Mircea Ifrim
Mircea Ifrim
Ședința Camerei Deputaților din 25 iunie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.113/05-07-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
04-12-2019
27-11-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 25-06-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 25 iunie 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.4 Mircea Ifrim - analizarea aspectelor semnificative ale "procesului de distrugere continuă a sănătății națiunii";

Domnul Corneliu Ciontu:

................................................

Dau cuvântul domnului deputat Mircea Ifrim. Va urma domnul deputat Iuliu Vida.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Prezenta declarație politică se adresează Guvernului, primului-ministru și va face și obiectul unei Scrisori deschise adresate șefului statului.

Dorim să atragem atenția asupra gravității stării de sănătate a populației și asupra unor elemente care pot să ducă la o degringoladă și mai mare a acestei stări de sănătate.

Aș dori doar să spun câteva cuvinte, exemplificând cele afirmate.

- mortalitatea infantilă se cifrează la 18,40/00, în timp ce țările europene au acest indicator între 4-6,80/00;

- decesele materne 0,340/00 nou născuți vii, în timp ce în țările europene între 0,03-0,080/00;

- decesele prin boli ale aparatului circulator 710,6 la suta de mii de locuitori în timp ce în Europa indicatorul este cuprins între 70-190;

- mortalitatea este de 190,8 la suta de mii de locuitori în timp ce în Europa este cuprinsă între 120-140 la suta de mii de locuitori;

- tuberculoza este de 115,3 la suta de mii de locuitori, situându-ne pe ultimul loc în Europa;

- sifilisul este în creștere cu 56 la suta de mii de locuitori;

- cazurile de HIV/SIDA la copii sunt în număr de 6.445, reprezentând jumătate din numărul copiilor bolnavi de SIDA din Europa;

- durata medie a vieții este de 66,3 ani la bărbați și 73,8 la femei, în Europa indicatorul situându-se între 76 - 85 ani.

Față de țările candidate la aderare în Uniunea Europeană, România se găsește pe ultimul loc la indicatori, precum mortalitatea prin boli cardiovasculare, accidente cerebrale vasculare, cancere, accidente și traumatisme, conform evaluării Biroului Regional al Organizației Mondiale a Sănătății pentru Europa.

În ce privesc fondurile alocate pentru sănătate în anii 2001 și 2002 menționăm următoarele:

În anul 2001 s-au alocat pentru sănătate 42.409 mii miliarde lei din care 41.434 reprezintă venituri colectate la fondul de asigurări sociale de sănătate de la populație și deci, un ban privat, iar 8.204 mii miliarde venituri de la bugetul de stat, astfel încât fondurile de la populație reprezintă 80,7% din buget, iar fondurile de la stat 19,3%.

În aceste condiții, bugetul raportat pentru sănătate este de 4,1% din P.I.B., în fapt, din bugetul de stat este doar de 0,82% din P.I.B..

În anul 2002, s-au alocat sănătății 62.562 mii miliarde, din care 50.863 mii miliarde reprezintă venituri colectate de la populație, iar 11.699 venituri de la bugetul de stat, astfel încât 81,3% din buget este colectat de la populație iar 18,7 este de la bugetul de stat.

Valoarea P.I.B. a acestui buget este raportată drept 4,2 din P.I.B. dar în mod real ceea ce alocă statul este de 0,98% din P.I.B., restul fiind banul privat al populației.

Mai mult decât atât, bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate este structurat astfel încât veniturile să fie mai mari decât cheltuielile și în aceste condiții la sfârșitul anului 2001 soldul a fost de 9.000 miliarde lei, pe care sistemul de sănătate l-a colectat, dar nu a avut dreptul să le cheltuiască, iar spitalele au rămas cu datorii de 6.600 mii miliarde lei. Pentru anul în curs nivelul aprobat al cheltuielilor față de venituri este cu 2.431 miliarde lei mai mic decât venitul, spitalele având în prezent până la 31.05.2002, 5.300 miliarde lei datorii. Astfel, valorile din P.I.B. care sunt calculate pe baza cifrelor absolute de la buget, dar care nu pot fi cheltuite decât în limitele arătate, se situează sub 3,8% din P.I.B., din care cea mai mare parte o reprezintă banul privat.

În aceste condiții, asistăm la un proces de distrugere continuă a sănătății națiunii. Deși anual se strâng de la populație aproape 2 miliarde dolari contribuție pentru sănătate, această contribuție nu se întoarce la populație. Astfel, nu se poate asigura tratamentul bolnavilor; medicamentele compensate, datorită limitării bugetelor medicilor de familie, nu ajung nici pentru copii care au gratuitate absolută, nemaivorbind de celelalte categorii, iar spitalele se confruntă cu dificultăți imposibile dat fiind datoriile pe care le au iar furnizorii de echipamente și medicamente nu mai pot elibera spitalelor ceea ce este absolut necesar pentru funcționalitatea acestora.

În ceea ce privește programele de sănătate și îndeosebi cele profilactice ele sunt total subfinanțate, astfel încât componenta profilactică din medicină ne situează pe unul din ultimele locuri în Europa și în lume.

Deasemenea, programul de transplant complet subfinanțat face ca pe listele de așteptare să existe sute de bolnavi care în ultimă instanță își pierd viața, deși medicina românească are posibilitatea, cu nimic mai prejos decât alte țări, de a salva acești bolnavi.

A pune Casa Națională de Asigurări de Sănătate în situația de a nu fi autonomă și a structura bugetul acesteia cu venituri mai mari decât cheltuielile, în condițiile în care România se situează pe unul din ultimele locuri în Europa cheltuind sub 70 de dolari /locuitor/an pentru sănătate, în timp ce Ungaria cheltuiește 180 de dolari/locuitor/an, Bulgaria peste 80 de dolari/locuitor/an, când morbiditatea generală este în creștere și atinge cifre îngrijorătoare în comparație cu alte țări, iar în materie de tuberculoză ne aflăm pe primul loc în Europa, deși cu un deceniu în urmă era aproape eradicată, înseamnă a nu recunoaște realitățile evidente care demonstrează degringolada stării de sănătate a națiunii, care rezultă cu claritate din indicatorii prezentați și din realitățile dramatice ale țării.

La întâlnirea care s-a organizat la Snagov cu factorii de răspundere din sănătate, s-a promis că se vor plăti datoriile spitalelor. Din nefericire, datoria a rămas, iar la 31.05.2002 este de 5.300 miliarde lei, spitalele fiind în incapacitate de a-și îndeplini misiunile.

Putem înțelege faptul că fonduri suficiente pentru sănătate nu se pot aloca de la bugetul de stat, deoarece P.I.B.-ul este cel existent și are cauzalitatea lui complexă, dar este posibil să se modifice legislația, astfel încât 2 miliarde dolari adunați de la populație pentru sănătate și care sunt bani privați să fie folosiți exclusiv pentru sănătate, fără acțiuni coercitive ale statului care folosește o parte din acești bani în alte scopuri. Cu atât mai mult cu cât casele de asigurări de sănătate din țările Uniunii Europene sunt real autonome având un control parlamentar asupra gestiunii legale a banilor care sunt folosiți exclusiv pentru sănătate și cu care, dacă există posibilitatea, se pot face diferite afaceri ce aduc, deasemenea, profit utilizat numai pentru acțiunile sanitare.

Menționăm în acest context că raportul făcut de Banca Mondială în urmă cu o lună privind situația din România, la capitolul III intitulat "Îmbunătățirea alocării resurselor în sectorul de sănătate" subliniază: Guvernul, în etapa de aprobare a bugetului, definește limitele de cheltuieli totale pentru fondul național al asigurărilor de sănătate. Acest lucru are ca scop prevenirea sistemului de sănătate de la cheltuirea întregului venit rezultat din contribuțiile la asigurările de sănătate, astfel încât surplusurile care rezultă să fie folosite pentru a stabili deficitele necesare pentru alte bugete de asigurări naționale , și anume, pentru fondul de pensii. Acest lucru a creat tensiuni în cadrul sistemului, slăbind răspunderea și controlul financiar, deoarece practica de a avea cheltuielile încă definite de autoritatea centrală este inconsistentă cu modelul referitor la contribuțiile de asigurări sociale adoptat de România. Trebuie, de asemenea, clarificată responsabilitatea cu privire la veniturile din cadrul sistemului de asigurări de sănătate, dat fiind faptul că Ministerul Sănătății și Familiei a asigurat controlul asupra "surplusului" veniturilor pentru a ajuta la închiderea deficitului fiscal cronic guvernamental.

Aflăm cu stupoare că se dorește înființarea unui departament unic de colectare și gestionare a fondurilor pentru șomaj, pensii și sănătate în cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, creând astfel ingerințe și mai mari în sistemul de sănătate, diminuând și mai mult autonomia.

La ora actuală Casa Națională de Asigurări de Sănătate și casele județene subordonate și-au creat un aparat și un sistem de colectare a fondurilor.

Nu la capitolul strângerea fondurilor se găsește cauza disfuncționalităților sistemului de sănătate, ci la capitolul cheltuieli, la care Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu are dreptul să cheltuie pentru sănătate și să gestioneze favorabil în același scop fondurile pe care le colectează.

În condițiile creării unui asemenea departament pendinte de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale se creează încă o structură centralizată, iar Casa Națională de Asigurări de Sănătate își pierde chiar și posibilitatea de a ști exact ce bani se strâng de la populație pentru sănătate, neasigurându-se transparența gestionării fondului de asigurări sociale de sănătate.

Un asemenea departament nu poate decât să încarce bugetul de stat prin cheltuielile de personal pe care în mod normal le va necesita. Totodată, un departament de această natură ar putea fi cel mult o agenție autonomă sau pendinte de Parlament și în nici un caz un instrument guvernamental care marchează cu certitudine apropierea și mai mare de vechiul buget de stat care de astă dată se realizează și prin colectarea banului privat de la populație. În plus, crearea acestui departament, în condițiile în care se derulează Proiectul Consensus III de dezvoltare a capacității instituționale a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în colaborare cu experții Casei de Asigurări de Sănătate din Germania-AOK, poate duce la pierderea credibilității externe.

Dacă strategia politică și situația economică de etapă fac imposibilă finanțarea sistemului de sănătate prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate , așa precum există în toate statele europene, inclusiv în fostele republici socialiste atunci cred, că soluția ar putea fi revenirea la bugetul centralizat de stat și repartizarea acestui buget prin Ministerul Sănătății și Familiei, așa cum era înainte de 1989.

Suntem conștienți de faptul că situația economică, respectiv P.I.B.(produsul intern brut) nu este în măsură să asigure o creștere a bugetului sănătății, dar sunt convins de faptul că această contribuție a populației la fondul de sănătate se poate întoarce în întregime pentru cheltuieli de asistență medicală.

Mai mult, cred că există categorii sociale care ar fi dispuse să cotizeze chiar mai mult pentru sănătate și am fi în măsură să realizăm ca în toate țările civilizate și un sistem complementar de asigurări de sănătate private așa cum prevede inițiativa legislativă ce se dezbate în prezent în Senat și care cred că nu trebuie obstrucționată numai pentru faptul că această inițiativă aparține unor prestigioși reprezentanți ai domeniului medical de culori politice diferite care au dat soluții la problemele majore ale sănătății și nu autorității guvernamentale.

Este surprinzător și îngrijorător că în prezent când Senatul dezbate această inițiativă legislativă, care are girul personalităților din domeniu, s-a constituit un grup de lucru format din reprezentanți ai Ministerului Sănătății și Familiei , Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și Ministerului Muncii și Solidarității Sociale care lucrează la un proiect legislativ cu același scop și care include și înființarea departamentului sus menționat. Mi se pare firesc și constructiv ca aceste trei organisme statale să colaboreze cu Parlamentul, care deja a elaborat pe baza unei largi consultări a celor mai reprezentative personalități din domeniul medical un proiect de lege a asigurărilor de sănătate și nu să se facă o competiție sterilă privind dreptul de autor asupra legilor necesare bunului mers al societății.

În sfârșit, dar nu în ultimul rând, trebuie să remarcăm faptul că actualmente, condiția socială și materială a personalului sanitar înregistrează o scădere căreia cu greu i se poate găsi un echivalent în întreaga comunitate internațională. Salarizarea personalului sanitar este sub limita demnității umane. A crede că un medic primar șef de secție poate să își păstreze profesionalitatea participând la congrese și achiziționând cărți de specialitate se poate face cu suma de aproximativ 200 dolari/lună, iar un medic rezident poate trăi și se dezvolta profesional din aproximativ 100 de dolari/lună, la care mai adăugăm aberația că un prof.univ.medic are salariul mai mic decât medicul primar este mai mult decât nociv și subminează profund funcționarea întregului sistem de sănătate.

Concluzionăm asupra faptului că tot ceea ce se întâmplă cu sănătatea populației reprezintă din nefericire un program lent de distrugere a condiției umane în țara noastră și necesită o urgentă soluționare care nu poate veni decât de la a înțelege că banul privat pe care contribuabilul îl dă pentru sănătate trebuie să se întoarcă exclusiv în același scop.

Vă mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 8 decembrie 2019, 5:59
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro