Plen
Ședința Senatului din 14 aprilie 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.44/24-04-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
27-10-2021
26-10-2021
25-10-2021
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 14-04-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 14 aprilie 2003

4. Declarații politice rostite de către domnii senatori:

 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

  ................................................
 

Să trecem la primul punct din ordinea de zi, "Declarații politice".

 
Ghiorghi Prisăcaru

Invit la cuvânt pe domnul senator Ghiorghi Prisăcaru.

Grupul parlamentar P.S.D. (social-democrat și umanist), vă reamintesc, are 38 de minute.

Sunt patru colegi înscriși la "Declarații politice".

 

Domnul Ghiorghi Prisăcaru:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Doresc să mă refer la câteva probleme care s-au aflat pe agenda recentei sesiuni de primăvară a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Așa cum subliniam într-o declarație anterioară, mi se pare firesc să informez colegii senatori și opinia publică în legătură cu participarea noastră la reuniunile statutare ale unor organizații sau la diferite acțiuni externe care se înscriu nemijlocit în diplomația parlamentară.

Din această perspectivă aș începe cu sublinierea unui moment de satisfacție pentru noi toți, și anume primirea cu drepturi depline a Uniunii Serbia-Muntenegru în Consiliul Europei, care ridică la 45 numărul statelor membre ale acestui organism paneuropean. Folosim acest prilej pentru a adresa colegilor parlamentari sârbi și muntenegreni calde felicitări și încrederea că, în ciuda evenimentului tragic al asasinării premierului Djindjici, țara vecină își va continua drumul pe calea transformărilor democratice și făuririi statului de drept, creând astfel condițiile pentru integrarea deplină în comunitatea internațională și pentru aderarea, în perspectivă, la Uniunea Europeană.

Avem nevoie la granița noastră de sud-vest de un vecin stabil și democratic, cu care România să dezvolte pe mai departe raporturi de strânsă prietenie și colaborare în toate domniile, inclusiv pe plan internațional.

În egală măsură, suntem îndreptățiți să credem că participarea Uniunii Serbia-Muntenegru la activitatea Consiliului Europei va avea o influență pozitivă și asupra statutului minorității române din Voevodina și Valea Timocului, care să se bucure de cadrul legal și garanțiile necesare în vederea păstrării identității sale etnice, culturale și religioase.

Oficialii sârbi și muntenegreni prezenți la ceremonia primirii în Consiliul Europei, desfășurată la Palatul din Strasbourg, au subliniat că acceptă îndeplinirea integrală a responsabilităților care le revin prin aderarea la această organizație, îndeosebi respectarea drepturilor omului și ale minorităților.

Așa cum sublinia președintele Parlamentului SerbiaMuntenegru, Dragoljub Micunovic, "prin preluarea standardelor politice ale Europei democrate și promovarea valorilor democratice, sunt diminuate riscurile de blocare a reformei."

În al doilea rând, situația drepturilor omului în Cecenia a făcut obiectul unui raport elaborat de parlamentarul socialist-german Rudolf Bindig. Prezentarea raportului a avut loc pe fundalul unei răciri a relațiilor dintre Consiliul Europei și Federația Rusă, ca urmare a refuzului organizației de la Strasbourg de a trimite observatori la referendumul din 23 martie asupra Constituției Republicii Cecene.

Potrivit informațiilor furnizate de partea rusă, referendumul s-a încheiat, evident, cu un rezultat pozitiv, ceea ce deschide calea organizării în următoarele șase luni a unor alegeri prezidențiale în această republică, parte a Federației Ruse.

La trei luni după instalarea noului președinte ar urma să fie organizate și alegeri parlamentare.

Rezoluția adoptată de Adunarea Parlamentară cere luptătorilor ceceni să înceteze imediat activitățile teroriste, solicită autorităților ruse să asigure aducerea în justiție a tuturor celor responsabili de abuzuri în privința nerespectării drepturilor omului, iar, dacă aceste eforturi nu vor fi intensificate, comunitatea internațională să ia în considerare crearea unui tribunal "ad-hoc" pentru a judeca eventualele crime de război și crime împotriva umanității în Republica Cecenă.

În legătură cu această ultimă propunere, delegația parlamentară rusă la adunare a avut o reacție extrem de fermă, amenințând chiar, la un moment dat, că va părăsi lucrările. Șeful delegației ruse, Dimitrii Rogozin, care este și președintele Comisiei pentru politică externă a Dumei, a afirmat că în nici un caz Federația Rusă nu va accepta un tribunal de genul celui creat pentru Iugoslavia, atâta timp cât propriile autorități judiciare se ocupă de aceste cazuri.

La rândul său, printr-o declarație publicată după sesiunea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei,

Ministerul Afacerilor Externe rus își exprimă uimirea față de conținutul Rezoluției Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, pe care o apreciază ca fiind odioasă.

Se subliniază, totodată, că cei care au impulsionat adunarea să adopte un asemenea document au dorit, probabil, să elimine Consiliul Europei din procesul politic de soluționare a crizei cecene. Pe marginea acestei probleme a vorbit și colegul nostru, domnul senator Gyšrgy Frunda, membru al Comisiei juridice pentru numiri, disciplină, imunități și validări, care a pus sub semnul întrebării rezultatele referendumului și a subliniat: "Condamnarea criminalilor este singura cale prin care autoritățile ruse își pot convinge proprii cetățeni de voința lor de a crea un stat de drept în care drepturile omului sunt respectate."

Este de la sine înțeles că problema care a dominat recenta sesiune a Adunării a fost războiul din Irak, căruia i-a fost consacrat o dezbatere de urgență, pe parcursul unei zile întregi. Au fost înscriși la cuvânt 90 de parlamentari și au vorbit peste 50.

Din partea delegației parlamentare române au vorbit:

subsemnatul, în numele parlamentarilor socialiști-democrați și umaniști, și domnul senator Gheorghe Buzatu.

Dezbaterile au dezvăluit o mare diversitate de opinii în legătură cu criza irakiană, mergând de la condamnarea războiului, ca fiind ilegal, și până la justificarea acestuia, prin refuzul regimului de la Bagdad de a pune în aplicare cele 17 rezoluții ale Consiliului de Securitate și crimele săvârșite de Saddam Hussein împotriva populației irakiene pe parcursul celor aproape 30 de ani de dictatură. Un parlamentar polonez a arătat că țara sa susține intervenția militară în Irak, iar acest sprijin este justificat atât din punct de vedere politic, cât și moral.

Discuțiile din grupurile parlamentare, din Comisia pentru politică externă și din plenul Adunării au evidențiat existența unor evaluări diferite, uneori diametral opuse, între guvernele statelor europene; între unele guverne și parlamente; între grupurile politice din cadrul Adunării Parlamentare.

Considerăm că este important de subliniat faptul că multe intervenții s-au concentrat, îndeosebi, asupra a ceea ce trebuie făcut în perioada postconflict, și anume:

păstrarea integrității teritoriale și a unității Irakului; evitarea unei crize umanitare în Irak; participarea Organizației Națiunilor Unite, a Uniunii Europene și a statelor interesate în procesul de reconstrucție; nevoia refacerii coeziunii transatlantice și a unității europene; continuarea luptei împotriva terorismului pentru asigurarea liniștii și a siguranței cetățenilor.

La redactarea proiectului de rezoluție s-a încercat o abordare mai echilibrată, pentru a nu repeta situația din Parlamentul European, unde, cu câteva zile înainte, nu se reușise adoptarea unui document pe această temă.

Astfel se explică și numărul mare de amendamente propuse, 49, dintre care s-au aprobat circa 20. Adunarea și-a însușit trei amendamente propuse de parlamentarii români Ovidiu Brânzan, Ionel Olteanu și subsemnatul, care se referă la răspunderea regimului de la Bagdad pentru declanșarea ostilităților militare, importanța relațiilor transatlantice și a unității Europei pentru stabilirea, pacea și securitatea lumii; condamnarea folosirii civililor ca "scuturi umane" și nevoia respectării depline a normelor dreptului umanitar.

Din păcate, rezoluția finală constituie un amalgam de poziții și cerințe despre care președintele Comisiei politice a Adunării Parlamentare spunea că documentul "nici nu îi mulțumește, dar nici nu-i nemulțumește pe toți. Fiecare găsește în rezoluție câte ceva din ceea ce-i convine."

Realitatea ostilităților din ultimele zile din Irak ne arată încă o dată, că cei care au cerut, inclusiv la Strasbourg, încetarea imediată a războiului au fost, cel puțin nerealiști. Talleyrand spunea că: "Atunci când mergi prea departe, este greu să te oprești". Regimul de la Bagdad s-a prăbușit, iar decizia României de a sprijini coaliția s-a dovedit a fi corectă. Desigur, cu toții dorim ca războiul să se încheie cât mai curând, important acum este ca Organizația Națiunilor Unite și întreaga comunitate internațională să participe la sprijinirea populației civile cu alimente și medicamente, la oprirea jafurilor și instaurarea ordinii, la refacerea structurilor administrative, precum și la reconstrucția economică a Irakului, a unui Irak, în frontierele sale, democratic și stabil, care să trăiască în pace cu vecinii și în care populația să se bucure în deplină libertate de imensele sale resurse materiale.

România este gata să-și asume responsabilitățile ce-i vor reveni și în perioada post-Saddam.

Împreună cu celelalte țări din Europa Centrală și de Est, victime, așa-zis, colaterale ale tensiunilor dintre marile puteri, noi europenii avem acum obligația să acționăm mai decis pentru făurirea unei Europe unite, mai stabile și mai prospere, care să poată avea un cuvânt semnificativ în soluționarea problemelor complexe ale lumii în care trăim.

Vă rog să-mi îngăduiți să mă refer la un episod plin de învățăminte, petrecut în iulie 1947, când la Paris s-au întâlnit, în cadrul unei conferințe, miniștrii de externe ai Rusiei, Franței și Marii Britanii, pentru a discuta despre propunerea secretarului de stat american George C. Marshall, privind cunoscutul Program de reconstrucție europeană. Spunea atunci șeful delegației franceze, George Bidault: "În ceea ce-l privește, Guvernul francez respinge orice bănuială de hegemonie (americană), interesul popoarelor europene este de a se uni și nu de a se separa." Conferința avea loc cu puțin timp înaintea căderii "cortinei de fier". Răspunsul negativ dat atunci de ministrul sovietic de externe Andrei Gromâko a lipsit țările satelite Moscovei, inclusiv România, de fondurile asigurate prin Planul Marshall, contribuind decisiv la căderea acelei "cortine de fier".

Acum nevoia de unitate a popoarelor europene este la fel de necesară, pentru ca Europa să vorbească cu o singură voce, este, însă, necesar ca toți să învățăm lecția ultimelor luni.

Este greu de acceptat ideea ca unor state, în special, celor din Europa Centrală și de Est, să li se ceară acum să accepte automat, fără discuții prealabile, poziția altor țări. Avem nevoie de o comunicare reală, un dialog activ și o consulare democratică la nivel transatlantic, ca și între toate statele europene, pentru a fi luate în considerare și interesele noastre naționale.

Tocmai de aceea, este mai mult decât necesar ca Europa să dispună de o autentică politică externă și de securitate comună, nu opusă Americii, ci în colaborare cu aceasta, în vederea asigurării stabilității, securității și păcii în lume.

Pentru că într-o lume plină de pericole, Europa are nevoie de America în aceeași măsură în care și aceasta din urmă are nevoie de bătrânul continent.

În sfârșit, apreciem că în perioada următoare, după încheierea ostilităților militare în Irak, procesul de pace în Orientul Apropiat va trebui să fie intensificat, pe baza "foii de parcurs" deja anunțate și cu participarea "cvartetului", care să facă posibilă soluționarea conflictului israelopalestinian și crearea unui stat palestinian recunoscut de comunitatea internațională, un stat care să trăiască în pace cu vecinii și care să contribuie la stabilitatea regiunii.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Ați epuizat 12 minute din timpul alocat grupului.

 
Petru Dumitru Pop

Invit la cuvânt reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul senator Dumitru Pop.

 

Domnul Dumitru Petru Pop:

Domnule președinte,

Onorat plen al Senatului României,

Voi prezenta dumneavoastră protestul Asociației românilor alungați din județele Covasna, Harghita și Mureș după evenimentele din decembrie 1989.

Asociația românilor alungați din județele Covasna, Harghita și Mureș după evenimentele din decembrie 1989 protestează cu motivată luciditate națională împotriva recentelor acțiuni politice dirijate de liderii U.D.M.R.-iști, care aduc grave prejudicii la liniștea îndureratului Ardeal și suveranității naționale.

Noi, zeci de români alungați după evenimentele din 1989 de pe pământul scump românesc, ne purtăm suferința asemenea strămoșilor noștri de a fi alungați din România în România.

Am trăit zilele întunecate ale rebeliunii antiromânești, dirijate fără milă de ceea ce astăzi se numește cu emfază Uniunea Democrată a Maghiarilor din România.

Protestăm împotriva bilingvinismului și a inscripționării bilingve a denumirilor de localități, acțiuni ce mențin o stare de încordare în Transilvania.

Protestăm împotriva utilizării de "Ținut Secuiesc", spațiu sacru al vetrei de formare și continuitate a poporului român.

Protestăm împotriva politicii de separatism. Deși minoritatea maghiară sau secuiască și-a constituit școli separate, cadrele didactice, multe dintre ele, nu cunosc limba română.

Protestăm împotriva tuturor însemnelor antiromânești de pe plăcuțe, care eternizează nume de călăi ai neamului, până la arborarea steagului unguresc și intonarea imnului de stat maghiar, cu subînțelesul că aici suntem noi stăpâni, iar voi sunteți niște valahi ce meritați starea de șerbie.

Protestăm în ceea ce privește "restitutio in integrum" în mod unilateral și tendențios, iar bisericile românești arse, distruse averile acestora și alte bunuri, cine le mai poate restitui?

Protestăm împotriva politicilor celor care ne conduc, distrugându-ne țara, deoarece nu au luat poziție tranșantă față de elucubrațiile tezelor alimentate de Budapesta și transpuse cu fidelitate în politica înfăptuitorilor, de către agentura hungarismului U.D.M.R.

Protestăm împotriva ființării formațiunilor politice pe criterii etnice și cerem, în timpi de ultimatum, scoaterea în afara legii a acestei grupări extremiste, antinaționale.

Protestăm împotriva falsurilor demografice. Niciodată de-a lungul istoriei, în ciuda măsluirilor, românii nu au constituit o minoritate în Transilvania, așa cum se induce în eroare opinia publică.

Protestăm împotriva tuturor majorității care își arogă dreptul de a conduce țara. Veni-va timpul să fie aruncați în containerul istoriei, până atunci trebuie împiedicați cu orice preț.

Protestăm împotriva politicii generale de scădere permanentă a nivelului de trai, creându-se, astfel, o stare de sensibilizare față de acceptarea unei stări antistatale.

Protestăm împotriva infestării tinerilor cu materiale de propagandă șovină și antiromânească.

Protestăm împotriva maghiarizării românilor în foarte multe localități transilvane, proces care continuă sub forme subtil mascate.

Protestăm împotriva toleranței intolerante, care aduce permanent prejudicii demnității naționale.

Dragi români, să nu uităm că agentura ungarismului din interior are o politică seculară și spune: "Cu cât vom avea mai multe libertăți, cu atât vom lucra mai intens, cu atât vom avea mai multe drepturi, cu atât mai periculoși vom fi pentru statul român, căci nouă drepturi și libertăți de la români nu ne trebuie decât să le îndreptăm însăși împotriva lor." De aceea, deșteptați-vă, români!

Comitetul director.

Vă mulțumim.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

 
Romeo Octavian Hanganu

Invit la tribună pe domnul senator Romeo Hanganu, Grupul parlamentar al Partidului Democrat.

 

Domnul Romeo Octavian Hanganu:

Domnule președinte,

Stimate colege,

Stimați colegi.

Suntem într-un moment de maximă importanță pentru economia românească. E vorba de privatizarea Societății Naționale a Petrolului. Știm bine că este vorba de cea mai mare societate din țară de care depinde, în mare parte, buna funcționare și stabilitate a economiei naționale și până la urmă și a societății românești.

PETROM realizează mai mult de 10 % din produsul intern brut al României și aduce bugetului de stat cea mai mare contribuție; peste 40.000 de miliarde lei, așa încât anumite date statistice, dar și semnale legate de activitatea PETROM nu pot decât să ne îngrijoreze. Cifra de afaceri staționează în ultimii ani în jurul valorii de circa 2.000.000.000 de dolari, iar profitul este în scădere din 2001, când era circa 148.000.000 de dolari, la 100.000.000 dolari în 2002 și la un preliminat de 67-70.000.000 de dolari în anul 2003.

Pierderile în relațiile economice cu agenți din țară depășesc 10.000 de miliarde lei, creanțele sunt în creștere cu peste 12 %, ele ajungând la o valoare de 17.000 de miliarde lei, iar în ultima perioadă acțiunile PETROM sunt în scădere.

La acestea sunt încă o serie de alte fapte semnalate și de mass-media și nu numai de mass-media: presiuni politice, relații preferențiale cu anumite rafinării private sau alte societăți comerciale, lucruri dubioase legate de modul de achiziționare de stații de benzină sau terenuri pentru stații de benzină de la particulari și așa mai departe.

Toate acestea sunt suficiente motive care justifică solicitarea senatorilor opoziției de înființare a unei comisii cu scopul cunoașterii exacte a situației PETROM și, repet, cu scopul cunoașterii situației de la PETROM și nu cu scopul anchetării privatizării, în acest moment de schimbare majoră a formei de proprietate. Până la urmă este o condiție a transparenței totale despre care vorbim, generoși atunci când este vorba de privatizare în general și de care se uită cu totul atunci când e vorba de cazuri punctuale, așa încât este greu de înțeles amânarea formării acestei comisii, iar motive de genul celor că "o astfel de comisie ar dăuna liniștii derulării procesului" nu pot fi decât puerile sau interesate.

De altfel, și procesul de privatizare, de pe acum, ridică o serie de întrebări majore. Este oare cea mai bună soluție cea a investitorului majoritar? Cât de mare va fi monopolul privat asupra extracției și distribuției petrolului românesc? Cât de posibil va mai fi accesul rafinăriilor mici la țițeiul românesc specific pe care acestea îl folosesc? Ce potențial de a aduce țiței din afară va avea viitorul acționar majoritar, bineînțeles în scopul scăderii presiunii asupra celor 6.000.000 de tone de țiței românesc și care, din păcate, o dată cu privatizarea unor rafinării a crescut și nu a scăzut?

Așa încât, consider că la privatizarea celei mai mari companii din România, Senatul, ca organ reprezentativ suprem, nu poate asista indiferent sau, eventual, să se limiteze la legiferarea unor ordonanțe de urgență, pe care ni le va servi la momentul oportun Guvernul.

În acest context, al lumii petrolului, suntem și martorii unei situații deosebite cu care se confruntă una dintre cele 5 rafinării din județul Prahova, una dintre cele 10 rafinării ale României. Este vorba de "Steaua Română" din Câmpina. De circa o lună societatea și-a suspendat activitatea, trimițând 600 de oameni în șomaj tehnic. În anul 2002 Rafinăria Câmpina și-a respectat obligațiile contractuale, plătind țițeiul de la S.N.P. în termen și achitându-și la timp obligațiile bugetare. Treptat însă societatea a început să aibă pierderi motivate, în primul rând de necorelarea prețului la țiței - o creștere pe care a avut-o prețul la țiței în cursul anului 2002, cu un indice de 1,62 - și cu cel..., bineînțeles necorelare, cu prețul produselor finite, a cărui creștere a fost cu un indice de 1,24.

Ca urmare, prețul țițeiului românesc livrat rafinăriilor din România a ajuns la 250 de dolari pe tonă, în timp ce cotația internațională este între 185 și 207 dolari pe tonă. Asta face ca rafinăria despre care vă vorbesc să ajungă în situația în care și dacă costurile de operare ar fi zero, ea ar lucra tot în pierdere.

Desigur, mulți ar fi tentați să ne reamintească că suntem într-o economie de piață și rafinăria să-și ia materia primă din altă parte, la cotație internațională, numai că se știe că rafinăria din Câmpina realizează un produs special, parafina, atât de necesară, în primul rând, indus-triei de medicamente, pentru care are nevoie de un țiței special, un țiței parafinos care se extrage numai de la Berca, deci din România. Suntem deci în situația unui monopol al statului, prin S.N.P., și care conduce la situații de felul celei prezentate, cât și la posibilitatea de a trata în mod discreționar operatorii din domeniu. Cu atât mai mult trebuie să ne gândim ce se va întâmpla când acest monopol se va transforma într-unul privat.

Ținând cont și de faptul că pentru alții s-au găsit soluții de livrare de țiței cu plata atunci când se poate, când se nimerește sau când își permit respectivii sau respectivele rafinării, solicităm intervenția de urgență a Ministerului Industriei și Resurselor în rezolvarea acestui caz și reluarea activității de urgență la Rafinăria din Câmpina.

Stimați colegi, ar mai fi o singură problemă. Nu aș dori să vorbesc prea mult despre ceea ce este, se pare, decizia Curții Supreme de Justiție, care validează hotărârea Curții de Apel Târgu-Mureș și, practic, anulează privatizarea S.C. "Balneoclimaterica" Sovata, pentru că încă nu suntem în posesia actului oficial care se pare că este la redactat. Din cele ce am aflat însă de la cei implicați în acest caz și din cele scrise de către massmedia, se pare că ceea ce domnul ministru al privatizării caracteriza a fi "un mare succes", și pentru care Domnia sa, citez stenograma, "se aștepta să fie felicitat pentru prețul obținut", se dovedește a fi o procedură realizată cu nerespectarea legislației în vigoare, care a condus la un rezultat catastrofal pentru statul român. Cum nu avem însă acest act, sigur, nu avem voie să facem o apreciere în legătură cu ceea ce s-a întâmplat. Este vorba în primul rând, de încercarea cumpărătorului "Salina Invest", acest lucru este absolut dovedit, care nu s-a mulțumit cu "cadoul" care i-a fost făcut, cu Stațiunea Sovata, și care a încercat să recupereze, prin pierderea a două procese, deci prin pierderea a două active - Vila "Ștefan" și Hotelul "Aluniș" -, o sumă egală, 42.000.000.000 lei, cu cea pe care a dat-o pe toată stațiunea. Este un lucru verificat deja. Situația este mult prea gravă, și în cazul în care această decizie este reală, fiți convinși că nimeni nu va trata această întâmplare ca pe o victorie a celor care, făcând parte din comisia de anchetă, am demonstrat ilegalitatea procesului de privatizare la momentul respectiv.

Consider însă că este o lovitură dată Senatului, care și-a dat votul acelui raport al comisiei, favorabil cumpărătorului "Salina Invest", într-un caz în care, iertată să-mi fie expresia "hoția se vedea fără nici un fel de efort". Sigur că dacă în politică se pare că scopurile nu-și au locul, personal mă întreb cât de mare este responsabilitatea noastră, măcar cea morală, în astfel de cazuri.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc, domnule senator.

 
Radu Alexandru Feldman

Invit la tribună pe domnul senator Radu F. Alexandru,

Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal. Grupul are 10 minute.

 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Disperat că autoritățile sanitare au refuzat să se implice în rezolvarea stării de sănătate a soției sale, Ion Apostol, un băcăuan în vârstă de 75 de ani, a decis să-și dea foc, nu înainte însă de a așterne pe hârtie câteva cuvinte adresate ministrului sănătății Daniela Bartoș, în care criza din sistemul sanitar este reflectată la scara unei drame personale. Cele patru file ale scrisorii cuprind încercările bătrânului de a explica numeroasele demersuri făcute pentru a-și interna soția în spital, de fiecare dată lovindu-se de refuzul medicilor. Mai mult, bărbatul a mai scris că i-a fost refuzat dreptul la însoțitor pentru consoartă, pentru soție, în condițiile în care aceasta era bolnavă psihic și mai suferea și de alte maladii. Obosit să mai lupte cu medici indiferenți, pentru rezolvarea problemelor de sănătate ale soției sale, Ion Apostol a ales să-și pună capăt zilelor într-un mod mai mult decât barbar.

Astfel, la sfârșitul săptămânii trecute, și-a luat o cazma și o sticlă cu benzină, după care a plecat îngândurat spre ieșirea din partea de est a orașului. Aici și-a săpat o groapă, s-a dezbrăcat, s-a stropit cu benzină, după care și-a dat foc. În buzunarul sacoului, așezat cu grijă pe creanga unui copac, polițiștii au descoperit o epistolă scrisă îngrijit, în care bătrânul povestește cu lux de amănunte viața amară pe care a dus-o. Scrisoarea este adresată Danielei Bartoș, șeful cel mare al medicilor care au refuzat să interneze soția bolnavă. Numai că, ironia sorții, efortul bătrânului care încerca să-și facă auzită deznădejdea pentru ultima dată nu va ajunge nici de această dată la destinatar, scrisoarea fiind încă anexată dosarului ce se află la Poliția Bacău. Deznădejdea în care se găsea Apostol o dovedesc ultimele rânduri ale epistolei care spun, citez: "Nu pot să mai rezist. Toate sunt minciuni." Pentru a nu da bătăi de cap polițiștilor și a ușura cât se poate ancheta morții sale, Apostol a lăsat un bilețel și pentru șeful Poliției Municipiului Bacău, comisarul șef Nelu Niță, prin care-l anunța că, citez: "Nu mai trebuie căutat un presupus criminal." De altfel, legiștii au stabilit că moartea a fost cauzată de flăcări și că nu mai prezintă alte semne de violență pe suprafața corpului.

Vecinii afirmă despre el că era o persoană liniștită, chiar morocănoasă, dar care nu a dat nici un moment senzația că ar dori să-și pună capăt zilelor. Specialiștii pun gestul bărbatului pe seama unei căderi psihice, provocată, probabil, de gândurile negre ce-l măcinau ca urmare a problemelor familiale.

Conform unei statistici a poliției, în cursul acestui an s-au sinucis 31 de băcăuani, dintre care, cinci, numai în prima săptămână din aprilie.

Stimați colegi,

De regulă, îmi termin declarațiile politice mulțumindu-vă pentru atenția cu care mă onorați. De data asta, nu am citit o declarație politică, am citit o relatare apărută într-un cotidian central, săptămâna trecută.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Dați-mi voie să vă invit să păstrăm un moment de reculegere în memoria lui Ion Apostol, acest om strivit de o soartă nedreaptă.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi,

Deși nu este uzual acest lucru, să acceptăm că ceea ce ne-a transmis domnul senator Radu Alexandru este și corect, și să păstrăm un moment de reculegere. (Se păstrează un moment de reculegere.)

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Dumnezeu să-l ierte pentru vina de a fi îmbătrânit, și de a se fi îmbolnăvit în epoca de aur a guvernării P.S.D.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Ei, să nu uităm că putea să se îmbolnăvească, și boala să-i vină din timp!

 
 

Domnul Ghiorghi Prisăcaru (din sală):

Cum puteți politiza un asemenea eveniment tragic, domnule senator?!

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

V-am citit scrisoarea lui!

 
 

Domnul Ghiorghi Prisăcaru (din sală):

Noi am răspuns solicitării dumitale, dar nu în felul acesta să veniți și să politizați un eveniment ... o tragedie!

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Domnule senator!

V-am citit rândurile lui. (Discuții în sală.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da. Vă mulțumesc.

Vedeți că între rânduri spune că s-ar putea ca boala să fi fost contactată în urmă cu trei ani.

 
Kereskenyi Alexandru

Invit la tribună pe reprezentantul Grupului U.D.M.R., domnul senator Kereskenyi.

Haideți, să discutăm în Senat doar problemele noastre.

 

Domnul Kereskenyi Alexandru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorat Senat,

Voi aborda o problemă binecunoscută, a cărei rezolvare însă se lasă așteptată de demult. Voi încerca să vă schițez acele situații critice, jalnice, uneori chiar umilitoare în care se zbat principalele instituții de cultură din județul Satu Mare.

Muzeul Istoric Județean, o instituție recunoscută în țară și peste hotare, a cărei expoziție arheologică a fost cotată recent ca cea mai bună dintre cele similare din anul 2002, o instituție care organizează anual 3-4 simpozioane științifice internaționale, trăiește de la o zi la alta.

Situația renumitelor monumente istorice din județ este dezastruoasă. Cetatea medievală din Ardud, Castelul renascentist din Medieșul Aurit, acest unicat de arhitectură renascentistă, sau Castelul baroc de la Voinești se află în pragul dărâmării.

Situația monumentelor aflate în incinta municipiului Satu Mare este la fel de deplorabilă.

Una dintre cele mai vechi clădiri a orașului, o clădire barocă construită în secolul al XVII-lea, în care se află, actualmente, Muzeul de Artă, abia se mai ține în picioare.

Bugetul pentru anul 2003 va fi de 14 miliarde lei, iar acești bani abia dacă ajung pentru efectuarea investigațiilor arheologice.

Filarmonica de stat "Dinu Lipatti" se caracterizează printr-un management de succes, însă numai datorită încasărilor în urma unor turnee din străinătate. Are un repertoriu care cuprinde și clasic și modern, în interpretarea unor soliști de renume, sub bagheta unor dirijori din Franța, Germania, Italia, Mexic, S.U.A. sau din Ungaria.

Bugetul anual al acestei instituții pentru anul 2003 este de numai 9 miliarde lei, deci un buget de austeritate, și fără alte venituri extrabugetare instituția ar putea intra în faliment, de la o zi la alta.

Teatrul de Nord din Satu Mare, cu cele două secții ale sale, în ultimii ani, are un repertoriu destul de mediocru. Slăbirea treptată a calității producției teatrale dă de gândit criticilor locali și din toată țara, dezamăgind, totodată, spectatorii iubitori de artă. Și această instituție are un buget incredibil de sărac - 11,5 miliarde de lei pentru această stagiune. Însă, în situația cea mai sinistră se află Biblioteca Județeană Satu Mare. Situația acesteia se caracterizează prin perpetuarea unei agonii între mărinimoase donații, promise cu gura mare, și ajutoare de principiu, repede uitate, și pericolul desființării practice, foarte rapide. În ultimele luni s-a hotărât mutarea instituției în clădirea unui orfelinat evacuat, unde nu ar încăpea nici măcar cărțile. O altă ofertă - la fel de serioasă -, mutarea în clădirea Muzeului de Artă, ai cărui pereți, și fără rafturi de cărți, se clatină continuu ca și cetățeanul turmentat al lui Caragiale, parcă întrebându-i pe mai marii județului: "Domnilor, eu cu cine votez?!" (Aplauze din partea Grupului parlamentar U.D.M.R.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

 
Victor Apostolache

Invit la tribună pe domnul senator Victor Apostolache, Grupul parlamentar P.S.D. Grupul mai are la dispoziție 26 de minute.

Vă rog, aveți cuvântul!

 

Domnul Victor Apostolache:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

În ultima mea intervenție de la acest microfon semnalam faptul că multe dintre neajunsurile de azi ale țării sunt provocate de jocuri și de acțiuni politicianiste, că multe dintre legile adoptate nu au fost suficient fundamentate, și astăzi întreaga populație suferă din cauza aceasta. Din păcate, asistăm acum la continuarea acelorași manifestări care de astă dată pot pune în pericol integrarea României în Uniunea Europeană.

După cum bine știți, la Copenhaga, s-a luat decizia politică prin care România urmează să fie admisă în Uniunea Europeană la începutul anului 2007. La demersul președintelui Ion Iliescu a răspuns imediat clasa politică din România, care înțelege să sprijine întru totul această oportunitate istorică, așa cum cere interesul național.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Numai puțin, domnule senator.

Invit pe toți participanții la ședința Senatului să-și ocupe locurile.

Ne iertați că vă deranjăm din discuții, vă invit să vă ocupați locurile.

Cred că va trebui să vă propun o pauză.

Mă iertați, domnule secretar de stat și distinsă doamnă, că ne-am permis să vă deranjăm.

Aveți cuvântul, în continuare, domnule senator.

 
 

Domnul Victor Apostolache:

Întrucât o asemenea realizare cere, cum ne place tuturor să afirmăm, efortul întregii națiuni și cum aderarea nu poate fi decât rod al efortului comun al tuturor actorilor responsabili de soarta României, clasa politică a urmat procedurile obișnuite în astfel de situații - s-au semnat acorduri, s-au făcut declarații de-ți venea a crede că deja suntem integrați, că o dată trecut acest tam-tam încetează disputele politicianiste și că acționăm ca adevărați europeni. Ba, mai mult, consensul inițial arăta că putem chiar să cerem socoteală celor care au neglijat atâta timp să declanșeze procedurile de aderare la Uniunea Europeană. Dar, de două luni de zile, câte au trecut de la forumul din februarie, orice om de bună-credință observă că nu sprijinul, ci subminarea obiectului strategic fundamental al aderării îl urmăresc unele forțe politice.

Un prim exemplu: am venit cu pachetul legislativ anticorupție și ne-am trezit cu moțiune, care arată că lupta împotriva corupție îi alarmează pe promotorii moțiunii.

Între declarație și acțiunea politică, simptomul prăpastiei manifestat de astfel de forțe a fost prompt sesizat de Occidentul spre care tindem. Cei care urmăresc îndeaproape evoluția României în această perioadă ne dau, din când în când, câte un semnal care ar trebui să ne dea de gândit sau mai bine zis, să ne trezească la realitate.

Vă rețin atenția cu încă un exemplu: în timp ce Guvernul încearcă să pună în practică foaia de parcurs stabilită la Copenhaga, de a da semnalele potrivite pe care le așteaptă Consiliul Europei, observăm că opoziția își scoate în prim-plan politicienii, și unii reprezentanți ai societății civile, ignorând obiectivul fundamental, pe care l-am amintit, și se dedau, prin toate mijloacele, cu obstinație, la acțiuni contrare demersului Guvernului. De fapt, un exemplu l-am avut și la acest microfon.

Degeaba domnul Fischller, personalitate binecunoscută nouă, atrage atenția că procesul de aderare este foarte dificil, că el implică eforturi imense și numeroase, că sunt necesare restructurări curajoase. Unii reprezentanți ai clasei politice și persoane care se erijează în reprezentanți ai societății civile, rămân cantonați în ceea ce au făcut întotdeauna, considerând că tot răul este spre binele lor, în sensul că orice poticnire sau nerealizare a actualului Guvern îi poate aduce pe ei la conducerea țării, jubilează și încurajează proteste sociale, își fac necontenită propagandă electorală. Uită că atunci când au condus, și-au dovedit capacitatea, prăbușind indicatorii economici în prăpastia din care abia reușim să ieșim la suprafață.

Aceștia doresc, încă o dată, să guverneze, să conducă, pentru a-și etala neputința. Din nefericire, convinși fiind că așa își pot dovedi și nevinovăția sau, mai bine zis, neputința, ei caută și găsesc, încă, adepți în alte zone.

Zilele trecute, comisarul european pentru extindere, Gunther Verheugen declara că România va primi în următorii trei ani cele mai mari fonduri nerambursabile pentru pregătirea preaderării. Banii vor fi alocați României doar dacă, repet, doar dacă vor fi îndeplinite prevederile foii de parcurs, care a fost remisă țării noastre la Summit-ul de la Copenhaga. Este foarte clar că totul depinde de noi, de noi toți, nu numai de cei care guvernează.

Altfel spus, dorința majorității populației trebuie sprijinită atât de putere, cât și de opoziție. Așa cere interesul național. Așa cere populația, care așteaptă de la noi măsuri de redresare, nu de dezbinare, nu de contracarare a eforturilor direcționate în acest timp istoric pentru integrarea în Uniunea Europeană.

De aceea, doamnelor și domnilor senatori, să nu uităm că deasupra puterii și opoziției se află un singur interes - interesul aderării. Pentru acest interes trebuie să renunțăm la declarații populiste și demagogice, la promisiuni fără nici un fel de acoperire în realitate, la dispute care nu sunt decât pași spre pierderea oportunității spre care ne îndeamnă Europa.

Vă invităm să respectăm națiunea, Europa, prezentul și viitorul.

Istoria ne va judeca pentru ceea ce facem și pentru cele pe care ar trebui să le facem cu toți, împreună. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

 
Dumitru Codreanu

Invit la tribună pe domnul senator Dumitru Codreanu, și sperăm că, de data aceasta, colegii din Grupul P.R.M., cel puțin, îl vor asculta.

 

Domnul Dumitru Codreanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

După o iarnă care se pare că nu se mai termină, primăvara, și așa destul de târzie, este dorită de toți cei care lucrează pământul țării. Spun că este dorită întrucât orice început de nou ciclu agricol este o bucurie aparte, o bucurie a unei noi speranțe de viață, o bucurie de nou și, de ce nu, o bucurie de a ne trăi viața pe mai departe.

Numai că în condițiile climatice din ultimii ani s-a cam pierdut logica celor 4 anotimpuri caracteristice meleagurilor noastre, întrucât, de cele mai multe ori, primăvara și toamna nu prea își mai fac simțite prezența ca anotimpuri de sine stătătoare, ci din iarnă se trece direct la vară, și din aceasta, direct la iarnă. Și acest fapt îl face pe agricultorul român ca nu întotdeauna să-și termine sau să înceapă lucrările agricole la timp și în conformitate cu cerințele tehnologice ale fiecărei culturi.

În toamna anului 2002, semănatul culturilor s-a făcut pe suprafețe mai mici față de ceilalți ani, cauzele fiind multiple, dar mai ales ploile din toamnă și lipsa mijloacelor mecanice și financiare. În plus, a urmat și o iarnă grea în majoritatea regiunilor țării, cu temperaturi destul de scăzute, și care au dus la pierderea culturilor de rapiță, orz și orzoaică de toamnă în proporții mari și cu ceva pierderi mai mici la cultura de grâu.

În asemenea condiții, se pare că în această primăvară vom avea și suntem, de altfel, într-o campanie cu foc continuu, avându-se în vedere suprafețele ce trebuie semănate prin întoarcerea culturilor calamitate, dar și a celor arate sau nearate din toamnă.

După statisticile Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, care, de cele mai multe ori, nu sunt conforme cu realitatea, din cele peste 9,2 milioane hectare teren arabil, pe care-l are România, au fost semănate, în toamna anului 2002, 2,6 milioane hectare, din care 2,1 milioane hectare cu grâu și secară, restul fiind orzoaică și rapiță de toamnă, rămânând deci pentru semănatul culturilor de primăvară aproximativ 6 milioane hectare, din care în toamnă s-au arat, tot statistic, numai 3,8 milioane hectare, restul rămânând să se are în această primăvară, lucru care a și început pe ici pe colo, dar cu un ritm lent, avându-se în vedere timpul destul de înaintat. Greul campaniei de primăvară de-abia începe, întrucât pe lângă arăturile sus-amintite de pe cele 2,5 milioane hectare, pentru care sunt necesare aproximativ 13-15 zile lucrătoare cu tehnica pe care o avem în dotare, trebuie pregătite și aproximativ 15 milioane de hectare de teren cu un ritm normal de lucru, pentru care sunt necesare alte 25 de zile. Mai trebuie aplicate îngrășăminte, în cantitate de 2,1 milioane tone, pe care agricultorii, de cele mai multe ori, nu au cu ce le cumpăra, ierbicidul, care are un preț exorbitant, și, nu în ultimul rând, sămânța.

Și pentru că veni vorba de sămânță, o verigă principală a tehnologiilor, doresc să vă aduc la cunoștință că în România, cantitatea de sămânță necesară acestei campanii de primăvară este deficitară la majoritatea culturilor, și îndeosebi la soia, in, cânepă, fasole și cartofi.

Doresc să amintesc, de asemenea, că în balanța semințelor prezentate de Ministerul Agriculturii,

Alimentației și Pădurilor peste 68% din sămânța asigurată nu este certificată, deci este sămânța producătorului, sămânța din pod, cum zice românul, care, de cele mai multe ori, nu concură la obținerea unor producții bune.

Lucrările de erbicidare și semănare a culturilor de primăvară se doresc și trebuie executate într-un ritm susținut, în așa fel încât să ne putem încadra în epoca optimă pentru fiecare cultură în parte.

Dar pentru toate acestea sunt necesare fonduri financiare, fonduri pe care, de cele mai multe ori, agricultorul român nu le are. Și această lipsă de sursă de finanțare nu se datorează prostului management al celui care lucrează pământul, ci politicilor agrare duse de foștii și actualii guvernanți.

În condițiile în care în amontele procesului de producție din agricultură prețul tuturor imputurilor este liberalizat, iar în avalul acestuia, prețurile sunt de cele mai multe ori îndreptate spre o protecție socială a consumatorului, cum poate acumula capital agricultorul?

În asemenea condiții, agricultorul român, după ce nu are cu ce să-și înființeze, întrețină și recolteze cultura, respectând toate normele tehnologice, mai primește și un preț pe produsul său care nu acoperă nici cheltuielile făcute, determinându-l pe acesta să renunțe la practicarea unei agriculturi moderne, mulțumindu-se cu una de subzistență.

Cu asemenea situație și în urma consultării unor rapoarte ale unor experți străini, în care se arată că agricultura țării noastre deține sursă de hrană pentru aproximativ 80 milioane persoane - dar tot în aceste rapoarte se arată că avem o agricultură de subzistență și care nu poate asigura hrana a celor peste 22 milioane locuitori ai României, procedându-se în multe cazuri la importuri masive de anumite produse agroalimentare, și că populația satelor este sărăcită -, consider că politicile agrare practicate până acum în țara noastră sunt total greșite și că dorința noastră de integrare în Uniunea Europeană va fi greu de realizat.

Așa se face că avem peste 6 milioane de gospodării rurale ce dețin suprafețe mici de pământ și numai 10.000 exploatații agricole cu suprafețe ceva mai mari, dorite de altfel de Comunitatea Europeană, că 42% din populație trăiește și muncește la sate, că pensiile agricultorilor sunt între 3 și 4 sute de mii lei, că satul românesc nu oferă nimic atractiv tinerilor ce doresc să se stabilească în mediul rural, că populația satelor este într-o continuă îmbătrânire, că în școli nu se mai pregătesc elevi ce trebuie să aibă un minim de cunoștințe agricole, că forma de proprietate a terenurilor nu este încă lămurită nici la această oră, că proprietarii de terenuri care au o vârstă înaintată sau care fac acea agricultură de sâmbătă și duminică, orășeni în general, nu au fost determinați și nici nu li s-au făcut oferte de a vinde sau de a arenda pământul în vederea constituirii unor exploatații viabile, că taxele pe terenurile agricole ar trebui direcționate către mărirea pensiilor bătrânilor care au lucrat în agricultură și nu anulate, că ar trebui o mai bună mobilizare a specialiștilor bine instruiți pentru a aduce la cunoștință locuitorilor satelor rolul agriculturii românești în Uniunea Europeană, în condițiile unei aderări.

Ei bine, puține din cele prezentate sunt preocupări ale celor ce ar trebui să se ocupe de redresarea sectorului agricol. Consider că la negocierea cu Uniunea Europeană, la capitolul agricultură, cu asemenea politici agrare practicate până acum, avem șanse mici de a obține acele cote de producție realizabile, de altfel, în țara noastră.

În consecință, lipsește o politică agrară care să susțină nu numai supraviețuirea, dar să servească dezvoltării agriculturii și a sectoarelor conexe acesteia: prelucrarea primară în general.

Aș dori să dau doar câteva exemple de cantități ce pot fi realizate cu ușurință în agricultura noastră dacă vom aplica politici agrare adecvate și care pot fi luate în calcul la negocierile cu Uniunea Europeană ca parteneri credibili și de perspectivă. La cultura de grâu am putea obține 8-9 milioane tone, față de 3-5 milioane de tone, la porumb, 13-18 milioane tone, față de 8-9 milioane tone, la floarea soarelui, 1,2-1,5 milioane tone, și nu 0,8-0,9, la sfecla de zahăr, la care făcea referire antevorbitorul meu, am putea obține 5-7 milioane tone, și nu 0,6-1 milion cât obținem la ora actuală. În schimb, chiar dacă obținem aceste 5-7 milioane tone, nu avem unde le procesa, întrucât din cele 34 de fabrici pentru procesarea zahărului din România mai funcționează, la ora actuală, 5. Asemenea producții ne-ar aduce la situația de parteneri comerciali pe piața externă.

Permiteți să afirm că atâta timp cât în România nu se va pune baza unei politici agrare coerente și dacă nu vom produce în așa măsură încât să ieșim cu produsele agricole pe piața externă, așa cum o fac multe țări vecine, nu se poate vorbi de o agricultură competitivă, de produse îndestulătoare și ușor accesibile cetățeanului român.

De altfel, nici celelalte sectoare ale economiei naționale nu au politici economice bine definite, dar, ca agricultor, și în încheiere, afirm că omenirea a început cu agricultura și a sfârșit în absența ei.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar P.R.M.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Mircea Teodor Iustian

Invit la tribună pe domnul senator Teodor Mircea Iustian.

 

Domnul Mircea Teodor Iustian:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

De 7 zile, în fața Senatului...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă adresez rugămintea să-l ascultăm pe domnul senator, stimați colegi.

Domnule chestor Badea, vă rog să luați măsuri.

 
 

Domnul Mircea Teodor Iustian:

De 7 zile, în fața Senatului, se află cetățeanul Crăciun Mihai. Domnul Crăciun Mihai este un fost miner disponibilizat, din Vulcan, în 1997. Domnul Crăciun Mihai nu cere de muncă, pentru că el muncește. El și-a cumpărat un hectar de teren agricol și crește animale. Și-a amenajat construcții pentru creșterea animalelor, crește câteva zeci de animale pe care vrea să le vândă. Din păcate, el s-a adresat autorităților locale, apoi a încercat să se adreseze Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și administrației publice locale. De nicăieri nu a primit nici un răspuns. Nu i se eliberează, pur și simplu, un banal certificat de producător, pentru a putea supraviețui el și cei 3 copii ai săi.

De 7 zile, domnul Crăciun Mihai este în fața Senatului în greva foamei. Oare el va fi viitoarea victimă?

 
Puskas Valentin-Zoltan

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Invit la tribună pe domnul senator Puskas Zoltan.

 

Domnul Puskas Valentin-Zoltan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Distins Senat,

Vă rețin atenția cu o problemă care nu de mult, încă, era în fața distinsului Senat. Discutam, propuneam, acceptam, aprobam și iată că, între timp, autoritățile au început să și aplice Ordonanța Guvernului nr. 18/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și de Televiziune. Și ce se întâmplă? Au apărut facturile la energie electrică. Bineînțeles, aceste facturi, conform Ordinului nr. 5/2003 al ministrului industriei și resurselor, cuprind și un avans de 33% din consumul lunii următoare. Nu știu de ce trebuie plătit în avans pentru energia electrică care încă nu a fost furnizată. Nu este un serviciu prestat, va fi, eventual, prestat, dar apar și acele sume care trebuie plătite pentru Radio și Televiziune. Nu este nici o problemă, pentru că am discutat îndelung în Senat textul, am și aprobat, într-un fel, dar cei care aplică nu țin seama de ceea ce a fost aprobat, de fapt, în Senat. Este încă la Camera Deputaților, dar... care... a și apărut în hotărârile de Guvern care pun în aplicare această ordonanță a Guvernului, și astfel apare: consum energie electrică, 0; taxă radio, atâta; taxă TV, atâta. Și "dacă nu plătiți, tăiem curentul" și racordarea la rețeaua de curent electric costă 15 milioane lei chiar dacă abonatul n-a fost vinovat.

Așa au venit oamenii la biroul meu senatorial și au spus: "Domnule senator, nu consumăm energie electrică pentru că este o casă pe care o folosim numai vara, când suntem în comuna sau satul respectiv și lucrăm în agricultură, iarna avem consum 0, dar plătim și taxă radio și taxă TV. Plătim și acasă unde locuim, la bloc.

Vine și acolo factura tot cu consum de energie electrică, atâta, plus taxa TV plus taxă radio." Una la mână.

Vin persoanele, care, pe baza unor legi speciale, așa cum am votat noi aici în Senat, dar așa cum este și în hotărârea Guvernului, care sunt scutiți, având în vedere că beneficiază de această scutire pe baza unei legi speciale, și spun: "Noi nu trebuie să plătim pentru că așa scrie în hotărârea de Guvern." "Nu-i nimica. Dacă nu plătiți, tăiem curentul." După aceea, racordarea costă 15 milioane lei, dar dacă aveți dreptate, mergeți la Radio, mergeți la Televiziune, cereți banii înapoi, pentru că noi îi virăm Radioului și Televiziunii". Oamenii sunt puși pe drumuri, sunt într-o situație disperată, nu mai știu ce să facă, având în vedere că cei de la "Electrica" sunt foarte fermi pe poziție, "tăiem", "tăiem, tăiem și atunci vă descurcați voi după cum vreți".

Această situație este deosebit de alarmantă, pentru că deja majoritatea populației ne-a sesizat din acest punct de vedere. Și, evident, încă un mic amănunt, abonatul se duce la casieria de la "Electrica" și spune: "Domnule, eu nu plătesc. Plătesc numai partea mea pentru consum de energie." "Nu se poate, trebuie plătit așa cum este scris acolo, întreaga factură trebuie s-o plătiți. Dacă nu, tăiem, tăiem și tăiem..."

Și atunci, săracul, nu are ce să facă și zice: "Am eu 200.000 pensie, am consumat pentru 40.000 de lei energie electrică, dar plătesc retroactiv, pentru că de la 1 februarie au fost aceste taxe impuse, plătesc 110.000 de lei pentru radioul și televizorul pe care nici nu le am".

Nu am acasă, și separat nu se poate plăti, pentru că nu acceptă casieria de la "Electrica".

Deci este și o problemă constituțională. Pentru un serviciu pe care mi-l prestează, ca furnizor de energie electrică, este, bineînțeles, natural să plătesc, dar pentru celălalt, dacă nu vreau, pot să refuz, și după aceea mă descurc eu cu Radio și cu Televiziunea.

Așadar, după toate acestea și având în vedere și faptul că foarte mulți de la sate, mai ales, nu au posibilitatea nici pentru această sumă, U.D.M.R. și-a propus ca în Camera Deputaților să amendeze textul legii, potrivit acestor considerente, cu un nou amendament, care va suna în felul următor: "Cei care au pensii de agricultori să nu plătească aceste taxe", pentru că sunt într-o situație, într-adevăr, în care nu și le pot achita.

Dar principala problemă pe care o pun aici și la care trebuie să ne răspundă, la o interpelare, și cei de la minister: de ce nu se poate plăti separat consumul de energie, separat taxa pentru Radio și Televiziune?

Considerăm că aceste plăți care trebuie făcute neapărat împreună contravin drepturilor constituționale ale cetățenilor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

 
Mihai Ungheanu

Invit la tribună pe domnul senator Mihai Ungheanu.

 

Domnul Mihai Ungheanu:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi.

Problema pe care o pun acum este a opoziției și a cenzurii. Un coleg, mai înainte, se plângea că Senatul nu a avut răspunderea "cazului Sovata". Aș vrea să reamintesc celor care vor, într-adevăr, să-și aducă aminte că aici s-au opus vehement acestei privatizări un senator P.S.D. - Adrian Păunescu, Grupul parlamentar al P.R.M., în frunte cu președintele Comisiei pentru privatizare, Carol Dina, și că a existat și o Comisie "Sovata", în care membrii P.S.D. s-au declarat de acord cu privatizarea, ceilalți semnând un raport separat împotriva privatizării.

Deci nu suntem o apă și un pământ, opoziția există și ea își spune cuvântul, fără să asculte de P.S.D., cum trebuie să se acționeze, pentru că sfatul pe care l-am primit la moțiunea de cenzură, ce avem de făcut și ce numărătoare avem de făcut, nu este cel mai înalt sfat.

Și acum, permiteți-mi să dau citire aici unei scrisori în legătură cu modul în care trăiește astăzi presa, în care trăiește astăzi media. Așadar, P.R.M. a afirmat, de mai multe ori, că există un sistem de cenzură sau de confiscare a mijloacelor audiovizuale, și acum vă dau citire la o scrisoare venită din partea unei agenții de monitorizare.

"Vă supunem atenției situația următoare, pe care organizațiile semnatare ale acestei scrisori o consideră a fi una de criză în mass-media românească. Vă rugăm să luați poziție, în sensul sprijinirii libertății de exprimare a presei.

Vineri, 5 aprilie, trei jurnaliști de la "Europa-FM", cu atribuții de conducere în departamentul de știri, și-au prezentat demisiile în semn de protest împotriva presiunilor exercitate asupra corpului editorial pentru a manipula politic programele de informații. Ei reclamă faptul că li s-a impus să elimine din programele de știri informații apreciate de conducerea administrativă a Radioului ca fiind incomode pentru puterea politică. Evenimentul survine într-un context care îi amplifică gravitatea. Rapoarte periodice ale Agenției de monitorizare a presei au semnalat că, în 2002, patru posturi de televiziune: "România-1", "Pro-TV", "Antena 1" și "Prima TV", posturi care au audiența cea mai mare, distorsionează știrile din vârful de audiență, programele de seară, în favoarea Guvernului.

Comportamentul tendențios al postului public de televiziune a fost reconfirmat de transmisiunea în direct a dezbaterilor parlamentare prilejuite de prezentarea moțiunii de cenzură. Emisiunea a fost brutal cenzurată, punctul de vedere al opoziției fiind integral eliminat.

Recent, o companie privată de mass-media a achiziționat postul radio "Uniplus". Postul retransmitea în București și în opt orașe din țară emisiunile BBC în limba română. După consumarea tranzacției, retransmiterea emisiunilor BBC pe radio "Uniplus" a fost drastic redusă. Acționarul companiei care a achiziționat postul de radio "Uniplus" este, totodată, beneficiarul unui contract care a făcut deja obiectul unei interpelări parlamentare, în baza căruia Ministerul Transporturilor i-a plătit aproximativ 6.000.000 de dolari pentru serviciile de publicitate.

Precizăm că astfel de presiuni asupra jurnaliștilor și instituțiilor de mass-media nu sunt singulare. O ziaristă din Târgu-Jiu, Gabriela Mladin, și-a dat demisia de la postul local de televiziune R.C.S., pentru că a fost cenzurată ca urmare a faptului că emisiunile și știrile redactate de ea îl deranjau pe liderul local al partidului de guvernământ. La postul public de televiziune din Timișoara, o altă realizatoare, Brândușa Armanca, este cenzurată de conducerea postului ca urmare a intervenției unor oameni de afaceri locali. Aceștia sunt nemulțumiți de faptul că realizatoarea a citat în cadrul unei emisiuni un ziar local care vorbea despre scandalurile de corupție în care oamenii de afaceri sunt implicați.

În urma acestor evenimente se constată că, după ce libertatea de exprimare a posturilor de televiziune cu audiența cea mai mare a fost sever limitată, un important post de radio și-a pierdut independența editorială, iar asupra celuilalt se fac încercări de a i se limita accesul la public.

Considerînd că situația descrisă a atins nivelul unei dictaturi informaționale, care afectează aproape integral mijloacele audiovizuale de informare în masă din România, solicităm comisiilor parlamentare să ia poziție în spiritul art. 30 alin. (2) din Constituție, conform căruia cenzura de orice fel este interzisă, și al art. 31 alin. (4), conform căruia mijloacele de informare în masă, publice și private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice."

Semnează 16 asociații, începând cu agenția de monitorizare a presei, "Academia Cațavencu", Asociația Civică de Mediu, a editorilor de presă din județul Cluj, a editorilor de presă "On-line", Asociația Jurnaliștilor din România, cea pentru apărarea pentru drepturile omului, pentru promovarea și protejarea libertății de exprimare, Asociația "Prodemocrația", Asociația română a editorilor din presa locală, a ziariștilor maghiari din România, a Centrului pentru jurnalism independent, a Colegiului presei clujene, a Societății Jurnaliștilor din Galați, a Societății Ziariștilor din România, a Uniunii Ziariștilor Profesioniști.

Acesta este mesajul și scrisoarea către comisiile parlamentare de cultură a Agenției de monitorizare a presei, în tema atât de gravă a cenzurii care funcționează la comandă guvernamentală.

Față, însă, de situația reală credem că, uneori, protestul este legal, pentru că nu e vorba de un comportament tendențios, ci de un comportament partizan.

Am vrut să luați cunoștință de faptul că ceea ce Partidul România Mare afirmă de mai mult timp, e vorba de cenzură, e vorba de o medie manipulată sau controlată, este o realitate confirmată de această Agenție de monitorizare și de cei 16 semnatari. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

 
Gheorghe Acatrinei

Invit la tribună pe domnul senator Gheorghe Acatrinei.

Vă rog, aveți cuvântul, domnul senator.

 

Domnul Gheorghe Acatrinei:

Domnule președinte,

Onorat Senat.

În ochii populației imaginea actualului Guvern este aceea a unui corupt. Asemenea răspundere, în legătură cu pachetul de acte normative referitor la corupție, de a ocoli Parlamentul, nu a făcut decât să întărească această convingere. Corupția afectează înalții demnitari, funcționarii publici și administratorii de companii. Ea este favorizată nu numai de criza social-economică, ci și de scăderea autorității organelor abilitate ale statului, neadaptarea legislației la actualele condiții, precum și de lipsa unor instrumente eficiente de control. Trebuie să recunoaștem că actele de corupție capătă caracter de generalitate și se instituționalizează, penetrând toate structurile economice, sociale, politice și juridice. În majoritatea sectoarelor de activitate se înregistrează cazuri evidente de încălcare a dispozițiilor legale, acte de abuz și corupție, precum și o totală lipsă de neglijență în administrarea patrimoniului de stat. Încă se mai practică intenționat o conducere proastă, astfel încât societățile să fie duse la faliment și, ulterior, să intre pe mâna foștilor directori sau a acoliților acestora.

Înființarea de activități private de către persoane din conducerea unităților de stat, direct sau prin intermediari, a avut ca punct de plecare materiile prime, dotarea tehnologică și forța de muncă de la acestea. Respectivii directori nu au urmărit decât acumularea rapidă de capital, prin sfidarea și încălcarea tuturor normelor legale în vigoare. Încheierea de contracte între societăți comerciale a fost și este condiționată de avantaje materiale și financiare, precum și de diverse comisioane. În acest context nu au lipsit nici actele de trafic de influență comise de persoane interesate în rezolvarea în propria favoare sau a apropiaților lor a unor probleme. Evident, sunt acte de evaziune fiscală, transferuri ilegale de capital, precum și falsul în documente legate de producție.

De asemenea, este de remarcat proliferarea grupurilor de interese, care nu au în vedere interesele generale ale economiei naționale, ci doar propria îmbogățire pe căi ilegale. Ceea ce s-a întâmplat în domeniul privatizării pe durata a 13 ani de tranziție este rezultatul acțiunii în interes propriu a celor care au deținut puterea. Majoritatea infracțiunilor economice referitoare la procesul de privatizare, de evaluare și vânzare a unor active au fost însoțite de acte de corupție comise, de cele mai multe ori, de persoane cu funcții de conducere și atribuții de control.

Pe fondul acestor enumerări, se poate vorbi de o stare de criză, care se reflectă în mod demobilizator asupra populației. Chiar dacă se spune că lupta anticorupție se intensifică, activitățile ilicite și gradul lor de periculozitate au sporit. Prevenirea și combaterea corupției este o problemă de importanță capitală, cu toate că ne place să credem că am declanșat lupta anticorupție, rezultatele nu se văd nicidecum. Aceasta pentru că se știe, în România legile sunt făcute pentru a fi încălcate.

În aceste condiții, domnule președinte și onorat Senat, solicităm premierului Adrian Năstase să intervină și să dispună măsuri ferme de stopare a acestor fenomene.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Și noi vă mulțumim, domnule senator.

 
 

Stimate colege și stimați colegi,

Practic, toți colegii care s-au înscris pentru declarații politice le-au prezentat în plenul Senatului.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 27 octombrie 2021, 14:12
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro