Plen
Ședința Camerei Deputaților din 25 iunie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.113/05-07-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 25-06-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 25 iunie 2002

2. Dezbateri asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.58/2002 privind modificarea și completarea unor dispoziții din Codul Penal referitoare la infracțiuni contra autorității, precum și a unor dispoziții din Codul de procedură penală (amânarea votului final).
 
consultă fișa PL nr. 270/2002

Domnul Valer Dorneanu:

Insist cu rugămintea de a pofti în sală pentru a relua dezbaterile la proiectul Legii de modificare a Codului Penal.

Îl invit în sală și pe domnul secretar Borbely. (Din prezidiu mai face parte domnul Nicolae Leonăchescu, secretar)

Domnule deputat Boc, v-aș ruga să invitați un coleg de-al dumneavoastră de la Comisia juridică, pentru că dumneavoastră aveți și puncte de vedere proprii și...

Domnul Emil Boc:

Dacă e nevoie pot să mă limitez.

Domnul Valer Dorneanu:

Da. De acord. Luați atunci loc în bancă pentru Comisia juridică. (Domnul deputat Boc se așează în banca destinată comisiei)

Stimați colegi, vă amintesc că aseară ne-am oprit la punctul 3 din amendamente respinse, un amendament pe care l-a susținut domnul deputat Boc. Ați ascultat și argumentele domniei sale.

Haideți, totuși, să ajungem la un acord, pentru că dumneavoastră cam abuzați de cuvânt întotdeauna. V-ați susținut amendamentul ...

Domnul Emil Boc:

V-am promis că în zece fraze am terminat, și mai înainte; am terminat în zece fraze.

Domnul Valer Dorneanu:

Ascultați-mă puțin! V-ați susținut ieri amendamentul, v-a răspuns domnul ministru. Deci, la răspunsul domnului ministru dacă aveți ceva de adăugat în plus față de ce dumneavoastră ați susținut deja.

Domnul Emil Boc:

Sigur că da, domnule președinte. Din două motive voi avea de adăugat: în primul rând, nu suntem în prezența aceluiași auditoriu și, în consecință, colegii noștri cred că trebuie să știe ce votează, cum putem invoca faptul că aseară s-au spus unele lucruri, nu s-a trecut la vot, prezența este cu totul alta astăzi, și, în consecință, cred că trebuie să ne respectăm unii pe alții și să ne cunoaștem argumentele.

La punctul 3 din raport, domnule președinte, există un amendament respins, pe care, foarte pe scurt, îl voi reproduce, în sensul că noi am propus ca pe lângă proba verității, ca modalitate alternativă, să se accepte și justificarea legată de interesul public sau de proba bunei-credințe, pentru ca o persoană să nu fie condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie. Repet, introducerea bunei-credințe și a interesului public ar reprezenta o adaptare a legislației României la standardele Consiliului Europei, la standardele Convenției Europene a Drepturilor Omului. Și, în acest sens, aș vrea să vă aduc mai multe argumente din practica și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În sensul că proba practicată în cazul ziaristului este cea a bunei-credințe și a interesului public. Aceasta înseamnă că informația era de interes public, și ziaristul a crezut la data publicării articolului sau a difuzării emisiunii, că informația era adevărată. Principala probă a bunei-credințe pe care o poate face ziaristul este cea a verificării rezonabile a informației înainte de difuzare. Ea constă în dovedirea faptului că ziaristul a verificat existența unor elemente, împrejurări sau circumstanțe de natură să-i confere suficiente motive care să-l facă să creadă în adevărul faptelor publicate.

Suficiența motivelor trebuie analizată și din perspectiva caracterului perisabil al informației. Informația este un bun perisabil, prin chiar natura sa, iar ziaristul nu are la îndemână nici mijloacele și nici timpul de verificare de care beneficiază alte categorii de persoane. Simpla constatare că faptele relatate de ziarist nu sunt adevărate, nu este suficientă pentru a se concluziona că acesta a acționat cu rea-credință.

Trebuie să se țină seama de specificul profesiei de ziarist, în special, sub trei aspecte:

1. Sub aspectul mijloacelor, în sensul că el nu dispune de mijloacele pe care le au organele specializate ale statului (poliție, parchet sau serviciu de informații).

2. Jurnalistul nu are la îndemână nici timpul de investigare de care beneficiază organele specializate ale statului.

3. Informația, prin însăși natura sa, este un bun perisabil. Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza "Sunday times observer and Guardian versus United Kingdom" a spus: "Informația este un bun perisabil și întârzierea publicării ei, chiar și pentru o scurtă perioadă, creează riscul pierderii valorii și interesului față de acea informație.

De aceea Curtea Europeană, de exemplu, în cazul Dalban, versus România, recunoaște posibilitatea ziaristului de a exagera într-o anumită măsură prezentarea informațiilor. De exemplu, ce spunea Curtea Europeană în cazul Dalban versus România: "Curtea este conștientă de faptul că libertatea în domeniul presei scrise include, de asemenea, și recurgerea la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare. Aceasta se circumscrie interesului unei societăți democratice, de a permite presei să joace rolul indispensabil, de câine de pază, și să-și exercite aptitudinea de a da informații cu privire la problemele de interes general.

De aici se poate concluziona, doamnelor și domnilor, că din specificul profesiei de gazetar rezultă că adevărul jurnalistic, stabilit în urma unei investigații jurnalistice este diferit de adevărul judiciar, iar ambele diferă uneori de adevărul obiectiv.

Iată de ce credem noi că, în consecință, se impune și în România aplicarea probei bunei-credințe și a interesului public, admiterea acesteia ca probă alternativă la proba verității, tocmai pentru ca libertatea de exprimare să se simtă și în România la ea acasă, la fel cum se simte în toate țările din Uniunea Europeană.

Mai mult decât atât, în cazul Inze versus Austria, Alsan versus Turcia, invocând interesul public, Curtea Europeană a spus: "Protecția relatării și dezbaterii în presă a chestiunilor de interes public include nu numai informațiile și ideile primite favorabil sau cu indiferență, ori considerate inofensive, dar și pe acelea care ofensează, șochează sau deranjează".

Acestea sunt cerințele pluralismului, toleranței și spiritului deschis, fără de care nu există societate democratică. Acest principiu este cu atât mai important atunci când în discuție este presa.

Iată, doamnelor și domnilor câteva argumente de jurisprudență de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudență care potrivit articolelor 20 și 11 din Constituția României, jurisprudență obligatorie pentru România, și care ar trebui să fie avută în vedere și în cazul modificării legislației noastre.

Spuneam ieri, în continuare, că și în alte țări din Uniunea Europeană, am dat exemplul Franței, am dat exemplul Germaniei, proba bunei-credințe și a interesului public este acceptată și legiferată.

Cu alte cuvinte, noi nu ne putem doar rezuma, așa cum a spus domnul ministru ieri, că prin sintagma de "interes legitim" oricum vom înțelege orice. Să nu uităm că în instanțele de judecată, foarte puține dintre persoanele de acolo cunosc jurisprudența Curții Europene în detaliu și în fundamentele ei. Avem nevoie de precizări concrete în Codul penal, și nu să mergem pe cale de interpretare, că judecătorii vor interpreta în sensul acesta. Trebuie să introducem în mod expres buna-credință și interesul public în art.207 din Codul penal, și formula pe care v-am propus-o dumneavoastră sună acum în felul următor: "Proba verității celor afirmate sau imputate este admisibilă dacă afirmarea sau imputarea a fost săvârșită pentru apărarea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a făcut proba verității sau care servește interesul public, și s-a făcut proba bunei-credințe, nu constituie infracțiune de insultă sau calomnie".

Vă mulțumesc, și sperăm că veți da un vot pentru jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului pentru modernizarea legislației din România în concordanță cu aceste standarde. Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat, nu v-am întrerupt, pentru a vă da posibilitatea să adunați toată simpatia posibilă a presei. Dar, v-aș ruga insistent, în vacanța parlamentară să examinați Regulamentul Camerei Deputaților, să vedeți cât poate lua deputatul cuvântul la un amendament. Și, dacă tot ați vorbit de toleranță, gândiți-vă și la faptul că și ceilalți trebuie tolerați de către dumneavoastră, ca să poate să ia cuvântul și ceilalți deputați. Nu mai monopolizați dumneavoastră toate discuțiile, și nu mă mai obligați să fiu neelegant și să vă întrerup. Încercați, repet, să vă încadrați și dumneavoastră în regulament. O să vă ofer și un ceas cadou, pentru că văd că nu aveți, dar vedeți că aveți un ceas în fața sălii și încercați și dumneavoastră " " " Să știți că democrația pornește de la regulament, distinse coleg.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte, eu trebuie să constat cu îngrijorare faptul că prezentarea unui amendament în Parlamentul României constituie o ofensă la adresa partidului de guvernământ. Dacă în acest stadiu am ajuns al discuțiilor, eu vă promit că n-o să mai discut nimic în Parlament, dacă asta înseamnă pentru dumneavoastră democrație. Nu cred că dezbaterea din acest for trebuie să fie oprită.

Domnule președinte, ați modificat Regulamentul Camerei Deputaților la începutul mandatului, pentru a da posibilitate oamenilor să lucreze în comisii " " "

Domnul Valer Dorneanu:

Vă amintesc că în numele Comisiei juridice, de disciplină și imunități, fiind procedură de urgență, dumneavoastră ați propus limitarea timpilor de dezbatere. Aveți și dumneavoastră, măcar o dată, atâta obiectivitate și să vă conformați Regulamentului.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte, de ce vă este frică de dezbaterea democratică? Aveți voturile dumneavoastră în sală, sunt asigurate. De ce vă este frică? Vă este frică de dezbatere? De ce vă este frică dumneavoastră?

Domnul Valer Dorneanu:

Mi-e frică de penibilul dumneavoastră, că veniți aici și vorbiți fără să spuneți nimic. Uitați-vă în stenogramă și o să vedeți cum repetați de peste 70 de ori aceeași frază.

Domnul Emil Boc:

Pentru că la unii din PSD trebuie să le intre în cap unele lucruri. Și probabil că este nevoie de mai multe repetiții.

Domnule președinte, vă rog foarte mult, cât veți mai conduce această Cameră, să dați dovadă de toleranță și spirit deschis, pentru că este vorba de Parlamentul României, și nu de reuniunea grupului PSD. Și, atâta vreme cât în această sală mai este democrație, această tribună nu trebuie să fie confiscată de nimeni. Și, în consecință, să ne dați posibilitatea să ne putem exprima gândurile, opiniile, ideile, și nu să stăm și să asistăm la politica unui " " "

Domnul Valer Dorneanu:

Exact asta vroiam să spun și eu, că nu trebuie confiscată de nimeni. Deci, nici de dumneavoastră. (Vociferări în partea dreaptă.)

Cine mai dorește să intervină?

Domnul Timiș.

Domnul Ioan Timiș:

Domnule președinte, doamnelor și domnilor deputați, nu încerc să intru în dezbaterea și jocul de imagine ale domnului deputat Boc. Vreau să-l combat, însă, cu câteva argumente pe fond. Este foarte clar că, în opinia domnului Boc, există trei tipuri de adevăruri, asta am înțeles eu: adevărul obiectiv, adevărul jurnalistic și adevărul juridic. Dumnealui pendulează între cele trei adevăruri, dând o oarecare greutate adevărului jurnalistic. Dar, tot dumnealui se contrazice, că jurnalistul nu are întotdeauna mijloacele să investigheze realitatea, încât să dea o soluție valabilă, rezistentă în timp, și, dacă se poate, și cu efecte juridice.

Deci, soluțiile sau propunerile făcute de domnul Boc, de a îmbunătăți textul ordonanței de urgență sunt combătute de domnia sa însuși. Partidul nostru nu cred că are ceva împotriva invocării bunei-credințe, a interesului public, pentru că se prezumă că jurnalistul acționează cu bună-credință. Mă puteți combate, că orice om care desfășoară activitate publică, nu acționează cu bună-credință, domnule deputat Boc? Deci, se prezumă că acționează cu bună-credință. Dar, ca să introduceți un asemenea text, pe care dumneavoastră l-ați invocat aici, permiteți-mi să invoc (dar în paranteză "invoc"), și n-aș vrea să fie interpretat altfel, că pentru a prezuma buna-credință și interesul public, pentru a fi sigur că acest lucru se întâmplă, aș avea nevoie și de un cod deontologic al jurnalistului, aș avea nevoie de o responsabilitate profesională ridicată, ca să fiu sigur că acel jurnalist acționează cu bună-credință și în virtutea interesului public. Altfel, pot apare erori, pot apare situații sau ipoteze în care subiectivismul, intenția de șicană, și, dacă veți dori, chiar dorința de a aduce atingere onoarei sau reputației unei persoane.

Deci, aceasta este intervenția mea. Ar fi fost mai multe lucruri de spus. Mă opresc aici ca să intru în timpul alocat acestor dezbateri. Mulțumesc pentru atenție.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi, domnul ministru mai are de răspuns la câteva probleme care s-au ridicat.

Domnul Doru Crin Trifoi:

Domnule președinte, doamnelor și domnilor deputați,

Îmi este greu să mă autoreproduc spiritual și să repet ceea ce am spus și aseară la intervenția domnului deputat Boc. Domnia sa a reluat practic ceea ce a prezentat și în ședința de ieri după-amiază. Mă văd nevoit, pentru a clarifica lucrurile, să repet și eu o parte din argumentele pe care le-am expus deja în ședința trecută.

În primul rând, doresc să precizez, încă o dată, că nu dezbatem aici delictele de presă. Atât art.205, cât și art.206 din Codul penal care se referă la insultă și la calomnie, nu fac referiri la delictul de presă. Nu au un subiect activ, circumstanțial calificat. Nu se referă la ziariști, ci la orice cetățean al României. Iar ziaristul, cu toată calificarea sa specială, rămâne, în primul rând, un cetățean al României și apoi, un membru al unei asociații profesionale distincte.

Ce este art.207, pe care domnul deputat Boc dorește să-l amendeze, și care articol nu este cuprins în ordonanța pe care am înaintat-o spre aprobare domniilor voastre. Art.207 instituie o clauză de exonerare de răspundere penală. Ce înseamnă aceasta? Deși se stabilește vinovăția persoanei care a insultat sau a calomniat, ea este apărată de răspundere penală, dacă admițându-se proba verității, se face dovada că cele afirmate de domnia sa au fost exacte, adevărate, iar afirmațiile au fost făcute pentru apărarea unui interes legitim.

Deci, există această posibilitate, ca făptuitorul, indiferent de calificarea lui profesională, deci, chiar și jurnalistul, să-și facă apărările în fața instanței de judecată. Noțiunea, sintagma de "interes legitim", în opinia noastră, acoperă și pe aceea de interes public.

Am precizat și aseară că modalitatea în care a formulat domnia sa, domnul deputat Boc, amendamentul, și anume aceea de apărare a interesului public și dovada bunei-credințe, asociată cu ideea de proba verității, duce la o concluzie care contrazice chiar și etica elementară.

Eu nu pot să înțeleg și nici domnia sa cred că nu ne-a putut explica cum poți proba interesul public și cum poți proba buna-credință atunci când nu s-a admis proba verității. Deci, aceasta înseamnă că faptele afirmate nu sunt adevărate. Deci, o persoană minte, face afirmații calomnioase, insultătoare la adresa altei persoane, și cu toate acestea dorește să demonstreze în instanță că a acționat pentru apărarea interesului public și cu bună-credință. Este o chestiune, și ilogică, și neetică.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Poftiți, domnule Bolcaș.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă cer scuze că intervin. N-aș fi dorit s-o fac, însă vă aflați în fața unei directe dezinformări din partea domnului ministru Trifoi. S-a spus și în ședința de ieri, s-a spus și astăzi că aceste delicte (205, 206) nu sunt delicte de presă, și nu privesc presa, întrucât, în conformitate cu art.30 alineatul ultim din Constituție, delictele de presă, înțelegând și penale și civile, trebuie reglementate printr-o lege specială, care nu există. Susținerea este corectă și așa ar trebui să fie, probabil în visurile celor de la Ministerul Justiției, care patronează, însă, fără să intervină o practică constantă a instanțelor judecătorești, prin care, pentru delicte de presă, ziariști sunt condamnați pentru infracțiunile de insultă și calomnie, mergându-se pe teza juridică, că acolo unde există o reglementare generală, în lipsa uneia speciale, aceasta se aplică.

Domnule ministru, ori teza pe care ne-o înfățișați dumneavoastră este corectă, și aș dori să fie, și mă alătur ei, și atunci aveți obligația, nu morală, ci legală, de a promova un recurs în interesul legii pentru o practică judiciară unitară, ceea ce n-ați făcut și ați lăsat practica diversă a instanțelor să fie contrară Constituției, așa cum susțineți acum și aici. Sau, este vorba de o încercare de adormire a unei imagini, de creare a unor infracțiuni care se pot aplica și în materie de presă, așa cum se aplică celorlalți cetățeni. Și, pentru că tot suntem în anul Caragiale, domnule ministru, din această dilemă nu puteți ieși.

A doua problemă este puțin mai delicată. Sigur că vocea opiniei publice trebuie apărată prin apărarea modalităților de exprimare care sunt reprezentate de presa scrisă și audiovizuală. Sigur că trebuie să existe o lege specială în această materie, pentru că nu putem lăsa ceea ce este special, la discreția dreptului comun. Dar, cred că ne preocupă în aceste infracțiuni, mult prea mult problema numai a presei, uitând că infracțiunile se adresează, în primul rând, cetățeanului de rând. Vă rog să priviți și sub aceste auspicii amendamentele.

În ceea ce privește art.207, și am încheiat, sigur că interesul legitim include, în primul rând, interesul public. A adăuga și interesul public, ar însemna a disocia interesul legitim de interesul public. Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Domnule Boc, aveți, într-adevăr, dreptul la replică. Nu vă amintesc cât durează un drept la replică, dar vă spun categoric că, atunci când depășiți timpul, vă închid microfonul.

Domnul Emil Boc:

Mulțumesc, domnule președinte.

În primul rând, în afirmațiile efectuate de către distinsul coleg, domnul deputat, și domnul ministru, aș vrea să amintesc un singur lucru. Menținerea probei verității ca unică apărare, este o caracteristică a sistemului retrograd a legii penale românești, care cere acuzatului să-și dovedească nevinovăția. Într-un sistem juridic, democratic, acuzarea trebuie să dovedească vinovăția acuzatului.

Iată de ce considerăm noi că menținerea doar a probei verității, ca unică modalitate de apărare, este insuficientă. O persoană privată sau o persoană publică, un jurnalist sau orice cetățean va trebui să facă dovada că în totalitate faptele invocate sunt adevărate.

În ceea ce privește însă libertatea de exprimare prin presă, Curtea Europeană a spus de foarte multe ori, și nu știu de ce se supără lumea aici, când aude acest lucru, în sensul că, în cazul Dalban versus România, unde statul român a pierdut, Curtea Europeană a spus, a argumentat că ziaristul nu putea fi condamnat atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că faptele descrise în articole erau în totalitate false, și că serveau alimentării unei campanii de defăimare împotriva persoanelor vătămate.

Cu alte cuvinte, în materia libertății de exprimare, pentru a avea o dezbatere democratică, trebuie să-i dai posibilitatea jurnalistului, pornind de la fapte, să-și precizeze punctul de vedere. Altfel, nu fac nici o deosebire, niciodată, între un ziarist și un organ de anchetă. Unde va mai rămâne libertatea de exprimare? Unde va fi critica specifică societății democratice, dacă noi vom cere jurnalistului, în continuare, să vină în totalitate cu adevărul faptelor invocate. Așa se spune și în jurisprudența Curții Europene: "Jurnalistul are dreptul la o anumită doză de exagerare, dacă este cu bună-credință și în interesul public", dar nu să-i cerem să reproducă în totalitate ca fiind adevărate faptele invocate.

Iată de ce, credem noi, că argumentele invocate sunt în concordanță cu standardele internaționale în materia libertății de exprimare. Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi, dați-mi voie să vă anunț prezența în sală a unei delegații din Camera Deputaților a Parlamentului Republicii Italiene, condusă de domnul Gustavo Selva, președintele Comisiei pentru politică externă și comunitară. (Aplauze.)

Stimați colegi, supun votului dumneavoastră amendamentul domnul deputat Boc. Îl găsiți la pag.4 din raport, la cap. "Amendamente respinse".

Cine este pentru? Mulțumesc. 15 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 60 voturi împotrivă.

Abțineri? 7 abțineri.

Cu 60 voturi împotrivă, 15 pentru, 7 abțineri, amendamentul domnului Boc a fost respins.

La punctul 3 din art.1 a ordonanței de urgență, dacă aveți obiecțiuni? Nefiind obiecțiuni la punctul 3, care se referă la abrogarea art.238, punctul 3 este admis în unanimitate.

La punctul 4, cel cu privire la alin.1 al art.239.

Domnul deputat Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte, la punctul 4 din raport, la amendamente respinse, figurează un amendament pe care în Grupul parlamentar al Partidului Democrat l-a formulat. La ce se referă? Potrivit art.2391, insulta sau calomnia săvârșită nemijlocit și prin mijloace de comunicare contra unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii, și pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Care este problema? Avem un regim special pentru aceste persoane care intră în categoria funcționarilor publici. Cu alte cuvinte, o insultă sau o calomnie săvârșită împotriva unui funcționar public va fi sancționată mai aspru decât o calomnie sau o insultă săvârșită împotriva unei persoane publice sau împotriva unei persoane private.

Noi aprecim că această distincție nu se impune, această discriminare nu se justifică. De ce? Menținerea unor pedepse mai mari în cazul insultei și calomniei la adresa unei largi categorii de funcționari publici, și anume, aceia care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, constituie o încălcare a principiului egalității între cetățeni, pentru că aceștia (funcționarii publici, o categorie foarte, foarte largă) continuă să beneficieze de o protecție sporită față de persoanele obișnuite.

De aceea, noi apreciem că prin acest articol, așa cum am menționat, se încalcă principiul legalității în fața legii, și probabil că acest alineat va fi folosit, în continuare, de către unii funcționari publici pentru confecționarea unor dosare penale pentru ultraj verbal în cazul unor persoane "incomode", cu ghilimelele de rigoare. Deci, credem noi că nu se justifică un tratament diferențiat, în funcție de apartenența la categoria funcționarilor publici sau la celelalte categorii. Și, dacă am porni cu o reglementare unitară, insulta și calomnia să fie reglementate, într-adevăr, într-o manieră unitară, așa cum a făcut-o până acum. Repet, acesta este amendamentul nostru, de eliminare practic a alin.1, acel alineat care tratează diferit cele două categorii. Mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă dintre dumneavoastră dorește cineva să mai intervină?

Domnul ministru Trifoi.

Domnul Doru Crin Trifoi:

Domnule președinte, doamnelor și domnilor deputați, ne aflăm într-un alt capitol al Codului penal, și anume în acela care se referă la infracțiuni împotriva autorității. Art.205 și 206 se refereau la infracțiuni împotriva demnității și a persoanei.

Prin Ordonanța de Urgență nr.58/2002, art.239 alin.1 a fost modificat, în sensul că sancțiunea atașată acestui articol a fost redusă cu o treime, practic de la 3 luni la patru ani, de la 3 luni la trei ani.

Aș vrea să precizez pentru domnul deputat Boc, că obiectul juridic al infracțiunii de ultraj este autoritatea statală. Incriminarea acestei infracțiuni, la art.239 alin.1 protejează, în primul rând, autoritatea statului, a funcționarilor care reprezintă și exercită autoritatea de stat, și numai mediat, în al doilea rând, protejează și pe funcționarul care a fost direct insultat sau calomniat.

Ca să nu reținem timpul distinsei adunări cu considerațiuni tehnice, vreau numai să precizez că ne aflăm în prezența unei infracțiuni complexe, care absoarbe infracțiunea de calomnie și de insultă. Ceea ce este protejat aici, în mod direct, este statul, și nu cred că cineva crede că astăzi avem nevoie de disoluțiunea autorității statului, și nu de metode de întărire a autorității sale. Iar, în al doilea rând, este protejat mediat și subiectul funcționar public aflat în exercițiul funcțiunii. Deci, despre ce este vorba aici? Este vorba despre funcționarul public care în exercitarea atribuțiilor sale stabilite prin lege este insultat sau calomniat în mod direct de o altă persoană. Asemenea situații nu trebuie tolerate. Ele trebuie sancționate prin mijloace de drept penal.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, îmi pare foarte rău, n-am cum să vă mai dau cuvântul. Nu s-a pronunțat numele dumneavoastră, v-ați susținut amendamentul...

Domnul Bolcaș. Ați pronunțat numele, domnule ministru?

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Eu mă pronunț pentru redactarea pe care o susține domnul ministru, însă, cu o mică modificare, întrucât redactarea gramaticală, dacă vreți, dar de data aceasta provocatoare de mari consecințe juridice, nu-i servește tezei pe care a expus-o. Funcționarul public care-și exercită niște elemente de autoritate din atribuțiile funcției sale trebuie să fie protejat, însă textul care este redactat în forma actuală merge pe ideea că funcționarul public este protejat pentru că are această calitate, pe de o parte, ori pentru că exercită atributele funcției sale.

Dacă este să ne raliem susținerii domnului ministru, textul ar trebui să sune așa: "aflat în exercițiul funcției, pentru fapte îndeplinite în această calitate", prin eliminarea cuvântului "ori", care înseamnă o alternativă sau, sau.

Deci, eu protejez un funcționar public pentru fapte îndeplinite în cadrul atribuțiilor sale de autoritate. Aceasta este propunerea de redactare și pentru că vizează eliminarea unui singur cuvânt, luați-o ca o propunere de corectare gramaticală.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule ministru, vă rog să vă pronunțați cu privire la propunerea de reformulare.

Domnul Doru Crin Trifoi:

Textul în actuala redactare din Codul Penal, deci, nu din ordonanță, din Codul Penal, este: "Constituie infracțiune fapta de insultă și calomnie săvârșite contra unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii, ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii". Și vă amintesc numai cazul judecătoarei de la Arad, care a fost violentată în stradă pentru o hotărâre pe care a dat-o, de condamnare a unui tâlhar. Este pentru o faptă pe care o îndeplinise anterior.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Boc, cu privire la eliminarea alin. 1 de la art. 239.

Cine este pentru? 12 voturi pentru.

Împotrivă? 69 voturi împotrivă.

Abțineri? 1 abținere.

Cu 69 voturi împotrivă, 12 pentru și 1 abținere s-a respins amendamentul domnului Boc pentru eliminarea art. 239 alin. 1.

Supun votului dumneavoastră pct. 4 din ordonanță, în formularea inițiatorului.

Cine este pentru? 69 voturi pentru.

Împotrivă? 14 voturi împotrivă.

Abțineri? 8 abțineri.

Cu 69 pentru, 14 împotrivă, 8 abțineri s-a adoptat pct. 4 cu privire la alin. 1 al art. 239.

La pct. 5, cu privire la introducerea unui alineat nou la 239, dacă sunt obiecțiuni? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Punctul 6. Nu sunt obiecțiuni. Votat în unanimitate, în formularea inițiatorului.

Articolul II. Nu sunt obiecțiuni. Articolul II, vă semnalez, are două puncte.

Punctul 1, cu privire la 27 alin. 1 lit. a). Dacă aveți obiecțiuni? Nu aveți. Adoptat în unanimitate în formularea inițiatorului.

Punctul 2, cu privire la alin. 3 al art. 209. Nu sunt obiecțiuni. Adoptat și acesta în unanimitate, în formularea inițiatorului.

Am parcurs textul proiectului de lege și a ordonanței de urgență.

Urmează să supunem acest proiect votului final în ședința de astăzi, destinată votului final.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 22 august 2019, 10:10
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro