Ioan Sonea
Ioan Sonea
Ședința Camerei Deputaților din 10 decembrie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.177/20-12-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
21-10-2019
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 10-12-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 10 decembrie 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.17 Ioan Sonea - reflecții asupra stării de fapt la împlinirea a 13 ani de la "declanșare războiului românilor împotriva românilor";

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul deputat Ioan Sonea. Va urma domnul Ștefan Pășcuț.

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Se împlinesc în curând 13 ani de la declanșarea "războiului românilor împotriva României". România o ducea greu, românii trăiau în frig, nu aveau bani, nu aveau produse. România avea o industrie formată din mastodonți industriali, o agricultură pe ferme mamut, de tip C.A.P., I.A.S. Oamenii ademeniți spre oraș așteptau cel puțin un an ca să primească o locuință, un bloc construit în mare grabă, niciodată finalizat. Muncitorii lucrau după planuri cincinale și primeau 70% din salariul cuvenit. Românii nu puteau vorbi liber, nu aveau televizoare cu filme porno sau horror, nu puteau toți călători în străinătate, decât în cadrul lagărului. România construia școli întunecoase, spitale urâte, platforme industriale prea mari, biblioteci, case ale poporului, "Casa poporului", bulevarde, metrouri aglomerate ș.a.m.d.

Desigur, cred că nu înțelegeți că sunt nostalgic. Toate acestea și altele costau enorm. Dar toate acestea constituiau în același timp contradicții iremediabile. Și astfel s-a declașat războiul. Au fost dărâmate statui, întreprinderi, ferme agricole pentru că erau comuniste. Sigur că românii au câștigat războiul cu comunismul, dar ca în orice război modern au existat și pagube colaterale. În ce au constat acestea? Dărâmare de întreprinderi, pierderea autonomiei economice, pierderea de piețe. Și, astfel, s-a ajuns ca după 13 ani de la declanșarea acestei lupte, în România a câștigat corupția, sărăcia, teama, injustiția, teroarea, delațiunea, trădarea. Răboiul continuă, pentru că a mai rămas câte ceva.

După al doilea război mondial, țări ca Franța, Anglia, Egiptul au dus o politică de refacere economică, prin instituirea controlului statului asupra unor domenii vitale. În România, toate guvernele post 1989 au dus o politică de destrămare economică, de renunțare la autoritate, la strategii de perspectivă, totul rămânând la voia întâmplării și a afaceriștilor.

Prea mulți români au devenit săraci, cerșetori la patroni sau la guvernele interesate doar de câștigul propriilor membri, plătind nemunca pentru a avea masă de manevră. Desigur că bugetul se adună tot mai greu, datoriile de 13 miliarde de dolari nu se regăsesc în elemente care să indice un progres în viața omului de rând, desigur. Mă mir că guvernanții nu au învățat și nu învață din istoria noastră și a altora. În scurt timp nu vor mai exista români la cârma economiei noastre, ci doar la nivel de truditor. Neavând bani, în curând, de fapt a și început, se vor vinde resursele. Ce mai lăsăm urmașilor? Un pământ sărăcit, și deasupra și în subsol, pe care binefăcătorii de astăzi îl vor părăsi după epuizare și după ce ne-au făcut cu miliarde de dolari datorii.

Nu dorim naționalizările, pe care le-au făcut de fapt țările despre care aminteam, după 1965, deci după un război. Și noi suntem după un război, practic. Dorim păstrarea rezervelor pentru cei de azi și de mâine, garantarea echității și dreptului egal al cetățeanului României asupra proprietății personale, dar și asupra celei comune, a fost și credem că este o aspirație a poporului român. Acest deziderat în țara noastră poate fi înfăptuit de națiunea română numai sub conducerea forțelor politice, cu adevărat patriotice, și în condițiile instituirii naționalismului economic românesc, ca doctrină de stat a României. Opriți jaful! Păstrați pentru viitorime aurul verde al pădurilor, aurul galben al pământului, aurul cenușiu al creierelor românești. Mulțumesc.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 22 octombrie 2019, 6:28
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro