe care l-au avut, și, acum, printr-o politică egalitaristă, indiferent de contribuția cetățeanului, acesta primește același nivel al ajutorului de șomaj?

Domnule ministru, impozitarea, politica fiscală trebuie să rezolve cele două probleme, și anume: aducerea către bugetul statului a resurselor necesare onorării problemelor bugetare, pe de o parte, dar, pe de cealaltă parte, trebuie să creeze un climat economic favorabil dezvoltării sectorului privat. Nu se realizează acest lucru, pentru că, prin politica fiscală actuală, în care impozitați excesiv munca și nu impozitați suficient capitalul, este imposibil, în opinia Partidului Democrat, să mențineți un impozit pe dividende de 5%, polarizând populația țării între o categorie mică de îmbogățiți și o categorie mare, o masă mare de oameni sărăciți, ajunși în pragul sărăciei limită, sărăciei lucii.

Prin politica fiscală actuală se încurajează evaziunea fiscală și economia la negru.

Stimate domnule ministru, profit de faptul că ați spus că sunteți disponibil la dialog, nu se face absolut nimic în eradicarea economiei la negru și trebuie să găsiți măsuri stimulatorii pentru contribuabil, pentru consumator, pentru cel care este motivat să cumpere un anumit produs și nu introducând măsuri pecuniare în rezolvarea acestei probleme. Nu altfel veți rezolva problemele, decât stimulând pe consumator ca, pe baza unor facilități pe care puteți să le dați, el să fie motivat să consume din economia albă, din economia la vedere.

Spuneam că este absolut necesar să schimbați raportul în politica fiscală a impozitelor directe și a impozitelor indirecte, iar cel mai simplu exemplu în acest sens este apelul făcut de Președintele Bush populației americane după nefericitele evenimente din 11 septembrie, care a fost unul singur: "Consumați!"

Stimate domnule ministru, populația țării nu poate consuma, pentru că veniturile lor sunt foarte mici, puterea de cumpărare a populației este extrem de redusă. Nu veți putea relansa economia țării dacă nu veți încerca să stimulați consumul și producția internă de bunuri și servicii. Uitați-vă ce se întâmplă! Intrați în toate supermarketurile din București și veți vedea că 80% din produse sunt din import!

Stimulați consumul, dar de altă natură, duceți totul pe deficitul de cont curent. Nu cred că este o politică fiscală corectă și nici pe departe una social-democrată.

În final, domnule ministru, stimați colegi, cred că votarea acestei moțiuni simple numite "Fiscalitatea" nu-și are rolul să dea jos Guvernul, nici nu-și propune așa ceva. Își propune ca Guvernul să-și corecteze politica fiscală, în sensul diminuării fiscalității în domeniul muncii și translatarea, corectarea politicii fiscale către domeniul impozitelor indirecte.

Vă mulțumesc. (Aplauze și bătăi în pupitre ale deputaților din PNL și PD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 8 minute, stimate coleg.

Urmează, din partea Grupului parlamentar național Liberal, domnul Dan Rușanu.

Domnul Dan Radu Rușanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnule ministru al Finanțelor,

Uitându-vă înapoi, trebuie să recunoașteți că în decembrie ’96 impozitul pe profit era de 38%, iar în decembrie 2000 era de 25%; că în decembrie ’96 impozitul pe salarii maximal era de 45% și în decembrie 2000 era de 40%; că în decembrie ’96 impozitul aferent veniturilor din exporturi era de 38% și în decembrie 2000 era de numai 5%.

De asemenea, domnule ministru, nu trebuie să vă disociați foarte tare de fosta guvernare, pentru că sunteți unul dintre cei 15 mii de specialiști, trimis în septembrie 1997 la Banca Mondială. (Aplauze și bătăi în pupitre ale deputaților PNL și PD.)

Aș vrea să vă spun acum că pachetul de legi fiscale inițiat de Guvern și aprobat de majoritatea parlamentară în ultima perioadă determină o creștere aberantă a fiscalității și vine în contradicție flagrantă cu programul de guvernare al PSD-ului. Nu numai că nu s-a redus taxa pe valoarea adăugată la produsele alimentare, așa cum se preciza în mod expres în capitolul rezervat fiscalității, dar actualul Guvern aplică taxă pe valoarea adăugată și la produse și servicii care nu erau impozitate până acum: construcțiile de locuințe, consolidarea și reabilitarea locuințelor existente, elementele infrastructurii feroviare, servicii turistice pentru beneficiarii străini a căror contravaloare se încasează în valută, în contradicție cu ceea ce afirma domnul ministru Dan Matei Agathon privind turismul ca prioritate națională și, implicit, ieftinirea serviciilor în acest domeniu, România având la această oră cele mai ridicate prețuri comparativ cu vecinii noștri: Turcia, Ungaria, Bulgaria.

Este adevărat că în contrapartidă, domnule ministru, cu aceste modificări prin care se impozitează operațiunile menționate mai sus, Ministerul de Finanțe vine și cu o relaxare fiscală, acordând scutiri de taxă pe valoarea adăugată pentru livrările de organe, pentru laptele și sângele uman și pentru servicii legate direct de practicarea educației fizice.

Cea mai aberantă prevedere a legii se referă, însă, la aplicarea taxei pe valoarea adăugată la taxa de drum, în concepția alambicată a Ministerul de Finanțe și a domnului ministru Tănăsescu, a cărui prezență, de data aceasta, în sală, este o plăcere pentru mine, că, de cele mai multe ori, nu participă la ședințele Parlamentului și la interpelări, decât prin purtătorul său de cuvânt, domnul Florin Georgescu (căruia trebuie să-i recunosc poziția ingrată, că un profesionist de talia dânsului să fie obligat să susțină și să argumenteze aberațiile fostului său subaltern). Deci, domnule, Ministerul Finanțelor încearcă să explice aceste aberații prin directivele europene și armonizarea legislației din România cu cea din Uniunea Europeană.

Domnule ministru,

Orizontul de timp cel mai apropiat pentru armonizarea legislației din România cu cea din Uniunea Europeană este 2007. Și spun "cel mai apropiat", pentru că Polonia, care are termen limită 2004, a solicitat amânarea lui cu încă 4 ani, iar domnul președinte Dorneanu, care a fost de curând în Polonia, poate să susțină sau să infirme acest lucru.

Iată de ce aceste măsuri de constrângere fiscală sunt în contradicție cu promisiunile electorale ale PSD-ului, sunt în contradicție cu Programul de guvernare, sunt în contradicție cu interesul cetățenilor, sunt în contradicție cu interesul țării, sunt în contradicție cu interesul economiei acestei țări pe termen lung.

Dar care este realitatea aplicării acestor măsuri? Deci, actualmente, România nu are finanțare externă, tranșa a doua și a treia de la Fondul Monetar Internațional fiind blocate, și dumneavoastră știți foarte bine că și Banca Mondială a suspendat creditarea, dacă nu există un acord de la acest jandarm financiar universal, care este Fondul Monetar Internațional. Care face și bine și rău, dar depinde cum știți să negociați, depinde cum știi să aperi interesul național în raporturile cu organismul respectiv, iar Acordul Stand-by semnat în noiembrie 2001 de către dumneavoastră este cel mai prost acord semnat de România în ultimii 30 de ani, pentru că s-a acceptat o creștere a prețurilor exagerată în ultimele 6 luni de zile: cu 23% la energie electrică, cu 37% la energie termică, cu 25% la combustibili și, de asemenea, introducerea unor constrângeri fiscale nemaiîntâlnite până acum.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Bugetul de stat pe 2002 se bazează pe finanțare externă în proporție de 50%, dar nu aduce finanțare externă. Prin urmare, este un buget inflaționist, pentru că fluxul de cheltuieli se va derula în continuare, iar dacă nu vine finanțarea externă, nu va exista sursa de emisiune monetară sănătoasă, neinflaționistă la Banca Națională.

Deocamdată, Fondul Monetar Internațional a constatat că Guvernul României nu și-a făcut temele, fapt pentru care domnul Nevet Mateș le-a dat domnilor actuali guvernanți o pauză de gândire până în toamnă, pentru a-și face temele.

I-am auzit aici pe unii din colegii din PSD și pe domnul ministru invocând greaua moștenire lăsată de fosta guvernare. Mult timp am crezut că este doar o motivație demagogică din partea PSD-ului, dar, din ce în ce mai mult, mă conving că nu este așa, pentru că, iată, speriat de "greaua moștenire", fostul procuror Cristian Panait s-a sinucis, iar Adrian Tarău, fiul fostului prefect PSD de Bihor a fugit din țară.

Acestea sunt problemele la care ar trebui să se refere domnul ministru și pentru care vă solicităm să votați moțiunea "Fiscalitatea".

Vă mulțumesc. (Aplauze ale deputaților PNL și PD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, stimate coleg, ați vorbit 6 minute.

Urmează reprezentantul UDMR, domnul Winkler.

Domnul Iuliu Winkler:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Distinși colegi,

Domeniul politicii fiscale și bugetare este un domeniu deosebit de important, dar, în același timp, și foarte sensibil al activității oricărui guvern, deoarece rezultatele palpabile ale aplicării acestor politici sunt resimțite imediat de către populație.

De asemenea, promisiunile și angajamentele din acest domeniu sunt foarte ușor de monitorizat, atât prin efectele îndeplinirii sau neîndeplinirii acestora, efecte care sunt resimțite la nivelul populației, al agenților economici, al funcționării autorităților administrației publice locale și centrale, cât și prin atenția pe care media și analiștii economici o acordă domeniului amintit.

Uniunea Democrată Maghiară din România, prin deputații și senatorii membri în comisiile de specialitate ale celor două Camere ale Parlamentului României în actualul ciclu parlamentar, dar și prin demnitarii membri ai Guvernului în ciclul parlamentar precedent, a urmărit consecvent punerea în practică, atunci, prin acte ale Guvernului și prin procesul de legiferare, iar acum, în mod preponderent prin contribuția la actul legislativ a obiectivelor cuprinse în programul Uniunii, obiective legate primordial de crearea unui mediu economic stabil și stimulativ pentru funcționarea agenților economici, de instituire a unui sistem echitabil de impozitare și taxare a contribuabililor, de asigurare a unei dezvoltări locale și armonioase și echilibrate, cu luarea în considerare a specificităților economice, geografice, sociale și de altă natură, de materializare a descentralizării administrative și financiare, prin stabilirea nivelului de decizie cât mai aproape de cetățean și asigurarea resurselor necesare punerii în practică a deciziei.

O privire realistă asupra realităților românești ne arată faptul că multe dintre aceste obiective se regăsesc în intențiile declarate ale fiecărei formațiuni politice din Parlamentul României, și evident că o parte din ele așteaptă încă un cadru legislativ adecvat și o punere în practică în interesul societății.

Referitor la cadrul legislativ care reglementează domeniul financiar fiscal și bugetar din România, constatăm cu ușurință importanța unor acte normative aflate în diferite stadii de legiferare, respectiv adoptate deja în actuala sesiune parlamentară. Astfel, actele normative privind impozitul pe venit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe profit, regimul accizelor, finanțele publice, precum și impozitele și taxele locale, au fost și sunt analizate și dezbătute de membrii grupurilor parlamentare ale U.D.M.R, amendamentele noastre formulate fiind în concordanță cu obiectivele Uniunii, mai sus enunțate.

Suntem convinși că amendamentele Uniunii, acceptate în cursul dezbaterilor parlamentare, au condus la îmbunătățirea textelor de lege vizate, după cum ne exprimăm convingerea, că acceptarea tuturor amendamentelelor noastre ar fi dus aceleași texte de lege mai aproape de conformitatea cu normele Uniunii Europene, dacă ar fi să ne gândim doar la impozitul pe venit, deducerea unei cote din venitul impozabil cu destinație specială decisă de contribuabil în favoarea finanțării activităților sferei civile, posibilitatea aplicării unor politici guvernamentale de stimulare diferențiată prin instrumentul deducerii personale de bază sau la impozitul pe profit, regimul deductibilităților și ale sponsorizării.

Constatăm cu ușurință evoluții pozitive ale cadrului normativ al domeniului financiar bugetar. Este de ajuns să amintim iminenta adoptare a unei reglementări unice în locul celor 18 ordonanțe ale Guvernului, ordonanțe de urgență și legi referitoare la impozitul pe profit, care creează o adevărată junglă legislativă greu de descâlcit, având însă darul de a favoriza activitatea din așa-numita "zonă gri" a economiei, de a descuraja și respinge investitorii care încearcă să inițieze activități noi și care se repercutează, evident, asupra gradului de colectare a veniturilor bugetare. Situația este asemănătoare și în ceea ce privește t.v.a. și regimul accizelor, care vor beneficia de acte normative unice.

Conform intențiilor declarate ale Guvernului, până în sesiunea parlamentară din toamna acestui an, Ministerul Finanțelor Publice va elabora proiectul codului fiscal.

Trebuie, fără îndoială, să subliniem o realitate evidentă: întregul proces legislativ la care am făcut referire are ca principal obiectiv armonizarea legislativă impusă de negocierile din procesul de integrare europeană, obiectiv major al politicii externe a României, asumat în unanimitate de forțele politice ale țării și sprijinit de marea majoritate a populației, proces în care, din păcate, capacitatea de negociere a României nu poate excede nivelul de dezvoltare al economiei și, implicit, performanțele acesteia.

O comparație este într-adevăr necesară cu structura fiscalității din țările vecine României, dar această comparație ar trebui să pornească de la analiza economiei acestor țări și a stadiului negocierilor de aderare cu Uniunea Europeană, și nu se poate reduce la o simplă enunțare a nivelului unor impozite sau taxe.

Uniunea Democrată Maghiară din România este consecventă în urmărirea obiectivelor sale, folosindu-se constructiv de căile democrației parlamentare, încercând să amelioreze textele de lege aflate în procedură legislativă și ferindu-se de a cădea în capcana politicianismului declarativ și populist.

Suntem în favoarea continuării revizuirii întregii politici fiscale, în sensul stimulării exporturilor, în favoarea încurajării întrepinderilor mici și mijlocii, prin crearea unui mediu economic, stabil și atractiv pentru investitori.

Suntem în favoarea administrării profesioniste a colectării veniturilor statului și, de asemenea, în favoarea continuării reformei economice, care va face posibilă reducerea cotelor de impozitare, concomitent cu creșterea deductibilităților personale, și vom acționa în toate aceste direcții folosind în acest scop mijloacele democrației parlamentare.

Distinși colegi,

Doamnelor și domnilor,

Analizând moțiunea cu privire la fiscalitate, aflată acum în dezbaterea Camerei Deputaților, constatând evidentele accente populiste ale textlui, ușoara superficialitate a tratării subiectului, precum și reținerea autorilor de a formula soluții concrete la problemele enunțate, Grupul parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România nu va susține acest demers.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule coleg.

Ați vorbit 8 minute.

Începem al doilea tur.

Are cuvântul, din partea PSD-ului, domnul deputat Horia Neamțu.

Domnul Horia-Ion Neamțu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Este mai mult decât evident faptul că moțiunea pe care o dezbatem astăzi reprezintă o acțiune politicianistă, menită să atragă cu orice preț atenția asupra partidelor semnatare, partide măcinate în prezent de serioase probleme interne.

Cele două partide semnatare nu precupețesc nici un efort pentru a atrage atenția asupra lor, erijându-se în "apărătorii populației", în ghilimele, evident, uitând complet de măsurile antipopulare în domeniul fiscal pe care le-au adoptat în anii în care au deținut portofolii cheie în Guvernele Coaliției din perioada 1996-2000. Aș menționa în acest sens numai două din aceste măsuri, cum ar fi: uniformizarea cotei de t.v.a. la 19%, renunțându-se la cotele reduse de t.v.a. care se aplicau, în special, la produsele de primă necesitate, ceea ce a avut efecte negative asupra costului vieții, în special pentru populația cu venituri reduse; și un alt aspect - creșterea cu peste 15% a contribuțiilor la fondul de șomaj, pensii și sănătate, ceea ce a făcut ca, în prezent, acestea să reprezinte încă un procent destul de ridicat.

Deși politicienii în cauză par să fi uitat complet aceste măsuri, populația nu a uitat deloc și a apreciat la justa valoarea modul în care guvernarea din perioada 1996-2000 a condus țara, aducând, cu ocazia alegerilor din 2000, partidele în cauză la procentele cunoscute de astăzi.

Se folosește undeva în conținutul moțiunii termenul de "demagogic". Acest termen se potrivește de minune semnatarilor moțiunii, la care se mai poate adăuga, fără teama de a greși, și termenul de "duplicitate".

De ce fac aceste afirmații? Deoarece partidele semnatare ale moțiunii s-au angajat, în consens cu celelalte forțe politice din Parlament, pentru sprijinirea aderării României la Uniunea Europeană. Acest proces de aderare la Uniunea Europeană nu este, însă, un proces simplu, ci presupune negocieri intense și profesionale, în vederea alinierii legislației române la cea europeană.

În vederea aderării țării noastre la Uniunea Europeană, după cum bine se cunoaște, până în anul 2004 trebuie negociate 30 de dosare, din care, până în prezent, au fost deschise 24 și închise 11. O serie din problemele invocate în moțiunea de astăzi fac obiectul unora dintre aceste dosare. Este evident că în negocierile purtate, care nu sunt deloc simple, trebuie să adoptăm într-o măsură destul de mare regulile celor spre care tindem.

Dificultățile acestor negocieri sunt amplificate și de faptul că guvernarea din perioada 1996-2000, din care au făcut parte și unii din semnatarii moțiunii de astăzi, a determinat prin acțiunile sale "profesioniste", o scădere a economiei cu 13% din produsul intern brut.

Referitor la afirmația făcută de reprezentantul PNL, conform căreia actualul acord cu FMI ar fi unul dintre cele mai puțin bune din ultima perioadă, trebuie precizat faptul că, datorită politicii antieconomice promovate de guvernele din perioada ‘96-2000, la finele anului 2000 s-au acumulat arierate imense în domeniul furnizării de servicii, gaze, electricitate și alte astfel de servicii, ceea ce a impus, practic, actualului guvern acceptarea creșterii prețurilor acestor servicii.

Prin actele normative adoptate în domeniul fiscalității, Guvernul Adrian Năstase nu face altceva decât să-și manifeste consecvența în ceea ce privește transpunerea în viață a programului necesar în vederea aderării la Uniunea Europeană. Ce fac, însă, partidele semnatare ale moțiunii de astăzi? Își manifestă din plin duplicitatea și discursul demagogic, dat fiind faptul că, formal, s-au declarat de acord cu aderarea României la Uniunea Europeană, dar, când se trece prin acte normative la adoptarea unor măsuri concrete în acest domeniu, depun moțiuni și devin subit "grijulii", evident în ghilimele, cu soarta contribuabililor.

Guvernul Adrian Năstase realizează prin legislația fiscală adoptată pași fermi spre edificarea unei politici fiscale neutrale, fără discriminări care să introducă distorsiuni în economie, așa cum recomandă creditorii internaționali și Uniunea Europeană.

Evident că noi, parlamentarii PSD, sprijinim prin activitatea noastră aplicarea acestei politici fiscale neutrale, și o vom face și astăzi, prin votul negativ pe care îl vom da moțiunii formulate de cele două partide de Opoziție.

Nu voi ataca în luarea mea de cuvânt aspectele din moțiune. Aș preciza însă câteva dintre limitele și neajunsurile, și chiar neadevărurile acestei moțiuni. Explicarea pe larg a făcut-o ministrul finanțelor publice, și cred că cei care au semnat moțiunea și-au dat seama de eroarea în care se găsesc.

Spre exemplu, creșterea accizelor în mod gradat, acuzată în moțiune, nu reprezintă altceva decât calea de urmat pentru a elimina marele decalaj creat între accizele practicate în țara noastră și cele solicitate în cadrul negocierilor cu Uniunea Europeană.

Acest mare decalaj este datorat de scăderea spectaculoasă a accizelor pe care partidele semnatare ale moțiunii în discuție au adoptat-o la finele guvernării lor în anul 2000, ceea ce reprezintă efectiv o povară pentru actualul guvern în negocierile cu Uniunea Europeană.

Un alt aspect: introducerea graduală a impozitului pe profit pentru exporturi, și se cunoaște cuantumul procentual, 5%, 12,5% și 25% în 2004, are ca scop tocmai realizarea sprijinirii transparente a exportului în domenii în care se consideră țara noastră ca fiind competitivă, cum ar fi domenii ale industriei textile, ale mașinilor și instalațiilor complexe și, în acest mod, efectiv, se descurajează exporturile care încorporează o valoarea adăugată scăzută.

Introducerea unei cote modice de impozit pe profit pentru zonele libere are în vedere cerințele de asemenea formulate de Uniunea Europeană. De altfel, legislația care reglementează regimul zonelor libere și a zonelor defavorizate, adoptată cu mult înaintea începerii negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană, trebuie reanalizată, tocmai pentru a nu contraveni în mod flagrant cerințelor de aderare. Pot fi adoptate și alte măsuri de stimulare transparente, nu neapărat fiscale, care să contribuie la sprijinirea activității economice din aceste zone. Mă voi opri aici cu exemplificările, considerând suficiente explicațiile care s-au dat și de antevorbitori.

Cert este însă că ne aflăm, așa cum spuneam la începutul intervenției mele, în fața unei încercări, care, de altfel, nu este singulară, de a atrage cu orice preț atenția electoratului asupra celor două partide semnatare ale moțiunii, partidele în cauză aflându-se nu numai în criză de idei, ci și într-o mare criză de credibilitate.

Din aceste considerente, membrii Grupului parlamentar PSD vor vota împotriva moțiunii simple inițiate de cele două partide semnatare.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Ați vorbit 6 minute, domnule coleg.

Urmează domnul deputat Ludovic Mardari.

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Domnule ministru,

Încep prin a afirma că nu ar fi rău dacă Guvernul actual ar apela la istorie și chiar la Biblie în stabilirea unui nivel optim al fiscalității în România.

Dacă ar avea curiozitatea să deschisă Biblia, mai precis Evanghelia de la Luca, versetul 12, capitolul XVIII, ar fi mai mult decât edificat: "Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuiala din toate câte câștig." După cum se constată, în urmă cu aproximativ 2000 de ani, statul încasa ca impozit zeciuiala.

În eventualitatea unei incursiuni în istoria României, ar afla că, în jurul anului 1700, Constantin Vodă Brâncoveanu a practicat o fiscalitate deosebit de stimulativă. Foarte mulți întreprinzători străini au venit în Țara Românească pentru a-și desfășura afacerile - creșterea animalelor, cultivarea meiului și a porumbului, producerea de miere și de vinuri, negoț etc. S-au încasat în acea vreme la vistieria domnească mult mai mulți bani decât în oricare altă perioadă anterioară. Drept urmare, turcii l-au poreclit pe domnitor "beiul de aur".

Cu toate că nu a urmat cursurile unei facultăți de științe economice, șansă pe care a avut-o, după aproximativ 300 de ani, actualul ministru al finanțelor, Brâncoveanu știa ceea ce domnul Tănăsescu nu a avut posibilitatea să învețe nici măcar din cărți, și anume: oaia nu trebuie jupuită, ci doar tunsă, pentru a da lână și altă dată.

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PRM și PNL.)

Este adevărat că, în urmă cu 2000 de ani și chiar în urmă cu 300 de ani, nevoile sociale care trebuiau să fie acoperite de stat erau cu mult mai reduse. Tot atât de adevărat este că, în prezent, complexitatea, amplitudinea și diversitatea activităților economice sunt mult mai mari; ca urmare, și sursele de colectare a impozitelor, a taxelor sunt cu totul altele.

Începând din 1990, toate formațiunile politice venite la Putere au făcut diverse promisiuni în timpul campaniilor electorale, printre care, fără excepție, și reducerea fiscalității. După anunțarea rezultatelor alegerilor, promisiunile s-au șters din memoria câștigătorilor. Cu alte cuvinte, preluarea puterii s-a făcut prin păcălirea electoratului. Programele electorale au fost înlocuite cu programe de guvernare primite din exterior, de obicei de la FMI, de la Banca Mondială etc.

După mai bine de doisprezece ani, rezultatele acestor guvernări stârnesc grave nemulțumiri în rândurile celei mai mari părți a populației.

În 16 aprilie acest an, am făcut o declarație politică în Camera Deputaților care ar putea avea titlul "PSD subminează relansarea economiei naționale". Vorbeam de intenția Guvernului de a mări fiscalitatea, datorită acordurilor pe care le-a semnat cu FMI și Banca Mondială în cursul anului 2001.

Iată că intențiile se transpun în realitate. După legea referitoare la taxa pe valoarea adăugată, care prevede introducerea de t.v.a. în turism și construcția de locuințe, se vor construi probabil cu 19% mai puține case în România, relativ recent a trecut de Camera Deputaților, și va trece curând și de Senat, Legea impozitului pe profit. Cele mai importante facilități fiscale de care au beneficiat IMM-urile vor dispare. De asemenea, se vor diminua cele aplicate în cazul zonelor defavorizate. Va crește impozitul pe profit la activitățile de export.

Să nu uităm apoi și alți factori care întrețin senzația de sufocare fiscală: 1) impozitul pe salarii este unul dintre cele mai mari din lume; 2) agenții economici, pe lângă faptul că trebuie să plătească o serie de taxe legate de activitățile curente, trebuie să facă față și unor taxe ocazionale, de ordinul milioanelor sau zecilor de milioane, taxe care, datorită periodicității lor, pot fi catalogate ca fiscalitate indirectă, cum ar fi: înlocuirea din când în când a caselor de marcat, preschimbarea certificatului de înmatriculare, unificarea codului fiscal cu certificatul de înmatriculare etc.; 3) impozitele pe imobile cresc în fiecare an cel puțin cu valoarea inflației; 4) aberația introdusă recent de Guvern în cazul combustibililor auto, respectiv aplicarea t.v.a. și la taxa de drum, precum și la fondul de recuperare a datoriilor fostei Companii române de petrol, cum s-ar spune apare o noutate absolută - taxa la taxă sau taxă pe taxă; 5) continuarea jafului în domeniul banilor publici, prin anularea clientelar-mafiotă a datoriilor către buget, prin arierate preluate la datoria publică, prin acoperirea furturilor din bănci etc., toate aceste sume dorindu-se a fi asigurate prin fiscalitate.

Referitor la acest ultim punct, metoda cea mai rapidă de reducere a fiscalității ar reprezenta-o recuperarea a tot ceea ce s-a furat în ultimii 12 ani.

Doamnelor și domnilor,

Nu mai este necesar să aduc argumente în susținerea ideii că fiscalitatea a devenit insuportabilă. În consecință, va crește evaziunea fiscală, iar Guvernul va avea surpriza să constate că sumele colectate la bugetul de stat vor fi cu mult sub cele așteptate. Desigur, va fi serios afectată relansarea economică, iar creșterea nivelului de trai va rămâne un obiectiv mult prea îndepărtat.

Sunt convins că actuala Putere dispune de suficienți profesioniști care cunosc că, în situații de criză economică, relaxarea fiscală este absolut necesară. Cu toate acestea, Guvernul renunță la această metodă de stimulare economică, pentru a satisface cerințele FMI și Băncii Mondiale, în speranța integrării cât mai rapide în NATO și în Uniunea Europeană.

Nu credeți că dorința febrilă de a atinge aceste obiective afectează interesele țării legate de creșterea nivelului de trai, atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu?

Noi, Partidul România Mare, sperăm ca sugestiile constructive venite din partea Opoziției să fie reținute, astfel ca unele reveniri asupra fiscalității, în sensul diminuării ei, să aibă loc cât mai repede posibil.

Urăm Guvernului să găsească acel optim fiscal care să oprească dezastrul actual și să conducă la o viață decentă, atât de mult așteptată în România.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 8 minute.

Din partea Partidului Social Democrat, ia cuvântul domnul Aurel Gubandru.

Poftiți, domnule deputat.

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnilor miniștri,

Apreciez strădania partidelor inițiatoare de moțiuni de a-și păstra cadența pe care și-au propus-o atunci când, cuminți, în decembrie 2000, au luat loc în banca Opoziției. Sigur că acest loc este neplăcut să îl ocupi după patru ani de control al puterii și aceasta, cu atât mai mult cu cât rândurile sunt subțiri, iar numărul celor de pe rând scade sistematic.

Este greu să fii în Opoziție, când cei de la Putere, vezi aici PSD-ul, au realizări vizibile pentru oricine cât de cât cunoscător într-ale economiei.

Îți voi spune unde! (Vociferări din partea Grupurilor parlamentare ale PNL și PD, Este întrebat unde.)

Partidul Democrat este deranjat că PSD-ul face o adevărată protecție socială și nu vine cu promisiuni demagogice și sforăitoare pe care acest minuscul partid le face în campania electorală, pentru că vreau să vă spun că dumnealor sunt veșnic în campanie electorală.

Partidul Democrat nu dorește concurenți în Internaționala Socialistă, dar se cunoaște dictonul românesc "De ce ți-e frică, nu scapi niciodată".

În 1996 ați câștigat alegerile mințindu-i pe români că PDSR-ul a realizat o creștere economică nesănătoasă și ați dezvoltat împreună cu cei 15000 de specialiști o serie întreagă de teorii în acest sens, dar a venit rândul să guvernați și să realizați cu deosebit succes o descreștere economică sănătoasă. Nivelul de trai și puterea de cumpărare au scăzut în cei patru ani de guvernare de dreapta ca după un război nimicitor. Oamenii, în disperarea lor, au hotărât în anul 2000 să sancționeze drastic aceste partide, iar scorurile electorale sunt elocvente în acest sens.

PSD-ul, consecvent politicilor sale coerente și promovate de adevărați specialiști în economie, a revenit la guvernare convins fiind faptul că numai creșterea economică poate salva derapajul României declanșat de fosta Putere de dreapta.

Creșterea economică din 2001 a condus specialiștii mai sus menționați la extraordinara găselniță potrivit căreia creșterea economică a Guvernului Adrian Năstase este nesănătoasă. Probabil că ori nu înțelegeți, iar eu sunt sigur de acest lucru, ori sunteți de rea-credință, și aceasta este vizibilă pentru oricine.

Cât despre stocurile din economie, cred că lecția pe care v-a predat-o domnul ministru Tănăsescu este suficientă pentru a înțelege ceva despre acest concept economic.

Aceeași teorie, domnilor de la PNL și PD, ați dezvoltat-o în legătură cu înnăbușirea "dezvoltării clasei mijlocii", dar uitați un lucru elementar: în perioada ‘96-2000, numărul IMM-urilor a scăzut cu peste 80%, datorită politicii falimentare promovată de guvernarea PD-PNL-PNȚ.

În domeniul susținerii întreprinzătorilor mici și mijlocii, în 1996, i-ați păcălit. Vă asigur că nu veți mai reuși acest lucru și în 2004.

De fapt, trebuie să vă amintesc faptul că PSD este la guvernare doar de un an și jumătate, iar dumneavoastră reproșați Guvernului în mod demagogic că nu și-a realizat promisiunile electorale. Vom avea grijă de aceste promisiuni, să fiți siguri, pentru că noi știm ce înseamnă respectul față de electorat.

Pur și simplu jenantă este referirea la creșterea impozitului pe clădiri, având în vedere actul normativ al guvernării ‘96-2000, prin care ați mărit impozitele pe clădiri de circa 100 de ori. Oare memoria să fie de vină? Oare credeți că electoratul uită foarte ușor? Nu, domnilor din partea dreaptă, electoratul nu uită, și vă veți convinge de aceasta la timpul potrivit.

În încheierea moțiunii, semnatarii atenționează Guvernul să nu se refere la perioada de guvernare anterioară, dar uită în mod intenționat faptul că orice analiză a oricărei activități se bazează pe comparație. De fapt, fosta Putere nu dorește să accepte referirea la guvernarea sa pentru un singur motiv: au guvernat mai slab.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule coleg.

Ați vorbit 6 minute.

Stimați colegi,

Având în vedere că programul a cam trecut de ora 8,00, v-aș propune să ne oprim, după ce îi voi da cuvântul reprezentantului Partidului România Mare, bineînțeles dacă nu va fi contestat acest drept de colegul dumnealui, care o să spună că vorbește în afara programului de lucru!

Aveți cuvântul, domnule Bolcaș.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Voi fi mai scurt decât vă puteți imagina.

Am asistat la o dezbatere care a pus bazele unor adevăruri. Da, este adevărat: degringolada fiscalității a început în timpul guvernării anterioare! Nu-mi plac cifrele, dar am adunat acte normative emise în perioada guvernării anterioare, care demonstrează, măcar prin numărul, dacă nu și prin conținutul lor, că atunci a început degringolada fiscalității. Dar am adunat același număr și aceeași cantitate de acte normative care demonstrează că această degringoladă a fost continuată.

Există titluri care vorbesc de o continuitate. În 9 ani, salariile au crescut de 17 ori, prețurile de 196 de ori, iar taxele de 50 de ori. Și, atunci, care este poziția noastră, în raport de această moțiune?! Este facil și este un joc de copii să aruncăm mingea răspunderii numai asupra guvernării anterioare.

Domnilor guvernanți actuali, deja aveți aproape doi ani de guvernare. Nu știu dacă este mijlocul ei sau sfârșitul ei. Ați îmbătrânit la guvernare și este timpul să vă maturizați și să vă asumați răspunderile, pentru că un buget întemeiat pe o fiscalitate ce reprezintă o treime din totalul veniturilor este un buget șubred, firav și nu se bazează pe o reală impulsionare a economiei.

Mă interesează, în această moțiune, nu atât cifrele, nu atât cine a fost de vină, ci cine este acum de vină, pentru că vă emit un alt titlu și asta interesează pe alegătorii noștri. Din prețul parizerului, statul papă jumătate. Asta este fiscalitatea pentru cetățean!

Și, atunci, eu spun: există o răspundere și răspunderea este, în primul rând, pentru continuarea nechibzuită a unei politici ce a fost începută, o continuare nechibzuită pe care Partidul România Mare a denunțat-o, votând împotriva constituirii bugetelor pe această bază șubredă a veniturilor. Există o răspundere a actualilor guvernanți, care trebuie stabilită printr-o moțiune, în legătură cu faptul că nimeni nu a încercat să contureze răspunderea ce astăzi, cu ușurință, și ăsta este adevăratul politicianism, se pasează în curtea guvernării anterioare.

A apărut, la începutul guvernării domniilor voastre, o frumoasă Carte albă cu coperți albastre făcută de un adevărat profesionist, care a stabilit și deficiențele și răspunderile. Domnia sa a scris-o și mă alătur și eu, am citit-o, dar rezultatele tragerii la răspundere nu s-au văzut și nu se văd. Un clasic al finanțelor spunea: tot experiența mondială demonstrează că există o legătură directă între gradul de fiscalitate și dimensiunile economiei subterane. Ne doare împrejurarea că dumneavoastră ați păstrat, prin această fiscalitate, posibilitatea funcționării în continuare a economiei subterane.

Din punctul nostru de vedere, și cu aceasta închei, pentru că v-am spus că voi fi scurt, moțiunea este, într-adevăr, un semnal de alarmă. Și dacă, din punctul nostru de vedere, măsurile care sunt propuse sunt mult prea blânde și nu totdeauna eficiente, votul nostru să fie atenționarea de care este nevoie, în acest moment dramatic al finanțelor țării.

Vă mulțumesc. (Aplauze în Grupul PRM)

Domnul Valer Dorneanu:

Reprezentanții Partidului Social Democrat, care au mai rămas, au renunțat să ia cuvântul.

Dau, în final, cuvântul domnului ministru Tănăsescu.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea, pe scurt, să răspund la unele formulări care au fost făcute de către reprezentanții opoziției, vizavi de susținerea acestei moțiuni simple.

De la bun început, aș vrea să fac afirmația că știm că fiscalitatea, în România, la ora actuală, este o fiscalitate mai mare decât în alte țări. Plecând de la acest lucru, un lucru pe care l-am moștenit, am făcut eforturi ca să diminuăm această fiscalitate și, nu numai că le-am făcut, le vom continua. Este absolut necesar ca reducerea fiscalității să conducă la o ameliorare a economiei românești.

Nu vreau să intru în amănunte din ce cauză am ajuns la această fiscalitate, nu vreau să fac referiri la ce a fost în trecut. Mă voi referi la ce vom face noi ca această fiscalitate, într-adevăr, să fie mai mică.

Este foarte clar că fiscalitatea pe forța de muncă este o fiscalitate, comparativ cu alte țări, mai ridicată. Ce am făcut? Am redus-o cu 4 procente, într-un an și jumătate, o vom mai reduce cu cel puțin 5 procente în anul 2003 și cu alte 5 - 7 procente în 2004, în așa fel încât ea să ajungă la nivelul normal existent în absolut toate țările europene, de aproximativ 40 - 45%.

În al doilea rând, este foarte clar că fiscalitatea pe forța de muncă individuală va fi scăzută în anii care urmează, dar această reducere a fiscalității trebuie să fie foarte bine balansată, ea trebuie să aibă în vedere exact modul în care se efectuează cheltuielile publice. O reducere a fiscalității trebuie să aibă în vedere faptul că, cheltuielile publice, și ele, trebuie diminuate.

Am făcut referire, în cuvântul meu anterior, la faptul că gradul de fiscalitate la nivelul anului 2001 a fost mai mic decât gradul de fiscalitate la nivelul anului 2000.

Aș vrea să vă spun, stimați colegi, că măsurile legislative care au fost discutate, și așa de mult discutate în contradictoriu, vor conduce la o diminuare a fiscalității. Și am să vă dau doar un exemplu. Faptul că, prin Legea pe taxa pe valoarea adăugată, am obținut derogarea de la Uniunea Europeană să majorăm plafonul care nu va fi supus acestei taxe de la 125 de milioane de lei la 50.000 de Euro, fac o paranteză aici: în țările Uniunii Europene, limita aceasta este de 20.000 de Euro, deci am obținut această derogare de la 20.000 la 50.000 de Euro, respectiv 1,5 miliarde de lei aproximativ, va conduce la faptul că un număr foarte mare de cetățeni nu vor plăti taxă pe valoare adăugată. Acest lucru va conduce la un minus de venituri bugetare. Acest lucru va conduce la o reducere a gradului de fiscalitate.

Aș vrea să vă spun că preocuparea noastră cea mare, în perioada următoare, este cum vom face ca această fiscalitate, într-adevăr, să fie adaptată cerințelor noastre. Prin legislația actuală, am reparat niște lucruri, am dus la bun sfârșit o anumită etapă, și anume punerea de acord a legislației cu Uniunea Europeană. Urmează pasul celălalt, de îmbunătățire a gradului de colectare, și aș vrea să vă informez: în numai această lună de zile de când am aplicat Ordonanța nr.40, cu această eșalonare, și nu scutire, repet, noi nu am acordat scutiri, am acordat eșalonări, gradul de colectare a crescut substanțial. Este o creștere de venituri, în lunile aprilie și mai, formidabilă.

Deci aș vrea să vă informez, stimați colegi, că, prin toate măsurile pe care le vom lua, nu vom avea de gând decât să conducem la reducerea fiscalității, să ducem la creșterea economică.

Spunea cineva dintre vorbitori că bugetul de stat sau finanțarea deficitului bugetar creează inflație. Eronat, stimate coleg: deja finanțarea, așa cum ați subliniat-o dumneavoastră, că trebuie să provină 50 % din finanțarea externă, este deja asigurată pentru anul în curs.

Aș vrea să vă reamintesc faptul că, prin emisiunea de obligațiuni pe care România a închis-o cu succes, de 700 de milioane de Euro, jumătate din deficitul fiscal este finanțat în mod neinflaționist. Politica fiscală a anului 2001 - 2002 este o politică care nu va conduce la inflație, este o politică care va conduce la diminuarea procesului inflaționist.

Aș vrea, în încheiere, stimați colegi, să vă spun că, sigur, s-au adus multe învinuiri. Acordul cu Fondul Monetar Internațional și cu Banca Mondială nu este în pericol. Însăși recenta declarație a numărului 2 de la Banca Mondială, Managing directorul Shengman zhang, este foarte edificatoare. Acest acord va fi discutat în săptămânile care urmează.

Discuțiile purtate cu Fondul Monetar Internațional este clar că ne conduc către aceeași concluzie. Finanțarea externă pentru România nu este închisă, stimați colegi, așa cum spuneți dumneavoastră, este o suprasolicitare de finanțare externă pentru România. Și aș vrea să vă readuc aminte, deci cu trei săptămâni în urmă, cererea pentru bonurile, pentru titlurile României era de trei ori mai mare. Investitorii cred în politica economică a Guvernului, investitorii au dat gir și au spus că vor să cumpere titluri de 2,5 miliarde de Euro. Aceasta ce înseamnă, oare? Înseamnă că nu au încredere în politica guvernamentală? Înseamnă că nu au încredere în politica pe care noi dorim s-o facem? Nu, este un semnal contrar!

Nu vreau să vă reamintesc ce s-a întâmplat în 1998, dar vă asigur că prin toată politica pe care o vom conduce de acum înainte, aceasta va fi o politică de reducere a fiscalității, de consolidare a creșterii economice și de o aplecare mai puternică asupra nevoilor oamenilor. Noi ce am promis, vom face!

Mulțumesc. (Aplauze în Grupul PSD)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Mulțumesc, domnule ministru.

Ați ascultat și răspunsul Guvernului și pe toți colegii noștri care au participat la dezbateri.

V-aș propune ca să ne pronunțăm cu privire la moțiune, prin vot deschis, cu ridicare de mâini.

Supun, cu aceste precizări, votului dumneavoastră moțiunea promovată de colegii noștri de la Partidul Național Liberal și Partidul Democrat.

Cine este pentru? 96 voturi pentru.

Împotrivă? 181 voturi împotrivă. (Aplauze în Grupul PSD)

Abțineri? Nici o abținere.

Cu 181 voturi împotrivă, 96 pentru, moțiunea a fost respinsă.

Cu aceasta, declar închisă ședința noastră de astăzi. *

Ședința s-a încheiat la ora 20,37.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 21 iulie 2019, 15:50
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro