Daniel Ionescu
Daniel Ionescu
Ședința Camerei Deputaților din 15 aprilie 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.46/25-04-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 15-04-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 15 aprilie 2003

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.19 Daniel Ionescu - denunțarea intenției Guvernului de a "confisca cooperația printr-o ordonanță de urgență";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Daniel Ionescu:

Guvernul "face cooperativă" cu parlamentarii din arcul puterii pentru a confisca cooperația printr-o ordonanță de urgență.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Domnule prim-ministru,

într-o economie socială de piață, politicul construiește fundamentele social-economice și culturale ale societății prin coroborarea principiului întâietății individului și a obiectivului social asupra capitalului, în fapt esența economiei sociale, cu principiile care guvernează economia concurențială de piață.

Economia socială de piață a ajuns în România o umbrelă omnivalentă sub care, la adăpost de intemperiile democrației, arcul puterii, sub tutela PSD, își motivează demersul social-politic, economic și cultural, abscons, duplicitar și deseori antinațional, prin care România se aliniază în raport cu valorile lumii contemporane.

Economia socială de piață n-a fost doctrina PDSR și, după cum dovedește actualul PSD, de când este la guvernare, nu este și nici nu va fi, pentru că acest tip de economie promovează și îmbină într-un raport de complementaritate negociată, reiterez, valorile economiei sociale cu principiile economiei de piață, ceea ce nu este cazul PSD. El este mai presus de lege. Și de societatea civilă (!), care a devenit, la propriu, ciuca fiscalității excesive și hârdăul în care se varsă neputința managerială a executivului.

La nivelul arcului puterii, cerințele obiective ale economiei sociale de piață au căpătat iz de vetust. S-au alienat. Și nu din necunoaștere! Din nevoia atavică de supraviețuire cu orice preț.

Și acest preț îl plătește, ca de obicei, societatea civilă!

Economia socială de piață are defecte! Multe. Este dificil de înțeles și, mai ales, dificil de pus în practică pentru că ea cere imperios construirea unei societăți pluraliste, participative, democratice și solidare. Citez din acquis-ul comunitar în domeniu, pe care ni-l tot aruncă-n față PSD, ca "iarbă de leac":

"Economia socială este, prin esență, formată din cooperative, din mutuale și include asociațiile care exercită o activitate economică. Ea contribuie activ la o economie de piață modernă și pluralistă și se dovedește a fi, prin aspectele sale economice, sociale, civile și participative, un partener de bază al Societății." Și, adaug eu, constituie un segment de întregire plurivalent, în procesul de edificare a unei economii de piață moderne.

La nivel internațional, cooperația este reglementată printr-o lege organică și, acolo unde realitățile au cerut-o, prin legi speciale, izvorâte funcțional din raportul general/particular.

Dovada că pentru Guvern, cooperația este doar o sinecură ce urmează să fie distribuită clientelei politice și nu o problemă vitală pentru Națiune o face înmormântarea Proiectului de Lege privind organizarea și funcționarea cooperației care zace în Parlament de la începutul legislaturii și înlocuirea lui cu un proiect propriu ce urmează să fie înfățișat celor două Camere la sfârșitul lunii curente, înveșmântat, ca de obicei, în hainele unei nenorocite Ordonanțe de urgență.

Tentația este uriașă: în 2001, cooperația meșteșugărească deținea peste 2,7 milioane m.p. spații construite în exploatare, din care peste 1,7 milioane m.p. în proprietate cooperatistă, avea aproape 4.700 miliarde lei active, o cifră de afaceri de peste 5200 miliarde lei, venituri totale de peste 5.700 miliarde lei și exporturi de peste 70 milioane $. Nu mai vorbesc de avuția celorlalte societăți cooperative: de consum, de distribuție, agricole, forestiere, de muncă, de locuințe, pescărești și de transporturi care, însumând un capital de peste 50.000 miliarde lei, pot face din cooperație principalul actor privat din economie.

Stimați colegi,

Cooperația a fost confiscată odată de regimul comunist prin Decretul nr.97/1951 și devalizată patrimonial în 1959 prin HCM-ul nr.895.

Acum va fi confiscată pentru a doua oară. De actualul Executiv!

Primul demers în acest sens a fost făcut prin înglobarea cooperației în Ministerul întreprinderilor mici și mijlocii. S-a validat astfel dreptul de imixtiune managerială și patrimonială a Guvernului în cooperație.

Acum, în disprețul caracterului special al proprietății cooperatiste, esențial privată, și al principiilor care guvernează identitatea cooperatistă, printr-o ordonanță de urgență, Guvernul confiscă neconstituțional, imoral și clientelar "ființa" cooperației.

Dreptul constituțional în domeniul legilor organice aparține Parlamentului și numai ca excepție Guvernului! Misia Guvernului, în calitatea sa de executiv, nu este de a reglementa prin ordonanțe de urgență mediul organic al cooperației, încredințat "de drept" puterii legislative, ci de a-i dezvolta sfera de cuprindere, de a-i perfecționa mecanismele care o guvernează.

Există, stimați colegi și Domnule Prim-Ministru, fără doar și poate, unele neajunsuri în sfera relațiilor de repartiție care guvernează această formă privată de organizare a proceselor economice. Dar nici acestea, dat fiind caracterul privat al asocierii, nu are de ce să intereseze Guvernul.

proiectul de Ordonanță de urgență excelează prin lipsa de consens cu mișcarea cooperatistă reală, ea reflectă tipic mediul clientelar în care a luat naștere, și nu în ultimul rând probitatea profesională îndoielnică a inițiatorilor. Mai mult, el confirmă logica strâmbă prin care sistemul economico-social asociativ privat, parte integrantă a economiei naționale, este în continuare discriminat pe piața internă, în raport cu ceilalți agenți economici. Inclusiv și, mai ales, față de întreprinderile mici și mijlocii.

Ca orice supra-reglementare, în loc să dreagă, strică:

  • separă definitiv cooperația în domeniul creditului de restul mișcării cooperatiste, fapt ce arată că se dorește, tipic Puterii, exonerarea domeniului de reglementări organice;
  • alienează "dreptul de asociere" de esența sa cooperatistă. Prin confuzia voită privind menirea instituției contractului și prin asimilarea persoanelor juridice necooperatiste cu cooperatorii, dispare întâietatea individului și a obiectivului social în raport cu capitalul, adică rațiunea de a fi a cooperației;
  • scufundă cooperația în sistemul managerial specific societăților comerciale reglementate prin Legea nr.31/1990; mai mult, prin prevederile art.37, validează instituția administratorului unic, instituție dovedită nativ purtătoare de corupție;
  • destabilizează grosier mediul cooperatist. Prin omisiune, evident voită, dispare Curtea de arbitraj, fapt ce externalizează cazuistica conflictuală, afluind-o unor structuri străine de cooperație. Nu mai vorbesc de art.98 care în paragraful (1) acordă declarativ facilități pe care le suspendă, la bunul plac al adminstrației publice centrale sau locale, în paragraful (2)!
  • atentează la integritatea patrimoniului privat cooperatist. Prin crearea Fondului de promovare și dezvoltare a mișcării cooperatiste finanțat din surse private sub autoritatea MIMMC, minister care a devalizat moral economia privată, se dorește clar etatizarea și planificarea cooperației din afara sistemului și imixtiunea executivului în sfera resurselor financiare, materiale și de debușeu privat-cooperatiste, în fapt confiscarea acestui segment. Crearea Comitetului Consultativ al Cooperației, pe lângă același minister, seamănă leit cu Consiliul național al vânătorii, organism de avizare și de consultare în domeniul cinegetic de pe lângă Ministerul agriculturii prin care, coroborat cu aservirea Romsilva, proprietara fondurilor de vânătoare, prin deputatul PSD Filip Georgescu, în calitate de președinte, și beneficiind de Ordinul nr.93/2003 al unui ministru al agriculturii, mult prea mic pentru România, Puterea a confiscat pentru sine, domeniul cinegetic național.
  • distruge inițiativa privată. Ordonanța de urgență instituie monopolul MIMMC în elaborarea programelor de dezvoltare a cooperației și confiscă resursele private ale fondului de dezvoltare, care vor putea fi alocate numai prin hotărâre de guvern.

Actul de naștere al cooperației în România datează din Brumărel 1851. România este una din cele 6 țări care, în 1895, au fondat Alianța Cooperatistă internațională (ACI) care cuprinde astăzi peste 750 milioane de membri.

Cooperația a supraviețuit, ba, mai mult, s-a întărit, cu toate vicisitudinile la care a fost supusă de regimurile totalitare, fie ele carlist sau comunist. Avem cooperative de credit, meșteșugărești și de consum viabile. Eficiente. Sunt în proces de edificare structuri cooperatiste în toate domeniile de interes.

Problema funcționalității economiei României și implicit a componentei sale cooperatiste, derivă clar din problema intersecției rutiere: unde există semafor, există și fluență în trafic, unde funcția semaforului este înlocuită de polițist, adio trafic!

Și dacă nu e trafic, adio întâlnire cu istoria!

Atribuțiile executivului în domeniul proprietății private, indiferent dacă este vorba de atributele acesteia, de fluxuri de capital, de bunuri materiale și servicii, nu pot depăși dreptul care guvernează proprietatea privată. Ele sunt definite clar în Constituția României.

Prin confiscarea vulgară a prerogativelor puterii legislative, în disprețul prevederilor Constituției privind separația puterilor în stat, Guvernul confirmă prin acest demers că i se potrivește de minune "hram"-ul negru de principal factor perturbator în procesul de democratizare a structurilor social-economice ale Țării.

Hotărând prin ordonanțe de urgență chiar și dreptul Națiunii la existență, Puterea și-a aservit cam tot ce se putea din economia națională, inclusiv dreptul populației la speranță.

Dacă Parlamentul acceptă reorganizarea cooperației la nivel național, printr-o Ordonanță de urgență și nu printr-o Lege organică, riscă să devină a 5-a roată la căruța unui executiv care, sacrificând pe altarul corupt al clientelei politice esența seculară a mișcării cooperatiste din România, vrea să construiască democrația dărâmând fundamentele și să susțină sectorul privat al economiei naționale, etatizându-l.

Riscă să piardă trenul în care a fost suit de societatea civilă.

Riscă să fie răspunzător pentru înmormântarea ultimului bastion funcțional al economiei : cooperația.

Nu pentru PSD s-a murit în '89 și nici de atunci încoace!

Vă mulțumesc.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 18 iulie 2019, 9:49
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro