Plen
Ședința Camerei Deputaților din 10 decembrie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.177/20-12-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
27-05-2020
20-05-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 10-12-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 10 decembrie 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,25.

Lucrările au fost conduse de domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, domnul Viorel Hrebenciuc, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistați de domnii Constantin Niță și Ladislau Borbély, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața!

Începem secvența dedicată intervențiilor domnilor deputați.

 
Damian Brudașca - despre modul defectuos în care actuala putere înțelege să aplice legile, în special Legea nr. 215/2001;

Domnul Brudașca. Va urma domnul Iosif Armaș.

 

Domnul Damian Brudașca:

Bună dimineața, domnule președinte!

Bună dimineața, domnilor colegi!

De mai bine de o jumătate de an, ca urmare a modului defectuos în care actuala putere înțelege să aplice legile, în special Legea nr.215/2001, este blocată activitatea Primăriei municipiului Cluj-Napoca. Vom demonstra astăzi, în cele ce urmează, că, totuși, atunci când PSD are interes, această lege se aplică. Dar, subliniem, doar când PSD are interes.

Aduc în atenția dumneavoastră un exemplu care demonstrează că Legea nr.215/2001 a administrației publice locale se aplică în România, inclusiv art.58 care reglementează situațiile de dizolvare a consiliului local.

Printre situațiile similare cu cea în care se află, cum spuneam, de peste 6 luni de zile, deliberativul local din municipiul Cluj-Napoca, fac referire la cazul Consiliului local al comunei Pișcold, județul Satu-Mare, relatat recent și de un ziar regional.

Ca urmare a faptului că în perioada decembrie 2001-martie 2002, Consiliul local al comunei Pișcold nu a adoptat nici o hotărâre în ședințele ordinare, primarul acestei comune, domnul Iosif Doboș, de la PSD, l-a informat în scris pe prefectul județului Satu-Mare, domnul Gheorghe Ciocan, tot de la PSD, asupra acestei situații de dizolvare în care se găsește consiliul local, solicitându-i ca, în baza art.58 alin.2, să ia act prin ordin de această situație și să propună Guvernului organizarea de alegeri anticipate pentru funcțiile de consilieri locali.

La 10 octombrie 2002, prefectul județului Satu-Mare a emis Ordinul nr.184 prin care a luat act de situația de dizolvare a Consiliului local al comunei Pișcold. Ulterior, în termenul de 10 zile prevăzut de Legea administrației publice locale, unul dintre consilierii locali aleși pe listele UDMR ai comunei a atacat în instanță Ordinul nr.184 al prefectului. Tribunalul Satu-Mare a respins acțiunea consilierului local, stabilind prin hotărâre irevocabilă că deliberativul local al comunei Pișcold este dizolvat de drept.

Astfel, instanța a confirmat că se aplică prevederile Legii nr.215/2001, iar mandatul aleșilor locali a încetat de drept, conform acestei legi, respectiv consilierii locali ai comunei Pișcold nu rămân în funcții în orice condiții până în anul 2004, așa cum netemeinic, nelegal și total eronat a susținut în repetate rânduri ministrul administrației publice, domnul Octav Cozmâncă.

Este necesar ca în baza exemplului din județul Satu-Mare, unde s-a dovedit că se aplică legea, și în județul Cluj să se treacă la aplicarea Legii nr.215/2001, respectiv, ca prefectul județului Cluj să emită ordinul prin care se constată dizolvarea Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca, drept urmare a faptului că în lunile martie, aprilie și mai a.c., deliberativul local nu a adoptat absolut nici o hotărâre în trei ședințe consecutive.

Existând precedentul din județul Satu-Mare și fiind vorba de autoritatea lucrului judecat, solicit primului-ministru să dispună de urgență să se pună capăt acestei batjocoriri a Legii nr.215/2001 și să stabilească data alegerilor locale pentru Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca.

Solicitarea mea este motivată și de faptul că, deși săptămâna trecută, consiliul local s-a întrunit pentru a dezbate și a aproba măsuri de aplicare a Legii nr.550/2002 și pentru rectificarea bugetului local pe anul în curs, consilierii au demonstrat că nu sunt capabili de rolul pe care și-l asumă și au irosit timpul în confruntări sterile.

În caz că primul-ministru persistă în refuzul de a aplica legea, solicit Parchetului General și instanțelor judecătorești, îndeosebi Curții Supreme de Justiție, să se autosesizeze și să ia măsuri în consecință.

De asemenea, informăm Congresul Puterilor Regionale și Consiliul Europei asupra modului discreționar de folosire a legii de către Guvernul prezidat de domnul Adrian Năstase, pentru obstrucționarea opoziției, nu pentru rezolvarea problemelor țării.

Vă mulțumesc.

 
Iosif Armaș - declarație ce are ca subiect împlinirea pe data de 8 decembrie a 11 ani de la intrarea în vigoare a Constituției României;

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Iosif Armaș. Va urma domnul Ștefan Baban.

 

Domnul Iosif Armaș:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În urmă cu două zile, la 8 decembrie, s-au împlinit 11 ani de la intrarea în vigoare, în urma adoptării prin referendum național a actualei Constituții a României.

La 8 decembrie 1991, prin votul pozitiv a 77,3% dintre cetățenii cu drept de vot, s-a încheiat o etapă extrem de importantă din istoria recentă a României.

Anterior acestei date, la 21 noiembrie 1991, un număr de 414 parlamentari au votat pentru Constituție, iar 95 împotrivă.

Constituția adoptată atunci a reprezentat documentul care a marcat ruptura definitivă cu trecutul totalitar și a statornicit instituțiile fundamentale ale statului democratic.

Este unanim recunoscut astăzi faptul că Legea fundamentală a României este fidelă tradițiilor democrate și ale țării noastre, dar și expresia unei modernități speciale la data adoptării ei de către numeroși oameni politici de renume din țară și din străinătate.

Perioada celor 11 ani de la intrarea în vigoare a Constituției poate fi caracterizată prin mai multe puncte de vedere.

Receptarea Constituției de către societate a fost pozitivă. Starea de constituționalitate s-a consolidat treptat, supremația Constituției nu mai este astăzi contestată, iar democrația constituțională din țara noastră și-a dovedit, prin proba urnelor, alternanțe succesive la putere, viabilitatea și vigoarea.

Constituția adoptată în 1991, fapt demn de remarcat, reface șirul constituțiilor democratice adoptate în trecut și rupt brutal în 1948 de constituția puterii comuniste.

Constituția din 1991 este prima constituție a statului român adoptată de o Adunare Constituantă special aleasă în acest scop și este, de asemenea, prima constituție română aprobată de popor în urma unui referendum național.

Legea fundamentală a statului, ca orice act normativ, nu este și nu poate fi eternă. Mutațiile intervenite în societatea românească din ’91 încoace, determinată în principal de dezideratul major al intrării țării noastre în Uniunea Europeană și în NATO, dar și numeroasele forme pe plan politic, social și economic, legitimitează ideea revizuirii și schimbării unor prevederi ale Constituției.

Procesul de revizuire a legii fundamentale se află în primă desfășurare. Adaptarea Constituției la noile realități, la noile sfidări ale viitorului trebuie tratată cu maximă seriozitate și subsumată opțiunilor strategice ale României: integrarea deplină în Alianța Nord-Atlantică și Uniunea Europeană, imperative care întrunesc un puternic consens național și față de care nu există alternative raționale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Ștefan Baban - declarație cu titlul Cine face ordine în România?;

Îl invit pe domnul Ștefan Baban. Va urma domnul Florin Iordache.

 

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

"Cine face ordine în România?"

Răfuieli mafiote în plină stradă și în plină zi, trafic intens cu narcotice, amenințarea pasagerilor unui autobuz ziua în amiaza mare, cazuri cotidiene de pedofilie și incest - iată situații care nu au nimic în comun, decât indiferența cu care statul român tratează siguranța cetățeanului.

De 12 ani, România se transformă, pe zi ce trece, dintr-o țară unde nici nu puteai sufla fără să te trezești cu miliția sau, chiar mai rău, cu securitatea peste tine, într-un ținut al nimănui, unde legea o fac fie pumnul, cuțitul, pistolul sau șpaga și relațiile. Nu-i de mirare că au ajuns să-l regrete pe Ceaușescu și oameni care o duc destul de bine, nu numai șomerii și pensionarii, din moment ce nu-ți prea folosește la nimic să ai casă, mașină și ceva economii, dacă te poți trezi peste noapte prădat de hoți și chiar ucis, jefuit de bande de cartier sau bătut de indivizi care nu au nici un Dumnezeu.

Mai mult de atât, România a devenit paradisul pedofililor de toate soiurile, începând cu inși ce racolează aurolaci din canale și sfârșind cu renumiți profesori de istorie aflați în relații cu serviciile secrete care-și trimit acolitele la racolat puștoaice. Or, acest fenomen nu avea cum să nu provoace mutații în psihologia colectivă a românilor, din cauza cumulării a doi factori extrem de importanți: monstruozitatea infracțiunii și atitudinea descalificant de blândă a guvernanților față de pedofilii străini. Și așa a ajuns românul să stea cu frica țiganilor, a băieților de cartier, a șmecherilor de tot soiul, astfel încât am devenit batjocura perverșilor de pe întreg mapamondul.

Din păcate, modul în care a fost tratat cazul Treptow demonstrează încă o dată că nici actuala putere nu ia în seamă riscul ca sentimentul de insecuritate să le provoace românilor dorința de a schimba regimul cu unul de mână forte în care să nu mai stai cu frică dacă nu ți-a venit copilul acasă înainte de lăsarea întunericului, sau să nu ai nevoie de uși blindate și zăbrele la geam. Iar pericolul este cu atât mai mare cu cât lucrurile merg prost și din punct de vedere economic.

N-ar fi rău ca guvernanții acestei țări să realizeze, măcar în ceasul al treisprezecelea, că siguranța cetățeanului costă foarte puțin, dar înseamnă foarte mult. O sentință extrem de severă pentru pedofilii străini, precum și imagini reale din celulă, știind prea bine că acest gen de pușcăriași nu sunt bine primiți de "confrații" lor, condamnarea la 20-25 de ani de pușcărie a câtorva capi ai lumii interlope dublată de confiscarea averilor, ar fi câteva dintre măsurile care pot fi luate imediat și care ar domonstra omului de rând că cei din fruntea statului se gândesc și la el.

Rămâne însă de văzut dacă are cineva curajul să taie nodul gordian al fărădelegilor sau așteptăm un nou dictator care să ne facă ordine.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Florin Iordache - reabilitarea drumurilor din județul Olt - importantă realizare a senatorilor și deputaților PSD, a Administrației Naționale a Drumurilor din M.L.P.T.L.;

Domnul deputat Iordache și va urma domnul Gheorghe Dinu.

 

Domnul Florin Iordache:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Reabilitarea tuturor categoriilor de drumuri din județul Olt a stat permanent în atenția și preocuparea autorităților locale și județene, dar și a senatorilor și deputaților PSD din Olt, care, împreună cu sprijinul și ajutorul Administrației Naționale a Drumurilor din M.L.P.T.L., au reușit în ultimul timp importante realizări în acest capitol deosebit de important în viața locuitorilor. Pot spune, pe baza constatărilor personale că, în județul Olt, programul de reabilitare inițiat și derulat de M.L.P.T.L. face ca drumurile comunale, județene și naționale să nu mai constituie o grea încercare pentru cetățeni și conducătorii auto, motiv de nemulțumiri și reclamații adresate prefecturii, consiliului județean, dar și primăriilor locale.

Se poate afirma că pe toate drumurile acestui județ, datorită măsurilor luate și implicării tuturor celor abilitați pe timp nefavorabil, din toamnă și până în primăvară, pe drumurile județului Olt se poate circula fără probleme.

Pentru o bună circulație, chiar și în condiții de iarnă, în toate localitățile județului s-au luat măsuri corespunzătoare în așa fel ca circulația pietonală și rutieră să nu sufere. Sprijinul permanent acordat factorilor locali de M.L.P.T.L. prin Administrația Națională a Drumurilor a dat roadele scontate, locuitorii din zonă fiind satisfăcuți de realizările din acest domeniu de activitate de actualul Guvern și putem spune, fără frica de a greși, că în Olt, iarna e ca vara din punct de vedere al circulației pe drumurile publice.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Gheorghe Dinu - declarație referitoare la privatizarea S.C. Tractorul Brașov;

Domnul Gheorghe Dinu. Va urma domnul Dumitru Chiriță.

 

Domnul Gheorghe Dinu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor deputați,

Declarația mea politică se referă la privatizarea care urmează să se facă la "Tractorul" Brașov.

Opinia publică brașoveană continuă să fie preocupată de soarta industriei orașului de la poalele Tâmpei și, nu întâmplător, de soarta marilor uzine atârnă și situația celei mai mari părți a populației municipiului, legată într-un fel sau altul de acestea. Anii tranziției au plasat industria județului Brașov sub semnul incertitudinii, al lipsei de coerență și de perspectivă, sub semnul experimentelor de tot felul: modulizări, divizări, reorganizări, privatizări pe te miri ce, toate, însă, fără nici un fel de rezultate în relansarea producției.

Mai mult, prin divizări și privatizări cel puțin dubioase, inventarul uzinelor s-a împuținat, activele au fost înstrăinate, cei care au cumpărat unele foste secții sau sectoare nu au căutat decât să mai stoarcă câte ceva, nu să investească în retehnologizare și investiții. Forța de muncă ocupată în industrie s-a diminuat continuu, ceea ce a contribuit din plin la creșterea gradului de sărăcie, la pierderea unei părți a specialiștilor.

Nevoia reformelor structurale, adânci este evidentă și imperioasă. Este nevoie de investiții adevărate care să determine o creștere rapidă a productivității muncii și a competitivității produselor. În același timp, restructurarea trebuie să aibă în vedere reconversia forței de muncă disponibilizată, crearea condițiilor de absorbție în alte ramuri economice a celor deveniți excedentari la vechile locuri de muncă.

Recent, am primit semnale că urmează să fie semnat contractul pentru privatizarea S.C. "Tractorul" Brașov cu firma MYO-O (O, cred că mai degrabă zero) din București, cea care este și proprietara Fabricii "Semănătoarea", cea care a adus de la 8.000 de salariați la vreo 300, cât are acum și în Semănătoarea mai există doar câteva fiare vechi. Se pare că această firmă este singura care a cumpărat caietul de sarcini, deci este singura ofertantă cu care în prezent se poartă negocieri de către APAPS.

Apropiata semnare a contractului de privatizare stârnește neliniște în rândul muncitorilor de la Tractorul, care au auzit de starea în care Compania MYO-O a adus Semănătoarea București și nu vor ca uzina lor să aibă aceeași soartă. Mai mult, se pare că MYO-O nu a găsit nici un client și nici un contract pentru livrarea de tractoare după privatizare.

Stârnește îngrijorare și faptul că MYO-O nu este de acord să preia și datoria de 4.000 de miliarde lei a Uzinei "Tractorul".

Dar cel mai mult neliniștește și nemulțumește faptul că firma MYO-O nu este de acord cu numărul actual de angajați și cere conducerii uzinei să întocmească liste privind personalul ce urmează a fi disponibilizat imediat după semnarea contractului de privatizare. Sunt informat, de asemenea, că sindicatelor din uzină li se recomandă să nu se implice și să aștepte semnarea acestui contract pentru ca apoi să negocieze cu noii patroni.

Muncitorii de la Tractorul Brașov cer ca în contractul de privatizare să se prevadă:

  • menținerea actualului profil de fabricație, respectiv producția de tractoare; suntem țara paradoxurilor, țara care are nevoie în agricultură de foarte multe tractoare, țara în care în construcții pentru tineri nu avem locuințe sociale de nici un fel și, totuși, specialiștii noștri pleacă să lucreze în Israel, iar Uzina Tractorul este închisă;
  • înnoirea și diversificarea tipurilor de tractoare ce se vor produce, creșterea competitivității acestora, în acord cu cererile pieței și, în special, cu necesarul pentru piața românească;
  • acoperirea cu comenzi a capacităților de producție;
  • timp de cel puțin 5 ani să nu se facă disponibilizări de personal, eventualele reduceri să se efectueze pe seama plecărilor naturale (pensionări, demisii, transferări etc.);
  • celor care solicită să fie disponibilizați să li se asigure salarii compensatorii.

Rog domnii guvernanți ca atât la redactarea clauzelor contractului de privatizare, cât și în perioada post-privatizare, să aibă permanent în atenție că dispariția acestei embleme a industriei românești, care este Întreprinderea "Tractorul", unicul producător de tractoare din țară, lasă agricultura românească fără dotarea tehnică absolut necesară.

Să vă gândiți, de asemenea, domnilor guvernanți, și la consecințele încetării producției de tractoare asupra legăturilor pe orizontală, la cei peste 140 de agenți economici ce colaborează la această producție.

Îmi exprim speranța că domnul ministru al privatizării, Ovidiu Mușetescu, își va menține promisiunile și va lua măsurile ce se impun, iar contractul de privatizare la Tractorul Brașov va fi semnat ținându-se seama de doleanțele muncitorilor și în acord cu aceștia.

Este timpul ca privatizarea să aducă populației din Brașov și altceva decât griji și amărăciune, să însemne o schimbare în bine a condițiilor de muncă și de viață.

Vă mulțumesc.

 
Dumitru Chiriță - asumarea răspunderii Guvernului în fața Parlamentului în legătură cu Proiectul Legii privind noul Cod al Muncii - cel mai important eveniment politic intern al anului 2002;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Dumitru Chiriță. Va urma domnul Costache Mircea.

Vă reamintesc că nu avem decât 10 minute peste programul normal. Deci, la 9 și jumătate încheiem; concentrare și vă mai reamintesc posibilitatea de depunere la secretariat a unor declarații.

 

Domnul Dumitru Chiriță:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Asumarea răspunderii Guvernului în fața Parlamentului în legătură cu Proiectul Legii privind noul Cod al Muncii reprezintă cel mai important eveniment politic intern al anului 2002 și garanția că noua reglementare va reflecta întocmai înțelegerile pe care le-a avut Guvernul României, condus de domnul prim-ministru Adrian Năstase, cu reprezentanții sindicatelor și ai patronatelor.

Dezbaterile pe marginea proiectului Codului Muncii, înainte de a fi depus la Parlament, au fost intensificate în ultimii doi ani și această muncă a fost încununată de succes prin finalizarea negocierilor, chiar în data de 1 decembrie 2002, Ziua Națională a României.

Prin noul Cod al Muncii se promovează într-o manieră echilibrată interesele angajaților și angajatorilor, lăsând posibilitatea autorităților publice să intervină pentru a sancționa orice fel de abuz.

După 30 de ani de aplicare a vechiului Cod al Muncii, reglementarea adoptată de către fostul sistem politic existent până în decembrie ’89 și aplicată și în perioada celor 13 ani de tranziție către o economie de piață funcțională, se impunea adoptarea unui nou Cod al Muncii. Această nouă reglementare în domeniul relațiilor de muncă răspunde în egală măsură și cerințelor de armonizare a legislației cu legislația Uniunii Europene.

În același timp, obligă Guvernul, Parlamentul și partenerii sociali, sindicatele și patronatele, pentru ca în perioada următoare să fie adoptate noi legi care privesc negocierea colectivă, conflictele de muncă, inspecția muncii, legi speciale care vin să completeze noul Cod al Muncii.

O dată adoptat acest nou Cod al Muncii putem spune că România a renunțat definitiv la capitalismul de cazino promovat și susținut de către Partidul Democrat, partid neoliberal, autointitulat social-democrat, și de către Partidul Național Liberal, în cadrul defunctei coaliții care a guvernat România în perioada ‘96-2000.

Noua reglementare în domeniul relațiilor de muncă oferă garanția că în România modelul social-european va fi preluat cu succes, permițând o dezvoltare economico-socială care să consolideze creșterea nivelului de trai.

Totodată, modul în care a fost elaborat noul Cod al Muncii reprezintă dovada că parteneriatul strategic existent între PSD și CNSRL Frăția este calea prin care pot fi promovate interesele salariaților din România.

Prin noul Cod al Muncii se reglementează prevederile referitoare la încheierea, executarea și încetarea contractului individual de muncă, oferind garanții salariaților impotriva oricăror forme de abuz din partea angajatorilor.

Totodată, se stabilește că în România angajarea salariaților se poate face numai pe bază de contract individual de muncă, de regulă încheiat pe durată nedeterminată și, prin excepții expres prevăzute de lege, pe durată determinată.

Un element de noutate absolută îl constituie capitolul referitor la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale în caz de insolvabilitate a patronului.

Noul Cod al Muncii vine, de asemenea, să rezolve o serie de probleme care țin de negocierea colectivă și individuală, precum și de desfășurarea conflictelor de muncă, obligând astfel Parlamentul să revizuiască legile speciale în noul context.

În noul Cod al Muncii se regăsește un capitol distinct referitor la norma de muncă, element de bază în stabilirea numărului de personal în funcție de realitatea concretă din fiecare unitate, în deplin acord între organizațiile sindicale și angajatori.

O altă noutate pentru relațiile de muncă din România o reprezintă capitolul referitor la protecția salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia.

Prin aceste reglementări, salariații beneficiază de protecția drepturilor lor prevăzute în contractele colective de muncă aplicabile, contractele individuale de muncă și legislație.

Prin noul Cod al Muncii răspunderea disciplinară, răspunderea patrimonială, răspunderea contravențională au fost reglementate plecând de la realitatea existentă în România și instituie măsuri sancționatorii pentru cei ce eludează legislația muncii prin folosirea muncii la negru, încadrarea în muncă a minorilor, împiedicarea sau obligarea salariaților să participe la grevă.

În ceea ce privește capitolul jurisdicția muncii și regulile de procedură privind soluționarea conflictelor de muncă, se deschide calea ca în România să apară tribunalele muncii.

În încheiere, vreau să salut încă o dată faptul că Guvernul condus de primul-ministru Adrian Năstase a ales calea asumării răspunderii guvernamentale pentru promovarea noului Cod al Muncii, oferind o garanție partenerilor sociali, că angajamentele asumate sunt și respectate.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Costache Mircea - constatarea că suntem un popor unic din foarte multe puncte de vedere.

Dau cuvântul domnului Costache Mircea. Va urma domnul deputat Mihai Baciu.

 

Domnul Costache Mircea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Voi concentra la maximum ceea ce doream să spun astăzi. În prag de iarnă și când populația se confruntă cu atâtea și atâtea dificultăți, constat că suntem un popor unic din foarte multe puncte de vedere. Unicitatea noastră constă și în ușurința și lejeritatea cu care acceptăm orice.

Mi-am pus, chiar și de la acest microfon, de multe ori întrebarea dacă maniera de guvernare aplicată în România ultimilor 12-13 ani ar fi fost posibilă în alte țări, precum Germania, să spunem. Dacă ar fi putut acolo poporul să accepte cu seninătate să i se înstrăineze flota, să i se exporte la fier vechi industria, să fie muncitorii puși pe drumuri și agricultura să fie adusă în starea în care se află cea din România, cercetarea, învățământul, sănătatea și toate celelalte domenii de activitate? Dacă ar fi fost posibilă o asemenea reformă într-o altă țară, aplicată pe un alt popor? Răspunsul multora dintre noi este cu certitudine "nu".

Dar, pentru că acestea sunt trăsăturile noastre, nu ne putem supăra pe noi înșine și constatăm că avem și noi calitățile noastre, suntem un popor foarte înzestrat, din punct de vedere literar-artistic, un mare talent. Talentul nostru este atât de mare, încât este îndeobște cunoscut că românul este născut poet. Și, pentru că este născut poet, are și în staful Parlamentului României oameni cu mare înzestrare artistică, atât de mare, încât cei care consemnează pe site-ul Camerei Deputaților rezumatele intervențiilor noastre, pe ale mele, le-au etichetat de foarte multe ori cu deosebit talent; unele dintre ele au fost numite dizertații pe o temă despre o vară fierbinte, comentariu pe tema guvernării, eseu despre exportul de fier vechi în industrie și așa mai departe.

Dacă tot mergem pe linia asta și se apropie sărbătorile de iarnă, mai propun, tot în manieră artistică, o sugestie muzicală celor care s-au îmbogățit nemăsurat în acești ani de jaf generalizat și se retrag acum la palatele de iarnă să admire ninsoarea prin ferestre și brazii împodobiți de zăpadă, în abundența și în calmul hibernal și domestic al vieții lor de familie, le doresc să nu-i părăsească din auz nici o secundă acest colind strămoșesc: "Mai sunt bordeie fără foc și mâine-i Moș Crăciun".

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Mihai Baciu - aplecarea asupra a trei paradoxuri sugestive care ilustrează, într-un mod absolut sugestiv, evoluția și starea economiei românești;

Domnul Mihai Baciu. Poftiți la microfon. Va urma domnul Puiu Hașotti.

 

Domnul Mihai Baciu:

Domnule președinte, și la pupitru, aici, avem o ilustrare sugestivă a economiei românești - pahare sunt, dar apă, ioc! Uite, pahare sunt, dar apă ..., nici pomeneală de apă!

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bine, uite, a venit domnișoara cu apă. Hai, nu trage de timp, domnule deputat, că n-ai decât trei minute!

 
 

Domnul Mihai Baciu:

Nu trag de timp, domnule președinte, mai ales că vreau să admir încă o dată imaginația semantică a partidului de guvernământ, care ați văzut că a lansat pe piață un concept foarte interesant și greu de definit, dar, mă rog, trebuie să studiem capitalismul de cazinou al Partidului Democrat și al Partidului Național Liberal. Vă promit că mă voi ocupa în mod serios de acest concept interesant, am să consum câteva nopți, câteva săptămâni și o să vedem ce înseamnă, deși sunt convins că am să descopăr că nu înseamnă nimic; va însemna o simplă figură de stil, pentru că așa s-au obișnuit colegii noștri, având puterea, nu mai trebuie să aibă și atenția încordată asupra sensului cuvintelor.

Eu vreau să vă atrag atenția în scurta mea intervenție, pentru că nu vreau să mănânc timpul, cum spune domnul președinte, asupra a trei paradoxuri care ilustrează, spun eu, într-un mod absolut sugestiv, evoluția și starea economiei noastre.

Primul paradox: acum câteva zile la Iași a avut loc Comisia de dialog social. S-au întrunit, așa cum știți și dumneavoastră, patronatul, sindicatele, prefectura, consiliul județean, societatea civilă, deși nimeni nu prea știe ce înseamnă asta, și am stat de vorbă. Primul paradox: toți s-au plâns și toți aveau dreptate. În stânga era Guvernul, în dreapta erau ceilalți, se plângeau și ceilalți, se plângea și Guvernul și, culmea, că toți aveau dreptate.

Patronatul s-a plâns de mediul afacerilor ostil, i.m.m.-urile dispar mereu, vai și amar de capul lor, impozite și taxe bizantine, fanariote, spuneți-le cum vreți; birocrație cât încape, au început să dea taxe de protecție. Deci, patronatul se plângea și are dreptate.

Sindicatele s-au plâns că sunt salariile foarte mici, pensii de mizerie, cresc prețurile, se înmulțesc oamenii care plâng în fața vitrinelor că nu pot să cumpere, se uită, așa, în vitrine. Eu propun ca de acum vitrinele să fie umplute cu mâncare de ghips, că tot nu cumpără nimeni de acolo. Deci, ei vor din acelea, de imitație. Nu se respectă legislația muncii și așa mai departe.

Prefectul s-a plâns că nu poate strânge impozitele și taxele, că nu are instrumente. Economia subterană se dezvoltă fioros și multe alte chestiuni.

Consiliul județean s-a plâns că nu are bani să dea la primării. Rectificarea a fost o mizerie, primarii stau cu căciula în mână la consiliul județean și nu primesc un ban și așa mai departe.

Societatea civilă s-a plâns de toate acestea la un loc.

Așadar, primul paradox, după cum vedeți, toate părțile, chiar opuse, s-au plâns și toți aveau dreptate. Cum se poate așa ceva?

Numai la noi, în România, este posibilă o asemenea chestiune.

Al doilea paradox: Guvernul a anunțat anul trecut o creștere de 5,2% a macroeconomiei. Asta înseamnă economia mare. Anul acesta, ne amenință cu o creștere tot așa, de vreo 5%. Economia județului Iași a scăzut cu 8%. Și nu numai a județului Iași, ci și a multor altor județe. Paradoxul: cum poate să crească economia mare și economiile pe județ să scadă? Oare, nu cumva, economia mare este o sumă a economiilor pe județe? Vă rog să meditați la această chestiune. Aici, ceva nu este în regulă. Ori domnul Dâncu a scăpat un pic, așa, hățurile din mână, ori este prea ingenios, ori cine știe ce se întâmplă acolo, la el, pentru că, iată, a început să scoată pe piață chestii curioase, pe care nu le mai crede nimeni, nici măcar cei din partidul de guvernământ.

Al treilea paradox: se plâng toți, așadar. Mizeria a crescut, mase tot mai mari de oameni în mizerie, cum vă spuneam, pensiile scad în valoare reală, oamenii stau în fața vitrinelor și le curg ochii că nu pot să cumpere, iar în sondaje, PSD-ul are 50%, sau 60%, sau nu știu cât vreți dumneavoastră. Eu aștept momentul emoționant, ba chiar îl aștept cu nerăbdare, când o să aibă 120%.

Păi, ceva nu-i în regulă. Dacă toți se plâng. Lumea trăiește prost, sunt câțiva care trăiesc bine. Nu-i condamn. Treaba lor, să-i condamne justiția, dacă or să fie motive întemeiate, dar, se pare că n-or să fie.

Deci, câțiva trăiesc bine, să zicem un 50%, restul, vai de mama lor. Toți înjură Guvernul, toți spun, sau în mare parte, că mergem pe o cale greșită, dar, când sunt întrebați cu cine ar vota, dacă săptămâna viitoare ne-am apuca de alegeri, spun că ar vota 50% cu PSD-ul. Spune domnul Dâncu, spune CURS-ul, IMAS-ul, nu știu, mă rog.

Iată un paradox, un paradox foarte mare. Aici se întâmplă ceva. Ori aceste sondaje sunt făcute cu meșteșug, dar se pare că meșteșugul acesta devine pe zi ce trece tot mai prost și mai lipsit de profesionalism, ori suntem un popor curios, domnule, care, cu cât ne chinuie cineva mai tare, cu atât îl iubim mai mult.

Vă rog să gândim și să medităm la aceste paradoxuri și eu cred că ele nu pot căpăta o rezolvare cu creionul în mână, cum rezolvam la școală probleme de matematică, sau paradoxurile lui Zenon, dacă vă amintiți dumneavoastră, cei care, să spunem, uneori v-ați lovit de ele, deci, cu pixul în mână, aceste paradoxuri vor fi rezolvate eu cred că de electoratul român și într-un an, doi, aceste paradoxuri vor arăta că, de fapt, ele au fost doar pe hârtie, și nu în capul acestui popor.

Vă mulțumesc, domnule președinte, și vă promit că o să vă cheme în continuare și în săptămânile următoare cu asemenea intervenții.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă așteptăm și altă dată.

 
Puiu Hașotti - apel pentru stoparea abuzurilor în cadrul Institutului Român de Tracologie;

Domnul deputat Puiu Hașotti. Va urma domnul Vekov Carol Ioan.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Dați-mi voie ca, înainte de toate, să-l felicit pe colegul meu, pe profesorul Baciu, pentru excelenta declarație politică de azi și pentru umorul moldovenesc sănătos.

Să trec însă la declarația mea politică.

În afara unor activități tracomane și, mai recent, daco-tracomane, care fac o propagandă jenantă pentru România, există și insituții științifice ce își urmează menirea fără publicitate în massmedia. Una dintre ele este Institutul Național Român de Tracologie, care are ca obiect de studiu componenta tracă a ființei și spiritualității poporului român. Aceste instituții se află în subordinea Ministerului Educației și Cercetării, ca o instituție guvernamentală și acoperă prin tematica sa întinse spații europene și microasiatice.

Institutul Român de Tracologie a avut în ultimii 12-15 ani realizări de excepție, apreciate în toate mediile științifice interne și internaționale. După anul 2000, actuala conducere a Ministerului Educației și Cercetării a luat măsuri care, în loc să sprijine programul de cercetare a Institutului Român de Tracologie, i-a îngreunat activitatea până la forme greu de calificat. Menționez doar câteva: repartizările financiare pentru anul 2001 au fost eronate, iar îndreptarea lor nu se putea face decât prin rectificare bugetară. În situații anterioare de dereglare s-a apelat la fondul valutar aflat la dispoziția ministrului. Aceeași soluție a dat-o și de această dată direcția de resort din Ministerul Educației și Cercetării, numai că doamna ministru Ecaterina Andronescu a refuzat să îndrepte lucrurile. Pur și simplu, a refuzat.

În acest fel, lucrări arheologice de o deosebită importanță, de mare interes național, științific au fost practic neexecutate. În anul 2002, sub semnăturile repetate ale secretarului general al Ministerului Educației și Cercetării și de două chiar ale doamnei ministru Ecaterina Andronescu, s-a cerut evacuarea a trei laboratoare depozite ale institutului care adăposteau bunuri de patrimoniu cultural și științific de valoare națională și europeană. Directorul acestui institut, profesorul universitar doctor Petre Roman, a explicat conducerii ministerului de ce nu este posibilă executarea unei astfel de decizii. Acțiunea a fost oprită de către director, numai că a urmat o altă încercare de obținere a spațiilor, de această dată prin înlăturarea directorului. Astfel, prin Ordinul ministrului nr.4667 din 7.10.2002, domnul profesor universitar doctor Petre Roman a fost eliberat din funcția de director, fără justificare și fără asigurarea interimatului, încălcându-se toate legile din România din acest domeniu. În fața acestui abuz, Consiliul științific al institutului, format din persoanlități științifice de prim rang în România și Republica Moldova, a contestat legalitatea ordinului ministrului și a cerut anularea acestui act și încetarea acțiunilor dăunătoare și de represiune la adresa institutului.

Menționez că dosare complete ale cazului de circa 100 de pagini au fost înaintate președinției României, primului ministru și despre informare ministrului culturii și cultelor. De la 14 octombrie, data înregistrării, doamna ministru Andronescu nu a dat nici un răspuns, de la guvern nu a venit nici o știre, deși s-au făcut și alte reveniri, iar de la Președinție, în 4 decembrie 2002, se sugera o trecere a Institutului în structura Academiei Române, de fapt, o altă cale de evacuare a bunurilor de patrimoniu european la care făceam referire.

Ne-am obișnuit ca cererile venite din partea parlamentarilor, ale cetățenilor, solicitările din partea unor instituții de prestigiu ale României să fie tratate cu indiferență și aroganță de actualul guvern, numai că abuzurile săvârșite în cazul Institutului Român de Tracologie și politica permanentă de subminare a activității acestui institut, prejudiciază prestigiul câștigat cu trudă de cercetătorii români și implicit imaginea României peste hotare.

Cer Guvernului "Adrian Năstase" și în special ministrului Educației și Cercetării, Ecaterina Andronescu, să stopeze abuzurile în cadrul Institutului Român de Tracologie și să ia măsurile necesare pentru remedierea situației acestui institut și să respecte în acest fel dreptul poporului român la trecut, la patrimoniul istoric, cultural și științific, care dăinuiește de mii de ani și care va dăinui cu sau fără vrerea actualilor guvernanți.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Vekov Carol Ioan - pledoarie pentru acordarea respectului cuvenit slujitorilor școlii; Îl invit pe domnul deputat Vekov Carol Ioan și apoi va urma domnul deputat Ioan Mocioalcă.
 

Domnul Vekov Carol Ioan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Rostul intelectualilor, inclusiv al deputaților, este acela de a percepe, de a surprinde și de atrage atenția asupra acelor fenomene pe care le consideră că ar fi semnificative pentru existența cetățenilor, pentru existența țării. După perceperea acelor fenomene, pe care le consideră demne de reținut, rolul deputaților ar fi acela de a le interpreta și de a găsi modalitățile de îmbunătățire, de schimbare a stărilor de fapt. Săptămâna trecută, într-unul din marile cotidiene a apărut o știre pe care o considerăm că este, pentru a nu știu câta oară, un semnal de alarmă în ceea ce privește statutul social al cadrelor didactice, fie ele de orice fel.

Articolul în cauză a relatat despre faptul că un profesor, pentru ca să poată trăi decent și pentru ca să-și poată întreține familia, în timpul său liber transportă cu mașina pe cei care îi solicită acest lucru, adică este taximetrist. Cineva ar putea zice, poate chiar mai mulți, ei și, sau și ce dacă! Aparent nu este nimic de detestat, ori de criticat în aceea că cineva mai adună niște bani pentru familie și, desigur, așa este, este un ban câștigat în mod cinstit, ce dacă... Cred și sunt convins că profesorul respectiv nu practică acea ocupație de plăcere, ci de nevoie. Știu că vina nu este a lui că trebuie să recurgă la un asemenea mijloc de a spori veniturile familiei, ci a altora. Nicidecum, nu aș vrea ca articolul în cauză sau această declarație politică să aibă repercusiuni negative în ceea ce privește statutul sau cariera acestui cetățean, demn de tot respectul, căci sfântă este munca cinstită de zi cu zi care servește binele familiei sau al aproapelui sau al socieătții.

Cred însă că ceva nu este în regulă în societatea noastră. Pentru munca prestată, acest profesor, acest cadru didactic care este asemenea multor mii și zeci de mii de cadre didactice ar merita ca pentru munca depusă să fie răsplătit în mod corect, așa cum s-ar cuveni, că și el își face datoria, crește generații de copii, îi învață, dar și îi educă, inclusiv prin exemplul său, demn de tot respectul, atunci când se angajează într-o a doua slujbă.

Numai noi, societatea de azi, noi politicienii și ceilalți în cauză nu-și fac, precum ar trebui, datoria, adică nu-i asigură un salariu care să-i asigure totodată o existență demnă, o existență respectată de societate, o existență care să-i permită să-și facă datoria, datoria de dascăl, astfel precum trebuie. Să nu fiu înțeles greșit, o clipă nu mă îndoiesc de calitatea muncii de dascăl a acestui profesor. Cel care are simțul datoriei de a face față cu cinste obligațiilor familiare care-i revin, sunt convins că este un bun profesor și la școală. El este, într-adevăr, un profesor care, pe drept cuvânt, poate vorbi despre munca de zi cu zi care înnobilează. Un astfel de om, un astfel de profesor ar trebui să fie respectat și probabil că este respectat de cei din jur, poate și sper. Dar cum rămâne cu noi, cei care votăm bugetul? Cei care știm cum este salarizarea cadrelor didactice de la noi? Cum rămâne cu respectul și cui i se cuvine acesta? Până când oare îl vor mai respecta cei din jur pe acest profesor? Nu care cumva, peste puțin timp, va dispare acel respect care i se cuvine oricărui dascăl, oricărui om cinstit, cedând locul desconsiderării care vasăzică vai de el și el îmi zice mie sau copilului meu cum trebuie să trăiască?

Îmi e teamă pentru acest coleg de breaslă, îmi e teamă pentru noi și pentru societatea noastră care nu reușește să-i plătească și să-i răsplătească pe slujitorii de zi cu zi ai neamului. Îmi e teamă că dacă nu vom schimba această stare a lucrurilor, învățământul va fi părăsit de acești slujbași credincioși, căci, la un moment dat, viața și familia primează.

Până când îi tot punem la încercare pe dascălii noștri? Până când se crede că pentru lefuri insuficiente se vor achita cu toții de obligația ce-i revine oricărui dascăl? Se înmulțesc semnele care atrag atenția asupra responsabilității noastre în ceea ce privește generațiile de mâine.

De ce nu acordăm respectul cuvenit cadrelor didactice, de ce îi lăsăm să se chinuie și să-și facă datoria, căci o fac, în condiții mai mult decât chinuite? De ce credem că stresați de nevoile de zi cu zi, ei își vor putea îndeplini menirea? De ce nu le dăm o retribuție pe măsura rolului pe care și-l asumă, pe măsura responsabilității uriașe care le apasă, aceea de a crește, așa cum trebuie generațiile de mâine? De ce nu încercăm să schimbăm în bine, precum a fost pe vremuri, statutul cadrelor didactice - fie ele învățătoare, educatoare sau profesori. Fără acel statut social respectabil, ei nu vor putea fi ceea ce ar trebui să fie, precum în orice societate dezvoltată, un model de comportament, un model de existență exemplară?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Ion Mocioalcă - enumerarea unor măsuri luate de Guvernul PSD pentru sprijinirea agriculturii;

Dau cuvântul domnului deputat Ion Mocioalcă și va urma domnul Iulian Mincu.

 

Domnul Ion Mocioalcă:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor colegi,

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice și-a încheiat dezbaterea la Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2002 privind acordarea gratuită în anul 2003 a unui ajutor constând în îngrășăminte chimice producătorilor agricoli care au în proprietate terenuri arabile extravilan în suprafață totală de până la 2,5 ha. Nu aș fi făcut referire la această măsură luată de Guvernul Năstase, dacă ea nu ar fi implicat un efort financiar deosebit și dacă nu s-ar fi încadrat într-un sistem de măsuri menite să sprijine agricultura românească. Astfel, pentru că în anul 2002 nu a fost unul dintre anii buni pentru agricultură, datorită condițiilor climaterice, secetă excesivă în cea mai mare parte a zonelor agricole ale țării, actualul guvern a susținut campania agricolă de toamnă, acordând avansuri de 30% din valoarea lucrărilor agricole. În județele Dolj și Mehedinți, sămânța și motorina au fost gratuite pentru cei care au înființat culturile de toamnă, iar în restul teritoriului țării, sămânța a fost subvenționată 50%.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2002 este o măsură menită să sprijine micii producători, și ei loviți de calamitățile naturale din anul 2002, producători care dețin în proprietate aproximativ 2,5 milioane de ha și care nu au avut posibilitatea în ultimii ani să execute fertilizări pe aceste suprafețe, creîndu-se astfel un dezechilibru chimic. Această acțiune are rolul să ajute micul producător și, de asemenea, are rolul de a corecta deficitul de substanță minerală utilă existentă în sol, ameliorând sănătatea solului și capacitatea de producție a acestuia.

Se cuvine să apreciem efortul financiar deloc neglijabil al Guvernului, în valoare de aproximativ 3 mii de miliarde de lei, bani cu care se va majora bugetul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, apropiindu-se în acest fel de cifra de 30 de mii de miliarde. Aproximativ 2 milioane de familii vor beneficia de un ajutor constând în îngrășăminte în valoare de 820 de mii de lei la ha, unitatea de la care va începe distribuirea acestora fiind de 0,5 ha și care, alături de cei un milion de lei la ha acordați în anul 2001, arată că PSD face o politică consecventă cu adevărat social-democrată.

Cele câteva măsuri enumerate în această scurtă intervenție ne duc la concluzia că în Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor începând cu anul 2001 s-a așezat o echipă extrem de serioasă, extrem de echilibrată, de profesioniști cărora nu le este indiferent viitorul agriculturii românești, agricultură care rămâne un capitol foarte important și sensibil în vederea integrării cât mai rapide în Uniunea Europeană.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Iulian Mincu - declarație intitulată Institutul Ana Aslan este de vânzare?;

Dau cuvântul domnului Iulian Mincu și va urma domnul deputa Becsek-Garda Dezideriu Coloman.

Vă rog.

 

Domnul Iulian Mincu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Institutul Ana Aslan este de vânzare?"

Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie "Ana Aslan" din București a trecut din subordinea Ministerului Sănătății și Familiei la Regia Autonomă a Administrației Protocolului de Stat.

Autoritățile neagă orice tentativă de înstrăinare a patrimoniului "Ana Aslan". Demersurile actuale conduc însă către ideea unei iminente vânzări, cu toată negația autorităților. Astfel, în fișa de inventar au fost trecute numai valorile neactualizate ale mijloacelor fixe și clădirilor, valorile de inventar sunt: clădirea de la Otopeni, care a fost evaluată la 69 de milioane de lei, Policlinica din str.Spătarului, la 2 milioane de lei, cele două clădiri din str.Căldărușani la 11 milioane de lei; sediile exterioare (Felix, Mangalia, Eforie Nord, Herculane) la 6 milioane de lei; aparatura - 11 milioane de lei. În total, valoarea bunurilor se ridică și așa la 12 miliarde de lei. Banca Mondială a evaluat însă numai așezământul de la Otopeni la 26 de milioane de dolari și a respins cifra propusă de Ministerul Sănătății și Familiei, la 2,9 milioane de dolari, considerând-o sub valoarea obiectivului. De asemenea, Banca Mondială a denumit institutul "Perla Coroanei" spitalelor din România, fiind unicat în lume. În realitatea, valoarea întregului institut de geriatrie depășește suma de 100 de milioane de dolari.

Președintele Iliescu a declarat că executivul a decis trecerea Institutului la RAAPS pentru că era în situația de a se desființa pentru că nu mai rezista, nu mai avea suport economic financiar, clădirea se degrada. Din declarația domnului Iliescu reieșea că nu cunoștea sumele uriașe folosite în ultimii ani pentru consolidarea unităților "Aslan".

Pentru sediul central din str.Căldărușani s-au investit în ultimii 5 ani pentru reconsolidare peste 14 miliarde de lei, iar programul de reabilitare a secției de la Otopeni, finanțat de Comunitatea Europeană, costă 32 de milioane de euro.

Ministerul Sănătății și Familiei, prin ministrul Daniela Bartoș, afirmă textual că "bolnavii vor fi tratați în continuare pe baza contractelor încheiate cu casele de asigurări de sănătate". Uită însă că geriatria nici măcar nu a făcut parte din specialitățile incluse în contractul privind asigurările sociale de sănătate.

Geriatria este ramura medicală creată de Ana Aslan și este o disciplină extrem de modernă astăzi în lume. În anul 1952, Ana Aslan aducea la bugetul statului peste 18 milioane de dolari. La Otopeni au fost pentru tratament unele dintre cele mai mari personalități ale lumii. Institutul de la Otopeni este așezat într-un parc de 33 de ha, are peste 340 de paturi și apartamente elegante, este dotat cu aparatură pentru intervenții moderne de laborator, bază de tratament, recuperare, bază de nutriție, estetică, chirurgie oftalmologică, psihoterapie etc. El poate fi definit drept o clinică-hotel deosebit de profitabilă. Vânzarea lui la sub-preț ar putea duce, așa cum a presupus un amator de chilipiruri, la apariția așa numitei Societăți Comerciale "Aslan-Turism". Să nu uităm că preluarea de către omul de afaceri George Copos a hotelului Flora, care aparținea geriatriei, a dus la desființarea geriatriei, pentru care hotelul era utilat.

Dispariția Institutului "Ana Aslan" nu înseamnă numai dispariția primului centru de geriatrie din lume, ci și dispariția a o parte din istoria medicală românească.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Becsek-Garda Dezideriu Coloman - sugestii pentru un nou model de creditare pentru cumpărări de utilaje agricole;

Dau cuvântul domnului deputat Becsek Garda Dezideriu Coloman. Va urma domnul Ionel Marineci.

Au depus la secretariat intervențiile domnii Corneliu Ciontu, Emil Rădulescu, Nicolae Vasilescu și Ștefan Lăpădat.

La ora 9,30 să știți să vom încheia ședința.

 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Sprijinul acordat de către stat producătorilor agricoli pentru procurarea de tractoare și utilaje nu a ajuns să se concretizeze în extinderea suprafețelor cultivate, nici în sporirea producției agroalimentare, dar nici în accentuarea atragerii forței de muncă activă către agricultură. Condiționarea achiziției de suprafață agricolă în proprietate sau de cel cultivat, nu este în măsură să dirijeze intenția ministerului de specialitate către realizarea dezideratelor propuse în domeniul agricol. Majoritatea agricultorilor sunt convinși că în perioada actuală, investițiile substanțiale ocolesc agricultura. Parcul de mașini și utilaje din agricultură nu se reîmprospătează deloc. Deci, marea majoritate a tractoarelor noi procurate la prețul subvenționat nu își exercită forța de tracțiune pentru agricultură. Cel puțin exploatațiilor de dimensiuni familiare nu le oferă șansa de dezvoltare și de extindere în sensul de a căpăta dimensiuni de piață. Se poate observa că derularea acestui proces de subvenționare a achizițiilor în momentul apariției Ordonanței Guvernului nr.97/2000, urmat de Ordinul nr.221 din 2002, apoi Ordinul ministrului nr.360 din 2002, producătorii de tractoare și utilaje au trecut la reașezări drastice de prețuri lăsând impresia că motivul real al subvenției nu este producția agricolă, ci supraviețuirea industriei constructoare de mașini agricole. Or, prin aceste aspecte aberante nu se promovează creșterea competitivității acestei ramuri, doar i se prelungește agonia. Subvenția acordată producătorilor agricoli pentru procurarea utilajelor, aceasta ar trebui să servească retehnologizarea producției agricole, or, investitorii ideali ar trebui să fie identificați și ar trebui să prezinte neapărat calitatea de producător și să prezinte garanția utilizării la capacitate nominală utilajul în sfera producției agricole.

Deci, propun ca actul de adeverire a proprietății sau a contractului de arendare, propus ca act justificativ în dosarul de solicitare a subvenției, să fie înlocuit cu un act de angajament al unei comunități, colectivități care se angajează pentru a asigura un front de lucru necesar utilajului nou achiziționat. Ar trebui realizat un nou model de creditare pentru cumpărări de utilaje agricole, prin care comunitatea producătorilor organizați prezintă garanția creditului, iar rambursarea se realizează din deconturile lucrărilor prestate.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ionel Marineci - referire la importanța sistemului educațional informatizat;

Dau cuvântul domnului deputat Ionel Marineci, va urma domnul Dumitru Bălăeț.

 

Domnul Ionel Marineci:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

În intervenția mea de astăzi voi face referire la importanța sistemului educațional informatizat, pe care eu îl văd o certitudine pentru învățământul românesc în perspectiva integrării europene.

Eu cred că Ministerul Educației și Cercetării va reuși sub conducerea doamnei Ecaterina Andronescu și sunt convins de această reușită, argumentând prin strădania permanentă pe care o depune în calitate de ministru al educației și cercetării și nu în ultimul rând prin sprijinul pe care echipa de conducere din minister i-l acordă.

Răspunzând provocărilor stabilite de Consiliul Europei la Lisabona, prin care se dorește realizarea până în anul 2010 a unei economii dinamice și competitive bazate pe cunoaștere, comisia europeană a invitat consiliul să adopte indicatorii care să implementeze obiectivele comune ale sistemelor de educație și formare profesională.

Eu cred că prin informatizarea sistemului educațional, România are șansa să realizeze un parcurs rapid și eficient astfel încât cei 5 indicatori pentru educație și formare profesională să poată fi atinși în timp optim. Sigur că nu permite timpul să dezvolt acești 5 indicatori, aș vrea numai să-i amintesc, pentru că acești 5 indicatori sunt convins că vor stârni suficiente comentarii. Este vorba de îmbunătățirea ratei abandonului școlar timpuriu. Se propune o medie în Uniunea Europeană de 9% până în anul 2010. Sigur că România, deocamdată, are de făcut eforturi pentru prevenirea creșterii abandonului școlar timpuriu.

Un al doilea indicator o reprezintă ameliorarea dezechilibrului de sexe între absolvenții de matematică, știință și tehnologie, cu o referire directă la faptul că trebuie să motivăm fetele să urmeze filiere științifice și tehnologice atât în învățământul preuniversitar, cât și în cel superior.

Un al treilea indicator îl reprezintă procentul mediu al tinerilor cu vârste între 25 și 29 de ani, care au cel puțin liceul, și acesta trebuie să atingă în anul 2010 procentul de 80%.

Al patrulea indicator, procentul de tineri de 15 ani cu rezultate slabe pentru citit, matematică și știință trebuie să fie cel puțin înjumătățit.

Al cincilea, și ultimul indicator, recomandat de comisia europeană, nivelul de participare la "life of learning" trebuie să fie cel puțin 15% dintre adulții cu vârste între 25 și 64 de ani, dar în nici un caz nu trebuie să cadă sub 10%. Acestea sunt suficiente argumente pentru Guvernul PSD, condus de domnul prim-ministru Adrian Năstase, a cărui consecvență este dovedită în acești doi ani, astfel încât investițiile în educație să constituie o prioritate importantă.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu pentru concizie.

 
Dumitru Bălăeț - amintirea a două evenimente, prilej evident pentru reflecție și meditație politică;

Domnul Dumitru Bălăeț și apoi va urma domnul deputat Eugen Pleșa.

 

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Două evenimente care au avut loc la noi în ultimul timp ne obligă la reflecție și meditație politică. Primul se referă la anunțarea primirii țării noastre în NATO, peste doi ani. Partidul România Mare s-a declarat din totdeauna pentru susținerea acestui demers și pentru grăbirea lui, dar ce valuri de entuziasm oficial a stârnit anunțul respectiv este greu de descris. Ne-ar trebui o pană a lui I.L.Caragiale printre noi și o perspectivă oarecare asupra evenimentului, care, încă o dată, precizăm nu este încă o realitate, ca atare, ci doar un enunț realizabil peste doi ani.

Vedeți, cum vă veți purta, domnilor, sună mai curând acest anunț, care este în felul lui și un avertisment. Entuziasmul nostru oficial în raport cu acest anunț putea, credem noi, și trebuia să fie mai ponderat, mai sobru, mai demn, mai echilibrat, pentru a nu cădea în păcatele eroilor lui Caragiale.

Sticlele de șampanie dezlănțuite de președintele Iliescu și de primul ministru Adrian Năstase în înghesuita noastră ambasadă de la Praga au dat tonul oficial al lipsei elementelor de mai sus. Cu atât mai mult cu cât se știe că, vorba unui celebru personaj, "pupăturile astea ne costă foarte scump, ne costă enorm și ne vor ustura foarte serios la pungă și la burtică". Asta se și vede de pe acum, dacă ne gândim la cel de-al doilea eveniment care a avut loc imediat după anunțul prezentat mai sus. Este vorba de modul cum a fost sărbătorită anul acesta ziua noastră națională de 1 Decembrie. Toate televiziunile s-au întrecut să ne dea scene despre porțiile de fasole cu cârnat servite cu această ocazie săracilor care au ieșit pe străzi de către diverși primari și prefecți îmbrăcați cu această ocazie în haine de bucătari. Doamne, asta să fie sărbătoarea noastră națională? Unde au fost domnii Ion Iliescu și Adrian Năstase să vadă? Ei au lipsit până și de la ședința solemnă a Parlamentui dedicată Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Cu această ocazie domnul Adrian Năstase a improvizat la Cluj un discurs de toată minunăția, apoi ni se spune că s-a dus să sărbătorească evenimentul la Ambasada României de la Budapesta.

Asta este politica noastră oficială? Cine nu-i vede ridicolul, dar și partea tragică ascunsă sub poleielile mediatice, înseamnă cu nu are școala marilor scriitori. Pentru a putea măcar frecventa această școală trebuie mai întâi să coborâm, fie și din când în când, de pe scenă din postura de eroi în cea de spectatori ai evenimentelor politice pe care le producem. E un prilej evident pentru reflecție și meditație politică.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Eugen Pleșa și va urma domnul Ioan Sonea. Tot așa concis.

 
Eugen Pleșa - propunerea unei atitudini cinstite față de acceptarea candidaturii lui Dan Diaconescu ca membru în CAN;

Domnul Eugen Pleșa:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarație politică. Doresc să propun atât colegilor, cât și conducerii PSD să renunțe la comportamentul duplicitar față de candidatul la C.N.A, Dan Diaconescu, ostil la vot și amical în conversații individuale neoficiale. Mulți dintre cei la care mă refer au găsit găzduire și cooperare la OTV și Dan Diaconescu atunci când au avut nevoie să explice populației ce considerau ei că e foarte important, adăugându-și în același timp și la capitolul popularitate.

O atitudine cinstită, neforțată ar duce la acceptarea candidaturii lui Dan Diaconescu ca membru C.N.A., candidatură comună cu P.R.M., partid parlamentar și partener în instituția Parlamentului. Însușindu-ne normalitatea, constatăm ușor diferența între popularitatea și experiența dobândită de Dan Diaconescu și ceilalți candidați al căror nume de necunoscuți, deocamdată, nu le-am reținut. Se încheie, astfel, o dispută de "cocoși", iar noi toți ne recunoaștem maturitatea și menirea de a construi instituții sănătoase. În fond, cui îi este frică de Dan Diaconescu? Poate, doar lui Ralu Filip?! Dar, nu cred că are nevoie să-l apere cineva! Mulțumesc.

Ioan Sonea - reflecții asupra stării de fapt la împlinirea a 13 ani de la declanșare războiului românilor împotriva românilor;

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul deputat Ioan Sonea. Va urma domnul Ștefan Pășcuț.

 

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Se împlinesc în curând 13 ani de la declanșarea "războiului românilor împotriva României". România o ducea greu, românii trăiau în frig, nu aveau bani, nu aveau produse. România avea o industrie formată din mastodonți industriali, o agricultură pe ferme mamut, de tip C.A.P., I.A.S. Oamenii ademeniți spre oraș așteptau cel puțin un an ca să primească o locuință, un bloc construit în mare grabă, niciodată finalizat. Muncitorii lucrau după planuri cincinale și primeau 70% din salariul cuvenit. Românii nu puteau vorbi liber, nu aveau televizoare cu filme porno sau horror, nu puteau toți călători în străinătate, decât în cadrul lagărului. România construia școli întunecoase, spitale urâte, platforme industriale prea mari, biblioteci, case ale poporului, "Casa poporului", bulevarde, metrouri aglomerate ș.a.m.d.

Desigur, cred că nu înțelegeți că sunt nostalgic. Toate acestea și altele costau enorm. Dar toate acestea constituiau în același timp contradicții iremediabile. Și astfel s-a declașat războiul. Au fost dărâmate statui, întreprinderi, ferme agricole pentru că erau comuniste. Sigur că românii au câștigat războiul cu comunismul, dar ca în orice război modern au existat și pagube colaterale. În ce au constat acestea? Dărâmare de întreprinderi, pierderea autonomiei economice, pierderea de piețe. Și, astfel, s-a ajuns ca după 13 ani de la declanșarea acestei lupte, în România a câștigat corupția, sărăcia, teama, injustiția, teroarea, delațiunea, trădarea. Răboiul continuă, pentru că a mai rămas câte ceva.

După al doilea război mondial, țări ca Franța, Anglia, Egiptul au dus o politică de refacere economică, prin instituirea controlului statului asupra unor domenii vitale. În România, toate guvernele post 1989 au dus o politică de destrămare economică, de renunțare la autoritate, la strategii de perspectivă, totul rămânând la voia întâmplării și a afaceriștilor.

Prea mulți români au devenit săraci, cerșetori la patroni sau la guvernele interesate doar de câștigul propriilor membri, plătind nemunca pentru a avea masă de manevră. Desigur că bugetul se adună tot mai greu, datoriile de 13 miliarde de dolari nu se regăsesc în elemente care să indice un progres în viața omului de rând, desigur. Mă mir că guvernanții nu au învățat și nu învață din istoria noastră și a altora. În scurt timp nu vor mai exista români la cârma economiei noastre, ci doar la nivel de truditor. Neavând bani, în curând, de fapt a și început, se vor vinde resursele. Ce mai lăsăm urmașilor? Un pământ sărăcit, și deasupra și în subsol, pe care binefăcătorii de astăzi îl vor părăsi după epuizare și după ce ne-au făcut cu miliarde de dolari datorii.

Nu dorim naționalizările, pe care le-au făcut de fapt țările despre care aminteam, după 1965, deci după un război. Și noi suntem după un război, practic. Dorim păstrarea rezervelor pentru cei de azi și de mâine, garantarea echității și dreptului egal al cetățeanului României asupra proprietății personale, dar și asupra celei comune, a fost și credem că este o aspirație a poporului român. Acest deziderat în țara noastră poate fi înfăptuit de națiunea română numai sub conducerea forțelor politice, cu adevărat patriotice, și în condițiile instituirii naționalismului economic românesc, ca doctrină de stat a României. Opriți jaful! Păstrați pentru viitorime aurul verde al pădurilor, aurul galben al pământului, aurul cenușiu al creierelor românești. Mulțumesc.

 
Ștefan Pășcuț - despre lumea fără cer a truditorilor cu sapa și perforatorul, cu lopata și cu bicamerul;

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul deputat Ștefan Pășcuț. Va urma domnul Nicolae Leonăchescu.

 

Domnul Ștefan Pășcuț:

Vin azi în fața dumneavoastră din "lumea fără cer, c-așa e viața de miner". Vă aduc astăzi dumneavoastră, stimați deputați, un salut și o urare de "Noroc bun" a truditorilor cu sapa și perforatorul, cu lopata și bicamerul.

În fiecare an, în ziua de 4 decembrie se sărbătorește Sf. Varvara, ocrotitoarea minerilor. Și-n acest an, minerii Văii Jiului au sărbătorit ocrotitoarea lor printr-o serie de manifestări culturale organizate de oameni de bine, care încă îi mai apreciază pe acești truditori din măruntaiele pământului, unde, dacă te uiți în sus, nu vezi soarele sau luna, nu vezi norii sau stelele, îl vezi doar pe El, Bunul Dumnezeu.

Din păcate, guvernele post-decembriste au dus și duc o politică de reducere a producției extractive de cărbune. Dacă în 1997 la Compania Națională a Huilei erau în jur de 43.000 salariați, în prezent sunt în jur de 17.000 de angajați, iar în perspectivă reducerea numărului salariaților C.N.H. va continua astfel încât în 2006 vor mai fi în jur de 13.000 de salariați.

Până la un moment dat, faptul că se reduce activitatea extractivă și astfel copiii minerilor nu vor mai munci în subteran, unde munca este foarte grea și plină de pericole, nu ar fi o tragedie. Dar nenorocirea cea mare a Văii Jiului este că nici guvernarea ‘96-2000, și nici actuala guvernare nu au reușit până acum să găsească soluții viabile de reconversie profesională a personalului disponibilizat din minerit, și nici să creeze locuri de muncă pentru aceștia și pentru tinerii absolvenți ai diferitelor forme de școlarizare.

În ciuda mult-trâmbițatului program de relansare economică a Văii Jiului, program inaugurat de însuși premierul Adrian Năstase, în vara acestui an, la Petroșani, problemele sociale deosebit de multe și de grave nu-și au nici astăzi rezolvarea. În Valea Jiului, acolo unde se stă cu fundul pe cărbune, s-a ajuns să fie mii de apartamente decuplate de la alimentarea cu energie termică sau energie electrică, pentru că beneficiarii nu mai pot să suporte prețurile. Astfel, sărbătoarea ocazionată de ziua Sf. Varvara a fost o sărbătoare tristă, căci acum, după 13 ani de tranziție, ei, minerii, au rămas și fără acea lume fără cer, de-ți vine să-i dai dreptate sărmanului care se uită în stânga și-n dreapta, doar, doar o găsi o urmă de speranță, dar ajunge să exclame: "Mă uit în jur și înjur". Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Nicolae Leonăchescu - intervenție cu titlul Capcana lui Marx și victimele sale;

Domnul deputat Leonăchescu, și, ultimul vorbitor, domnul Nicolae Enescu.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

"Capcana lui Marx și victimele sale" este un titlu posibil al intervenției mele.

Ni s-a prezentat, de nenumărate ori, teza acumulării primitive a capitalului drept o creație a lui Karl Marx, cu trimiteri discrete la opera lui Robert Owen și Friedrich Hegel. Teza respectiviă a fost ilustrată prin procese socio-umane din Europa occidentală și reflectă concentrarea bogăției la un pol și a sărăciei la altul. În lumea capitalismului primitiv, nu conta modul în care oamenii se îmbogățeau; în goana lor după avere, persoane dezumanizate călcau pe cadavre spre a-și atinge scopul.

Ecoul, în plan literar, a fost imediat. Lucrări celebre au descris goana hidoasă după avere și criminalitatea actelor de acumulare primitivă a capitalului. În orice carte de paremiologie găsim expresii reprezentative, mai vechi sau mai noi, din domeniul sus-menționat ca: "Oile au mâncat oamenii" (Anglia); "Banii nu au miros" (Vespasian); "Banul ochiul dracului"; "Sătulul nu crede flămândului" etc.

Tranziția în care ne zbatem cam de multă vreme a scos în evidență acțiunea tezei despre acumularea capitalului în stil primitiv. Ea a avut și are în România adepți și slujitori cu vechi state de serviciu. Unii au predat-o la învățământul politic organizat de partidele comuniste, alții au aplicat-o în mod duplicitar, înainte de Revoluția din 1989; aproape toți au adoptat-o, discreționar și imoral, ca o filozofie de viață în această dureroasă tranziție.

Segmente întregi ale societții românești s-au înregimentat sub steagul ei spre a da răspuns unei întrebări jenante: "Cum să ne îmbogățim repede, fără a munci?!"

Treptat, treptat, această veritabilă capcană a lui Marx a făcut numeroase victime. Uitați-vă cu atenție în jur și le veți identifica rapid. Preoții de altădată ai lui Marx sunt astăzi victimele tezei despre acumularea primitivă a capitalului. Ei calcă pe cadavre numai cu scopul de a se îmbogăți. Între ei și infractorul ordinar nu există nici o diferență pentru că au același obiectiv: îmbogățirea pe căi necinstite. Doar că infractorul o face în afara legii, iar ceilalți o fac în cadrul legii. Și unii și alții disprețuiesc, însă, omul și țara, își bat joc de lege și deposedează, rapace, pe cei din jur!

Vreți exemple?! Nimic mai simplu!

Au apărut, în mai puțin de un deceniu, cartiere de vile. Terenul a fost al altora, dar fărădelegea este în floare: au fost numiți primari și directori care au putut acoperi, formal, furtul bine organizat! Vilele construite pe terenuri acaparate sunt ale unor categorii foarte stranii. Judecători, avocați și procurori, juriști de toate rangurile își fac vile din monitorizarea defectuoasă a legii. Un judecător din Curtea de Argeș a declarat în plină ședință: "Dacă ai bani, câștigi!"

Țăranul fără bani a plecat capul știind că se va fura pământul tatălui său printr-o hotărâre judecătorească.

Un hoț scapă de închisoare plătind bani grei judecătorilor!

Vilele sunt și ale celor care ar trebui să vegheze la aplicarea legii. Câți polițiști și-au făcut vile? Cum au nevoie de bani, ies în drum și dau amenzi usturătoare și,evident, banii intră în buzunarul polițistului, la jumătate de preț, fără chitanță. Doar, oameni suntem!

Am avut o mulțime de directori care, pentru comisioane modice, au pus la pământ unitățile lor în cadrul scenariului aberant al privatizării în beneficiul reprezentanților puterii sau al unor personaje străine. Ați mai auzit de privatizarea unor nave la prețul de 1 dolar bucata? La noi, un ministru a practicat-o cu nerușinare!

Pentru o excursie în Franța și un comision adecvat au fost directori care au livrat la cheie întreprinderi întregi. În Câmpulung - Argeș a apărut o vilă superbă, dar Combinatul de Lianți din localitate a încăput pe mâini străine!

În învățământul particular se vinde tot: examenul, restanța și lucrarea de licență. Se îmbogățesc rectorul și fiul său, numit prorector, în schimb țara se îmbogățește cu purtători de diplome care, pe bani, penetrează structurile și ne vor nenoroci, decenii în șir, cu incapacitatea și incompetența lor.

Ce contează! Rectorul și câțiva din jurul lui se îmbogățesc. Și aici capcana lui Marx produce victime.

Îmi este greu să continui demersul pentru că, politic, nu am văzut, până acum, la vreun guvern al tranziției, voința politică de a evita Capcana lui Marx. Toate guvernele noastre s-au folosit de ea și au sporit numărul incompatibilităților în loc să le elimine!

Toate proiectele de lege sunt gândite pe scenarii care îmbogățesc obligatoriu pe unii membri ai elitelor noastre bolnave.

A dori să devii o victimă, acceptând cu bună știință Capcana lui Marx, este o boală! Orice avere, fără efect social, nu poate genera bunăstare. Imaginea cartierelor cu vile goale, de la marginea unor localități în care mai bântuie o populație sărăcită și îmbătrânită este apocaliptică.

În curând, vom angaja forță de muncă din Asia și Africa pentru că nu putem produce decât oameni bolnavi după avere.

S-au creat rețele cu traficanți de droguri și de produse alimentare contrafăcute. Ce contează că distrug tineretul?! Bani să iasă! Au apărut rețele ale tgraficului cu carne vie, iar populația feminină fertilă pleacă din țară! Ce contează sănătatea și viitorul lor și al nostru?! Bani să iasă, pentru niște tipi alienați mintal!

Au apărut "formatori de opinie", care, pentru bani, scriu orice minciună, creând imagini distorsionate cu soluții periculoase pentru oameni și pentru țară. Ce contează dacă, trădând interesul național, fac jocul dușmanilor? Îmbogățiți fiind, devin preoții moralității biblice, rânjind satisfăcuți, biologic, că și-au păcălit contemporanii! Hienele spurcă totul!

Capcana lui Marx a dus la o boală, iar aceasta a creat o criză a spiritualității, cu buna-știință și strălucita organizare a guvernelor tranziției.

Ce clasă politică slabă avem!

Este, oare, nevoie de o nouă și răvășitoare revoltă socială spre a elimina răul din societatea românească? Mai avem noi capacitatea de autoregenerare?

Când vom adopta teza îmbogățirii prin muncă cinstită, generatoare de proprietate?!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Nicolae Enescu - declarație politică intitulată Dreptul la libertate;

Ultimul vorbitor, domnul deputat Nicolae Enescu.

 

Domnul Nicolae Enescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor, declarația mea politică se intitulează "Dreptul la libertate", dreptul la libertate câștigat în decembrie 1989 și plătit cu prețul sângelui nevinovat al unor oameni care au crezut, încă o dată, în idealul lor, și cărora trebuie să le fim adânc recunoscători, pentru că dacă n-ar fi fost ei, noi toți, cei de aici, n-am fi avut posibilitatea de a vorbi liber în această aulă.

Dreptul la libertate nu se rezumă doar la obținerea vizelor de liberă trecere prin Europa, nu numai la instalarea unui nou sistem politic și a mecanismelor economice de piață. Dreptul la libertate înseamnă și o viață fără compromisuri, cu tine însuți și cu ceilalți, nu în ideea obținerii de facilități ilicite, în vederea dobândirii unor acumulări de capital neoneroase, bazate pe eludarea legilor și chiar pe nesocotirea lor.

Este jenant, doamnelor și domnilor parlamentari, ca un președinte de stat, și-l numesc aici pe domnul George Bush, ne-a atras atenția asupra necesității instituționalizării pe baze solide și de lungă durată a unor principii care fac ca mecanismele unei țări democratice să funcționeze în parametri normali.

În acest context, lansez o provocare tuturor formațiunilor politice, parlamentare și extraparlamentare, care în apropierea sărbătorilor Crăciunului să-și facă precum românul gospodar "curățenie în propria ogradă", debarasându-se de cei corupți, lacomi, aventurieri, voiajori politici și artileriști în specialitatea tunurilor, care-și trădează credințele și idealurile pentru avantaje meschine și obscure.

Invit, în același timp, întreaga opoziție parlamentară, renunțând la sintagma nedemocratică, expresie total aberantă, să monitorizeze activitatea Guvernului în special în domeniile cele mai sensibile pentru cetățenii României, cum sunt: corupția, nivelul de viață, siguranța etățeanului și respectarea drepturilor fundamentale ale omului în țara noastră.

Remarc faptul că partidul de guvernământ a avut unele inițiative bune, ce-i drept, unele dintre ele inspirându-se din programele noastre, dar asta nu mă împiedică să vă atrag atenția și asupra unor greșeli sancționate și/sau amendate în plenul Camerei Deputaților.

Pe scurt, trebuie să acordăm o atenție maximă oportunității și corectitudinii proiectelor și inițiativelor legislative emise de Guvern, pentru că, doamnelor și domnilor, când puterea are întotdeauna dreptate, dreptatea nu are putere. Este gândirea de bun simț al unui om care a trăit în Bucureștii secolului XIX cu foarte puțină carte, dar a cărui filozofie face să pălească toate discursurile goale în esență, rostite în fața blițurilor și camerelor de luat vederi, pentru că "dau bine", și a tuturor titlurilor de noblețe academică ale multor demnitari. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
 

Vă mulțumesc și dumneavoastră pentru atenție și vă urez o zi bună în continuare.

(Intervențiile domnilor deputați Corneliu Ciontu, Nicolae Vasilescu, Grigore Emil Rădulescu și Ștefan Lăpădat au fost consemnate conform materialelor depuse la secretariatul de ședință.)

 
Corneliu Ciontu - despre sondajele de opinie și despre falsa realitate pe care acestea tind să o creeze;

Domnul Corneliu Ciontu:

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Am mai vorbit în unele ocazii despre sondajele de opinie și despre falsa realitate pe care acestea tind să o creeze. Îmi permit să revin asupra acestui subiect deoarece, în calitatea mea de sociolog, mi se întâmplă uneori să pierd controlul asupra performanțelor exotice ale sociologiei românești, care pare a contrazice toate principiile elementare și toate teoriile clasice ale acestei discipline. Sociologia este, după cum știm, o știință și, în această calitate, reprezintă un fenomen universal. Totuși, mi se pare uneori că, în cadrul sociologiei există o ramură distinctă, cea a sociologiei românești actuale, care funcționează după legi proprii. Exact ca și cum legea lui Arhimede, să spunem, s-ar aplica peste tot la fel, mai puțin la București, unde un corp scufundat în apă nu dislocă nici un fel de cantitate de lichid.

Să luăm ca exemplu două recente sondaje de opinie, efectuate în octombrie, respectiv noiembrie 2002, primul de către Metro Media Transilvania, celălalt de CURS. În primul dintre acestea, PSD era cotat cu 53%, în cel de-al doilea cu 48%. Așadar, într-o singură lună, partidul de guvernământ a pierdut 5 procente. Să reținem această informație. În același timp, Partidul România Mare scade de la 19%, în primul sondaj, la 14% în cel de-al doilea, adică tot cu 5 procente. Ajutați-mă să înțeleg cum e posibil ca, într-o singură lună, principalul partid de guvernare și principalul partid de opoziție să se erodeze simultan. Și, nu oricum, ci împreună, cu 10%, adică cu cât au în medie celelalte partide parlamentare.

Sunt unii care spun: PRM s-a erodat pentru că România a fost invitată să adere la NATO. Ideea este, în primul rând, falsă politic, pentru că, știți bine, partidul nostru a semnat toate documentele politice pro- NATO și și-a exprimat voința de integrare euro-atlantică. În al doilea rând, din punct de vedere logic, cum se face că, dacă PRM pierde 5% pentru că România intră în NATO, și PSD, adică partidul care ar trebui să profite politic din asta, pierde același procent în intențiile de vot?

Suntem, fără îndoială, în fața unor mistificări; nicăieri în lume nu s-a mai întâmplat ca, în interval de cinci săptămâni, atât puterea cât și opoziția să scadă dramatic în sondaje, pentru că, rețineți, voturile pierdute de PRM și PSD nu se regăsesc în dreptul celorlalte partide decât într-un mod la fel de aberant. Să luăm ca exemplu UDMR-ul. În octombrie, această formațiune se bucura de 4 procente din intenția de vot. În noiembrie, el crește la 7%. Ce să se fi întâmplat? Să se fi înmulțit minoritatea maghiară cu o viteză uluitoare, dublându-se peste noapte, intru acces erotic adolescentin? Să fi început ungurii să migreze cu sutele de mii spre România, îndrăgostiți de istoria și cultura noastră? Sau, dimpotrivă, să înceapă românii să simpatizeze cu UDMR-ul?

Răspunsul real la această întrebare este forate simplu și el reprezintă o mostră a modului cum sunt ajustate sondajele de opinie. Toată lumea știe că UDMR este o formațiune de 6-7 procente electorale. Însă, cei care au lucrat primul sondaj mai știau că există și o marjă de eroare de trei la sută. Așa că, având nevoie de aceste procente pentru a umfla un anumit partid, le-au scăzut din cifra reală. Așa se face că, în octombrie, UDMR era creditat doar cu 4% din intențiile de vot.

V-aș mai atrage atenția, pe scurt, asupra altor două ciudățenii: Ca din întâmplare, în ultimul sondaj, cel din nhoiembrie, Partidul Umanist realizează marea performanță a carierei sale politice: urcă de la un onorabil și sănătos 1%, la un de trei ori mai onorabil și sănătos 3%. Ș, trebuiesă ne întrebăm: ce activități politice irezistibile au desfășurat umaniștii ca să-și dubleze scorul electoral într-o lună? Pentru că, nu mă îndoiesc, am dori cu toțli să-i imităm.

Același lucru se întâmplă cu PNȚCD care, pentru anchetele penale în care sunt implicați unii din liderii săi, are o dinamică identică: crește de la 1 la 3%. Aceste cifre sunt mici, nesemnificative și intră, de altfel, în marja de eroare, ați putea să-mi spuneți. Însă, marja de eroare nu mai este în România un instrument științific, ci unul prin care institutele de sondare a opiniei publice fac sluj în fața partidelor care comandă asemenea sondaje.

Un mod și mai grav prin care sunt manipulate percepțiile publicului este reprezentat de folosirea unor întrebări care, dat fiind caracterul lor relativ tehnic, creează confuzii dorite de cei care le adresează. Astfel, imediat după invitația de aderare primită la Praga, dorindu-se specularea momentului în mod politic, a fost publicat un sondaj de opinie în care intenția de vot nu era măsurată, ci un indicator mult mai puțin relevant și util: așteptarea de vot. Astfel, în loc să fie întrebați: "Cu cine veți vota?", cetățenii erau întrebați "Cine credeți că va câștiga alegerile?". Însă, presa, din ignoranță sau din interese evidente, sugera prin titluri și comentarii că ar fi vorba chiar de intenția de vot. Reieșea, cu alate cuvinte, că Partidul Social Democrat a depășit bariera celor 60 de procente, urcă spre sută la sută și chiar dincolo de acestea, în nemurirea guvernării. Or, este evident că folosirea acestei întrebări nu este întâmplătoare, nici dictată de interese științifice. Ea poate fi folosită o dată sau de două ori, pentru a testa gradul de implicare afectivă a oamenilor în opțiunea lor politică, aflând dacă aceștia cred că partidul cu care votează chiar va câștiga sau dacă sunt dispuși să voteze oricum, chiar asumându-și eșecul acestuia. Insă, repetarea la nesfârșit a acestei întrebări devine o formă de manipulare politică, pentru că eu pot foarte bine să fiu simpatizant PSD, dar să cred, din motive logice, raționale, că PRM are mai multe șanse să câștige alegerile. De pildă, săptămâna trecută, unele jurnale s-au grăbit să anunțe faptul că, în cazul unor eventuale alegeri, PRM ar fi votat de doar șase procente din electorat, deși această cifră reprezenta răspunsul la întrebarea: "Cine credeți că va câștiga alegerile?"

În final, aș vrea să mă adresez acelor oameni politici care încurajează aceste farse științifice, aceste sondaje fictive, precum și acelor jurnaliști și sociologi care se află în consonanță cu aceștia.

Domnilor, este o eroare, uneori dureroasă, subestimarea inteligenței, lucidității, bunului-simț ce caracterizează poporul român. Istoria a sancționat întotdeauna această eroare orgolioasă, radicală. Vă asigur că la următoarele alegeri, așa cum s-a întâmplat și în 2000, electoratul va demonstra prin votul său care este adevărata percepție socială a locului și rolului fiecăui partid, fără a se lăsa influențat de sondajele mistificate în birourile celor care le comandă. Vă mulțumesc.

Nicolae Vasilescu - declarație pe tema privatizării Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie Ana Aslan;

Domnul Nicolae Vasilescu:

Clientela politică a PSD a pus mâna și pe primul institut de geriatrie din lume, Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie "Ana Aslan", cu un patrimoniu de 100 milioane dolari, evaluat de aceștia la doar 350 mii dolari. Zestrea lăsată de Ana Aslan României este incomensurabilă și poate fi catalogată drept tezaur național. Ana Aslan a creat știința care se ocupă cu studiul și tratarea îmbătrânirii, fenomen cunoscut sub sintagma "tinerețe fără bătrânețe".

În 1952 se înființează Institutul de Geriatrie și devine la acea vreme cel mai mare așezământ spitalicesc și primul institut cu această specialitate din lume. Localul construit la sfârșitul secolului trecut, sub înaltul patronaj al reginei Elisabeta a României, este inițial azil de bătrâni, pentru cei care ajunși în zona crepusculară a vieții ar trebui să se bucure de binefacerile acestei descoperiri. Tot în acel an Anei Aslan i-au fost acordate la Palatul ONU din Geneva premiul internațional și medalia "Leonard Bernard", prestigioasă distincție acordată de Organizația Mondială a Sănătății pentru contribuția adusă la dezvoltarea gerontologiei și geriatriei. În anul 1974, Institutul de Geriatrie a devenit Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie, denumire care oglindea notorietatea mondială a acestuia. După industria de armament sau petrol, industria mondială de medicamente generează profituri colosale. Beneficiul adus statului în perioada 1972-1985, era între 15-17 mil. dolari pe an, după cum relatează și presa.

De rezultatele miraculoase ale gerovitalului, deci implicit ale institutului, au beneficiat șefi de state, scriitori celebri, vedete ale scenei din lumea întreagă, precum: Charles de Gaulle, regele Arabiei Saudite, generalul Franco, Indira Ghandi, mareșalul Tito, Charlie Chaplin, Claudia Cardinale, Aristotel Onassis, Jacqueline Kennedy, Salvator Dali și alții.

Revoluția a adus printre altele și libertatea de a fura oficial, cu acte în regulă. Guvernanții confirmă de acum populara sintagmă că "puterea absolută corupe în mod absolut". Astfel, în perioada post-decembristă, institutul a fost vânat de-a lungul anilor de oameni influenți, precum: Dolphi Drimer, frații Waiss din Israel, iar George Copos a preluat în 1995 de la institut hotelul Flora. Cu puțin timp în urmă, Dan Matei Aghaton dorea transformarea institutului în societate comercială "Aslan Turism", ce ar fi avut ca obiect de activitate turismul.

La fel de diabolică ar putea fi, așa cum se încearcă, privatizarea pe bucăți a institutului, prin concesionare. Miza cea mai mare o reprezintă însă așezământul de la Otopeni. Valoarea de patrimoniu științific și imaginea internațională a medicinei românești sunt desconsiderate printr-o simplă hotărâre de guvern, sub semnătura premierului Năstase. O "mână de oameni" au hotărât transferul acestui patrimoniu național de la Ministerul Sănătății la cel al R.A. "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", la valoarea din perioada comunismului, neactualizată. Miliardele de lei investite în reconsolidarea clădirilor, în aparatura medicală, în modernizarea secțiilor aduse la standarde europene, sunt omise prin incredibila subevaluare a acestui patrimoniu. Programul de reabilitare a secției de la Otopeni, finanțat de Comunitatea Europeană, în valoare de zeci de milioane de euro, este acum în pericol de a fi sistat din cauza imprevizibilei privatizări.

În timp ce produsul vitaminizant GH3, creat și dezvoltat în cadrul institutului de către ilustrul om de știință Ana Aslan, este apreciat și promovat în lumea întreagă ca o formulă miraculoasă a tinereții, în România, domnul Năstase anulează o mare parte din opera științei românești după bunul său plac. În toate țările lumii, vârstei a treia îi este acordată o atenție deosebită, cu alocarea unor sume mari de bani de la buget, în timp ce Guvernul Năstase "vinde" patrimoniul național, de care pot beneficia bătrânii, la prețul unui tractor. Oare cei care dețin frâiele puterii vor să beneficieze doar ei de un regim special pentru tratarea bătrâneții la Institutul Geriatric "Ana Aslan"?. " " Foarte grav este faptul că un număr impresionant de clinici internaționale au ca priorități în activitatea de cercetare și comercializare produsele "Ana Aslan" și nu ar mira pe nimeni dacă România și-ar pierde în curând licența și întâietatea asupra acestor produse, iar institutul să-și piardă identitatea și onoarea de a fi primul institut cu acest profil de pe glob. "Mamuții" guvernării nu mai au limită și se pare că nici milă față de poporul român, care mai mult îi incomodează. Probabil este doar o chestiune de timp ca să urmeze Institutul de endocrinologie C.I.Parhon, Institutul Cantacuzino ș.a.m.d.

Orice observator al politicii românești poate să-și dea seama că, după decembrie 1989, oricare au fost guvernele ce s-au succedat la cârma țării, activitatea lor, deschisă sau ascunsă, a pus mai întâi interesele lor personale și de grup, după bunul lor plac, în dauna majorității populației României.

Grigore Emil Rădulescu - comentariu pe marginea unui proiect de Lege a învățământului superior;

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Zilele trecute, rectorii universităților de stat au primit un proiect de Lege a învățământului superior. Potrivit acestuia, în unitățile de stat, studiile universitare se vor putea face numai contra cost.

Excepție de la această prevedere o vor face doar cazurile sociale și medaliații la olimpiadele internaționale.

Sumele, din cât se pare, vor fi ceva mai mici decât la unviersitiățile particulare, dar nu cu mult, pentru că, altminteri, legea ar fi inutilă.

Opiniile despre această inițiativă sunt împărțite. Optimiștii spun că ar fi bine, că așa se practică în toată lumea, că este singura soluție pentru a se depăși criza în care se află sistemul de învățământ. Din banii astfel obținuți se vor putea majora bursele, iar salariile profesorilor vor crește simțitor. Cine poate să știe? Iar dacă știe, cine garantează?

Pe de altă parte, se fac auzite și voci care avertizează că, de fapt, vom asista la marele pas înapoi. Nu ar fi primul experiment făcut în sistemul de învățământ în România în ultimii treisprezece ani. Dar nici primul eșec.

În noua formulă, avem de-a face cu o restricționare evidentă a accesului la învățătură. Dintre cei aflalți pe băncile facultăților, ponderea o dețin cei care provin din familii ale căror venituri sunt modice.

Dintr-un total de aproape 600.000 de studenți, doar un sfert își permit să studieze în universitățile particulare. Taxele obligatorii pentru învățământul superior de stat vor duce la o trecere prin sită a candidaților, pe alte criterii decât cele care țin de aptitudini și de nivelul de pregătire. Admiterea nu va mai opera ca modalitate principală de selecție, pe baza cunoștințelor. Degeaba promovezi examenul, atât timp cât nu vei avea bani în buzunar pentru a-ți continua și termina studiile.

Să nu ignorăm faptul că întreținerea unui tânăr în facultate presupune, pentru majoritatea familiilor, eforturi financiare cărora de-abia li se poate face față. Cazarea costă. șpaga pentru un pat în cămin este la ordinea zilei și hrana este din ce în ce mai scumpă.

Poate că această măsură n-ar fi avut rostul ei în condițiile în care salariile românilor ar fi fost apropiate de cele occidentale. Ce se va întâmpla cu cei cărora, deși le merge mintea, au buzunarele goale? A afirma că noul sistem va duce la o revigorare a învățământului, la o stimulare a studentului, că, în virtutea rezultatelor, să obțină o bursă din care să se întrețină, este, credem, o mare utopie, ca să nu-i spunem prostie.

Pe de altă parte, dacă această idee ar prinde viață, ar trebui modificată Constituția României, unde, la art.32, scrie că învățământul de stat este gratuit.

Ștefan Lăpădat - intervenție cu titlul Promisiune electorală generatoare de impacturi sociale cu caracter exploziv.

Domnul Ștefan Lăpădat:

Guvernul României, la inițiativa premierului Adrian Năstase, a elaborat o decizie oficială cu caracter electoral și discriminatoriu care nu va mai permite executarea silită a rău-platnicilor agentului termic din asociațiile de proprietari și chiriași ai blocurilor, luând în considerație creșterea datoriilor în această iarnă.

Această măsură a generat confuzii în rândurile administratorilor asociațiilor, care sunt dezorientați și nu au curajul să ia măsurile cuvenite pentru neachitarea restanțelor și a facturilor la zi cu toate că apa caldă și căldura se livrează locatarilor.

După cele 1.132 debranșări de calorifere ale apartamentelor din totalul de 28.307, datoriile rămân aceleași ca atunci când erau încălzite toate blocurile din municipiul Drobeta Turnu-Severin.

Locatarii cinstiți care achită la termen datoriile pentru agentul termic (20%) sunt nevoiți să suporte alături de ceilalți lipsa de apă caldă și căldură.

Sunt locatari cu posibilități financiare care nu vor să-și achite datoria pe motiv că cei lipsiți de resurse financiare nici ei nu plătesc (70%). Doar 10% nu au venituri. Decizia Guvernului a dat naștere la scandaluri pe scările de bloc și de aici la procese pe fondul sărăciei și intoleranței. Datoriile generale față de Termocentrala Halânga se ridică la suma de 80 miliarde lei pentru municipiul Drobeta Turnu-Severin.

Recomand Guvernului României să decidă fie reținerea pe statele de plată a datoriilor pentru cei cu posibilități financiare, fie închirierea de contracte individuale între furnizorul de agent termic și fiecare locatar al asociațiilor de proprietari și chiriași, iar pentru cei săraci o subvenționare mai substanțială de la stat.

Numai în Drobeta Turnu-Severin mijloacele de încălzire neautorizate au provocat 146 de explozii și incendii.

Atrag atenția Ministerului Administrației Publice că sunt încă multe asociații fără o structură corespunzătoare conform Ordonanței nr.85/30.08.2001 de autorizare și funcționare a Asociațiilor de proprietari.

Singuri administratorii nu au curajul să vină la ușa datornicilor și nici să-i acționeze în judecată.

Cer Guvernului Năstase să revină asupra promisiunii electorale.

   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 1 iunie 2020, 1:20
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro