Plen
Ședința Camerei Deputaților din 18 februarie 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.13/28-02-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
27-05-2020
20-05-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 18-02-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 18 februarie 2003

2. Prezentarea și dezbaterea moțiunii simple "Sănătatea" (supunerea la vot; respingerea moțiunii).

- pauză -

(După pauză, ședința a fost condusă de domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Constantin Niță și Nicolae Leonăchescu, secretari.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Vă rog să vă luați locurile dumneavoastră în primire, pentru a putea începe ședința de astăzi.

Încă o dată, vă rog să vă reluați locurile! Aduc aminte și reprezentanților presei de protocolul pe care îl avem încheiat.

Declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților, anunțându-vă că din cei 344 de deputați, și-au înregistrat prezența 318, sunt absenți 26.

Ordinea de zi a acestei ședinței: votul final și dezbaterea moțiunii. În urma unor consultări cu liderii grupurilor parlamentare, v-am ruga să fiți de acord să începem ședința cu prezentarea și dezbaterea moțiunii și după ce aceasta va fi supusă votului, să parcurgem și lista proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi.

Vă anunț că, potrivit înțelegerii pe care am adoptat-o în Biroul permanent și care a devenit și o practică de dezbatere a moțiunilor, aceasta se va desfășura după următoarea procedură. Întâi va prezenta moțiunea Grupul parlamentar al PRM, apoi va avea cuvântul Guvernul, pentru un răstimp de 45 de minute, iar grupurilor parlamentare li se alocă câte 20 de secunde de deputat care, dacă doresc, pot purta și căciula moldovenească a domnului Baciu, Grupului parlamentar al PSD i se alocă 58 de minute, Grupului parlamentar al Partidului România Mare 24 de minute, Partidului Democrat 9, UDMR-ului 9, Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal 9, Grupului parlamentar al minorităților naționale 6.

Înainte de a da cuvântul reprezentanților Partidului România Mare, îmi fac datoria regulamentară de a întreba pe semnatarii acesteia dacă vreunul dintre dumnealor doresc să-și retragă semnătura. În aceste condiții, dau cuvântul reprezentantului PRM, înțeleg că este domnul chestor Nicolae Vasilescu. Aveți cuvântul.

Domnul Nicolae Vasilescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați invitați,

Din analiza stadiului actual al stării de sănătate a populației, al implementării asigurărilor sociale de sănătate și al performanței serviciilor specifice, rezultă în mod evident scăderea capacității sistemului sanitar de a asigura condițiile necesare unei bune stări de sănătate.

Incapacitatea sistemului sanitar este datorată, în primul rând, deficiențelor de strategie și politică sanitară, problematica sănătății fiind considerată doar la modul declarativ o prioritate națională și, în al doilea rând, neasumării din punct de vedere politic a punerii în practică a programelor multisectoriale din domeniile sociale, economice, educaționale, de mediu și comunicare care să ducă în final la ameliorarea stării de sănătate.

Urmare a lipsei unei politici de sănătate globală și a unei strategii concrete vizând îmbunătățirea stării de sănătate a populației, aceasta s-a degradat continuu, deși, în programul de guvernare pe anii 2001-2004 la capitolul V "Îmbunătățirea stării de sănătate a populației, protecția copilului", se arată că îngrijirea sănătății "trebuie să fie un bun social colectiv, accesibilă tuturor cetățenilor României, indiferent de capacitatea lor de a plăti, pe fondul asigurării unui acces liber și echilibrat la serviciile de sănătate".

Obiectivul strategic declarat "O Românie mai sănătoasă, cu o morbiditate scăzută și mai puține decese premature", nu s-a realizat nici pe departe. Astfel, analiza stării de sănătate a populației arată faptul că ne situăm pe ultimul loc în Europa și printre ultimele din lume.

Putem să exemplificăm acest fapt cu principalii indicatori ai stării de sănătate: mortalitatea infantilă se cifrează la 18,4 la mie, în timp ce țările europene au indicatori de 4 până la 6,8 la mie; decesele materne: 0,34 la mia de nou născuți vii în timp ce în țările europene între 0,03-0,08 la mie; decesele prin boli ale aparatului circulator: 710,6 la suta de mii de locuitori, în timp ce în Europa, indicatorul este cuprins între 70 și 190 la suta de mii de locuitori; mortalitatea este de 190,8 la suta de mii de locuitori, în timp ce în Europa este cuprinsă între 120-140 la suta de mii de locuitori; tuberculoza este de 115,3 la suta de mii de locuitori, situându-ne pe ultimul loc în Europa; sifilisul este în creștere cu 56 la suta de mii de locuitori, precum și la noi născuți, într-un singur an înregistrându-se 306 cazuri; cazurile de HIV - Sida la copii sunt în număr de 6.445 reprezentând jumătate, subliniem jumătate din numărul copiilor bolnavi de SIDA din Europa; durata medie a vieții este de 66,3 ani la bărbați și 67,8 ani la femei, în Europa, indicatorul situându-se între 69 și 76 de ani.

Față de țările candidate la aderare în Uniunea Europeană, România se găsește, conform evaluării Biroului regional al Organizației Mondiale a Sănătății pentru Europa, pe ultimul loc sau mai bine zis pe primul loc la mortalitatea prin boli cardiovasculare, accidente cerebrale vasculare, cancere, accidente și traumatisme. Asociind aceste cauze de mortalitate și morbiditate cu îmbătrânirea populației și cu modelul morbidității în care predomină bolile cronice, trebuie elaborate strategii preventive de îngrijiri medico-sanitare și comunitare, având în vedere și faptul că aproape jumătate din populația țării trăiește în mediul rural, adică 45,2%, iar rata mortalității este aici de 1,65 ori mai mare ca în mediul urban, strategii care au fost complet neglijate și nefinanțate.

În ceea ce privește finanțarea sistemului de sănătate în anii 2001-2002-2003 menționăm următoarele: în anul 2001 s-au alocat pentru sănătate 42,409 mii miliarde lei, respectiv 4,1% din p.i.b., dintre care 41.434 reprezintă venituri colectate de fondul de asigurări sociale de sănătate de la populație și deci, un bun privat, iar 8.204 mii miliarde venituri de la bugetul de stat, astfel încât fondurile de la populație reprezintă 80,7% din buget, iar fondurile de la stat 19,3%. În aceste condiții, bugetul global pentru sănătate este de 4,1% din p.i.b., în fapt, din bugetul de stat este doar 0,82% din p.i.b.

În anul 2002 s-au alocat sănătății 62,562 mii miliarde, respectiv 4,2% din p.i.b., din care 50.000 miliarde reprezintă venituri colectate de la populație prin casele de asigurări, iar 11,699 mii venituri de la bugetul de stat, astfel încât 81,3% din buget este colectat de la populație, iar 18,7% este de la bugetul de stat. Valoarea p.i.b. a acestui buget este raportată drept 4,2 din p.i.b., dar în mod real, ceea ce alocă statul este de 0,98% din p.i.b., restul fiind banul privat al populației.

În anul 2003 s-au alocat prin Legea bugetului global al sănătății 73,086 mii miliarde lei, dintre care, 56,741 mii miliarde sunt ale fondului asigurărilor sociale de sănătate, iar 16,345 mii miliarde din bugetul de stat.

Procentul bugetului pentru sănătate pe anul 2003 reprezintă 3,8% din p.i.b., deci, mai mic decât în anii precedenți, ceea ce ne situează pe ultimele locuri din Europa. Mai mult, contribuția statului prin bugetul alocat Ministerului Sănătății și Familiei este de numai 20%, respectiv 0,8% din p.i.b., restul de 80%, respectiv 3,0% din p.i.b. reprezintă bugetul asigurărilor sociale de sănătate constituit din contribuția asiguraților. Această alocare insuficientă din bugetul de stat s-a repercutat negativ asupra sănătății publice a acțiunilor de promovare a sănătății de profilaxie și control al bolilor, componenta profilactică din medicină situându-ne în coada Europei. Astfel, în anul 2003, finanțarea sistemului sanitar a continuat în aceeași manieră: subfinanțare și alocare nejudicioasă a resurselor la nivel regional și național, s-a păstrat tendința de a aloca resursele spre îngrijire terțiare și curative în dauna îngrijirilor primare, preventive de sănătate publică.

Bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a fost astfel structurat încât veniturile să fie mai mari decât cheltuielile, iar în aceste condiții, la sfârșitul anului 2001, soldul a fost de 9.000 miliarde lei pe care sistemul de sănătate l-a colectat, dar nu a avut dreptul să le cheltuiască, iar spitalele au rămas cu datorii de 6,6 mii miliarde lei, deși, în structura bugetului, prin reportare era obligatorie trecerea acestor sume pentru anul 2002 ca și venituri certe. Mai mult, titlurile de creanțe care devin titluri executorii nu sunt luate în evidențele contabile, ci în cele extracontabile, astfel încât venituri certe nu sunt evidențiate, ceea ce este complet nelegal, iar la sfârșitul anului 2002, în afară de excedent au mai rămas circa 20 de mii de miliarde din creanțe, care nu au fost înregistrate și folosite de sistemul sanitar, fiind redirecționate și deturnate de la scopul pentru care au fost colectate. Pentru anul 2002, nivelul aprobat al cheltuielilor față de venituri a fost cu 2431 miliarde lei mai mic decât venitul din spitale, având datori de 12.400 miliarde lei.

Tot în acest context arătăm că în alte țări valoarea din p.i.b. alocată sănătății este cu mult mai mare, precum: Polonia 4,8%, Ungaria 6,9%, Bulgaria 6,7%, Cehia 6,7%. Media în țările est-europene fiind de 5,9%, iar în cele ale Uniunii Europene de 8,8%, spre exemplu: Germania 10,6%, Franța 9,5%, Olanda 8,1%, Austria 8%. De asemenea, cheltuielile pentru sănătate per locuitor an în Ungaria sunt de 400 de dolari, în Polonia de 290 de dolari, în Bulgaria de 95 de dolari, în timp ce România îi revine ultimul loc, cu 70 de dolari. Ne situăm astfel printre țările candidate pentru aderarea la Uniunea Europeană privind alocarea de fonduri pentru sănătate și în același timp suntem, conform indicatorilor de sănătate, pe ultimul loc privind starea de sănătate a populației.

Rămânând în sfera bugetului și a alocării resurselor financiare, semnalăm deficiențe grave care au fost constatate de controlul Curții de Conturi efectuat la Ministerul Sănătății și Familiei și Casa Națională de Asigurări de Sănătate privind exercițiul financiar bugetar pe anul 2001. Astfel, neefectuarea plăților nete de casă de către Ministerul Sănătății și Familiei, conform prevederilor inițiale, cât și a celor definitive a condus la imobilizarea unui volum important de credite de 415,5 miliarde lei față de prevederile definitive cu un grad de realizare de 96% și respectiv 125,6 miliarde lei față de prevederile inițiale cu un grad de realizare de 98,7%.

Ministerul Sănătății și Familiei avea obligația analizării lunare și trimestriale a creditelor bugetare și să cedeze suma de 415,5 miliarde lei la fondul de rezervă la dispoziția Guvernului în scopul redistribuirii sumei pentru activități ce necesitau fonduri din credite bugetare, evitându-se imobilizarea acestora.

De asemenea, din datele înscrise în contul de execuție și bilanțul contabil întocmite de minister, s-a constatat că acestea nu corespund cu situația reală a elementelor patrimoniale și cu cele înscrise în evidența contabilă, astfel: cheltuielile de capital raportate prin contul de execuție pentru aparatul central sunt în sumă de 274 miliarde, în loc de 213,9 miliarde lei, majorate nejustificat cu suma de 59,9 miliarde lei, reprezentând viramente efectuate de minister în contul a 9 instituții aflate în subordinea sa și pentru care instituția nu deține documente care să justifice aceste cheltuieli.

În postul "mijloace fixe" înscris în bilanțul centralizat nu au fost înregistrate mijloace fixe finanțate din credite externe în sumă de 834 miliarde lei și împrumuturi externe BIRD în sumă de 110 miliarde lei, deși ministerul avea obligația transmiterii la unitățile beneficiare a valorii de inventar a mijloacelor fixe recepționate și obținerii copiilor notelor contabile de înregistrare în contabilitate pentru toate mijloacele fixe recepționate și înregistrate la unitățile sanitare.

În bilanțul aparatului central, la posturile "mijloace fixe", "obiecte de inventar în folosință" și "materiale" nu au fost înregistrate bunuri materiale în valoare de 7,3 miliarde lei, reprezentând aparatură și instrumentar medical din rezerva de mobilizare, bunuri materiale primite în cadrul programelor de finanțare finanțate de PHARE.

Constituirea resurselor financiare ale bugetului asigurărilor sociale de sănătate s-a efectuat pe baza contribuțiilor persoanelor juridice și fizice la fondul asigurărilor sociale de sănătate, fără a se lua în calcul potențialul structurilor teritoriale ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în recuperarea restanțelor care, la 31.XII.2000, erau în volum de 9.201,5 miliarde lei.

Acest fapt a condus la subdimensionarea cu aceeași sumă a indicatorului "venituri totale" înscris în bugetul pe anul 2001.

Raportarea de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate a unui grad de realizare a veniturilor sistemului de asigurări sociale de sănătate de 99,9% se referă numai la prevederile definitive înscrise în bugetul de venituri și cheltuieli centralizat, în care nu au fost cuprinse creanțele restante ale contribuabililor la fondul asigurărilor sociale de sănătate care, la 31.XII.2000, erau de 9.201,5 miliarde lei.

În acest context, gradul de realizare a veniturilor a fost de 81,9%, ca urmare a neîncasării creanțelor.

Dimensionarea cheltuielilor din fondul asigurărilor sociale de sănătate, în volum de 37.520,9 miliarde lei și repartizarea acestora pe ordonatorii secundari și destinații s-a efectuat în concordanță cu obiectivele și prioritățile prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli centralizat la nivelul veniturilor de încasat în anul 2001, fără a se avea în vedere nivelul disponibilităților financiare ale sistemului asigurărilor sociale de sănătate care, la 31.XII.2000, erau în sumă de 4.778,3 miliarde lei.

De asemenea, la fundamentarea volumului de cheltuieli al bugetului fondului de asigurări sociale de sănătate, la nivelul structurilor teritoriale ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nu s-a avut în vedere nivelul arieratelor înregistrate de unitățile sanitare care, la 30.XI.2001, au fost în sumă de 6.423,6 miliarde lei.

Casa Națională de Asigurări de Sănătate a subdimensionat prevederile bugetare la partea de cheltuieli, luând în calcul costurile prestațiilor realizate în anul 2000, neactualizate cu indicii de inflație pe anul 2001, ceea ce a condus la neasigurarea finanțării cheltuielilor privind serviciile medicale furnizate de unitățile sanitare.

În bilanțul contabil întocmit la 31.XII.2001, nu a fost înscrisă suma de 16.058 miliarde lei, reprezentând creanțe din contribuții la fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel că aceasta nu oferă o imagine fidelă a poziției financiare, a performanțelor financiare, a fluxurilor de trezorerie și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată.

Casa Națională de Asigurări de Sănătate și structurile teritoriale au aprobat, în perioada noiembrie-decembrie 2001, înlesniri la plata contribuțiilor pentru 245 de contribuabili, în sumă totală de 536,4 miliarde lei, stabilindu-se perioade de recuperare cuprinse între 12 și 60 de luni.

Prelungirea perioadei de încasare a creanțelor în alte exerciții bugetare decât cele în care contribuția devenise exigibilă la plată a condus la neîncasarea veniturilor estimate la buget și la neconstituirea resurselor financiare pentru acoperirea cheltuielilor angajate de unitățile sanitare.

Contabilitatea stocurilor în valoare de 46,3 miliarde lei din rezerva de mobilizare și rezerva pentru situații speciale nu a fost organizată și condusă analitic, cantitativ și valoric pe fiecare categorie de bunuri.

În aceste condiții de subfinanțate și de utilizare nejudicioasă a resurselor, și așa limitate, asistăm la un proces de distrugere continuă a sănătății națiunii.

Deși anual se strâng de la populație aproape 2 miliarde de dolari, contribuția pentru Sănătate, această contribuție nu se întoarce la populație sub forma serviciilor de sănătate acordate.

Din această cauză, apreciem că nu se poate asigura tratamentul bolnavilor. Medicamentele compensate, datorită limitării bugetelor medicilor de familie, nu ajung nici pentru copii, care au gratuitate absolută.

Spitalele se confruntă cu dificultăți imposibile, dat fiind datoriile mari pe care le au.

Furnizorii de echipamente și medicamente nu mai pot elibera spitalelor ceea ce este absolut necesar pentru funcționarea acestora.

De asemenea, programul de transplant complet subfinanțat face ca pe listele de așteptare să existe sute de bolnavi care în ultimă instanță își pierd viața, deși medicina românească are posibilitatea, cu nimic mai prejos decât alte țări, de a salva acești bolnavi.

Tot ca strategie politică, în Programul de guvernare este prevăzut: "Ministerul Sănătății și Familiei va emite și aplica acte normative care să înlocuiască sistemul centralizat și de comandă printr-un sistem descentralizat și eficient în favoarea cetățeanului. Creșterea autonomiei serviciilor de sănătate va stimula competiția și calitatea serviciilor medicale, Ministerul Sănătății și Familiei va fi ferm și corect, restabilind autoritatea instituției de stat, dezvoltând strategia și punând în practică politica Guvernului în domeniul sănătății populației, prin aplicarea principiilor moderne de satisfacere a asistenței medicale, de protecție și susținere a stării de sănătate colective și individuale".

Vom arăta că, dimpotrivă, Ministerul Sănătății și Familiei a procedat exact invers, revenind prin actele normative emise la o centralizare excesivă și la pierderea autonomiei instituțiilor sanitare.

Astfel, din punct de vedere instituțional, după ce s-a încercat înființarea unei agenții naționale de colectare a contribuțiilor de asigurări sociale de stat, care să colecteze în comun fondurile pentru sănătate, șomaj, pensii, inițiativă care a fost stopată de intervenția fermă a Comisiei pentru sănătate și familie, s-a subordonat Ministerului Sănătății și Familiei, printr-o ordonanță de urgență, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, președintele ei devenind secretar de stat în Ministerul Sănătății și Familiei, deci un subordonat politic al partidului de guvernământ, ceea ce prejudiciază autonomia Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și gestionarea transparentă a fondurilor.

Se poate accepta faptul că nu sunt fonduri suficiente pentru Sănătate de la bugetul de stat, deoarece p.i.b-ul este cel existent și are cauzalitatea lui complexă. Dar, cum este posibil să se modifice legislația astfel încât 2 miliarde de dolari adunați de la populație pentru Sănătate, și care sunt bani privați, să nu fie folosiți exclusiv pentru Sănătate, fără acțiuni coercitive din partea statului, care folosește o parte din acești bani în alte scopuri. Cu atât mai mult cu cât casele de asigurări de sănătate din țările Uniunii Europene sunt real autonome, având un control parlamentar asupra gestiunii legale a banilor, care sunt folosiți exclusiv pentru Sănătate și cu care, dacă există posibilitatea, se pot face diferite afaceri ce aduc, de asemenea, profit utilizat numai pentru activități sanitare.

Menționăm în acest context că în Raportul Băncii Mondiale pe anul 2002 privind situația din România, la Capitolul III, intitulat "Îmbunătățirea alocării resurselor în sectorul de sănătate", se arată că: "Guvernul, în etapa de aprobare a bugetului definește limitele de cheltuieli totale pentru fondul național al asigurărilor de sănătate.

Acest lucru are ca scop prevenirea sistemului de sănătate de la cheltuirea întregului venit rezultat din contribuțiile la asigurări de sănătate, astfel încât surplusurile care rezultă să fie folosite pentru a stabili deficitele necesare pentru alte bugete de asigurări naționale, și anume, pentru fondul de pensii.

Acest lucru a creat tensiuni în cadrul sistemului, slăbind răspunderea și controlul financiar, deoarece practica de a avea cheltuielile încă definite de autoritatea centrală este inconsecventă cu modelul referitor la contribuțiile de asigurări sociale adoptat de România.

Trebuie, de asemenea, clarificată responsabilitatea cu privire la veniturile din cadrul sistemului de asigurări de sănătate, dat fiind faptul că Ministerul Sănătății și Familiei a asigurat controlul asupra surplusului veniturilor pentru a ajuta la închiderea deficitului fiscal cronic guvernamental".

Menționăm că scutirea de contribuție la fondul de asigurare de sănătate a pensionarilor este de fapt o deturnare a banilor de la Sănătate spre fondul de pensii care, de asemenea, din start este insuficient, deși banii din contribuția pentru pensia cetățeanului ar trebui să existe.

Recent, președintele C.N.A.S. a afirmat pe posturile de radio și televiziune că banii de la fondul de sănătate au fost folosiți pentru acoperirea fondului de pensii.

În aceste condiții, un grup de parlamentari din toate partidele au inițiat un proiect de lege privind asigurările de sănătate, prin care se asigură autonomia Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, și care dă posibilitatea ca banii colectați de la populație, în valoare de 14% din venitul salarial al fiecăruia și care însumează aproape 2 miliarde de dolari pe an, să se poată folosi conform principiului solidarității și subsidiarității, exclusiv pentru sănătate.

Conform acestui proiect, Casa Națională de Asigurări de Sănătate este subordonată Parlamentului și se va supune controlului Curții de Conturi.

În fapt, acest proiect de lege nu face altceva decât să transpună experiența majorității statelor care au sisteme de asigurări de sănătate solide, reușind astfel să ieșim din situația de criză gravă în care se află starea de sănătate la noi în țară.

De asemenea, proiectul de lege vine în întâmpinarea a ceea ce Banca Mondială a constatat și necesită o urgentă remediere.

Proiectul de lege a fost analizat și votat de Comisia pentru sănătate, tineret, ecologie și sport a Senatului și, în același timp, votat pe articole de plenul Senatului. Actualmente, însă, acest proiect legislativ este în permanență obstrucționat de către structurile guvernamentale care văd că, o dată cu aprobarea acestui proiect, deturnarea banilor colectați de la oameni pentru sănătate nu se va mai putea face.

Probabil că rațiunea celor care obstrucționează este legată de faptul că se consideră că este mult mai benefic să deturneze spre alte goluri fiscale acești bani, decât să rezolve problemele complexe legate de starea de sănătate a națiunii.

Incontestabil că bugetul de stat, prin care a fost finanțat sistemul de sănătate înainte de 1989, dacă este comparat cu situația de criză în care s-a ajuns astăzi în sistemul sanitar, atestă faptul că acest buget de stat este net superior finanțării actuale, care nu este nici buget de stat, nici casă de asigurări de sănătate, conform modelului altor țări, ci o combinație nefericită care a condus la o situație gravă în care ne aflăm și astăzi în domeniul sănătății.

Este suficient să amintim doar faptul că în timpul bugetului de stat nu a existat nici o situație în care copiii între 0 și 16 ani să nu aibă medicamente gratuite, iar actualmente acestora să nu le putem asigura în realitate gratuitatea tratamentelor nici până la vârsta de un an.

Subordonarea de către Ministerul Sănătății și Familiei a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în condițiile în care se derulează proiectul Consensus 3 de dezvoltare a capacității instituționale a caselor de asigurări de sănătate, în colaborare cu experți ai Casei de Asigurări din Germania - AOK, duce în mod cert la pierderea credibilității externe în ceea ce privește programul de reformă și de armonizare cu structurile Uniunii Europene.

Se menține, prin această subordonare, administrarea fondului de asigurări sociale de sănătate de către Ministerul Finanțelor Publice, ceea ce exclude autonomia financiară a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Modificarea structurii și organizării sistemului de asigurări de sănătate prin ordonanța de urgență menționată a atras modificarea condițiilor de acordare a asistenței medicale. Astfel, bugetul alocat asistenței medicale primare, în noile condiții este de numai 7,6% din totalul fondurilor de asigurări sociale de sănătate, ceea ce ar duce la scăderea valorii punctului față de anul 2002 cu aproximativ 1.000 de lei, aceasta ducând la imposibilitatea funcționării cabinetelor de medicină ale familiei.

De asemenea, alte reglementări, cum sunt: lista de medicamente compensate și gratuite pentru anul 2003, întocmită arbitrar și necorespunzător, acordarea dreptului farmacistului de a înlocui medicamentele prescrise de medic cu altele, neachitarea datoriilor din sistemul sanitar, de aproximativ 13 mii de miliarde din fondul asigurărilor sociale de sănătate, excluderea unor bolnavi, cum sunt imobilizații la pat după accidente vasculare cerebrale, cu insuficiență cardiacă, cu infarcte de miocard și cu alte boli, din categoria persoanelor cu handicap, neîntocmirea la timp a normelor de aplicare a contractului-cadru care nu au fost trimise la Monitorul Oficial decât cu întârziere, excluderea Colegiului medicilor de la avizarea normelor contractului-cadru și acordarea acestui drept doar Ordinului asistenților medicali, generează o și mai mare criză și degringoladă în sistemul sanitar.

La aceasta, se adaugă decizii aberante privind structura organizatorică sau chiar desființarea unor unități sanitare de excelență. Structura organizatorică a instituțiilor furnizoare de servicii medicale a rămas rigidă, neadaptată atât schimbărilor induse de asigurările de sănătate, cât și managementului modern administrativ și financiar. Se remarcă și lipsa integrării funcționale între componentele sistemului de sănătate, spitale, unități ambulatorii de specialitate, medici de familie, sub sistemul de urgență. Au fost desființate unități sanitare de elită, cum este Institutul de Fiziologie Normală și Patologică "Daniel Danielopolu", sau altele, care au fost restructurate, sau care au o structură care nu mai seamănă cu nimic din ceea ce aveau ele în trecut. Și este exemplul cel mai important Institutul de Geriatrie și Gerontologie "Prof.dr. Ana Aslan", care a fost trecut în subordinea Regiei Autonome a Protocolului de Stat, iar conducerea prestigioasă de specialitate a fost, bineînțeles, înlocuită.

În sfera politicilor sanitare și a managementului, pe lângă coordonarea intersectorială ineficientă, menționată anterior, este de remarcat faptul că promovarea sănătății a fost considerată neprioritară, la fel ca și îngrijirile medicale primare și cele profilactice. Managementul este necompetitiv și necorespunzător, Ministerul Sănătății și Familiei practicând în continuare un management operațional, în loc de cel strategic.

Menționăm faptul că, în urmă cu doi ani, chiar a fost desființat Institutul de Perfecționare al Medicilor și Farmaciștilor, sarcinile lui fiind preluate de o direcție din minister, pentru ca în prezent să fie reînființat, fiind absolut necesar pentru integrarea în structurile europene.

În ceea ce privește politica resurselor umane, ea este contrară tuturor cerințelor de integrare europeană și a contribuit din plin la degradarea sistemului sanitar. Deși numeric aproape de normele Uniunii Europene, resursele umane sunt distribuite nerațional între diverse categorii profesionale și specialități, ca și la nivel regional, urban și rural.

La aceasta se adaugă instruirea necorespunzătoare, mai ales în domeniul managementului și al administrației, și subfinanțarea cercetării științifice medicale.

Sunt de menționat fluctuația și desele schimbări ale personalului de conducere din administrația sanitară centrală și locală, personal care a beneficiat de instruire în cadrul unor programe cu finanțare externă prin Banca Mondială sau PHARE.

Exemplificăm cu desele schimbări din eșaloanele 2 și 3 ale Ministerului Sănătății și Familiei, care ar fi trebuit să asigure stabilitatea și continuitatea. Actualmente, spre exemplu, în Secretariatul General al Ministerului Sănătății și Familiei a fost angajat cu responsabilități importante un medic proaspăt absolvent al facultății, care nu a promovat examenul de rezidențiat și care ar trebui să aibă rol în coordonarea acestui sector.

În același timp, schimbarea celor doi secretari de stat - un distins profesor doctor, cu o mare experiență, și o juristă cu o reală competență profesională - nu are nici o legătură cu dificultățile din sistemul sanitar.

La aceasta se adaugă noile reglementări privind condițiile de admitere la rezidențiat pentru cadrele didactice universitare, care blochează pur și simplu activitatea universităților de medicină și farmacie. Chiar, mai mult, se încearcă modificarea legii care stabilește că pregătirea asistenților medicali se face, după caz, atât prin școlile postliceale sanitare, cât și prin colegii universitare, invocându-se cerințele Uniunii Europene, deși acest fapt nu este real, Parlamentul ratificând Convenția de la Strasbourg cu puțin timp în urmă.

Salarizarea personalului medical este mai mult decât umilitoare. Valorile salariului mediu prevăzute de Legea bugetului pe 2003 sunt inacceptabile, deoarece nu reflectă importanța și impactul social al activității desfășurate de medici.

Pe de altă parte, salariile sunt inadmisibil de mici în comparație cu alte sectoare bugetare, cu funcții echivalente. Astfel, dacă facem o analiză comparativă a salariilor minim/maxim în sectorul bugetar, rezultă următoarele: justiția are un coeficient de minim 1 și maxim 7,83; medicina - minim 1, maxim 2,83; învățământul universitar - minim 0,83, maxim 2,26. Dacă ne raportăm la alte țări, în Statele Unite ale Americii justiția are un minim 1, maxim - 2,16; învățământul universitar - minim 1, maxim 2,1; medicina - minim 1,07, maxim 7,71. Austria: justiție - minim 1, maxim 3,6; medicină - minim 0,85, maxim 1,88; învățământ - minim 0,87, maxim 2,84.

Totodată, salarizarea sectorului bugetar trebuie să pornească de la stabilirea funcțiilor echivalente minime și maxime în toate domeniile sectorului bugetar, astfel încât acestora să li se atribuie un salariu de bază aproximativ egal. Așadar, funcțiile maxime echivalente pentru diverse sectoare bugetare ar putea fi: profesor universitar, medic primar, cercetător științific gr.I, judecător la Curtea de Apel, general de armată și altele.

Declarând Sănătatea o prioritate națională și dorind creșterea calității actului medical, aceasta trebuie să fie susținută și prin motivația salarială corespunzătoare a personalului sanitar.

A crede că un medic primar șef de secție poate să-și păstreze profesionalitatea, participând la congrese și achiziționând cărți de specialitate, cu suma de aproximativ 200 de dolari pe lună, iar un medic rezident poate trăi și poate să se dezvolte profesional din aproximativ 60 de dolari pe lună, la care mai adăugăm aberația că un profesor universitar medic are salariul mai mic decât medicul primar, este mai mult decât nociv și subminează profund funcționarea întregului sistem de sănătate.

Reiterăm faptul că statul, respectiv Guvernul și Ministerul Sănătății și Familiei, sunt responsabili de starea de sănătate a națiunii și trebuie să ia decizii politice juste și ferme care să ducă la performanța sistemului sanitar și la ameliorarea stării de sănătate.

Concluzionăm asupra celor prezentate că tot ceea ce se întâmplă cu sănătatea populației reprezintă, din nefericire, un program lent de distrugere a condiției umane în țara noastră și necesită o urgentă soluționare.

Ca urmare, deputații PRM semnatari ai acestei moțiuni, ne adresăm celorlalți colegi ca, în urma dezbaterilor exprimate de fiecare grup parlamentar, Camera Deputaților să-și exprime poziția prin votul său în această problemă vitală pentru poporul român - sănătatea -, solicitând Guvernului următoarele:

1. Retragerea Ordonanței de urgență nr.150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, astfel încât Casa Națională de Asigurări de Sănătate să rămână sub control parlamentar.

2. Asigurarea unei salarizări decente pentru personalul medico-sanitar, așa după cum s-a propus cu ocazia aprobării bugetelor în anii 2000, 2001 și 2002, cu un salariu minim de circa 6 milioane lei pentru medicul rezident și pentru medicul primar un minim de 20 de milioane lei pe lună.

3. Asigurarea unei finanțări corespunzătoare a medicilor de familie care, actualmente, sunt în imposibilitate de a-și desfășura activitatea, în condițiile scăderii valorii punctului.

4. Achitarea de urgență a datoriilor pe care le au spitalele din fondurile anului 2002 și o finanțare corespunzătoare a acestora, astfel încât furnizorii de medicamente să poată asigura cele necesare sistemului sanitar și să iasă din starea de faliment în care există.

5. revederea de urgență a contractului-cadru și a modalității de finanțare a acestuia, întrucât actualmente sistemul sanitar se găsește în imposibilitatea de funcționare.

6. Acordarea de tichete de masă pentru personalul unităților sanitare, în concordanță cu legea aprobată de Parlament cu 6 luni în urmă.

7. Casa Națională de Asigurări de Sănătate, conform cerințelor Uniunii Europene, să fie autonomă și auditată financiar de una dintre marile firme de audit internațional, astfel ca să se realizeze folosirea banilor în mod optim, exclusiv pentru Sănătate.

8. Eliberarea din funcție a persoanelor incompetente din sistemul managerial sanitar și stoparea unor schimbări de tipul celor menționate, prin care persoane fără competență profesională sunt numite în demnități publice de mare răspundere în sistemul sanitar.

Vă mulțumesc pentru atenție.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc și eu, domnule coleg, pentru operativitatea dumneavoastră. A fost un bun exercițiu fizic pentru călătoria în jurul lumii, pe care o preconizați în vară.

Stimați colegi,

S-au înscris la cuvânt, până în prezent, din partea Partidului Social Democrat - Ovidiu Brânzan, Liviu Bara, Horia Neamțu, Lucia Lepădatu, Gheorghe Popescu; din partea colegilor noștri de la PRM - Ifrim Mircea, Abiței Ludovic și Bolcaș Lucian. N-am primit, încă, din partea Partidului Democrat, Partidului Național Liberal.

Aștept, în continuare, lista celor care doresc să intervină.

Dau cuvântul Guvernului.

Aveți cuvântul, doamnă ministru.

Doamna Daniela Bartoș (ministrul sănătății):

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Permiteți-mi, vă rog, să afirm, cu toată convingerea, de la bun început, că Guvernul Năstase respectă întru totul drepturile constituționale și regulamentare ale membrilor Parlamentului de a iniția moțiuni pe diferite teme de larg interes public, cetățenesc, cum este și cazul Moțiunii "Sănătatea", promovată de Grupul parlamentar al PRM din Camera Deputaților.

De aceea, considerăm bine venite dezbaterile care vizează aspecte ale sectorului sanitar, domeniu cu mare impact asupra populației, pentru că, printr-un dialog profesionist, bazat pe argumente și date concrete, opinia publică va fi astfel corect informată asupra eforturilor pe care Guvernul nostru le-a întreprins, precum și asupra programului pe care dorim să-l aplicăm în continuare în domeniul ocrotirii sănătății.

Dorind o dezbatere deschisă și fundamentată pe motivații solide, vreau să afirm totodată că Guvernul respinge calificativele negative nuanțate în mod global, nefondate și având o tentă pronunțată politicianistă, care sunt de natură să inducă atât în rândurile opiniei publice, cât și ale specialiștilor din domeniu, confuzie și neîncredere în capacitatea de operare corespunzătoare a sectorului sanitar.

Astfel, nu putem împărtăși afirmațiile din cuprinsul moțiunii conform cărora strategia și politica sanitară promovate în ultimii doi ani sunt deficitare.

Din contră, dorim să informăm pe distinșii parlamentari și pe dumneavoastră, stimați colegi, cu toată fermitatea, că Guvernul Năstase, în concordanță cu doctrina social-democrată, care stă la baza Programului nostru de guvernare, aprobat de Parlament, acordă un rol principal politicilor sociale, în cadrul cărora ocrotirea sănătății reprezintă o prioritate, fapt demonstrat și de fondurile consistente alocate în anii 2001 și 2002 prin bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de sănătate.

Considerăm că sunt mai mult decât edificatoare în sensul acestor afirmații următoarele date: în perioada de după 1998, de când a început să se aplice noul sistem de finanțare, preponderent prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate și în completare de la bugetul statului, până în anul 2000, media alocațiilor pentru sectorul sanitar a fost de circa 1,3 miliarde dolari.

Față de aceasta, în anii 2001 și 2002, sumele repartizate cu această destinație au crescut în termeni comparabili cu 38%, ajungându-se la o medie anuală de 1,8 miliarde de dolari, pentru ca, prin bugetul pe 2003, să se prevadă alocații de circa 2 miliarde de dolari, cu aproximativ 8% mai mult decât în anul 2002.

Conștienți de faptul că în unele situații utilizarea fondurilor publice alocate sectorului sanitar nu s-a făcut corespunzător și că se manifestă în continuare imperfecțiuni în acest domeniu, Guvernul, ministerul sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate au conceput și aplicat o serie de măsuri având ca scop îmbunătățirea situației din sfera ocrotirii sănătății. Astfel, pentru început, s-a trecut la reorganizarea de fond a asistenței medicale atât prin transferarea competențelor de administrare a sistemului ocrotirii sănătății la nivelul comunităților locale, care cunosc mai bine nevoile cetățenilor, cu asigurarea la un nivel corespunzător a fondurilor aferente, cât și prin redimensionarea și reprofilarea spitalelor, în raport cu nevoile reale ale populației.

O serie de capacități spitalicești care nu erau utilizate la parametrii eficienți au fost adaptate cerințelor de tratament operativ al pacienților, ținându-se seama și de practicile pe plan mondial, organizându-se, astfel, alternative de spitalizare, saloane de spitalizare cu condiții deosebite, saloane de spitalizare pentru diagnostic și tratament de o zi și altele.

S-au extins și modernizat dotările de la camerele de gardă a peste 100 de spitale, aceste unități transformându-se în structuri moderne pentru primirea urgențelor.

s-a acționat ferm pentru creșterea transparenței și îmbunătățirea metodelor de utilizare la toate nivelele a fondurilor alocate, prin: trecerea de la sistemul de achiziții prin metoda de selecție a ofertelor la nivel de spital, la achiziții pe bază de licitații publice la nivelul întregii țări pentru programele naționale de sănătate; adoptarea sistemului de achiziție prin licitație electronică pentru procurarea de medicamente, reactivi, materiale sanitare, hrană și alte bunuri, în cazul tuturor spitalelor din țară.

S-a perfecționat cadrul legal și metodologic de elaborare și aprobare a bugetelor de venituri și cheltuieli ale unităților sanitare, în sensul stabilirii unor reguli și priorități clare pentru angajarea și utilizarea fondurilor alocate acestora în scopul evitării acumulării de plăți restante către diverși furnizori, cât și pentru evitarea unor decizii subiective sau a unor acte de corupție la nivelul factorilor de conducere a unităților respective.

S-au identificat acțiunile de control, atât din partea Ministerului Sănătății și Familiei, cât și din partea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, ocazie cu care au fost constatate numeroase deficiențe și abateri de la normele legale și procedurile regulamentare săvârșite în unitățile spitalicești, dar și la nivelul asistenței medicale primare.

Față de aceste situații au fost adoptate măsurile prevăzute de lege pentru sancționarea persoanelor vinovate, inclusiv recuperarea sumelor cheltuite nejustificat pentru anii 2001 și 2002, astfel: au fost aplicate 717 sancțiuni administrative; s-au recuperat 322 de miliarde de lei, reprezentând prejudicii create fondurilor alocate sănătății; a fost hotărâtă destituirea unor persoane având funcții de conducere în unitățile sanitare; au fost reziliate un număr de 73 de contracte; au fost întocmite și înaintate organelor competente un număr de 246 de dosare conținând fapte de natură penală.

În vederea îmbunătățirii calității actului medical au fost întreprinse următoarele măsuri. Redistribuirea, conform unor criterii obiective, în raport cu nevoile populației, a echipamentelor și aparaturii medicale cumpărate din credite externe de către puterea de dreapta în anii 1999-2000, achiziții care s-au dovedit în unele cazuri ineficiente și inoportune față de nevoile unităților spitalicești. Asigurarea de fonduri suplimentare, în valoare totală de aproximativ 156 de miliarde de lei, în perioada 2001-2002, unităților cărora li s-au repartizat echipamente medicale noi în vederea instalării și punerea în funcție a acestora. Revizuirea listei medicamentelor compensate și gratuite în scopul îmbunătățirii structurii acesteia pentru a răspunde mai bine specificului patologiei din țara noastră, precum și pentru promovarea medicamentelor din producția autohtonă, fabricate conform standardelor internaționale și având aceleași efecte ca medicamentele străine, dar înregistrând prețuri substanțial mai reduse decât cele ale produselor din import. S-au creat astfel premisele unor economii importante la fondurile alocate cu această destinație, care au fost în mod operativ utilizate tot pentru satisfacerea nevoilor pacienților, crescând ca efect accesul acestora într-un număr mai ridicat la medicamente, comparativ cu soluțiile oferite de vechea listă de medicamente gratuite și compensate.

A crescut gradul de compensare a medicamentelor pentru pacienți prin suportarea de către stat a 65% din prețul de vânzare cu amănuntul a medicamentelor prescrise de către medici, comparativ cu compensarea a 70% din prețul substanței de bază a medicamentului similar la prețul cel mai scăzut. Prin această schimbare majoră în politica medicamentului, în general, a sistemului de compensare în acest domeniu, în special, sprijinul acordat pacienților beneficiari de medicamente compensate a crescut cu circa 40%, ceea ce a condus la creșteri substanțiale ale alocațiilor bugetare cu această destinație. S-au promovat și noi programe naționale de sănătate astfel. În vederea îmbunătățirii asistenței acordate mamei și copilului nou născut, s-a introdus asigurarea de lapte praf gratuit pentru copiii de până la un an, precum și acordarea de asistență medicală pre și postnatală mamelor. Au fost cuprinse în sfera programelor naționale de sănătate toate persoanele cu afecțiuni cronice specifice, spre deosebire de perioada 1997-2000 când, din lipsa fondurilor și în multe cazuri datorită administrării defectuoase a sectorului sanitar, mulți dintre bolnavii eligibili nu au primit tratamentul necesar.

Iată, deci, stimați colegi parlamentari, că numai prin enumerarea acestor acțiuni concrete și vizibile la nivelul rețelei sanitare se poate constata dacă există bună credință. Importanța pe care Guvernul nostru o acordă sectorului sanitar, atât prin acțiuni de alocare prioritară a unor fonduri, cât și prin măsuri ferme de creștere a transparenței și întăririi disciplinei financiar contabile în utilizarea fondurilor publice alocate acestui domeniu. Ca urmare a acestor decizii, starea de sănătate a înregistrat îmbunătățiri la o serie de indicatori, ceea ce contrazice afirmațiile nefondate și tendențioase a inițiatorilor moțiunii, referitoare la această problematică, astfel. Mortalitatea infantilă a scăzut de la 18,6 la mie în anul 2000, la 16,9 la mie în anul 2002 și nu la 18,4 cum este afirmat eronat de către semnatarii moțiunii. Decesele materne au scăzut de la 0,33 la mie în 2000 la 0,22 la mie în anul 2002, nesituându-se la valoarea de 0,34 la mie cât se afirmă în moțiune. Speranța de viață la naștere este, conform ultimelor evaluări, de 69,7 ani din care 66,05 ani pentru bărbați și 73,67 ani pentru femei și nu de, respectiv, 66,3 ani pentru bărbați și 67,8 ani pentru femei cum se afirmă în moțiune. Sunt de menționat, de asemenea, scăderi semnificative la unele boli infecțioase și parazitare, cum ar fi tetanosul și tusea convulsivă, existând, totuși, și unii indicatori de stare de sănătate care prezintă înrăutățiri față de anii precedenți. Dorim să subliniem faptul că interpretarea acestei situații ca o înrăutățire a stării de sănătate a populației reprezintă o eroare deoarece, ca efect al îmbunătățirii dotării cu echipamente și aparatură medicală, se reușește o depistare mai bună a unor maladii concomitent cu adoptarea măsurilor adecvate pentru tratarea corespunzătoare a pacienților respectivi. Referitor la afirmațiile din moțiune privind structura finanțării sistemului de sănătate, în sensul că veniturile colectate de fondul asigurărilor sociale de sănătate reprezintă bani privați, dorim să subliniem că o astfel de interpretare a Legii finanțelor publice precum și a reglementărilor legale și juridice privind finanțele sectorului sanitar dovedește fie necunoașterea situației și a noțiunilor specifice finanțării ocrotirii sănătății, fie rea credință din partea semnatarilor moțiunii. Astfel, domniile lor trebuie să cunoască faptul că, potrivit legii, contribuțiile pentru asigurările de sănătate suportate atât de angajatori cât și de salariați reprezintă fonduri publice, având același conținut economic ca și impozitul pe salariu care are, de exemplu, ca destinație satisfacerea unor nevoi publice ale cetățenilor prin intermediul bugetului de stat.

Nefiind fonduri private, așa cum afirmă semnatarii moțiunii, administrarea contribuțiilor pentru sănătate se efectuează în concordanță cu prevederile Legii finanțelor publice, al cărui principal instrument de operare îl reprezintă bugetul consolidat al statului, format din suma bugetelor publice constituite în conformitate cu prevederile legale. Chiar dacă în anii 2001-2002 bugetul fondurilor asigurărilor sociale de sănătate a fost programat cu anumite excedente, sumele utilizate efectiv în sistemul sanitar au fost în creștere de la un an la altul, evoluând de la 1,5 miliarde de dolari în 2000, la 1,86 miliarde de dolari în 2002 și la aproape 2 miliarde de dolari în 2003. Subliniem faptul că excedentele respective au fost reportate de la un an la altul având ca destinație tot finanțarea ocrotirii sănătății.

Totodată, începând cu anul 2002, ratele dobânzilor acordate de trezoreria statului pentru aceste excedente s-au situat la nivelul ratei dobânzii practicate pe piața bancară.

Dorim să precizăm faptul că pentru anul 2003 bugetul fondului de asigurări de sănătate este echilibrat, nemaifiind prevăzut nici un excedent. Practic, toate veniturile colectate în cadrul acestui fond vor putea fi utilizate în anul curent exclusiv pentru satisfacerea nevoilor de finanțare ale sectorului sanitar.

Așadar, din cele prezentate se poate deduce cu ușurință, faptul că în anii 2001 și 2002 nu au avut loc nici un fel de deturnare a fondurilor alocate, conform Legii ocrotirii sănătății și nici nu s-a înregistrat erodarea, în perioada menționată, a puterii de cumpărare a sumelor destinate sectorului sanitar.

Desigur, cu toții ne-am dori ca procentul din p.i.b. alocat sănătății să fie cât mai mare, apropiat de nivelul țărilor cu un grad de dezvoltare economico-socială mai mare decât al României, dar opțiunea pentru astfel de soluții ar echivala cu diminuarea concomitentă a alocațiilor pentru alte domenii economico-sociale cum ar fi: agricultura, apărarea națională, educația, ordinea publică, asistența socială, etc.

Creșterea calității actului medical se va rezolva, după opinia Guvernului, atât prin creșterea alocațiilor bugetare, o dată cu sporirea anuală a p.i.b. cât și prin o mai eficientă utilizare a fondurilor repartizate, întărirea disciplinei și a responsabilității întregului personal medico-sanitar.

În ceea ce privește unele comentarii preluate din Raportul Curții de Conturi privind execuția bugetară pe 2001 la Ministerul Sănătății și Familiei și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, dorim să menționăm că aspectele redate sunt preluate din rapoarte și verificări care nu sunt definitive sub aspectul metodologic al Curții de Conturi, iar, pe de altă parte, toate aspectele citate în moțiune au fost între timp soluționate de către specialiștii Ministerului Sănătății și Familiei și ai Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în concordanță cu prevederile legale și în deplină cooperare cu specialiștii Curții de Conturi.

Referitor la situația creanțelor Casei Națională de Asigurări de Sănătate în raport cu diverși debitori rău platnici, este de menționat faptul că această instituție urmărește în mod constant și serios îmbunătățirea colectării veniturilor ce i se cuvin, potrivit legii, pentru aceasta având întocmite programe de control cu o ritmicitate și o dispersie teritorială foarte riguroase. În unele cazuri există, însă, un grup de debitori cu datorii substanțiale care nu dispun de lichidități bănești pentru achitarea plăților restante către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ceea ce, ținând seama de penalitățile și majorările care se calculează potrivit legii, majorează în mod artificial volumul sumelor de încasat de către bugetul fondurilor de asigurări de sănătate. Afirmăm aceasta, întrucât marea majoritate a contribuabililor înregistrează îmbunătățiri privind modul de achitare a obligațiilor către bugetul de sănătate și ca efect al unei intensificări a activității de control din partea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

În ceea ce privește măsura adoptată de Guvern referitoare la includerea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în coordonarea Ministerului Sănătății și Familiei, aceasta nu a avut la bază dorința Executivului de creșterea centralizării sistemului sanitar și de reducere a autonomiei acestei instituții. S-a procedat de o asemenea manieră în scopul unei mai bune articulări a deciziilor din domeniul ocrotirii sănătății, precum și pentru asigurarea unei coerențe sporite în privința stabilirii priorităților și a modului de utilizare a fondurilor destinate sectorului sanitar, Casa Națională de Asigurări de Sănătate păstrându-și toate atributele de independență, prevăzute de Legea privind organizarea și funcționarea acestei instituții.

Față de propunerea autorilor moțiunii, de trecerea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate din subordinea Guvernului și coordonarea Ministerului Sănătății și Familiei în subordinea Parlamentului, considerăm că o asemenea soluție, pe lângă faptul că nu este oportună, din punct de vedere al acțiunii Executivului pe linia întăririi capacității sale administrative și de sporire a eficienței fondurilor utilizate în acest domeniu, această variantă ar constitui și o măsură ce intră în contradicție flagrantă cu prevederile Constituției României. Aceasta, la art.101 alin.1, stabilește că: "Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice."

Acțiunea propusă de autorii moțiunii încalcă, așadar, un principiu de bază al Constituției, cel al separării puterilor în stat, respectiv, puterea legislativă, puterea executivă și cea judecătorească. Referitor la afirmația din moțiune, în legătură cu așa-zisa desființare a Institutului de Fiziologie Normală și Patologică "Danielopolu" sau așa-zisa restructurare a Institutului de Geriatrie și Gerontologie profesor doctor "Ana Aslan" dorim să reliefăm faptul că, în primul caz, s-a procedat la menținerea secției de cercetare a institutului, dar cu includerea activității medicale în Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie ca secție de recuperare neuromotorie, iar în privința Institutului de Geriatrie "Ana Aslan" s-a luat decizia trecerii acestei instituții de elită științifică și profesională în structura Regiei Autonome a Protocolului de Stat, aceasta ca urmare a asigurării dorinței de a asigura un acces sporit al instituției la fondurile necesare extinderii și modernizării acesteia, acțiune care se poate realiza într-o mai bună măsură de către Regia Autonomă a Protocolului de Stat, decât prin ministerul nostru, activitatea medicală a institutului rămânând, însă, în continuare, în coordonarea Ministerului Sănătății și Familiei.

O altă afirmație nefondată a autorilor moțiunii constă în aceea că Ministerul Sănătății și Familiei a desființat Institutul de Perfecționare Postuniversitară al Medicilor și Farmaciștilor când, de fapt, ministerul a acționat în acest caz pentru reorganizarea acestei structuri și activității acestei unități în scopul asigurării unei eficiențe sporite, institutul funcționând în prezent la parametrii corespunzători.

În ceea ce privește modificarea Legii privind modul de pregătire a asistenților medicali prin stabilirea desfășurării acestei activități în cadrul unor colegii de specialitate cu durata de 4 ani, în locul școlilor postliceale cu durata de 3 ani, dorim să menționăm că aceasta constituie o cerință de racordare a acestui domeniu la standardele europene, nefiind deci, în nici un caz în contradicție cu cerințele acquis-sului comunitar.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Analizând cu atenția și respectul cuvenite propunerile înaintate de semnatarii moțiunii, doresc să vă informez următoarele pe marginea măsurilor sugerate de distinșii deputați în finalul demersurilor domniilor lor.

În ceea ce privește sistemul de salarizare în domeniul sanitar, vă informăm, stimați colegi, că în strategia Guvernului Năstase este cuprinsă și măsura mai bunei corelări a veniturilor personalului medico-sanitar cu volumul și calitatea prestațiilor efectuate de acesta pentru pacienți, precum și o mai bună aliniere a nivelului salariilor din sectorul ocrotirii sănătății comparativ cu alte domenii de activitate, finanțate din bugetul de stat.

Această măsură s-a aplicat deja în cazul medicilor de familie care vor fi plătiți într-o mai mare măsură în raport cu volumul și calitatea actelor medicale, efectiv prestate, ceea ce va conduce atât la creșterea calității consultațiilor, cât și la intensificarea activității acestora în domeniul medicinii preventive.

Conținutul și structura contractelor cadru pentru asistența spitalicească și medicina de familie, corespunzător anului 2003, au fost îmbunătățite în sensul punerii accentului pe volumul și calitatea serviciilor prestate, către beneficiarii actului medical, față de criteriile cantitative globale ce erau preponderente în trecut. Desigur, asemenea decizii pot genera anumite insatisfacții imediate din partea personalului medico-sanitar, dar, pe termen scurt și mediu, măsurile se vor dovedi benefice prin generarea unei creșteri a calității și responsabilității actului medical în raport cu cetățenii, precum și, implicit, la sporirea eficienței utilizării fondurilor publice alocate ocrotirii sănătății. Acordarea tichetelor de masă este o acțiune pe care Guvernul a sprijinit-o și legalizat-o, aplicarea efectivă a acestei măsuri fiind la latitudinea fiecărei unități sanitare pentru personalul propriu, decizie dependentă atât de calitatea actului medical efectuat, cât și de eficiența administrării și conducerii unităților respective.

Referitor la ultima propunere din moțiune privind eliberarea din funcție a personalului necorespunzător din sistemul de management al sectorului sanitar, vă informăm că aceasta reprezintă o preocupare principală și constantă, atât a conducerii Ministerului Sănătății și Familiei, cât și a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Pe măsura constatării deficiențelor și a abaterilor de la lege, prin controalele intensificate ale celor două instituții și în raport cu gravitatea faptelor, procedându-se la sancționarea sau chiar înlocuirea din funcție a persoanelor răspunzătoare.

Stimați colegi,

Asigurându-vă de întreaga disponibilitate a Guvernului pentru un dialog și pentru dezbateri constructive privind problematica sistemului sanitar, precum și pentru identificarea unor soluții viabile de îmbunătățirea activității în acest domeniu, doresc să subliniez în fața dumneavoastră că ocrotirea sănătății va constitui și în continuare un domeniu prioritar în activitatea Executivului, alocațiile substanțiale stabilite pentru acest domeniu, în creștere de la un an la altul, precum acțiunile de perfecționare a organizării și funcționării sistemului, fiind o dovadă elocventă în acest sens.

În încheiere, considerând nefondat conținutul moțiunii, raportat la explicațiile și argumentele prezentate în fața dumneavoastră prin răspunsul Guvernului, vă propun, doamnelor și domnilor deputați, ca moțiunea inițiată de Grupul parlamentar al PRM să fie respinsă prin votul dumneavoastră negativ.

Vă mulțumesc pentru atenția pe care mi-ați acordat-o. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, doamna ministru.

Are cuvântul, cum am anunțat deja domnul deputat Ovidiu Brânzan din partea Partidului Social Democrat și Umanist și se pregătește domnul Ifrim Mircea, președintele Comisiei de sănătate din Camera Deputaților.

Aveți cuvântul, domnule Brânzan.

Domnul Ovidiu Brânzan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Unul dintre dictoanele clasice în medicină este "mens sana in corpore sano". Colegii de la PRM par cam bolnăvicioși prin prisma acestuia, dacă e să ne uităm la abordarea halucinantă a problemelor sănătății din România. Este adevărat că avem multe probleme în sistemul românesc de servicii de sănătate. Este absolut fals că aceste probleme sunt specific românești și că ele sunt ieșite din comun.

La ora actuală există probleme în serviciile de sănătate ale tuturor țărilor europene, nu doar la noi, deoarece reforma în sănătate este un proces permanent. Acesta este și motivul pentru care Consiliul Europei a cerut un raport intitulat "Reforma sistemelor de sănătate în țările membre ale Consiliului Europei".

A fost necesară inițierea unui astfel de studiu, deoarece s-a constatat că toate cele 43 de state ale Consiliului Europei, atât de diferite între ele, au o mare trăsătură comună: sunt toate profund nemulțumite de sistemele lor de sănătate, oricât de bine le-ar merge economia. Deci, a transforma un proces viu, cel al reformei în sănătate, cu minusurile inerente ale tranziției, într-o problemă națională, vezi atacurile și prezentarea din media a ultimelor zile, este o exagerare periculoasă care, din păcate, pune pe gânduri chiar și pe oamenii sănătoși.

Vorbim foarte mult despre reformă, ce înseamnă, de fapt, reforma în sănătate în România de astăzi și în accepțiunea europeană. Reforma înseamnă în primul rând conștientizarea cetățenilor pentru a fi mai atenți cu propria sănătate, înseamnă un accent pe prevenirea bolilor și pe medicina primară, deci, medicii de familie.

De asemenea, înseamnă transferul resurselor dinspre spitale spre medicina preventivă și spre medicina de familie. Astfel, vom cheltui mai mulți bani în domeniile menționate, dar economiile în timp vor fi cu mult mai mari, pentru că se cheltuie un dolar pentru prevenire, dar 3 dolari pentru tratarea unei boli.

Principiile de bază după care se organizează toate sistemele de sănătate moderne sunt următoarele: calitate, solidaritate, deci, echitate și eficiență, deci, costuri utile pentru ceea ce vrem să obținem. Pe lângă acești 3 piloni mai există unul și anume suportabilitatea financiară, sustenabilitatea sistemului. Cele 4 principii sunt ca și picioarele de la un scaun, dacă tai unul scaunul devine foarte incomod. Colegii de la PRM ne recomandă să neglijăm principiul sustenabilității financiare, deci, să tăiem un picior de la scaun. România poate suporta la ora actuală circa 4% din p.i.b. pentru sănătate, asta este puterea noastră acum, în funcție de ea se fac celelalte calcule, respectând principiile anterior enunțate. Dacă nu vom ține cont de asta întregul sistem și sanitar și, implicit, al economiei naționale ar începe să se clatine. Noi nu trebuie să investim acum mai mult în sănătate, trebuie să investim în economia națională pentru a avea o creștere economică sănătoasă și continuă, pentru a avea mai mulți bani pentru sănătate. Avem nevoie de mai mulți bani, dar aceasta este singura ordine a priorităților prin care îi putem obține. Iar cu banii pe care îi avem, fie ei mulți sau puțini, putem face lucruri mult mai bune dacă suntem lăsați în pace să continuăm reforma. Practic, moțiunea de astăzi ne cere să înghețăm sistemul și să cheltuim tot mai mulți bani cu eficiență tot mai scăzută, spre a da satisfacție celor interesați. Problema majorității sistemelor de sănătate europene, și România de astăzi nu face excepție, este că ele nu pot să absoarbă și să utilizeze corect și cu eficiență resursele financiare care le sunt alocate. Trebuie să ne concentrăm să folosim mai eficient banii pe care îi avem, iar când vom fi pregătiți să utilizăm cu randament mai multe resurse, vă garantez că ele se vor găsi. Însă, pentru a putea folosi fondurile cu maximum de eficiență, este nevoie de pace socială pentru a putea continua reforma. Presiunile la care suntem supuși zilele acestea nu au ca scop final un sistem de sănătate mai bun pentru cetățenii români, ci vor să creeze haos pentru ca banii să fie folosiți în interese personale, așa cum s-a mai întâmplat.

Doamnă ministru Bartoș, se pare că ați supărat multă lume, ați încurcat multe interese financiare, fiindcă altfel nu se explică această campanie concertată de denigrare a sănătății din ultimele zile.

Nu vă lăsați intimidată, deoarece drumul pe care ați pornit e bun, chiar dacă nu ați găsit, poate, întotdeauna soluția perfectă într-un domeniu unde nu există soluții perfecte.

În concluzie, din aceste motive, vă propun, stimați colegi, și susțin respingerea prezentei moțiuni.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul deputat Ifrim Mircea și se pregătește doamna deputat Ivănescu Paula din partea PD-ului.

Domnul Ifrim Mircea:

Stimate domnule președinte,

Stimată doamnă ministru,

Distinși colegi,

Aș dori să încep alocuțiunea mea spunând și citând pe Dante care spune că "și Iadul este pavat cu intenții bune". Nu ne îndoim de bunăvoință, nu ne îndoim de bunele intenții, de asemenea, dacă este să facem o paralelă, sigur, toate statele din Uniunea Europeană și din lume au probleme cu sănătatea, numai că sunt la alt nivel. Datele noastre privind indicatorii de sănătate sunt din rapoartele OMS care nu sunt din ultimul an. Nu contest că în loc de 18 la mie mortalitate infantilă, luate din datele OMS, este 16 la mie, cum spunea doamna ministru, dar mortalitatea infantilă în țările Uniunii Europene este între 4 până la 6,8 la mie, faceți dumneavoastră comparația. Au probleme. Mortalitatea maternă 0,34 la suta de mii, nu contest că este 0,22 la ultima citire, dar în țările Uniunii Europene este 0,03 la mie până la 0,08 la mie. Deci, problemele sunt, depinde de nivelul la care se găsesc. Eu aș dori să subliniez o primă idee, că actualul document a fost întocmit pe date obiective, printre care menționez: Raportul Băncii Mondiale pentru România din anul 2002, Capitolul V - Stare de sănătate; Raportul Curții de Conturi privind execuția bugetară a Ministerului Sănătății și Familiei în anul 2001; datele publicate de Organizația Mondială a Sănătății, amendamentele care au fost discutate aici și motivate de senatori și deputați din toate partidele, cu ocazia discutării bugetului pentru anii 2001, 2002 și 2003.

De asemenea, moțiunea reprezintă o concluzie a ceea ce numeroase alte forțe ale societății civile și organisme profesionale medicale au semnalat cu competență și mare responsabilitate în ultimul an, văzând starea de degradare a sănătății populației, cităm: "Declarația Colegiului Medicilor din România" din februarie 2003, "Petiția Colegiului Farmaciștilor" din februarie 2003, "Declarația Blocului Național Sindical și Cartel Alfa", "Declarația Partidului Național Liberal", "Declarația Asociației Naționale a Pensionarilor", "Declarația furnizorilor de medicamente", etc., astfel încât, această moțiune este o concluzie și de-a dreptul nu ne putem socoti autorii ei.

Ea este, practic, expresia realităților și a societății civile care este alarmată de ce se întâmplă.

Sigur, sunt foarte multe de spus. Aș vrea să subliniez doar câteva idei: necesitatea retragerii Ordonanței de urgență 150/2002 care nu face altceva decât să naționalizeze sistemul de asigurări de sănătate; este necesară promovarea inițiativei legislative făcută de 12 senatori și deputați din toate partidele politice, care a fost votată pe articole în Senat și așteaptă votul final. Această inițiativă rezolvă problema de fond: întoarcerea banilor la sănătate.

Incontestabil s-a spus că nu este ban privat și că utilizăm un termen cum nu trebuie. Ei bine, președintele Curții de Conturi, privind acest fond, a afirmat: "Este ban privat administrat public". Deci, este banul contribuabilului. Este o declarație a unui om de specialitate.

S-a spus că s-a realizat problema venituri egal cheltuieli. Este o realitate și este un succes al Parlamentului României că s-a realizat acest lucru. Că sunt dobânzi la fondul de asigurări este, de asemenea, succesul Parlamentului României, dar nu este lăsată Casa să adune banii.

Tot raportul Curții de Conturi arată că excedentul nu a fost reportat pe anul următor și cheltuit. El nu apare nicăieri. De aici, datoriile spitalelor, apar 29.000 din creanțe și nu vă rețin atenția, citând din raportul Curții de Conturi, veți vedea ce se întâmplă cu banii. Mai mult decât atât, privind aparatura achiziționată din fondurile PHARE, la fel, sunt probleme foarte serioase puse în raportul Curții de Conturi, astfel încât această lege este necesară, europeană și în toată lumea, Casa de asigurări de sănătate este autonomă și își gestionează banii în mod corespunzător. Cerem audit extern, cerem autonomia Casei în acord cu descentralizarea.

De asemenea, aș vrea să spun că, în acest context, exemplific un lucru ilariant și absolut inadmisibil: prin normele de aplicare ale contractului-cadru din Monitorul Oficial nr.78 bis din 6 februarie 2003, care, până la ora actuală, este o broșură inexistentă în sistem, prin numărul de exemplare redus, se stipulează o taxă între 50.000 până la 100.000 lei pentru fiecare internare în spital, ceea ce este absolut în dezacord cu faptul că avem asigurări de sănătate.

De asemenea, impunerea la farmacii a unui plafon la medicamente, obligarea acestora de a-și da taxele la stat în momentul emiterii facturii, deși statul nu-și plătește datoriile, adaosul comercial unic, stabilit de Ministerul Sănătății și Familiei, care nu acoperă nici rata inflației, neplata producătorilor de medicamente eliberate în ambulatoriu, vorbesc de cei români, încă din anul 2002, fac, în fapt, ca medicamentele gratuite și compensate să devină o iluzie pentru mulți dintre contribuabili.

De asemenea, este stupefiantă eliminarea Colegiului medicilor de la elaborarea acestui contract-cadru și includerea doar a Ordinului asistenților.

Doresc, de asemenea, să menționez salarizarea total indecentă a personalului medical. A crede că un rezident poate trăi cu 1,8 milioane, iar un medic primar cu 7 milioane, este expresia unui dispreț total față de slujitorii sănătății. Propunem 6 milioane la rezidenți, 20 milioane la medicul primar și vă spun că de curând am semnat un protocol de cooperare cu Universitatea din Debrețin, acolo, salariul profesorului universitar medic este de 2100 dolari S.U.A. pe lună și a medicului primar de 1800 de dolari.

Consider că soluția managerială actuală nu este hăituirea personalului medical cu controale care să ateste risipa, prin găsirea unor cazuri izolate de medici care, în mod ilegal, obțin mari sume de bani, sau de spitale în care există unele cazuri de risipă, ci să privim cu răspundere de ce România este țara care alocă cele mai mici fonduri pe cap de locuitor, din toate țările est-europene, nemaivorbind de vestul Europei. Aceste lucruri trebuie să ne dea de gândit.

Privind Institutul de fiziologie, soluția - dacă veți merge să vedeți cum arată actualmente Institutul de fiziologie, vă veți convinge: aparate adunate în cameră, stoparea cercetării, stoparea schimbului de reviste la un institut înființat în 1911 de marele Paulescu.

În ce privește Institutul de geriatrie, convulsii privind comanda, scoaterea unor specialiști de mare valoare, ca și profesorul Șerbănescu, și trecerea unui institut medical în administrarea unei regii.

Sigur, sunt foarte multe de spus. Privind tichetele de masă, la fel, se pot face comentarii, ele nu se pot da.

În concluzie, fac un apel la rațiune și consider că este un moment deosebit de grav în care se găsește starea de sănătate a națiunii române, urmare, pe de o parte, a subfinanțării sistemului și a centralizării excesive, iar pe de altă parte, a unui manageriat care lasă extrem de mult de dorit.

Îmi exprim convingerea că logica faptelor prezentate va preleva asupra orgoliilor, chiar cele legislative, lăsând inițiativele legislative bune să meargă și neluptând pentru paternitatea de autori, că nu suntem autori la legile statului, și știu la ce mă refer, astfel încât să avem în minte mereu că "somnul rațiunii naște monștri", iar sănătatea nu este un teren pentru lupta politică, ci însăși condiția indispensabilă a existenței umanității.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule coleg.

Are cuvântul doamna deputat Paula Ivănescu.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Acum un an, tot cam pe această vreme, Partidul Democrat iniția o moțiune care se numea "Criza în sistemul de sănătate". Dovadă că un alt partid a inițiat și anul acesta o moțiune pe aceeași temă înseamnă că, de fapt, nu s-a întâmplat nimic.

Față de cele semnalate de Partidul Democrat în moțiunea "sănătatea" de anul trecut, se constată că guvernarea Adrian Năstase, departe de a atenua problemele existente, a adăugat în plus altele noi. Și anume: alocarea unor sume din ce în ce mai mici pentru sănătate, prin bugetul național și gestionarea defectuoasă a acestora; deturnarea banilor colectați de Casa de sănătate spre acoperirea găurilor negre apărute din gestionarea incompetentă a economiei naționale precum și din marile fraude și speculații financiare care caracterizează guvernările P.S.D.; revenirea la comanda centralizată, la dirijismul etatist; politizarea tuturor structurilor implicate în actul de sănătate publică; anularea penalităților și reeșalonarea datoriilor către casele de asigurări de sănătate, ale marilor societăți comerciale, în special a celor cu capital privat aparținând clienților politici importanți ai P.S.D.; stoparea restructurării sistemului de sănătate.

Pentru anul 2002, bugetul sănătății alocat de Guvernul P.S.D. era de numai 11.000 de miliarde, ceea ce plasează din nou România pe ultimul loc în Europa în ceea ce privește banii cheltuiți anual pentru sănătatea fiecărui locuitor.

Pentru anul 2003, bugetul alocat sănătății este de 18.000 de miliarde de lei, ceea ce face ca această situație să se mențină, să se agraveze. Chiar și în Bulgaria se cheltuiesc anual pentru sănătate 140 de dolari pentru fiecare locuitor, în timp ce în România cifra este de 70 de dolari, din care numai 8 sunt alocați de la bugetul de stat, restul fiind reprezentați de contribuția angajatorilor și angajaților la fondul de asigurări de sănătate, de banii din creditele externe nerambursabile și din cheltuielile directe pentru sănătate ale populației.

Această situație inadmisibilă este agravată prin faptul că banii colectați de Casa de sănătate sunt prost gestionați și, chiar mai grav, sunt deturnați către cu totul alte destinații pe care oamenii nu le cunosc. În doi ani de guvernare, fondul de asigurări de sănătate a fost spoliat prin folosirea pentru alte destinații a unei sume de peste 12.000 de miliarde de lei.

Subordonarea politică a Casei de sănătate față de Guvern și preluarea sumelor colectate de la asigurați la Trezoreria statului a fost folosită de Guvernul Năstase pentru a da acestor fonduri alte destinații decât pentru destinațiile care au fost plătite.

Existenți numai pe hârtie, banii Casei de sănătate lipsesc efectiv din Trezoreria statului, și acești bani, ca multe alte mii de miliarde de până acum, au fost dirijați pentru acoperirea incompetenței Guvernului Năstase de a conduce treburile țării. Cetățeanul, fără a fi întrebat, plătește și astăzi din buzunarul propriu inclusiv prin sumele cu care contribuie la fondul de sănătate, pentru scandaloase afaceri de corupție.

În timp ce banii sunt astfel deturnați de la destinația lor legală, casele județene de asigurări de sănătate continuă să aibă datorii enorme față de spitale. Aceleași datorii le au casele județene și către farmacii, situație care duce la limitarea eliberării medicamentelor gratuite și compensate, în unele cazuri doar în primele două zile din lună.

Neplata la timp a sumelor restante către spitale și farmacii se tot întoarce împotriva bolnavilor. Furnizorii de medicamente și materiale sanitare refuză acum să mai aprovizioneze unitățile sanitare în aceste condiții. Rezultatul este că, în spitale, pacienții trebuie să ceară familiilor să aducă de acasă medicamente și alimente, iar în fața farmaciilor se formează sistematic cozi pentru ca bolnavii să poată obține medicamentele compensate prescrise.

Guvernul, prin intermediul Casei exercită o presiune continuă asupra bugetelor din care își desfășoară activitatea cabinetele medicilor de familie. Medicii de familie, cei de care depinde, în fapt, sănătatea celor mai mulți dintre noi, sunt prinși în acest moment între două constrângeri de natură total diferită. Pe de o parte, sunt obligați să-și desfășoare activitatea după regulile economiei de piață, fiind obligați să plătească toate cele necesare pentru funcționarea cabinetului, pe de altă parte, acest buget se stabilește centralizat de către Casa de sănătate, aplicându-se uniform pentru toate activitățile medicale.

Practic, lucrurile se petrec astfel: Guvernul întocmește bugetul de stat știind dinainte că anumite găuri negre vor trebui astupate și din banii dați de fiecare pentru sănătate și, pentru ca aceasta să fie posibil, se planifică un buget cu excedent, un buget la sănătate pentru excedent.

Finanțele decid ce sume se pot elibera pentru sectorul sanitar. Se eliberează deliberat sume mai mici decât necesarul pentru a rămâne cu cât mai mulți bani în trezorerie, astfel încât sumele alocate medicinii primare să se împartă la un număr de asigurați mult mai mic și mult mai prost decât este necesar.

În 2002, față de 16.000 de lei acordați pentru fiecare pacient aflat pe lista unui medic de familie cât a cerut patronatul, Casa a propus doar puțin peste 8000 de lei. Pentru ca, în final, să se ajungă numai la 10.000 lei pentru fiecare pacient. Cam la atât apreciază Guvernul Năstase prețul sănătății fiecăruia dintre noi.

Situația se repetă, mult agravată la începutul acestui an. Medicilor de familie li se oferă pentru un punct, adică pentru fiecare pacient înscris pe listă, suma de 9560 de lei care, luând în considerație și rata inflației, reprezintă cu aproximativ 25% mai puțin din valoarea punctului din anul 2002.

În ciuda promisiunilor făcute, atât în manifestul electoral, cât și în programul de guvernare al P.S.D., personalul din sistemul de sănătate publică continuă să aibă cea mai mică salarizare din Europa, necorelată în nici un fel nici cu specializarea și cu performanța acestuia, nici cu numărul sau cu complexitatea manevrelor prestate. Preocupat să ia cât mai mult din banii de sănătate pentru a acoperi datoriile clienților săi politici, Guvernul P.S.D. nu se mai îngrijește și nu-și mai face griji câți bani mai rămân pentru sănătatea cetățeanului.

Nu mai contează cât de mulți oameni sunt bolnavi și cât de grav. Guvernul acordă o sumă fixă, simbolică, din care medicul de familie trebuie să se descurce. Ce înseamnă un buget de 18 milioane pentru un medic de familie care are 2500 de arondați? Înseamnă aproximativ 2200 de lei pe lună și analize de 750.000 de lei pe lună pentru fiecare cetățean. Cam atât primim fiecare dintre noi înapoi pentru sănătate din ceea ce am dat statului.

În timp ce banii destinați sănătății capătă tot felul de destinații ilicite, Guvernul bagă încă o dată mâna în buzunarul cetățeanului introducând noi taxe numite impropriu coplăți. În realitate, sunt impozite suplimentare pe sănătate.

Reforma sistemului sanitar s-a împotmolit în spitale, în care intră în continuare sume uriașe, fără ca eficiența actului medical să crească corespunzător. Transferarea spitalelor de interes local către autoritățile administrative locale s-a făcut fără alocarea sumelor aferente, astfel încât renovarea și întreținerea acestora pică tot în sarcina comunităților.

Din cauza lipsei banilor deturnați de către Guvern și datorită stagnării reformei în sistemul sanitar, frigul, foamea și lipsurile de tot felul care caracterizează societatea românească s-au mutat și în spitale.

Enumerăm câteva din promisiunile neonorate de Guvernul P.S.D.: atragerea personalului medical superior și mediu în zone izolate sau defavorizate, prin oferirea de facilități. Pentru ameliorarea indicatorilor de mortalitate și morbiditate în populația generală se vor aplica 32 de programe naționale și se va dezvolta rețeaua serviciilor de sănătate publică prin schimbarea raportului sectoarelor spitalicești- extraspitalicești; Ministerul Sănătății va emite și aplica acte normative care să înlocuiască sistemul centralizat și de comandă; fondurile de asigurări de sănătate vor finanța serviciile de sănătate primară, ambulatorie, spitalicească, de urgență, stomatologică, reabilitare, produse farmaceutice compensate; Casa va defini clar pachetul de produse de sănătate oferite populației; stimularea producției autohtone de aparatură și instrumentar medical modern și competitiv; acordarea de către stat a unor facilități pentru acces la credite ieftine medicilor și farmaciștilor; salarizarea personalului sanitar superior și mediu, atât în medicina primară, cât și în cea de specialitate, se va face în funcție de prestațiile efectuate, de eficiența și calitatea actului medical; renovarea, modernizarea și dotarea cu aparatură de înaltă performanță a spitalelor reprezentative.

Repet, acestea sunt promisiuni făcute și neonorate. Partidul Democrat nu deține soluția miracol de azi pe mâine, dar propune niște soluții pentru ieșirea din situația dezastruoasă. Ele sunt în principal următoarele:

Modificarea Legii asigurărilor de sănătate în următorul sens: realizarea unei autonomii reale a Casei de sănătate; utilizarea fondurilor colectate exclusiv pentru prestațiile prevăzute în Legea asigurărilor de sănătate și condiții de transparență totală; prezentarea trimestrială a unui raport a situației financiare și a funcționării Casei de sănătate în fața comisiilor de sănătate ale Parlamentului; cuprinderea reprezentanților beneficiarilor de servicii în consiliile de administrație ale Casei.

De asemenea, mai sunt necesare: modificarea legii spitalelor în sensul scoaterii de sub comanda politică a conducerii acestora; inițierea și adoptarea Legii asistenței de sănătate publică; sporirea numărului responsabilității și specializării inspectorilor financiari care să realizeze colectarea contribuțiilor restante la fondul de sănătate; trecerea cât mai urgentă în patrimoniul primăriilor a imobilelor în care-și desfășoară activitatea spitalele și policlinicile, aplicându-se astfel prevederile Legii patrimoniului public; încetarea politicii falimentare de ștergerea penalităților și datoriilor societăților comerciale restanțiere și de satisfacere prin această metodă a intereselor clienților politici ai P.S.D.

Având în vedere faptul că morbiditatea a crescut alarmant, că numărul decedaților în 2002 a fost numai în primele șase luni, mai mare cu circa 40.000 de persoane, față de 2001, că nu există, practic, medicină preventivă, denumirea corectă a ministerului ar trebui să fie "ministerul bolii".

Partidul Democrat va vota pentru revigorarea sistemului sanitar, pentru îmbunătățirea stării de sănătate a populației, pentru întoarcerea cu fața spre cetățean și spre nevoile sale.

(Aplauze din partea Opoziției)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Ion Luchian, din partea Partidului Național Liberal.

Domnul Ion Luchian:

Domnule președinte,

Doamna ministru,

Aș vrea să încep înainte de prezentarea materialului cu o chestiune legată de afirmația colegului meu, doctorul Brânzan. Nu cred că există o acțiune concertată împotriva Ministerului Sănătății. Faptul că această moțiune a fost depusă de Partidul România Mare sau poate foarte bine să fie depusă de Partidul Naținal Liberal sau Partidul Democrat sau oricare alt partid, eu știu, U.D.M.R., nu are relevanță. Are relevanță faptul că sănătatea nu are culoare politică și noi trebuie să apreciem ca atare starea de fapt în România de astăzi. (Aplauze din partea Opoziției)

Ce mă surprinde pe mine, și domnul președinte de ședință nu a luat nici o măsură, este faptul că sala în care ne desfășurăm și discutăm această moțiune, este aproape goală, iar în timpul discursului, chiar a doamnei ministru, care dădea explicații la ceea ce este în sănătate astăzi, sau ce crede dumneaei că este bine în sănătate, murmurul era mai mare din partea colegilor dânsei de partid.

(Din sală i se strigă că greșește)

Poate greșesc. M-am și gândit dacă să prezint...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, o să vă pierdeți în amănunte din acestea care n-au legătură cu fondul și o să vă consumați timpul fără să spuneți problemele de fond pe care doriți să le exprimați.

Domnul Ion Luchian:

Domnule președinte, dacă vreți vă prezint materialul și nu-l mai citesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu, nu! Eu v-am recomandat colegial să vă referiți la problemele de fond.

Domnul Ion Luchian:

România, anul 2003. Sistemul de sănătate: imobilism, tensiuni sociale, neglijențe manageriale, dezechilibre structurale. Și peste toate acestea un avânt centralizator foarte greu de înțeles și imposibil de acceptat.

Așa arată sistemul sanitar din România la peste doi ani de zile de când P.S.D. și-a asumat, cel puțin declarativ, sarcina de a îmbunătăți actul medical și starea generală de sănătate a populației. Este un fapt ușor de probat că sistemul sanitar din România se află în cel mai grav dezechilibru din ultimii 13 ani.

Degradarea continuă a stării de sănătate a populației, ineficiența cronică și în creștere a utilizării fondurilor pentru sănătate, măsurile contradictorii, pripite și prost fundamentate sunt lucruri pe care statisticile le cuprind, iar noi, toți, le vedem în jurul nostru. Să fie clar însă, nu vorbim aici doar despre vină, pentru că vinovați se pot găsi. Recentele demiteri de secretari de stat din mai toate ministerele arată că Guvernul Năstase poate produce oricând două duzini de țapi ispășitori pentru situația dificilă în care se află România, inclusiv sistemul ei sanitar.

Dacă nu vorbim despre vină, nu putem totuși să nu vorbim despre responsabilitate. Există doi responsabili și mă refer la ministrul sănătății, doamna ministru Bartoș și secretarul de stat, președintele Casei Naționale, domnul Eugen Țurlea.

Stimați colegi din P.S.D.,

Programul de guvernare al cabinetului dumneavoastră specifică în clar că necesitatea îngrijirii sănătății care - citez din programul de guvernare - "trebuie să fie un bun social, colectiv, accesibil tuturor cetățenilor României, indiferent de capacitatea lor de a plăti pe fondul asigurării, unui acces liber și echilibrat la serviciile de sănătate."

Astăzi, după doi ani de guvernare P.S.D., sănătatea în România nu mai este un bun social, ea a devenit bun de stat, împărțit după criterii obscure, planificat în mod neinteligent, achiziționabil de pe piață după reguli, altele decât cele declarate de sistem.

Partidul Național Liberal consideră că aceasta este o bună ocazie pentru trecerea în revistă a măsurilor ilogice, a stângăciilor, a falselor soluții și a blocajelor practice de care Ministerul Sănătății și Guvernul sunt responsabile în ultima perioadă.

Spolierea fondului asigurărilor sociale de sănătate, prin renunțarea nejustificată la uriașa sumă de 12.000 de miliarde lei, ar fi un exemplu.

Amputarea bugetului Ministerului Sănătății a fost prost plasată din punct de vedere al momentului și neconvingător justificată. Centralizarea constantă, implacabilă și finalmente contraproductivă a sistemului sanitar și a deciziei în sănătate. Ordonanța de Guvern nr.150/2002 este actul antireformist prin excelență, caracteristic liniei generale promovate acum în sistemul de sănătate.

Evitarea, am putea spune chiar neglijarea definirii cu claritate a pachetului minim de servicii din sănătate, un alt exemplu. Această neglijență merge mână în mână cu neimpunerea standardelor de calitate. Pe scurt, nu se spune ce și cum se garantează în materie de servicii de sănătate, lăsându-se actul medical la voia întâmplării.

Introducerea unor taxe suplimentare nejustificate, impropriu numite coplăți, fără o pregătire adecvată a cetățeanului contribuabil, parcă doar pentru a ne contrazice, sau a se contrazice, Ministerul Sănătății și Familiei a emis acte normative consecutive Ordonanței de urgență 150/2002 care introducea această coplată, acte normative care anulau această taxă pentru bolnavii care se internează lăsând la latitudinea consiliilor județene dacă sau nu să o impună.

Abordarea total eronată a plății serviciilor medicale oferite medicilor de familie, specialiștii Ministerului Sănătății nu vor să recunoască faptul că este imposibil să acoperi cheltuielile unui cabinet de medicină de familie cu 1500 de asigurați dacă stabilește o valoare a capitației mai mică în 2003 decât cea din 2002.

Doamnelor și domnilor deputați ai majorității,

În momentul în care ați preluat guvernarea, dumneavoastră, cei din P.S.D., ați făcut o serie de promisiuni. În cazul în care programul de guvernare nu vă este la îndemână și nu vă este, pentru că acțiunea - proiect de la P.S.D. are doar o vagă legătură cu ceea ce ați zis acum doi ani. Vă reamintim că ați promis câteva lucruri pe care, până la urmă, nu le-ați făcut: renovarea și modernizarea spitalelor; înființarea de centre medico-sociale pentru persoane cu venituri mici; stimularea producției naționale de aparatură și instrumentar medical cu acordarea de facilități de creditare personală și de afaceri pentru profesioniștii actului medical, iată numai câteva puncte din lunga listă de promisiuni a P.S.D.-ului.

Domnule prim-ministru Adrian Năstase,

Doamna ministru Bartoș,

Aceste promisiuni ne-au convins de două lucruri în doi ani de zile: atunci când le-ați formulat, promisiunile ne-au convins de faptul că înțelegeți o mare parte din problemele sistemului sanitar din România. Astăzi, când le-ați uitat, ele ne conving că nu puteți genera o conducere eficientă și nu puteți îndrepta sistemul spre modernizare, competitivitate și calitate. Degeaba ați pus degetul pe unele probleme dacă nu ați fost în stare să găsiți și soluția.

Onorat guvern,

Degeaba aveți diagnosticieni buni dacă nu v-ați impus manageri buni! E o palidă consolare când diagnosticul este perfect dar actul medical este de slabă calitate.

Doamnelor și domnilor deputați,

Există câteva măsuri care se pot lua pentru ca sistemul de sănătate să se îmbunătățească.

Partidul Național Liberal propune o filosofie diferită, un alt mod de raportare la sistemul sanitar românesc.

Cerem despărțirea totală și definitivă a sistemului național de asigurări sociale de sănătate de orice administrare de tip ministerial. Fondul de asigurări sociale de sănătate trebuie să se raporteze exclusiv la individ în ceea ce privește contribuția sa la creare, ca și returnarea către individ sub formă de servicii și asistență medicală la standardele europene.

Cred că doamna ministru Bartoș sau orice alt ministru al sănătății ar putea să vină, sau ar fi putut să vină atât în 2001, în 2002, dar și în 2003, și să spună: "Ministerul Sănătății are 0,8% din p.i.b.". Acesta este fondul pe care trebuie să-l gestioneze Ministerul Sănătății și doamna ministru. Restul, sunt banii contribuabililor și trebuie să-i gestioneze altcineva.

Solicităm simplificarea legislației de colectare și administrare a fondului de asigurări de sănătate și conferirea unui caracter privat social și individual, în ceea ce privește destinația, valorificarea și gestionarea acestui fond.

Credem că este necesar să se facă distincția între instituția de administrare a fondului de asigurări sociale și între banii care constituie fondul propriu-zis. Instituția administrării trebuie să ia forma unui consiliu de încredere, propus de Parlament, iar banii trebuie să iasă din sistemul bugetului consolidat al statului.

Cei care administrează fondul asigurărilor sociale de sănătate trebuie să se comporte precum niște bancheri cu bani care nu sunt ai lor și pentru care sunt responsabili în cel mai înalt grad.

De asemenea, credem că fondul asigurărilor sociale de sănătate trebuie să funcționeze ca un fond privat de investiții, care își poate mări valoarea prin gestionare eficientă.

Credem în nevoia practică de apropiere a actului medical de cetățean, acordând prioritate medicului de familie, activității ambulatorii și a medicinii preventive.

În fine, cerem privatizarea accelerată a unităților sanitare și mă refer la medicina de familie, medicina primară, medicina ambulatorie, precum și a unităților ineficiente.

Stimați colegi, între majoritatea PSD și între noi, cei din Opoziție, stă lunga listă a promisiunilor călcate sau neîmplinite. Sunt lucruri care ne despart și lucruri pe care noi le dorim făcute altfel. Ne trebuie un sistem de sănătate care să funcționeze. Aceasta este necesitatea din sănătate astăzi. În numele acestei necesități, cerem descentralizarea sistemului sanitar, introducerea privatizării și plata adecvată a actului medical. Și, de asemenea, mai cerem demiterea tuturor acelor manageri din sănătate, și ca oameni politici, care au dat greș atât în plan central, cât și în teritoriu. Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul deputat Arpad Marton, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Se pregătește doamna Ana Florea, din partea Grupului parlamentar al Minorităților Naționale.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor,

Într-un interval destul de scurt, iată-ne discutând o nouă moțiune, legată de situația grea în care se află sănătatea. În acest răstimp, nu numai că nu s-a îmbunătățit această stare de fapt, ci, din contră, s-a agravat. Mai mult, nici măcar nu s-ar putea susține că măsurile luate ar contura o îmbunătățire în timp real a acesteia.

Trebuie să fiu de acord cu semnatarii moțiunii, că principala cauză o reprezintă o colectare necorespunzătoare a fondurilor, amânarea, eșalonarea plăților, în principal ale marilor datornici, și nefolosirea integrală a sumelor care, totuși, au fost colectate în scopul sănătății, sau cheltuirea defectuoasă a acestora.

Trebuie să adaug încă o cauză la fel de importantă. Existența a trei case de asigurări de sănătate, ceea ce permite ca tocmai acele persoane care au venituri mai mari să cotizeze separat, necontribuind la asigurarea comună a tuturor cetățenilor. Tocmai Ordonanța nr.150/2002 face o încercare, adevărat, firavă, de aducere sub același acoperiș a celor trei fonduri, prin crearea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, dar ea nu a fost dusă până la capăt.

S-ar putea întâmpla ca tocmai unii semnatari ai moțiunii, de exemplu, să nu fi solicitat virarea celor 13,5% din salariul lor către casele de asigurări de sănătate a județelor din care provin. Sunt convins că trebuie să fie o reglementare legală, prin care aceste case să contribuie la nivelul asistenței primare, a asistenței de urgență și compensare de medicamente, măcar la nivelul serviciilor acordate de sistemul general de asistență sanitară. Mai mult, sunt convins că adevărata soluție ar fi plata unui procent într-o casă, și a unei alteia într-o casă specială.

Sunt de acord cu semnatarii moțiunii că este inacceptabilă diminuarea sumei aferente punctului per/capital într-o situație de inflație, chiar dacă se preconizează că această inflație va scădea. Sunt convins că este greșită tendința de diminuare de la an la an a procentului ce se acordă asistenței medicale primare. Tocmai crearea unei asistențe primare din ce în ce mai puternice, având competențe din ce în ce mai mari va duce la descreșterea sumei necesare sănătății.

Dintre cauze aș mai enumera una: lipsa de dialog social. Însăși existența contractului-cadru impune un astfel de dialog prealabil, între casă și Colegiul medicilor. Se poate pune întrebarea justificată: ce a făcut conducerea acesteia din urmă când s-a semnat contractul?

Însă, dacă totuși s-a greșit sau există o astfel de suspiciune, nu cred că ministrul trebuie să incite populația împotriva medicilor de familie sau a farmaciștilor, vehiculând sume care par a fi astronomice, ori să facă propuneri hazardate, ca cea de a introduce încă o taxă descurajatoare pentru internarea în spital, ci, din contră, să caute calea dialogului.

Cu toate acestea, am anumite rezerve față de această moțiune. Ea cuprinde doar anumite deziderate, unele chiar populist-irealizabile și nu soluții. Jongleria cu procente de p.i.b. este interesantă, dar orice propunere de acest fel trebuie să fie argumentată cinstit. De unde se ia procentul în plus? De la un alt sector? Și anume, care? Sau o impozitare în plus? Deci, din buzunarul contribuabilului? Pentru că, altă cale nu există.

Iar despre cea care ni se sugerează pe pag.12, de a se reveni la situația dinainte de 1989, pentru că atunci copiii sub vârsta de 16 ani aveau gratuitate la medicamente, pot să spun: într-adevăr, gratuitatea exista, numai medicamentele lipseau.

Noi suntem convinși că numai crearea unui cadru unitar privind sănătatea conform acquis-ului comunitar, înființarea caselor de asigurări și fonduri de asigurări private, continuarea descentralizării serviciilor medicale, adică acțiuni legislative coerente, și nu ca cea de a depune pentru modificarea fiecărui articol al unui cod de lege, câte o lege separată, cum procedează PRM-ul. Numai astea pot duce la ameliorarea situației.

Nici o moțiune populistă, fără soluții viabile, chiar băgată pe o situație reală, nu va fi susținută niciodată de noi, pentru că ea are harul de a crea numai confuzie, și nu ar rezolva situația. Mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule coleg.

Are cuvântul doamna Ana Florea. După aceea, trecem la următorul tur al intervențiilor, dându-i cuvântul domnului deputat Liviu Bara, din partea Partidului Social Democrat.

Aveți cuvântul, doamnă Ana Florea.

Doamna Ana Florea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor colegi,

Îmi revine sarcina deosebit de dificilă de a aborda acest subiect, moțiunea "sănătatea". Căci sănătatea este o problemă care interesează pe toți cei 21.698.181 de cetățeni ai României, fără deosebire de rasă, naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială (art.4 din Constituția României). Și, conform art.33 tot din Constituția României, "dreptul la ocrotirea sănătății este garantat".

Sănătatea, definită de om ca stare de bunăstare fizică, psihică și socială, și nu simpla absență a bolii sau a infirmității, este un deziderat individual, social și politic. Termenul de sănătate se referă la o stare, fie a unei persoane, fie a unei comunități. Starea de sănătate poate fi influențată de o serie de factori, unul dintre aceștia fiind și asistența sanitară. Totuși, există numeroși alți factori care influențează semnificativ sănătatea, precum: factorul genetic, sărăcia, nivelul de educație, obiceiurile alimentare, accesul la apa potabilă și salubritate, condițiile de locuit.

Sintetizând, se poate spune că sănătatea are determinanți biologici, comportamentali, de mediu, fizic și social, și sanitar. Sănătatea individului sau a comunității privește nu numai starea fizică sau psihică, dar și relațiile economice și sociale, ținând cont de ponderea determinanților stării de sănătate.

Când este vorba despre menținerea sănătății, majoritatea resurselor se îndreaptă spre serviciile medicale, deși acestea influențează doar cu maximum 25% starea de sănătate la nivel populațional. Sănătatea este, în opinia unora, un drept analog cu justiția sau cu libertatea politică.

Constituția OMS, din 1981, precizează că: "beneficierea de cel mai ridicat standard de sănătate posibil reprezintă unul dintre drepturile fundamentale ale fiecărei ființe umane, fără deosebire de rasă, religie, convingeri politice, stare economică sau socială".

După 1989, România este scena reformelor, inclusiv a celei din sistemul sanitar. Furnizorii, cadrele medicale, ca și beneficiarii, pacienții, și-au pus speranțe mari în această reformă. Dacă înainte cetățenii nu știau cât plătesc pentru sănătate (unii nici nu se gândeau că plătesc), astăzi știu exact cu cât contribuie. Înainte se credea că sănătatea este gratuită, iar acum, când și plătesc, adică știu cât plătesc, și nici nu primesc toate serviciile pe care și le doresc, sunt nemulțumiți. Și, pe drept cuvânt, căci mentalitatea nu se schimbă atât de repede.

Starea de sănătate a populației s-a înrăutățit în această perioadă de tranziție. Stresul datorită schimbărilor, îmbătrânirea populației, sărăcia, nesiguranța zilei de mâine, creșterea consumului de alcool, tutun, droguri, toate contribuie la creșterea consumului de servicii medicale, și, implicit, a necesarului de resurse financiare pentru acest sector.

Trecerea de la sistemul "BEVERIGE", care avea avantajul acoperirii generale și costului redus de administrare, la sistemul asigurărilor sociale de sănătate, tip "BISMARCK", presupune costuri mari, avantajele fiind evidente când deja funcționează.

Noi beneficiem doar de dezavantajele introducerii acestui sistem, care sunt: costuri administrative substanțial crescute față de sistemul bazat pe impozitare generală, căci este necesară realizarea infrastructurii, asigurării sociale de sănătate, sunt o formă de taxă pe muncă și un cost adițional pentru firme care duce la creșterea costului muncii pentru firme, și se poate ajunge la introducerea acestor prime de asigurare în costul produselor. Necesită acoperirea din alte fonduri a celor care nu sunt salariați (șomeri, copii, pensionari), fapt dificil în perioada de recesiune economică. Dificultatea de a stabili primele ce trebuie plătite de cei ce lucrează pe cont propriu.

Deși în 2002 s-au alocat 4,2% din p.i.b., față de 2,6% - 3,8% în perioada 1997 - 2000, se dovedește a fi insuficientă. Costurile asistenței medicale au crescut prin importul de tehnologie de înaltă performanță, a medicației de ultimă generație, a căror prețuri sunt ca în Europa de Vest sau chiar mai mari.

Pacienții știind că plătesc, doresc să beneficieze de investigațiile și de tratamentele cele mai noi în domeniu. Avem cadre medicale foarte bine pregătite, care sunt competitive cu specialiști din întreaga lume. Din păcate, munca lor continuă să nu fie răsplătită la nivelul competenței și responsabilității pe care o au. Venitul unui medic începător este doar pentru supraviețuire. Atunci, cu ce să-și plătească abonamentele la reviste, cărți, accesul la INTERNET, participarea la conferințe, congrese, cursuri de perfecționare, toate indispensabile pentru formarea lui profesională. Este o investiție, nu în acel om, ci în sistemul în care funcționează.

Mulți medici lucrează în două, trei locuri, iar ceea ce câștigă investesc în propria pregătire. De fapt, sponsorizează sistemul sanitar. Cu toate că medicina de familie și cea de specialitate din ambulatoriu ar trebui să fie baza, locul unde să se rezolve majoritatea cazurilor, iar resursele financiare să fie alocate în consecință, situația este diferită. Dotarea insuficientă, la nivelul cabinetelor medicale ale medicilor de familie și ambulatoriilor de specialitate, neonorarea rețetelor compensate și gratuite împing bolnavii spre spitale, unde, cei care nu au bani să-și cumpere medicamente, găsesc și medicamente și un loc cald și ceva de mâncare, dar cresc și costurile asistenței medicale.

Se afirmă că resursele financiare nu sunt gestionate corespunzător. Într-un procent mic acest fapt, probabil, este real. Dar procentul recuperat oricum ar fi insuficient pentru ca sistemul să poată funcționa mulțumitor cu bugetul alocat. În orice sistem, resursele alocate pentru sănătate sunt limitate. Totuși, se impune întrebarea: unde este limita?

Majoritatea țărilor din Uniunea Europeană au acceptat câteva principii de bază pentru politicile lor de sănătate și consideră ca rezonabil alocarea între 7 și 9% din p.i.b., aceasta pe lângă accesul universal și echitabil la un pachet minim de servicii de sănătate.

Guvernul a luat unele măsuri care, indirect, contribuie la îmbunătățirea stării de sănătate, cum ar fi: ajutorul social, ajutoare de urgență, ajutorul pentru încălzirea locuinței, programul de asigurare gratuită de produse lactate și de panificație, toate având efect benefic în situația celor aflați în sărăcie extremă, dar toate acestea sunt insuficiente pentru a compensa subfinanțarea cronică a sistemului sanitar care datează de zeci de ani.

Având în vedere că politica de sănătate este foarte dificilă și totdeauna, în orice sistem politic, extrem de controversată, membrii Grupul parlamentar al Minorităților Naționale vor vota fiecare cum le dictează propria conștiință.

Eu, personal, voi vota moțiunea privind situația din perspectiva momentului actual, fiind solidară cu toți colegii din sistemul sanitar, cu toți asigurații disperați care deschid ușa farmaciei și nu-și primesc rețeta gratuită sau compensată atunci când sunt bolnavi.

De asemenea, votez împotriva modului cum a fost gestionată sănătatea poporului român în ultimele decenii. Apreciez deosebitul curaj al doamnei ministru, de a accepta să gestioneze un minister pe care oricine l-ar conduce în perioada actuală, n-ar putea să fie învingător. Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii ")

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat și Umanist mi se comunică faptul că o să ia cuvântul în continuare doamna Lucia Lepădatu.

Doamna Lucia Lepădatu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Asistăm astăzi la dezbaterea moțiunii "Sănătatea", inițiată de Grupul parlamentar al PRM, prima, de altfel, din această sesiune.

Problematica abordată de această moțiune se referă la un domeniu de mare importanță și interes, deopotrivă pentru cetățeni, personalul medico-sanitar și oameni politici.

Și, tocmai, având în vedere aceste aspecte, nu putem fi de acord cu încercarea semnatarilor moțiunii de a face aprecieri globale, insuficient fondate, menite să inducă în eroare populația, să genereze partizanate, precum și neîncredere în reforma din sistemul sanitar.

Se vorbește în moțiune despre așa-zisul dezinteres al guvernării față de starea de sănătate a populației, despre deficiențe în strategia și politica sanitară, ignorându-se că, în fapt, și nu declarativ, am avut și avem, printre priorități în programul de guvernare, sectorul medical și al îngrijirilor de sănătate.

Dovadă în acest sens sunt acțiunile întreprinse de Guvernul PSD în acești doi ani de guvernare, dintre care menționez doar câteva: creșterea fondurilor alocate sănătății, de la o medie anuală în perioada 1998-2000 de circa 1,3 miliarde dolari, la circa 1,8 miliarde dolari în anii 2001 și 2002, și la circa 2 miliarde dolari, cum este prevăzut pentru anul 2003.

Implicarea comunităților locale în administrarea sistemului sanitar, îmbunătățirea modului de gestionare a fondurilor și asigurarea unor proceduri transparente în această privință, un exemplu în acest sens fiind licitațiile organizate pentru medicamente, reactiv, materiale sanitare, alimente care au condus la achiziționarea acestora la prețuri chiar și de cinci ori mai mici decât cele practicate anterior, includerea în lista de medicamente compensate și gratuite a medicamentelor din producția indigenă, mult mai ieftine decât cele din import, finanțarea programelor naționale de sănătate și cuprinderea tuturor bolnavilor cronici în cadrul acestora.

Pentru a reda o imagine mai corectă asupra modului de utilizare a fondurilor publice, accentuez publice, de asigurări sociale de sănătate, trebuie menționat faptul că, pentru anul 2003, se prevede o creștere a cheltuielilor cu serviciile medicale, de la 24.816,8 miliarde lei, cât era nivelul acestora în 2000, la 54.722,4 miliarde lei, deci, mai mult decât dublul acestora.

Modificările survenite în finanțarea serviciilor de sănătate, pe categorii de asistență medicală, au avut în vedere aplicarea reformei în sistemul sanitar, respectiv dezvoltarea ambulatoriului de specialitate și creșterea rolului medicului de familie. În acest sens, este edificatoare scăderea ponderii cheltuielilor spitalicești din totalul cheltuielilor cu serviciile medicale, de la 63,9% în anul 2000, la 57,1% în anul 2001 și la 56,3 cât este prevăzut în acest an.

Recentele măsuri întreprinse de Guvernul PSD, de transformare a unor unități spitalicești în centre medico-sociale, precum și reducerea numărului de zile de spitalizare vor conduce la reducerea numărului de paturi, de la 24 de paturi la mia de locuitori, la 9 - de la 9 la 22 paturi la mia de locuitori, precum și la reducerea duratei medii de spitalizare, de la 8,8 zile la 3,4 zile, conform standardelor internaționale.

Toate acestea, precum și dezvoltarea îngrijirilor la domiciliu, pentru care, pentru prima oară, în anul acesta, există finanțare, vor face posibile economii importante ce pot fi orientate în scopul creșterii volumului și calității serviciilor medicale.

Suntem conștienți că reforma din sistemul sanitar este abia la început, că sunt încă multe de făcut, dar prin programe coerente, lucide și pragmatice angajamentele asumate de Guvernul PSD pot deveni realitate. Ca urmare, vă propun să votați împotriva acestei moțiuni.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, doamnă colegă.

Are cuvântul domnul Abiței Ludovic, din partea Grupul parlamentar al PRM.

Domnul Ludovic Abiței:

Domnule președinte,

Doamnă ministru,

Doamnelor și domnilor colegi,

Stimați invitați,

Ne aflăm astăzi în fața celei de-a doua moțiuni simple care se referă la acest subiect arzător, și anume sistemul sanitar din România și accesul românilor la serviciile de sănătate de calitate.

Problema esențială este, în general, subfinanțarea pentru unele sectoare de activitate din acest sistem, de multe ori o acțiune deliberată a actualei guvernări, cu motivații fanteziste, nerealiste, care dovedesc că nu au o imagine clară asupra acestei activități, că nu știu încă ce vor, că nu stăpânesc situația din teren, luând măsuri și emițând hotărâri care încalcă, de fapt, principiul solidarității și subsidiarității, de satisfacere a asistenței medicale, de protecție și susținere a stării de sănătate colective și individuale.

Apar în presă semnale că spitalele rămân fără medicamente, fără hrană pentru bolnavi, fără consumabile dar răspunsul ministerului este scurt: medicii sunt vinovați, vorbesc prea mult la telefon. Nu se mai amintește de faptul că ministerul a trecut la administrația publică locală spitalele pentru a scăpa de o parte din cheltuieli, lăsând în acest fel fără finanțare unele unități, sau că la conducerea acelor unități cu datorii foarte mari au fost numiți șefi pe criterii politice, deci, din echipa actuală de guvernare, fără a se verifica anterior capacitatea lor managerială.

Dar, cel mai grav este faptul că finanțarea deficitară se datorează tot criteriului politic. Am să dau un exemplu pe care-l cunosc: deși bolile cardiovasculare sunt principala cauză a morbidității și mortalității în România, finanțările spitalelor se fac după criterii doar de Ministerul Sănătății cunoscute. Este cazul centrelor de cardiologie din țară. Dacă la programe au primit bani suficienți, acoperitori pentru nevoile centrelor respective, la investiții și cheltuieli materiale nu au primit nimic. Este cazul Centrului de cardiologie - Iași, care deservește Bucovina și toate județele Moldovei, cu o populație numeroasă, iar rezultatele nu sunt cu nimic mai prejos, comparativ cu celelalte centre de profil, pe când, ca exemplu, cel din Tg.Mureș are suficienți bani dar deservește o populație numeric mai mică.

Să se datoreze cumva aceasta faptului că șeful Centrului de cardiologie de la Tg.Mureș este secretar de stat în Ministerul Sănătății și Familiei? În mod sigur, da.

Specialiștii prezenți în sală vă pot spune că incidența bolilor cu o simptomatologie atipică este în creștere. Aceasta înseamnă un număr crescut de investigații suplimentare, investigații necesare diagnosticului diferențial, diagnostic care definește în final un tratament corect, eficient și economic, ori aceste investigații înseamnă bani, care nu prea se văd acordați de la buget.

Doamnelor și domnilor deputați,

În aceeași notă de subfinanțare se găsește și medicina preventivă. Degeaba s-a solicitat suplimentarea voturilor pentru programele comunitare de sănătate, pentru ocrotirea mamei și copilului, pentru persoanele cu handicap, bani care puteau fi luați de la rezerva Guvernului. Însă, reprezentanții Guvernului, susținuți de Comisia pentru buget-finanțe și bănci, cu ajutorul votului majorității, au respins aceste cereri, fiind convinși că nu este necesar, pentru că atunci PSD-ul bâzâia a anticipate.

Dar, realitatea din teren, din viața de zi cu zi este alta. Probabil, pentru faptul că la mai multe manifestări științifice medicale se afirmă că este mai ieftin să previi decât să tratezi, s-a considerat că din acel 0,8%, acordat efectiv de la bugetul de stat, este necesară o sumă infimă, ca să nu spunem nesemnificativă. Dar, prevenția se face totuși cu bani. Chiar și tratarea corectă a unei afecțiuni acute este o măsură de prevenire, de împiedicare a apariției unei boli cronice.

Medicina școlară a fost redusă mai mult la inspecțiile de igienă în școli. Nimeni nu mai urmărește dezvoltarea psiho-somatică a copiilor și tinerilor, medicii școlari având arondate câte două, trei școli, iar rezultatele se văd: mor copiii în școli, copii care nu au fost consultați, supravegheați și tratați la timp, pentru că, ori școala nu are medic, ori medicul are program în acel moment la o unitate școlară mai în apropiere. Și acesta este doar un aspect, pentru a nu mai vorbi de faptul că posturile de medicină școlară, de multe ori, nu se ocupă, datorită proastei salarizări și dotări de la aceste cabinete, deoarece ministerul nu înțelege că vremea medicinii bazate doar pe stetoscop și tensiometru a apus.

Alimentația rațională, sănătoasă, științifică, ca un factor de mediu foarte important, este lăsată pe seama revistelor săptămânale, gen "FORMULA AS", în loc să fie predate în școli, încă de la vârste fragede, când percepția este cu totul alta.

Protecția muncitorului față de agresiunea factorilor de mediu nociv de la locul de muncă este complet neglijată. Medicii din medicina muncii nu mai au nici o autoritate. Au fost transformați în simpli funcționari, iar recomandările lor profesionale nu mai sunt luate în seamă de unitățile cu risc pentru sănătatea lucrătorilor. Iar legislația le îngrădește tot mai mult activitatea. Contează doar profitul, iar grija pentru om este pe un plan mai îndepărtat. Se preferă doar acordarea de sporuri pentru locurile de muncă periculoase, în loc să se solicite, prin autorizațiile care se acordă, tehnologii nepoluante și nepericuloase pentru muncitori.

În direcțiile de sănătate publică există specialiști în departamentele de reglementare, dar autorizațiile sanitare de funcționare sunt tot mai absente în unele sectoare de activitate. Se protejează consumatorii sau proprietarii activităților respective? Personalul din inspecție, puțini, ce-i drept, din aceleași direcții este absent din viața publică, auzind frecvent de controalele efectuate de către protecția consumatorului, unitate structurată mai mult pe sistemul fostului control obștesc, de medicii veterinari ce controlează și iau măsuri în diferite sectoare de activitate, sectoare care ar putea pune în pericol starea de sănătate publică.

Dar de inspectorii sanitari, specializați cu ani mulți de școală, angajați ai unităților descentralizate ale statului, respectiv direcțiile sanitare, nu auzim nimic. Tăcere totală. Să se datoreze acest lucru faptului că în minister, la acest departament important este șef un nespecialist? În mod sigur, da. Pentru că, este știut, ca un lucru să meargă bine este necesar totuși de omul potrivit la locul potrivit.

Anul trecut, când s-a analizat moțiunea "Criza sănătății în România" un coleg afirma de la această tribună că: "În fața bolii și a morții suntem singuri". Eu aș completa, eventual înconjurați de o echipă de profesioniști, dar legat la mâini de lipsa dotărilor de intervenție necesară.

Stimați colegi,

Mereu se apelează la justificări de tipul: "integrare, aliniere a legislației". Nu știm care din acestea sunt adevărate pentru că până acum tot ce s-a întreprins în sistemul sanitar nu respectă aproape nimic din recomandările Uniunii Europene. Am să citesc câteva din recomandările întâlnite în documentele acestei uniuni mult clamate: "Asigurarea unor servicii de calitate pentru toți cetățenii, cu reducerea inegalităților existente în accesul populației la serviciile medicale și adaptarea serviciilor oferite la nevoile reale ale populației, pentru că sănătatea trebuie să devină o prioritate, în ciuda oricăror constrângeri politice sau financiare".

De aceea, credem că se impune ca de această dată să vă aplecați mai mult asupra acestui aspect important al vieții și să votați moțiunea prezentă, căci de sănătate avem nevoie cu toții.

Un alt coleg, din echipa majorității, de această dată, afirma că: "Sănătatea tocmai a început să respire". Însă, adaug eu: "Respiră, dar în plină criză astmatică".

În orice caz, din cele 3.000 și ceva de pagini care ne-au fost date ca mari realizări ale Guvernului, pentru sănătate sunt alocate doar 4 pagini. Atât! Puteți să le priviți, de la 217 la 220, în care sunt trecute câteva ordonanțe care nu fac prea mult lucru în sănătate.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, stimate coleg, pentru că manifestați grijă pentru acele programe, prin care, dacă le mai păstrați, o să găsiți și alte referiri. O să vă dau o mapă care mi-a rămas de la actualii și viitorii dumneavoastră aliați pentru păstrarea acelor documente.

Are cuvântul domnul deputat Horia Neamțu.

Domnul Horia Ion Neamțu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Este știut faptul că adevărul spus pe jumătate sau incomplet se transformă în cele din urmă în opusul noțiunii de adevăr. Suntem în această situație, în cazul moțiunii pe care o dezbatem astăzi, cel puțin în segmentul ei care se referă la așa-zisele deficiențe grave care au fost constatate în rapoartele de control ale Curții de Conturi.

În economia moțiunii pe care o dezbatem astăzi acest segment deține o pondere însemnată, de circa 20%, și am impresia că el a fost redactat pe baza principiului: "mulți văd, puțini înțeleg!"

Deci, ne revine misiunea să restabilim adevărul în ceea ce privește aceste "grave deficiențe", care, așa cum a spus și doamna ministru în expunerea sa, pot fi cel mult considerate abateri de la regulile contabile, deci abateri de natură contabilă, și care multe dintre ele au fost reglate între timp pe baza procedurilor Curții de Conturi, respectiv prin deciziile pe care aceasta le-a adoptat și au și fost duse la îndeplinire până în momentul în care dezbatem această moțiune.

Nu aș vrea să vă rețin timpul cu aspecte tehnice, dar m-aș opri doar la două chestiuni, și anume, la precizarea că în bilanțul pe 2001 nu au fost trecute creanțe în valoare de 16 miliarde lei. Dar acest lucru trebuie măsurat prin faptul că bilanțul contabil nu-l întocmește fiecare așa cum vrea el, ci pe baza unor norme. Deci, normele elaborate de Ministerul Finanțelor Publice la data respectivă, privind închiderea exercițiului financiar, prevedeau ca aceste creanțe să fie trecute în afara bilanțului și nu puteau fi trecute de Casa de Asigurări din proprie inițiativă în bilanț. Deci, prin această precizare se îndeamnă cumva la încălcarea legislației actuale.

De asemenea, se precizează, în această moțiune, la un alt paragraf, că s-a asigurat sau s-a acordat de către Casa Națională de Asigurări un număr de înlesniri pentru 245 de contribuabili, dar nu văd ce este rău în aceasta, fiindcă marea majoritate a acestora aveau probleme de natură socială, și în acest mod s-a rezolvat poate, parțial, ce-i drept, un segment din marea problemă pe care o au agenții noștri economici.

Deci, aceste scutiri, aceste reeșalonări sunt prevăzute în cadrul actual legal și nu văd de ce au fost menționate ca o chestiune nelegală sau ca o acțiune care ar încălca actualul cadru legal.

Evident, tot aici se face o mențiune legată de faptul că aceste creanțe depășesc mai multe exerciții bugetare. Aceasta este o opinie pe care au elaborat-o unii finanțiști, că nu ar trebui să depășim durata unui exercițiu bugetar, dar această opinie nu este prevăzută în nici o lege, așa încât, actualul cadru legal permițând acordarea acestor facilități, acestor amânări, acestor reeșalonări, nu văd de ce am incrimina dacă ele s-au făcut cu respectarea legii.

În concluzie, aș vrea să menționez că acest segment al moțiunii pe care o discutăm astăzi are, în mare parte, după cum am văzut, scopuri politicianiste, a fost elaborat în opinia mea în ideea de a crea o imagine apocaliptică, de dezastru în ceea ce privește respectarea cadrului legal de către cei care sunt puși în aceste funcții și care își îndeplinesc misiunea pe care o au și, în consecință, vă rog să votăm împotriva acestei moțiuni.

Evident că unele lucruri trebuie puse la punct, și nu sunt puține, dar îmi exprim convingerea că instituțiile și persoanele îndreptățite să facă acest lucru, o s-o facă cu competență, în termen foarte scurt.

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Lucian Bolcaș, din partea Grupului parlamentar al PRM-ului, ultimul vorbitor din partea acestui partid.

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

Domnule președinte,

Stimată doamnă ministru,

Onorați invitați și distinși colegi,

Cred că tot ceea ce trebuia spus astăzi s-a spus. Aș vrea numai să menționez că o moțiune privind starea de sănătate a națiunii nu este numai un act politic, ci este un act de conștiință și de responsabilitate. Pe această linie vreau să subliniez prezența acelora care, independent de coloratura noastră politică, și-au dat seama de gravitatea acestui moment. Nu este vorba de alianțe conjuncturale și resping orice fel de ironie din partea oricui ar veni, este vorba de împrejurarea că distincte doctrine și distincte politici nu ne pot separa în momentul grav în care însăși viitorul acestei națiuni este în pericol.

Din acest punct de vedere, dați-mi voie să resping acuzele de politicianism aduse acestei moțiuni care s-a dorit în primul rând tehnică, adresate chiar de doamna ministru doctor Bartoș.

Vreau să resping în același timp și ironia grosieră a domnului doctor Brânzan Ovidiu, care a caracterizat, printr-o sintagmă venită de la o persoană absolut necunoscută în Parlamentul României, ca bolnăvicioasă, susținerea PRM-ului.

Dacă m-aș coborî la nivelul unei atari gândiri, care vine din partea unui doctor, ar trebuie să spun: mai bine bolnăvicios decât putred, dar nu acesta este obiectul moțiunii noastre.

Aș vrea să mai subliniez aici consecvența reprezentanților UDMR-ului în ceea ce privește distrugerea sistemului de sănătate românesc, începută sub ministeriatul pe care l-au deținut în fosta guvernare și pe care încearcă să-l continue, sprijinind actuala guvernare, e drept, cu anumite tente de abilitate, ca să nu se dezică de propriul electorat.

Vreau să menționez în fața dumneavoastră că un singur lucru trebuie spus: nu am cerut demisia unui ministru, nu am cerut înlăturarea unor persoane, ci am cerut reformarea unui sistem greșit conceput încă din anii '90, poate și din vina parlamentarilor majorității, care au votat automat legi ce se exclud reciproc și au creat un haos în sistemul sanitar, care au dus la situația de astăzi, când cârpelile și protezele nu mai pot să ajute la nimic.

Eu vreau, în primul rând, să amintesc domnului doctor Brânzan Ovidiu și colegei noastre, doamna deputat doctor Bartoș Daniela, că jurământul lui Hipocrat se îndeplinește nu numai prin actul medical, ci și prin actul politic, dacă ai această calitate. Sunteți responsabili, suntem responsabili pentru soarta națiunii! Și dacă vreți să știți de ce este falimentară politica, gestiunea în domeniul sanitar, nu trebuie să facem contabilitatea mărunțișurilor, ci să spunem un singur lucru: spor negativ de populație! Acesta este falimentul politicii în domeniul sanitar! Dispariția treptată a națiunii! Spre aceasta vreți să ne îndreptăm? De aceasta trebuie să reformăm sistemul sanitar, de aceasta am inițiat această moțiune și de aceasta ne bucurăm de sprijinul colegilor parlamentari ce au înțeles gravitatea ei. Aș vrea să voteze conștiința dumneavoastră, și nu apartenența dumneavoastră politică.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea Partidului România Mare)

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Liviu Bara, din partea Partidului Social Democrat, și apoi va răspunde problemelor ridicate doamna ministru Bartoș.

Domnul Radu Liviu Bara:

Domnule președinte,

Doamnă ministru,

Stimați colegi,

În întreaga sa activitate Parlamentul trebuie să militeze pentru legalitate, pentru ordine și liniște socială.

Pentru consolidarea statului de drept aceste elemente, alături, sau, mai bine zis, împreună cu măsurile menite să readucă România la starea economică, conform standardelor europene, trebuie să creeze o nouă perspectivă, să aibă un nou loc în climatul politic european.

A nu știu câta moțiune inițiată de către o parte din opoziție, de această dată de Partidul România Mare, încearcă să speculeze stări necorespunzătoare din sănătate, provocate de atâția ani de slaba administrare și conducere a acestui domeniu, inclusiv de un membru marcant al partidului dumneavoastră.

Guvernarea țării într-un sistem democratic, bazat pe pluripartidism, implică răspunderi politice la fel de importante atât pentru majoritatea parlamentară, cât și pentru opoziție, lucru, de fapt, spus și de către antevorbitor, dar din punct de vedere teoretic.

Starea sănătății populației, pe care toți o dorim mai bună, este un deziderat care se urmărește în cele mai dezvoltate țări. Drept urmare, dintr-un studiu recent efectuat de către reprezentanții Uniunii Europene s-a constatat că o problemă comună a tuturor țărilor membre este problema sănătății, starea în care se află și modul de îmbunătățire a ei.

Tot ca un exemplu, ce se spunem despre dezvoltarea Germaniei care și ea, din punct de vedere a natalității, are un coeficient negativ. Probabil că nici ea nu intră în rândul Uniunii Europene.

După 13 ani de la Revoluție și cei mai rău voitori dintre colegi își dau seama că adevărata reformă în sănătate a început în anul 2000. Ei sunt cei care au criticat în 1992, în 1996, în 2000, în 2003, fiindcă un partid așa puternic și cu o priză puternică la populație a reușit splendida performanță să fie tot timpul în opoziție. Oare nu le place puterea? S-ar putea!

Vă întreb: când s-a realizat adevărata transferare a competențelor din administrarea sistemului ocrotirii sănătății la nivelul comunităților locale? Trecerea la sistemul de achiziții prin licitații publice la nivelul întregii țări? O laborioasă activitate de revizuire a listei de medicamente compensate, crescând gradul de compensare a medicamentelor, prin suportarea de către stat a 65% din prețul de vânzare? În câte țări europene este un asemenea procent? Acestea nu se văd? Sigur, măsurile au fost multe, dar lucrul cel mai important este că pentru prima dată, dragi colegi, s-a realizat o strategie unitară pe durată scurtă și medie a ceea ce trebuie făcut în sănătate.

În moțiunea de 17 pagini 8 pagini sunt cu date statistice. Și îmi cer scuze, dar cei care le-au luat, nu știu de unde, nu s-au uitat pe coloana bună sau probabil datele nu se refereau la anii 2001 - 2002, lucru, de fapt, arătat și de către doamna ministru.

Stimați colegi,

Nu mai puneți să facă asemenea moțiuni lungi pe cei obosiți! Maxim două pagini, că altfel se uită titlul! Am spus "obosiți" pentru că sunt oameni care sunt în permanent la spital, la Parlament și la facultate, în același timp, și datorită oboselii încurcă cifrele.

Restul moțiunii ne pune în fața unor probleme într-adevăr mari, probleme punctuale, cu un institut de cercetare, o secție de la un spital. Cam acesta este nivelul gândirii de ansamblu, viziunile de perspectivă a celor ce au semnat moțiunea.

În ceea ce privește câteva din elementele care duc la concluzia că nici de data aceasta PRM nu a venit cu lecția învățată și nu poate primi notă de trecere le-a spus și le-a enunțat și doamna ministru, nu le mai enunț.

În consecință, rog colegii să voteze împotriva moțiunii.

Da, într-adevăr, avem probleme în sănătate, în reorganizarea armatei, în creșterea economică, în învățământ, în minerit, probleme pe care Guvernul Năstase le știe și încearcă, așa după cum sunt sigur că vedeți, să le rezolve. Nu este o treabă ușoară, dar decât să stați drept și să judecați strâmb, mai bine stați strâmb și judecați drept, dacă altfel nu se poate, și veniți cu propuneri care într-adevăr să ducă la prosperitatea acestui popor, și nu vă cheltuiți în zadar energia, că este păcat.

Vă mulțumesc.

(Text neprezentat la microfon, consemnat după materialul depus la secretariatul de ședință)

Domnul Gheorghe Popescu:

Stimați colegi,

Dați-mi voie să vă fac cunoscut faptul că am constatat, încă o dată, cu neplăcere, reaua voință a reprezentanților Opoziției și lipsa acestora de inițiative pozitive, de intervenții constructive în Parlament și de munca susținută pentru realizarea cauzei pentru care au fost investiți, aceea de consolidare și perfecționare, prin munca comună, a sistemului legislativ din România, de susținere a interesului public la nivel național.

Dar, salut, la rândul meu, alături de doamna ministru Daniela Bartoș, exercitarea dreptului de a iniția moțiuni de cenzură, reglementate prin drepturile constituționale și cele prevăzute în Regulamentul Camerei Deputaților.

În domeniul sanitar, Strategia de reformă a Ministerului Sănătății și Familiei a identificat ca prioritate patru arii de intervenție strategică, după cum urmează: organizarea și conducerea sistemului sanitar, finanțarea sistemului sanitar, sănătatea populației și serviciile de sănătate, raționalizarea resurselor fizice și umane.

Pe aceste criterii s-a consolidat, până acum, la jumătatea mandatului guvernamental, o structură administrativă care să permită "reașezarea" sistemului sanitar din România și ridicarea standardelor calitative la nivelul așteptărilor naționale și internaționale, intrarea într-un sistem de normalitate la nivelul sistemului sanitar pe plan național.

Numai pentru conducerea și reglementarea sistemului sanitar, a fost nevoie de emiterea unui număr de 15 acte normative, care clarifică printre altele: exercitarea profesiunii de asistent medical, înființarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali din România, completarea legislației în domeniu; Statutul medicului de medicină generală, stomatologului și farmacistului; Regulamentul de organizare și efectuare a stagiaturii de către absolvenții licențiați ai facultăților de medicină, stomatologie și farmacie; statutul stagiarului; asistența medicală gratuită a preșcolarilor, elevilor, studenților; stabilirea listei cuprinzând bolile pentru care asigurații beneficiază în tratamentul ambulatoriu de medicamente eliberate fără contribuție personală, decontate din Fondul de asigurări sociale de sănătate; achiziția unor medicamente ce se acordă în spital și în ambulatoriu, a unor vaccinuri, materiale sanitare și a altor materiale necesare derulării programelor de sănătate; reglementări privind prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, a băuturilor alcoolice și a consumului de droguri.

Toate aceste reglementări nu fac decât să acopere golurile lăsate de guvernele anterioare și să facă funcțional un sistem extrem de dificil care este acesta, al sănătății.

În ceea ce privește simplificarea modului de finanțare a serviciilor de sănătate, au fost întreprinse o serie de măsuri, care facilitează următoarele:

Colectarea contribuțiilor de asigurări de sănătate de către un singur fond (Casa Națională de Asigurări de Sănătate).

Repartizarea Fondului național unic către casele de asigurări, în funcție de numărul persoanelor asigurate și de structura de riscuri a populației asigurate.

Ministerul Sănătății și Familiei a definit pachetul de îngrijiri de bază acoperit de contribuțiile de asigurări de sănătate și un indicator asociat structurii de riscuri.

S-a stabilit o cotă de contribuție de 6,5% din venitul realizat de angajați, iar pensionarii, militarii, elevii și studenții nu mai contribuie la crearea Fondului de asigurări.

Asiguratul are libertatea să-și aleagă casa de asigurări.

Acordarea de asistență medicală gratuită pentru populația din mediul rural cu venituri mici sau fără venituri, din zonele defavorizate.

Aceste măsuri, stabilite prin acte normative care, evident, au trecut și prin mâinile dumneavoastră - contează însă dacă le-ați citit sau nu - , nu face decât să faciliteze o serie de servicii pentru populație și intrarea într-un ritm normal de dezvoltare a sistemului sanitar.

Totodată, prin reglementările juridice din domeniu, au fost clarificate o serie de prevederi privind raționalizarea resurselor fizice, astfel:

Organizarea și funcționarea spitalelor pentru creșterea eficienței din punct de vedere tehnic a modului de funcționare a serviciilor medicale oferite prin unitățile sanitare cu paturi.

Reducerea îngrijirilor spitalicești prin efectuarea unui control medical anual pentru asigurații de peste 30 de ani și controlul efectuării vaccinărilor de către direcțiile de sănătate publică.

Controlul cheltuielilor globale pentru servicii de sănătate, prin: negocierea bugetului de venituri și cheltuieli al spitalelor, de către conducerea spitalului, cu conducerea direcției de sănătate publică și cu conducerea casei de asigurări de sănătate, monitorizarea utilizării fondurilor contractate, conducerea spitalului pe bază de contract de administrare.

Raționalizarea resurselor fizice, prin aprobarea structurilor unităților sanitare în toate județele, corelându-se numărul paturilor cu indicele lor de utilizare pentru creșterea cost-eficiență.

Pentru redresarea sistemului sanitar, în bugetele pe anii 2001 și 2002 s-au alocat fonduri reprezentând 4,2% din P.I.B., comparativ cu anii 1997 - 2000, când cifra alocată din P.I.B. a fost de 2,2 - 3,8%, ceea ce evidențiază, fără dificultate, intenția Guvernului de modernizare și eficientizare a sistemului sanitar din România.

Stimați colegi,

Prin moțiunea inițiată de dumneavoastră, ne acuzați, printre altele, de deficiențe de strategie politică sanitară, neținând cont nici măcar de faptul că, raportat la intențiile tuturor forțelor politice și a majorității populației, prin aderarea României la structurile Uniunii Europene suntem obligați, cu toții, la reformarea și reabilitarea sistemului sanitar. Iar măsurile întreprinse până acum, și cele care vor fi luate, nu fac decât să ducă la reformă în sistemul sanitar, tocmai în baza unei strategii politice sanitare.

Așa cum este definit și din Planul de acțiuni pe anii 2003 și 2004 al Programului de Guvernare, și care a fost votat de Parlament, în domeniul ocrotirii sănătății, sunt cel puțin 7 obiective majore care trebuiesc finalizate, iar dacă dumneavoastră nu le-ați parcurs până acum, sau dacă le-ați parcurs și nu le-ați înțeles, dați-mi voie să vi le prezint pe scurt:

  • conducere și reglementare;
  • finanțare;
  • simplificarea modului de finanțare a serviciilor de sănătate;
  • completarea reglementărilor cu privire la finanțarea costurilor de capital;
  • furnizarea serviciilor;
  • reorientarea serviciilor medicale către prevenire, asistență primară și asistență ambulatorie, fără a afecta calitatea îngrijirilor;
  • raționalizarea resurselor fizice;
  • dezvoltarea resurselor umane și îmbunătățirea calității serviciilor;
  • creșterea rolului statului în furnizarea bunurilor publice cu externalității pozitive.

Priorități legislative: un număr de 15 proiecte de acte normative cu finalizare pentru sfârșitul anului 2003.

Toate aceste obiective conduc la un număr semnificativ de acțiuni majore ale Ministerului Sănătății și Familiei, peste 40, care au termene de realizare până în trimestrul IV al anului 2004.

V-am reținut atenția cu acest punctaj de măsuri luate până acum, și care vor fi luate pentru perioada imediat următoare, în speranța că, poate, veți da citire încă o dată Programului de Guvernare, veți fi mai atenți la măsurile și inițiativele Ministerului Sănătății și Familiei și, ținând cont de prioritățile politice și administrative pe plan național și internațional, vom colabora mai strâns, la modul constructiv, reușind împreună să realizăm ceea ce este mai bine pentru țară, în plan limitat pentru domeniul sănătății, și să ne respectăm angajamentele date în fața oamenilor și în fața reprezentanților forurilor internaționale similare.

Vă mulțumesc și vă propun respingerea acestei moțiuni.

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul doamna ministru Bartoș, pentru a răspunde unor probleme ridicate de către dumneavoastră.

Poftiți, doamna ministru.

Doamna Daniela Bartoș:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am ascultat cu mare atenție dezbaterile de astăzi din Parlament legate de problemele din sănătate și ne-am reamintit care au fost dezbaterile în momentul când Parlamentul a votat Legea asigurărilor sociale de sănătate în 1997.

S-a votat atunci un sistem de asigurări sociale de sănătate care fusese aplicat în Germania, un model pe care l-am adoptat noi, ca țară, fără să gândim că noi nu suntem, totuși, nemți. Și că la noi, acest sistem care presupunea mare corectitudine și multă implicare din partea contribuabililor, nu va funcționa la fel de bine cum a funcționat în perioada respectivă în Germania.

Legea asigurărilor sociale de sănătate a devenit operațională din 1998. De atunci am fost retroactiv acuzați că fondurile prevăzute cu excedent la Casa de Asigurări au fost luate, au fost folosite cu alte destinații.

Este adevărat că la începutul anului 2003 exista un excedent al Casei de Asigurări cifrat la aproximativ 15.000 de miliarde, excedent care azi se află în Trezoreria Statului, care n-a fost folosit pentru acoperirea găurilor negre din economie, așa cum s-a afirmat.

Pentru a nu mai fi acuzați în continuare că se programează cu excedent, că acest excedent este folosit pentru a acoperi găuri în diverse alte locuri ale economiei, Guvernul a luat hotărârea ca la proiectul de buget pe 2003, care a fost prezentat Parlamentului și care a fost votat de dumneavoastră la sfârșitul anului trecut, Casa de Asigurări să nu mai aibă prevăzut excedent pentru sănătate, lucru care este la îndemâna oricui să-l vadă.

Este foarte adevărat că ne-am dori un procent mai mare din p.i.b., este foarte adevărat că anumite state europene au un procent mai mare din p.i.b., dar comparați și puterea economică a acelor state.

Dacă vom solicita mai mult și vom impune un procent mai mare din p.i.b. va trebui să spunem de la ce sector trebuie să luăm acest procent, care este sectorul care are suficienți bani acum să-i dea spre sănătate.

Nouă ne revine sarcina de a gestiona mai bine fondurile pe care le avem în momentul de față în sistemul de sănătate.

Pe de altă parte, nu trebuie să faceți sănătatea răspunzătoare de toate nemulțumirile și de toate insatisfacțiile. Nu uitați că numărul mare de accidente care apar ca urmare a gropilor din șosele, care sunt la îndemâna primarilor sau a altor autorități locale, fac ca accidentatul respectiv să consume sute de milioane de lei pe ziua de îngrijire în unitățile spitalicești.

A afirma aici, în fața întregului Parlament și a întregii țări, că sistemul de sănătate este falimentar este a fi de acord că în momentul de față bolnavii nu-și găsesc îngrijirea în sistemul de sănătate, că ei nu-și primesc ceea ce trebuie.

Și cu toate acestea, uitați-vă numai prin presă ce se spune despre sistemul de sănătate. Sunt acte medicale de înaltă performanță, se fac transplante, se fac operații pe cord în mod curent, lucruri pe care acum câțiva ani nici măcar nu ne gândeam că am putea să le facem cu aceeași ușurință cu care noi astăzi le cerem și le facem.

Se vorbea despre faptul că s-au folosit bani pentru aparatură medicală din fonduri Phare. Nu, domnilor parlamentari, acești bani au fost din credite externe pe care noi astăzi le plătim și suntem obligați să le plătim, să le rambursăm ratele. Deci, nu au venit prin fonduri nerambursabile aceste echipamente medicale care în multe locuri stau încă neutilizate, deși noi am făcut eforturi 2 ani la rând pentru a le da fondurile necesare instalării și punerii în funcțiune ale acestor echipamente.

Nu am mai acuzat faptul că aceste echipamente unele au fost luate în guvernarea 1999 - 2000, fără să se vadă care este necesarul real, care este numărul de specialiști capabil să lucreze cu aceste echipamente medicale și care va fi împovărarea asupra bugetului Ministerului Sănătății în perioada pe care acum o traversăm și în care dumneavoastră ne acuzați că nu folosim banii și că nu reușim să gestionăm așa cum trebuie problemele din sănătate.

S-a ridicat problema medicilor de familie. Anul acesta am încercat și vom merge mai departe în a-i finanța, mai puțin pentru simplul fapt că au pe listă un cetățean al acestei țări și mai mult pentru serviciile pe care ei trebuie să le facă în folosul asiguraților.

N-aș îndrăzni să vă întreb câți dintre dumneavoastră vă cunoașteți medicul de familie, pentru că sunt convinsă că mulți dintre dumneavoastră nu numai că nu l-ați văzut, dar nu v-ați dus la controlul obligatoriu anul pe care trebuie să-l facă orice asigurat după vârsta de 30 de ani, la medicul său de familie.

În schimb, medicul a primit bani pentru simplul fapt că vă avea pe listă pe unul dintre dumneavoastră.

Sunt convinsă că banii nu sunt suficienți, că ar trebui să aibă cu mult mai mulți, dar în momentul de față mai mult nu putem să le asigurăm. Nu exclud, însă, posibilitatea de a dialoga cu medicii de familie în continuare, în vederea creșterii posibilității de a acorda servicii medicale în plus și de a le acorda finanțe suplimentare pentru acest tip de servicii, în funcție de competențele pe care dânșii reușesc să le ia, în așa fel încât să poată intra într-un adevărat sistem concurențial între medicii de familie. Pentru că nu trebuie să privim în mod egalitarist, că toți medicii trebuie să aibă aceleași venituri. Ei trebuie să aibă venituri în funcție de calitatea muncii lor și de prestațiile pe care le fac către populație.

S-a ridicat problema medicinii școlare. Doresc să vă informez, domnule deputat, că după ce în 1998 această rețea a medicinii școlare a fost practic decapitată prin trecerea unui număr de medici școlari în sistemul de medicină de familie, de acum doi ani am început revigorarea rețelei de medicină școlară; este un proces care nu se face peste noapte, s-au scos posturi la concurs, iar în ultimii doi ani, prin programele ministerului s-a asigurat și dotarea cabinetelor de medicină școlară, iar de anul acesta s-a intrat într-un proces de pregătire a medicilor școlari, pregătire postuniversitară continuă, prin centrul de perfecționare, program la care medicii școlari vor accede, fără a plăti taxe foarte mari sau fără a plăti niște taxe care să-i împiedice să acceadă la sistemul de informare și la sistemul de pregătire profesională, pentru a nu mai exista probleme în școlile noastre.

Legat de natalitate, că ați acuzat Guvernul de scăderea natalității, este un fenomen general. În întreaga Europă se constată în momentul de față în fenomen de îmbătrânire a populației și de reducere a natalității și aș recomanda: poate reușiți dumneavoastră să creșteți mai mult natalitatea decât o vom putea face noi.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Stimați colegi,

Aș ruga liderii grupurilor parlamentare să-și invite toți colegii în sală pentru a proceda la votarea moțiunii și v-aș ruga și pe dumneavoastră să încetați foiala prin sală, pentru a putea număra corect. V-aș ruga, de asemenea, să rămâneți în continuare pentru a parcurge și lista cu voturi finale, ca să nu fim obligați să modificăm programul de lucru al acestei săptămâni, stabilind o zi de vot final joi.

Stimați colegi,

Încă o dată respectuos vă rog să luați loc.

Supun votului dumneavoastră moțiunea colegilor noștri de la PRM.

Cine este pentru? Am o rugăminte: nu vă suspectați stânga cu dreapta, toți votați în mod unitar. Deci, nu vă ridicați în picioare pentru a vă uita peste PSD. Vă rog să rămâneți în scaunele dumneavoastră, cei de la PRM! 95 voturi pentru.

Împotrivă?

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Așa votau și țărăniștii acum doi ani, mulți! Dar acum nu mai sunt!

Domnul Valer Dorneanu:

179 voturi împotrivă.

Abțineri? 9 abțineri.

Stimați colegi,

Moțiunea a fost respinsă cu 179 voturi împotrivă, 95 pentru și 9 abțineri.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 1 iunie 2020, 0:40
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro