Plen
Ședința Camerei Deputaților din 22 aprilie 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.48/02-05-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-04-2020
02-04-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 22-04-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 22 aprilie 2003

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 15,55.

Lucrările au fost conduse de domnii Corneliu Ciontu și Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, asistați de domnii Tudor Mohora și Nicolae Leonăchescu, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Stimați colegi,

Începem prima parte a ședinței noastre, dedicată intervențiilor.

Fac un apel la colegii noștri pentru a fi cât mai conciși și în scris să fie cât se poate de concentrați, de operativi.

 
Adrian Moisoiu - intervenție pe tema PSD este sub papucul UDMR;

Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu. Va urma domnul Ștefan Baban.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Astăzi aș vrea să spun că "PSD este sub papucul UDMR-ului"

Pe resturile unei plăci comemorative din marmură albă, amplasată pe Prefectura din Tg.Mureș și distrusă cu barosul de vremelnicii ocupanți maghiaro-horthyști, în septembrie 1940, era scris:

"Sub zidurile acestui turn au fost întemnițați pentru statornicia lor în limba și credința strămoșească următorii...", în continuare fiind enumerați 35 de martiri ai neamului românesc. "Unii dintre ei s-au prăpădit înainte de vreme, alții au putut ajunge ziua fericită în care să vadă întregirea neamului. În cinstea și recunoștința lor, s-a pus această placă la aniversarea a 20 de ani de la războiul Unirii, la 15 august 1936".

Acesta este textul de pe placa comemorativă, pe care mureșenii au vrut să o amplaseze pe locul inițial, în holul Prefecturii Mureș, sâmbătă, 25 ianuarie 2003, la solicitarea și cu efortul Asociației Naționale "Cultul Eroilor", filiala Mureș, Uniunea Refugiaților Români din Nord-Vestul Transilvaniei, 1940 - 1944, din Tg.Mureș, Fundația Neamul Românesc, filiala Mureș, Societatea Cultural Patriotică "Avram Iancu", filiala Tg.Mureș, Uniunea "Vatra Românească", Partidul România Mare, filiala Mureș, și Biroul senatorial al domnului senator Dumitru Petru Pop.

Dacă la prima încercare de amplasare, placa comemorativă a fost, a doua zi, coborâtă de pe perete, în prezența și sub privirile atente ale domnului deputat UDMR Borbély László, sub motiv că nu au existat aprobările necesare, sâmbătă 19 aprilie a.c., nu mai erau nici un fel de impedimente! Dar, surpriză, oficialii veniți, aducând coroane pentru dezvelire, la ora anunțată, au aflat, din comunicatul Uniunii "Vatra Românească" semnat de dr.Zeno Opriș, că aceasta a fost amânată pentru Vinerea Mare, 25 aprilie a.c., "ca semn de recunoaștere a martiriului lor pentru afirmarea unității naționale românești".

Aceasta ca urmare a intervenției UDMR-ului pentru ca să nu fie indispuși și să le cadă greu drobul de miel, cozonacul, palinca și mirosul românesc de Paștele reformat! Adică horthyștii au distrus-o, iar acum demnii lor urmași, udemeriștii, ne contestă dreptul de amplasare și ne planifică data când să o dezvelim!

Doresc să reamintesc faptul că, pentru atrocitățile și crimele comise împotriva românilor, în decursul veacurilor, Guvernul de la Budapesta nu și-a pus problema de a ne cere scuze și nici o clipă nu a renunțat la reintegrarea sub o formă sau alta, dacă nu integral măcar parțial, a Transilvaniei în Ungaria.

Iată ce înseamnă implicarea politicului în viață!

Iată ce înseamnă înregimentarea conducerii Uniunii "Vatra Românească" în PSD!

Iată ce înseamnă existența unui protocol PSD - UDMR și, paradoxal, iată că, indirect, UDMR conduce Uniunea "Vatra Românească"!

Să ne mai mirăm că Uniunea "Vatra Românească" nu a luat atitudine în legătură cu propunerea de înființare a regiunii economice Mureș - Harghita - Covasna, ce se vrea denumită "Ținutul Secuilor" și care este, de fapt, regiunea Mureș Autonomă Maghiară, adică o filială a Ungariei în centrul României?

Domnilor români din Partidul Social Democrat care ne guvernați sau, mai exact, care sunteți manevrați de UDMR, la faptul că lezați sentimentele naționale și sensibilitatea românilor v-ați gândit? Când veți aproba instaurarea celorlalte două plăci care au fost distruse în împrejurări similare?

Puteți să inaugurați, domnule Adrian Năstase, câte economate doriți, în București sau oriunde în altă parte, dar să nu vă mirați dacă, la viitoarele alegeri, voturile românilor ardeleni se vor îndrepta spre singurul partid cu adevărat românesc, PARTIDUL ROMÂNIA MARE!

Mulțumesc.

 
Ștefan Baban - declarație politică cu titlul Gustul dulce- amar al sărbătorii;

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Ștefan Baban. Va urma domnul Damian Brudașca.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Gustul dulce-amar al sărbătorii"

Printr-o hotărâre de Guvern, aprobată recent și discret publicată în "Monitorul Oficial", în anul 2004, an electoral, județele Moldovei vor primi importante sume de bani de la bugetul statului și rezerva bugetară. Motivul este prilejuit de marcarea în cadrul festiv a 500 de ani de la moartea domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare și Sfânt, și declararea anului 2004 ca an omagial atât de autoritățile române, dar și de UNESCO. Manifestările vor consta atât în pelerinaje pe la mănăstirile din nordul Moldovei, ctitorii ale marelui domnitor, dar și simpozioane, pomeniri (implicit mese întinse și serbări câmpenești) alături de cuvântări lungi și plicticoase pentru populația din această zonă, dar și din țară. Singurul lucru important, în toată această halucinantă alocare și irosire a banilor, îl reprezintă restaurarea monumentelor istorice uitate de aleșii neamului aflați la putere, indiferent de culoarea politică, în cei 13 ani de democrație.

Nu neg importanța acestor manifestări, așa cum nu poate fi negată istoria glorioasă scrisă de domnitorul Ștefan cel Mare. Dar, ca și majoritatea ziariștilor și analiștilor economici și politici, consider că sumele alocate, peste 1.000 miliarde lei, sfidează bunul simț, în condițiile unei economii muribunde care, de peste 13 ani, nu-și regăsește suflul și traiectoria de dezvoltare, pentru a reuși să asigure acestei țări și implicit cetățenilor ei un nivel de dezvoltare și de trai în limitele decenței.

Dacă măcar o parte din acești bani ar fi fost scoși de la buget sau rezerva bugetară, în anul 2003, și direcționați spre sectoarele economice valide în această zonă a țării, poate nimeni nu ar fi comentat această risipă, pe care dați-mi voie să o numesc inutilă, în condițiile în care necazurile și lipsurile cu care se confruntă locuitorii Moldovei sunt multe și diverse. Dar, după cum am spus, anul 2004 este anul electoral, iar întreaga Moldovă este fieful PSD-ului, deci era normal ca actualii guvernanți să arunce un os pentru a obține totul.

Aș vrea să înțelegeți că nu neg importanța acestei manifestări, mai ales că provin din Moldova lui Ștefan cel Mare. Dar mă doare sufletul când văd că, trei ani de zile, Guvernului actual nu i-a păsat de ce se întâmplă în acele locuri, pentru ca, dintr-o dată, ele să devină un punct de atracție pentru întreaga țară și întreaga lume. Și mă întreb, asta pentru cât timp: 6 luni, un an?

Oamenii din aceste județe nu pot concepe că statul român nu are bani pentru creșterea pensiilor, pentru asigurarea medicamentelor compensate și gratuite, pentru asigurarea confortului minim în locuințele lor (știut fiind faptul că, iarna aceasta, au fost destule orașe care nu au beneficiat de energie termică și apă caldă menajeră), pentru crearea de noi locuri de muncă și îmbunătățirea celor existente, pentru asigurarea unui nivel decent de subzistență celor din învățământ, sănătate și instituții publice, dar poate dispune de sume uriașe pentru lucruri care nu ar reprezenta neapărat, în acest moment, o prioritate. Ni se pare nedrept că, de abia în anul 2004, guvernanții și-au adus aminte de ei, promițându-le trei zile de sărbătoare, când ei nu au locuri de muncă (din primele 5 locuri pe țară în ceea ce privește rata șomajului, 3 sunt ocupate de județele din Moldova), nu au bani suficienți pentru a le pune pe masă copiilor alimente de bază, nu au bani care să le permită întreținerea lor la studii universitare, așa cum nu prea au bani nici ca să-și achite toate taxele și impozitele stabilite de statul român.

Repet, nu sunt împotriva recunoașterii și elogierii personalităților acestei țări. Dar mi se pare sfidător ca, în actualele condiții economice prin care trece țara noastră și în contextul anului electoral 2004, Guvernul României să considere că, mai presus de oamenii țării, sunt interesele de partid. Nu cred că, prin aceste manifestări, ne respectăm eroii, mai ales că cel sărbătorit a fost un simbol pentru poporul său și nu cred că a fost uitat de urmașii săi, chiar dacă, în anii precedenți, nu a fost sărbătorit cu atâta festin.

Istoria Moldovei, cu împlinirile și vicisitudinile ei, rămâne mereu vie în memoria oamenilor care trăiesc în această zonă, indiferent dacă puterea trecută, actuala și viitoare, urmărește doar propaganda politică.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Damian Brudașca - aducerea la cunoștință a faptului că UDMR, prin fundațiile pe care le realizează, este în permanență un pericol pentru bugetul de stat;

Dau cuvântul domnului Damian Brudașca. Va urma domnul Virgil Popescu.

Domnii deputați Andrei Chiliman, Nicolae Vasilescu, Vlad Hogea și Emil Rădulescu vor depune la secretariat.

Poftiți.

 

Domnul Damian Brudașca:

Vreau să salut pe colegii prezenți și să fac precizarea că, în intervenția mea politică de astăzi, voi aduce la cunoștința domniilor lor un caz care mi se pare că este flagrant. Este vorba de faptul că, profitând de înțelegerea politică realizată cu partidul de guvernământ, UDMR, prin fundațiile pe care le realizează și prin sine însăși, este în permanență un pericol pentru bugetul de stat.

Mă voi referi, în mod concret, astăzi, la duplicitatea acestei uniuni culturale care, după 1990, deși se declară că este uniune culturală, primește fonduri și pe baza Legii bugetului, Legii partidelor politice, dar, în același timp, în mod necontrolat, primește, așa cum va rezulta din cele ce voi prezenta în continuare, sume uriașe, și din străinătate, în mod deosebit din Ungaria.

Cel mai sigur sprijin extern al comunității maghiare din Transilvania vine din partea Guvernului Ungariei, pe filiera Fundației comunitare Illyes, cu un subcuratoriu la Cluj-Napoca. În 2002, mandatul curatoriului fundației a expirat, iar Tribunalul de la Budapesta a întârziat nepermis de mult învestirea noului organ de conducere ales prezidat de Pogonacs Bela, fostul președinte al Uniunii Scriitorilor din Ungaria. Între timp, situația s-a reglementat, așa că s-a trecut la reorganizarea structurilor subcuratoriale.

În 28 martie 2003, a fost reînnoit și subcuratoriul de la Cluj. Noua structură aleasă nu a mai surprins pe nimeni. În vârful ierarhiei s-au cocoțat lideri marcanți intangibili și inamovibili sau personalități apropiate UDMR. Marko Bela a fost reconfirmat în funcția de președinte al IkA din Transilvania, iar membrii au fost desemnați Beres Andras, Frunda Gyorgyi, Kelemen Hunor, Kovacs Peter, Csato Josezf și Tokacs Csaba.

Deși structurile pentru care se acordă subvenții nu au nici o legătură cu politicul aparent, supremația subcuratoriului "Iko" continuă să fie deținută de reprezentanții vieții politice maghiare din România. Dar acest lucru nu mai deranjează pe nimeni, se pare, politizarea societății civile fiind privită ca o stare de normalitate.

Revenind la ședința electorală din martie, atunci s-a stipulat că noua conducere cu state vechi nu are drept de a decide cine poate participa la licitațiile de proiecte. Această decizie aparține, în totalitate, consiliului format din 106 persoane din toate secțiile fundației.

Mă voi referi, în continuare, la situația de după 1990. În timp de 12 ani, la comunitatea maghiară din Ardeal, au ajuns 924 de milioane de forinți repartizați pe secțiuni. Una dintre beneficiarele fondurilor a fost și "Communitas" prezidată tot de Marko Bela. În 28 iulie 2002, a apărut, pe site-ul Fundației "Idesz", cuantumul subvențiilor acordate către " Communitas". Potrivit acestuia, în perioada 1999 și 2001, fundației i-au fost alocate peste 100 de milioane de forinți, aproximativ 10 miliarde de lei. Sumele au fost destinate cheltuielilor curente, acțiunilor culturale sau pentru apărarea intereselor comunității. Sursele noastre susțin că repartizarea banilor s-a făcut către clica din jurul lui Marko Bela, dar "Illyes" a sprijinit, în egală măsură, și activitățile coordonate de Laszlo Tokes. Spre exemplu, suma acordată acestuia pentru organizarea Zilelor Reformației de la Piatra Craiului au fost de peste 200 de milioane de forinți, o sumă topită în mai puțin de o săptămână.

Aș vrea să trec succint în revistă faptul că, în această perioadă, s-au cheltuit peste 131 de milioane de forinți pentru diverse burse acordate tot de către forurile politice și culturale din Ungaria, din care o sumă de circa 600.000 de forinți au dispărut fără urme, datorită modului ilegal în care se realizează finanțarea acestor organizații.

De asemenea, Universitatea "Aranka Györgyi", un proiect care a fost propus de către Fundația "Marosvorshely", respectiv Târgu Mureș, actuala Aranka Györgyi, a primit la înființare, în 1992, un sprijin din partea maghiară în valoare de 924.000 de forinți pentru cheltuieli de editare și tipografice. Menționez, de asemenea, că se acordă sume importante de bani și pentru finanțarea publicației "Lato" din Târgu Mureș, un fel de "Vatra", publicație care este însă dublu finanțată, respectiv și de la Consiliul județean Mureș. În această afacere...

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Concentrați puțin, domnule Brudașca.

 
 

Domnul Damian Brudașca:

Termin imediat.

În această afacere consemnată de presa din Transilvania de astăzi, este vorba și de unele sume care se pare că ar fi intrat în buzunarele unora dintre politicienii maghiari, chiar colegi de ai noștri parlamentari. Lucrul care este cel mai grav însă este că, în ceea ce privește această "Communitas", această fundație "Communitas", este finanțată în mod curent, și în prezent, de la Ministerul "Intoxicării" Publice, scuzați-mă, Informațiilor Publice, cu sume îngrozitor de mari, în vreme ce o serie de instituții culturale românești importante, cum ar fi "Vatra Românească" sau Societatea națională "Avram Iancu", nu primesc, de la același negeneros sau zgârcit buget de stat, absolut nimic. Aceasta este dreptatea pe care o face guvernarea PSD - UDMR culturii românești în Țara Românească.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Virgil Popescu - intervenție pe tema telecomunicațiilor și pregătirea liberalizării pieței de comunicații și poștale

Îl invit pe domnul deputat Virgil Popescu. Va urma domnul Gheorghe Dinu.

Domnul Eugen Nicolăescu va depune declarațiile la Secretariat.

Poftiți.

 

Domnul Virgil Popescu:

Un înțelept proverb românesc, se pare de restrânsă audiență, încearcă să ne învețe că este util să nu arunci apa de copaie odată cu copilul. Totuși, acest lucru s-a produs cu mare grabă demonstrativă, când reprezentanții PD au returnat raportul de guvernare, în urmă cu două luni, fără a-l examina, convinși fiind că sunt deținătorii adevărului absolut și nu au nevoie, în cadrul responsabilității parlamentare, de o confruntare argumentată, de logică și transparență. Iată însă că, mintea cea de pe urmă a românului, în acest caz intrată în funcțiune după numai două luni, a avut câștig de cauză, probabil pentru a atrage atenția asupra existenței unui partid căruia i-a trecut alergia la culoarea neagră, editând, el însuși, o carte neagră a guvernării.

Cum legea acțiunii și reacțiunii, deși nu a fost dorită în acest caz, funcționează, răspunsul Guvernului la tardivele și nejustificatele reproșuri ale PD a fost clar, competent și prompt. Referindu-ne numai la, să le spunem, observațiile PD-ului în domeniul comunicațiilor, trebuie să observăm că acestea denotă o profundă necunoaștere depășită numai de rațiuni opace și de rea-voință.

Cum putem defini atitudinea Partidului Democrat, de ignorare a faptului că România este prima țară din Europa care a integrat în legislația internă Directivele Europene adoptate în aprilie 2002, că în același an, 2002, s-a finalizat cadrul de reglementare pentru liberalizarea completă a pieței telecomunicațiilor, că în 2002, Uniunea Europeană a dat ca exemplu de bună practică România, pentru implementarea rapidă și eficientă a noilor reglementări?

De reținut că Uniunea Europeană aprecia, în anul 2000, an în care, la guvernare, se afla și Partidul Democrat, drept prematur deschis și fără șanse vizibile de finalizare capitolul 19 al telecomunicațiilor și tehnologiei informației. În anul 2002, raportul de țară al Uniunii Europene aprecia că s-au făcut progrese în alinierea la acquis-ul privind telecomunicațiile și în pregătirea liberalizării pieței de comunicații și poștale. Aceste aprecieri ale Uniunii Europene au fost și confirmate în practică, liberalizarea pieței telecomunicațiilor, la 1 ianuarie 2003, fiind o faptă necontestată chiar și de către PD.

Deschiderea pieței de telecomunicații și notificarea începerii activităților de comunicații de către mai mult de 1.000 de societăți, pe baza unei proceduri simplificate, crearea unei largi palete de opțiuni pentru cetățeni, deci o piață concurențială specifică economiei de piață, este apreciată de doctrina Partidului Democrat ca o tendință de sufocare a pieței. Menținerea unui monopol în acest sens și cosmetizarea acestuia ar fi semănat cu repararea formală a unei autostrăzi, deja celebră pentru calitatea lucrărilor, girată, în anii de guvernare, de către Partidul Democrat.

Într-o concepție modernă, Partidul Social Democrat a inițiat, iar Parlamentul deja a aprobat, Legea serviciului universal care se adresează în mod egal, într-o viziune social-democrată, tuturor utilizatorilor. Într-o aceeași idee, notificăm pentru Partidul Democrat: telefonizarea localităților cu peste 1.000 de locuitori în 2002, deși era un angajament luat în guvernarea precedentă a Partidului Democrat; proiectul în curs pentru telefonizarea în Munții Apuseni; demararea sistemului unic de apeluri de urgență 112; asigurarea finanțării pentru retehnologizarea Societății Naționale de Radiocomunicații.

Într-un spirit european, s-a înființat Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații, organism cu atribuții de armonizare a reglementărilor de piață cu cele existente în Uniunea Europeană. Este cazul să aducem aminte că ar fi trebuit înființat, în guvernarea anterioară, conform cerințelor europene? Progresul în domeniul comunicațiilor se realizează și este recunoscut ca o consecință a aplicării strategiei naționale pentru trecerea la o nouă economie și implementarea societății informaționale care este accesibilă chiar și pentru Partidul Democrat, pe site-ul Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației. De altfel, în spiritul societății informaționale, au fost adoptate: Legea privind semnătura electronică, Legea comerțului electronic, Legea nr.676/2001, nr.677/2001, Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile cu caracter public, protecția datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul telecomunicațiilor.

Implementarea sistemului educațional informatizat prin introducerea calculatoarelor și accesului la Internet în învățământul școlar și liceal ar putea să fie un bun exemplu asupra a ceea ce nu s-a făcut în guvernarea precedentă, la care Partidul Democrat a fost un factor responsabil. Să fie chiar atât de inexplicabil pentru Partidul Democrat, că la sistemul de achiziții publice participă 900 de instituții publice, că 8.000 de companii au solicitat înscrierea ca furnizori și că s-au economisit, până acum, peste 35 de milioane de Euro, iar acest mod de lucru contribuie la eliminarea corupției? Să nu fie de acord Partidul Democrat cu progresele informaticii realizate în urma scutirii de impozit pe venit pentru activitatea de creare de programe pe calculator? Chiar să nege Partidul Democrat recunoașterile internaționale pentru politicile și strategiile pe care le-a pus în practică Guvernul României, ca fiind un exemplu excelent de abordare eficientă pentru o economie pregătită pentru integrare? Cred că răspunsul trebuie căutat în afirmațiile despre guvernarea Partidului Democrat făcute de către un lider al Partidului Democrat în fața presei, cu prilejul publicității făcute Cărții negre: "Nu am făcut nimic, că dacă făceam oamenii ne alegeau din nou și eram noi la guvernare!"

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Gheorghe Dinu - declarație politică intitulată CFR-ul, încotro?;

Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Dinu. Va urma doamna Eugenia Moldoveanu.

 

Domnul Gheorghe Dinu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "CFR-ul, încotro?"

De peste o sută de ani, calea ferată a reprezentat principalul mijloc de transport în România, atât pentru călători, cât și pentru marfă. În perioada 1960 - 1990, calea ferată a avut parte de mari transformări și modernizări, constând în automatizări - centralizări electrodinamice, introducerea de bloc de linie automat, bariere automate, triaje mecanizate, dublări de linii, electrificări pe liniile magistrale. Calea ferată avea, în 1990, un efectiv de 260.000 de salariați care, pe lângă activitatea propriu-zisă de efectuare a transportului feroviar, își producea singură, pentru uzul propriu, dar și pentru alți beneficiari, aproape totul, de la ac la computer.

În ultimii 13 ani însă, calea ferată se confruntă cu o cădere fără precedent, urmare a unor procese masive de restructurare, reorganizare, divizare, externalizare inițiate de tot felul de neaveniți care au dirijat activitatea acestui sector vital al economiei naționale.

Fără nici o diferență, fiecare ministru, când și-a văzut visul de a se așeza pe portofoliul de ministru și peste transporturi, a vrut să fie original, ajutat și de echipa de neprofesioniști pe care și-o aducea cu sine, răsturnând completamente tot ceea ce prin efort, sacrificiu, răspundere efectuate în timp de mai bine de 100 de ani, marea masă a ceferiștilor o așezase pe baze trainice.

De la 260.000 de ceferiști, s-a ajuns acum la 90.000. Aproape întreaga presă a comunicat, în săptămâna trecută, că Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței are în vedere, în perioada următoare, reducerea cu încă 18.000 de salariați angajați ai căii ferate.

Reducerea are în vedere acoperirea fondului de salarii pe întreg anul, pentru că, în bugetul căii ferate, ultimele două luni ale anului au rămas descoperite. Dar haideți să vedeți prin ce mijloace doresc marii diriguitori ai căii ferate să rezolve problema scoaterii din sistem a încă 18.000 de salariați.

O primă măsură constă în înființarea, pe lângă fiecare actuală Regională CFR, a câte unei regionale secundare care să gestioneze liniile secundare de gen Sf.Gheorghe - Brețcu, Vânători - Odorheiul Secuiesc, Luduș - Lechința etc.

A doua măsură constă în externalizarea unor activități, adică înființarea de noi filiale cu actualele P.R.A. M-uri, Laboratoare S.C.B., T.T.R., E.L.F., I.F.T.E., adică activități indispensabile și vitale pentru corecta și buna funcționare a instalațiilor ce asigura siguranța circulației feroviare.

În sfârșit, o serie de activități ca ale zonei E.L.F. (electrificare, lumină și forță), S.I.M.C. (secții de industrializare mașini cale), P.A.Z. (protecția și administrarea zonei căii ferate), atelierele de tabliere vor fi complet scoase din structura căii ferate.

Menționez că, până la această dată, numai din structura C.N. - CFR - S.A. s-au înființat 18 filiale independente, funcționând ca societăți pe acțiuni cu capital integral C.N.-CFR-S.A., care, la rândul ei, are tot capitalul aparținând statului, iar din celelalte societăți de căi ferate: marfă și călători, s-au mai înființat la fiecare câte 5 - 10 societăți; îți stă mintea-n loc câte societăți au mai apărut, toate serviciile între ele derulându-se cu facturi în bancă, purtătoare de t.v.a. și comisioane bancare, spoliind resursele financiare ale căii ferate, și așa din an în an diminuate.

Printr-un calcul simplu, cele 38 societăți nou înființate, adăugându-se celor 4 societăți mamă - C.N.-CFR-S.A., Călători S.A., Marfă S.A., S.A.A.F. S.A., prin interdecontarea între ele, acestea creează combinări - C232 purtătoare de t.v.a. și comisioane bancare.

Mai menționez că toate societățile nou create își înființează conduceri cu directori, secretare, personal administrativ și contabil, consilii de administrație, numiți pe sprânceană din rândul clientelei politice a patronilor, adică a celor care reprezintă statul.

Bunăvoința patronilor trebuie răsplătită cu cel puțin ".. cotizații pentru partidul care i-a numit.

Toate aceste babilonii se întâmplă din două motive:

1.spre a induce în eroare organismele internaționale că în calea ferată s-a redus "la sânge" numărul de personal (cu toate că acestea au început să realizeze ce trucuri ieftine se folosesc);

2.spre a crește încasările la bugetul statului, precum și veniturile în buzunarele bancherilor.

Criza fără precedent în care se zbate calea ferată, când furnizorii au început să întrerupă utilitățile de gen, curent electric, gaz metan, apă, iar constructorii care au efectuat lucrări pentru calea ferată și nu și-au primit banii, au purces la executarea silită a societăților feroviare, arată cu prisosință managementul defectuos făcut acestui sector al economiei.

În ciuda sărăciei lucii, în calea ferată abundă achizițiile opulente de aparatură electronică, de mobilier ultra luxos, în continuu înlocuit, iar ultimele jeepuri cu care s-au dotat serviciile de siguranța circulației din fiecare regională, toate cu numere de Iași, locul de baștină al unuia din directorii generali ai căii ferate, demonstrează cu prisosință starea jenantă în care a ajuns calea ferată.

Ca fost lucrător în detașamentul feroviarilor, îmi permit să atrag atenția domnului ministru Miron Mitrea că situația de la calea ferată a devenit dramatică și, dacă nu va lua măsurile ce se impun, consecințele vor fi extrem de grave.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Eugenia Moldoveanu - pledoarie pentru restaurarea Palatului de la Florești, județul Prahova;

O invit la microfon pe doamna deputat Eugenia Moldoveanu. Va urma domnul Ioan Sonea.

 

Doamna Eugenia Moldoveanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Prin Legea monumentelor istorice, pe care am adoptat-o în anul 2001, am consfințit, implicit, existența, în România, a aproape 22.000 de terenuri și clădiri care au, potrivit legii, statutul legal de "monument istoric". Nu toate sunt antichități. Unele dintre ele aparțin veacului trecut - lucru firesc, dacă avem în vedere că tabloul complet al monumentelor istorice din România trebuie să documenteze asupra fiecărei epoci.

Între aceste monumente ale secolului XX, ca prahoveancă și muzician, mă simt legată, în mod deosebit, de palatul ridicat în localitatea Florești din județul Prahova, de unul dintre cei mai bogați oameni ai României de acum un secol, Gheorghe Grigore Cantacuzino, poreclit, datorită averii sale, Nababul. acest Cantacuzin, urmaș al împăraților bizantini și ai domnitorilor români, avea să devină soțul marii iubiri a lui George Enescu, cea care, după ce a devenit văduvă, s-a recăsătorit cu marele muzician. Din acest motiv, în casa pe care Gheorghe Grigore Cantacuzino o avea în București, pe Calea Victoriei, funcționează, și astăzi, Muzeul Național "George Enescu" și se află sediul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Prin destinul personal, numele acestui Cantacuzin a ajuns să fie legat de istoria muzicii românești.

Mare iubitor de frumos, Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a hotărât să construiască, spre folosința fiicei sale, principesa Alice Cantacuzino, pe moșia sa de la Florești din județul Prahova, un palat asemănător cu celebrul palat din ansamblul de la Versailles, Trianon. Din cauza asemănării, palatul a și fost denumit "Micul Trianon". Cu proiectarea clădirii a fost însărcinat același arhitect care realizase și "casa cu lei" de pe Calea Victoriei din București, Ioan D. Berindei, unul dintre cei mai renumiți arhitecți din prima jumătate a secolului trecut, cel care a proiectat și grandiosul Palat al Culturii din Iași.

Micul Trianon din Florești - construcție ridicată în mijlocul unui parc dendrologic de 150 de hectare, cu multe specii rare în România, și înconjurată de alte zone cu destinație specială - terenuri de golf, echitație și vânătoare - acest palat spun, așadar, avea o monumentalitate aparte. Cele 365 de dormitoare (câte unul pentru fiecare zi a anului), cele șapte săli de bal și nenumărate alte saloane, îi confereau palatului din Florești o grandoare unică în România. S-au utilizat materiale scumpe, între care o piatră ceva mai prețioasă chiar decât marmura, piatra de Albești.

Construirea palatului a început în anul 1907, dar războiul și apoi criza economică au încetinit lucrările. Palatul era aproape terminat în noiembrie 1940, când a fost lovit de devastatorul cutremur. Cel de al doilea război a determinat oprirea lucrărilor de refacere și consolidare, armata sovietică a jefuit sistematic zona, începând din septembrie 1944, dar adevărata lovitură a fost dată de reforma agrară din 1945. Aceasta a distrus moșia de la Florești. Comunitățile din jur au început să care piatra scumpă din palat, pentru a o folosi în construcțiile proprii. După etatizarea proprietății, în clădirile anexă a fost înființat un sanatoriu TBC. Totuși, palatul a fost înscris, în deceniul al șaselea, pe lista monumentelor istorice. Dar nu s-a luat nici o decizie privind o eventuală restaurare a clădirii. Din păcate, cutremurul din 1977 a afectat și mai grav construcția. Acel an a coincis și cu desființarea Direcției Monumentelor Istorice de către regimul lui Ceaușescu, acesta fiind enervat de rezistența pe care specialiștii în monumente istorice o făceau planurilor sale de demolare a unui sfert din Capitala țării. În aceste condiții, nimeni nu a mai putut lua apărarea Micului Trianon. Afectat de poluarea produsă de fabrica de negru de fum din apropiere, de furturile continue de piatră și cărămizi, de filmările realizate pentru un film artistic - situație în care palatul s-a degradat și mai tare - palatul mai are și astăzi, totuși, eleganța care ne amintește de modelul său versaillez. Unul dintre cei mai prețuiți arhitecți restauratori din România, prahoveanul Călin Hoinărescu, susține că restaurarea este, încă, posibilă. Evident, pentru aceasta, este nevoie de bani dar, mai ales, este nevoie de voință.

Stimați colegi,

Aș vrea să vă readuc în memorie cazurile multor orașe germane, între care Dresda și Stuttgart, distruse de aviația aliată, în timpul celui de al doilea război mondial, cazul Varșoviei, distrusă de armata germană, în timpul aceluiași război. În aceste cazuri, în locul splendidelor construcții din centrele istorice au rămas niște movile de moloz. Situația de la Florești este, în ciuda tuturor dezastrelor, ceva mai puțin gravă. Coloanele palatului încă se mențin verticale, unele ziduri se încăpățânează să reziste. Germanii și polonezii și-au reconstruit monumentele istorice. Să nu fim noi în stare să le restaurăm pe acelea pe care, încă, le mai avem?

Regret că nu vă pot arăta fotografii înfățișând frumusețea palatului prahovean care, chiar dacă se cheamă și astăzi Micul Trianon, se află în România, în proprietatea autorităților românești și, așadar, în răspunderea noastră. Există posibilitatea practică de a fi restaurat. Evident, operațiunea va costa ceva bani, dar cel mai bogat județ al țării, județul Prahova, ar putea suporta o bună parte din costuri. Am putea realiza la Florești un centru cultural de importanță județeană - așa cum am prevăzut existența acestor centre, în proiectul de lege pentru așezăminte culturale, pe care îl vom dezbate, în curând, în plenul Camerei. Ar putea fi și un centru de întâlniri internaționale, dar ar fi posibil ca o parte din el să intre și în exploatare turistică. Fac, pe această cale, un apel către colegii mei care înțeleg valoarea deosebită a acestui monument și către ambițioasele autorități prahovene, să salvăm Micul Trianon de la Florești, Prahova. Va fi spre binele comunității locale și spre binele României. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Ioan Sonea - referire la situația în care se află trei comune din județul Bistrița - Năsăud; Dau cuvântul domnului deputat Ioan Sonea, va urma domnul Raj Alexandru Tunaru.
 

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să adresez câteva cuvinte referitoare la situația în care se află trei comune din județul Bistrița-Năsăud, ne aflăm în campania electorală, alegeri parțiale pentru alegeri de consilieri locali și primari. Probabil că această perioadă este o campanie, o campanie de lecție pentru partidele din opoziție. Noi încercăm să ne încadrăm în prevederile legale, facem deplasări în teritoriu, ne manifestăm în fața electoratului, ne expunem programele, platformele candidaților noștri, însă avem de înfruntat o bătălie, un adversar într-o bătălie de fapt nelegală, la urma urmei, și neechilibrată.

Vreau să vă spun că noi nu putem face față amenințărilor cu care noii racolați de către partidul de la putere, de PSD, vin și se manifestă în teritoriu. Pe lângă amenințările foarte urâte la adresa candidaților noștri, după încercări, la rândul lor, de a fi atrași de partea puterii, urmează amenințări de forma: "dacă nu veți renunța la candidaturi" sau "dacă satul vă va alege pe voi sau comuna, această comună nu va mai beneficia de nici un leu de la buget" sau "nu veți mai avea curent în localitățile cutare..." ș.a.m.d. Acești candidați, acești reprezentanți ai Puterii care de atâta timp puteau să rezolve o serie de probleme n-au făcut-o, vin acuma și promit o dată cu același kilogram de zahăr și litru de ulei promit ceea ce n-au fost în stare să facă într-o perioadă de 3 ani de zile aproape.

Iată că în localitățile prin care trecem acuma - și nu prima dată trecem desigur - găsim lucruri de necrezut, cetățeni care beau apă din râu, nu vă vine să credeți, dar sunt localități la care, la această dată nu există nici o fântână și oamenii beau apă din râu. Anul trecut a fost în toamnă o epidemie foarte dură de o serie de boli ca și consecință a acestui fapt și, cu toate acestea, nu se întâmplă nimic; apa curentă este adusă la capătul localității, dar datorită unui consilier care are o anumită putere în comuna respectivă, această apă nu poate intra în localitate. În sat, zeci de case stau fără curent, pentru că se așteaptă această perioadă prin care cineva să promită că va introduce curent sau că dincolo va introduce apă. Sunt niște lucruri care trebuie să fie un semnal de alarmă la adresa Puterii actuale, noi atragem atenția la această dată, probabil că lucrurile vor lua o turnură și mai gravă pe parcursul acestei campanii și amenințările nu contenesc.

Dorim să se ia în considerare această chestiune, deși sunt proiecte, inițiative de legi prin care se cere ca în perioada de precampanie sau în campanie să nu se distribuie bunuri, să nu se facă promisiuni fără un fond legal, iată că toate aceste lucruri nu sunt luate în seamă și lucrurile grave continuă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Raj-Alexandru Tunaru - declarație politică cu titlul În România mileniului III, înainte de aderarea noastră la NATO și U.E., a început naționalizarea; Dau cuvântul domnului deputat Raj-Alexandru Tunaru, va urma domnul Emil Crișan.
 

Domnul Raj-Alexandru Tunaru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "În România mileniului III, înainte de aderarea noastră la NATO și U.E., a început naționalizarea".

Domnule președinte al României,

Domnule prim-ministru,

Doamna ministru a justiției,

Domnule procuror general de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am găsit de cuviință să vă informăm, noi, deputații: Raj Alexandru Tunaru, Radu Ciuceanu, Ludovic Mardari și Mircea Costache, înaintea domnului ambasador al Statelor Unite ale Americii la Bucurști, Michael Guest, că în România mileniului III, a început o nouă etapă, naționalizarea.

Din informațiile noastre, și domnia sa, domnul Michael Guest v-a fi informat despre acest caz în maxim două zile, de aceea noi o să vă trimitem acest dosar și dumneavoastră, cât mai repede cu putință, având speranța că veți neutraliza rapid acest virus mortal, până nu se răspândește în toată țara și odată cu intrarea noastră în Europa, să-l preia și bătrânul continent.

În acest caz, este vorba despre un cetățean român, domnul Bucă Nicolae, cu domiciliul în Slatina, care este președintele P.A.S.-ului și vicepreședintele Consiliului de administrație al Societății comerciale "Electrocarbon" Slatina.

Vă voi face un scurt istoric. În luna februarie 1999, în urma licitației organizată de F.P.S.București, Asociația salariaților "Electrocarbon" Slatina, a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni, și anume 52,87%. Din 52,87%, prin redistribuire, Nicolae Bucă deținea 51,08% pentru care a achitat 315.000 USD.

Înainte de privatizare, societatea avea pierderi de 58,5 miliarde lei, după privatizare, noua echipă a reușit să obțină un profit de 2,5 miliarde lei.

La 28.03.2000, în Adunarea Generală a P.A.S.-ului, domnul Cărămizaru Teodor și cu alți câțiva lideri sindicali (fără a achita nici măcar o acțiune), stabilesc excluderea din asociație a președintelui P.A.S., Bucă Nicolae, și a directorului general, Stere Florea, și s-a dispus confiscarea acțiunilor deținute de domnul Bucă Nicolae și domnul Stere Florea.

Domnii Bucă Nicolae și Stere Florea au cerut - prin instanță - anularea Hotărârii din 28.03.2000. S-a obținut Hotărârea nr.499 din 03.07.2000, pronunțată de Tribunalul Olt-Slatina, hotărâre definitivă, irevocabilă și executorie, de anularea a procesului-verbal din 28.03.2000. Toate hotărârile luate, după 28.03.2000, de către conducerea Asociației și Societății comerciale "Electrocarbon" sunt ilegale.

S-a încercat executarea Hotărârii definitive a Tribunalului Slatina din 28.03.2000 până în prezent, dar din păcate fără nici un rezultat. S-a încercat tergiversarea executării Hotărârii definitive a Tribunalului Slatina, introducându-se recurs la Curtea Supremă de Justiție, recurs ce a fost respins.

Domnul Țugulan Liviu s-a prezentat la REGISCO la data de 14.06.2001, în calitate de vicepreședinte al P.A.S., calitate pe care nu a avut-o niciodată, și a semnat transferul a 3.165.121 acțiuni în portofoliul Rafinăriei Dărmănești. REGISCO a anulat transferul acestor acțiuni, la sesizarea făcută de către domnul Bucă Nicolae, că transferul a fost ilegal.

Anularea făcută de REGISCO a fost comunicată Asociației "Electrocarbon", Rafinăriei Dărmănești, Societății Comerciale "Electrocarbon" și S.I.F. Oltenia, la 10.07.2001. La 13.07.2001 Adunarea generală a societății, ilegal constituită, a aprobat modificarea structurii acționariatului în baza "structurii consolidate", comunicată la REGISCO S.A., ceea ce reprezintă un fals.

Din acea dată, acționarii înregistrați la Registrul Comerțului iau decizii și hotărâri în contul asociației, acțiuni nelegale, ce au dus la diponibilizarea a 700 de salariați în luna mai 2002, închiderea fluxului principal de producție, aducând societatea în pragul falimentului.

Executorul judecătoresc care a început executarea hotărârii definitive și irevocabile a Tribunalului Slatina, nu a mai vrut să facă executarea silită fără o ordonanță președințială, astfel încât în ianuarie 2003 s-a cerut de către Bucă Nicolae și Stere Florea o ordonanță președințială pentru punerea în aplicare a Hotărârii nr.499 prin executare silită.

Deși o ordonanță președințială se judecă în maxim 5 zile, în acest caz, cu toate că au trecut 3 luni, aceasta se judecă în continuare și nu s-a soluționat nici până astăzi.

Iată, domnilor colegi, că titlul aceste declarații politice nu a fost o glumă și gravitatea acestei situații de la Slatina ne duce cu gândul la data de 15 iunie 1947, când a început naționalizarea, iar colegul nostru, domnul Radu Ciuceanu, care a fost martorul acestor fărădelegi făcute de comuniști și care a plătit cu 15 ani de temniță grea, mi-a mărturisit: "și după ce i-au confiscat acțiunile, adică după naționalizare, nu l-au arestat pe proprietarul lor?"

Această replică înțeleaptă și plină de substraturi politice, ne-a determinat să facem această declarație politică, înaintea domnului ambasador Michael Guest, și să-l scutim pe domnul Victor Ponta de o anchetă "fulger", în care să recunoască că domnul Michael Guest a avut dreptate din nou.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Emil Crișan - intervenție cu titlul Hotărârile Guvernului privind taxa pentru serviciile publice de radio și televiziune, între tragedie și ridicol; Dau cuvântul domnului deputat Emil Crișan, ultimul vorbitor și vor depune la Secretariat declarațiile doamna deputat Constanța Popa și domnul deputat Ioan Miclea.
 

Domnul Emil Crișan:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Hotărârile Guvernului privind taxa pentru serviciile publice de radio și televiziune, între tragedie și ridicol".

Apariția Hotărârii Guvernului 185 și respectiv 186/20.02.2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune și respectiv radiodifuziune a adus în rândul populației același sentiment față de Guvernul României ca atunci când anunță restructurări în masă la unități industriale din Brașov, Galați, Hunedoara, Reșița, Valea Jiului ori în alte localități ale țării.

Aceste ordonanțe legiferează impunerea unei taxe pentru ceea ce familiile sărace, cum majoritatea familiilor sunt astăzi în România, nu posedă un aparat de radio și televizor, în același timp nemaipunându-se problema dacă acestea sunt funcționabile, acolo unde există.

Ordonanțele stabilesc prin art.4 că "această taxă se va încasa de la persoanele fizice și juridice de către Societatea comercială de distribuție și furnizare a energiei electrice, prin filialele sale în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate", astfel încât aceste filiale au stabilit sumele trecute în anexe la ordonanțe pentru fiecare deținător al unui contor electric, iar de aici începe o adevărată tragedie.

Sâmbătă, 19 aprilie 2003, Biroul parlamentar din Abrud mi-a fost asaltat de un mare număr de persoane care contesta, așa cum l-au numit, un "furt legalizat", impunerea unor astfel de taxe. Persoane vârstnice care nu au și nu au avut niciodată aparat de radio ori televizor, asociații familiale și societăți comerciale care trăiesc cu greu de azi pe mâine și bineînțeles fără a poseda aparatul de radio ori televizor sunt supuse la plata taxelor pentru faptul că posedă contor electric.

Fără comentarii, prin aceste ordonanțe de urgență, Guvernul a reușit o mare performanță: "introducerea contorului electric în mass-media".

În orășelul cu 7000 de locuitori, care este Abrudul, un număr de 51 de societăți comerciale și asociații familiale au semnat un protest, considerând abuz grosolan H.G.185 și H.G.186/2003 referitoare la taxa pentru serviciul public de radio și televiziune care le va duce în mod sigur la faliment. Exemplificând la S.C. Anca SRL, semnatar al acestui protest, pe factura de energie electrică, valoarea curentului electric consumat însuma 30.000 lei, în timp ce taxa impusă de cele 2 ordonanțe pe luna martie și retroactiv pe februarie era de 1.600.000 lei, societatea respectivă fiind de fapt o "plăcintărie" care n-a avut și nu va putea avea instalat un televizor, din cauza spațiului prea mic.

Interesantă este motivația personalului specializat de la S.C.Electrica, cum că nu se poate plăti valoarea energiei electrice consumate decât împreună cu aceste taxe, "deoarece se află pe aceeași factură", urmând ca în cazul în care nu se va plăti întreaga factură în timp util, se va întrerupe furnizarea energiei electrice pe contorul respectiv, lăsând în beznă informațională pe proprietar; mai mult decât atât, "procedura de executare silită a persoanelor care se sustrag de la plata taxelor pentru serviciile publice de radiodifuziune și televiziune este cea stabilită potrivit reglementărilor privind colectarea creanțelor bugetare, iar nivelul penalităților pentru plata cu întârziere a acestor taxe este cel stabilit potrivit legii pentru creanțele bugetare".

Așadar, se anunță o ploaie de "găuri negre" în buget, care vor crește mereu și probabil când vor ajunge cam cât cea de la SN Tutunul Românesc, Guvernul va interveni și, cu marea sa indulgență, va scuti poporul de plata acestora.

De la tragedie la ridicol nu este decât un pas. Administratorul unui cimitir din Ocna-Mureș, ing.Nicolae Popa, mi-a trimis o scrisoare în speranța rezolvării situației sale, printr-o intervenție în plenul Camerei Deputaților, ceea ce și fac eu acum. Cum capela cimitirului orășenesc este dotată cu contor electric, situația considerată normală până acum a ajuns în pragul macabrului, administratorul cimitirului întrebându-se dacă să renunțe la racordarea capelei mortuare a orașului la curent electric și să se mulțumească cu lumina lumânărilor ce veghează somnul de veci al celor decedați, ori să doteze acest spațiu de ultima reculegere cu aparat de radio și TV, pentru ca cei ce-și plâng morții să poată fi mereu la curent cu "marile și istoricele" realizări ale PSD și ale Guvernului Năstase.

Domnilor guvernanți, poporul vă cere insistent să vă lăsați de șotii și să nu mai instituiți taxe orbilor pentru ceea ce nu văd, surzilor pentru ceea ce nu aud, săracilor pentru ceea ce nu au, scutind uneori de mari datorii pe cei pe care de curând i-ați numit "baroni locali".

Vă mulțumesc.

 
 

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de domnii deputați la secretariatul de ședință.)

 
Constanța Popa - o analiză a stării de sănătate în România;

Doamna Constanța Popa:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Scopul serviciilor de sănătate oriunde în lume îl reprezintă asigurarea sănătății populației țării. Dependența calității acestor servicii de nivelul economic de dezvoltare a țării este mai mult decât evidentă: dotarea spitalelor cu aparatură medicală de înaltă performanță, calificarea și numărul specialiștilor care lucrează în sistemul sanitar, calitatea serviciilor de transport medical etc.

Este, de aceea, de neînțeles, de ce, la nivelul economic la care se află România, cel puțin banii care sunt adunați de la populație pentru sănătate nu sunt folosiți exclusiv pentru sănătate.

Nu este de mirare faptul că, în aceste condiții, indicatorii de sănătate din România arată o deteriorare a stării de sănătate a românilor și creșterea alarmantă a numărului de cazuri la boli care erau aproape dispărute înainte de 1989, ca, de exemplu, tuberculoza.

Având în vedere starea precară a sănătății națiunii române și situarea României pe primele locuri în Europa la indicatori privind diferite afecțiuni, o reformă, o reorganizare a sistemului sanitar este absolut necesară.

S-a făcut însă o evaluare corectă a stării de fapt existente, bazată pe criterii și principii, transparentă și prin consultarea largă atât a specialiștilor din domeniu, cât și a cetățenilor, care sunt în definitiv atât cei care finanțează, cât și cei care beneficiază de această reorganizare?

S-a pornit la reorganizarea sistemului sanitar românesc prin reducerea numărului de paturi din spitale pentru a ne alinia la media existentă în Uniunea Europeană, fără a avea însă o asistență medicală primară și de ambulatoriu la fel de organizată și de eficientă.

Nu s-a ținut cont nici de faptul că numărul de medici determină numărul de paturi de spitalizare, iar acesta este nu numai în scădere față de 1989, ci și distribuit necorespunzător, România confruntându-se cu o lipsă acută de medici specialiști în orașele mici și în mediul rural.

Sistemul sanitar se confruntă acum cu o criză de medicamente și materiale sanitare, datorită în principal refuzului autorităților de a onora contractele încheiate de furnizorii acestora cu spitalele în condiții legale.

Cine suferă în această situație? Cetățeanul, plimbat de la o farmacie la alta în speranța eliberării unei rețete compensate sau gratuite, pus pe lista de așteptare pentru efectuarea unor analize de care are absolută nevoie pentru a i se pune diagnosticul sau administra corect medicamentele.

Toate acestea se întâmplă în condițiile în care el a plătit conștiincios la fondul de asigurări de sănătate și în condițiile în care sumele colectate la acest fond pe trimestrul I/2003 le-au depășit pe cele prognozate.

Toate aceste constatări conduc la o singură concluzie: în România exista o serioasă criză de conducere și gestionare a sistemului sanitar.

A trebuit ca ambasadorul Michael Guest să afirme că, în România, medicamentele pentru SIDA sunt cu 50% mai scumpe decât în SUA pentru a se autosesiza corpul de control al primului ministru. Se recunoaște acum oficial că în România unele medicamente sunt de 3-4 ori mai scumpe decât în țările Uniunii Europene.

S-a făcut o analiză pentru a se descoperi cauzele acestei situații?

Valoarea TVA la medicamente în România este de 19%, cu mult peste valoarea TVA din țări ale Uniunii Europene, unde are valori cuprinse între 0 și maxim 12%.

Există la nivelul Ministerului Sănătății o situație detaliată a gradului de dotare cu aparatură medicală a spitalelor?

Aproximativ 1000 de miliarde de lei din credite și împrumuturi externe au fost folosite pentru achiziționarea de aparatură medicală de înaltă performanță, care în multe spitale nu a fost recepționată și înregistrată, zace descompletată și nefolosită, uneori doar pentru că nu au fost prevăzute și fondurile pentru punerea ei în funcțiune.

Orice reorganizare trebuie să aibă la bază o analiză amănunțită a datelor existente și un plan care să ne arate încotro mergem și când vom ajunge la țelul propus.

Astfel.... sănătatea națiunii, încotro?

Ioan Miclea - declarație politică cu titlul Lupta împotriva corupției - obligație sau bunăvoință?;

Domnul Ioan Miclea:

Declarație politică: "Lupta împotriva corupției, obligație sau bunăvoință?"

Guvernul PSD a depus recent în Parlament un pachet de legi care au ca obiect combaterea corupției, legi pentru care și-a asumat responsabilitatea. Cum aceste legi au fost adoptate de către Parlament, normal că ele au devenit obligatorii pentru toată populația României, inclusiv pentru membrii Guvernului.

Personalități importante ale vieții politice și economice internaționale, mă refer aici la ambasadorul SUA, precum și a președintelui Camerei de Comerț al aceleiași tari, ne-au atras atenția într-un mod dur, fără echivoc, că vom rata aderarea în 2004 la UE dacă nu înțelegem să luptăm serios împotriva corupției.

Lupta împotriva corupției este o chestiune de voință politică, în care trebuie angrenat întregul spectru politic a țării.

Am atras atenția guvernanților și PSD, de la această tribună, că în rândul lor sunt mulți oameni, din păcate în posturi importante, care nu sunt dispuși să se angreneze într-o luptă serioasă cu acest flagel național. Aceste persoane, nu numai că nu se angrenează în această luptă, dar, dimpotrivă, încurajează actele de corupție sau le mușamalizează.

Un caz concret în acest sens este cel a domnului ministru Octav Cozmâncă, căruia i-am adus la cunoștință diferite fapte de corupție din sfera de activitate a domniei sale, fapte care le-a trecut cu vederea, dându-mi, la interpelările făcute, răspunsuri evazive, pe lângă subiect.

Vă prezint aici cazul interpelării pe care am adresat-o domnului ministru privind deplasarea unei delegații a Consiliului județean Cluj la Passau, Germania, deplasare care nu și-a atins obiectivul și care a generat un fapt de corupție evident.

În acea interpelare am ridicat trei probleme punctuale la care domnul ministru Cozmâncă nu a răspuns.

O primă problemă ridicată a fost aceea a închirierii unui microbus din Ungaria pentru care s-a plăti 18.000 euro, când un microbus similar închiriat din România ar fi costat cca 5000 euro. Așa după cum arătam, la această întrebare esențială, ministrul nu a răspuns, ascunzând în acest fel o gravă faptă de delapidare comisă de către vicepreședintele Consiliului județean Cluj, Kerekes Șandor.

O altă întrebare care am pus-o domnului ministru Cozmâncă a fost cea referitoare la faptul dacă, prin neparticiparea consilierilor care s-au deplasat în Germania la întâlnirea cu omologii lor germani, s-a îndeplinit obiectivul deplasării. În loc să facă o analiză concretă pe caz, domnul ministru face un întreg expozeu despre ce trebuia să se întâmple în Germania și care au fost obiectivele deplasării acestei delegații la Passau, fără a arăta ce s-a întâmplat de fapt acolo și de ce consilierii noștri nu s-au întâlnit cu colegii lor germani.

Și, în fine, întrebând dacă deplasarea delegației în Germania și neîndeplinirea scopului pentru care s-a făcut deplasarea, nu a fost de fapt decât un paravan în spatele căruia au fost ascunse aceste cheltuieli exagerat de mari, precum și scoaterea din țară a unor sume de bani cu scopuri vădit necinstite, domnul ministru, de asemenea, nu răspunde.

În această situație ne punem fireasca întrebare, dacă lupta împotriva corupției în țara noastră, cu miniștri ca domnul Cozmâncă are sorți de izbândă. Răspunsul este categoric: NU!

Oricât ne-am zbate noi, cei din Opoziție, să scoatem la lumină cazurile de corupție, dacă cei care au puterea, guvernanții, nu au altă grijă decât să le acopere, făcându-se astfel complici cu corupții, ( cazul relatat de la Cluj-Napoca este relevant), eradicarea acestui flagel la noi nu va putea fi făcută. Atâta timp cât la guvernare este un partid cu oameni corupți, degeaba orișice zbatere a noastră, totul este în zadar.

S-au ales lupii paznici la stână!

Marin Anton - comentariu pe marginea creșterii prețurilor;

Domnul Marin Anton:

În urmă cu un an, tot în luna aprilie, românii au avut parte de un val de scumpiri asemănător celui care se pregătește și acum prin mărirea prețurilor la alimente și la multe alte produse înaintea sărbătorilor, dar și datorită creșterii iminente a prețului la carburanți, îndeosebi la benzină.

În fiecare an, pe lângă scumpirile conjuncturale, ca urmare a persistenței unei economii nefuncționale de piață, în care nu acționează cererea și oferta, sunt programate creșteri de prețuri și tarife ca o consecință a nerestructurării și lipsei de reforme economice.

Guvernul a acoperit mereu ineficiența și protecția socială a întreprinderilor de stat cu pierderi care fac cheltuieli peste cheltuieli și acordă salarii grase - la care se adaugă nenumărate stimulente, facilități, prime ajutoare, folosind metoda cea mai primitivă de a colecta bani la buget, respectiv, creșterea prețurilor. Problema este că cei care administrează această situație nu au înțeles că majorarea fiscalității nu aduce bani mai mulți ci, dimpotrivă, accentuează evaziunea fiscală și munca la negru.

Tot anul trecut, primul ministru a năucit o țară întreagă cu o explicație uluitoare: recunoștea "colectarea neserioasă" a veniturilor și spunea, textual, că "nu mărim accizele dintr-o bucurie sadică de a chinui poporul, însă nu avem altă soluție".

Acum, la peste un an de la această expresivă afirmație, situația se prezintă identic, de unde se poate trage concluzia că acest Guvern are o capacitate limitată de a gestiona economia în ciuda amăgirilor și menținerii unei situații precare și dăunătoare pe termen mediu și lung.

O asemenea politică este păguboasă pentru întreaga societate românească și problema prețurilor este una din cauzele sărăciei, dar și a agendei populației, pe care Guvernul o ignoră și preferă să încaseze noi taxe și impozite, majorate în permanență, pe spinarea contribuabililor buni platnici.

Gheorghe Eugen Nicolaescu - situația corupției din România; comentariu pe marginea Legii nr. 111 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 24/2001;

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Una din problemele dezbătute cu interes în ultimul timp, dar cu un accent sporit a fost situația corupției din România. Criticile dure la adresa Guvernului au fost trecute cu vederea de către acesta, pe motiv că "știm noi prea bine ce facem". De bună seamă, atotputernicia PSD nu se lasă impresionată de părerile - "neavizate, nu-i așa?" - expuse fie în Studiul Transparency International care amintește că România e fruntașă la corupție, fie de către oficialii UE și NATO.

Pentru o mai bună informare a Guvernului, la nici patru zile de la declarațiile personalităților mai sus-amintite, ies la iveală noi cazuri de corupție, în care, culmea, nici mai mult nici mai puțin sunt implicați doi deputați PSD.

După cazurile prea binecunoscute, ale lui Fănel Păvălache și ale celebrilor baroni locali, deputatul PSD de Iași, Cristian Nichifor, este implicat într-o escrocherie de proporții - 1,2 milioane de dolari prejudiciu adus Firmei Solid Invest din SUA -, sprijinită, printre altele, și de reprezentanți ai justiției române (conform ziarului "România Liberă", marți 22 aprilie 2003).

Lista actelor de corupție poate fi deschisă cu "capul de afiș" al cazului Tărâță Culiță care a făcut vâlvă destul timp în presă și cu siguranță va continua.

Iată, domnilor guvernanți, că există cazuri de corupție chiar printre dumneavoastră, dar chiar dacă "știți dumneavoastră ce trebuie să faceți", ne permitem să vă cerem public, în beneficiul cetățenilor acestei țări, următoarele:

1) Prezentarea publică de către instituțiile abilitate a listei marilor corupți care au falimentat societăți cu capital de stat sau chiar privat;

2) Modalitățile concrete de rezolvare a cazurilor de corupție, în conformitate cu semnalele de alarmă transmise de opinia publică românească, oficialii internaționali, organisme neguvernamentale.

În Monitorul Oficial al României a fost publicată Legea nr.111 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.24 din 2001 privind impunerea microîntreprinderilor.

Până aici nimic deosebit, dacă nu s-ar fi realizat o eroare gravă în textul legii de aprobare a ordonanței amintite mai înainte. Articolul 1 alineatul 2, în forma aprobată prin lege, introduce o prevedere care nu poate fi îndeplinită de nimeni, prevedere introdusă la adoptarea textului în Senatul României, dar care putea să trezească reacția inițiatorului, respectiv Guvernul României.

Concret, o societate este declarată microîntreprindere și beneficiază de prevederile acestei legi dacă îndeplinește condițiile prevăzute la lit.a, b și d ale alineatului 1 la momentul constituirii.

O societate comercială se constituie prin înregistrarea la Registrul Comerțului și obținerea codului unic și a certificatului de înregistrare fiscală reprezintă momentul constituirii. Este imposibil ca la momentul când societatea a primit documentul de constituire să fi făcut o angajare, pentru că nu era încă persoană juridică.

De asemenea, orice societate are nevoie întâi să existe, să se constituie și numai după aceea își începe activitatea când se realizează planurile de afaceri, să dimensionează resursele materiale, umane, financiare.

Se poate constata cum o prevedere prost înscrisă în textul de lege blochează orice societate să poată fi încadrată în categoria microîntreprinderilor. Este nevoie urgent de o corecție a textului de lege, iar Guvernul, în calitate de inițiator al ordonanței, trebuia să participe în Parlament la dezbaterea serioasă a proiectului de lege și să intervină cu argumente atunci când se produc erori.

Guvernul, din păcate, tratează cu superficialitate, ca și parlamentarii săi, orice proiect de lege și chiar dacă opoziția vorbește nu are nici o șansă în fața mașinii de vot.

De aceea, Guvernul trebuie să reintroducă aceeași regulă ca în actul normativ inițial și asta o poate face printr-o ordonanță de urgență.

Acum se poate spune că este un caz de urgență, pentru că se vor depune declarațiile de impozit, iar contribuabilii au nevoie să opereze într-un mediu stabil.

Ioan Andrei Chiliman - declarație politică referitoare la tergiversarea aplicării Legii nr. 161/2003;

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Declarație politică referitoare la tergiversarea aplicării Legii 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Prin semnarea și susținerea moțiunii de cenzură împotriva Guvernului Năstase la asumarea răspunderii pentru proiectul de Lege privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, PNL și-a exprimat punctul de vedere privind neseriozitatea, superficialitatea, reaua voință și chiar ignoranța guvernanților în lupta contra corupției în România. Mai mult, prin proiectul propriu de Lege privind conflictul de interese în exercitarea funcțiilor și demnităților publice înregistrat la Parlament, pe data de 18 iulie 2002, Partidul Național Liberal și-a oferit expertiza la tratarea cu fermitate și seriozitate a fenomenului corupției în România. Dar se pare că, departe de a dori să se războiască cu corupția care macină fundamentele statului român din interior, prin Legea PSD apărută ieri în Monitorul Oficial, Guvernul intenționează să se războiască de fapt cu întreprinzătorii privați, să permanentizeze dominația aparatului birocratic și să mai ofere un spectacol de imagine regizat de domnul Dâncu pentru canalele de informare interne și mai ales externe.

Am constatat însă în ultima perioadă că, evident cu excepția guvernanților care poartă ochelari de cal și nu au probabil în fața ochilor decât un exemplar din "Fascinanta și eterna România ", opinia publică internă ca și politicienii și diplomații străini informați au început să refuze gogoșile servite de Palatul Victoria, cerând cu o voce tot mai presantă consistență și seriozitate. Numai în ultimele săptămâni, Guvernul român și, din nefericire, și România, au primit avertismente și chiar urecheli de la personalități de talie mondială ale politicii, finanțelor și businessului, precum George Soros, Obie Moore sau Jonathan Scheele, în legătură cu gravitatea fenomenului corupției, cu faptul că numeroase firme străine ne părăsesc și ocolesc țara din cauza administrației de stat corupte și a mediului de afaceri nesănătos, toate acestea sfârșind prin a periclita chiar procesul democratic românesc.

Șeful Delegației Comisiei Europene în România, domnul Scheele, a avertizat că întârzierea în neaplicarea măsurilor anticorupție poate determina chiar amânarea aderării României la Uniunea Europeană. Excelența sa, domnul Michael Guest a fost și mai direct, acuzând puterea actuală că a ajuns atât de preocupată doar de propriile interese încât ignoră problemele grave cu care se confruntă societatea românească.

Cum au răspuns guvernanții noștri la toate aceste grave acuze și avertismente? Ca de obicei, ignorând sau răstălmăcind răspunsurile. Domnul Mihăilescu și-a permis să-l facă mincinos pe președintele Camerei de Comerț Americane, în timp ce doamna ministru Stănoiu a comentat declarațiile domnului Guest ca fiind "o încurajare pentru Guvernul României". Curat murdar!

În timp ce tot acest joc de picioare are loc, totuși, toată lumea răsuflă cât de cât ușurată că, de bine de rău, Guvernul a adoptat măcar pachetul de legi anticorupție, care iată a fost promulgat și publicat, stabilind cadrul legislativ pentru deschiderea Cutiei Pandorei. Însă, în afara faptului că, încă înaintea aplicării, a ajuns de notorietate că un singur politician important va fi victima acestei legi și acela provine din rândurile Partidului Național Liberal, legea este departe de a se aplica. Guvernanții au avut grijă și de această dată să nu-și abandoneze promisiunile de protecție făcute clientelei sale politice, care are încrengături puternice, atât în lumea afacerilor cât și în aparatul birocratic al statului.

Ceea ce nu știu probabil nici domnul Scheele, nici domnul Moore sau domnul Guest este că legea nu se poate aplica din lipsa Normelor metodologice de aplicare, care, așa după cum ne-a obișnuit acest Guvern după o practică îndelungată, pot apărea și după alegeri! Până la apariția acestor norme, toate declarațiile sforăitoare, sarcastice și tăioase ale domnilor guvernanți la adresa corupților din România sunt chiar mai puțin eficiente decât gargara de dimineață. Iar declarațiile teatrale, chiar sfătoase, dar în același timp fără acoperire ale unor iresponsabili, la adresa unor persoane cu putere de decizie și influență în organismele europene, nord-atlantice sau din mediile de afaceri internaționale, cunoscătoare ale situației românești, trebuie să înceteze prin demiterea celor care le-au făcut.

Cerem Guvernului Năstase să abandoneze mesajele triumfaliste, să se ocupe mai puțin cu contracararea adversarilor politici sau cu cosmetizarea și coafarea neputinței decizionale și să se concentreze pe atacarea cu seriozitate și discernământ a corupției la toate nivelurile, începând cu proprii membri. Cerem apariția și publicarea de urgență a Normelor metodologice de aplicare a Legii 161/2003 și a unei ordonanțe de urgență, care să corecteze și să îmbunătățească prevederile ambigue și superficiale ale Legii 161/2003 referitoare la incompatibilități și conflictul de interese.

Nu în ultimul rând, cerem Guvernului Năstase să monitorizeze și să facă publice rezultatele aplicării legii și să constituie imediat o comisie comună putere-opoziție, care să amendeze punctele slabe ale legii în urma constatărilor din teren. Numai în acest fel poate demonstra Cabinetul Năstase că este dispus să renunțe la corupții din sânul puterii și să înceapă cu adevărat curățenia de primăvară și nu o vânătoare de vrăjitoare; numai în acest fel nu se va periclita soarta țării și se va reuși admiterea deplină în NATO, ca și respectarea termenelor de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Vlad Gabriel Hogea - declarație cu titlul Un palmares de tristă amintire;

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

"Un "palmares" de tristă amintire"

Politica imperialist-agresivă a SUA nu este de dată recentă. Asumându-ne riscul de a fi etichetați ca antiamericani, vom reproduce câteva date referitoare la intervenționismul militar al Statelor Unite, de-a lungul ultimului secol și ceva. Lista originală, din care am selectat și prelucrat datele de mai jos a fost întocmită de publicistul Zoltan Grossman și reprodusă de scriitorii britanici Ziauddin Sardar și Merryl Wyn Davies în cartea lor, extrem de interesantă, "Why Do People Hate America?"

Punctul de plecare este considerat a fi masacrul din 1890, de la Wounded Knee (Dakota de Sud), unde au fost omorâți peste 300 de indieni. După această "reglare de conturi" internă au urmat acțiunile armate întreprinse în exteriorul granițelor. Iată câteva repere: Argentina (1890), Chile (1891, 1973), Haiti (1891, 1914-1934, 1994-1996), Hawai (1893), Nicaragua (1894, 1896, 1898, 1899, 1907,1910, 1912-1923, 1981-1990), China (1894-1895, 1898-1900, 1922-1934, 1948-1949, 1958), Coreea (1894-1896, 1904-1905, 1950-1953), Panama (1895, 1901-1914, 1918-1920, 1925, 1958, 1964, 1989-1990), Filipine (1898-1910, 1948-19544, 1989), Cuba (1898-1902, 1906-1909, 1912, 1917-1933, 1961, 1962), Porto Rico (1898), Guam (1898), Samoa (1899), Honduras (1903, 1907, 1911, 1912, 1919, 1924-1925, 1983-1989), Republica Dominicană (1903-1904, 1914, 1916-1924, 1965-1966), Mexic (1913, 1914-1918), Rusia (1918-1922), Iugoslavia (1919, 1946, 1992-1994, 1999), Guatemala (1920, 1954, 1966-1967), Turcia (1922), Salvador (1932, 1981-1992), Iran (1946, 1953, 1980, 1984, 1987-1988), Uruguay (1947), Grecia (1947-1949), Germania (1948, 1961), Porto Rico (1950), Vietnam (1954, 1960-1975), Egipt (1956), Liban (1958, 1982-1984), Irak (1958, 1990-1991, 1998, 2003), Laos (1962, 1971-1973), Indonezia (1965), Cambodgia (1969-197555), Oman (1970), Angola (1976-1992), Libia (1981, 1986, 1989), Granada (1983-1984), Bolivia (1986), Insulele Virgine (1989), Liberia (1990, 1997), Arabia Saudită (1990-1991), Kuweit (1991), Somalia (1992-1994), Bosnia (1993-1995), Croația (1995), Zair (1996-1997), Albania (1997), Sudan (1998), Afganistan (1998, 2001), Yemen (2000), Macedonia (2001).

Din motive de spațiu, n-am redat și detaliile istorice legate de fiecare operațiune militară amintită anterior, dar, dacă adăugăm și participarea americană la primul război mondial (1917-1918), precum și rolul jucat în a doua conflagrație planetară (1941-1945), avem o imagine aproape completă a expansionismului purtând marca SUA. Contrareacția nu a întârziat să apară. Nu ne identificăm cu ea, nu o combatem, pur și simplu o luăm ca atare. De notat că rațiunile apariției curentului antiamerican au o triplă natură: existențială, cosmologică și ontologică. Explicațiile de ordin teoretic le vom da, poate, altădată. Deocamdată, ne rezumăm să constatăm că Imperiul nu se sinchisește să se întrebe și să-și explice de ce este atât de contestat. Merge mai departe, cu aroganța luciferică a tuturor celor care au încercat să se substituie lui Dumnezeu dar (vai!) au sfârșit ca mateloți pe Corabia Nebunilor...

Emil Grigore Rădulescu - prezentarea unui caz de imixtiune a reprezentanților puterii în desfășurarea unui dosar penal;

Domnul Emil Grigore Rădulescu:

Stimați colegi,

Vă prezint astăzi, pe scurt, un caz de imixtiune a reprezentanților puterii în desfășurarea unui dosar penal cu care se confruntă Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

Mai precis, organele de cercetare penală din județul Prahova, respectiv: Poliția municipiului Ploiești și mai apoi Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova au fost sesizați cu o plângere (dosar penal 1126/P/2003) împotriva numitei Bem Maria pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune (art.215 Cod penal), instigare la mărturie mincinoasă (art.260 Cod penal), fals (art.290 Cod penal) și uz de fals (art.291 Cod penal), și anume: această persoană, folosindu-se de un testament olograf, autentificat prin mărturiile a două persoane, rude cu învinuita, și neștiutori de carte, se adresează instanțelor de judecată din județul Prahova cu mai multe cereri de revendicare a unor bunuri imobile aflate pe raza județului Prahova, bunuri pe care, cu inducerea în eroare a instanțelor judecătorești respective le câștiga, escrocând astfel numeroși cetățeni ai județului.

Când aceștia se conving de neautenticitatea testamentului ca și de mărturiile mincinoase ale persoanelor care au ajutat-o la autentificarea testamentului se adresează organelor în drept, sperând în pedepsirea acesteia și în repunerea lor în situația anterioară comiterii gravelor erori judiciare cărora le-au căzut victime instanțele prahovene.

Cercetările în acest dosar au durat peste un an și jumătate: din august 2001, când a fost sesizată Poliția municipiului Ploiești, și până în prezent. În cauză s-au administrat mai multe probe: s-au efectuat trei expertize grafologice: una de către Poliția municipiului Ploiești, a doua de către Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice București, iar cea de-a treia de către Laboratorul central de expertize criminalistice București (forul cel mai înalt în acest domeniu), toate trei cu același rezultat. concluziile oamenilor de știință au fost acelea că testamentul prezentat de învinuită drept act de proprietate nu a fost scris, semnat și datat de mâna pretinsei testatoare, mai mult decât atât, el nu cuprindea toate elementele cerute de Codul civil pentru autentificarea unui testament: data completă (zi, lună, an de datare), martorii prezentați de învinuită la autentificarea testamentului în fața notarului au declarat organelor de cercetare penală că au fost îndemnați să dea acele declarații, ei nefiind de față la întocmirea testamentului.

Toate aceste probe au condus la concluzia existenței vinovăției acestei persoane, ba chiar la pericolul public pe care aceasta îl reprezintă nu numai pentru oamenii onești cu care intră în contact, ci și pentru organele de cercetare penală și pentru instanța, utilizând manopere dolosive pentru a ascunde și denatura adevărul și a obține astfel foloase importante de pe urma acestor fapte.

Procurorul care instrumentează cazul a înțeles pericolul social reprezentat de învinuită și a considerat oportună măsura arestării preventive, măsură care, deși se impunea ținând cont de situația creată, nu a fost aprobată.

Mai mult, acum la finalizarea cercetărilor, când dosarul urma să fie înaintat instanței de judecată pentru condamnarea învinuitei, reprezentantul Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție ia dosarul din competența Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

Nu înțelegem de ce Parchetul General procedează așa într-un asemenea dosar, ce se urmărește? Ascunderea adevărului, tergiversarea cercetărilor penale și astfel întârzierea în tragerea la răspundere a celei ce se face vinovată de escrocarea a numeroși cetățeni ai Prahovei și de inducerea în eroare a unor instanțe de prestigiu a căror menire este să apere adevărul?

Nu înțelegem de ce Parchetul General, prin reprezentantul său, domnul procuror general adjunct Picioruș Ilie, procedează în acest fel, tocmai acum la finalizarea cercetărilor, dovedirea vinovăției numitei Bem Maria și deferirii ei justiției?

Rugăm Ministerul Justiției să răspundă la această interpelare!

Nicolae Vasilescu - prezentarea unei situații extreme semnalate de mass-media: depozitele de deșeuri.

Domnul Nicolae Vasilescu:

O situație extremă semnalată de mass-media o reprezintă depozitele de deșeuri. Tema nu este aleasă întâmplător, dat fiind faptul că România a deschis, în vederea integrării în Uniunea Europeană, capitolul destinat protecției mediului și având în vedere că, potrivit Legii protecției mediului nr.137/1995, art.30, "Statul recunoaște tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos". Mii de tone de pesticide solide expirate și mai mult de jumătate de milion de litri de pesticide zac ascunse de zeci de ani prin diverse depozite ale fostelor întreprinderi de stat, fără ca autoritățile să găsească o soluție pentru a scăpa de aceste bombe ecologice. Conform surselor din cadrul Ministerului Agriculturii, "stocurile de pesticide s-au acumulat în intervalul 1976 - 1980, în perioada agriculturii colectivizate, când se foloseau peste 30 de kg de pesticide la hectar, în timp ce, în prezent, dacă se mai utilizează 1015 grame". Pentru că distrugerea acestor substanțe ar costa zeci de milioane de dolari, autoritățile preferă să le țină "la păstrare", în fostele fabrici de stat, sub paza unor foști angajați ai IAS sau chiar fără pază. Majoritatea depozitelor nu sunt împrejmuite, nu sunt impermeabilizate, afectând pânza freatică, ne amintim poluarea cu cianură a Someșului și Tisei, accidentul de la Baia Mare, poluarea accidentală a Arieșului, ba mai mult, cele mai multe din aceste depozite de deșeuri nu au autorizație de mediu.

Conștienți de efectele acestor substanțe asupra organismului uman, dar și asupra mediului înconjurător, autoritățile acuză lipsa fondurilor și susțin că păstrarea pesticidelor expirate în depozite este o soluție temporară, adoptată pentru înlăturarea unor eventuale pericole. Utilizarea pesticidelor pretutindeni în lume, fără restricții, a avut ca urmare contaminarea întregii biosfere.

Reziduurile pesticidelor se găsesc în țesuturile vii, animale sau vegetale, pe toată suprafața planetei. Utilizarea pe scară largă a pesticidelor urmată de pătrunderea lor în circuitul biogeochimic al ecosistemelor afectează organismul uman. Toate țările aflate în prag de integrare europeană au fixat termene până la care trebuie să distrugă pesticidele, lucru de care și România ar trebui să țină cont. Pentru că acestea nu pot fi transportate și nici îngropate, întrucât există pericolul de a se propaga în pânza freatică, fiecare țară încearcă să scape de ele.

Unii au găsit soluția de a le transfera în străinătate. "Au existat cazuri când containere cu pesticide expirate au ajuns în România", susține oficialul Ministerului Agriculturii. Deși există soluții pentru neutralizarea acestor substanțe, ele nu pot fi puse în practică în România, din lipsă de fonduri.

Potrivit lui Vasile Băcilă, director în cadrul Ministerului Agriculturii, fiecare pesticid poate fi reindustrializat, în funcție de categoria din care face parte. "Dar pentru a putea reindustrializa aceste substanțe toxice, este nevoie de foarte mulți bani, de care, în momentul de față, Ministerul Agriculturii nu dispune". Chiar dacă România s-a angajat față de Uniunea Europeană, care consideră neutralizarea substanțelor chimice expirate un criteriu de aderare, să distrugă toate pesticidele expirate până în 2007, în realitate însă, acestea sunt lăsate să zacă în aceleași depozite ca și până acum. Motivul invocat oficial este întotdeauna lipsa fondurilor, fără a se aminti că România pierde anual miliarde de dolari ca urmare a corupției, potrivit și "aportului global asupra corupției" raport al organizației internaționale: Transparency International. Prioritar pentru România, când țara se zbate în agonia sărăciei, este, nu sănătatea, nu un mediu sănătos, nu ridicarea nivelului de trai, ci tipărirea pe bani publici a unei costisitoare maculaturi, sub egida Guvernului României, cu titlul "Politica inutilă a Cărților negre". Schimbați vă rugăm strategia, domnilor!...

 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
  Cu aceasta, spațiul afectat declarațiilor politice s-a încheiat. Vă mulțumesc pentru participare.

Dați-mi voie să vă urez dumneavoastră, familiilor dumneavoastră "Sărbători fericite și cât mai tihnite!" (Aplauze.)

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 4 aprilie 2020, 15:39
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro