Plen
Ședința Camerei Deputaților din 25 iunie 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.88/05-07-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
19-03-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 25-06-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 25 iunie 2003

  1. Continuarea dezbaterilor asupra Propunerii legislative de revizuire a Constituției.
 
consultă fișa PL nr. 227/2003

Ședința a început la ora 9,20.

Lucrările au fost conduse de domnul Viorel Hrebenciuc, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Tudor Mohora și Borbely Laszlo, secretari.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Stimați colegi,

Deschidem lucrările ședinței noastre de astăzi.

Îl rog pe unul dintre domnii secretari să facă prezența. Vă mulțumesc.

Domnul Tudor Mohora:


- Abiței Ludovic - prezent
- Afrăsinei Viorica - absentă
- Albu Gheorghe - absent
- Ana Gheorghe - absent
- Andea Petru - prezent
- Andrei Ioan - prezent
- Andronescu Ecaterina - absentă
- Antal Istvan - prezent
- Anton Marin - absent
- Antonescu George Crin Laurențiu - prezent
- Antonescu Niculae Napoleon - absent
- Apostolescu Maria - prezentă
- Arghezi Mitzura Domnica - absentă
- Ariton Gheorghe - prezent
- Armaș Iosif - absent
- Arnăutu Eugenu - prezent
- Asztalos Ferenc - prezent
- Baban Ștefan - prezent
- Babiuc Victor - absent
- Baciu Mihai - prezent
- Bahrin Dorel - prezent
- Baltă Mihai - prezent
- Baltă Tudor - prezent
- Bar Mihai - prezent
- Bara Radu Liviu - prezent
- Barbu Gheorghe - prezent
- Bartoș Daniela - absentă
- Bădoiu Cornel - prezent
- Bălăeț Dumitru - prezent
- Bălășoiu Amalia - absentă
- Băncescu Ioan - prezent
- Bâldea Ioan - prezent
- Becsek-Garda Dezideriu Coloman - absent
- Bentu Dumitru - prezent
- Bercăroiu Victor - prezent
- Berceanu Radu Mircea - absent
- Bereczki Endre - prezent
- Birtalan Ákos - absent
- Bivolaru Ioan - prezent
- Bleotu Vasile - prezent
- Boabeș Dumitru - prezent
- Boagiu Anca Daniela - absentă
- Boajă Minică - prezent
- Boc Emil - prezent
- Bogea Angela - prezentă
- Boiangiu Cornel - absent
- Bolcaș Augustin Lucian - prezent
- Böndi Gyöngyike - prezentă
- Borbely Laszlo - prezent
- Bozgă Ion - prezent
- Bran Vasile - prezent
- Brînzan Ovidiu - absent
- Brudașca Damian - prezent
- Bucur Constantin - absent
- Bucur Mircea - prezent
- Buga Florea - absent
- Burnei Ion - prezent
- Buruiană Aprodu Daniela - absentă
- Buzatu Dumitru - prezent
- Buzea Cristian Valeriu - prezent
- Calcan Valentin Gigel - prezent
- Canacheu Costică - absent
- Cazan Gheorghe Romeo-Leonard - absent
- Cazimir Ștefan - prezent
- Cășunean-Vlad Adrian - prezent
- Cerchez Metin - absent
- Cherescu Pavel - prezent
- Chiliman Andrei Ioan - prezent
- Chiriță Dumitru - prezent
- Ciontu Corneliu - absent
- Ciuceanu Radu - absent
- Ciupercă Vasile Silvian - prezent
- Cîrstoiu Ion - prezent
- Cladovan Teodor - prezent
- Cliveti Minodora - prezentă
- Coifan Viorel-Gheorghe - absent
- Cojocaru Nicu - absent
- Crăciun Dorel Petru - prezent
- Creț Nicoară - prezent
- Cristea Marin - absent
- Crișan Emil - prezent
- Dan Matei-Agathon - absent
- Daraban Aurel - prezent
- Dăianu Dorin - prezent
- Dinu Gheorghe - prezent
- Dobre Traian - prezent
- Dobre Victor Paul - prezent
- Dobrescu Smaranda - prezentă
- Dolănescu Ion - absent
- Dorian Dorel - absent
- Dorneanu Valer - prezent
- Dragomir Dumitru - absent
- Dragoș Liviu Iuliu - absent
- Dragu George - prezent
- Drăgănescu Ovidiu-Virgil - absent
- Drețcanu Doina-Micșunica - prezentă
- Dumitrescu Cristian Sorin - absent
- Dumitriu Carmen - prezentă
- Duțu Constantin - absent
- Duțu Gheorghe - prezent
- Enescu Nicolae - prezent
- Erdei Doloczki Istvan - prezent
- Eserghep Gelil - absent
- Fâcă Mihail - prezent
- Firczak Gheorghe - prezent
- Florea Ana - prezentă
- Florescu Ion - prezent
- Fotopolos Sotiris - absent
- Frunzăverde Sorin - absent
- Gaspar Acsinte - absent
- Georgescu Florin - absent
- Georgescu Filip - absent
- Gheorghe Valeriu - prezent
- Gheorghiof Titu Nicolae - prezent
- Gheorghiu Adrian - prezent
- Gheorghiu Viorel - prezent
- Gingăraș Georgiu - absent
- Giuglea Ștefan - prezent
- Godja Petru - absent
- Grădinaru Nicolae - prezent
- Grigoraș Neculai - prezent
- Gubandru Aurel - prezent
- Gvozdenovici Slavomir - absent
- Hașotti Puiu - absent
- Hogea Vlad Gabriel - prezent
- Holtea Iancu - prezent
- Hrebenciuc Viorel - prezent
- Ianculescu Marian - prezent
- Ifrim Mircea - absent
- Ignat Miron - prezent
- Iliescu Valentin Adrian - prezent
- Ionel Adrian - prezent
- Ionescu Anton - prezent
- Ionescu Costel Marian - prezent
- Ionescu Dan - absent
- Ionescu Daniel - prezent
- Ionescu Mihaela - absentă
- Ionescu Răzvan - prezent
- Ionescu Smaranda - prezentă
- Iordache Florin - prezent
- Iriza Marius - prezent
- Iriza Scarlat - prezent
- Ivănescu Paula Maria - prezentă
- Jipa Florina Ruxandra - prezentă
- Kelemen Attila Bela Ladislau - prezent
- Kelemen Hunor - absent
- Kerekes Károly - prezent
- Kónya-Hamar Sandor - prezent
- Kovács Csaba-Tiberiu - prezent
- Kovács Zoltan - prezent
- Lari Iorga Leonida - absentă
- Lazăr Maria - prezentă
- Lăpădat Ștefan - prezent
- Lăpușan Alexandru - absent
- Leonăchescu Nicolae - prezent
- Lepădatu Lucia Cornelia - prezentă
- Lepșa Victor Sorin - absent
- Loghin Irina - absentă
- Longher Ghervazen - absent
- Luchian Ion - absent
- Magheru Paul - prezent
- Maior Dorin Lazăr - prezent
- Makkai Grigore - prezent
- Man Mircea - absent
- Manolescu Oana - prezentă
- Marcu Gheorghe - prezent
- Mardari Ludovic - prezent
- Marin Gheorghe - prezent
- Marineci Ionel - prezent
- Márton Árpád Francisc - prezent
- Mălaimare Mihai-Adrian - prezent
- Mărăcineanu Adrian - prezent
- Mândrea-Muraru Mihaela - prezentă
- Mândroviceanu Vasile - prezent
- Mera Alexandru Liviu - absent
- Merce Ilie - absent
- Meșca Sever - prezent
- Miclea Ioan - absent
- Micula Cătălin - absent
- Mihalachi Vasile - prezent
- Mihăilescu Petru Șerban - absent
- Mincu Iulian - prezent
- Mircea Costache - prezent
- Mirciov Petru - prezent
- Miron Vasile - prezent
- Mitrea Miron Tudor - absent
- Mitrea Manuela - absentă
- Mitu Dumitru Octavian - prezent
- Mițaru Anton - prezent
- Mînzînă Ion - prezent
- Mocanu Alexandru - prezent
- Mocioalcă Ion - prezent
- Mocioi Ion - prezent
- Mogoș Ion - absent
- Mohora Tudor - prezent
- Moisescu George Dumitru - prezent
- Moisoiu Adrian - prezent
- Moiș Văsălie - prezent
- Moldovan Petre - prezent
- Moldovan Carmen Ileana - prezentă
- Moldoveanu Eugenia - prezentă
- Moraru Constantin Florentin - prezent
- Motoc Marian-Adrian - prezent
- Musca Monica Octavia - prezentă
- Mușetescu Ovidiu-Tiberiu - absent
- Naidin Petre - prezent
- Nan Nicolae - prezent
- Nassar Rodica - prezentă
- Naum Liana Elena - absentă
- Nădejde Vlad-George - absent
- Năstase Adrian - absent
- Năstase Ioan Mihai - prezent
- Neacșu Ilie - prezent
- Neagu Ion - prezent
- Neagu Victor - prezent
- Neamțu Horia Ion - prezent
- Neamțu Tiberiu Paul - prezent
- Nechifor Cristian - prezent
- Negoiță Liviu Gheorghe - absent
- Nica Dan - absent
- Nicolae Ion - prezent
- Nicolescu Mihai - prezent
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - prezent
- Nicolicea Eugen - prezent
- Niculescu Constantin - absent
- Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae - absent
- Nistor Vasile - prezent
- Niță Constantin - absent
- Oltean Ioan - prezent
- Olteanu Ionel - absent
- Oltei Ion - prezent
- Onisei Ioan - prezent
- Palade Doru Dumitru - prezent
- Pambuccian Varujan - absent
- Pașcu Ioan Mircea - absent
- Pataki Iulia - prezentă
- Păduroiu Valentin - prezent
- Pășcuț Ștefan - prezent
- Păun Nicolae - prezent
- Pécsi Francisc - prezent
- Pereș Alexandru - prezent
- Petrescu Ovidiu Cameliu - absent
- Petruș Octavian Constantin - absent
- Pleșa Eugen Lucian - absent
- Podgoreanu Radu - prezent
- Pop Napoleon - prezent
- Popa Constanța - prezentă
- Popa Cornel - absent
- Popa Virgil - absent
- Popescu Ioan Dan - absent
- Popescu Costel-Eugen - prezent
- Popescu Dorin Grigore - prezent
- Popescu Gheorghe - prezent
- Popescu Kanty Cătălin - prezent
- Popescu Virgil - prezent
- Popescu Bejat Ștefan Marian - prezent
- Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - absent
- Posea Petre - prezent
- Predică Vasile - prezent
- Pribeanu Gheorghe - prezent
- Priboi Ristea - prezent
- Purceld Octavian-Mircea - absent
- Pușcaș Vasile - absent
- Puwak Hildegard-Carola - absentă
- Puzdrea Dumitru - prezent
- Radan Mihai - prezent
- Ráduly Róbert Kálmán - prezent
- Raicu Romeo Marius - absent
- Rasovan Dan Grigore - absent
- Rădoi Ion - absent
- Rădulescu Grigore Emil - prezent
- Roșculeț Gheorghe - prezent
- Rus Emil - prezent
- Rus Ioan - prezent
- Rușanu Dan Radu - prezent
- Sadici Octavian - prezent
- Sali Negiat - absent
- Sandache Cristian - prezent
- Sandu Alecu - prezent
- Sandu Ion Florentin - prezent
- Sassu Alexandru - prezent
- Saulea Dănuț - absent
- Savu Vasile Ioan - absent
- Săpunaru Nini - prezent
- Sârbu Marian - absent
- Sbârcea Tiberiu Sergius - prezent
- Selagea Constantin - prezent
- Semcu Adrian Emanuil - absent
- Sersea Nicolae - prezent
- Severin Adrian - absent
- Simedru Dan Coriolan - absent
- Sirețeanu Mihail - prezent
- Sonea Ioan - prezent
- Spiridon Nicu - prezent
- Stan Ioan - prezent
- Stan Ion - prezent
- Stana-Ionescu Ileana - prezentă
- Stanciu Anghel - absent
- Stanciu Zisu - prezent
- Stănescu Alexandru-Octavi - prezent
- Stănișoară Mihai - absent
- Stoian Mircea - prezent
- Stoica Valeriu - absent
- Stroe Radu - prezent
- Stuparu Timotei - prezent
- Suciu Vasile - prezent
- Suditu Gheorghe - prezent
- Székely Ervin-Zoltán - prezent
- Szilágyi Zsolt - prezent
- Șnaider Paul - prezent
- Ștefan Ion - prezent
- Ștefănescu Codrin - absent
- Ștefănoiu Luca - prezent
- Știrbeț Cornel - prezent
- Tamás Sándor - prezent
- Tărâță Culiță - absent
- Târpescu Pavel - prezent
- Tcaciuc Ștefan - absent
- Timiș Ioan - prezent
- Toader Mircea Nicu - prezent
- Todoran Pavel - prezent
- Tokay Gheorghe - prezent
- Tóro Tiberiu - prezent
- Tudor Marcu - prezent
- Tudose Mihai - prezent
- Tunaru Raj-Alexandru - absent
- Țibulcă Alexandru - prezent
- Țocu Iulian Costel - prezent
- Varga Attila - prezent
- Vasile Aurelia - prezentă
- Vasilescu Nicolae - absent
- Vasilescu Lia Olguța - absentă
- Vasilescu Valentin - prezent
- Vekov Károly-János - prezent
- Verbina Dan - prezent
- Vida Iuliu - prezent
- Vișinescu Marinache - prezent
- Voicu Mădălin - absent
- Voinea Florea - prezent
- Voinea Olga Lucheria - prezentă
- Winkler Iuliu - absent
- Wittstock Eberhard-Wolfgang - prezent
- Zăvoianu Ioan Dorel - prezent
- Zgonea Valeriu Ștefan - prezent

(Domnii deputați care au intrat în sală ulterior apelului nominal și-au înregistrat prezența la secretariatul de ședință.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Stimați colegi,

Vreau să vă anunț că, din totalul celor 344 de deputați, sunt prezenți 276. Sunt absenți 68, dintre care 19 participă la alte acțiuni parlamentare.

Cvorumul de lucru este de 229 de persoane.

Continuăm dezbaterile asupra Propunerii legislative de revizuire a Constituției.

Vom începe cu pct.6 de la amendamente admise, care se referă la art.27 din Constituție.

Domnul Brudașca. Vă rog.

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte,

Pentru evitarea exprimării redundante, vă propun următoarea modificare de redactare la acest punct: "De la prevederile alin.1 se poate deroga prin lege pentru următoarele situații:", și apoi urmează enumerarea "lit.a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătorești, lit.b) înlăturarea unei primejdii privind viața...", iar pentru aceasta am și eu o modificare de propus, la lit.b) "înlăturarea unei primejdii privind viața sau integritatea fizică a unei persoane și securitatea bunurilor sale; lit.c) apărarea securității naționale sau ordinii publice; lit.d) prevenirea răspândirii unei epidemii". Introducând în locul prepoziției "în" "pentru" eliminăm apoi de la enumerări, de la lit.a), b), c) și d) acest "pentru", în felul acesta exprimarea având mai mare fluență.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc, domnule Brudașca.

Comisia cred că își însușește punctul de vedere.

Supun votului dumneavoastră amendamentul admis de la pct.6, cu alin.2 modificat la propunerea colegilor noștri Stan și Gheorghiof.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Cu 29 de voturi împotrivă și 220 pentru, amendamentul a fost admis. Vă mulțumesc.

În continuare, dacă la pct.10 din Proiectul de Lege aveți observații. Domnul Boc.

Vă rog.

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

La art.27 alin.3 din Constituție, cel cu referire la percheziții, dorim să tratăm într-o manieră unitară cele două instituții - arestarea și percheziția, în sensul că ambele vor fi dispuse, după revizuirea Constituției, numai de către judecător.

Existând un amendament la pct.39, din cadrul amendamentelor respinse, cel al domnului deputat Stoica și al Partidului Național Liberal, domnul Stoica rugându-mă să insist asupra acestui amendament, pentru a realiza în primul rând o corelare și o tratare unitară, o simetrie a textelor, vă propunem ca, la art.27 alin.3, să adoptăm următoarea formulă: "Percheziția se dispune numai de judecător, în formele prevăzute de lege". A fost un text pe care l-am pomenit și cu distinșii colegi din comisie, repet, pentru a realiza această simetrie a textelor cu privire la măsura percheziției și arestării și a sublinia încă odată, în plus, că măsura percheziției poate fi dispusă exclusiv de către judecător, procurorul nemaiavând această posibilitate după revizuirea Constituției.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Comisia.

Vă rog, domnule profesor.

Domnul Ion Neagu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Așa cum sublinia și domnul deputat Boc, pentru simetrie și perfectă simetrie în reglementare, este bine să spunem "numai de judecător", cu precizarea că, în continuare, se elimină un alt "numai" care vizează formele prevăzute de lege, și vom spune: "Percheziția se dispune numai de judecător, în formele prevăzute de lege". Deci, dispare "numai" din prima redactare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Am înțeles, vă mulțumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul, în forma prezentată.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 29 de voturi împotrivă și 221 pentru, amendamentul a fost admis.

În continuare, trecem la art.27, 28 și 29. Dacă aveți amendamente respinse. Domnul Moiș.

Vă rog.

Domnul Văsălie Moiș:

Doamnelor și domnilor colegi,

Aveam un amendament: după art.29 se introduce un nou articol, art.291, care va avea denumirea "Libertatea economică".

Rațiunea acestui amendament: printre drepturile și libertățile fundamentale prevăzute de Constituție ar trebui să existe și libertatea economică. Acest principiu este acceptat de numeroase Constituții din Europa. De aceea, am propus următorul articol: "Libertatea economică a fiecărui cetățean este garantată. Ea presupune accesul liber la o activitate economică lucrativă, precum și exercitarea liberă a acesteia."

Comisia a motivat neacceptarea acestui amendament prin aceea că se propune la art.1341 un text care ar acoperi libertatea economică. Vă redau textul propus de către comisie: "Economia României este o economie de piață, bazată pe libera inițiativă."

După părerea noastră, acest text nu acoperă libertatea economică, un principiu fundamental al economiei de piață.

În primul rând: amendamentul este propus la capitolul "Drepturile și libertățile fundamentale", și se referă la drepturile și libertățile fundamentale ale individului, ale cetățeanului, ale omului, pe când articolul propus de către Comisie intră la capitolul "Economia și finanțele" și se referă la economia României, ca fiind o economie de piață, bazată pe libera inițiativă. Aici este vorba de macroeconomie, de economia națională, pe când amendamentul vizează o libertate fundamentală a cetățeanului, libertatea economică. Această libertate economică trebuie garantată de către stat. Aceasta este noutatea pe care o aduce amendamentul propus, precum și liberul acces la o activitate economică lucrativă și exercitarea acesteia fără nici un fel de opreliști.

Principiul pe care vi-l propunem este un principiu de sorginte liberală. Sigur că nu este apanajul unui partid politic pentru că, de acum, acest principiu a devenit o manieră de a aborda problemele economice.

Dacă noi vom clama în continuare drepturile și libertățile, dar fără să aibă o reprezentare constituțională una dintre libertățile fundamentale ale individului, cea economică, și statul să garanteze această liberate și să asigure accesul liber la o activitate economică lucrativă și exercitarea acesteia liber, sigur vom avea o lipsă de reglementare în materie constituțională.

Pentru aceste considerente, vă rugăm să acceptați amendamentul propus.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc, domnule Moiș.

Domnul Bolcaș. Vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Un minut în susținerea acestui amendament, pentru că merită o susținere.

După opinia mea, este unul dintre cele mai frumoase și de substanță amendamente ce au fost aduse acestui Proiect de revizuire.

Mă voi distanța de autorul lui pentru că amendamentul nu este de sorginte liberală sau numai de sorginte liberală. În primul rând, este un amendament esențialmente social-democrat, care este absolut necesar în realizarea unei economii de piață funcționale.

Accesul liber la o activitate economică înseamnă posibilitatea nu numai de a desfășura activități de natură comercială, ci și activități de natură lucrativă, care înseamnă pur și simplu să muncești. Este o expresie directă a libertății la muncă. Sub acest aspect, și mă adresez în primul rând colegilor din Partidul Social Democrat, trebuie privită această situație.

În al doilea rând, este o sorginte liberală pentru că numai în aceste condiții o economie de piață funcțională și concurențială este garantată.

Argumentul Comisiei, de respingere, și cu aceasta voi încheia, nu poate să subziste. Libera inițiativă privește un segment îngust și are conotații directe numai asupra unui anume mecanism al economiei de piață, libera inițiativă.

Libera inițiativă aparține tuturor întreprinzătorilor, pe care îi respectăm, de la asociațiile de familie până la marii acționari, dar munca aparține omului.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Bolcaș, ne-ați lămurit.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Repet: este unul dintre cele mai frumoase amendamente și, dacă am reușit să îl lămuresc și pe domnul președinte, nu am avut o zi pierdută. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Dobre.

Comisia, în principiu, este de acord, așa că vă rog să nu mai susțineți în plus.

Domnul Victor Paul Dobre:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vroiam numai să precizez că economia de piață nu este nici social-democrată, nici liberală. Poate nu este economie de stat, dar încă mai avem până acolo. Cred, de asemenea, că argumentarea comisiei nu este corectă.

Cred că acest articol merită să fie cuprins în Constituție întrucât este un drept fundamental, și noi îl sprijinim.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul profesor Muraru, din partea Comisiei. Vă rog.

Domnul Ioan Muraru:

Doamnelor și domnilor deputați,

Vreau să observ că amendamentul propus este un amendament necesar, fiind o idee care trebuie acceptată.

Din punct de vedere al rigorilor constituționale, însă, dacă domnii deputați de la PRM ar fi de acord, aș propune o perfecționare a redactării. În acest sens, v-aș propune ca denumirea să rămână "Libertatea economică", iar textul ca atare să fie formulat în felul următor: "Accesul liber la o activitate lucrativă, precum și exercitarea liberă a acesteia, în condițiile prevăzute de lege, este garantat."

Sigur, dumneavoastră votați, eu nu am drept de vot. De ce fac această propunere: în general, textele noastre constituționale nu definesc conținutul. Așa cum este formulată, ideea este extraordinară, dar, din punct de vedere juridic, s-ar părea că, la un moment dat, definim ce este această activitate lucrativă, și este mai bine să lăsăm legiuitorul ca, în funcție de desfășurarea vieții economice, să decidă.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Cred că domnul Moiș, ca inițiator, acceptă reformularea.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Moiș, admis de comisie, reformulat.

Cine este pentru?

Numai o clipă, vă rog. Domnul Chiliman.

Vă rog.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Sigur, perfecționarea textului este necesară. Mie mi se pare că sună ca dracu' "activitate lucrativă". Să îi spunem "activitate economică", pentru că, de fapt, asta este. Nu sună ca lumea "activitate lucrativă". Inventăm cuvinte.

Este o activitate economică. Activitatea lucrativă poate este o activitate în care gândești numai, din care câștigi bani. Nu acoperă ca lumea gama aceasta. O activitate economică cred că este mai acoperitoare, ca termen.

Ar trebui să găsim termenul cel mai corect. După mine, nu este bine să fie numai lucrativă, pentru că există și alt gen de activități.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc, domnule Chiliman.

Domnul Baciu, după care va urma domnul profesor Constantinescu.

Domnul Mihai Baciu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Sigur, ideea este foarte bună, generoasă. Nu este nici liberală, cum spunea cineva, nici social-democrată, ci este de-a dreptul democrată. Este, pur și simplu, democrată.

Noi suntem de acord întru totul cu această idee și suntem de acord cu reformularea prezentată de dumneavoastră, pentru că "activitate economică" sau "libertatea economică" este un concept de acum prea vag și sună cumva comunist.

"Activitatea lucrativă" acoperă perfect intenția autorului amendamentului.

Vreau să mai subliniez ceva: să votăm acest amendament pentru că, introducând în Constituție o asemenea prevedere, eu sunt convins că se vor simplifica și barierele birocratice care împiedică în acest moment accesul liber al cetățeanului român la activitatea aceasta de tip lucrativ. Sunt convins că acest amendament va avea și această consecință pozitivă.

PD-ul este de acord cu formularea "activitate lucrativă".

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul profesor Constantinescu.

Domnul Mihai Constantinescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Nu știu cum să fac să vă conving că cuvântul "lucrativ" este o limitare.

Activitatea economică se poate realiza și în scop de profit, sigur, aceasta fiind activitatea lucrativă, dar activitatea economică se realizează și de către fundații care, de principiu, nu au scop lucrativ.

Activitatea economică se realizează și de către cei care muncesc, dar nu au profit, aceștia muncind pentru a-și realiza venitul necesar desfășurării vieții, așa cum foarte bine s-a exprimat aici.

Termenul general în alte Constituții este "droit d' antreprize", și noi am exprimat acest lucru prin sintagma "activitate economică", pe care este păcat, acum, să o restrângem numai la ideea de realizare de profit. Și ar fi nu numai păcat, ci este și profund inexact, pentru că majoritatea activităților economice, din nefericire, nu sunt subordonate ideii de profit, ci sunt legate de exemplele pe care vi l-am dat - cu fundațiile, sunt și multe asociații, de asemenea v-am dat exemplul celor care muncesc ca să aibă din ce trăi, cum sunt majoritatea gospodăriilor țărănești, și v-am dat și exemplul muncitorilor.

Deci, dacă ștergem cuvântul "lucrativ" realizăm exact ceea ce susținătorii amendamentului au exprimat în momentul în care l-au argumentat. De aceea, eu cred că ar fi bine să îl ștergem. Pentru că acesta nu este un text, sub denumirea de "Libertatea economică", care să privească exclusiv ideea de profit, fiindcă "lucrativ" vine de la "lucrum", adică profit.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Moiș.

Domnul Văsălie Moiș:

În primul rând, doresc să mulțumesc tuturor pentru că ați acceptat ideea că în Constituție trebuie să fie un text de acest gen, prin care să se garanteze libertatea economică, dar aș dori să fac două sublinieri:

Prima este că am dorit ca acest amendament să fie la capitolul "Drepturi și libertăți fundamentale", ceea ce înseamnă că acesta se referă la individ, la persoană, nu la fundații, asociații, întreprinderi, societăți comerciale și așa mai departe.

Deci, prima idee este aceasta: libertatea economică a fiecărui cetățean să fie garantată de către stat.

Sunt de acord cu orice fel de reformulare, pentru că, până la urmă, important este să iasă textul, dar nici să nu denaturăm sensul și locul unde a fost propus acest amendament. El se referă la individ, iar statul trebuie să garanteze libertatea economică a individului.

În al doilea rând, sigur că sunt de acord cu propunerea făcută de domnul profesor Muraru. Formularea poate fi regândită, rearanjată. Oricum, vreau să vă spun că texte similare există în foarte multe Constituții, nu numai în Constituțiile țărilor care au trecut recent la sistemul democratic, ci și în țările cu o democrație îndelungată, spre exemplu în Constituția Elveției.

De aceea, v-aș ruga, dacă este posibil, să nu se uite aceste două comandamente ale amendamentului propus: libertatea economică a fiecărui cetățean să fie garantată și, în al doilea rând, accesul liber la o activitate economică lucrativă, din moment ce "economică" acoperă totul, iar "lucrativ" produce, sigur, beneficiu.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Firczak.

Domnul Gheorghe Firczak:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Eu cred că amendamentul, așa cum a fost formulat, este foarte bine formulat, și poziția pe care o ocupă în Constituție corespunde exact formulării pe care a propus-o inițiatorul. Astfel, părerea mea este că orice modificare am aduce acum amendamentului schimbă sensul acestuia și, atunci, nu mai are rost să îl acceptăm.

Eu vă propun să îl acceptăm în forma în care l-a prezentat inițiatorul.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Mai dorește cineva? Domnul profesor Muraru.

Vă rog.

Domnul Ioan Muraru:

Doamnelor și domnilor deputați,

Eu am mers pe ideea de bază de a respecta conținutul amendamentului, așa cum a fost propus. Intervenția mea a fost o chestiune de redactare și de rigoare constituțională.

Având în vedere aceste discuții privind sensurile, semnificațiile cuvântului "lucrativ" și faptul că "activitatea economică" le cuprinde, îmi permit să vă propun formularea care s-ar putea accepta:

Denumirea să rămână "Libertatea economică", este clar, fiind un drept la capitolul "Drepturi".

Și atunci, mergând pe textul propus de domnul deputat Văsălie Moiș, să spunem așa: "Accesul liber la o activitate economică, precum și exercitarea liberă a acesteia, în condițiile legii, este garantat."

Domnul Andrei Ioan Chiliman (din bancă):

Sunt garantate!

Domnul Ioan Muraru:

Accesul este garantat.

Domnul Andrei Ioan Chiliman (din bancă):

"Accesul liber la o activitate economică, precum și exercitarea liberă a acesteia, în condițiile legii, sunt garantate".

Domnul Ioan Muraru:

Cred că aici trebuie să îl consultăm pe domnul Cazimir, până la urmă. Dar textul ca atare cred că acoperă și cerințele din amendament și observațiile care s-au făcut aici, deci să numai denumim activitatea economică dacă este lucrativă, dacă este comercială. Aceasta este o propunere.

Repet textul, urmând ca dumneavoastră să îl corectați: denumirea este "Libertatea economică", textul fiind: "Accesul liber la o activitate economică, precum și exercitarea liberă a acesteia, în condițiile legii, este garantat."

Doamna Monica Octavia Muscă (din bancă):

Accesul și libertatea sunt două subiecte, deci formularea este "sunt garantate".

Domnul Ioan Muraru:

Eu merg pe ideea că accesul este garantat, dar, în sfârșit, dacă domnul deputat Cazimir ne sprijină, este foarte bine.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Moiș. Vă rog.

Domnul Văsălie Moiș:

Doamnelor și domnilor colegi,

Vă cer scuze că revin pentru aceleași motive.

Încă odată subliniez: ideea fundamentală a acestui amendament este ca libertatea economică a fiecărui cetățean să fie garantată. Cum o reformulăm, cum o punem în pagină este o altă chestiune, de redactare, dar să nu se denatureze sensul.

Nu este vorba ca accesul la o activitatea economică să fie garantat, ci însăși libertatea economică să fie garantată.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Dați-mi voie să citesc articolul așa cum am înțeles eu că ar conveni tuturor: titlul, denumirea să fie "Libertatea economică", apoi: "Libertatea economică a fiecărui cetățean este garantată.", și am stabilit un principiu, după care urmează, în continuare: "Ea presupune accesul liber la o activitate economică, precum și exercitarea liberă a acesteia."

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

În unanimitatea celor 272 de colegi prezenți, amendamentul a fost admis. Vă mulțumesc.

În continuare, din raport, la "Amendamente admise", la pct.7, cu referire la art.31 alin.3 din Constituție, se admite și amendamentul formulat de domnii Titu Gheorghiof și Ion Stan.

Dacă sunteți de acord cu amendamentul admis de la pct.7, cu adăugirile celor doi colegi ai noștri.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate, 272 de voturi.

În continuare, avem pct.8, în care există un amendament admis al Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă și al Guvernului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitatea celor 272 de voturi.

În continuare, la pct.11 din Proiectul de Lege avem alin.5 al art.32, care se modifică. De fapt, l-am votat la pct.7, la "Amendamente admise", și este aprobat.

Pct.11.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitatea celor 272 de voturi. Vă mulțumesc.

Urmează punctul 12 de la amendamente admise.

Vă rog.

Amendamentul UDMR-ului. Deci, la 43, amendamentul respins inițial.

Domnul Makkai Grigore:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Grupul parlamentar al UDMR propune introducerea unui nou articol, după art.33, și anume din domeniul protecției mediului înconjurător.

În textul Constituției actuale în vigoare, domeniul referitor la protecția mediului este reglementat în cadrul art.134, alin.2, lit.e), unde se menționează: "Refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic". Se cunoaște că, de foarte multă vreme, echilibrul natural a devenit fragil datorită omului, care a generat transformări iremediabile, distrugând condițiile de interdependență existente în natură.

Începând cu anii 1960, deteriorarea naturii se discută la nivel regional și național, ceea ce a determinat conturarea unei ramuri noi a științei dreptului, și anume a dreptului privind protecția mediului înconjurător. Astăzi însă, odată cu globalizarea crizei ecologice, protecția mediului nu mai este doar un scop în sine, ci ea trebuie să răspundă mai ales unor nevoi sociale, ceea ce forțează o nouă viziune, chiar și asupra dreptului constituțional.

În această nouă viziune, dreptul constituțional la un mediu sănătos și echilibrat ecologic trebuie să fie legat de drepturile fundamentale, pentru că el este un asemenea drept, un drept nou, reflectat în lume în foarte multe constituții moderne, asemenea dreptului la viață, dreptului la apărare, dreptului la libera circulație, dreptului la informație, la sănătate ș.a.m.d. În acest context, propunem inserarea, în textul Constituției, a unui articol nou în care precizăm dreptul la un mediu sănătos, iar în cuprinsul articolului enumerăm trei teze. Prima teză: statul recunoaște și asigură dreptul oricărei persoane la un mediu sănătos și echilibrat ecologic; în teza a doua enunțăm obligația statului să asigure cadrul legislativ necesar și adecvat pentru exercitarea acestui drept, iar în teza a treia, îndatorirea persoanelor fizice și juridice de a proteja și ameliora mediul înconjurător.

Propunem acest text, deoarece considerăm că, spre deosebire de motivația respingerii, ea acoperă o cerință reală, în condițiile socio-economice ale României, și anume dezvoltarea unei societăți bazate pe respectul valorilor ecologice, ceea ce, în opinia noastră, trebuie să se realizeze în cel mai scurt timp posibil.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc și eu.

Domnul profesor Muraru.

Domnul Ioan Muraru:

Doamnelor și domnilor deputați,

Este un amendament al UDMR-ului privind introducerea unui text privitor la dreptul la mediu. Cred că, sigur, nu vă spun o noutate, dreptul la un mediu sănătos este unul din drepturile celei de-a treia generații. În general, el s-a realizat la nivelul anilor '70.

Protecția mediului este una din marile probleme contemporane, aici asistăm la o dezvoltare a instituțiilor și reglementărilor, ca atare credem că se impune ca și Constituția noastră să țină pasul cu aceste realități. În legătură însă cu textul propriu-zis, în realizarea unor rigori constituționale, aș propune unele perfecționări.

Comisia, în principiu, este de acord cu acest text, dar am ruga deputații UDMR să fie de acord ca acest text să aibă, sigur, următoarea redactare juridică, denumirea să fie dreptul la un mediu sănătos, în ce privește cuprinsul articolului, punctul 1 să fie formulat astfel: "Statul recunoaște dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic". la cel de-al doilea alineat - "Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept". Cel de-al treilea rămâne în formularea dată de deputații UDMR.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, domnule Moiș, vă rog.

Domnul Văsălie Moiș:

Grupul parlamentar al Partidului România Mare susține acest amendament așa cum a fost reformulat de către domnul profesor Muraru. Îl considerăm necesar și binevenit, ca text constituțional.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Inițiatorii sunt de acord cu reformularea.

Domnul Ștefan Cazimir.

Domnul Ștefan Cazimir:

Pe marginea reformulării prezentate de domnul profesor Muraru, l-aș întreba dacă nu ar fi de acord cu eliminarea epitetului "înconjurător", pentru că sintagma "mediu înconjurător" sună vag pleonastic.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule profesor, spuneți.

Domnii Damian Brudașca și Văsălie Moiș (din sală):

Ambiant!

Domnul Ioan Muraru:

Domnul deputat Cazimir a făcut o propunere, sigur, aș spune literară. Cuvântul "mediu", și în accepțiunea obișnuită, dar mai ales în accepțiunea juridică, are mai multe semnificații, mai multe sensuri. Atunci când spun "mediul înconjurător", mă refer, de fapt, la natură, știu eu, la râuri, la munți, la cutare.

Din punctul meu de vedere, cred că e bine să păstrăm textul așa cum a fost propus, de altfel, de către deputații UDMR și, sigur, el va mai fi discutat și la Senat, mai văd și alții, dar chestiunea, din acest punct de vedere, mi se pare importantă, repet, din punct de vedere juridic.

Vreau să vă spun un lucru: noi, românii, în general, suntem foarte speculativi, iar juriștii, în activitatea judecătorească, sunt mai speculativi decât credem noi. Și atunci când apare, pur și simplu, cuvântul "mediu" s-ar putea să se spună "mediu familial", la un moment dat. Există foarte multe implicații, mi se par mie, de ordin juridic. Eu aș păstra acest text, așa cum a fost formulat.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Acum, domnule profesor, numai puțin, vă rog să nu plecați.

Țin să vă spun că amendamentul UDMR-ului înlocuiește textul de la art.46, unde aveți, în schimb, "dreptul la un mediu sănătos", nu la "mediu înconjurător sănătos". Ăsta e titlul.

Vă rog, domnule Brudașca.

Domnul Damian Brudașca:

Și eu apreciez că este binevenit un asemenea articol, dar vreau, la punctul 3 al acestuia, să atrag atenția asupra următoarei formulări mai corecte: "Persoanele fizice și juridice au îndatorirea de a proteja mediul înconjurător", nu "mediu înconjurător".

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, corect.

Supun votului dumneavoastră amendamentul UDMR-ului admis de comisie și cu adăugirea pe care a făcut-o domnul Brudașca.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

În unanimitatea celor 272 de voturi, amendamentul a fost admis.

Încă o dată vă precizez că acest articol reformulat înlocuiește art.46 pe care-l avem la punctul 15 din proiectul de lege.

În continuare, avem punctul 12 din amendamentele admise. Este și un amendament al domnului Moiș, dacă nu mă înșel, la art.34, amendament respins.

Vă rog, domnule Moiș, să vi-l susțineți.

Domnul Văsălie Moiș:

Doamnelor și domnilor colegi,

Acest amendament se referă la participarea la vot.

La art.34, alin.1, am propus completarea acestui text cu următorul text: "Participarea la vot este obligatorie, sub sancțiunea prevăzută de lege". Există țări în Europa unde este obligatorie participarea la vot, așa cum există țări în care participarea la vot este la dispoziția cetățeanului.

Având în vedere absenteismul care s-a înregistrat la toate alegerile care au avut loc din 1990 încoace, ne-am gândit să introducem, în Constituție, un text prin care acest drept să devină și o obligație a fiecărui cetățean. Având în vedere însă motivația comisiei că, față de textele constituționale pe care le avem la dispoziție, obligarea cetățeanului la vot ar însemna o involuție, stau în dubiu dacă să susțin acest amendament sau să nu-l susțin.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Hotărâți-vă, vă rog eu frumos.

Domnul Văsălie Moiș:

Renunț la acest amendament, m-a convins comisia.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumim pentru înțelegere, domnule Moiș.

Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

La punctul 45, este un amendament respins al Partidului Democrat, care vizează pragul de vârstă pentru a candida la funcția de senator.

Din start, vreau să menționez că, în comisie, am pus mai multe variante și, pentru a păstra spiritul care ne-a animat, de la începutul acestei dezbateri astăzi, aș vrea să vă menționez că am renunțat la varianta de a susține 21, 22, 23, 25 de ani și vă propunem dumneavoastră, direct, 30 de ani pentru a fi vârsta minimă pe care s-o îndeplinească o persoană pentru a candida la funcția de senator. Și, în condițiile acestea, textul pe care vi-l propunem dumneavoastră este următorul: "Candidații trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de cel puțin 23 de ani pentru a fi aleși în Camera Deputaților sau în organele locale, vârsta de cel puțin 30 de ani pentru a fi aleși în Senat și vârsta de cel puțin 35 de ani pentru a fi aleși în funcția de președinte al României". Cu alte cuvinte, coborâm cu 5 ani pentru senatori, de la 35 la 30, menținând, potrivit cadrului constituțional actual, toate celelalte limite de vârstă: 23 de ani pentru deputați, pentru candidaturile în alegeri locale, primari, consilieri locali județeni, și 35 de ani pentru funcția de președinte al României.

Acest amendament se susține și pe câteva date comparative. În Europa, unde dorim să ne integrăm, doar două țări - Republica Cehă și Italia - au o vârstă superioară celei de 30 de ani și Franța, unde este 35 de ani, în rest toate celelalte țări din Europa au o vârstă cuprinsă între 18 și 21 de ani. 18 pentru a candida la Senat, se află în Germania, Olanda, Spania, Elveția, Iugoslavia, 21 de ani în Belgia, Irlanda, Polonia, Federația Rusă, Marea Britanie și 30 de ani în Belarus. Cred că și noi, coborând cu 5 ani, ne aliniem standardelor europene, permițând, pe de o parte, accesul mai rapid al tinerilor, iar în condițiile votului uninominal acest lucru ar fi salutar și binevenit.

Deci, în aceste condiții, vă propunem direct acest amendament, renunțând la celelalte variante cu 21 sau cu 25 de ani.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Am înțeles că membrii comisiei sunt de acord cu amendamentul propus de domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte, vă rog să-mi permiteți să lămuresc: pentru funcția de președinte al României, rămâne vârsta de 35 de ani și, atunci, textul pe care l-am propus este următorul, care a fost și în comisie: "Candidații trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puțin 23 de ani pentru a fi aleși în Camera Deputaților sau în organele locale, vârsta de cel puțin 30 de ani pentru a fi aleși în Senat și vârsta de cel puțin 35 de ani pentru a fi aleși în funcția de președinte al României". Deci rămâne, așa cum am spus, pentru președintele României, 35 de ani.

Evident că o persoană scrupuloasă ar putea spune: ce se întâmplă în cazul în care vine interimatul la funcția de președinte al României? Președintele Senatului este acela care asigură interimatul și ar avea 30 de ani și nu ar avea 35 de ani, situație ipotetică. Dar vreau să vă spun că, și acum, este posibil ca funcția de președinte interimar să fie deținută de o persoană care să aibă 23 de ani, pentru că, în condițiile în care președintele Senatului nu poate asigura interimatul, vine președintele Camerei Deputaților, care, teoretic, ar putea avea 23 de ani, deși, în actuala situație, nu am rezolvat această situație, repet, pur ipotetică, dar interimatul, oricum, are o durată limitată, 3 luni de zile până la organizarea noilor alegeri. Deci, din acest punct de vedere, nu am vedea un impediment major constituțional pentru a reglementa vârsta de 30 de ani pentru a candida la Senat.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Am înțeles că membrii comisiei sunt de acord.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

În unanimitatea celor 271 de deputați prezenți, amendamentul a fost admis. Vă mulțumesc.

În continuare, avem, în raport, la punctul 9, un amendament PNL admis de comisie.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? Unanimitate.

Tot un amendament al PNL-ului avem, în continuare, la punctul 10 din capitolul de amendamente admise și ce e interesant este că ieri am discutat dacă sunt primordiale sindicatele sau patronatele și amendamentul admis de comisie, care este și al domnului deputat Valeriu Stoica, începe cu: "În partide, sindicate", după care urmează "patronatele".

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? Unanimitate.

Vă mulțumesc.

În continuare, avem punctul 11 de la amendamentele admise.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? Unanimitate.

Vă mulțumesc.

Trecem la punctul 13 din proiectul de lege. Dacă aveți observații?

Vă rog, domnule Cazimir.

Domnul Ștefan Cazimir:

La alin.31, care sună astfel: "Este interzisă trecerea silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței etnice, religioase, politice sau de altă natură a titularilor", propun înlocuirea cuvântului "baza", în sintagma "pe baza apartenenței", prin cuvântul "criteriul", "pe criteriul apartenenței etnice, religioase" etc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Comisia este de acord.

Alte observații, dacă aveți? Dacă nu, supun votului dumneavoastră punctul 13.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? Unanimitate.

Domnul Ludovic Mardari (din sală):

Care?

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Punctul 13 din proiectul de lege, asta am votat.

Domnul Ludovic Mardari (din sală):

Aveam un amendament!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

V-am întrebat, stimați colegi, am întrebat: aveți observații? Nu știu ce faceți! Îmi pare rău, data viitoare, de acum!

Deci trecem la punctul 12 din raportul comisiei, la capitolul amendamente admise, în care este vorba de un amendament al PD-ului pe care comisia l-a acceptat.

Dacă aveți observații?

Domnul Buzatu.

Vă rog.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Rog pe colegii de la Partidul Democrat care au făcut amendamentul, comisia să accepte ca termenii "handicapat", "cu handicap" să fie înlocuiți și eu aș ruga dacă se poate accepta ca, întreg cuprinsul Constituției, acolo unde apar termenii aceștia, cu termenii de "dizabilitate" sau "persoană cu dizabilități".

Literatura de specialitate actuală, dar nu numai..., practica a eliminat din discursul de specialitate termenul de "handicap", care consider că ar fi și peiorativ și discriminatoriu și l-a înlocuit cu acela de "dizabilitate" și cred că ar trebui să procedăm și noi în consecință.

Vă mulțumesc foarte mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc și eu.

Domnul Brudașca.

Domnul Damian Brudașca:

În primul rând, țin să-l informez pe domnul Buzatu că dizabilitate înseamnă o traducere după ureche a expresiei englezești "disability" și nu este încă încetățenit în limba română, decât, eventual, în niște texte birocratice.

Atrag însă atenția, aici, din nou, asupra unei redundanțe: "Statul acordă alocații de stat". Statul nu poate acorda alte alocații decât de stat. De aceea, având în vedere cine este alocatorul, propun celor care sunt autorii amendamentului admis să fie de acord să scoată sintagma "de stat": "Statul acordă alocații pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap". Pledez pentru rămânerea în continuare a expresiei "cu handicap", întrucât ea se regăsește și în texte străine, în general anglo-saxone.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnule Cazimir.

Domnul Ștefan Cazimir:

Nu fac decât să reiau argumentarea colegului Buzatu. Termenul de "handicap" are o puternică încărcătură peiorativă, pe care nu o putem ignora. Pe de altă parte, vocabularul se îmbogățește continuu cu noi termeni și un antonim posibil, în limba română, al lui "abilitate" este "dizabilitate". Sunt numeroase alte cuvinte în care antonimul este construit cu acest prefix. Ca atare, "dizabilitate" este un cuvânt asimilabil limbii române și deja acreditat într-o serie de lucrări de specialitate.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă rog. Cine mai dorește?

Comisia, vă rog.

Domnul Valer Dorneanu (din loja comisiei):

De acord cu "dizabilitățile"

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Deci comisia este de acord cu dizabilitățile peste tot.

La microfon, domnul Brudașca.

Domnul Damian Brudașca:

Eu am supus atenției dumneavoastră, domnule președinte de ședință, și eliminarea sintagmei "de stat", având în vedere că statul este cel care acordă alocațiile. Deci nu se justifică repetiția respectivă. Este redundantă.

Domnul Dumitru Buzatu (din sală):

Pot fi și private!

Domnul Damian Brudașca:

Stați o clipă, statul nu poate aloca, el, alocații private!

Statul alocă alocații, face alocațiile respective și, deci, nu se mai justifică să spunem "de stat".

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnule Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Cred că formula aceasta "Statul acordă alocații pentru copii" este binevenită. Formula "alocații de stat" este depășită, este o chestiune redundantă și care se inspira, poate, din trecut și formula corectă este: "Statul acordă alocații pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu dizabilități".

Și noi am propus, la textul următor, un termen alternativ "persoane cu dizabilități sau cu nevoi speciale". Dar, în condițiile în care există un consens pentru termenul de "dizabilități", susținem, și noi, acest termen de "dizabilități" propus de către dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? Unanimitate.

Domnule Mardari, aveți cuvântul.

Domnul Mardari are un amendament respins la punctul 13 din proiectul de lege pe care l-am aprobat, dar vrea să și-l susțină, totuși.

Vă rog.

Domnul Ludovic Mardari:

Mulțumesc, domnule președinte.

S-a trecut foarte ușor peste actualul art.41 din Constituția în funcțiune. Constituția în funcțiune prevede, la art.41, alin.2: "Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor".

Comisia de revizuire propune ca terenurile din România să poată fi vândute cetățenilor străini și apatrizilor. După părerea mea, vânzarea ar fi posibilă atunci când venitul pe cap de locuitor al cetățenilor români va fi cel puțin egal cu venitul pe cap de locuitor din Uniunea Europeană.

Formularea amendamentului meu este următoarea. Art.41 se modifică astfel, alin.2 se modifică și va avea următorul cuprins: "Proprietatea privată este garantată și ocrotită, în mod egal, de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor prin moștenire legală, iar prin cumpărare numai când în România venitul pe cap de locuitor va fi cel puțin egal cu venitul pe cap de locuitor din Uniunea Europeană". Bineînțeles, comisia a respins acest amendament, nu a luat în considerare că, datorită sărăciei existente în țara noastră, prețul de vânzare a terenurilor în România ar putea fi cel mai mic din Europa, iar consecințele ar fi total defavorabile nouă.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Colegul nostru cred că nu a citit propunerea legislativă până la capăt, pentru că, dacă făcea acest lucru, observa, în capitolele destinate integrării europene, faptul că acest lucru se va face și potrivit Tratatului de aderare.

În Tratatul de aderare, România va putea face, asemenea altor țări, o precizare cu privire la termenul în care se aplică acest lucru, așa cum a făcut Polonia, Ungaria și acolo vom avea grijă să stabilim un termen, 5 - 6 - 7 ani. În orice caz, nu vom putea stabili, pentru că nu ar fi corect, acea condiție cu corelarea veniturilor.

Vă mulțumesc.

Deci propunem să rămână textul așa cum este.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Dat fiind faptul că am votat punctul 13, de-acum, nu mai supun încă o dată la vot această chestiune.

Domnule Dorneanu, nu mai supunem la vot.

Vă rog, domnule Mardari.

Domnul Ludovic Mardari:

Este valabil ceea ce a spus domnule președinte al Comisiei de revizuire, domnul Dorneanu în condițiile în care în 5, 6, 7 ani venitul pe cap de locuitor în România va fi apropiat de cel din Uniunea Europeană. Contrar, vă dați seama ce se va întâmpla.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc. Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În acest caz am convenit ca acolo unde au fost textele adoptate, amendamentele doar au fost prezentate, ele nemaifiind necesar a fi supuse la vot întrucât s-a adoptat textul comisiei.

Domnule președinte, la pct.59 din amendamentele respinse, la art.46 dar și cel următor care urmează celui pe care l-am discutat anterior, la protecția persoanelor handicapate, prin excelență, trebuie să operăm acum o modificare terminologică, o corelare "protecția persoanelor cu dizabilități" dacă am acceptat termenul, dar amendamentul Partidului Democrat pe care, repet, îl regăsim la pct.59 sună așa, să înlocuim art.46 prezent cu următoarea formulă: "egalitatea de șanse a persoanelor cu dizabilități" și textul propus este următorul: "Persoanele cu dizabilități au garantată egalitatea de șanse cu ceilalți cetățeni. Statul asigură realizarea unei politici naționale de egalizare a oportunităților și de participare socială deplină pentru persoanele cu dizabilități. Drepturile și îndatoririle ce revin părinților și structurilor sunt respectate". Credem că este un text care ar răspunde exigențelor momentului și ar asigura integrarea deplină a acestor persoane, subliniind, repet, principiul egalității de șanse al acestora. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc și eu. Comisia?

Domnul Valer Dorneanu:

Evident sunt de acord cu înlocuirea termenului "persoanei cu handicap" în "persoane cu dizabilități". În ceea ce privește restul textului, credem că el este deja rezolvat și nu putem crea o impresie că am egaliza de data aceasta persoane cu dizabilități cu drepturile și obligațiile celorlalte persoane.

Deci, vă rugăm să mențineți textul actual, dar cu înlocuirea sintagmei "persoane handicapate" cu "persoane cu dizabilități".

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc. Alte observații? Domnule profesor Constantinescu, vă rog.

Domnul Mihai Constantinescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Partidul Democrat vă cere astăzi să votați un lucru imposibil, probabil că, în fine, a reușit să vă convingă că o traducere englezească pe care nu o înțelege poporul român, merită să fie în Constituție și sigur că asta i-a dat avânt ca să vă ceară și mai mult acum, ca să vă ceară și anume că un orb este egal cu un văzător, că o persoană care este șchioapă este egală cu unul care ar merge perfect, are aceeași egalitate de șanse. Este absurd. Dacă are aceeași egalitate de șanse, atunci nu are rost să-l ajut.

Deci, tocmai fiindcă șansele nu sunt egale prin natura lui, mai vrea să fie egalitate de șanse deplină. Bun. Asta este o putere divină care, oricum, nu aparține oamenilor și după părerea mea cu atât mai puțin domnului Boc și Partidului Democrat.

De aceea v-aș ruga foarte mult, haideți să păstrăm cel puțin structura aceasta, texte realiste, nu dorințe fantastice.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc. Dacă mai sunt observații? Dacă nu, supun votului dumneavoastră amendamentul respins al Grupului parlamentar al PD.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Deci, cu 13 voturi pentru, 5 abțineri și 221 de voturi împotrivă, amendamentul a fost respins. Vă mulțumesc.

după art.46 am votat amendamentul UDMR-ului care înlocuiește practic pct.15 din proiectul de lege, trecem în continuare la pct.16 din proiectul de lege. Dacă aveți observații? Dacă nu, supun votului dumneavoastră pct.16 din proiectul de lege.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate. Vă mulțumesc.

În continuare trecem la pct.13 din raportul comisiei cu privire la "amendamente admise". Domnul Brudașca.

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte,

Aș dori să propun plenului și colegilor din comisie următorul lucru. Domniile lor au omis să se refere la situațiile provocate și de asemenea, au uitat sau n-au ținut cont de faptul că în general se vorbește despre calamități, dezastre și sinistre, această categorie de dezastre, nefiind în atenția domniilor lor.

Prin urmare, aș dori să fiți de acord cu următoarea reformulare a părții finale a acestui articol: "Prevenirea consecințelor unei calamități naturale sau provocate, unui dezastru ori ale unui sinistru". Sinistru este în general deosebit de grav, nu există sinistre amuzante ca să putem face o comparație cu ele.

Deci, propun introducerea, după "naturale sau provocate, apoi unui dezastru ori ale unui sinistru". Mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Comisia, domnul președinte Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi, vă rog să observați că am păstrat aproape integral textul actual al Constituției, am înlocuit doar terminologia "siguranță națională" cu "securitate națională", celelalte noțiuni "dezastru", "sinistru" sau "calamități naturale" sunt definiții conforme cu Codul Civil și cu restul legislației interne.

Noi nu am dorit să înlocuim în acest text decât sintagma "siguranță națională" cu "securitate națională".

Domnul Damian Brudașca (din bancă):

Ce facem în condițiile calamităților perfecte?

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Brudașca, vă rog, încă o dată!

Domnul Damian Brudașca:

Eu aș dori să supun, cu respect, atenției domnului Dorneanu faptul că aceste calamități sunt fie naturale, rezultatul forțelor naturii, fie unele care sunt provocate. Ce se întâmplă în situația în care, spre exemplu, iau aleatoriu un exemplu, un dig sau în sfârșit, o instituție de interes, se pune o bombă acolo care afectează viața mai multor indivizi. Nu se iau asemenea măsuri? Asemenea situații nu afectează securitatea națională sau securitatea teritoriului unde se produce respectivul eveniment?

eu cred că ar fi necesar să precizăm, este vorba de consecințele unei calamități naturale, deci, este intervenția forțelor divine sau forțelor supranaturale sau provocate în condițiile în care se întâmplă și evoluția vieții ne demonstrează că trebuie să luăm măsuri și pentru asemenea situații care se pot întâmpla într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Brudașca, calamitățile provocate le încadrăm la un sinistru deosebit de grav, deci, nu văd de ce nu ar fi încadrate acolo.

Domnul Damian Brudașca:

Aș vrea să vă reamintesc că dicționarul explicativ al limbii române menționează că sinistrul înseamnă calamitate sau dezastru, deci, este oricum o exprimare redundantă.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule președinte, vă mențineți punctul de vedere? Da. Supun votului dumneavoastră pct.13 de la "amendamente admise" cu adăugirea pe care a făcut-o domnul Stan și Titu Gheorghiof.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 28 de voturi împotrivă, o abținere și 210 pentru, pct.13 a fost admis. Deci, pe cale de consecință, amendamentul domnului Brudașca a fost respins.

Domnule Vasilescu vă rog.

Domnul Valentin Vasilescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Noi nu am votat împotrivă din spirit de frondă sau pentru că nu am fi de acord cu colegii noștri, dar vă reamintesc și dânșii cunosc și drept dovadă au amintit mai târziu, mai în spate, undeva la un alt amendament, că, cunosc acest termen, ce înseamnă acest termen de "securitate națională". Și vă reamintesc, securitatea națională include și siguranța națională și ordinea publică și apărarea, iar modul în care a fost trecut aici "apărarea securității naționale, a ordinii", atâta timp cât ordinea este inclusă în securitate, este o greșeală de formulare, zic eu, pe care o putem lăsa așa cum a fost anterior, adică dacă comisia a spus "apărarea siguranței naționale, a ordinii publice" era foarte corect.

Aici, noțiunea de "securitate" a fost introdusă să spunem așa, doar de formă sau ca să ne aliniem la anumite principii, dar era mai corect așa cum a stabilit-o comisia, zic eu.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Vasilescu, este tardiv, intervenția dumneavoastră este tardivă. Acum am votat termenul de "securitate națională", este schimbat și de CSAT, este altă terminologie.

Domnul Valentin Vasilescu:

Era de corectitudine, putem lăsa așa și putem să...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Este părerea dumneavoastră, deci, vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Trecem la pct.17 din proiectul de lege care se referă la alin.2 al art.49. Dacă aveți observații? Domnul Ștefan Cazimir. Vă rog.

Domnul Ștefan Cazimir:

Alin.2 al art.49 este propus sub această formă: "restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie făcută în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății". Mi se pare că, pentru o mai bună adecvare a limbajului în sens juridic, am putea înlocui enunțul "să fie făcută în mod nediscriminatoriu" cu "să fie aplicată în mod nediscriminatoriu".

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Comisia? Este de acord comisia. Alte observații dacă aveți? Dacă nu, supun votului dumneavoastră pct.17, adică alin.2 al art.49 cu modificarea propusă de domnul Ștefan Cazimir.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 28 de voturi împotrivă, nici o abținere și 211 voturi pentru articolul a fost aprobat.

Trecem în continuare la pct.18 din proiect, prin care art.51 se abrogă. Dacă aveți observații sau...?

Domnul Văsălie Moiș (din bancă):

Nu se abrogă, că a fost mutat în altă parte. S-a mutat în altă parte, nu se abrogă, prevederile au fost preluate de alt articol.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Aici, la mine scrie "se abrogă". Deci, l-am votat în altă parte, vorba domnului Moiș.

Cine este pentru pct.18? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 28 de voturi împotrivă, o abținere și 209 voturi pentru, pct.18 a fost aprobat.

În continuare, trecem la pct.19 din proiectul de lege și ne oprim la amendamentul admis de la pct.14 din raport, capitolul "Amendamente admise" în care comisia a admis un amendament al Guvernului și al domnului deputat Ioan Timiș, deci, pct.14 din raport. Dacă aveți observații? Nefiind, supun votului dumneavoastră pct.14 din capitolul "Amendamente admise".

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu o abținere, 27 de voturi împotrivă și 209 pentru, pct.14 a fost aprobat.

În continuare avem pct.15 din raport la capitolul "Amendamente admise". Domnul Brudașca. Vă rog.

Domnul Damian Brudașca:

Tot de reformulare, domnule președinte, dați-mi voie să propun o inversare în sensul următor: "În condițiile legii organice, cetățenii pot fi încorporați de la vârsta de 20 de ani și până la vârsta de 35 de ani inclusiv, cu excepția voluntarilor". Dacă nu se precizează acest "inclusiv" rezultă că posibilitatea încorporării este până cel mult la vârsta de 34 de ani, pentru că 35 de ani este limita maximă care se precizează aici.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc. Vă rog domnule Chiliman.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Cred că ne batem un fel de cuie în talpă cu alineatul acesta 3 și vă spun de ce cred că facem lucrul acesta.

Alin.2 spune: condițiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică. Aici vin și pomenesc de cetățeni care pot fi încorporați de la vârsta de... până la vârsta de..., cu excepția nu știu ce. Or, noi ne îndreptăm, cel puțin așa bănuiesc eu, către o armată de profesioniști și cred că trebuie să lăsăm alin.2 așa cum este și să nu mai introducem alin.3, pentru că dacă se stabilesc prin lege organică, acolo se spune și vârsta și de la ce vârstă și cum este cu voluntarii și cum este cu profesioniștii ș.a.m.d. și cred că nu o să ne apucăm să mai modificăm articolul acesta din Constituție peste 2 ani de zile dacă trecem la o armată de profesioniști.

Eu aș propune să nu ne batem cuie în talpă cu acest alin.3. Cred că face mai mult rău. Vom fi obligați peste 2-3 ani de zile să-l scoatem.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule președinte Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi, trecerea la o armată profesionistă se va face într-o perioadă etapizată în timp, cred că toți puteți să înțelegeți acest lucru, nu se poate realiza dintr-o dată. Și atunci, precizarea aceasta din alin.1 "condițiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică", tocmai aceasta s-a dorit ca prin lege organică să se stabilească modalitatea în care se va realiza tranziția de la armata actuală la armata profesionistă. Dacă noi nu punem acest text de la alin.3 s-ar putea ca prin lege organică să se depășească restricția de acum, care este între 20 și 35, din Constituție și atunci am intrat sub imperiul interdicțiilor de la art.148 care îngrădește posibilitatea limitării drepturilor fundamentale ale omului.

Deci, alin.3 de acum trebuie preluat practic din actuala Constituție pentru a nu permite ca prin lege organică să se stabilească o altă limită de vârstă pentru încorporare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc. Domnul Chiliman. Vă rog.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

dacă prin lege organică se stabilesc lucruri care contravin unui articol din Constituție, ce se întâmplă?

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Ce stabilesc, asta-i problema.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Trebuie să nu se poată stabili.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Ăsta este rostul textului domnule Chiliman.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Mie mi se pare că textul acesta, vă spun, este superfluu în Constituție. Legea organică trebuie să stabilească niște lucruri și acolo se stabilesc, iar dacă în Constituție sunt anumite limite mai încolo care trebuie să fie respectate, să fie respectate. Trebuie chiar să băgăm textul respectiv? Numai prin prima frază acolo se spune clar că în armată, cei care vin, vin ca fiind chemați de stat, nu?

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Chiliman, vă rog acuma, totuși vă lămuriți la microfon cu...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

cuvântul încorporare presupune o obligație. Deci, armata de profesioniști presupune nu o obligație, aici este problema. Ar trebui să eliminăm cuvântul "încorporați" în cazul acesta și să găsim o altă formulă. Mie mi se pare că ne băgăm, vă spun, în Constituție o prevedere pe care va trebui să o eliminăm peste ceva timp, peste 2, 3 ani de zile. Nu știu dacă este bine să facem lucrul acesta. Cuvântul "încorporare" este o obligație.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Boc și pe urmă domnul Ráduly.

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnul profesor Dorneanu a explicat cred că extrem de sintetic și de precis poziția comisiei, pe care o susțin și eu, pe două argumente. Prin acest text de la art.52 este clar că în viitor nu vom mai avea o barieră constituțională pentru eliminarea stagiului militar obligatoriu. Lucrul acesta l-am stabilit.

2. Domnul profesor Dorneanu spunea foarte bine că avem o garanție cu privire la un drept al cetățenilor ca aceștia, printr-o lege organică, să nu poată fi încorporați până la 40 de ani, până la 50 de ani, pentru că ar exista această posibilitate dacă noi nu menținem în continuare o garanție constituțională.

Art.148 alin.2 spune că dispozițiile prezentei Constituții nu pot afecta drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor sau garanțiile acestora. Dacă am accepta eliminarea textului propus de dumneavoastră, ar însemna să înlăturăm o garanție constituțională, ceea ce ar intra în contradicție flagrantă cu art.148 alin.2 din Constituție.

Iată de ce credem că menținerea în continuare a acestui text este benefică, stagiul militar rămâne facultativ după revizuirea Constituției și am pus aici un text ca, cu excepția voluntarilor, în cazul în care cineva chiar dacă are mai mult de 35 de ani, dar dacă dorește să facă armată profesionistă, să poată fi încorporat, dar pentru ceilalți care nu doresc să facă armată, repet, să nu existe niciodată posibilitatea de a fi încorporați peste vârsta de 35 de ani. Termenul de încorporare nu are nimic și nu înseamnă stagiul militar obligatoriu, dacă aceasta este temerea.

Am discutat în comisie cu reprezentanții Ministerului Apărării Naționale, cu toți membrii comisiei și toată lumea a fost de acord că actualul text constituțional nu mai impune stagiul militar obligatoriu și nici o conotație cu privire la acesta. De aceea, cred că textul comisiei este corect.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumesc. Domnul Ráduly.

Domnul Ráduly Róbert Kálman:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

M-aș adresa prima dată dumneavoastră, domnule președinte, și aș dori să vă felicit pentru modul larg în care conduceți ședința, aș spune chiar foarte larg, pentru că totuși dezbatem Constituția României. Nu mi se pare normal, nici firesc, pentru că nu am început dezbaterea acestei Constituții de 2 zile sau de 8 zile ca cineva acum să vină să citească în plen raportul sau proiectul de modificare și să apară la microfon cu amendamente de fond care nu au fost depuse, nici măcar cu amendamente de redactare, pentru că toată lumea avea posibilitatea ca de la bun început, prin grupurile parlamentare, să-și susțină, să-și promoveze ideile, după aceea să depună amendamente, să citească din timp, să fie informat, nu dezbatem un proiect de lege oarecare care poimâine poate fi modificat printr-o ordonanță. Dezbatem totuși Constituția și nu mi se pare firesc să vină oricine să elimine un punct, fie 523, pentru că a susține că nu mai este nevoie de la acest microfon, înseamnă amendament de fond, de eliminare a unui articol care există deja.

Drept urmare, v-aș ruga, domnule președinte, pentru seriozitatea și rigurozitatea textului și a dezbaterii să încercăm să intervenim numai asupra amendamentelor, să ne pronunțăm asupra acelor texte și să ne susținem textele pe care le-am depus în timp, nu, nici măcar amendamente de redactare, pentru că veți vedea la final un amendament care este făcut pe picior, negândit, decât de două, trei persoane, chiar distinși, foarte distinși juriști, poate să ducă la contrariul ca efect decât dorim noi.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumesc, domnule Róbert Ráduly.

Supun votului dumneavoastră pct.15. Domnule Brudașca, vă rog. Domnul Brudașca, după care urmează domnul Chiliman. Vă rog.

Domnul Damian Brudașca:

Deci, eu am supus atenției comisiei o inversare și includerea acestui cuvânt "inclusiv". Vă rog să îi consultăm dacă sunt de acord cu modificarea pe care am propus-o.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Dorneanu, vă rog.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi, tehnica legislativă are totuși regulile ei și deși urmărește respectarea exactă a limbii române, în terminologia juridică, niciodată nu se începe cu "în condițiile legii se va face așa..." întotdeauna se dă reglementarea și apoi în final, "în condițiile legii".

Domnul Damian Brudașca (din bancă):

Ce facem cu "inclusiv"?

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulțumesc. Domnul Chiliman.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Un coleg mai tânăr, adineaori, a spus că în plen nu se pot introduce amendamente de fond cum ar fi eliminarea. Este într-o oarecare eroare, pentru că procedura prin care se votează această modificare, această revizuire a Constituției, este o procedură atipică. A venit un text de la comisie, la textul acesta s-au făcut amendamente, unele au fost primite, unele nu au fost primite. Amendamentele primite, pentru că de ele este vorba, nu au mai putut să primească alte amendamente din partea celor care suntem aici în sală. Și eu rămân la părerea că o lege și cu atât mai mult legea de bază trebuie să fie votată într-o formă cât mai bună în așa fel încât cei care o vor citi și vor încerca să o înțeleagă să aibă în față un text corect.

Cred că intervenția domnului deputat care a încercat să bage un pumn în gură celor care vor să scoată o lege mai bună este neavenită datorită modului în care s-a admis ca procedură dezbaterea acestui proiect.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulțumesc, domnule Chiliman.

Domnul Brudașca, vis-á-vis de chestiunea cu "inclusivul", statistic, când se spune până la 35 de ani, înseamnă 35 de ani împliniți, nu 34.

Supun votului dumneavoastră pct. 15 din raportul cu amendamente admise.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu o abținere, 28 de voturi împotrivă și 209 pentru, pct.15 a fost aprobat.

Trecem în continuare la pct.20 din proiectul de lege. Dacă aveți observații. Domnul Moiș.

Domnul Văsălie Moiș:

Grupul nostru are un amendament la art.55, în sensul eliminării din text a trimiterii la adjuncții Avocatului poporului. Rațiunea: acest text constituțional, art.55, reglementează două aspecte: pe de o parte, instituția Avocatului poporului, și, pe de altă parte, funcția de avocat al poporului. Instituția presupune Avocatul poporului cu adjuncții, cu toți funcționarii, toată instituția, iar funcția presupune Avocatul poporului.

Din punctul nostru de vedere, și-mi cer scuze profesorului Muraru, senzația a fost că această reglementare a fost făcută intuitu personae.

Suntem de acord să fie reglementată funcția de avocat al poporului, dar nu suntem de acord să se prindă într-un text constituțional și adjuncții Avocatului poporului.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

La ce amendament vă referiți, domnule Moiș?

Domnul Văsălie Moiș:

Este vorba de art.55, amendamentul pe care l-am depus.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Ce punct este în raport?

Domnul Văsălie Moiș:

64.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

64. Vă mulțumesc.

Domnul Văsălie Moiș:

L-ați găsit, domnule președinte, da?

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Eu l-am găsit. Nu vedeam treaba cu adjuncții, de asta...

Domnul Văsălie Moiș:

Da. Revenind la amendamentul nostru. Suntem de acord să se reglementeze activitatea instituției "Avocatul poporului", să se prevadă drepturile și incompatibilitățile avocatului poporului, dar să nu agățăm printr-un text constituțional obligativitatea adjuncților "Avocatului poporului". Numărul adjuncților, specialitatea acestora și ce funcții urmează să îndeplinească, de ce să răspundă, sunt reglementată prin legea organică, alin.3: "Organizarea și funcționarea instituției "Avocatul poporului" se stabilesc prin lege organică.

Așadar la alin.1 și la alin.2, propunem eliminarea trimiterii la adjuncți. Rămâne instituția "Avocatul poporului" și funcția de avocat al poporului. Nu ne apucăm să reglementăm și problemele adjuncților, pentru că atunci ar trebui la toate ministerele, la toate funcțiile să discutăm și de șeful instituției și de adjuncți.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Comisia.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mărturisesc că nu l-am prea înțeles pe colegul meu pentru că la amendamentul 64, susținut de dânsul, de fapt se împotrivește unor precizări strict necesare în legătură cu compatibilitățile sau incompatibilitățile avocatului poporului. Și aici chiar am senzația că este o notă personală, însă trebuia să facem această precizare pentru că acum incompatibilitățile pentru funcția de avocat al poporului erau mult mai drastice decât celelalte, nefiind cuprinse nici măcar activitățile didactice. Și atunci, a fost necesară o precizare care să pună în concordanță incompatibilitățile celorlalte funcții cu ale avocatului poporului.

Cât privește precizarea avocaților adjuncți, iarăși am o mică nedumerire. Toată lumea dorește întărirea autorității avocatului poporului, toată lumea își dă seama că un singur ombusman este insuficient pentru a cuprinde vastitatea problemelor cu care se confruntă această instituție extrem de importantă pentru apărarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor, dar când noi dorim să aducem o îmbunătățire, spunem că nu e nevoie în Constituție să instituționalizăm avocații adjuncți ai poporului.

Eu cred că este nevoie și de un semnal politic extrem de favorabil pentru creșterea autorității acestei instituții, pentru creșterea importanței ei, pentru eficientizarea activității. De aceea, nu este inutilă precizarea constituțională că avocatul poporului poate avea adjuncți.

Va fi de menirea legii organice să stabilească domeniile acestora și atribuțiile lor.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulțumesc.

Domnul Moiș.

Domnul Văsălie Moiș:

Doamnelor și domnilor colegi,

Vă cer scuze că s-a înțeles greșit amendamentul nostru. Nu avem nimic cu instituția Avocatului poporului, din contră, am susținut-o. Ea a fost reglementată în Constituția de la 1991 și cu sprijinul subsemnatului, ca parlamentar la acea vreme.

Contăm în continuare pe această instituție. Ceea ce ne deranjează pe noi este cuprinderea într-un text constituțional a prevederii "adjuncții avocatului poporului sunt specializați pe domenii de activitate". Nu este de esența Constituției să reglementeze un astfel de domeniu, să prevedem într-un text constituțional că adjuncții avocatului poporului sunt specializați pe domenii de activitate. Legea organică este cea care urmează să detalieze activitatea acestei instituții, structura organizatorică, obligații și toate celelalte.

Din contră, am o considerație deosebită pentru profesorul Muraru. Dar profesorul Muraru nu înseamnă că va rămâne definitiv și pentru totdeauna avocatul poporului. Noi reglementăm o instituție, nu pregătim o instituție pentru o persoană. Încă o dată îi cer scuze profesorului Muraru. Am toată considerația pentru dânsul, dar astăzi discutăm despre Constituția României, care trebuie să reziste și este un text constituțional inutil.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Domnul Bolcaș.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnilor colegi,

S-a preluat această instituție a Avocatului poporului din sisteme constituționale străine. Poate s-a făcut bine, poate s-a făcut rău, și acum trebuie să cumpănim. Până la ora actuală nu s-a dovedit o instituție eficientă, ultimul raport ce ne-a fost înfățișat s-a referit la circa 700 de petiții care au fost rezolvate într-un an de zile.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Bolcaș, aveți un amendament, sau acum dumneavoastră discutați instituția Avocatul poporului?

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

La amendament. Numai la amendament, domnule președinte!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog!

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

În aceste condiții, apare pragmatic absolut inutil prevederea unor adjuncți specializați, la un ritm de activitate pe care-l cunoaștem. Nu trebuie să mai afirm în public - dar e bine s-o fac - respectul pe care îl am pentru colegul, profesor Muraru, dar vreau să spun că eficientizarea activității și structurarea ulterioară a instituției, ulterioară spun, după eficientizare, depinde în primul rând de domnia sa.

În aceste condiții, evident că prevederea în textul constituțional este inutilă.

La amendament a fost punctul meu de vedere.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În primul rând, din nefericire, amendamentul colegilor de la P.R.M. nu este la art.55 alin.1. La art.55 alin.1 se face mențiunea cu privire la faptul că adjuncții avocatului poporului sunt specializați pe domenii de activitate.

Deci, amendamentul formulat nu este la alin.1, este la alin.2. Iar referirea cu privire la adjuncții care sunt specializați se află la alin.1, din punct de vedere procedural.

Amendamentul de la pct.64 este la alin.2, amendamentul P.R.M, domnule Moiș, nu?

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Așa este, dar nu ne-am mai formalizat acum.

Am o rugăminte, vă puneți de acord nu la microfon...

Domnul Emil Boc:

Noi avem raportul. În raport nu figurează nici un fel de amendament la alin.1. Asta este sub raport procedural, dar e bine să ne punem de acord.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Aici era și nedumerirea mea, domnule Boc, de-asta am avut probleme! Spuneți!

Domnul Emil Boc:

Pe fond însă nu putem fi de acord cu aprecierea formulată de domnul deputat Bolcaș, pentru că această instituție a Avocatului poporului, și acum nu discutăm de persoane, este extrem de utilă și necesară în sistemul politic românesc, și-a demonstrat utilitatea și viabilitatea. Aș vrea doar să vă amintesc pozițiile exprimate de Avocatul poporului cu privire la bugetul asigurărilor sociale de stat, la problema administrării banilor din sănătate, au fost poziții extrem de curajoase în sistemul politic românesc, pe care nu le-a exprimat nici o altă entitate publică, iar numărul în creștere al cererilor adresate Avocatului poporului demonstrează faptul că această instituție este credibilă și este din ce în ce mai bine cotată pe scena politică românească, în condițiile în care n-am avut o tradiție a unei asemenea instituții în România, iar necesitatea specializării pe domenii a avocaților poporului este absolut necesară.

Amintiți-vă că avem nevoie de un avocat al copilului, am tot discutat și discutăm despre acest lucru. Dacă noi nu facem această modificare constituțională, nu vom putea avea temeiul, după aceea, prin care unul dintre adjuncții avocatului poporului să fie specializat în problemele copiilor. Am dat un exemplu. Mai sunt și alte domenii. Militarii, de exemplu, cum este în alte sisteme, dar nu știu dacă la noi va fi necesar.

Deci trebuie să creăm temeiul constituțional ca această instituție să se extindă și să răspundă nevoilor cetățenilor, pentru a da posibilitatea ca pe domenii de activitate să urmărim respectarea drepturilor și libertăților cetățenești în raporturile pe care cetățenii le au cu administrația și cu puterea în ansamblu.

Iată de ce trebuie să susținem acest amendament.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulțumesc.

Domnul Mihai Constantinescu.

Domnul Mihai Constantinescu:

Bineînțeles că n-o fac pentru domnul Moiș. Dânsul a fost membru al Adunării Constituante. O fac însă pentru cei care n-au fost. Atunci instituția n-a putut fi croită cum trebuie. N-a putut fi croită cum trebuie mai ales datorită unei opoziții foarte greu de înțeles, dar extrem de violentă și extrem de fermă, a Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat, care a insistat în toate felurile ca această instituție să nu apară. Văd că acum rolul de atunci este luat de P.R.M. Mă rog! Așa se întâmplă în istorie. Rolurile pendulează.

Și greșeala care atunci nu s-a putut corecta datorită faptului că P.N.Ț.C.D. s-a opus cu o violență greu, comparabilă numai cu opoziția sa la Curtea Constituțională, dar parcă și mai violentă a fost aici, greșeala aceea, dacă n-o corectăm astăzi, nu înțeleg de ce revizuim Constituția. Pentru că Avocatul poporului, e adevărat, este o instituție europeană. N-a fost o instituție în cadrul regimului nostru politic dinainte de '89, dar ea se caracterizează peste tot în Europa prin faptul că există avocați ai poporului specializați. Că există, cum v-a spus domnul Boc, de avocatul poporului pentru copii, asta e altceva. Dar mai există pentru penitenciare, pe diferite domenii, ele se pot schimba. Deci, din acest punct de vedere, ideea de a-l trece numai pe temeiul legii organice, este un lucru practic imposibil. Eu trebuie să am, în ce privește Avocatul poporului, o concepție constituțională, e absolut necesară, pentru că funcția principală a Avocatului poporului că este o garanție constituțională a drepturilor și libertăților.

Această garanție atunci n-a putut să fie bine configurată și ar fi păcat să pierdem astăzi ocazia de a o configura așa cum este ea în general în lume și în așa fel încât să nu i se mai se poate aduce învinuirea care i s-a adus, și care în parte are dreptate, că nu și-a dovedit suficient eficiența.

Evident că nu și-a dovedit suficient eficiența, dar nu uitați că e imposibil să-ți dovedești eficiența dacă ești împiedicat s-o faci. Or, tocmai asta încercăm să facem prin această revizuire, ca aceste piedici să fie înlăturate. Și una din piedicile fundamentale este lipsa de specializare.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulțumesc.

Domnul Bolcaș.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte,

Apreciez în mod deosebit contribuția specialiștilor la dezbaterile noastre. În același timp, le aduc mulțumiri pentru problemele tehnice pe care le rezolvă împreună cu noi, dar dați-mi voie să protestez și vă solicit în mod formal ca să nu îngăduiți ca domniile lor să se pronunțe în probleme politice.

Forul de dezbatere politică rămâne Parlamentul și este circumscris numai parlamentarilor.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulțumesc și eu.

Alte observații dacă mai sunt. Domnul Cristian Dumitrescu.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Referitor la intervenția distinsului antevorbitor, aș dori să spun și eu că dacă ne aflăm la discuții în legătură cu textele, nu trebuie să ne referim la fond. Și domnia sa, ca un distins jurist, știe foarte bine acest lucru.

Vreau să insist asupra necesității acestui text, și nu altfel decât din experiența pe care am parcurs-o împreună. În fosta legislatură, mă aflam în Senat când a fost această instituție pusă în operă, cu foarte mare întârziere.

De asemenea, doresc să rememorez faptul că această instituție a început să funcționeze cu mari dificultăți. La început nu a avut sediu, mai târziu funcționarea și schema de funcționare au fost aprobate cu dificultate și așa mai departe.

Or, părerea noastră a fost atunci, în legătură cu aceste dificultăți, că textul constituțional era insuficient de explicit pentru a contura instituția ca atare, fiind practic numai enumerată ca instituție, de fapt acesta este subiectul și, bineînțeles, spunând modalitatea prin care este înființată instituția și cine desemnează Avocatul poporului.

Din acest punct de vedere, consider că de aceea modificăm astăzi Constituția, de aceea ne aflăm la acest moment al reconsiderării anumitor aspecte legate de funcționarea sau funcționabilitatea Constituției, pentru a îndrepta lucrurile. Or, acest lucru îl facem astăzi.

Iată unul din motivele, alături de cel pe care-l menționam pentru a nu știu câta oară și ieri, care este viziunea noastră cu privire la integrarea în Uniunea Europeană, de armonizare și punere în concordanță a realității, după o perioadă de aproape 12 ani, cu textul ca atare.

Deci nu este extensiv textul față de noțiunea însăși, ci este explicativ și cred că este binevenit în această formulare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Moiș.

Cine este pentru? Stimați colegi, votăm. Cine este pentru amendamentul domnului Moiș? Nici dumneavoastră nu-l susțineți, domnule Moiș!?

Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 28 de voturi pentru, 11 abțineri și 192 voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră punctul 20 din proiectul de lege.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 28 de voturi împotrivă, 211 pentru, pct.20 a fost aprobat. Vă mulțumesc.

Trecem, în continuare, la pct.21 din proiectul de lege. Dacă până aici aveți observații sau amendamente respinse la care vreți să faceți referire.

Nefiind, supun votului dumneavoastră pct.21 din proiectul de lege.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 28 voturi împotrivă, 211 pentru, pct.21 a fost aprobat.

Stimați colegi, eu nu pot conversa cu dumneavoastră în maniera asta. Aveți vreo problemă, veniți la microfon.

V-am întrebat dacă aveți amendamente respinse, dacă aveți de comentat, n-ați avut de comentat, trecem la pct.22 din proiectul de lege. Trebuie să aveți în față trei materiale: proiectul de lege, capitolul de amendamente respinse și capitolul de amendamente admise. Și eu de fiecare dată fac referire la punctul la care mă refer. Acum mă refer la pct.22 din proiectul de lege.

Vă rog, domnule Chiliman, aveți 30 de secunde.

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Este o chestiune de procedură. Materialele astea au fost întocmite într-un mod foarte complicat, dacă vreți, cam așa, cu scărpinatul. (Arată semnificativ.)

Și se lucrează foarte greu pe ele. Lucrându-se greu pe ele și trebuind să sărim de la unul la altul, o să vă rugăm ca de câte ori se trece la un punct să așteptați puțin, nu să îl supuneți imediat la vot, ca să vedeți dacă intervine cineva. Pentru că e într-adevăr greu să lucrezi pe ele. În mod normal trebuia să se refacă un material cu tot textul, cu amendamentele admise în faza a doua de amendamente, în așa fel încât să le știi toate care sunt și amendamentele respinse să rămână numai ele pe o listă, eventual separată.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Domnule Chiliman, v-am întrebat foarte clar dacă sunt amendamente respinse la care vreți să faceți referire înainte de a supune la vot și voi face acest lucru în continuare.

Domnul Dorneanu. După care domnul Meșca.

Domnul Valer Dorneanu:

Aș vrea să-i dau un răspuns distinsului nostru coleg Andrei Chiliman. Deci noi nu suntem în procedura de dezbatere a unei legi, a unui proiect de lege care să fie dat unei comisii permanente și care să facă raportul obișnuit. Suntem în dezbaterea propunerii legislative de modificare a Constituției.

N-aveam cum să refacem propunerea inițială, incluzând deja în textul legii, fără ca textele amendamentelor să fie omologate de către dumneavoastră, să le punem deja în propunerea legislativă.

Este foarte fluent dacă avem puțină bunăvoință să urmărim în paralel propunerea legislativă, amendamentele admise și amendamentele respinse, să parcurgem această propunere.

Repet, nu suntem într-o procedură obișnuită la un proiect de lege oarecare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Meșca. Vă rog!

Domnul Sever Meșca:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu sunt în situația neplăcută de a avea un amendament respins la art.59 alin.2 al Constituției. Am fost foarte atent la ceea ce ați spus dumneavoastră și așteptam, pentru că înaintea mea mai sunt două-trei amendamente respinse ale U.D.M.R.-ului, așteptam să se pronunțe domniile lor, ca după aceea să cer cuvântul, să intervin pe art.59 alin.2.

De aceea, vă rog să aveți amabilitatea ca de fiecare dată să faceți referire și la poziția dumneavoastră din lege, dar și la poziția din amendamentele respinse și amendamentele acceptate, în așa fel încât fiecare să poată urmări cu ușurință dacă s-a ajuns la un amendament pe care eventual l-a făcut.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Meșca, dacă-mi permiteți! De fiecare dată am atras atenția, am făcut pauze inconștient. Chiar m-am uitat la dumneavoastră, că văzusem că aveți un amendament, și am fost convins că ați renunțat la el, cum a renunțat domnul Timiș sau alți colegi de-ai noștri. Pentru că mai sunt colegi care au avut amendamente respinse, domnul Dobre, de la liberali, și domnia sa, care nu și le-au susținut. De-asta mă uit în sală.

Domnul Sever Meșca:

De acord. Domnule președinte, s-a sărit de la Avocatul poporului, care era la art...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Asta era ordinea firească. Am întrebat: sunt amendamente respinse pe care vreți să le susțineți? Vreți să vă întreb nominal pe toți?

Domnul Sever Meșca:

Domnule președinte,

Să nu ne inflamăm. Problema era că înaintea mea erau două sau trei amendamente...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Problema care este? Vă rog să spuneți problema care vă doare, domnule Meșca. Ce era înaintea dumneavoastră, după, nu contează. Deci, care este problema care vă doare? Amendamentul de la pct.61, da?

Domnul Sever Meșca:

Nu. Problema care mă doare este amendamentul la art.59 alin.2 din Constituție.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Unde este respins? La ce punct din capitolul "Amendamente respinse"?

Domnul Sever Meșca:

La 69.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mai aveți unul și la 61. Deci nu la el faceți referire?

Domnul Sever Meșca:

La 61 s-a rezolvat printr-un articol care a fost votat și am înțeles acest lucru și n-am mai intervenit.

Deci, sunt la pct.69, la art.59 alin.2, unde am un amendament.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă rog susțineți-l! N-am ajuns la 69. De-asta nu înțeleg.

vă rog, domnule Meșca, susțineți-l!

Domnul Sever Meșca:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Permiteți-mi să susțin un amendament care probabil că va produce multe discuții și care îmi va atrage și multe antipatii. Pur și simplu la acest art.59 alin.2 din Constituție, eu am solicitat eliminarea. Acest alineat se referă pur și simplu la reprezentarea minorităților din Parlament.

Vreau de la început să spun că nu am nici o problemă specială cu minoritățile sau cu colegii pe care îi avem în Parlament și care aparțin minorităților. Sunt toți oameni cu totul și cu totul respectabili care își fac datoria foarte bine, dar constatăm cu toții că această problemă care datează din 1992 a ajuns să aibă niște dimensiuni și niște aspecte inacceptabile pentru cei care respectă logica și care respectă, până la urmă, democrația, adică dreptul celor mulți.

La ce mă refer, în speță? În 1992, sub impresia admiterii în Consiliul Europei, care urma să vină și a și venit în 1993, printr-un exces de zel legislatorii au introdus în Constituție această prevedere ca fiecare organizație culturală a minorităților să fie în mod automat reprezentată în Parlament dacă realizează un număr minim de voturi, în pofida faptului că pentru cetățenii care nu aparțineau minorităților era nevoie de niște praguri destul de mari pentru realizare.

În 1992, la alegerile din 1992, au existat 13 reprezentanți ai minorităților aleși în Parlament cu 1500 și așa mai departe voturi, mult mai puțin decât era media pentru cetățenii de etnie română.

În 1996, numărul de reprezentanți ai minorităților în Parlament a ajuns la 15. Anumite minorități au început să se divizeze special pentru ca să poată să trimită fiecare câte un reprezentant în Parlament. În anul 2000, s-a ajuns la 18 reprezentanți ai minorităților în Parlament. Tot așa, s-a produs o diviziune a minorităților prin sciziparitate, în așa fel încît să fie cât mai multe structuri care să poată să trimită în Parlament câte un reprezentant.

Vă atrag atenția tuturor, stimați colegi, că în urma recensământului recent, au apărut noi minorități în țara românească, printre care minoritatea ceangăiască și minoritatea chineză. În felul acesta, există o perspectivă foarte serioasă ca la următoarele alegeri să avem 30 sau 40 de reprezentanți ai minorităților în Parlament, și nimeni nu le va putea opri să recurgă la o prevedere constituțională, așa cum se află ea acum.

Eu spun că această prevedere constituțională este ilogică. Mai mult decât atât, există câteva articole în Constituție, așa cum a fost ea concepută din 1991, care se bat cap în cap, se contrazic.

Într-un articol al Constituției se clamează că toți cetățenii României sunt egali și că nu există nici o discriminare, nici o deosebire de nici o natură între ei, ca puțin mai târziu să se spună că pentru cetățenii minorităților se poate intra în Parlament, chiar dacă nu se realizează pragul.

Eu apelez la gândirea dumneavoastră, la logica dumneavoastră, la respectul dumneavoastră pentru cifre și pentru ceea ce până la urmă înseamnă democrație, adică puterea celor mulți, să regândiți această prevedere a Constituției, care nu mai există în nici o altă Constituție, din câte știm noi, și să respingeți această prevedere a Constituției, adică să perfecționăm Constituția din 1991, care a fost așa cum a fost făcută, în perspectivele acelea, când trebuia să demonstrăm că la noi nu există nici o problemă cu minoritățile, ci că, dimpotrivă chiar, le-am acordat mult mai mult decât ar accepta orice alt stat din lume să acorde minorităților naționale.

Încă o dată vreau să vă spun că am cea mai mare stimă pentru colegii noștri care sunt aici în Parlament. Pot să spun că toți colegii care reprezintă minoritățile în Parlament ar putea foarte bine să reprezinte orice partid politic și că nimănui nu i s-ar face vreo obstrucție ca să intre într-un partid politic. Nu cred că un coleg cum este Dorel Dorian sau cum e stimabila Ileana Stana Ionescu nu și-ar găsi loc în oricare partid politic. Eu cred că minoritățile etnice nu au vocație politică, ele trebuie să se ocupe de problemele culturale și problemele lingvistice.

Din cauza aceasta, vă rog să analizați foarte bine această propunere, și mă adresez plenului care până la urmă este decidentul suprem în ceea ce ne privește, cu rugămintea de a elimina din Constituție această prevedere a reprezentării automate, cu numai 1.500 de voturi, a minorităților. Pentru că până la urmă nici minoritățile nu au prea mult de câștigat, au de câștigat câțiva lideri ai acestor minorități care până la urmă puteau să intre în Parlament și pe listele partidelor politice.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Wittstock.

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Domnule președinte,

Stimate colege,

Stimați colegi,

Evident, Grupul parlamentar al minorităților naționale nu poate fi de acord cu acest amendament al domnului deputat Sever Meșca, pentru eliminarea art. 59 alin. 2 din Constituție.

Ne însușim pe deplin argumentul de respingere a amendamentului, cuprins în raport: "Reprezentarea organizațiilor minorităților naționale este una din cuceririle Revoluției din decembrie 1989, iar eliminarea sa ar avea semnificația unei evoluții negative a regimului politic, de natură a crea artificial situații conflictuale și este contrară art. 6 din Constituție".

Evident, domnul deputat Meșca are dreptate când observă această evoluție, creșterea numărului minorităților reprezentate în Parlamentul României.

Grupul nostru parlamentar crede că aici ar trebui să intervină anumite reglementări, dar nu prin eliminarea acestui articol, eventual prin adoptarea unei legi a minorităților naționale, a unui statut al minorităților naționale, unde să fie definit termenul de minoritate națională, unde să apară criteriul istoric al prezenței unui grup etnic pe teritoriul României, unde să fie enumerate minoritățile naționale, unde să se facă deosebirea între minorități naționale și "..

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Wittstock, o să facem o adăugire în Legea electorală în legătură cu minoritățile naționale tradiționale.

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Nu vreau să lungesc, vreau doar să spun că grupul nostru parlamentar respinge acest amendament.

Mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Mi-ar fi plăcut ca distinsul nostru coleg să renunțe la acest amendament, mi-ar fi plăcut să nu aud un discurs pe care l-a pronunțat aici și nici să fi scris acea carte intitulată "Democrația etnică".

Sunt de-a dreptul uimit că după 1989, când minoritățile au fost incluse în toate organismele revoluționare de atunci, și acest lucru a fost privit de toată comunitatea internațională ca un factor de mare progres, aș fi vrut ca atunci când minoritățile naționale au pornit alături de noi în reconstruirea societății, în reclădirea ei pe principii democratice, să ne fi convins pe toți că locul lor este aici. Eu nu știu ce credibilitate vor avea declarațiile de dragoste ale domnului Meșca către toți componenții grupului parlamentar, în condițiile în care dorește să desființeze activitatea acestora și să-i trimită să se ocupe de probleme etnice, de probleme culturale sau de bucătărie.

Eu cred că locul minorităților naționale este aici, eu cred că toate documentele internaționale care acordă protecție minorităților trebuie să-și găsească reflectare și în Constituția noastră și în legislația internă. I-aș aduce aminte distinsului nostru coleg și de o decizie a Curții Constituționale, care a definit clar Grupul minorităților naționale ca fiind un grup politic. Nu putem restrânge reprezentarea minorităților naționale doar la un organism care să le apere identitatea culturală, care să-i ajute, eventual, să-și organizeze dansuri populare și așa ceva. Ei trebuie să fie prezenți în Parlamentul României.

Sigur că putem, printr-o lege organică, să stabilim mai clar care minorități vor fi reprezentate, ce grad de reprezentare le trebuie și așa mai departe. Dar locul acestui text în Constituție este aici, el a fost un câștig extraordinar, care a fost unanim apreciat și pe plan intern și pe plan internațional.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Chiliman. Se pregătește domnul Baciu.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule președinte,

Onorați colegi,

Grupul nostru parlamentar nu poate să accepte un asemenea amendament de eliminare a unui drept câștigat, a unui drept care, de fapt, ne-a făcut să fim primiți cu brațele deschise în structurile europene, pentru că el reprezintă, într-adevăr, un mod modern, corect de tratare a cetățenilor români care sunt membri ai unor minorități naționale.

Noi nu putem primi acest amendament, vă rugăm chiar să-l respingeți prin vot și considerăm că e, într-adevăr, necesar ce s-a spus, un statut al minorităților, o mai bună definire a noțiunii de minoritate tradițională în România, în așa fel încât să nu apară o multiplicare nedorită sau, în fine, forțată a acestei denumiri, însă, nu putem accepta să se elimine din Parlament reprezentanții minorităților. Ei trebuie să fie reprezentați în Parlament.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumesc.

Domnule Baciu, un minut.

Domnul Mihai Baciu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Domnul Meșca are dreptate, în sensul că propunerea sa va stârni discuții, dar aici se termină dreptatea lui.

Grupul P.D. are următoarea părere în legătură cu această chestiune: este foarte adevărat că noi, ieri, ne-am opus unor amendamente care propuneau introducerea în Constituția noastră a unor concepte cum ar fi "comunitate națională" sau "autonomie teritorială pe criterii etnice", aducându-se în sprijinul acestor amendamente și invocarea unor documente europene, documente care nu conțin nimic în acest sens; când vor conține așa ceva, vom fi de acord. Dar, revenind la chestiunea de astăzi, noi suntem total împotriva eliminării din Constituție a acestui alineat, pentru că suntem și noi cu ceva unici în Europa: suntem unici cu această prevedere constituțională, care dă dreptul minorităților naționale să fie reprezentate în Parlamentul nostru. Această reprezentare, care datează de la începutul Parlamentului nostru democratic, a dat numai rezultate bune. Bune în sensul că, pe de o parte, minoritățile sunt reprezentate în Parlament.

În al doilea rând, minoritățile s-au făcut auzite, și relațiile dintre majoritatea română și minoritățile reprezentate s-au ameliorat simțitor, au devenit tot mai bune, între altele și datorită acestei reprezentări pe care ele o au de atâția ani la noi aici.

În afară de aceasta, România, în organismele internaționale, îndeosebi în cele europene, a fost întotdeauna și este și în prezent apreciată la modul superlativ pentru această prevedere constituțională, pentru această prezență a reprezentanților lor în Parlamentul nostru.

Vă dați seama ce s-ar întâmpla dacă noi am scoate din Constituție o asemenea prevedere?! Efectiv Europa ar sări în sus, iar unele organisme europene și unii factori din Europa abia așteaptă să facem o asemenea greșeală. Să nu o facem! Să păstrăm ceea ce avem în Constituție, că este bine. Mai ales că există și un principiu de drept, un bun câștigat, și este un bun câștigat, prin Constituția originală din 1991, nu poate fi luat înapoi! Nu avem cum să fim de acord, nu putem sprijini așa ceva!

Putem, însă, să fim mai atenți când vom elabora Legea electorală și să definim atunci, la modul mai corect, mai strict, exhaustiv, ce e minoritate, dimensiunile lor, cine are dreptul, în ce condiții să fie reprezentat în Parlament. Asta da, o putem face și trebuie să o facem! Dar ca să scoatem din Constituție asemenea prevedere generală, în nici un caz noi, Partidul Democrat, nu putem fi de acord.

Din această cauză, domnule Meșca, vă spun că noi, P.D.-ul, cu entuziasm vom respinge propunerea dumneavoastră. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumesc.

Domnul Moiș.

Domnul Văsălie Moiș:

Doamnelor și domnilor colegi,

Articolul 4 alin. 2 din Constituție prevede că: "România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială".

Așadar, minoritățile fac parte nu numai din peisajul etnic al României, ci fac parte integrantă din poporul român.

Noi, Partidul România Mare, suntem pentru reprezentarea lor în Parlamentul României, considerăm că ar fi o involuție din punct de vedere al reglementării constituționale eliminarea acestui text și de aceea Grupul parlamentar al Partidul România Mare va vota împotriva amendamentului.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumesc.

Domnul Zsolt Szilágyi.

Domnul Szilágyi Zsolt:

Mulțumesc, domnule președinte.

În mod evident nu pot să susțin propunerea domnului Meșca, nu numai pentru faptul că ar contraveni principiului ca un drept câștigat, în ceea ce privește tratamentul minorităților, un drept câștigat nu se ia înapoi, dar și pentru faptul că experiența din ultimii 13 ani ne arată că reprezentarea grupurilor naționale și etnice în Parlamentul României a fost un beneficiu.

De multe ori se accentuează că am câștigat foarte mult pe plan intern și pe plan extern. Într-adevăr, a fost un atu, a fost un as pentru diplomația românească faptul că minoritățile sunt reprezentate în Parlament.

Nu trebuie să cădem, însă, în capcana superficialismului. Și anume, prin simpla reprezentare a grupurilor naționale nu se rezolvă încă problema. Modelul european, practica europeană, dar și trendul care se observă, de exemplu, prin raportul domnului Gross în Consiliul Europei, discuțiile din cadrul Uniunii Europene, practica, realitatea existentă în țările Uniunii Europene ne arată că o rezolvare definitivă nu există, nu este posibilă și ne arată, totodată, că numai prin practicarea diferitelor forme de autonomie se poate rezolva această problemă într-un mod satisfăcător, acceptabil atât pentru minoritate, cât și pentru majoritate.

Deci, la fel ca și în cazul țărilor vest-europene, noi nu trebuie să inventăm cioara spaniolă, trebuie să preluăm numai modelul existent în țările Uniunii Europene. Minoritățile din România vor fi, după părerea mea, satisfăcute, și acea stabilitate durabilă, despre care vorbește și domnul președinte Ion Iliescu că este necesară pentru dezvoltarea durabilă, se va atinge atunci când minoritățile vor avea instituții proprii, cu buget propriu și competențe proprii, conform legislației acestor țări, drepturi conferite prin legi organice, drepturi ce țin de competențe autonome.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Gvozdenovici.

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Motivele pe care le invocă domnul Meșca pot fi, de fapt, argumentele noastre. De ce spun acest lucru? Avem probleme culturale, avem și altele lingvistice, avem și probleme de învățământ, ele se pot soluționa numai în baza unor legi, în baza altor reglementări, pe baza acestor legi. Deci, prezența noastră este necesară în acest Parlament, să nu mai vorbim de experiența pozitivă a țării noastre, apreciată ca atare de instituțiile internaționale.

Toate acestea ne îndreptățesc să vă rugăm să nu fiți de acord cu domnul Sever Meșca și să încercăm să înțelegem minoritățile și să le sprijinim și în felul acesta.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumesc.

Domnul Meșca.

Domnul Sever Meșca:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Mă așteptam la această reacție, mă așteptam mai puțin la o reacție, să zicem, hormonală a unor onorabili membri ai Parlamentului și mai ales nu mă așteptam ca domnul președinte Dorneanu să încerce să controleze sau să spună cine ce carte poate să scrie, dacă are dreptul sau dacă nu are dreptul să scrie o carte.

Eu am scris o broșură și aici mi-e prieten Platon, dar mai prieten e adevărul, o broșură în care am pus date, nimic altceva, pe care le-am comentat.

Din datele pe care le-am pus în această broșură și care pot fi regăsite în toate documentele de referință, rezultă că la ultimele alegeri un număr de 2.374.881 de cetățeni au votat partide care nu s-au regăsit în Parlament, și aceste voturi toate au fost repartizate în altă parte. Deci, n-au introdus nici un parlamentar în Parlament.

În același timp, minoritățile etnice, cu un total de 294.364 de voturi au introdus 18 parlamentari. Acestea sunt date, vă las pe dumneavoastră să le comentați.

Am reținut faptul că s-a spus aici că de-a lungul celor trei legislaturi colaborarea a fost profitabilă cu acest grup al minorităților. Eu sunt de acord că a fost profitabilă pentru partidele aflate la guvernare, pentru că de fiecare dată acest grup al minorităților a votat cu cei care se aflau la guvernare. Ei nu au avut o ideologie, ei nu au avut puncte de vedere comune. Oameni care sunt acum în acest Parlament, sunt colegii noștri, au votat în legislatura trecută foarte bine cu țărăniștii, cu liberalii și cu cine mai era la guvernare, cu P.D.-ul și cu U.D.M.R.-ul și sigur că aceștia trebuie să fie mulțumiți de colaborare și votează acum cu cei care sunt acum la guvernare, ceea ce îi face și pe aceștia de acum să fie mulțumiți de această colaborare.

Eu vreau să vă spun că nicăieri și nimeni nu mi-a răspuns aici, dintre corifeii dreptului constituțional, dacă în alte Constituții există asemenea prevederi, și nu mi-a răspuns nimeni care este logica și dacă într-adevăr Constituția așa rezultată este o Constituție coerentă, când la un articol spune că toți suntem egali și puțin mai încolo ne arată că, de fapt, nu suntem deloc egali și că cei care se află într-un fel de apartheid în România sunt majoritarii.

Nu mă surprinde nici oportunismul unor colegi care nu au pierdut ocazia de a arăta că nu sunt extremiști și că sunt foarte democrați, nu mă surprinde nici oportunismul altor colegi care m-au felicitat pentru această lucrare în particular și care acum nu au nici curajul să iasă, să ia o atitudine, și vă mulțumesc pentru votul pe care îl veți da, indiferent cum va fi el, pentru că acesta va arăta, într-adevăr, valoarea, calitatea unor oameni, logica care ne-a motivat pe noi în realizarea acestei modificări a Constituției.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc și eu domnule Meșca.

Dacă mai dorește cineva să vorbească? Vă rog.

Domnul Negiat Sali:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnul Meșca are o părere pur personală, cuvântarea și opinia partidelor politice a fost clară și amintim domnului Meșca faptul că un deputat al minorităților naționale, dincolo de ideologiile politice, este un reprezentant care apără din toate punctele de vedere o minoritate națională. Pe când un deputat care se află într-un partid politic, bineînțeles că în primul rând trebuie să acționeze în direcția intereselor partidului respectiv și a ideologiei respective.

Faptul că Grupul minorităților naționale, de-a lungul celor 13 ani a colaborat sau a fost în relații de colaborare cu diferite partide politice, mai mult sau mai puțin aflate la putere, este un lucru normal, fiindcă aceste colaborări nu au fost necondiționate.

Dumnealui a adus acuzații asupra diferitelor partide. Deci, colaborările cu aceste partide sunt în cadru bine stabilit, de colaborare și respect reciproc și de apărare a intereselor minorităților naționale.

Atragem atenția, domnule Meșca, că acest drept este un drept normal și noi vom colabora cu toate partidele care sprijină minoritățile naționale.

Vă mulțumim.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc și eu.

Dacă mai dorește cineva?

Supun votului dumneavoastră propunerea domnului Meșca.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu un vot pentru și 11 abțineri, amendamentul a fost respins.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnule Gheorghiof.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Onorată Cameră,

Onorată Comisie constituantă,

Este adevărat, modalitatea în care se desfășoară revizuirea Constituției, cel puțin în dezbaterea Camerei Deputaților, poate să fie una atipică. Noi am și achiesat la ideea de a avea un cvorum de două treimi și un vot de 173 pentru aprobarea fiecărui amendament sau articol din inițiativa legislativă. Dar, potrivit art. 99 și 101 din Regulamentul Camerei Deputaților, modul în care se abordează orice dezbatere, și mai ales atunci când sunt și amendamente de substanță care au fost respinse, este cu totul altceva, domnule președinte.

Eu vă admir perspicacitatea și inteligența de a conduce Camera Deputaților. E adevărat, dumneavoastră ne-ați spus că aveți trei instrumente. Sigur, mulți dintre noi nu știu să cânte la trei instrumente deodată, poate la flașnetă, dar nu merge, domnule președinte. Și anume, ce? Potrivit art. 101 din Regulamentul Camerei Deputaților, dumneavoastră aveați obligația de a pune în discuție amendamentele. Nu spune amendamente respinse sau admise, dar se pun cu prioritate în discuție amendamentele din raport. Pentru că inițiativa legislativă cu care a fost sesizată Camera Deputaților este una, iar raportul final la inițiativa legislativă este cu totul altceva.

Noi am lucrat în permanență pe raportul final. Și atunci nu s-ar fi ajuns la o situație în care să fie trecute o serie de amendamente respinse și admise, și să ne trezim în situația că sunteți la un punct, 23, care înseamnă 73, la amendamente respinse, și 14, la amendamente admise, 21 la numărul curent de la inițiativa legislativă. Asta, printr-un simplu calcul aritmetic, înseamnă că noi joi terminăm revizuirea Constituției. Admir modalitatea în care se lucrează, este adevărat că și noi dorim să terminăm, o parte din noi sau, cum se spunea de către sanctitatea sa atunci când a fost învinuită armata romană că fură operele de artă din Italia, iar Napoleon era foarte iritat și a spus: "Păi, toată lumea?" și a spus: "Nu, numai buona parte!"

Eu nu vreau să învinuiesc "buona parte" că trece prea repede prin revizuirea Constituției, dar cred că ar trebui să luăm raportul cu amendamentele admise, pe număr curent, domnule președinte, și nu așa cum s-a procedat pe, știu eu, pct. 21 din inițiativă sau pct. 23, pentru că se lucrează în Camera Deputaților, pe număr curent amendamente admise și amendamente respinse.

Dar, pentru a ne clarifica, pentru că în modalitatea în care ați abordat, am trecut peste competențele Camerei Deputaților și a Senatului, Camera Deputaților va deveni Senat în accepțiunea de revizuire a Constituției, iar Senatul va deveni...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Gheorghiof, nu a trecut, e la pct. 26 din inițiativa legislativă...

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Nu, domnule președinte, avem și un amendament respins, al Partidul Național Liberal, care practic, e adevărat, dintr-o nebăgare de seamă, nu vă învinuiesc, domnule președinte, de situația aceasta deloc, dar pentru a ne clarifica ce competență dorim să aibă Camera Deputaților și Senatul, Grupul Partidului Național Liberal din Camera Deputaților vă solicită o pauză de consultare, să vedem dacă s-a încălcat sau nu Regulamentul și ce dorim cu privire la competența celor două Camere.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Înainte de a acorda pauza de consultare, vreau să vă citesc art. 101 din Regulamentul la care ați făcut referire și în virtutea căruia eu am condus ședința până acum. La alin. 2 se spune așa: "În cursul dezbaterilor deputații, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuție amendamentele respinse de comisia sesizată în fond sau amendamentele depuse la comisie".

Eu am tot întrebat: aveți amendamente respinse? M-am uitat la unii din colegii care vedeam că erau nominalizați, sunt foarte mulți colegi de la noi, de la Grupul P.S.D. care nu și le-au mai susținut. În momentul în care nu-ți susții amendamentul respins, normal este că trec mai departe.

De ce lucrez pe cele trei materiale? Nu pentru a vă arăta cât de perspicace sunt, ci pentru că efectiv urmez înșiruirea logică a articolelor care urmează. Câteodată amendamentul respins este la art. 50, la inițiativa legislativă sunt la art. 49 și la amendamente admise sunt la art. 48. Normal că pornesc cu amendamentul admis, ca să merg în ordinea logică a articolelor. Perspicacitatea constă în faptul că urmăresc numărul de articole din Constituție, în ordinea lor firească.

Avem pauză de consultare un sfert de oră și ne vedem la ora 14,00. La ora 14,00, nu altă oră, vă rog frumos!

Vă mulțumesc.

După pauză

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Stimați colegi,

Vreau să vă informez despre rezultatele consultărilor care au avut loc între grupurile parlamentare, dat fiind faptul că au apărut o serie de discuții între atribuțiile celor două Camere: mă refer la Camera Deputaților și Senat.

Am căzut de acord ca, începând cu art. 62 până la 77 din vechea Constituție, să amânăm discuția lor pentru vineri dimineață, urmând să mergem la departe cu celelalte. Sigur, aceasta în eventualitatea că vom termina totul în afară de aceste articole, pe care să discutăm vineri dimineață, având loc încă o ședință în care să ne punem de acord mâine după-amiază, după plenul celor două Camere.

Aceasta, în funcție și de maniera în care vom reuși să dezbatem celelalte articole în cursul zilei de azi și mâine dimineață. Dacă vom termina mai repede, putem să mai revenim la programul acesta pe care l-am pus de acord.

Domnule Moiș, vă rog să luați loc, ca să putem începe?

Domnul Văsălie Moiș (din sală):

Sărut mâna, boierule! (Râsete.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Stimați colegi,

Acum, vreau să vă informez de unde vom continua dezbaterile: din raportul la proiectul de lege, începem dezbaterile de la pct. 31, deci, de la art. 78; din capitolul din raport de "amendamente admise", începem de la pct. 18 (deci, pct. 16 și 17 le sărim); iar de la "amendamente respinse" începem de la pct. 92.

Stimați colegi,

Din Proiectul de Lege de revizuire a Constituției vă supun atenției pct. 31, care se referă la art. 78, care se modifică și va avea cuprinsul care este trecut în proiectul de lege.

Dacă aveți obiecțiuni? Domnul Moiș.

Domnul Văsălie Moiș:

Domnule președinte,

În principiu, noi suntem de acord cu textul prevăzut la art. 31, respectiv, art. 78, dar mi se pare că redactarea suferă și de aceea v-aș propune eliminarea cuvântului "ulterioară". Și textul corect ar fi: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la data prevăzută în textul ei". Fără să punem epitetul "ulterioară".

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnule președinte Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

Este mai corect cum am spus noi, ca să se înțeleagă clar că data prevăzută de lege poate fi "ulterioară" aceleia a publicării ei.

Domnul Damian Brudașca (din sală):

Există și "dată anterioară"?

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Brudașca, v-am spus că în afara Dicționarului explicativ al limbii române există o lege cu privire la normele de tehnică legislativă, lăsați totuși specialiștii în materia aceasta să se pronunțe cu exactitate.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Alte observații, dacă aveți? Dacă nu, supun votului dumneavoastră pct. 31 din inițiativa legislativă privind modificarea Constituției.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? 29 voturi împotrivă.

Abțineri? 1 abținere.

Cu 29 de voturi împotrivă, 1 abținere și 210 voturi pentru, pct. 31 a fost aprobat.

Stimați colegi,

În continuare, din raportul comisiei la "amendamente admise", la pct. 18, la art. 83, există un amendament al domnului Iorgovan și al PNL-ului și al PD-ului, pe care vi-l supun atenției.

Dacă aveți observații? Nefiind observații, supun votului dumneavoastră textul adoptat de comisie.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 29 voturi împotrivă și 211 pentru, pct. 18 din raport, de la "amendamente admise", a fost aprobat.

În continuare, trecem la pct. 32 din Proiectul de Lege privind revizuirea Constituției. Domnul Ștefan Cazimir. Vă rog.

Domnul Ștefan Cazimir:

Fraza a doua din acest enunț sună astfel: "Prevederile alin. 1 al art. 69 se aplică în mod corespunzător". Pentru consecvență în redactare și pentru respectarea normelor din Legea privind actele normative, propun să reformulăm astfel: "Prevederile art. 69 alin. (1) se aplică în mod corespunzător".

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Comisia? Da.

Supun votului dumneavoastră pct. 32 din proiectul de lege, cu amendamentul pe care l-a propus domnul Ștefan Cazimir.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 27 voturi împotrivă și 209 pentru, pct. 32 a fost aprobat.

Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Mulțumesc, domnule președinte.

În ordinea cronologică pe Constituție, ne aflăm acum la art. 84, unde am discutat chestiuni legate de imunitatea președintelui și urmează art. 85. Și în cadrul amendamentelor respinse, la pag. 25, la pct. 98, există un amendament respins al Partidului Democrat.

Ce se dorește prin acest amendament? Partidul Democrat vă propune o înlocuire a actualului sistem de desemnare a premierului și a obținerii de către acesta a votului de învestitură din partea Parlamentului, în sensul că noi apreciem că nu este nevoie, pentru a avea un Guvern coerent și consistent, ca în Parlament să se voteze toți membrii Cabinetului, ci, după modelul german, extrem de eficient și pragmatic, Partidul Democrat propune modelul potrivit căruia primul ministru este acela care vine în fața Parlamentului și obține votul de încredere asupra persoanei sale și asupra programului de guvernare, după care își alcătuiește echipa guvernamentală, cu care și-a angajat răspunderea în fața Parlamentului.

Este sistemul, repet, inspirat din modelul german, care permite după aceea și adoptarea unei alte instituții extrem de eficiente în sistemul constituțional german și mă refer aici la "moțiunea constructivă de neîncredere". În sensul că atunci când premierul în exercițiu, cu echipa guvernamentală, nu dă randament și se dorește demiterea cabinetului, demiterea primului ministru, nu este nevoie să cadă întregul cabinet, este nevoie să cadă primul ministru, ca, automat, întreaga echipă să fie schimbată, potrivit sistemului "moțiunii constructive de neîncredere".

De ce este "constructivă"? Pentru că nu numai dărâmă, ci și construiește, pune ceva în loc. Adică, în această ședință, când are loc demiterea cancelarului, respectiv, a premierului în exercițiu, se alege și noul premier, respectiv, noul cancelar. Cu alte cuvinte, avem continuitate în activitatea guvernamentală: un premier părăsește mandatul, celălalt intră în exercițiul lui, iar activitatea guvernamentală nu este întreruptă, noul premier putând să-și schimbe echipa guvernamentală, dacă dorește să facă acest lucru, pentru că el este acela care angajează răspunderea pe un program de guvernare concret în fața Parlamentului.

Avantajul acestui sistem este că, pe de o parte, asigură stabilitate guvernamentală, pe de altă parte, confirmă locul și rolul pe care primul ministru, de fapt, îl are și în sistemul constituțional românesc, primul ministru fiind cel mai important membru al cabinetului, de departe; acest lucru noi l-am lăsat reglementat la nivel de lege organică și acest sens, potrivit Legii nr. 90/2001 cu privire la organizarea și funcționarea Guvernului, acolo se precizează faptul că deciziile în cabinet se iau prin consens (hotărârile și ordonanțele se adoptă prin consens), iar dacă nu există acest consens decide primul ministru, deci, oricum, primul ministru este cel mai important om din sistemul guvernamental românesc. Și atunci, dacă această situație este oricum de fapt, la nivel constituțional vă propunem această formulă de inspirație germană, pe care v-o citesc: "Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru și îl numește după votul de încredere acordat de Parlament. Parlamentul acordă votul de încredere pentru persoana primului ministru și pentru programul guvernamental".

Cu alte cuvinte, după ce a primit votul de învestitură din partea Parlamentului, formal, Președintele României numește primul ministru, ca act care să marcheze începutul mandatului Guvernului.

Este o soluție care schimbă puțin arhitectonica actuală, dar, având în vedere argumentele de pragmatism și de eficiență pe care sistemul german le-a dovedit în perioada postbelică, vă supunem atenției acest amendament. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc și eu.

Domnul Mihai Constantinescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Astăzi, sunteți din nou în fața unei opțiuni fundamentale, într-adevăr, care privește modificarea regimului nostru politic. Deci, soluția care vi s-a preconizat a fost soluția din tezele elaborate pentru elaborarea Constituției din 1991 și care, în vremea respectivă, după dezbateri care au ținut vreo 2 săptămâni, în legătură cu problema aceasta, au fost respinse.

Pentru că aceasta ar însemna o extraordinară preeminență a primului ministru. Aceasta s-a spus atunci și așa e!

Tot ce vi s-a spus de către domnul Boc cu privire la formula germană, așa este: ea asigură o mare stabilitate, ea însă presupune și "moțiunea de cenzură constructivă", care, și atunci, a fost respinsă în mod tranșant și presupune (ca să știți asta!) că între dumneavoastră și un ministru nu mai e nici o legătură: primul ministru mediază orice legătură între membrii cabinetului și parlamentari. Pentru că Parlamentul nu este cel care alege membrii cabinetului, ci cel care numai îl învestește pe primul ministru.

Sigur că aceasta este o schimbare fantastică, cu privire la regimul nostru constituțional. Foarte mare! Este o schimbare pe care noi am încercat-o atunci și am pierdut. Dacă, acum, o acceptați...

Însă asta presupune: să acceptați neapărat o preeminență a cărei importanță este foarte greu de imaginat, a primului ministru; să acceptați că între dumneavoastră și miniștri numai primul ministru mediază (deci, nu mai aveți nici un fel de posibilitate de a media treaba aceasta); să încălcați această opțiune fundamentală și îndelung dezbătută a Adunării Constituante originale (ceea ce puteți să faceți, după părerea mea, dar numai să știți precis la ce vă așteptați).

Iar după aceea, în mod logic, să așteptați să configurăm "moțiunea de cenzură constructivă", care atunci a fost respinsă, pentru că ea asigură... Pentru că, în Germania, o singură dată, Parlamentul a reușit, datorită moțiunii de cenzură constructivă, să înlăture Guvernul, și anume când a venit Cancelarul Kohl, atât! O singură dată! Niciodată, altfel, nu a reușit!

Pentru că e foarte ușor ca niște oameni să se coalizeze, chiar cum se întâmplă în experiența dumneavoastră, ca să zică: "Nu!" Pozițiile pot fi diferite, fiecare zice: "Nu!" pe anumite considerațiuni, dar la moțiunea constructivă trebuie să spună ceva mult mai înfricoșător, de care s-a speriat și atunci Parlamentul, trebuie să zică: "Da!"/ "Nu, încă îl vrem pe ăsta!" Deci, trebuie, înainte, să convină asupra celui pe care îl vrea. Ei, treaba aceasta, în Germania, s-a întâmplat, în istoria ei, o singură dată!

Și nu știu dacă, în aceste condiții... Controlul parlamentar..., toate se schimbă! Și în ce privește relația dintre Executiv și parlamentari și în ce privește controlul parlamentar... Toate se schimbă! Cum să vă spun eu? E alt regim!

Deci, aici trebuie să fiți foarte atenți. Eu nu zic să nu-l acceptați, dimpotrivă, am fost dintre cei care l-au gândit la început așa, dar, datorită acestor consecințe (și cine nu mă crede n-are decât să citească în geneza Constituției, să vadă argumentele care s-au ciocnit acolo), nu a fost acceptat. S-a spus atunci: "Să mai stăm! Să ajungem să fim nemți!" Așa s-a spus.

Nu știu dacă s-a spus bine sau s-a spus rău, eu cred că de datoria mea e să vă spun asupra principalelor consecințe pe care le implică adoptarea acestui amendament, care înseamnă schimbarea regimului politic, asigurarea preeminenței (deci, vom avea un cancelar, cum e Cancelarul Germaniei) și asupra rolului pe care îl veți mai avea de acum încolo. În Germania, știți prea bine, cancelarul poate, foarte bine, să dispună o urgență legislativă, numai Bundestagul hotărăște și nu poate să zică decât da sau nu, asupra propunerilor cancelarului ș.a.m.d.

E altceva, e un alt sistem, pe care nemții l-au imaginat, luându-se după Constituția bavareză și pe care nemții l-au imaginat în situația geopolitică în care erau. Și aveau absolută nevoie, cum să vă spun eu, de un Executiv extraordinar de ferm. Pentru că, în fond, marea lor problemă era unificarea.

Să vedeți și dacă noi avem nevoie de asta. Dacă îl veți accepta, eu, personal, nu în numele Președintelui României, ci în numele meu absolut subiectiv, eu am să fiu bucuros! Chestia este să vă gândiți dacă și dumneavoastră veți fi!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule președinte,

Dumneavoastră ați prezentat aici părerea dumneavoastră personală, nu a comisiei. Îl rog pe domnul președinte Dorneanu să spună părerea comisiei.

Dar, mai înainte, domnul Firczak ia cuvântul, până una alta. Și, pe urmă, domnul Moiș.

Domnul Gheorghe Firczak:

Doamnelor și domnilor,

Nu știu dacă o să vă lămuresc sută la sută, încerc și sper să și reușesc.

Din punctul meu de vedere, poate că formula aceasta de republică semiprezidențială nu este chiar cea mai fericită. Eu personal aș fi optat fie pentru republica prezidențială fie pentru cea parlamentară. Dar în situația în care această reformă de republică semiprezidențială există, cred că acest sistem de desemnare și alegere a primului ministru și a Guvernului nu poate, din păcate, socotit viabil.

În consecință, cred că e mai bine să rămânem la formula prezentă, la formula actuală pe care o prevede Constituția. Mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumesc.

Domnul Moiș.

Domnul Văsălie Moiș:

Doamnelor și domnilor colegi,

Vreau să vă spun foarte sincer că în urma lecturării amendamentelor respinse am reflectat foarte mult la acest amendament propus de colegii noștri de la PD. Vreau să vă spun că în 1990-1991 chestiunea echilibrului dintre Președinte - Guvern - Parlament a fost intens dezbătută, cu ocazia elaborării tezelor constituționale. Ideea care s-a degajat atunci și care a stat la baza elaborării actualei Constituții a României a fost instaurarea unui echilibru între cei trei: Președinte - Parlament - Guvern. Și toată Constituția, dacă veți avea răbdarea sau curiozitatea să o studiați, este construită pe această idee, a echilibrului dintre Președinte - Guvern și Parlament.

Acest amendament este un exercițiu foarte interesant, dacă vreți, juridic, dacă vreți, politic, dar nici într-un caz nu poate fi luat în considerare cu ocazia amendării Constituției, cu ocazia revizuirii Constituției. Pentru că, dacă am accepta acest amendament, ar însemna să restructurăm întreaga Constituție, întreaga Constituție să o regândim și se pune în discuție, esențial, echilibrul dintre cei trei: Președinte - Parlament - Guvern.

Dacă se acceptă acest amendament, înseamnă că trebuie regândită întreaga Constituție: trebuie regândite atribuțiile președintelui, trebuie regândite atribuțiile parlamentului, trebuie regândite atribuțiile guvernului.

De aceea, în această fază, a revizuirii Constituției, părerea noastră este că acest amendament nu este de acceptat.

Într-adevăr, există o singură țară unde funcționează un sistem bazat pe acest statut al primului ministru: Germania. Dar trebuie să țineți cont de evoluția istorică a Germaniei, unde, întotdeauna, administrația a avut un anumit cuvânt de spus, o anumită poziție, un anumit rol în evoluția istorică a statalității germane.

Or, în 1990-1991, problema fundamentală care s-a pus pentru Adunarea Constituantă a fost ca nici unul dintre cei trei să nu poată să-și impună propria lui voință: nici parlamentul să nu poată să-și instaureze propria lui dictatură, nici președintele, nici guvernul. Cei trei să existe într-un echilibru, dacă nu perfect, cel puțin acceptabil, și să se intercondiționeze cele trei puteri. Dacă acceptăm acest amendament, acest echilibru, avut în vedere la Constituția din 1990-1991, s-a terminat! Deja se dezechilibrează puterile și trebuie regândit întregul sistem constituțional românesc.

De aceea, părerea mea personală și, sunt convins, și a Grupului parlamentar al Partidului România Mare, pe care îl reprezint la acest microfon, este împotriva acestui amendament, pentru că ar complica foarte mult lucrurile.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnule Boc, renunțați la amendament, am înțeles?

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doar pentru a avea în ecuație toate elementele necesare, aș vrea să subliniez faptul că eu cred că se greșește atunci când se spune că se schimbă echilibrul instituțional, dacă acceptăm acest amendament. Când spun că nu se schimbă echilibrul instituțional mă bazez pe următoarele argumente: nu este eliminat Președintele României din schema desemnării unui candidat la funcția de prim-ministru! Rămâne în continuare textul actual, care spune: "Președintele României desemnează un candidat la funcția de prim-ministru, după consultarea partidului care are majoritatea absolută a locurilor în Parlament sau dacă nu există o asemenea majoritate, după consultarea tuturor partidelor politice reprezentate în Parlament". Lucrul acesta rămâne!

Ceea ce noi propunem pentru a fi schimbat este ca nu întregul Guvern să vină în fața Parlamentului, ci numai primul ministru. Atât se schimbă! Primul ministru vine singur și cu programul de guvernare și spune: "Acesta este programul de guvernare pe care vi-l propun, eu sunt acela care mă oblig să-l îndeplinesc!"

În rest, toate celelalte raporturi instituționale rămân neatinse: Președintele României rămâne cu aceleași prerogative, moțiunea de cenzură rămâne cu aceleași prerogative, cu observația că este "moțiune constructivă de neîncredere" și, când schimbăm, nu trebuie să schimbăm întregul guvern, schimbăm doar primul ministru, atât. Primul ministru care vine, următor, poate să-și mențină vechea echipă sau să o schimbe, imediat, nu este o chestiune care să ne intereseze, pentru că el își asumă responsabilitatea, premierul.

Aceasta, repet, oricum se întâmplă în viața publică din România, în viața noastră instituțională: premierul este, de fapt, capul guvernului și, prin poziția pe care o are prin lege stabilită în interiorul guvernului, oricum, el este "primus inter pares" - "primul dintre egali," așa cum s-a subliniat în literatura de specialitate.

Deci, din acest punct de vedere, cred că se exagerează atunci când se spune că s-ar schimba întreaga arhitectonică a sistemului nostru constituțional, dacă am accepta.

Da, s-ar schimba două instituții: instituția formării Guvernului și instituția moțiunii de cenzură. Celelalte aspecte legate de practica întrebărilor și interpelărilor nu schimbă. Articolul constituțional care spune că: "Guvernul răspunde politic în fața Parlamentului" nu se schimbă. Obligativitatea membrilor Guvernului de a răspunde la întrebările și interpelările formulate de deputați și senatori nu se schimbă, ci rămâne la fel. Este vorba doar de a stabili acest raport între premier, pe de o parte, Parlament, și președinte.

Totul rămâne la fel, nu se schimbă nimic. După ce primește votul de învestitură, premierul, votat de Parlament, merge la președinte și doar este numit în funcție. Așa se întâmplă și acum. Președintele României nu poate refuza numirea primului-ministru după ce a obținut votul de încredere din partea Parlamentului.

Deci, de aceea spun că se exagerează spunându-se că nu poate fi acceptat amendamentul, întrucât ar schimba complet arhitectonica sistemului nostru constituțional; schimbă doar două instituții - numirea Guvernului și procedura moțiunii de cenzură.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumim și noi, domnule Boc.

Domnul președinte Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Distinsul meu coleg de comisie, cu jocul său de cuvinte, care mă duce cu gândul la o piesă din Caragiale - "Să se schimbe, primesc, dar să nu se schimbe nimic", spune că nu se schimbă nimic, doar că, față de acum, când Parlamentul este cel care adoptă și lista Guvernului și programul de guvernare, dânsul vrea să se aprobe numai primul- ministru și programul de guvernare, urmând ca primul-ministru să dobândească practic o preeminență.

Nu știu de ce domnul Boc îl critică pe domnul Moiș atunci când domnul Moiș spune, pe bună dreptate, că se schimbă absolut un echilibru constituțional gândit și care a funcționat bine până acum, dându-se o preeminență instituției primului-ministru, lăsând prerogativele președintelui mai puține și, mai mult, lăsând Parlamentul cu o jumătate din competența sa.

Din acest punct de vedere, eu cred că distinsul nostru coleg și partidul său au o mică inconsecvență pentru că, uneori, atunci când într-o remaniere simplă care, după Constituția actuală, nu necesită aprobarea Parlamentului, s-a criticat foarte mult această tendință că se exclude din competența Parlamentului acest lucru, iar acum vine și ne sugerează ca întreaga listă a Guvernului să fie scoasă și din competența președintelui, și din competența Parlamentului.

Cât privește actualul echilibru dintre președinte, Parlament și Guvern, eu aș vrea să vă amintesc faptul că, la diverse sondaje, la diverse propuneri ale opiniei publice, ale partidelor politice, societatea civilă a reacționat clar și a optat pentru actualul sistem - pentru unul semiprezidențial, și nu parlamentar, pentru păstrarea actualului echilibru, care și-a demonstrat buna funcționalitate.

Deci, opinia majorității Comisiei, inclusiv a domnului profesor Constantinescu, care s-a lăsat furat de trimiterea la Bismarck, dânsul fiind un mare iubitor de istorie și, astfel, s-a lansat într-un expozeu lung, suntem pentru păstrarea actualului text constituțional.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Cristian Dumitrescu.

Am rugămintea față de membrii Comisiei să susțină punctele de vedere ale Comisiei. Câteodată, domnul Boc vorbește în calitate de reprezentant al Grupului PD, având un amendament respins, și noi facem diferența aceasta, iar ceilalți membri ai comisiei vorbesc în numele comisiei atunci când le dau cuvântul.

Vă rog, domnule Cristian Dumitrescu.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Voi fi foarte scurt, domnule președinte.

Nu pot spune că astfel de discuții sunt discuții inutile, dar pot spune că nu înțeleg modul cum unii membri ai Comisiei au gândit sau au văzut acest întreg proces.

Noi nu ne aflăm în fața unei Constituante, nu ne aflăm în fața unei noi Constituții, ci ne aflăm în fața unei revizuiri a unei Constituții. În condițiile în care nu ne aflăm în fața unei Constituante și nu ne aflăm în fața unei noi Constituții, nu au fost schimbate tezele. Orice specialist în drept constituțional știe că nu au fost schimbate tezele blocului de constituționalitate și optica Constituției respective. Din această perspectivă, sunt întru totul de acord cu domnul Moiș, care ne-a reiterat, pentru cei care nu știam sau nu am studiat acest aspect, care a fost geneza actualei Constituții. Bună, rea, noi credem că totuși este o Constituție bună, a avut o anumită geneză bazată, așa cum este corect, pe anumite teze. În cadrul acestor teze, avem o republică semiprezidențială, nu o republică parlamentară și așa mai departe.

S-a venit însă în fața Parlamentului și s-a susținut un amendament care răstoarnă, pentru că nu pot să cred că cel care a făcut acest amendament, care are cunoștințe juridice, nu înțelege că, în felul acesta, intră într-o altă logică constituțională, și nu poate să îmi spună mie că ce se întâmplă în Constituția germană, unde există o republică prezidențială, poate să se întâmple aici, și nu schimbăm decât o singură manieră. Dau numai un singur exemplu, între paranteze: se spune în Constituția germană că cei care propun un prim-ministru îl stabilesc în interiorul Parlamentului, prin negociere. Păi, atunci, rolul președintelui, care desemnează un prim-ministru, dispare! Deci, este o contradicție totală în termeni.

Să nu facem totuși amendamente și să le mai și susținem în fața evidenței și în fața unor colegi, care, iată, au argumentele studiului și ale cunoașterii domeniului respectiv, numai de dragul de a le face. Eu am tot respectul.

Nu este o intervenție pe fond, ci este pur și simplu o intervenție pe procedură, dacă vreți, de bun simț politic.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnule Cristian Dumitrescu, data viitoare să veniți cu haina.

Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Măcar, dacă moare, să moară frumos acest amendament, și, pentru asta, sunt dator doar cu câteva completări, pentru a fi în cunoștință de cauză.

În primul rând, cu tot respectul pentru distinsul coleg care a vorbit mai înainte, Germania nu este o republică prezidențială, ci este o republică parlamentară, pentru că acolo președintele este ales de către Parlament. Nu este o republică prezidențială, după modelul american. Acest lucru l-ați spus dumneavoastră, textual. Probabil că a fost o regretabilă eroare.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu (din bancă):

Este parlamentară.

Domnul Emil Boc:

Dacă doriți, vă aduc banda. A fost o regretabilă eroare.

În al doilea rând, aș vrea să îl întreb pe domnul profesor Dorneanu care atribuție a președintelui este afectată dacă acceptăm acest amendament.

Domnul profesor spunea că vor fi mai puține atribuții ale președintelui. Nu am găsit nici una care ar fi afectată, pentru că schema instituțională rămâne. Deci, nici o atribuție a președintelui nu este afectată.

În al treilea rând, sistemul nostru constituțional se apropie mai mult de regimul parlamentar decât de regimul prezidențial. Chiar se vorbește că România ar fi o republică parlamentară cu un președinte ales. Singurul element care ne face să ne apropiem de un regim semiprezidențial este acela că președintele este ales de către întregul popor, și nu de către Parlament. În rest, toate prerogativele și toate actele sistemului nostru constituțional sunt fundamentate pe regimul parlamentar. Deci, nu există o incompatibilitate constituțională pentru a putea accepta un asemenea amendament care ține de esența regimului parlamentar, pentru că, în afară de acel aspect care ține de desemnarea președintelui de către corpul electoral, și nu de către Parlament, România are un regim parlamentar.

S-a mai spus aici că se propune ceva ce nu ar trebui să poată fi propus pentru că nu există, potrivit Constituției, posibilitatea aceasta. Din fericire, în cadrul art.148, la limitele revizuirii Constituției, nu este scris că nu se poate modifica acest capitol consacrat formării Guvernului. Nu există acolo! Zona pietrificată, așa cum se numește, se referă la cu totul și cu totul altceva. Deci, din acest punct de vedere, amendamentul este perfect posibil.

Faptul că introduce o noutate sau că ar schimba raporturile din Parlament și Guvern, iarăși cred că este greșită această formulare.

În consecință, probabil că amendamentul va rămâne pentru altă modificare constituțională, sunt convins că nu va trece, dar măcar merită să medităm asupra lui.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumim.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Boc.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Cine este împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 11 voturi pentru, 9 abțineri și 216 voturi împotrivă, amendamentul a fost respins. Vă mulțumesc.

Domnul Văsălie Moiș.

Domnul Văsălie Moiș:

Doamnelor și domnilor colegi,

Dacă tot am făcut un exercițiu de stil cu amendamentul propus de către colegii noștri de la Partidul Democrat, vă rog să observați că la pct.97 din amendamentele respinse există un amendament propus de către grupul nostru parlamentar, cu privire la titlul art.85 - "Numirea și demiterea Guvernului", nu numai "Numirea".

Noi considerăm că acolo unde există numire trebuie să existe și demitere. Unde există măsură trebuie să existe și contramăsură. Unde există incrementa trebuie să existe și decrementa.

În actuala Constituție nu există reglementată problema demiterii Guvernului.

Din nefericire, fiind luați de vârtej și neavând timpul suficient să gândim acest amendament, el este numai la jumătate, lăsând neatins art.85, care trebuia să prevadă și procedura demiterii Guvernului.

Oricum, dacă vă aduceți aminte, acum câteva zile, cu ocazia discutării modificării Guvernului, s-a ivit această discuție legată de art.85 alin.2, și ne-am izbit de lipsa unui text constituțional care să reglementeze foarte precis această instituție a demiterii Guvernului.

Nu zic și nu afirm că actualul Guvern este în pericol de a fi demis vreodată pentru că aveți o majoritate confortabilă în Parlament. Dar, pentru că vă gândiți la modificarea Constituției, la amendarea ei, la revizuirea ei, trebuie să avem în vedere și această măsură a demiterii Guvernului, dacă tot discutăm de complinirea unor deficiențe ale actualei Constituții.

De aceea, cel puțin parțial, vă rugăm să acceptați amendamentul nostru - să schimbăm denumirea art.85 din "Numirea Guvernului" în "Numirea și demiterea Guvernului", dând președintelui și posibilitatea constatării demiterii Guvernului, și nu numai a numirii lui.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul general Bădoiu.

Domnul Cornel Bădoiu:

Parțial, sunt de acord cu amendamentul susținut de domnul Moiș, în sensul că denumirea marginală trebuie să fie completată, dar nu cu "demiterea Guvernului", ci cu "revocarea Guvernului", pentru că în alin.2 al art.85 se face vorbire de revocarea Guvernului. Așa încât, eu vă propun să admitem amendamentul modificat, în sensul că este vorba de "Numirea și revocarea Guvernului".

Fac precizarea că alin.2 de la art.85 a rămas intact.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul profesor Constantinescu.

Domnul Mihai Constantinescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog foarte mult să mă iertați pentru adineauri. Eram dator să vă explic, și de ce cred că domnul Boc nu a avut dreptate: pentru două rațiuni foarte simple. În primul rând, după părerea mea, orice om ar trebui să își țină cuvântul dat. Or, ceea ce a propus dânsul ieșea din acordul politic, fiind singurul care a susținut treaba aceasta. Deci, în principiu, dacă era să respecte cuvântul dat, nu ar trebui să invoce așa ceva.

În al doilea rând, a spune că o asemenea propunere nu modifică regimul politic înseamnă a nu o înțelege.

Acum, problema este că articolul la care se propune să se treacă că președintele ar avea dreptul să și demită Guvernul vine în totală contradicție cu prevederile art.109 din Constituție, care se referă la ipotezele în care Guvernul este demis - atunci când mandatul a încetat, când au avut loc alegeri generale, fiind cu totul altceva.

Primul-ministru nu poate fi demis, nici revocat, nici nimic.

Dacă ar fi să introduceți această prevedere, ar înseamnă să introduceți un cuvânt care nu are nici o acoperire.

Domnul Văsălie Moiș (din bancă):

Am acceptat revocarea!

Domnul Mihai Constantinescu:

Nu se poate să fie revocarea Guvernului, pentru că nu scrie așa ceva. Dacă acceptați revocarea înseamnă că acceptați același lucru, ca și "Lupul își schimbă părul, dar năravul ba". Deci, este același lucru dar spus cu alte cuvinte. Nu se poate!

Este imposibil ca președintele să revoce Guvernul. El poate să revoce, la propunerea primului-ministru, un membru sau altul, în anumite condiții care mai încolo se vor lămuri. Asta poate să facă. Dar, fiind învestit de către Parlament, el nu poate să treacă peste această învestitură și să îl demită sau, mă rog, acum într-o formă care este și mai greu de înțeles, să îl revoce, atâta timp cât art.109 ne arată clar când Guvernul este demis.

Domnul Văsălie Moiș (din bancă):

Discutăm de art.85 alin.2.

Domnul Mihai Constantinescu:

Art.85 alin.2 este consecința alin.1, care spune că, dacă te numește, și cel care este primul-ministru propune să numească pe un altul, în prealabil trebuie să te revoce. Este o simplă consecință. El nu poate să revoce pur și simplu, decât la propunerea primului-ministru și cu condiția să numească pe un altul. În plus, problema va fi discutată mai încolo.

Constituția trebuie interpretată sistematic. Există o propunere în sensul că, dacă se depășesc limitele învestiturii, trebuie aprobare parlamentară prealabilă pentru ca președintele să poată purcede la un asemenea lucru, ceea ce s-a întâmplat în legătură cu remanierea anterioară.

Deci, oricum, propunerea făcută nu se încadrează în nimic din ceea ce s-a propus, în nimic din ceea ce intră în acordul politic pe care l-a semnat și PRM-ul, și ar veni în contradicție cu toate instituțiile care privesc echilibrul în legătură cu acest Guvern, inclusiv, mai ales cu art.109.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc mult, domnule profesor.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Moiș.

Cine este pentru?

Numai o clipă.

Domnul general. Vă rog.

Domnul Cornel Bădoiu (din sală):

Mă văd obligat să iau cuvântul, și vă rog să mi-l dați un minut.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Aveți un minut.

Domnul Cornel Bădoiu:

Am înțeles de la domnul profesor Constantinescu că, dacă a existat un acord politic, noi nu mai putem discuta nimic. Atunci, mă întreb de ce mai stăm aici! Să ridicăm doar mâna sau să o lăsăm acolo unde stă de obicei?! Așa că să mă ierte domnul profesor, dar nu sunt de acord.

În al doilea rând, atâta vreme cât alin.2 din textul art.85 spune: "În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, președintele revocă și numește, la propunerea primului-ministru, pe unii membri", atunci este firesc ca titulatura marginală a acestui articol să poarte denumirea "Numirea și revocarea Guvernului", nu numai "Numirea". Cu alte cuvinte, titlul trebuie să reflecte conținutul textului. Asta este toată povestea, și nu este nici o filosofie, de fapt și la urma urmei.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nu reflectă, domnule general.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Moiș.

Domnul Văsălie Moiș (din bancă):

Amendamentul este al Grupului parlamentar al PRM.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Supun votului dumneavoastră amendamentul Grupului parlamentar al Partidului România Mare, reprezentat de domnul Moiș.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 25 de voturi pentru și 208 împotrivă, amendamentul a fost respins.

Trecem mai departe la pct.33 din Proiectul de lege, care se referă la textul de după alin.2 al art.85.

Dacă aveți observații, amendamente respinse sau admise. Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră pct.33 din Proiectul de Lege.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 23 de voturi împotrivă și 209 pentru, pct.33 a fost aprobat.

Supun votului dumneavoastră pct.34. Dacă sunt amendamente respinse.

Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Pct.102 din cadrul amendamentelor respinse vizează art.89 din Constituție, cu privire la dizolvarea Parlamentului.

Potrivit actualului text constituțional: "după consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare, președintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură".

Potrivit acestui text sau în baza acestui text, practic, președintele României niciodată nu va putea dizolva Parlamentul. Experiența constituțională de 12 ani ne-a demonstrat acest lucru.

Dacă teoretic este posibil, practic este imposibil să se întrunească aceste condiții pentru ca Parlamentul să poată fi dizolvat.

Cu alte cuvinte, o armă, pe care, în sistemul constituțional al echilibrului și al contragreutăților, președintele ar avea-o, este lipsită de eficiență.

S-a spus aici că România are un regim semiprezidențial. Prototipul regimului semiprezidențial este Franța.

Dacă ne uităm cu atenție în Constituția franceză, vom putea observa, potrivit art.9, și sper că nu greșesc, că președintele Franței poate dizolva Adunarea Națională fără nici un fel de altă restricționare, condiție explicită sau implicită impusă în textul Constituției. Doar atât este: președintele Franței poate dizolva Adunarea Națională. Amintiți-vă că Jacques Chirac, în 1997, a dizolvat Adunarea Națională cu dorința de a avea o majoritate parlamentară de dreapta și, din nefericire pentru el atunci, s-a trezit în Adunarea Națională cu majoritatea parlamentară de stânga, Lionel Jospin fiind noul premier. Dar a putut dizolva imediat după alegeri Adunarea Națională.

Cu alte cuvinte, dorim, pe de o parte, să oferim președintelui, în sistemul nostru constituțional, o armă care să îi corespundă legitimității democratice pe care o are. La fel ca și Parlamentul, președintele este ales prin vot universal, direct, secret și liber exprimat.

Dacă vrem să facem din România un regim semiprezidențial real, așa cum s-a dorit, atunci trebuie să îi dăm această prerogativă - ca el să poată dizolva Parlamentul. Evident că acest lucru nu se poate întâmpla în fiecare zi. Avem mecanismele constituționale prin care îl oprim pe președinte ca el să abuzeze de acest drept. Chiar și potrivit textului constituțional actual, pe care îl menținem, în cursul unui an Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele șase luni ale mandatului președintelui, nici în timpul stării de asediu sau al stării de urgență.

Având în vedere aceste considerente, textul pe care vi-l propunem este următorul: "Președintele României poate, după consultarea președinților celor două Camere, să pronunțe dizolvarea Parlamentului". Președintele ar avea la îndemână o modalitate prin care, în cazul unui blocaj instituțional, să rezolve conflictul instituțional care ar apărea, de exemplu, pe de o parte, între Parlament și Guvern. În anumite situații ar tranșa acest conflict. Dacă președintele ar abuza de acest drept și ar dizolva Parlamentul într-o manieră abuzivă, riscă să-și piardă pielea, pentru că textul Constituției mai are consacrată o instituție - este vorba de instituția suspendării din funcție a președintelui, care, la cererea unei treimi din numărul deputaților și senatorilor și cu votul majorității deputaților și senatorilor, adică cu 243 de voturi, poate fi suspendat din funcție și trimis corpului electoral spre judecată și demis din funcție.

Deci, avem și arma pentru a ne asigura că președintele nu va abuza de acest drept al dizolvării Parlamentului într-o manieră arbitrară și abuzivă, pentru că Parlamentul se poate întoarce împotriva lui cu măsura suspendării și, evident, poate să îl trimită în fața corpului electoral care l-a desemnat, în vederea demiterii, pentru că numai cel care numește are dreptul să revoce, or, corpul electoral este acela care alege președintele.

Deci, pentru a asigura acest echilibru instituțional, care în acest moment este dezechilibrat, Parlamentul are toate drepturile și practic este inatacabil, și ar trebui să lăsăm, în jocul instituțional, președintelui posibilitatea de a utiliza acest baston pe care să îl țină în dulap și să îl arate Parlamentului din când în când - că ar putea dizolva, în anumite situații, forul legislativ.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Moiș.

Domnul Văsălie Moiș:

Doamnelor și domnilor colegi,

Propunerea de amendament este foarte importantă. Ea reprezintă o noutate în peisajul constituțional românesc pentru că textul inițial, la art.89, prevedea posibilitatea dizolvării Parlamentului numai dacă este respins Guvernul de cel puțin două ori la învestitură.

Vrem să dăm dovadă de spirit constructiv și să nu ne exprimăm o poziție pro sau contra amendamentului înainte de a ne consulta cu colegii noștri de la PD și de la PNL. De aceea, vă cer cu tot respectul permisiunea unui time out de 15 minute pentru a ne consulta și noi, Grupul parlamentar al Partidului România Mare, cu colegii noștri de la PNL și de la PD.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Îl rog și pe domnul președinte Dorneanu să spună poziția PSD-ului, după care dăm voie să se consulte PRM-ul cu colegii lor din Opoziție - PD-ul și PNL-ul.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Propunerea colegilor noștri de la PD a fost una dintre propunerile care a suscitat cele mai mari controverse, atât în discuțiile dintre partide, cât și în comisie. Noi nu am putut adopta o soluție pozitivă, neîntrunind cele 2/3. Din acest motiv, eu nu pot vorbi în numele comisiei și să schimb votul comisiei, ci voi vorbi în numele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Stimați colegi,

Actualul text cu privire la dizolvarea Parlamentului s-a născut dintr-o dorință a Parlamentului de a controla într-un fel situația. Ea a fost născută atunci dintr-o teamă ce s-a acumulat în decursul a 40 de ani - faptul ca o persoană să poate acumula putere și, mai ales, să se poată atinge de organul reprezentativ suprem, al Parlamentului. De aceea, a fost prevăzută această modalitate care, practic, este aproape imposibil de rezolvat.

Textul actual nu se regăsește aproape în nici o Constituție din Europa. În toate Constituțiile, pentru rezolvarea unei crize politice care să riște să blocheze activitatea unui stat, există texte mai fluente, texte mai permisive, texte mai aplicabile care respectă și principiul separației puterilor și al echilibrului dintre ele.

Repet: actualul text este aproape blocant, imposibil de realizat. Și, atunci, dintre propunerile pe care noi le-am avansat, unele din ele au fost trimise și Comisiei de la Veneția, care a agreat un text apropiat de cel formulat de domnul deputat Boc.

La propunerea distinsului coleg, noi am adăuga însă o formulare completă, care să pună în valoare mai mare componenta politică a Parlamentului. Domnul Boc propune ca dizolvarea Parlamentului să poată fi decisă de președinte, după consultarea președinților Camerelor Parlamentului. Președinții Camerelor Parlamentului reprezintă poate o singură componentă politică, a partidului majoritar. Cred că este obligatoriu ca președintele să consulte, pe lângă președinții Camerelor, liderii grupurilor parlamentare reprezentate în Parlament și, de asemenea, este firesc să consulte, repet, să consulte și primul-ministru, care este implicat ca și componentă a Executivului.

În acest fel, textul cu privire la dizolvarea Parlamentului se și deblochează, se respectă echilibrul dintre puteri, președintele, niciodată, singur nu va putea să decidă dizolvarea Parlamentului, primul-ministru, nici el, nu va putea să decidă acest lucru și nici Parlamentul nu va putea bloca, din dorința de a-și conserva locurile sau dintr-o ambiție, dintr-un orgoliu, un proces constituțional care este menit să stingă o criză politică. De aceea, noi propunem ca președintele României să poată dizolva Parlamentul, după consultarea președinților Camerelor Parlamentului, a liderilor grupurilor parlamentare și a primului-ministru, dacă a eșuat medierea dintre forțele politice participante, dintre grupurile politice participante la această consultare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă rog. Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Principiul, corecturile și amendamentele aduse de către domnul profesor Deleanu pot fi luate în considerare și pot fi avute în vedere. Trebuie însă să menționăm un lucru, pentru simetrie, că, în cazul în care acest amendament va intra în analiză, în vederea adoptării, el trebuie să fie corelat, la fel ca și cu mandatul președintelui, pentru a elimina orice ambiguitate și orice scenariu politic, că acest text constituțional intră în vigoare începând cu următorul mandat prezidențial, așa cum este și cazul duratei mandatului, de 5 ani, pentru a elimina orice suspiciuni că am avea în vedere un text actual pentru cineva sau pentru ceva. Deci să corelăm cu acel articol de finalul Constituției, când se referă la mandatul președintelui, că se aplică începând cu mandatul următor, și acest text se aplică începând cu mandatul următor, pentru a elimina orice ambiguitate și orice scenariu care ar putea fi avut în vedere. Aici ne-a interesat și ne interesează, în primul rând, mecanismul constituțional și de aceea să fim feriți de alte elemente care țin de natură politică.

Mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumesc.

Domnul Gheorghioff.

Domnul Titu-Nicolae Gheorghiof:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimate colege și stimați colegi,

Domnul președinte Valer Dorneanu a exprimat un punct de vedere de o sinceritate dezarmantă. Nici în Comisia constituantă nu s-a putut ajunge la un acord și s-a transpus dezacordul din Comisia constituantă pe umerii deputatelor și deputaților care sunt prezenți acum în sală. Or, atunci când s-a inițiat revizuirea Constituției, a existat un acord politic. Vrem, nu vrem, a fost un acord politic.

Dacă acordul politic a ajuns în consens în Comisia constituantă și acum am dori să-l încălcăm, încălcând și una din prevederile Regulamentului că, în plenul Camerei Deputaților, nu pot fi aduse amendamente de fond, pentru că e un amendament de fond, mergând și la ideea de a introduce și acordul primului-ministru, chiar dacă este consultat, noi considerăm că și acest articol îmbracă atât haină politică, cât și haină de redactare, practic, de respectare a Regulamentului. Și, atunci, va trebui, domnule președinte, să fiți de acord cu noi, și susținem și punctul de vedere al domnului deputat Văsălie Moiș, va trebui să avem o consultare politică, exact cum s-a discutat pentru competența celor două Camere.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Deci, atunci, haideți să amânăm discutarea acestui amendament, să-l punem în discuția partidelor, exact ca la amendamentele pe care le-am depășit și mai înainte, cu separația atribuțiilor celor două Camere și, după ce ne facem un punct de vedere între partide, să venim cu el în fața plenului, dacă sunteți de acord așa. Da?

Domnul Titu-Nicolae Gheorghiof:

Mulțumim.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Bine. Trece mai departe.

Deci, la punctul 34 din proiectul de lege, alin.1 al art.91 se modifică și va avea următorul cuprins.

Dacă aveți observații sau amendamente respinse?

Domnul Chiliman.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule președinte,

Onorați colegi,

Suntem în fața unui text care introduce o imprecizie, prin formularea în care este făcut, și anume: "Președintele încheie tratate internaționale, în numele României, negociate de Guvern și le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil".

Vă pot spune că, astăzi încă, sunt tratate care au fost semnate, de ani buni, care n-au ajuns spre ratificare Parlamentului, pentru că nu au fost trimise. Motivele pot fi destul de multe și, atunci, noi considerăm că formularea asta nefericită, "într-un termen rezonabil", în România, nu este o treabă care să funcționeze. Termenul ăsta "rezonabil" se poate întinde de la oră la ani de zile.

Noi am făcut o propunere, un amendament pentru precizarea unui termen și considerăm că este necesar să existe un termen în care președintele să supună spre ratificare Parlamentului aceste documente, aceste tratate. Noi am făcut o propunere de termen 90 de zile, asta înseamnă 3 luni. În cazul în care comisia consideră că termenul poate să fie mai larg, să fie 4 luni sau 5 luni, eu zic, totuși, că este necesar să avem acest termen. Noi am propus 3 luni, rugăm să se introducă acest termen, pentru că, altminteri, lucrurile pot să rămână așa, între două ape, cum sunt o serie de tratate încheiate, la ora actuală, rămase neratificate și pentru care nici nu întrevedem, la ora actuală, vreo posibilitate să le primim spre ratificare.

Deci cred că asta este soluția: cei care le încheie le trimit președintelui, acolo pot să mai întârzie cu trimiterea, deci nu este un termen, dar președintele cred că trebuie să ni le trimită nu într-un termen rezonabil, ci într-un termen precis. Noi vă propunem cele 3 luni și vă rugăm să fiți de acord cu acest termen.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Chiliman, nu ne lăsați să facem diplomație deloc! Sunt momente când, poate, țara are interes să trimită într-un termen rezonabil, și nu în 3 luni.

Domnul Moiș.

Domnul Văsălie Moiș:

Doamnelor și domnilor colegi,

Textul inițial al Constituției, art.91 alin.1 prevedea că: "Președintele încheie tratate internaționale, în numele României, negociate de Guvern și le supune spre ratificare Parlamentului în termen de 60 de zile". Pe baza asta, sigur, s-a elaborat și Legea încheierii tratatelor etc., etc.

Acum, avem două alternative: o propunere a comisiei, din care termenul de supunere spre ratificare Parlamentului este la dispoziția președintelui, adică președintele decide când urmează să fie supus spre ratificare Parlamentului un tratat semnat de domnia sa și soluția propusă de colegii noștri liberali, care măresc termenul de 60 de zile la 90 de zile.

Grupul parlamentar al Partidului România Mare consideră că, de esența Constituției, trebuie să fie un termen foarte precis. Termenul de "rezonabil" poate să fie de un an, poate să fie de doi.

Dacă termenul propus de colegii noștri liberali, de 90 de zile, vi se pare prea scurt, sunt de acord să-l mărim la 120 de zile, dar, nici într-un caz, să nu prevedem, într-un text constituțional, "un termen rezonabil". Să respectăm spiritul Constituției de la 1991 și să prevedem un termen cu mare precizie, pentru că există următorul pericol: președintele să fie de altă orientare politică decât primul-ministru și decât majoritatea, în Parlament, și să apară discuții, tocmai datorită apartenențelor politice. Or, interesul țării este mai presus de disensiunile dintre președinte, Parlament și primul-ministru și de aceea textul constituțional trebuie să fie foarte precis, cu termene foarte precise.

Grupul nostru este de acord să se discute termenul de 90 de zile sau de 120 de zile, dar, nici într-un caz, nu suntem de acord cu termenul "rezonabil".

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Dacă apreciem încheierea unui tratat și semnarea, ratificarea acestuia ca o procedură strict tehnică, ca o oportunitate, atunci, într-adevăr, putem simți nevoia de operativitate. Dacă ne gândim la faptul că un tratat se negociază după criterii politice, semnarea lui poate avea, de asemenea, motivații politice pentru semnarea imediată, pentru un timp de reflecție, dacă ne gândim la dificultatea unor negocieri și dacă ne gândim și la riscurile unui termen împlinit și nerezolvat, atunci vom avea mai multe motive de îngrijorare.

Au fost cazuri într-o legislatură, nu vreau să o numesc, în care două, trei tratate nu au fost semnate doi ani și le-a primit actualul președinte. Nu vreau să pun în discuție acest lucru, dar vreau să întreb inițiatorii unui termen fix ce se întâmplă dacă în termen de 60 de zile, dacă în termen de 90 de zile, tratatul nu este supus ratificării, din motive care pot fi întemeiate, ca urmare a evoluțiilor internaționale, a unor circumstanțe deosebite, ca urmare a unei nevoi de reflecție. Deci vom compromite un tratat care a fost amânat spre semnare din motive bine întemeiate, pentru că ne-am stabilit, în Constituție, un termen de decădere? Cred că nu este bine.

De altfel, nu sunt de acord nici cu domnul Moiș, care spune că este de esența Constituției prestabilirea unor termene fixe. Avem, cu privire la justiție, care dânsului îi este dragă, făcând parte din ea, obligația soluționării unor cauze și au obligația judecării proceselor într-un termen rezonabil. Ce ar fi, domnule Moiș, dacă am spune, și acolo, un termen fix?! Se pot încadra, în ele, instanțele sau nu? Dar nu sunt situații, totuși, comparabile. V-am dat numai un exemplu, în care, vedeți, Constituția a avut grijă să folosească un termen maleabil care să poată fi îndeplinit, în condiții care să nu presupună atâtea implicații negative.

Deci Comisia, în majoritatea alcătuirii ei, și-a menținut punctul de vedere cu privire la trimiterea spre ratificare într-un termen rezonabil.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Moiș.

Domnul Văsălie Moiș:

Eu vă cer scuze tuturor, dar este vorba de trimiterea spre ratificare a unui tratat semnat de președinte. Nu se pune problema negocierii unui tratat de către președinte sau de către Guvern și să impunem un anumit timp pentru negocierea tratatului. Este vorba din momentul semnării tratatului de către președinte, un termen în care președintele să-l trimită spre ratificare Parlamentului. Asta nu impietează cu absolut nimic negocierea care este la dispoziția președintelui, poate negocia oricât acest tratat, sau Guvernul. Problema este să nu se mai tergiverseze ratificarea tratatului, din momentul semnării lui de către președinte. Asta este esența acestui text.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Am înțeles perfect, dar v-am spus, adică poate să fie o chestiune de diplomație, în care semnează tratatul și, pe urmă, cu ratificarea, îl mai amână, că se mai întâmplă ceva a doua zi, nu știu.

Nu vreau să dau exemple celebre. Domnul Timiș.

Domnul Ioan Timiș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să spun că, în faza de gândire în care se află domnul Moiș, m-am aflat și eu, atunci când am văzut, pentru prima dată, "..

Domnul Văsălie Moiș (din sală):

Când erai copil, nu?!

Domnul Ioan Timiș:

Nu, când am văzut proiectul de modificare a Constituției. Și chiar am făcut o propunere legată de scurtarea termenului în care președintele supune spre ratificare tratatele internaționale. Între timp, am reflectat, pentru că am văzut că și procesul legislativ se scurtează, am crezut că și lucrul acesta ar trebui scurtat în ceea ce privește prezentarea la Parlament a tratatelor internaționale.

Dar, acum, dați-mi voie să susțin teza contrară, pentru că ceea ce propune Comisia de revizuire a Constituției este important. Nu avem nevoie de termene, aici. Aici este vorba de faptul că președintele reprezintă statul în relațiile internaționale. Voința președintelui este mai importantă, scuzați-mă, în această fază, decât voința Parlamentului. Președintele știe ce trebuie și ce nu trebuie pentru statul român. În momentul în care a încheiat tratatul, s-a semnat tratatul, tot președintele va stabili când va veni la Parlament. Aici nu suntem în procesul legislativ. Aici, Parlamentul va aproba sau nu va aproba ceea ce a făcut președintele, în calitate de titular al puterii executive.

Recent, ați introdus, în Constituție, chestiunea cu separația puterilor. E vorba de niște atribuții care țin absolut de puterea executivă și nu pot să cer președintelui să vină la Parlament că vrea Parlamentul. Parlamentul își va spune punctul de vedere atunci și în momentul în care președintele vine și supune un tratat internațional spre ratificare. Motivele sunt multe pentru care președintele poate amâna, dar, vă repet, este voința exclusivă a președintelui, ca reprezentant al puterii executive.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Brudașca.

Domnul Damian Brudașca:

Menținerea acestei formule vagi în conținutul acestui articol, alin.1 al art.91, dă, desigur, posibilitatea președintelui, așa cum s-a mai evocat de la această tribună, să folosească aceste tratate internaționale, care sunt în interesul național, nu în interes de partid, să amâne semnarea sau ratificarea lor și în raport de situația politică.

S-a evocat posibilitatea ca, la un moment dat, președintele să fie de altă culoare politică decât majoritatea guvernamentală sau parlamentară și, atunci, el poate folosi aceste pârghii cu sprijinul nostru. Pentru că spunem "termen rezonabil", el poate invoca orice termen, orice motiv, pentru a-și susține această întârziere a semnării, creând dificultăți Executivului, poate uneori și Parlamentului, în îndeplinirea obligațiilor sale. Menționarea acestui termen, în termen de 90 de zile, poate cu completarea, sau la altă dată, sau o dată convenită de părți, poate că ar rezolva și temerile pe care le-au exprimat unii dintre antevorbitori.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Gheorghiof.

Domnul Titu-Nicolae Gheorghiof:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

E adevărat, se pun în discuție chiar prerogativele președintelui, indiferent din ce culoare politică provine acel președinte, chiar dacă, pe urmă, este independent și nu are nici un apendice vizavi de un partid. Dar eu am înțeles că prevederile art.80 din Constituția României nu au fost modificate. Nefiind modificate prevederile din Constituția României, nu văd cum putem veni, acum, în fața Parlamentului să susținem că, de fapt, politica externă a României o face președintele. Nu am înțeles aspectul ăsta de ce știe el mai bine ce politică externă vrea România, de vreme ce Constituția, la art.80, alin.1 și 2, nu vorbește de o situație de genul ăsta, dar poate să se întâmple, dacă noi dorim ca, în România, să existe un Executiv bicefal.

Știm ce s-a întâmplat, atunci când președintelui, chiar de aceeași culoare politică, nu i-au plăcut ochii unui om și cum noi am fost pe marginea prevederilor constituționale. Ca să evităm o astfel de situație, în care președintele, după ce un Guvern care, de fapt, face Executivul, execută, ca atare, și face politica externă a României, negociază doi ani de zile un tratat, să ne trezim că, deși majoritatea parlamentară, care a dat votul de încredere acelui Guvern, așteaptă ratificarea unui tratat negociat de către Guvern, să ne trezim că președintele, "independent" fiind el, nu dorește să-l supună, "în termenul rezonabil", pe care nimeni nu va înțelege cât e, ratificării Parlamentului. Ce e mai grav pentru România, atunci? Doi ani de zile se consumă timp, energie umană, diplomație și vrerea unui om care este mai presus de lege, în cazul ăsta, sau voința politică a unui Guvern care slujește interesele României, Guvern care provine dintr-o majoritate parlamentară, majoritate parlamentară care a fost acreditată și căreia populația României i-a dat votul respectiv.

Haideți să lăsăm, într-adevăr, să facă diplomația și politica externă a României Guvernul care provine din majoritate, și nu un președinte care poate, în unele momente, să aibă, știu eu, idei care converg cu majoritatea și cu Guvernul care conduce, la data respectivă, România. Am dori să nu se întâmple, dar ca să evităm o situație de genul ăsta, e bine ca să stabilim. Nu se dorește 90 de zile, se dorește 100 de zile sau, poate, ".. în nici un caz, nu putem face 500 de zile, așa cum am înțeles unele explicații, acum, când s-a făcut un Guvern, că mai sunt 500 de zile.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nu, lăsăm 200 de zile...

Domnul Titu-Nicolae Gheorghiof:

Două sute de zile e cu ghinion, domnule președinte, dar să lăsăm un termen în care, într-adevăr, Parlamentul României să poată să ratifice un tratat negociat de Guvernul care a primit votul de încredere al Parlamentului.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Chiliman, vă rog. (Rumoare în Grupul PSD)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Nu vreau să discutăm, aici, chestiunea unui forum din ăsta cum e șprițul de vară, adică mai diluat. Deci haideți să discutăm lucrurile, totuși, serios.

S-a pus, aici, în discuție chestiunea unor influențe politice legate de momentul în care se ratifică un anumit tratat. În primul rând, sunt mai multe faze, e faza negocierii pe care o face Guvernul, Guvernul poate să-l trimită președintelui, cu oarecare întârziere, problema este că președintele, după ce l-a semnat, și aici e o chestiune de timp, din momentul în care îl primește de la Guvern, până îl semnează, după aia îl trimite Parlamentului. Și nu-s de acord cu cele spuse de colegul Timiș, de domnul deputat Timiș că politica se face acolo, sus, undeva. În cazul ăsta, nu ar mai trebui ratificate de Parlament, toate aceste tratate. Trebuie însă ratificate de Parlament, deci Parlamentul își spune cuvântul.

Problema noastră este următoarea: președintele l-a semnat și nu vrea să-l trimită Parlamentului și poate să nu vrea ani de zile, "termenul rezonabil", ăla care scrie acolo. Dar dacă îl trimite în 3 luni de zile, pe noi nu ne obligă nimeni ca, din dezbateri pe care să le avem cu factorii interesați și în interesul României, să amânăm noi dezbaterea acelui tratat, aici, pentru că putem să facem acest lucru, în condiții justificate, dar nu cred că este bine, și de aceea am și făcut acest amendament, ca președintele să nu aibă nici un fel de termen în care să trimită acest document Parlamentului spre ratificare.

Deci insistăm pentru acest termen pe care-l considerăm obligatoriu. Vă rog foarte mult să uitați clișeul actual, când președintele, Guvernul, președinții celor două Camere ș.a.m.d., majoritățile în cele două Camere sunt ale unei singure formațiuni politice. Pot să apară situații diferite. Or, noi trebuie să facem o Constituție valabilă în orice situație, nu numai în situații simple, cum este cea de acum. Deci insistăm și vă rugăm să aprobați acest amendament.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Brudașca. Și trecem la vot.

Vă rog.

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte,

Chiar dumneavoastră invocați, la un moment dat, faptul că un tratat s-ar putea să întâmpine anumite dificultăți, anumite condiții speciale care să întârzie semnarea lui.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vorbeam de după semnare, când semnăm, dintr-un punct de vedere și rezolvăm o problemă cu țara respectivă, după care interesul spune că nu trebuie ratificat imediat. Nu știu, sunt atâtea cazuri.

Domnul Damian Brudașca:

Eu țin de faptul că avem, în general, o diplomație inteligentă, o diplomație care analizează fiecare detaliu pro sau contra și nici nu produce semnarea de documente cu risc și nici nu produce promovarea mai departe a procedurilor legale pentru ratificare.

Deci, având în vedere aceste considerente care țin de competențele celor care semnează, stabilesc condițiile de semnare și celelalte proceduri, consider însă că nu se poate crea această breșă, prin care munca, poate, de ani de zile sau de foarte lungă durată a unei echipe de negociere să fie compromisă printr-o decizie arbitrară, personală, din motive absolut personale, a unei persoane care poate întârzia sine die ratificarea și, prin urmare, și punerea în valoare a acestor negocieri.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul PNL-ului. (Comentarii în Grupul PNL)

Cine este pentru?

Împotrivă?

Domnule Chiliman, dacă aveți vreo problemă, vă rog să poftiți la microfon. Sau aveți o anumită doleanță, vă rog s-o spuneți în clar!

Vă mulțumesc.

Abțineri? Nu din bancă, la microfon.

29 de voturi pentru, o abținere și 210 împotrivă.

Dacă Grupul Liberal are ceva de comentat, îl poftesc la microfon. Vă mulțumesc.

Trecem mai departe la raportul cu amendamentele admise la pag.5 pct.19. Dacă aveți observații? Domnul Brudașca.

Domnul Văsălie Moiș (din bancă):

Aveam un amendament înainte peste care s-a trecut la pct.100.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nu, sunt la amendamente admise, domnule Moiș. Care, domnule? Spuneți, domnule! Vă tot invit, domnule Moiș, aveți o problemă, veniți și spuneți ce problemă aveți. Vă frământă ceva? Ia să vedem, ce amendament vreți să respingem?

Domnul Văsălie Moiș:

Domnule președinte, sunt convins că îl veți respinge, pentru că tăvălugul dumneavoastră funcționează ireproșabil. Este vorba de punctul 100. Înainte de aceasta, vă rog să mă scuzați, poate că ar fi bine să mai strigați o dată catalogul pentru colegii dumneavoastră.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, eu gândesc că ar fi cazul să vă uitați și la proprii dumneavoastră colegi, eu vi-i număr, sunt 22, dumneavoastră sunteți al 23-lea.

Domnul Văsălie Moiș:

Luați măsuri împotriva lor.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Deci, împotriva colegilor dumneavoastră, dacă asta doriți, o să le tăiem salariul pe ziua de azi, nici un fel de problemă.

Domnul Văsălie Moiș:

Da, dar vă rog prima dată să începeți cu colegii dumneavoastră.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Prerogativa mea este cu cine încep, domnule Moiș, deocamdată...

Domnul Văsălie Moiș:

Dar numai să nu faceți excepții.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Acum ce vreau să vă spun. Apropo de amendamentele respinse. Noi am discutat până acuma amendamentul PNL-ului care era la pct.103. Înainte de a-l discuta, v-am tot întrebat. Aveți amendamente respinse? Nu aveți. Am ajuns la 103 și acum dumneavoastră veniți la amendamentul 100. Logic ar fi să nu vă mai dau cuvântul, domnule Moiș.

Domnul Văsălie Moiș:

Domnule președinte, este dreptul dumneavoastră.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Bun, deci, v-am dat cuvântul un minut. Vă rog.

Domnul Văsălie Moiș:

Este dreptul dumneavoastră să dați cuvântul sau să-l luați, pentru că aveți butonul, acuma.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nu, deocamdată nu vă puteți plânge, vi l-am dat tot timpul și nu am folosit butonul în a nu vă da cuvântul. Deci, aveți un minut. Vă rog.

Domnul Văsălie Moiș:

Nu-i nici un fel de problemă, puteți începe cu mine.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Din clipa asta sunteți pe timpul dumneavoastră. Vă rog.

Domnul Văsălie Moiș:

Domnule președinte, nu ați întrebat înainte de amendamentul de la pct.100 dacă sunt amendamente, ci ați propus să se discute niște amendamente așteptate.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Moiș, am întrebat de fiecare dată, am făcut o obsesie din a vă întreba, mai ales pe dumneavoastră.

Domnul Văsălie Moiș:

Apreciez gentilețea dumneavoastră, domnule președinte, aveți o "slăbiciune" pentru stânga sălii.

Da, amendamentul este al grupului parlamentar și se referă la art.85, alin.3. După acest alin.3, ar trebui din punct de vedere al grupului parlamentar să se introducă un alineat nou, 4 cu următorul cuprins. Vreau să vă spun că acest amendament dacă s-ar accepta, ar fi o noutate constituțională. "Președintele poate solicita Camerelor reunite ale Parlamentului demiterea primului-ministru și a Guvernului printr-o procedură similară moțiunii de cenzură". Prin aceasta am da posibilitatea și președintelui să promoveze o acțiune de genul moțiunii de cenzură pentru demiterea Guvernului. Este o chestiune politică prin excelență și vă stă la dispoziție dacă doriți să o introduceți în Constituție sau nu.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumim. Comisia, vă rog.

Domnul Emil Boc:

Mulțumesc, domnule președinte. De data aceasta am mandatul domnului președinte să expun punctul de vedere al comisiei care se pronunță pentru respingerea acestui amendament. Domnul Moiș, cel care are o eleganță și profesională și politică, acum nu putem să îl înțelegem. Mai înainte, domnia sa ne explica să nu schimbăm raporturile instituționale, să nu atingem cumva cu un gram raporturile care există între președinte și Guvern pe de o parte, Parlament și președinte pe de altă parte și după aceea vine cu un tun, cu un AG puternic și sparge tot sistemul constituțional pe care îl avem, propunând o struțo-cămilă demnă de inspirație în privința aceasta.

Domnul Văsălie Moiș (din bancă):

Este un amendament al grupului nostru, nu al meu.

Domnul Emil Boc:

Noi ne legăm cu susținătorul, întotdeauna. Acest amendament nu poate fi acceptat pe de altă parte, întrucât, potrivit articolului 108 din Constituție care spune așa: "Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului", dacă i-am da posibilitatea președintelui să demită primul-ministru și Guvernul ar însemna per a contrario că Guvernul răspunde politic în fața președintelui României, or, toată arhitectonica noastră constituțională este alcătuită pe următorul schelet. Guvernul în România răspunde numai în fața Parlamentului, singurul care îl poate demite prin intermediul unei moțiuni de cenzură.

Acceptarea acestui amendament izolat chiar că ar pulveriza întregul raport instituțional care există între Guvern pe de o parte, Parlament pe de altă parte și președinte, în același timp.

Având în vedere aceste argumente vă rugăm să respingeți acest amendament al Grupului PRM. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Supun votului dumneavoastră amendamentul PRM-ului susținut de domnul Vasile Moiș.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu o abținere, 23 de voturi pentru și 209 împotrivă, amendamentul a fost respins.

Până la 108 avem la pag.5 pct.19.

Din raportul comisiei "amendamente admise" ne aflăm acum la pct.19, la pag.5. Domnul Brudașca.

Domnul Damian Brudașca:

Numai o clipă, domnule Brudașca. Vă rog, domnule Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte. Amendamentul nostru este înainte, întrucât cel din textul dumneavoastră este la art.93, noi suntem la art.92 cu amendamentul propus. Este vorba de punctul 108 de la "amendamentele respinse", este un amendament de formă dar care, pentru frumusețea textului suntem convinși că dumneavoastră veți accepta și un amendament elegant, în ce sens? Noi propunem ca această titulatură a Consiliului Suprem de Apărare a Țării să fie schimbată. În termeni populari este prea pompoasă, Consiliul Suprem de Apărare a Țării și având în vedere că noi am schimbat în general în Constituție, la propunerea Comisiei S.R.I. peste tot, acolo unde au fost chestiuni legate de apărare cu sintagma "securitate națională", noi vă propunem ca acest Consiliu Suprem de Apărare a Țării să se numească Consiliul Național de Securitate, formulă frumoasă care ar răspunde exigențelor europene, euroatlantice ș.a.m.d.

Vă mulțumesc. Sau Consiliul de Apărare a Țării, fără formula aceasta Consiliul Suprem care are o inspirație mai mult din trecut. Consiliul de Securitate Națională, după formula colegei mele Mona Muscă pe care o luăm coautor la acest amendament.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumesc. Domnul Moiș.

Domnul Văsălie Moiș:

Doamnelor și domnilor colegi, nu vreau să plătesc polițe, nu vreau să se interpreteze în acest sens. Eu am o considerație deosebită pentru colegul nostru domnul Boc, dar propunerea dânșilor seamănă perfect cu Komitet gasudarstvenâi bez opasnosti. Și atunci, fie și pentru acest motiv, v-aș propune să păstrăm Consiliul Suprem de Apărare a Țării care sună mai românește decât Comitetul Securității Naționale care este de tristă amintire, ne aduce aminte de Beria și de toți ceilalți și de suita de crime comise de către acest KGB, care reprezintă o pagină neagră în istoria Rusiei în primul rând și a statelor aliate.

Poate nu este de perspectivă, s-ar putea să fie de actualitate propunerea colegilor noștri de la Partidul Democrat, este un exercițiu democratic la îndemâna fiecăruia, dar nu este momentul acum să schimbăm, pentru că este prea proaspătă amintirea ororilor săvârșite de către acest Comitet al Securității Statului.

De aceea, vă propun să rămânem la vechea denumire.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Boc.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Cine este împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 9 voturi pentru și 221 împotrivă, amendamentul a fost respins.

Trecem la pct.19 "amendamente admise", domnul Brudașca.

Domnul Damian Brudașca:

Chiar dacă risc ca domnul Dorneanu să-mi mai aducă aminte că sunt capabil doar de a citi dicționarul explicativ al limbii române, propun totuși o modificare a finalului acestui amendament admis. Pentru corectitudine gramaticală, după "unități administrativ teritoriale" va trebui să se pună virgulă și în continuare sugerez următoarea formulă: "și solicită în cel mult 5 zile încuviințarea Parlamentului pentru măsura luată" pentru că avem "luare" și "anterior adoptată" și în felul acesta se rezolvă, zic eu, mai elegant această problemă.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, comisia cred că este de acord. Comisia este de acord, v-am spus.

Deci, pag.5 pct.19.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Cu amendamentul pe care l-a făcut și domnul Brudașca.

Aveți vreo problemă, doamna Muscă? Vă rog poftiți la microfon. Dacă nu aveți nimic...

Cine este împotrivă?

Abțineri?

O abținere, domnul Valeriu Gheorghe de la Bacău, nu putea decât să se abțină și doamna Mona Muscă cu gramatica.

Deci, cu 2 abțineri amendamentul a fost aprobat.

Stimați colegi,

Mi s-a atras atenția de către un coleg de la liberali că nu am supus la vot pct.34 din proiectul de lege.

Îmi însușesc critica și supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? 27 de voturi împotrivă.

Cu 27 de voturi împotrivă, pct.34 a fost aprobat.

Trecem la pct.35 din proiectul de lege și vă întreb dacă aveți observații sau amendamente respinse. Domnule Moiș, aveți amendamente respinse? Nu.

Supun votului dumneavoastră pct.35.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Deci, cu 23 de voturi împotrivă, o abținere și 210 voturi pentru, pct.35 a fost aprobat.

Dacă la pct.36 aveți observații sau amendamente respinse? Domnul Boc are o chestiune simplă. Vă rog, domnule Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte, la pct.110 din raport...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Pct.10 "amendamente respinse".

Domnul Emil Boc:

"Amendamente respinse" pct.110, având în vedere faptul că acel amendament pe care l-am formulat mai înainte și viza votul de încredere acordat doar primului-ministru și nu întregului cabinet a fost respins, pe cale de consecință și celelalte amendamente de la 110 și 111 vor trebui să aibă aceeași soartă. Noi dorim să spunem că le retragem, pentru că a fost respins amendamentul anterior, dar pentru frumusețea textului, le reamintim ce frumos era dacă s-ar fi adoptat acel text. Uitați: "Candidatul pentru funcția de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la semnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului Guvernului".

Și alin.3: Programul se dezbate de Camera Deputaților și de Senat în ședință comună. Parlamentul acordă votul de încredere primului-ministru cu votul majorității deputaților și senatorilor". Am vrut să spun numai și pentru a sublinia încă o dată că nu s-ar fi schimbat echilibrul instituțional, dar înțelegem să retragem aceste amendamente, pentru că nu a fost acceptat primul de care era strâns legat acest text.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumim domnului Boc pentru acest intermezzo și dăm cuvântul domnului Moiș.

Domnul Văsălie Moiș:

Domnule președinte, noi susținem pct.36 din propunere cu o precizare. Corect, românește nu este "președintele României nu poate revoca primul-ministru", ci "președintele României nu-l poate revoca pe primul-ministru". Dacă sunteți de acord cu această modificare și puneți textul într-o română corectă, votăm propunerea dumneavoastră.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Ar trebui numai așa, că ne faceți favoarea să votați, să fim de acord cu gramatica doamnei Mona Muscă.

Comisia? Domnul Ștefan Cazimir ce părere are?

Domnul Ștefan Cazimir (din bancă):

De acord.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Bine. Deci, supunem votului dumneavoastră pct.36 cu adăugirea pe care a avut-o PRM-ul.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Trecem la pct.37.

Vă rog. Da, poftiți domnule Titus. Domnule Boc, aveți amendament respins, da? Vă rog.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte, celelalte amendamente ale noastre au fost frumoase și au fost respinse, acum vă propunem un amendament mai puțin frumos, dar pe care sperăm să-l adoptați.

Este la pct.114 "amendamente respinse" și vizează art.111, alin.1. Alin.1 actual din Constituție de la art.111 sună în felul următor: "Guvernul și fiecare dintre membrii săi sunt obligați să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputați sau senatori".

Având în vedere practica noastră instituțională, practica ce s-a impus, hai să spunem, în ultimii 12 ani, pentru a perfecționa actualul cadru legislativ vă propunem amendamentul în felul următor: "Guvernul și fiecare dintre membrii săi sunt obligați să răspundă personal la întrebările sau la interpelările formulate de deputați sau senatori".

Există precedente. Nu vrem să ne referim la cadrul constituțional actual, la actualul Guvern, la primul-ministru, nu vrem să facem referiri politice, am spus că este vorba de o practică politică constantă și în consecință, avem în vedere amendarea textului constituțional pentru a îmbunătăți funcționarea sistemului nostru parlamentar și, în condițiile acestea, după modelul britanic, când, o dată pe săptămână, premierul britanic vine în fața Parlamentului și răspunde la întrebările și interpelările formulate de parlamentari, la așa-numita oră ministerială, inspirată de acolo, propunerea noastră dorește să readucă spiritul parlamentar la locul lui, adică aici în Parlamentul României și să facem cu adevărat din Parlament motorul vieții politice din România, centrul principal de dezbateri politice încât dezbaterile noastre să nu aibă loc pe la colțuri, ci, dimpotrivă, aici în Parlament, având în față Puterea și Opoziția, Guvernul și Parlamentul în același timp.

Urmează ca dacă acest amendament ar fi acceptat, să fie perfecționat prin textul Regulamentului, instituind ora ministerială, dar, repet, trebuie să spunem acest lucru cu privire la obligativitatea prezenței membrilor Guvernului, a primului-ministru la întrebările și interpelările formulate de deputați și senatori. Altfel, funcția de control parlamentar rămâne fără eficiență practică. Controlul Parlamentului, practic, în acest moment, este ineficient. Un coleg de al meu, cred că este aici, de la Comisia juridică, spunea că dacă dorești să ai cea mai ineficientă formă de control în România, este să pui o autoritate sub controlul Parlamentului, pentru că este cea mai ineficientă formă de control.

Dacă dorim să facem din Parlament, așa cum este în democrația parlamentară autentică, un adevărat element al vieții politice, trebuie să adoptați acest amendament. Nu este frumos, dar este sănătos. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă rog. Domnul Stroe.

Domnul Radu Stroe:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor colegi,

Având în vedere că noi, la acest alineat, avem un punct de vedere oarecum diferit, deși, în esență are multe elemente comune, cred că și PRM-ul are de asemenea un punct de vedere diferit, vă propun, domnule președinte, așa cum am procedat și la articolul privind atribuțiile Camerei Deputaților, să-l amânăm până mâine seară, astfel încât grupurile politice, printr-o decizie politică și printr-o negociere elegantă, să ajungă la soluția cea mai bună și de necontestat de întreg Parlamentul. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Stroe, nu vreau acum să amânăm dezbaterea întregii Constituții, vă rog frumos.

Domnul Radu Stroe:

Era vorba de al doilea articol, domnule președinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

O să supun propunerea dumneavoastră votului Camerei.

Domnul Radu Stroe:

Eu vroiam doar să apelez la bunăvoința dumneavoastră, domnule președinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Brudașca sau domnul Moiș. Vă rog, vă rog.

Domnul Văsălie Moiș:

Doamnelor și domnilor colegi,

Grupul parlamentar al Partidului România Mare optează pentru formula propusă de către Partidul Național Liberal. Vă rog să observați că în formula propusă de colegii noștri de la Partidul Democrat, Guvernul și fiecare din membrii săi, Guvernul ar însemna totalitatea Guvernului, toți miniștrii să se prezinte pe banca ministerială sub cupola Camerei Deputaților. În varianta propusă de colegii noștri liberali, primul-ministru și fiecare din membrii Guvernului, individual luat, este obligat să se prezinte personal și să răspundă etc. la întrebări, interpelări ș.a.m.d.

Având în vedere practica de la adoptarea Constituției și până în prezent, când am întâmpinat numeroase disfuncționalități, ca să le numim cu un eufemism, când au fost invitați unii membrii ai Guvernului și nu s-au prezentat, de această dată, mi se pare textul propus de colegii noștri liberali ca fiind complet, un text constituțional fără nici un fel de posibilitate de interpretare în sensul că primul-ministru și fiecare membru al Guvernului trebuie să se prezinte personal la interpelări și la întrebări.

De aceea, grupul nostru va vota pentru amendamentul propus de colegii noștri liberali care să înlocuiască actualul text de la 111, alin.1, care s-a dovedit în practică ca fiind deficitar, datorită acelorași considerente pentru care nu suntem de acord cu amendamentul propus de colegii noștri democrați: Guvernul și fiecare dintre membrii săi sunt obligați să răspundă.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Brudașca. Vă rog.

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte, nu înseamnă că este o poziție dizidentă, dar aș vrea însă să vă propun o altă formulă, pentru că și primul-ministru este membru al Guvernului. Deci, nu cred că se impune o precizare directă asupra sa. De aceea, aș propune următoarea formulare: "Fiecare dintre membrii Guvernului este obligat să răspundă personal la întrebările sau la interpelările formulate de deputați sau de senatori", pentru că primul-ministru nu este în afara Guvernului, el este capul Guvernului, deci membru al Guvernului.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Domnul Timiș. Vă rog.

Domnul Ioan Timiș:

Mulțumesc, domnule președinte.

În legătură cu "ora guvernamentală" propusă de domnul deputat Boc, nu sunt convins că domnia sa a văzut cum se desfășoară asemenea "oră guvernamentală", iar dacă a văzut este foarte bine.

Am văzut lucrul acesta, este un adevărat show, dar oamenii aceia acolo se distrează uneori, pentru că Anglia este o altfel de țară, situația economică îi permite să facă o asemenea chestiune. Scuzați-mi expresia "se distrează".

În legătură cu ceea ce se propune aici, în primul rând aș face o precizare. Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniștrii și miniștrii delegați, în cazul recent, ori, așa cum prevede Constituția la art.103, alți membrii ai Guvernului. Eu cred că o asemenea soluție care poate să fie frumoasă, atractivă din punct de vedere teoretic nu este pragmatică. Imaginați-vă că în România, Guvernul trebuie să facă mult mai mult sau mult mai multe lucruri decât trebuie să facă Guvernul Marii Britanii. Imaginați-vă că pe agenda Guvernului este o ședință de guvern. Imaginați-vă că va fi o "oră guvernamentală", unde, cu bunăvoința Opoziției noastre, în fiecare luni sau marți, tot Guvernul va fi prezent aici. Mai sunt și alte probleme de rezolvat la ministere, probabil și la Senat, mă ajută un coleg și aici. Chiar dacă este frumoasă, chiar dacă este atractivă, chiar dacă este democratică și este un exercițiu fantastic de democrație, în acest moment nu cred că putem introduce o oră guvernamentală, chiar dacă și mie mi-ar place și dumneavoastră v-ar place, nu putem să introducem aceste momente.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumim, domnule Timiș. Are cuvântul domnul Vasilescu.

Domnul Valentin Vasilescu:

Stimați colegi,

Există câteva argumente în favoarea acestui amendament, și anume dacă învestirea cu atribuțiunile pe care și le exercită fiecare dintre miniștri și primul-ministru este apanajul Parlamentului. Dacă Legea de organizare și funcționare a fiecărui minister este aprobată de către noi, dacă bugetul fiecărui minister este aprobat de către Parlament, de ce atunci răspunderea fiecăruia să nu îi revină și să nu și-o expună în fața acelei instituții care i-a pus în funcție? Eu nu cred că există impedimente, pentru că doar ministrul este singurul competent să răspundă și să găsească niște soluții împreună cu noi, pentru că în acea interpelare scrisă nu putem aminti toate anexele și toate lucrurile pe care noi le cunoaștem și le putem expune verbal în fața acestui om. Este în favoarea lui și poate cunoaște cât mai multe lucruri pe care, probabil, nu le cunoaște.

Mai departe, există o continuitate a conducerii care-i permite ca săptămânal, timp de câteva ore, să vină aici și altcineva să-i poată prelua atribuțiunile pe care și le exercită în mod normal. Nu cred că există un impediment ca o dată pe săptămână, 2-3 ore, un ministru să vină aici în fața noastră și să răspundă astfel încât să-și demonstreze faptul că este responsabil în fața Parlamentului. Altfel, vom discuta cu oameni care nu au competența să ne răspundă.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Gheorghiof.

Domnul Nicolae Titu Gheorghiof:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimate colege, stimați colegi,

Dacă aș fundamenta toată pledoaria pe ceea ce un antevorbitor a susținut cu privire la distracțiile mari pe care le fac englezii, ei n-au unde să se distreze decât în Camera Comunelor, în sensul că Guvernul are atâta de muncă încât nici nu poate să vină aici și ideea care susține, aș spune numai atât: pe frontispiciul unui imperiu-stat era o lozincă, care acuma, dacă încercăm să o adaptăm susținerilor pe care dumneavoastră vreți să le faceți acuma aici, ar trebui să spun: "pereat mundus, fiat Guvernul". (Rumoare.) Mulțumesc. Cred că știu toți colegii mei, pentru că latină, la școală am făcut cu toții.

Deci, domnule președinte, nu cred că așa trebuie să privim situația, chiar dacă privim în viitor și eu cred că dumneavoastră priviți și în viitor. Dacă pe acest Guvern nu-l putem vedea, cel puțin hai să ne gândim, domnule președinte, să-l vedem pe celălalt care va veni, dar eu îmi amintesc foarte bine și știu apetitul pentru imagine în media sau pe sticlă și atunci mă întreb de ce să nu vină aici la noi în Parlament Guvernul României, indiferent de unde ar veni, pentru că, domnule președinte, atunci când s-a dat votul de învestitură, domnul prim-ministru, pe care noi, liberalii, îl respectăm și-l admirăm în felul în care știe să susțină cu argumente logice și juridice, bine fundamentate și pertinente guvernării, să nu vină aici? Să susțină în continuare ce a spus la învestitură: Ori de câte ori Parlamentul mă va chema, eu voi fi prezent. Haideți să satisfacem dorința primului-ministru, sau înțeleg că nu mai conduce PSD-ul? Aveți alt președinte executiv? Atunci spuneți-ne și nouă, să știm.

Pe această situație domnule președinte, cred că amendamentul nostru este susținut și de prevederile art.106 din Constituția României. Nu știu și nu înțeleg, nu cred că l-am modificat, în care spune: (108, mă iertați!) Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Nu mai răspunde?

Și atunci, domnule președinte, revin la altă situație, și nu cred că este greșeala comisiei, este greșeală de redactare, pentru că nu cred că, onor, Comisia constituantă poate să motiveze la pct.2, la acest amendament, spunând că: "Răspunsul la o asemenea întrebare sau interpelare se poate face în orice Parlament printr-o persoană împuternicită". Deci Guvernul poate să dea împuternicire portarului de la Guvernul României sau de la alt guvern, să vină în fața noastră, pentru că, așa scrie aici: "O persoană împuternicită..."

Domnul Radu Liviu Bara:

Nu e chiar așa, domnule.

Domnul Titu-Nicolae Gheorghiof:

Problema cu prostia am spus-o o dată, domnule Bara. Calitatea dumneavoastră este că nu știți niciodată cum sunteți... în această situație...

Domnule președinte,

Sunteți cel care trebuie să modereze discuțiile din Parlamentul României...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Țin să vă amintesc că...

Domnul Titu-Nicolae Gheorghiof:

Expresiile atipice, ținând nu de regnul uman, ci de alte regnuri, nu vegetal, vă rog să le calmați...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Calmați-vă, vă rog eu.

Domnul Titu-Nicolae Gheorghiof:

Eu sunt foarte calm. Vin în sprijinul dumneavoastră, pentru că nu vreau și nici nu doresc, și eu sunt sigur că și dumneavoastră vă doriți ca să aveți viitorul Guvernul în fața dumneavoastră și să răspundă împreună cu prim-ministrul la toate interpelările. Pentru că a mai fost cineva care a spus că Dumnezeu este PSD și noi vom fi cât va fi și Dumnezeu. Și Dumnezeu le-a întors fața.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Borbély.

Nu, vreau decât să vă amintesc că în acest guvern de ministere sunt secretarii care răspund exact de relația cu Parlamentul care ar putea fi împuterniciții miniștrilor respectivi, ei există și vin la interpelări, deci nu ne e frică decât de faptul că i-ați hărțui prea mult pe miniștri.

Domnul Borbély László:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu cred că este o problemă importantă și trebuie să o recunoaștem cu toții, indiferent de guvernările care s-au succedat după 1990, că, într-adevăr, de multe ori au venit secretarii de stat în locul miniștrilor sau miniștrii în locul primilor-miniștri.

Deci este o cutumă care, de fapt, a caracterizat toate guvernele de după 1990. Dar eu cred că aici se spune foarte clar și există textul constituțional pe baza căruia, evident, Parlamentul și aceia care trebuie să țină legătura cu Guvernul pot să ia la rost, în cazul în care nu vin personal miniștrii sau primul-ministru, pentru că spune foarte clar, "Guvernul și fiecare dintre membrii săi sunt obligați să răspundă la aceste întrebări".

Eu vreau să ridic o altă problemă și, evident, nu în Constituție trebuie să o rezolvăm, ci prin regulamentul nostru, și am tot tărăgănat modificarea regulamentului Camerei Deputaților, prin care să existe declarații la Capitolul "Declarații politice", o zi anume, să zicem marți, când, într-adevăr, în probleme importante de politică externă, internă, fiecare grup parlamentar are un anumit timp, dacă are o asemenea problemă să o ridice, vine Guvernul, în frunte cu primul-ministru, și este o dezbatere politică timp de o oră. Așa se procedează și în alte parlamente și, atunci, e problema interpelărilor, întrebărilor care au un anumit specific local sau, să zicem de altă natură, dar în fiecare săptămână vine Guvernul și există o dezbatere politică.

Eu cred că asta putem să o rezolvăm atunci când negociem modificarea Regulamentului Camerei Deputaților, și textul acesta din Constituție, eu cred că este acoperitor pentru spiritul a ceea ce dorim la aceste răspunsuri din partea Guvernului.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Brudașca.

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte,

Motivul invocat, într-adevăr, în respingerea celor două amendamente, mie mi se pare că nu este convingător, având în vedere că prin practica de până acum, de delegare de competențe unor secretari de stat, mai nou consilieri sau chiar directori generali din ministere, nu se asigură calitatea corespunzătoare a răspunsurilor ce se dau întrebărilor sau interpelărilor.

Ca unul care am făcut până acum vreo 400 de asemenea întrebări și interpelări pot să apreciez că multe din aceste răspunsuri au un caracter extrem de superficial, nu răspund problemelor ridicate și, mai ales, nu vin cu soluții la problemele pe care nu le ridicăm noi, ci le ridică viața, pe lângă care acești funcționari, simpli funcționari trec indiferenți.

De aceea, insist asupra necesității ca la aceste răspunsuri să fie chiar titularii de ministere, poate în cazuri excepționale, când aceștia nu sunt în țară sau sunt la alte activități mult mai importante decât întâlnirea cu Parlamentul, să vină, dar nu cu titlul de regulă generală, și secretarii de stat însărcinați cu relația cu Parlamentul, pentru că, altfel, o activitate deosebită, care ar putea fi utilă însuși Guvernului în soluționarea unor probleme care țin de capacitatea sa managerială nu vor putea fi rezolvate și vor crea în final o imagine necorespunzătoare Guvernului, care poate astăzi să fie PSD-ist, altă dată poate să aibă o altă structură și conducere.

De aceea, este foarte importantă prezența personală a titularilor de ministere, o văd aici pe doamna ministru Bartoș, multe interpelări adresate la care s-a răspuns de către secretarii de stat, doar cu răspunsuri, și niciodată cu soluții. Deci este un caz concret pe care dumneavoastră îl puteți verifica și care subliniază importanța pentru însăși imaginea Guvernului ca el să știe ce se discută în Parlament, și nu prin reprezentanți la nivel de secretari de stat sau directori generali sau, eventual, consilieri de miniștri.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulțumesc.

Domnul Baciu.

Domnul Mihai Baciu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Este clar că ne aflăm în fața unei probleme foarte importante. Foarte importante, pentru că nemulțumirea este legitimă la adresa Guvernului și nu este vorba de o nemulțumire numai a celor din Opoziție, mulți colegi de la Putere au pus întrebări, au adresat interpelări, și nu au primit răspuns, sau au primit răspunsuri vagi, sau au primit alte întrebări în loc de răspunsuri, sau au venit oameni, cum spunea aici un distins coleg, necalificați să dea un răspuns convingător. Deci chestiunea este foarte, foarte importantă și nu putem să o lăsăm așa, în nici un caz. Înainte de a vă propune chestiunea la care m-am gândit, vă rog să vă uitați pe text, optăm pentru textul al doilea, "Primul-ministru și fiecare dintre membrii Guvernului," pentru că Guvernul, sigur, nu poate răspunde direct personal, "sunt obligați să răspundă personal la întrebările", nu "sau la interpelările...", că poate să răspundă și la altele. Trebuie să răspundă și la una și la alta.

Propun în loc de "sau", "și" "la întrebările și interpelările formulate de deputați și senatori."

Dar pentru că această chestiune, vă rog să rețineți, este extrem de importantă, foarte importantă, propun să amânăm pentru mâine seară dezbaterea ei nu râdeți și să cădem de acord grupurile parlamentare pe o formulă. Așa, tranșăm prin vot acum, cam bănuiesc despre ce este vorba, și rămâne așa. Nu e bine să rămână așa situația, raportul acesta între membrii Guvernului, Parlament și noi. Nu vă gândiți numai pentru perioada aceasta, un an, cât mai e până la alegeri, gândiți-vă în perspectivă. Așa că am făcut această propunere, adică două. Pe amendamentul acesta nu "sau" pentru că e "și - și", și hai să avem o perioadă, un relache, să gândim, poate găsim o soluție. Poate găsim o soluție. (Domnul deputat Bara vociferează în bancă.)

Domnule Bara, nu v-am întrerupt niciodată...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Baciu, am rugămintea să nu conversați cu sala.

Domnul Chiliman și apoi domnul Cristian Dumitrescu.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule președinte,

Onorați colegi,

Aici vă spun că sunt de acord cu ceea ce a spus colegul Timiș.

Într-adevăr, orele de interpelări, de răspunsuri la interpelări și întrebări sunt penibile și sunt penibile dintr-un singur motiv, pentru că în loc să vină cei care ar trebui să dea răspunsuri, vin niște, cum scrie aici frumos la pct.2 la art.115, vin niște persoane împuternicite care vin și dau niște răspunsuri în doi sau trei peri, dar care în momentul în care sunt puse în fața unor întrebări pertinente spun de multe ori că n-au mandat, adică sunt împuternicite numai ca să care hârtia, răspunsul până la Parlament și atât. Or, noi considerăm că funcția principală a acestui Parlament de control a Guvernului, nu numai a acestuia, a oricărui parlament democratic, de control al Guvernului trebuie să se manifeste și prin întrebări și interpelări. Deci nu sunt adresate interpelările și întrebările respective unor, hai să nu zic chiar portari, directori din ministere. Sunt adresate unor miniștri. Normal este ca ei să răspundă, pentru că ei sunt cei care sunt controlați prin aceste întrebări și interpelări pentru activitatea pe care o depun instituțiile pe care le conduc.

Ca atare, dacă aici s-ar fi știut că vine primul-ministru, că vin miniștrii să dea personal răspunsuri și, evident, dacă am fi avut inteligența să punem aceste lucruri la o oră la care și presa să fie interesată și prezentă, pentru că, evident, a doua zi presa nu mai poate să dea nimic din ce se întâmplă la ora 6, 7, 8 seara, sigur că atunci interesul pentru aceste dezbateri ar fi cu totul altul și nu ar fi situațiile penibile care se întâmplă la orele respective aici în Parlament. E o chestiune de imagine. Dacă avem imaginea pe care o avem ca Parlament în rândul electoratului este și din cauza acestor lucruri. Aveți o majoritate. Vă spun că...

Vă mulțumesc, domnule președinte, că mi-ați tăiat microfonul.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nu l-am tăiat, vă avertizez că ar trebui să încheiați luarea de cuvânt.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, mie mi se pare că cerința pe care o facem noi este în spiritul Constituției, este în spiritul democrației, și că eludarea ei, pentru a-i feri pe niște miniștri care temporar ocupă astăzi niște funcții, poate unii din ei și mâine, poate numai astăzi, poate or să fie alții, e o mare greșeală. Uitați numele și persoanele care ocupă astăzi funcțiile respective, gândiți-vă că sunteți parlamentari, chiar ai unei majorități, și că trebuie să controlați Guvernul pe care noi toți îl avem la ora actuală în fruntea țării. Trebuie să-l controlăm împreună. Ca atare, eu vă propun aprobarea, iar în cazul în care dumneavoastră aveți alte gânduri, trimiterea acestui amendament, așa cum a propus domnul deputat Radu Stroe, la comisia politică. Constituția se votează cu o anumită majoritate și cred că e bine să ne gândim și la majoritatea cu care se votează la un moment dat această Constituție.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Domnul Cristian Dumitrescu.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Indubitabil această problemă a preocupat toate parlamentele în legislaturile care au fost de când funcționează în noua sa structură Parlamentul României și este o problemă reală.

Exercitarea controlului asupra executivului de către Parlament se realizează inclusiv prin instituția întrebărilor și interpelărilor. Dar nu putem și nu trebuie, și cred că nimeni nu dorește să privească această funcție de control a Parlamentului, exclusiv prin această formulă. Ea este una din formele prin care se exercită controlul Parlamentului asupra Executivului. Să nu uităm că există instituțiile unde se răspunde intuitu personae, a moțiunilor simple și, bineînțeles, moțiunea de cenzură. Acestea fiind formele și superioare ale exercitării controlului, în afară de funcțiile pe care le au comisiile etc.

Cred că esența întrebărilor și interpelărilor este următoarea: conținutul, adică dacă se răspunde sau nu se răspunde la problema respectivă. Sigur că niciodată nu o să existe echivalent între răspunsurile pe care le primește sau mulțumire, și cel care a lansat întrebarea.

Problema care se pune este a prezenței la aceste întrebări și interpelări a membrilor executivului. Eu vreau să reamintesc colegilor mei că am avut și situații în care, de ce să nu privim și jumătatea cealaltă a paharului, în care aveam miniștrii prezenți în tribuna de la care se răspunde la întrebări și interpelări și 5, 6, 10 sau 20 de parlamentari în sală. Deci, sigur că problema există. Nu putem, cred eu, să o rezolvăm cu atâta radicalitate cu cât se solicită de către colegii noștri din Opoziție. Sigur că în opoziție, vrem totdeauna să fie primul-ministru, vrem totdeauna dacă s-ar putea să fie toți miniștrii și eventual să fie și televizate, și eu aș zice să fie televizate.

Iată un argument, și aici am să revin asupra modului în care cred că se poate rezolva o astfel de problemă, ca să se realizeze ceea ce dorim din punct de vedere calitativ. Este, și mă raliez punctului de vedere al experimentatului coleg Borbély, este o problemă de aplicare a regulamentului, a modului în care se aplică regulamentul. Știți foarte bine că la întrebări, chiar dacă vin secretarii de stat cu ele, la ele se răspunde, când se răspunde în scris, sub semnătura ministrului sau chiar a primului-ministru.

Problema care se pune este a interpelărilor, pentru că atunci trebuie să răspundă în timp real, pentru că asta este noțiunea de interpelare, presupune o întrebare care se pune și un răspuns care se dă imediat și are un caracter mult mai politic decât cel al întrebărilor, care, în general, privesc probleme din teritoriu, cel puțin în practică, dacă nu și în teorie.

Din acest punct de vedere, eu cred că nu putem să exercităm o astfel de presiune asupra Constituției, textului constituțional, încât să devenim atât de radicali, încât să spunem că numai în prezența primului-ministru sau a ministrului respectiv, există și imposibilități fizice, și atunci excepția ce ar însemna? Textul constituțional tale quale ar însemna că dacă nu este ministrul respectiv, o să-i punem întrebarea peste două săptămâni, că e plecat în străinătate, nu poate, poate veni un secretar de stat. Dar dacă e o întrebare la care tocmai răspunsul în termeni reali are conotație politică, adică rapid, înainte să se dezumfle problema respectivă? Deci, iată câte elemente sunt și trebuie luate în discuție atunci când analizăm acest text, lucru pentru care eu cred că, așa cum a prevăzut Constituția în textul inițial, sigur, fără să fie perfect și să fie suficient de acoperitor, este mulțumitor din acest punct de vedere, eu însumi fiind unul din acei parlamentari care am pledat totdeauna pentru prezența la cel mai înalt nivel, dacă se poate, adică a ministrului, fie la susținerea proiectelor de lege, fie... Dar să nu ducem acest exces dincolo de ideea de funcționalitate, nu uitați că spre deosebire de ora englezească, care nu e chiar așa de distractivă, vreau să spun că se transpiră foarte mult acolo, la tribuna aceea, și nici nu e un exercițiu foarte ușor, noi ar trebui să avem două, vedeți, de două ori primul-ministru, ministrul, adică haideți să fim realiști și să privim lucrurile în această conexiune.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulțumesc.

Doamna Mona Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Domnule președinte,

Haina și cravata prin reprezentanți le port.

Aș vrea să vă aduc aminte...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nu, la doamne, o să le rog să vină în fustă de acum. (Aplauze)

Doamna Monica Octavia Muscă:

Veți introduce limitări ale exprimării...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Dumneavoastră vorbiți din fustă sau din pantaloni? Nu cred.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Limitări ale exprimării? Ca să nu spun mai mult... Da. Mă rog, dacă fusta revine și bărbaților de acum înainte, de acord.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Numai la scoțieni, nu aici, încă nu ne-am propus chiar așa de mult să intrăm în Europa.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Domnule președinte de ședință și stimați colegi,

Sigur că dacă veți supune votului, știm foarte bine treaba asta, că va trece, pentru că sunteți majoritari. Totuși, aș vrea să ne aplecăm un pic asupra conținutului pe fond al acestei chestiuni, pentru că dacă tratăm chestiunea doar de la Putere la Opoziție, nu cred că este benefic nici pentru Constituție, nici pentru bunul mers al relațiilor dintre Parlament și Guvern de acum înainte. Vă aduc aminte că art. 111 alin.1, care spune: "Guvernul și fiecare dintre membrii săi sunt obligați să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputați sau de senatori." s-a dovedit clar insuficient. Și s-a dovedit insuficient pentru că, din păcate, așa cum au mai spus și alți colegi de ai mei de aici, știți foarte bine că acele interpelări sau întrebări au niște răspunsuri absolut formale. Cred că nu este unul dintre noi care să nu fi trecut prin această procedură și să nu fi rămas cu un gust amar, că este o chestiune absolut formală. Nu întâmplător, primul-ministru Adrian Năstase, atunci când a fost învestit Guvernul, a spus clar și răspicat că va veni să răspundă la toate întrebările în Parlament. Știți de ce ? Pentru că a trecut și domnia-sa prin același formalism idiot prin care am trecut toți, indiferent că suntem la putere sau în opoziție. Și atunci, adaug la aceste lucruri faptul că dumneavoastră ați simțit după experiența Opoziției, necesitatea de a avea un minister al colaborării cu Parlamentul. Ba, mai mult, câte un secretar de stat la fiecare minister pentru relația cu Parlamentul. Ei bine, s-a dovedit și acest lucru la fel de formal, la fel de ineficient ca și celelalte.

Și atunci, fac apel la înțelepciunea noastră a tuturor, fac apel la faptul că toți suntem aici parlamentari și avem această experiență, nu în ultimul rând la faptul că atunci când noi, parlamentarii, venim cu o interpelare sau cu o întrebare, nu sunt chestiuni personale ale noastre, sunt efectiv întrebări, îngrijorări, nemulțumiri ale electoratului. Drept urmare, nu e vorba că ne răspunde nouă direct ministrul sau nu, ci dacă răspunde sau nu și ia în seamă problemele electoratului sau nu cu care venim noi aici.

Drept urmare, dacă nu țineți cont de faptul că ar trebui să existe un control efectiv și eficient al Parlamentului asupra Guvernului, am rugămintea să țineți cont că trebuie să existe un control eficient al electoratului asupra Guvernului. Cred că în loc să tratăm problema ca pe o chestiune, cine câștigă, Puterea sau Opoziția, cred că ar trebui să câștige electoratul și, drept urmare, fac apel la înțelepciunea dumneavoastră de a admite că art.111 alin. 1 din Constituție, de până acum, nu a fost eficient, și să acceptați să adăugăm acel "personal" care, în sfârșit, ar trece din formalism în eficiență, relația dintre Parlament și Guvern, relația dintre electorat și Guvern.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulțumesc.

Domnul Mohora.

Domnul Tudor Mohora:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Vreau să spun de la început că sunt dintre cei care susțin că trebuie să întărim, într-adevăr, controlul parlamentar asupra tuturor autorităților publice care sunt în subordinea Parlamentului și inclusiv asupra Guvernului.

Personal, în urmă cu un an și jumătate, în acest sens am și promovat un proiect de hotărâre care e pe undeva pe la Comisiile juridice, sper să-și aducă aminte de acel proiect, care viza întărirea și chiar construirea unui sistem de control asupra autorităților publice din subordinea sau sub control parlamentar. Însă, în același timp, sunt și membru al Biroului permanent, unul dintre cei care am participat la multe dintre ședințele de adresare a întrebărilor și interpelărilor și de primire de răspunsuri.

Vreau să vă spun că dacă la început interesul miniștrilor a fost manifest și prezența lor destul de frecventă aici, ea s-a diluat pe parcurs și cred că una dintre cauze este aceea că noi înșine, cei care adresăm întrebări și interpelări, eludăm prevederile propriului regulament care precizează, de pildă, că o întrebare, interpelare trebuie să fie adresată într-o problemă importantă de politică internă sau externă a Guvernului. Păi, dacă este o problemă importantă, eu nu cred că un singur deputat se poate lăuda cu 400-500 de întrebări și interpelări. Mai este o prevedere în regulament care precizează că un grup parlamentar are dreptul să adreseze o singură întrebare și, dacă timpul o permite, două, iar unii colegii adresează 7-8 întrebări sau sunt grupuri parlamentare care vin cu 20.

Ce vreau să spun prin asta? Că se coboară la nivelul unor chestiuni punctuale pentru care ar fi și păcat să-și piardă vremea miniștrii să vină aici și cred că nici un secretar de stat practic nu trebuie să-și rupă din timpul lui pentru a răspunde unor întrebări. Însă fondul problemei cred că este altul. În definitiv, ce urmărim noi prin acest control? Să ne exhibăm orgoliul nostru de parlamentar ca la orice chemare ministrul să vină aici, sau mă interesează calitatea răspunsului primit de la Guvern sau de la minister. Și eu vreau să vă spun aici foarte cinstit, și vorbesc despre acest Guvern, nu despre Guvernul trecut, că am participat la răspunsuri la întrebări foarte bune, date, transmise de un consilier sau de un secretar de stat și la răspunsuri extrem de șerpuitoare pe care le-au formulat unii miniștri plini, care au probabil chiar mai multă abilitate pentru a pune astfel problemele, încât să nu răspundă în mod corespunzător.

Împreună cu colegul Chiliman am participat, de asemenea, în Austria la o așa-numită oră de dezbatere parlamentară. Eu aș vrea să spun, stimați colegi, că acolo practica este extrem de restrictivă din punct de vedere al numărului de probleme care se ridică. E adevărat că primul-ministru vine o dată pe lună și răspunde, face dialog pe o problemă pe care o ridică un grup parlamentar. Și, prin rotație, sigur le vine rândul tuturor grupurilor din Opoziție. Nu vine ca o morișcă să răspundă, cum am vrea noi, la 100-200 sau 15 sau 20, câte întrebări se adună pe adresa sa. Deci se face cu adevărat, am asistat la acea dispută care există, știți, între Austria și Cehia, în legătură cu centralele atomice de la granița dintre ele, pe care le construiesc cehii, și a fost într-adevăr o dezbatere extrem de interesantă. Dar o problemă a fost, nu mai multe. Deci trebuie să fim atenți în legătură și cu o anumită restrângere, până la urmă, a ariei problematicii pe care noi ne vom situa dacă gândim și regândim, și eu sunt de acord să regândim altfel relația de control a Guvernului de către Parlament. Și aș mai vrea să spun încă ceva.

Stimați colegi,

De la începutul acestei legislaturi, tot aud criticile acestea legate de modul în care se desfășoară, din partea Opoziției, evident, în care se desfășoară aceste ședințe de întrebări și răspunsuri. Și președintele Camerei și noi, cei de la Putere, am avansat ideea, sugestia colegilor noștri din Opoziție să vină cu o propunere a dumnealor de modificare a regulamentului care să fie convenabilă, sigur, în primul rând, Opoziției, pentru că Opoziția dorește acest lucru și vom fi deschiși la acest lucru.

Din păcate, nu am primit nimic. Deci, iată, noi dorim ca să rezolvăm prin Constituție ceea ce nu am soluționat, n-am reușit să soluționăm printr-o amenajare mai bună a regulamentului, a prevederilor regulamentului Camerei Deputaților.

Părerea mea este că, înainte de a modifica Constituția, ar trebui să ne aplecăm și să vedem împreună și cu reprezentanții Guvernului, care ar fi cea mai bună soluție pe care s-o adoptăm în această materie și cred că este posibil să ajungem la un compromis. Și mai propun, domnule președinte, pentru că s-a făcut această propunere de amânare, cred că au fost dezbateri suficiente astăzi încât să nu mai fie nevoie s-o luăm de la capăt vineri dimineața, eventual, și să încheiem aici și să dăm votul.

Mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Domnul Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Eu înțeleg interesul politic și mediatic al dezbaterilor asupra acestui punct. Pot înțelege și multe nemulțumiri în legătură cu modul cum se desfășoară procedura întrebărilor și interpelărilor. Multe dintre nemulțumiri pot fi justificate, dar nu cred că de la o supărare noi trebuie să modificăm Constituția și trebuie să creăm un mecanism blocant al întrebărilor și interpelărilor.

Exemplul care s-a tot vehiculat aici, cel din Marea Britanie, nu prea poate fi comparabil, cel puțin din două motive: în primul rând, că acolo, interpelările se desfășoară numai într-o zi și numai în Camera Comunelor. Nu există interpelări în ambele Camere ale Parlamentului, pentru ca Guvernul să se perinde la aceeași oră, în aceeași zi sau zile concomitente de la o Cameră la alta, pentru a-și bloca câte o zi pentru fiecare în această activitate.

Eu cred că actualul text constituțional care obligă guvernul, primul-ministru și membrii săi să se prezinte și să răspundă la interpelări, este suficient. Dacă cineva nu este mulțumit de modul cum se derulează această procedură, are alte două căi constituționale pentru a contracara. Chiar Constituția prevede, cel nemulțumit de interpelare poate introduce o moțiune. Guvernul are o răspundere politică pentru felul cum vine să răspundă în fața Parlamentului. Răspunderea asta politică poate atrage introducerea unei moțiuni de cenzură.

Stimați colegi, nu sunteți mulțumiți!? Utilizați aceste căi prevăzute de Constituție. În nici un Parlament nu se prevede o imposibilitate ca un prim-ministru sau ca un ministru să fie reprezentat printr-un împuternicit al său în fața Parlamentului. Ni s-a spus aici că un minister, mai ales acum, după restructurarea lor, care poate avea trei-patru secretari, poate să se prezinte prin unul din ei, mai ales prin cel care răspunde de domeniu.

Sigur, nu avem aici în vedere reprezentantul personal al domnului Gheorghiof, adică dacă dânsul va ajunge prim-ministru va trimite probabil un paznic, cum a spus. Eu mă refer strict la un lucru serios, la un împuternicit al primului-ministru respectiv la un ministru sau la un împuternicit al ministrului, un secretar de stat.

Dacă noi am pune această prevedere, am putea bloca activitatea Guvernului. Deci, Guvernul trebuie să se prezinte în două locuri: la Senat și la Cameră. Dacă Opoziția ar depune câte o interpelare în fiecare luni, acel membru al Guvernului, Guvernul în ansamblu, ar trebui să stea fixat în aceste zile în Parlament. Gândiți-vă la obligațiile nu numai interne ale membrilor Guvernului care-i pot ține obligatoriu în guvern pentru rezolvarea unor probleme foarte stringente, dar și obligațiile internaționale.

Nu mă refer la vizita într-o țară străină pentru a încheia un tratat. Mă refer în special la obligațiile care vor reveni din ce în ce mai mult pe linia Uniunii Europene, când și primul-ministru și foarte mulți miniștri vor fi obligați să meargă acolo. Ei vor putea fi împiedicați să se ducă dacă vor ști că sunt obligați să se prezinte în acea zi în fața Parlamentului.

Deci, repet, puteți avea dreptate în legătură cu modul cum se desfășoară procedura interpelărilor și a întrebărilor, aveți căile constituționale de a vă manifesta împotriva ei, dar nu putem schimba un text constituțional funcțional, un text constituțional care este asemănător altor prevederi din constituțiile țărilor democratice. Majoritatea membrilor comisiei au votat pentru respingerea acestui amendament și susținem același punct de vedere.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulțumesc.

Domnul Gheorghiof. Se pregătește domnul Dobre. Urmează domnul Popescu de la liberali și pe urmă domnul Sassu. Domnul Baciu, la sfârșit. El e caimacul de pe...

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Domnule președinte,

Domnule președinte, mă adresez președintelui Comisiei Constituante.

Domnule președinte, cred că știți. A existat un filosof mare care a spus că - numele lui era Seneca. El a spus odată în felul următor: "Cea mai mare plăcere nu este cea de a fi rău. Există o plăcere mult mai mare decât aceea de a fi rău, aceea de a fi bun." Nu prea am văzut din discursurile de astăzi ceea ce a spus acest om. Dimpotrivă. Lăsați scaunul să nu stea jos la partea dorsală, să stea la partea capului, pentru că așa e bine să ne caracterizeze aici, în Parlamentul României. Deși noi stăm cam mult și scaunul nostru este în altă parte. Dar să dăm dovadă că avem scaunul la cap.

Cât privește problema de a încurca Guvernul în activitatea sa, da, aveți perfectă dreptate, domnule președinte, îl încurcăm în a da ordonanțe de urgență. Cred că la asta v-ați referit, sumedenia de ordonanțe de urgență și atunci vă este teamă că nu va putea da atâtea ordonanțe de urgență. Pentru că altfel, nu văd de ce cel puțin din democrația pe care tot timpul o clamăm, că o avem, că suntem și buni creștini, nu am ceda un punct de vedere. Haideți să discutăm, să vedem între grupurile politice dacă se poate ajunge la un consens.

Dacă nu se poate ajunge la un consens, atunci trecem la tăvălug. De câte ori n-ați invocat în legislatura trecută tăvălugul votului dumneavoastră: nu sunteți democrați, deși clamați că sunteți. De ce acum nu învățăm nimic din ceea ce s-a întâmplat în legislatura trecută.

Domnule președinte, mai fac o trimitere la un alt filosof care a spus că: "Orgoliul rănit nu se răzbună pentru că este rănit, se răzbună pentru că este orgoliu". Nu lăsați să credem acest lucru.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulțumesc.

Domnul Dobre.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule președinte, având în vedere intensitatea dezbaterilor și opiniile care au fost expuse, Grupul P.N.L. vă cere o consultare a liderilor de grup.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

O consultare de 10 minute, în biroul domnului Dorneanu. Vă mulțumesc.

10 minute pauză. vă invit în biroul domnului Dorneanu, liderii de grup.

- după pauză -

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Stimați colegi,

Vreau să vă informez ce am stabilit la reuniunea liderilor grupurilor parlamentare: luând act de faptul că, într-adevăr, maniera în care se fac întrebările și interpelările de către noi, pe de o parte, iar pe de altă parte, maniera formală în care răspund câteodată reprezentanții Guvernului la aceste interpelări și întrebări, fac în fața dumneavoastră promisiunea fermă că vom modifica regulamentul, în sensul că membrii Guvernului și primul-ministru să fie prezenți la Parlament, să dea răspunsul la întrebări și interpelări cel puțin o dată pe lună, și în acest fel, am deblocat această chestiune.

În acest moment, fiind deblocată chestiunea, supun votului dumneavoastră amendamentul de la pct.114, amendamentul P.D.-ului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 13 voturi pentru, 21 de abțineri și 212 voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun în continuare votului dumneavoastră amendamentul P.N.L.-ului de la pct.115, amendamente respinse.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 35 de voturi pentru, 3 abțineri și 192 de voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Procedură.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Procedură. Vă rog!

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Iertați-mă, îl consider pe colegul nostru, domnul deputat Boc și vicepreședinte al comisie, multipotent, de a vota pentru și amendamentul P.D.-ului, pentru și amendamentul P.N.L.-ului și împotrivă la amendamentul P.N.L.-ului. Nu este o eroare.

V-aș ruga ca să reconsiderați numărătoarea votului.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Să reconsider votul...

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Să reconsiderați numărătoarea votului, excluzând o asemenea plenipotență în plenul Parlamentului.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, am luat act. Scădem cu un vot numărul voturilor pentru. Mulțumesc.

Stimați colegi,

Trecem mai departe la pct.37 din proiectul de lege. Dacă aveți amendamente respinse pe care vreți să le susțineți la acest punct.

Nefiind, supun votului dumneavoastră pct.37.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Cu 21 de voturi împotrivă și 210 pentru, pct.37 a fost adoptat.

Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Nouă ne pare rău că unii colegi care la fel au ochelari ca și noi, datorită distanței, sunt în prezența unei iluzii optice, se întâmplă. A confundat mâna președintelui comisiei cu mâna unui membru al comisiei, dar se mai întâmplă și la case mari?! Nu facem un caz din asta.

Domnule președinte, la pct.117 din raport, există un amendament respins al Partidului Democrat. Potrivit textului actual de la art.112 alin.1 care sună în felul următor: "Camera Deputaților și Senatul, în ședință comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moțiuni de cenzură, cu votul majorității deputaților și senatorilor". Este textul clasic al moțiunii de cenzură.

Cu alte cuvinte, dacă cineva este nemulțumit de activitatea unui ministru, în acest moment, potrivit sistemului nostru constituțional, nu poate prin intermediul Parlamentului să-l demită decât dacă demite întregul guvern, prin intermediul unei moțiuni de cenzură.

Este păcat uneori să cadă un cabinet pentru un ministru. Este contraproductiv să faci o moțiune de cenzură prin care să demiți întregul guvern când, în fapt, să spunem un membru al cabinetului sau unii membrii din cabinet ar trebui doar să fie demiși.

Amendamentul pe care vi-l propunem este și sună în felul următor: "Camera Deputaților și Senatul, în ședință comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului sau unui membru al acestuia, prin adoptarea unei moțiuni de cenzură, cu votul majorității deputaților și senatorilor".

Soluția este practică și ne-ar oferi posibilitatea să înlăturăm, în cazul în care într-o echipă guvernamentală există un ministru care, prin acțiunea pe care o întreprinde, se situează în afara jocului politic, a cadrului constituțional sau a programului de guvernare, să înlăturăm doar acel ministru și nu întregul cabinet care și-ar putea continua activitatea.

Este o soluție, repet, pragmatică, pe care dorim să v-o supunem atenției dumneavoastră și aprobării.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Boc, rămâne valabil faptul că este o singură moțiune de cenzură pe sesiune, nu? Nu câți miniștri avem, atâtea moțiuni de cenzură.

Domnul Emil Boc:

Nu! Potrivit textului de la art.112 alineatul final, deputații și senatorii care au semnat o moțiune de cenzură respinsă, atenție! nu mai pot iniția în aceeași sesiune o nouă moțiune de cenzură, cu excepția cazului în care Guvernul își angajează răspunderea asupra unui proiect de lege, program sau declarație de politică generală.

Dacă moțiunea este admisă, mai pot semna încă una. Dacă nu e admisă, într-adevăr, rămân legați de acest articol, iar ei trebuie să analizeze foarte bine când își utilizează glonțul împotriva întregului Guvern sau împotriva unui membru al cabinetului. Este sarcina Opoziției să analizeze cum utilizează glonțul constituțional pe care-l are la îndemână.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul președinte Dorneanu. Vă rog!

Domnul Valer Dorneanu:

Dați-mi voie să fac o pauză ca să scap de amenințarea glonțului domnului Boc. Dumnealui, câteodată, se lasă furat de frumusețea unor texte și uită de faptul că mai înainte am votat altceva sau că textul pe care-l propun acum nu se corelează cu alt text. Vă amintiți că am avut o dispută prietenească și științifică, aici, cu privire la propunerea dânsului ca președintele să aprobe și Parlamentul, implicit, să aprobe doar primul-ministru și lista Guvernului.

Acum vine să spună, în contradictoriu cu ce a spus, ".. amendamentele le-ați făcut o dată. Lăsând această speculație pe care am făcut-o, aș vrea să vă spun că așa cum este organizată acum arhitectura textelor privind învestirea Guvernului, acesta fiind învestit la propunerea primului-ministru, atât programul, cât și lista întregului guvern, nu mai există prin simetrie o altă soluție care să permită ca, printr-o moțiune de cenzură, numai un membru al Guvernului să poată fi demis.

Ca să nu mai spunem despre efectele practice pe care le-a sesizat președintele de ședință, că un asemenea text ar încuraja introducerea în mod succesiv pentru fiecare ministru a câte unei moțiuni de cenzură.

Eu cred că așa cum sunt acum textele organizate, sunt bine și, în numele majorității comisiilor, vă rugăm să respingeți amendamentul domnului Boc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte al Comisiei constituționale,

Domnule președinte de ședință,

Cred că în acest moment dumneavoastră sunteți într-o mare dificultate politică, nu juridică. Este adevărat că m-am lăsat furat în formularea acestui amendament de programul de guvernare al cabinetului pe care-l reprezentați.

În programul de guvernare al cabinetului pe care dumneavoastră îl susțineți, la cap.VII - Întărirea statului de drept și reconsiderarea reformei în justiție, se spune textual: "Guvernul își propune prin reforma constituțională elaborarea unor proceduri unitare în cazul actelor de remaniere guvernamentală, inclusiv prin promovarea unei moțiuni de cenzură împotriva unuia sau mai multor membri ai Guvernului". Ce să înțeleg din acest lucru acum, ce să mai înțeleg eu?

Venim Opoziția constructivă în Parlament să susținem cabinetul Adrian Năstase și ne lovim de împotrivirea președintelui comisiei, a președintelui de ședință. Noi am dorit, așa ca întotdeauna, să susținem constructiv un cabinet, să-i susținem programul de guvernare.

Acum, sunt eu sunt curios cum veți vota dumneavoastră. Veți vota conform poziției ridicate de colegii, distinșii noștri colegi de aici, sau veți vota conform programului de guvernare, amintindu-vă că la ora 20, când mergeți la întâlnirea cu domnul premier, va trebui să explicați votul pro sau contra unei soluții. Deci, recunosc, acest amendament nu-mi aparține în exclusivitate, autorul acestui amendament este cabinetul Adrian Năstase.

Dumneavoastră votați în consecință.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Noi va trebui să ne supunem deciziei comisiei care a făcut Constituția și în această comisie fiind reprezentate toate partidele, ne supunem declarației pe care am dat-o fiecare.

Vă rog, domnule Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

Speculațiile teoretice sunt frumoase, dar până la urmă trebuie să tragem linie și să tragem concluzii. Ceea ce am scris noi acolo în programul de guvernare era legat de un ansamblu constituțional pe care nu l-am putut promova după viziunea noastră, pentru că în Comisia constituțională și în cadrul dialogului cu partidele, acesta a căzut. Noi suntem ceva mai democrați cu dumneavoastră și acceptăm întotdeauna să pierdem, să ni se respingă un amendament, respingându-se acel ansamblu pe care l-am prevăzut atunci și este evident că nu putem să împănăm Constituția cu texte disparate pe care pe urmă să constatați cu plăcere că nu sunt coordonate.

Deci, să lăsăm speculațiile și să urmărim totuși coerența ansamblului Constituției.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulțumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul P.D.-ului, propus de domnul Boc.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 12 voturi pentru, 5 abțineri și 218 voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Domnul Varga Attila.

Domnul Varga Attila:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorată Cameră,

Propunerea noastră se referă la art.113 alin.1 din textul actual al Constituției și amendamentul nostru figurează la poziția 118, la amendamente respinse.

Textul se referă la angajarea răspunderii guvernamentale și noi propunem eliminarea ultimelor trei cuvinte și anume: "sau pentru un proiect de lege".

Suntem de acord ca acest instrument constituțional să funcționeze. Deci, angajarea răspunderii guvernamentale pentru o declarație politică sau pentru un program politic, dar suntem împotrivă ca să funcționeze și pentru un proiect de lege.

Considerăm că aceasta ar fi un instrument deosebit, și este un instrument deosebit de puternic în mâna Guvernului pe seama legislativului. În argumentarea noastră invocăm un aspect teoretic, cu implicații practice, în special cu privire la procesul legislativ și un aspect, un argument pragmatic sau practic. Cel teoretic se referă la faptul că prin existența acestui instrument la îndemâna Guvernului, practic, se elimină, se ocolește legislativul, chiar dacă Guvernul își asumă un risc deosebit prin provocarea unei moțiuni de cenzură; oricum practica a dovedit că aceste moțiuni de cenzură nu trec prin Parlament și, astfel, printr-o astfel de asumare a răspunderii guvernamentale se introduc în legislația în vigoare anumite legi care, practic, nu au fost dezbătute în Parlament.

Considerăm că dacă într-adevăr, cum spunea și domnul coleg Boc, sistemul nostru este mai apropiat de un sistem parlamentar, atunci este inacceptabil ca să apară în legislația în vigoare niște acte normative cu putere de lege care, pur și simplu, nu au fost dezbătute nici măcar ulterior în fața Parlamentului.

Argumentul practic pe care-l invocăm se referă la faptul că, indiferent cine a fost la guvernare, guvernele au cam abuzat de această posibilitate, de acest instrument constituțional și nu numai că au adoptat un proiect de lege, dar chiar au adoptat niște pachete de legi la care nici măcar nu se referea textul inițial al Constituției.

Am putut constata în decursul anilor că guvernele au folosit în mod abuziv acest instrument constituțional și au adus Parlamentul într-o situație, dacă mă pot exprima așa, de frustrare, întrucât au fost răpite atribuțiile sau atribuția principală a Parlamentului, și anume funcția principală a Parlamentului, și anume cea de legiferare.

În concluzie, noi solicităm să aprobați eliminarea ultimelor cuvinte din acest text, deci, angajarea guvernamentală să se refere doar la declarații politice și la un program politic și mai puțin să fie eliminată posibilitatea de a angaja răspunderea guvernamentală pentru un proiect de lege.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Domnule Vasilescu, vă rog!

Domnul Valentin Vasilescu:

Este acceptabil punctul de vedere al U.D.M.R.-ului cu privire la acest amendament, dar numai până la un punct. Adică dânșii acceptă să elimine asumarea răspunderii pe un proiect de lege, dar noi nu suntem de acord, eu nu sunt de acord cu asumarea pe un proiect de lege, iar P.R.M. nu este de acord nici cu asumarea pe o declarație de politică generală, pentru că dacă această declarație de politică generală iese din cadrul programului de guvernare, înseamnă că trebuie să formeze alt program de guvernare care trebuie avizat de Parlament, cu o altă echipă care să-l pună în practică.

Și atunci nu putem fi de acord nici cu amendamentul dânșilor și nici cu modificarea propusă de comisie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul președinte Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

Sunt plăcut surprins de rapiditatea cu care colegul nostru a deprins subtilitățile răspunderii guvernamentale, asumării răspunderii, n-am ce să-i răspund la întrebare, pentru că a spus pur și simplu că nu este de acord cu textul.

Sunt obligat, în schimb, să răspund motivării amendamentului propus de colegii de la UDMR. Există în practica parlamentară din aproape toate țările, procedura asumării răspunderii, nu numai asupra unui program politic, asupra unei declarații politice, dar și asupra unui proiect de lege.

Este o modalitate cunoscută și deplin democratică, prin care Guvernul își asumă un risc deosebit al provocării unei moțiuni de cenzură. Își asumă un risc în măsura în care, altminteri, Parlamentul ar putea bloca o anumită lege care să-l împiedice să-și continue actul de guvernare, să-și continue punerea în aplicare a Programului de guvernare aprobat de către Parlament.

Nu văd de ce n-ar trebui respins acest text, pentru că, repet, asumarea răspunderii asupra unui proiect de lege este un act de curaj, un act democratic, pentru că el poate să presupună dezbateri asupra motivării textului, în cazul în care opoziția își asumă, la rândul ei, curajul de a depune o moțiune de cenzură.

V-aș ruga să vedeți și următorul text pe care vi-l propune comisia, acela al posibilității pe care Guvernul îl are ca în cele 3 zile în care Parlamentul poate depune o moțiune de cenzură, să depună propuneri legislative de modificare a textului, pe care Guvernul să și le poată însuși.

Deci, este un text deplin constituțional și în consonanță cu practica altor țări democratice.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Bolcaș. Urmează domnul Drăgănescu.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vedeți, aici sunt două lucruri: una este textul constituțional, pe care trebuie să-l adoptăm în viziunea unei viitoare, să sperăm, aplicări corecte; și alta este practica actuală, care ne face temători.

Categoric, este necesară asumarea răspunderii. Pentru un proiect de lege, argumentele domnului președinte Dorneanu, inclusiv paralelismul cu alte sisteme constituționale sunt corecte. Problema este alta: avem noi dreptul să cerem eliminarea acestei instituții - pentru că e instituție constituțională separată - numai pentru că până acum pentru legile pentru care și-a asumat răspunderea Cabinetul Năstase au trebuit să intervină zeci de modificări succesive după asumarea acestei răspunderi? Eu spun că nu. Sper că se va termina cu această asumare de răspundere fără responsabilitate și se va intra într-o normalitate constituțională, astfel că acest amendament, ca să zic al prudenței sau al temerii, nu-și are locul. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Drăgănescu.

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Susținem amendamentul formulat de colegii de la UDMR, deoarece considerăm că, prin acest articol, noi încălcăm principiul separației și echilibrului puterilor în stat.

Ceea ce este cel mai grav, mult mai grav decât în cazul ordonanțelor, este că aceste legi pentru care Guvernul își asumă răspunderea, nu mai sunt discutate niciodată în Parlament.

Deci, iată cum noi, de fapt, dăm dreptul Guvernului să emită legi, pe care după aceea nici nu le mai putem controla, nu le mai putem corecta.

Mergând pe un raționament, așa, mai larg, am putea spune că ar trebui ca Guvernul să-și asume responsabilitatea pe întregul pachet legislativ la momentul în care primește mandatul din partea Parlamentului, și atunci 4 ani Parlamentul poate să stea în vacanță.

De aceea, noi susținem ca acest lucru să dispară din Constituția românească, deoarece nu putem să dăm noi, Parlamentul, dreptul altei instituții din țară să hotărască de unul singur care este legislația în România.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Cine mai dorește? Domnul Duvăz, vă rog.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulțumesc, domnule președinte,

Stimați colegi,

Asumarea răspunderii Guvernului nu înseamnă altceva decât ceea ce spune titlul: asumarea răspunderii. Guvernul, de obicei, este inițiatorul proiectelor de legi, în toate țările, și în toate sistemele democratice care folosesc Parlamentul ca instituție legiuitoare. El inițiază, să zicem 90% din proiectele de legi, le supune Parlamentului, dezbaterii lor, și aceste dezbateri stabilesc în ce mod aceste gânduri, aceste intenții de legiferare se materializează, astfel încât o majoritate, care îi conferă Guvernului dreptul de a guverna, este de acord ca acesta să decidă asupra actelor normative cu caracter de lege.

În anumite cazuri speciale, Guvernul este obligat, determinat sau pur și simplu are voința să ceară ca o lege să fie adoptată exact așa cum a gândit-o, sub riscul că el va fi demis. Acesta este sensul. Deci, după părerea mea, înaintea unei declarații, dacă vreți, înaintea altor mesaje pe care Guvernul le transmite Parlamentului, un proiect de lege - și aici rămâne de văzut dacă este vorba de un proiect de lege sau un pachet de legi (este o discuție pe care nu vreau s-o deschid acum) - un proiect de lege este adoptat așa cum Guvernul are dorința de a fi adoptat. Și, dacă nu, acest Guvern părăsește scena.

V-aș ruga să înțelegeți că asumarea, din punctul acesta de vedere, este asumarea cea mai semnificativă. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Attila Varga, UDMR.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Cu 25 voturi pentru și 208 împotrivă, amendamentul a fost respins. Vă mulțumesc.

Domnul Boc, are la punctul 119 amendamente respinse. Vă rog.

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

La pct.119 avem un amendament care vizează alin.2 de la art.113.

În actuala Constituție se spune: "Guvernul este demis dacă o moțiune de cenzură depusă în termen de 3 zile de la prestarea programului, a declarației de politică generală sau a proiectului de lege nu a fost votată în condițiile art.112". Altfel spus, dacă Guvernul vine și își angajează răspunderea asupra unui proiect de lege, program sau declarație de politică generală opoziția are ca unică soluție de răspuns o moțiune de cenzură.

De aceea, în practică această moțiune se mai numește și "moțiunea provocată", întrucât Guvernul vine și provoacă Parlamentul, impunându-i în față un proiect de lege, un program sau o declarație de politică generală.

Moțiunea de cenzură trebuie să fie adoptată cu votul majorității deputaților și senatorilor, adică cu 243 de voturi pentru. Asta înseamnă că opoziția este aceea care să vină și să răstoarne voința exprimată de către Guvern.

Noi am apreciat că fiind vorba în ultimă instanță de un vot de încredere implicit, atunci când Puterea vine cu un proiect de lege în fața Parlamentului, pe care nu dorește să-l dezbată. Prin procedura angajării răspunderii, de fapt ce se urmărește? Promovarea unui proiect de lege, fără ca el să fie dezbătut prin Camerele Parlamentului. Pleacă direct la președinte, care poate decide să-l retrimită sau să-l promulge și să-l trimită la Monitorul Oficial al României.

Și atunci, soluția pe care v-am propus-o, și este una - o să vedeți - constructivă, este de a inversa mecanismul. Recunoaștem dreptul Guvernului de a veni cu un proiect de lege pe care să-l supună Parlamentului prin procedura angajării. Numai că modul de raportare al Parlamentului trebuie să fie invers: nu să inițiem o moțiune de cenzură, unde opoziția să fie obligată să vină să demonstreze că are 243 voturi împotrivă, ci - dimpotrivă - Guvernul trebuie să vină și să susțină și să demonstreze că are susținere parlamentară pentru un asemenea proiect de lege.

Asta înseamnă că dorește un vot de încredere. Dorind un vot de încredere, acesta trebuie manifestat explicit, și nu implicit. Cum se poate manifesta explicit? Solicitându-i să voteze acel proiect de lege prin procedura asumării răspunderii.

Din acest punct de vedere, textul pe care vi-l propunem sună în felul următor, deci: "După ce Guvernul vine și-și angajează răspunderea, Guvernul este demis dacă programul, proiectul de lege sau declarația de politică generală nu a fost adoptată cu votul majorității deputaților și senatorilor". Adică, inversăm sarcina probei, cum ne-am exprima în termeni juridici. Obligăm majoritatea parlamentară să demonstreze că susține pozitiv acest proiect de lege, prin obligativitatea existenței celor 243 voturi pentru, arătate de către majoritatea parlamentară, și nu prin obligarea opoziției să demonstreze că nu există 243 de voturi pentru. Întrucât la moțiunea de cenzură, știți bine, cei absenți se consideră că au votat pentru Guvern, pentru că în vederea demiterii Guvernului, trebuie să ai 243 de bile albe în urma albă, și 243 negre în urna neagră. Deci ai o majoritate constructivă, pe care trebuie s-o demonstrezi. Și este mai ușor pentru Guvern. Or, el dacă dorește o reconfirmare a încrederii, și să demonstreze, așa cum a solicitat, de fapt așa se spune și în lucrările de specialitate, că atunci când vii cu un proiect de lege pe procedura asumării, dorești, practic, un vot de încredere. Acela trebuie să fie explicit, și nu implicit.

De aceea, propunem ca să se supună la vot, și dacă există 243 de voturi pentru, adică jumătate plus unu din numărul total al deputaților și senatorilor, proiectul de lege să se considere adoptat, fiind vorba de o procedură excepțională. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule președinte Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

N-am să repet ceea ce este înscris în raportul dumneavoastră cu privire la experiența interbelică, cu privire la instabilitățile care au creat un argument forte împotriva sistemului pe care domnul Boc vrea să-l promoveze.

Actuala Constituție reglementează votul de încredere la învestirea Guvernului. În ceea ce privește modalitatea de provocare, prin asumarea răspunderii asupra unui proiect de lege, este evident că nu pot fi inversate lucrurile. Este ceea ce se practică și în alte țări și de aceea noi ne menținem punctul de vedere.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Bolcaș.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

S-ar părea că spunem vorbe multe pentru lucruri foarte simple. Ne aflăm în prezența a două instituții constituționale, care se aplică în același domeniu, dar care au o structură diferită. O instituție este a moțiunii de cenzură, cu consecințele posibile, a demiterii Guvernului; a doua instituție este a votului de încredere, cu aceleași consecințe posibile.

Trebuie să optăm pentru una dintre ele. Și s-ar părea că, votând textele anterioare, ați și optat pentru una dintre ele. Dați-mi voie să spun că și eu cred mai mult în moțiunea de cenzură, pentru că atunci pot să spun ce am pe suflet, iar votul se exprimă în cunoștință de cauză a tuturor argumentelor și pro din susținerea Guvernului, și contra din moțiunea de cenzură.

Votul de încredere este o ghilotină. Ca orice fel de ghilotină, după ce a tăiat capul, nu mai putem judeca cine a fost vinovat sau nu. Optez pentru sistemul adoptat în proiectul de lege.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Vă rog, domnule Boc.

Domnul Emil Boc:

N-aș vrea să se înțeleagă greșit, așa cum s-a sugerat în ultima intervenție, că prin expunerea explicită a Guvernului, la un vot pozitiv n-ar avea loc o dezbatere în plenul celor două Camere ale Parlamentului, pe marginea proiectului de lege, a programului sau a declarației de politică generală. Nu s-au schimbat deloc celelalte articole de la 113, care vizează angajarea răspunderii. Guvernul vine în fața celor două Camere, are loc dezbaterea asupra proiectului de lege, programului sau declarației de politică generală. Deci ai ocazia explicită să-ți prezinți punctele de vedere, să spui de ce votezi pentru sau de ce votezi împotrivă. Numai că modul de raportare la angajarea răspunderii trebuie să fie unul explicit, și nu implicit.

Nu vreau să mai reiau celelalte argumente, ci doar să accentuez faptul că nu exclude dezbaterea pe fond asupra proiectului, iar finalitatea ei ar fi una explicită, și una implicită. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Tokay Gheorghe.

Domnul Gheorghe Tokay:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Mă tem că mă veți considera un chițibușar. Avem aici instituția constituțională a votului de încredere, adică a moțiunii de cenzură provocată. Închipuiți-vă următorul scenariu. Având în vedere că nu este reglementat - de câte ori poate un Guvern folosi acest instrument pentru legiferare, îmi permit să spun că este un instrument de legiferare - vine cu un pachet de legi sau vine cu câte o lege. Astăzi cu una, opoziția nu este de acord, depune o moțiune de cenzură, și bine, aici datorită majorității deținute de un Guvern, pierde. Mâine urmează o altă situație, numai că avem o altă prevedere constituțională, care spune că nu poți face, nu poți semna moțiuni de cenzură dacă ai semnat una într-o sesiune și a fost respinsă.

Acum, eu nu pornesc de la ideea de culpabilitate. Eu vorbesc din punctul de vedere al garanțiilor democrației. Ori reglementăm că această măsură excepțională - pentru că este excepțională, pentru că ocolește procedura normală - poate fi folosită o singură dată, ori spunem, domne, folosește-o de câte ori vrei, ceea ce mi se pare o aberație, dar atunci trebuie să fac o altă modificare în ceea ce privește admisibilitatea semnării moțiunilor de cenzură de către cei care inițiază.

În caz contrar, dăm puteri prea mari, stricăm acel echilibru fragil care trebuie să existe între Executiv și Legislativ, pe de o parte, și cea de a treia putere.

Eu, pentru aceste motive, sunt pentru soluția propusă de domnul Boc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Boc.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Cu 17 voturi pentru, o abținere și 218 voturi împotrivă, amendamentul a fost respins. Vă mulțumesc.

În continuare, supun votului dumneavoastră pct.38 " " "

Domnule Cazimir, vă rog.

Domnul Ștefan Cazimir:

Enunțul de la poziția 38 sună astfel: "Dacă Guvernul nu a fost demis, potrivit alin.2, proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar programul sau declarația de politică generală devine obligatorie pentru Guvern".

Vă dați seama cu ușurință că aici intervine un dezacord. Declarația de politică generală devine "obligatorie", dar programul nu poate să devină "obligatorie". Pentru a înlătura acest dezacord, vă propun următoarea modificare a celei de a doua jumătăți a frazei: " " " " iar aplicarea programului sau a declarației de politică generală devine obligatorie pentru Guvern".

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Comisia este de acord.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Ștefan Cazimir.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

În unanimitate, amendamentul a fost admis. Vă mulțumesc.

Supun votului dumneavoastră acum pct.38 în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Cu 22 voturi împotrivă și 218 pentru, pct.38 a fost aprobat.

Trecem la pct.39.

Domnul Stroe.

Domnul Radu Stroe:

Mulțumesc, domnule președinte,

Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal vă roagă să fiți de acord cu amânarea discuției, până mâine seară, a art.114 alin.4, cel care se referă la ordonanțe, precum și art.119 alin.3, care se referă la "cetățenii aparțin unei etnii care într-o unitate administrativă nu au o pondere semnificativă au dreptul de a fi reprezentate în Consiliul Local sau județean, în consiliile prevăzute de legea organică". Considerăm că este necesară o discuție politică pe această temă. Mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Suntem de acord. A fost o discuție între liderii de grup și să amânăm aceste chestiuni cu ordonanțele de urgență, ca să nu blocăm.

Vă rog, domnule Bolcaș.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Amânarea se referă la întreg punctul 39 și la întreg punctul 42 din proiect, nu numai la alineatul care a provocat discuția, da? Deci, întreg punctul. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnule Arpad.

Domnul Marton Arpad:

Încă o precizare: sperăm că se referă la toate amendamentele care vizează întreg articolul 118 " " ", inclusiv de la primul alineat.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Absolut de acord. Toate amendamentele aferente acestor puncte sunt amânate și ele, bineînțeles. Vă mulțumesc.

Practic, acum trecem la raport, la pag.6 pct.20 din amendamente admise. Înainte de 40 este treaba asta? Este art.117 alineatul " " " Da, aveți dreptate. La pct.40 " " "

La art.117 - dacă aveți amendamente respinse pe care vreți să le susțineți. Nu sunt. Atunci trecem în raport la amendamente admise pct.20.

Supun votului dumneavoastră amendamentul admis al comisiei.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Voturi împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abțineri?

Cu 5 voturi împotrivă și 231 voturi pentru, amendamentul a fost admis.

Supun votului dumneavoastră pct.21 din cadrul amendamentelor admise, din raport, pag.6.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Cu 24 voturi împotrivă și 210 voturi pentru, amendamentul de la pct.21 a fost admis.

Supun votului dumneavoastră pct.40 din proiectul de lege, în ansamblu.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Voturi împotrivă? 23 voturi împotrivă. A, a venit domnul Saulea, deci 24 voturi împotrivă.

Deci, cu 24 voturi împotrivă și 210 voturi pentru, pct.40 a fost aprobat.

În continuare, trecem la pct.41. Dacă aveți amendamente respinse aici?

Domnul Marton Arpad.

Domnul Francisc Marton Arpad:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

La începutul dezbaterilor la această Lege de revizuire a Constituției, un coleg de-al nostru a susținut ideea introducerii principiului subsidiarității (la una din primele articole ale Constituției). S-a propus pct.41, nu?

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nu, nu, la pct.41 suntem, domnule Arpad, nu la pct.42.

Domnul Francisc Marton Arpad:

Mă scuzați.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Puțină răbdare!

Domnul Babiuc.

Domnul Victor Babiuc:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Reiau o discuție care a mai fost într-un fel și mai devreme, în legătură cu denumirea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Partidul Democrat consideră că această denumire nu este cea mai fericită. Ea ne aduce aminte de vremurile când, tot ce era legat de președintele țării, conținea adjectivul "suprem".

Cred că am putea renunța la acest adjectiv, fără să pierdem nimic din substanța acestui Consiliu de Apărare a Țării, mai ales că, pe lângă acest "suprem", noi avem altul sub el, și dacă ne uităm la alte țări, mult mai importante decât România, din o mulțime de alte criterii, au consilii de securitate, au consilii de apărare, au consilii naționale de apărare, dar fără această sintagmă "suprem", care după cum vă spuneam are rezonanță ușor, ca să nu spun mai mult, neplăcută pentru urechile noastre, atunci când legăm denumirea aceasta de președintele țării.

De aceea, susținem încă o dată să se abandoneze cuvântul "suprem" și să spunem, ori "Consiliul Național de Apărare", ori "Consiliul Național de Securitate" sau ceva de genul acesta, care să înlăture acest adjectiv ușor compromis în ochii românilor.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Comisia își menține punctul de vedere care a fost menționat într-o fază anterioară, astfel încât supun votului dumneavoastră ".. Era amendament respins la domnul Babiuc, că nu văd?

Supun votului dumneavoastră pct. 135 de la "amendamente respinse".

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 11 voturi pentru, 221 împotrivă și o abținere amendamentul a fost respins.

Avem în raport, la "amendamente admise" pct. 22, la pagina 6.

Supun votului dumneavoastră pct. 22.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 20 voturi împotrivă și 214 pentru pct. 22 a fost aprobat.

pct. 42 sunteți de acord să-l amânăm cu totul? Bine. Tot pct. 42 este amânat și îl discutăm mâine după-amiază.

Trecem la pct. 43. Avem în raportul cu amendamente admise, la pagina 1, pct. 3, care a fost de acum aprobat.

Practic, la pct. 43 am mai aprobat amendamentul admis de la pct. 3 pagina 1 din raport, "amendamente admise", care se adaugă la art. 120. Astfel încât, supun votului dumneavoastră pct. 43.

Cine este pentru?

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Avem amendament la 43.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnule Bolcaș, dacă aveți amendamente, să vi le prezentați.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Așteptam să se voteze cel admis.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Cel admis a fost votat o dată.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

La pct. 43 noi avem un amendament de eliminare, de aceea am stăruit să se discute cu prioritate, pentru că acest text care spune: "În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii etc." și așa mai departe, reprezintă și juridic, și faptic, o condiție potestativă care nu poate să facă parte dintr-un text constituțional.

Nu este o previziune pentru viitor, în ideea că noi proiectăm această Constituție în aplicarea sa viitoare. Dimpotrivă, este o condiție a cărei împlinire nu depinde de noi, cei care suntem subiectele acestei Constituții, ci de o voință străină. Recunosc, este o voință chibzuită, recunosc că ea, acceptându-ne, se conjugă și cu voința noastră, dar este o voință pe care noi nu o putem prevedea în acest moment.

Răspunsul comisiei la cererea de eliminare a unei asemenea situații este legat de dreptul cetățenilor Uniunii Europene de a participa la... care Uniune Europeană?! care cetățeni?! Deocamdată suntem în faza unui proces de aderare! Semnarea tratatului de aderare înseamnă, cu prioritatea pe care o au tratatele internaționale față de prevederi constituționale, imediata lor aplicare și, eventual, atunci modificarea Constituției.

Poziția morală, dacă vreți, pe care o văd eu - poate interpretarea mea e subiectivă, vă rog să o cenzurați -, poziția morală a unuia care tinde să ajungă într-o anume structură, într-o anume situație și care în mod public și ostentativ prevede de pe acum ce va face când va ajunge în această structură, este cel puțin îndoielnică, și nu vreau ca o asemenea poziție să fie cuprinsă în textele constituționale. Nu pentru a arăta public cât de pregătiți suntem noi pentru aderare, ce se va accepta sau nu la un moment dat, modificăm textele constituționale. Acesta este motivul pentru care am propus amendamentul de eliminare.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Având în vedere că am adoptat de acum pct. 3 de la pagina 1, supun, totuși, votului dumneavoastră propunerea P.R.M.-ului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 24 de voturi pentru și 218 împotrivă, amendamentul a fost respins.

În consecință, pct. 43 din proiectul de lege va fi eliminat.

Trecem la pct. 44 din proiectul de lege.

Dacă aveți amendamente respinse la acest punct? Domnule Dobre, vă rog, vă așteptăm cu drag aici.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal are un amendament la alin. 2, respectiv să rămână numai "prefectul este reprezentatul Guvernului pe plan local" și se elimină din text "conduce serviciile publice desconcentrate" și așa mai departe.

Permiteți-mi să vă spun câteva cuvinte. Sunt un om care a avut onoarea de a avea această funcție și nu cred că prefectul poate conduce Direcția de sănătate publică, nu cred că prefectul poate conduce Direcția sanitar-veterinară, nu cred că prefectul poate conduce, în același timp, Inspectoratul de mediu și așa mai departe.

Credem că formularea: "prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local" acoperă competențele acestuia, îi dă suficientă greutate în structura administrației publice locale, îi permite, ca reprezentant al Guvernului, să ia deciziile care se impun, conform răspunderilor pe care le are pe diferite capitole de lege, dar considerăm exagerat să prevedem acest lucru, că prefectul conduce cele aproape 50 de servicii publice descentralizate. Este imposibil, deja legislația, de fapt, nu-i permite nici măcar numirea șefilor serviciilor publice. Aceștia sunt numiți de ministere sau instituțiile similare. Prefectul dă numai un aviz consultativ care rămâne, ca reprezentant al Guvernului, dar mi se pare excesiv și în fapt și în realitate imposibil de aplicat textul "conduce serviciile desconcentrate".

De aceea, Grupul parlamentar al P.N.L. vă propune să ne oprim imediat după "reprezentantul Guvernului pe plan local".

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc și eu.

Domnul Bolcaș.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Un singur cuvânt în susținere, pentru că se prefigurează conturarea unui activist de partid, secretar general care se pricepe la toate. Se întâmplă, însă, și o altă nenorocire: intervine o interferență de competențe a ministrului, a structurii ministerului, care își conduce și coordonează unitățile descentralizate, și ale prefectului, care înțelege să le manevreze, în sensul bun al cuvântului, pe plan local.

Sigur că autorii textului inițial s-au gândit și la un lucru pozitiv: să-i dea prefectului instrumentele de lucru. Dar noțiunea de "conduce", ca reprezentant al Guvernului, și noi o considerăm suficient de acoperitoare.

De aceea, noi vom vota pentru acest amendament.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Drăgănescu.

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Amendamentul P.N.L.-ului l-ați auzit. Personal, eu aș crede de cuviință să dispară această instituție, instituția prefectului, deoarece, la ora actuală, în ceea ce am văzut în ultimii 12ani de la adoptarea Constituției, prefectul, de fapt, nu coordonează activitatea acestor servicii descentralizate. Aceste servicii descentralizate sunt o extensie în teritoriu a ministerelor și este normal să fie așa. Prefectul este, de fapt, un fel de lider politic al Guvernului, un fel de băgător de seamă, dacă nu un pol de trafic de influență. Și nu vorbesc doar de guvernul actual, ci de toate guvernele care s-au succedat după ce am adoptat această Constituție.

Nu am văzut niciunde un prefect care să aibă anumite opinii vizavi de ce se întâmplă în direcția de sănătate, vizavi de ce se întâmplă în agricultură, deci prefectul este un reprezentant politic, care atunci când cineva este supărat pe Guvern are un loc unde să meargă să demonstreze, în fața prefecturii, așa cum, de exemplu, se întâmplă de vreo două săptămâni la Timișoara.

Prefectul, după părerea mea, ar trebui să dispară, după părerea Partidul Național Liberal, doar să restrângem unele din atribuțiile lui, și de aceea vă rugăm să aveți în vedere ceea ce se întâmplă în mod real în județe, atunci când votați acest amendament.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Barbu, vă rog.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Aș începe prin a vă spune vorba unui preot mai hâtru din județul Arad care spunea: "Domnule prefect, eu am crezut că dumneavoastră sunteți reprezentatul teritoriului în Guvern, nu reprezentantul Guvernului în teritoriu". Luând-o altfel decât a spus-o preotul, aș vrea să susțin amendamentul Partidul Național Liberal și, în cea mai rea situație, dacă nu-l acceptați, v-aș propune ca în loc de "conduce serviciile publice" să existe sintagma "coordonează serviciile publice".

Aș vrea să fim conștienți toți de faptul că prefectul în teritoriu ar trebui să aibă o singură însărcinare importantă, aceea a controlului legalității actelor emise de autoritățile locale.

Aceasta este susținerea pe care Partidul Democrat o face și susținem în continuare acest amendament al Partidului Național Liberal.

Mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumesc.

Cine mai dorește? Vă rog, domnule Vasilescu.

Domnul Nicolae Vasilescu:

Sigur, colegul dinaintea mea are perfectă dreptate și trebuie să argumentăm faptul că, în ceea ce privește știința conducerii, conducerea înseamnă atât planificarea, cât și organizarea, cât și participarea directă, precum și controlul și îndrumarea anumitor activități.

Or, în teritoriu au rămas atât de puține servicii descentralizate și ale ministerelor și alte organe și organizații ale administrației publice centrale prin privatizare, încât nu știu ce ar putea să controleze, să conducă? Iar coordonarea nu este definită atât de bine, iar un prefect care coordonează, nu știu de ce mai stă acolo, atâta timp cât există și un șef al Consiliului local, există primari. Deci, practic, se suprapun o grămadă de funcții, de atribuțiuni și, în definitiv, până la urmă se calcă mulți oameni pe picioare, rezultatul fiind neasigurarea funcțiunilor pentru care acești oameni au fost învestiți de către Guvern, decât din punct de vedere politic, să aplice linia politică și programul de guvernare al partidului aflat la putere.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Doamna Mihaela Muraru Mândrea.

Doamna Mihaela Mândrea-Muraru:

Observ că apare o neînțelegere, probabil din pricina necunoașterii exacte a termenului de "desconcentrare" și "descentralizare", a diferenței dintre acești doi termeni. Aș dori să vă spun că desconcentrare, și nu descentralizare, pentru că dumneavoastră la acest lucru v-ați referit, este un cuvânt de acum consacrat în știința administrației și reprezintă desconcentrarea în teritoriu a puterii Guvernului și nu are de-a face cu descentralizarea, cea la care v-ați referit dumneavoastră anterior.

De aceea, mie mi se pare corect că prefectul, pe plan local, conduce serviciile publice desconcentrate ale ministerelor și așa este corect să rămână.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Duvăz.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Cred că suntem pe cale să trecem oarecum pătimaș într-o situație care trebuie rezolvată din punct de vedere constituțional favorabil oricărei administrații, și nu uneia. Din păcate, acest lucru s-a petrecut și în Constituția din 1990 - 1991, în anumite secțiuni ale ei, și aș dori mult ca această modificare a Constituției, această revizuire să ne scape de acest păcat și să dăm o soluție pentru orice fel de guvernare.

Fără îndoială că prefectul este reprezentantul Guvernului și asta este confirmat inclusiv de dorința opoziției de a restrânge sintagma, pur și simplu, la această expunere.

Gândiți-vă, însă, într-o perspectivă normală, într-o perspectivă chiar de integrare europeană, că Ministerul de Interne trebuie să fie un minister de interne complet, cum deja a reieșit, așa cum restructurarea Guvernului actual prefigurează. Și anume, Ministerul de Interne, care nu mai este un minister al poliției și al pompierilor, ci un minister al problemelor interne, pur și simplu.

Cu siguranță că există servicii descentralizate ale ministerelor în teritoriu, privind educația, privind sănătatea și alte secțiuni, asistență socială și așa mai departe. O parte dintre aceste atribuții, prin subsidiaritate se duc către comunitățile locale sau consiliile județene. O parte nu se vor duce, și ele trebuie să fie conduse armonios, pentru că, din acest punct de vedere, un guvern trebuie să facă o politică corectă și armonizată din punct de vedere al educației, al sănătății, al asistenței sociale și a tot ce doriți dumneavoastră, inclusiv a ordinii publice sau chiar a problemei siguranței naționale.

Din acest punct de vedere, prefectul are atribuții și trebuie să aibă. Spuneți-le cum vreți: de coordonare sau conducere. Nu mă leg de cuvinte! Dar trebuie să înțelegem că există această nevoie și există acest precedent în situațiile democratice, în țările care au instituția prefecturală - și nu sunt puține - și mai ales în cele de la a căror administrație noi ne-am inspirat. Sigur există în subsidiaritate atribuțiile consiliilor județene, a celor aleși la nivelul județului și a celor aleși la nivelul comunei.

În afară de faptul că prefectul trebuie să controleze legalitatea actului administrativ, el are obligația, fiind mai aproape decât orice guvernare de teritoriul local, județean - pentru moment să spunem județean - să coordoneze aceste politici, ca ele să fie coerente.

Eu cred că trebuie să gândim în acest spirit și să-i lăsăm prefectului ce e al prefectului.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Raj Tunaru.

Domnul Raj-Alexandru Tunaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu cred că s-a ajuns după o jumătate de oră de discuții la o concluzie care trebuia spusă încă de la început, și atunci cred că și colegii mei de la P.N.L. erau de acord cu această situație.

Și anume, prefectul nu reprezintă Guvernul în plan local și nu se ocupă cu lobby pentru partidul care l-a numit. Prefectul, după părerea mea - și așa este corect - este primul-ministru în teritoriu. Deci, este o diferență foarte mare. De aceea, el trebuie să conducă serviciile publice desconcentrate. Vă mulțumesc. Propun să treceți și la vot.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul P.N.L.-ului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 36 de voturi pentru, 3 abțineri și 192 împotrivă, amendamentul a fost respins.

Trecem mai departe.

Domnul Tóro Tiberiu.

Domnul Tóro Tiberiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Amendamentul meu, sprijinit de Grupul U.D.M.R., se referă la art. 122 din Constituție, tot la instituția prefectului, și anume la alin. 4. În acest alineat se precizează, pe de o parte, obligația prefectului de a veghea asupra legalității actelor emise de autoritățile publice locale, respectiv dreptul și posibilitatea prefectului de a ataca în fața instanței de contencios administrativ aceste acte, dacă le consideră ilegale.

Din păcate, în 1991 Adunarea constituantă cred că a dat prea multe prerogative prefectului și a dat un caracter suspensiv de drept al prefectului în a ataca aceste acte considerate de el ilegale.

Cred că a venit momentul să reparăm această greșeală făcută acum 10 ani și să ne gândim dacă ar fi bine eliminarea ultimei fraze din acest alineat, și aceasta este esența propunerii mele, și anume, să eliminăm din acest alineat propoziția: "Actul atacat este suspendat de drept".

Justificarea amendamentului. În primul rând, comisia, când a respins acest amendament, a arătat o grijă față de cetățeanul contribuabil: "Caracterul suspensiv de drept este o măsură de protecție a cetățenilor care ar putea fi în situația să sufere prejudicii materiale și juridice nemeritate, dacă actul este anulat de justiție".

Argumentul meu este următorul: în primul rând, nu se poate justifica o diferență de tratament între prefect și cetățeanul "lezat" prin actul administrativ ilegal. Orice contribuabil, dacă consideră acest act ilegal și consideră că îi sunt lezate interesele poate să se adreseze instanței de judecată și instanța poate să suspende acest act.

Prefectul nu are nici o competență specială de a aprecia legalitatea sau ilegalitatea actului. Prin urmare, atacarea actului ilegal de către prefect nu poate, într-un stat de drept, determina suspendarea de drept a acestui act considerat ilegal.

O atare prevedere, de fapt, nu face altceva decât să transforme această competență a prefectului într-un instrument politic, aș putea spune chiar de șantaj politic, un amestec în activitatea unui organ sau a unei instituții alese a administrației publice centrale.

Stimați colegi,

Onorată Cameră,

Propun să votați pentru eliminarea acestei fraze din acest alineat.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Bolcaș.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Voi fi foarte scurt. Problema nu este absolut deloc politică, este pur tehnică și pur juridică, și domnul deputat Tóro Tiberiu are dreptate.

Categoric, procedura suspendării, de data aceasta constituțională, în condițiile introducerii unei acțiuni, nu este corespunzătoare sistemului de drept european și nici sistemului - și asta mă interesează mai mult - procedural românesc, nici în materie penală, nici în materie civilă și nici în materie de contencios.

Nu putem să-i creăm prefectului în contencios o figură aparte, el trebuie să se supună procedurii care acum este reglementată de Legea nr. 29, dar este un sistem frumos și european care pornește de la Legea nr. 1, în care suspendarea se dă la cerere, de către instanța de contencios învestită cu acțiune. Vom susține acest amendament care este judicios.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Oltean.

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Și Grupul parlamentar al Partidului Democrat susține amendamentul deputatului Tóro Tiberiu, apreciind că el răspunde unor realități pe care România le are în acest moment, și dacă ne raportăm și la faptul că prefectul, mai nou, tinde, conform Legii nr. 161, să devină un înalt funcționar public, a-i atribui un atribut care în opinia noastră trebuie să fie exclusiv al justiției, mi se pare a fi absolut de neacceptat, pentru că un asemenea atribut a creat și e de natură să creeze în continuare numeroase abuzuri în actele administrative care cad sub incidența acestor prevederi.

Credem că fiecare parte din procesul administrativ, din procesul de contencios administrativ este în măsură să ceară instanței de judecată, administrând probele adecvate, pentru a face dovada că se impune sau nu suspendarea actului respectiv, până la pronunțarea instanței printr-o soluție judecătorească definitivă și irevocabilă.

De aceea, credem că transformând prefectul într-un înalt funcționar public, un asemenea atribut nu i-l mai putem lăsa și, în consecință, credem că este absolut acceptabil amendamentul pe care colegul nostru l-a susținut.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Dați-mi voie să vă argumentez și eu, din punctul meu de vedere, susținerea pe care o avem pentru amendamentul făcut de domnul deputat Tóro Tiberiu, ca fiind perfect justificat.

Este un lucru de lăudat, deoarece domniile lor fac parte din puterea actuală, indiferent dacă zic că fac sau că nu fac, atâta timp cât ai subprefecți și secretari de stat, faci parte din Guvern.

Dar, altul este subiectul. De ce susțin neapărat eliminarea acestui text: "Actul atacat este suspendat de drept."? În țara aceasta nimeni nu e mai presus de lege, ca și în alte țări democrate.

În această țară, însă, după sintagma, licența poetică pe care a lansat-o Orwell în "Ferma animalelor", "Unii oameni sunt mai egali decât alții", e cazul prefectului, care e mai important în stat chiar decât primul ministru! Chiar decât oricare din miniștri! Deoarece orice cetățean, inclusiv miniștri, dacă atacă în justiție o hotărâre, așteaptă hotărârea justiției. Numai justiția poate decide dacă se suspendă sau nu derularea evenimentelor până la rezolvarea pe cale juridică a plângerii.

Motivația pe care a făcut-o aici Comisia juridică este cel puțin necompletă, dacă nu, știu eu, superficială. Deoarece, iată ce se spune, că ar putea cetățeanul să sufere prejudicii materiale și juridice, dacă actul este anulat în justiție.

Să înțeleg de aici că orice act care este anulat în justiție, 99,9% din toate actele solicitate a fi anulate în justiție, cetățeanul suferă prejudicii până la rezolvarea actului în justiție? Chiar noi, în Parlament, denigrăm rezolvarea unui act în justiție prin această formulă, că "suferă" cetățeanul până la rezolvare?

N-avem decât să introducem o rezolvare mai rapidă, dar, în nici un caz, să dăm drepturi de justiție unui prefect, numit de un ministru, care ministru, nici el, nu are drepturile pe care i le dăm noi prefectului. De fapt, de ce să ne ascundem după deget, în ultimii ani am văzut foarte bine, singura motivație a existenței prefectului în anumite județe este aceea de a anula hotărârile consiliile județene care nu sunt majoritare ale partidului de guvernământ, în ultimii 13 ani, indiferent care a fost partidul la putere sau partidele la putere, și ale primarului, dacă este în conflict cu acesta. Și aveți exemple foarte multe.

Noi nu ne mai putem face părtași la o asemenea aberație, nedemocratică, inexistentă în toate țările occidentale, ca un prefect să capete drepturi, mai mult chiar decât șeful statului. Pentru că nici șeful statului nu poate anula cu de la sine putere o decizie, decât prin hotărâre judecătorească. E și el cetățean, are alte drepturi. De ce să fie prefectul primul ministru în teritoriu?

A doua aberație! Mi-e simpatic Raj Tunaru, dar nu pot să socotesc că a judecat corect în sensul acesta. Dar chiar dacă ar fi premierul în județ, nici premierul nu are drepturile pe care i le dăm lui.

Vă rog, deci, să analizați, că este corectă această propunere a domnului Toro, o susținem.

Și încă o dată vă rog, în nume personal, acum, să fiți atenți la ce votați (mă refer la ai mei, și nu la ceilalți; "ai mei"..., la deputații din partidul nostru), deoarece mulți, iertați-mă, nici nu știm ce votăm! A trecut un amendament, extrem de pertinent, numai printr-o afirmație a președintelui de ședință, căruia îi fac aici observație, din calitatea pe care o am, de deputat, că intervine în decizia de vot a fiecăruia, prin afirmații care nu intră în competența unui președinte de prezidiu. Adică: "Păi, dacă am votat aia, nu mai merge asta! Hai, totuși, să o punem la vot!" Păi, bineînțeles că oamenii nu mai votează!

Lăsați, fiecare să gândească cu capul lui! Mulți dintre cei de aici sunt mai deștepți decât noi, chiar dacă noi conducem, temporar, periodic, o perioadă scurtă, o ședință! Nimeni nu-mi conferă un plus de inteligență, dacă m-a pus cineva aici, printr-un concurs de împrejurări, să conduc o ședință!

De aceea, lăsați oamenii să gândească așa cum vor! Toți sunt oameni cu capul de umeri, n-au nevoie de dădăceală de la tribună!

De aceea, fac apel la conștiința dumneavoastră, de oameni cu un nivel intelectual superior, care permite o înțelegere corectă, apolitică, a unei asemenea intervenții. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Gubandru.

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă vorbesc în calitatea pe care am avut-o, de aproape 6 ani, de prefect al județului Buzău.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Se cunoaște!

Domnul Aurel Gubandru:

Instituția prefectului, pe care România a adoptat-o odată cu Constituția din 1991, are ca model instituția prefectului din administrația franceză. Am participat la nenumărate simpozioane și întruniri în Europa, cu prefecți din teritoriu, deci, cu instituția prefectului din Italia, din Franța, din Germania, din Spania, din Olanda (chiar dacă în unele țări el poartă un alt nume, de exemplu, în Olanda se numește "comisarul reginei", dar este tot reprezentantul guvernului în teritoriu).

Ce vreau să vă spun dumneavoastră este faptul că una dintre atribuțiile de bază ale prefectului este aceea de a controla actele emise de autoritățile administrației publice locale.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Dar nu o contestăm!

Domnul Aurel Gubandru:

Sigur, s-a pus problema că un act atacat la contencios să nu fie de drept suspendat. Dar vreau să urmăriți, că, și în statele despre care am vorbit, se întâmplă același lucru. România nu a inventat această suspendare de drept, ci a împrumutat-o, odată cu elaborarea Constituției din 1991, de la aceste state democratice.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Inexact!

Domnul Aurel Gubandru:

Vă rog să verificați în administrația franceză!

În al doilea rând, practica din 1991 până astăzi a demonstrat că acest atribut al prefectului a adus beneficii conducerii administrației publice în România, cu excepția...

Domnul Tiberiu Toro (din sală):

Beneficii politice!

Domnul Aurel Gubandru:

Politice, pe rând, pentru că unii au guvernat până în 1996, alții între 1996 și 2000, alți acum ș.a.m.d., deci, noi nu vorbim de care partid are beneficii politice sau care nu are.

Cine s-a opus suspendării de drept a actelor atacate la contencios de prefect? Sunt câțiva primari, pe care aproape toată lumea îi știe, care nu au dorit ca actele emise de instituția primarului sau de consiliile locale respective să fie controlate.

Deci, noi nu putem să venim acum să acceptăm eliminarea acestui pasaj privind eliminarea acestui pasaj privind suspendarea de drept a actului atacat la contenciosul administrativ pentru câteva excepții din administrația românească, din practica din 1991 și până astăzi. De aceea, eu și Partidul Social Democrat vă solicităm să votați menținerea acestei atribuții fundamentale a prefectului.

Mai am și un alt argument. Vreau să vă spun că, de cele mai multe ori, prefectul, care are o direcție juridică, deci are juriști specialiști în administrație, în situația când o hotărâre se constată că este ilegală, poartă discuții, înainte de a ataca la contenciosul administrativ, cu autoritatea locală sau cu primarul, respectiv, președintele consiliului județean, și, de cele mai multe ori, la bună înțelegere, fără să meargă la contenciosul administrativ, autoritatea locală își retrage hotărârea sau o adoptă în următoarea ședință în conformitate cu legea.

Voci din opoziție:

Este altceva!

Domnul Aurel Gubandru:

Este altceva, dar este un mod elegant de a evita atacul în instanța de contencios administrativ care se practică. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumesc.

Domnul Barbu. Se pregătește domnul Dobre și pe urmă urmează domnul general Bădoiu și domnul profesor Neagu. Și domnul Babiuc.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnilor,

Un coleg de aici îl făcea pe prefect un fel de "prim-ministru al județului", în aceste condiții, să înțelegem că, din moment ce prefectul poate să suspende de drept o hotărâre a autorităților locale, de ce nu ar putea și primul ministru să suspende hotărârile și deciziile altor autorități? Eu cred că este incorect, din acest punct de vedere, să lăsăm acest atribut prefectului, pentru că el, după ce nu discută, cum a spus colegul care a vorbit anterior, ci scrie autorității locale, cu argumente, de ce este ilegală hotărârea respectivă sau decizia respectivă, iar aceasta are obligația, în timp de 10 zile, să-i răspundă, dacă este nemulțumit de răspuns o atacă în contencios și poate cere judecătorului ordonanță prezidențială sau cum se cheamă ea pentru suspendare imediată. Dacă este nevoie să nu treacă o anumită perioadă de timp, atunci, în actele de procedură putem să discutăm ca ea să fie judecată cu celeritate sau, în sfârșit, într-un termen foarte scurt, pentru a nu avea efecte.

Faceți comparație, vă rog, cu ce înseamnă ordonanțe de urgență și ordonanțele emise de Guvern, pe care noi le judecăm după un anumit timp și care fac efecte foarte mari și pe o perioadă destul de îndelungată, până când noi le aprobăm prin lege sau le respingem.

De aceea, vă solicităm, în modul cel mai serios cu putință, să acceptați acest amendament. Mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Dobre.

Domnul Victor Paul Dobre:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Și noi ne alăturăm amendamentului propus de colegul nostru, domnul Toro, întrucât aplicarea acestei reguli de suspendare automată duce la abuzuri. Și primarii dumneavoastră... Și eu îmi aduc aminte de un municipiu unde consiliul local dăduse o hotărâre pentru un sens unic pe o stradă, a atacat-o prefectul (că le-a atacat pe toate, că așa era regula politică) și 3 ani de zile s-au judecat...

Există proceduri în justiție, există cererea de suspendare. Acest mecanism de suspendare automată duce la abuzuri. Și sunt zeci de procese. Nu mai vorbesc de Capitală, fiindcă sunt în multe alte orașe.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

În București, suferă cetățenii, că se ceartă primarul cu prefectul!

Domnul Victor Paul Dobre:

Prefectul se bucură, în acest caz, de un statut aparte, favorizant, față de orice altă instituție. Există mecanismul în justiție și eu propun să votăm acest amendament, foarte important pentru buna funcționare a administrației publice locale, care trebuie, în principal, să fie condusă de cei aleși, pentru că aceasta este singura reprezentativitate: votul popular și nu numirea în funcție de către un guvern sau altul. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumesc.

Domnul Babiuc. Domnule Babiuc? A, bun, dacă nu doriți, atunci nu o să vă mai dau cuvântul.

Domnul Victor Babiuc (din sală):

Există o ordine!

Domnule Bădoiu, vă rog.

Domnul Cornel Bădoiu:

Stimați colegi,

Se pierde un amănunt foarte important din vedere, din partea autorilor acestui amendament, și anume că prefectul are sarcina să examineze orice decizie sau hotărâre a consiliului, primarului etc. prin prisma legii în vigoare. În măsura în care constată că ar contraveni acestei prevederi legale, legii respective, el este dator să o atace în contencios.

Drept urmare, este firesc ca această hotărâre să nu-și producă efectul, până când justiția nu-și spune cuvântul.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

De 3 ani, în București, sunt procese neterminate!

Domnul Cornel Bădoiu:

Pentru că, de fapt, doar justiția hotărăște, este singura care poate hotărî și spune: "Hotărârea este corectă, în concordanță cu legea, sau nu!"

Așa stând lucrurile și pentru a preveni consecințe neplăcute, dacă s-ar aplica imediat acea hotărâre, consecințe care, de multe ori, nu se mai pot repara (gândiți-vă și la situația aceasta), este normal și firesc să apară această posibilitate, dată de lege, adică, de Constituție, de a se suspenda aplicabilitatea acelei hotărâri.

Mai departe, vă rog să nu uitați că în materia contenciosului administrativ este prevăzută o procedură de urgență și nu există calea apelului. Deci, două grade de jurisdicție: fond și recurs. Atât și nimic mai mult.

Așa că eu vă rog să fiți de acord să nu votați amendamentul propus. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Cășunean.

Domnul Vlad Adrian Cășunean:

Stimați colegi,

Și eu sunt categoric împotriva amendamentului formulat de domnul deputat Toro. Vă rog să aveți în primul rând în vedere faptul că prefectul, atunci când atacă în contencios administrativ un act al consiliilor locale, o dispoziție a primarului, un act al consiliului județean, are în vedere legalitatea acestor acte. El nu operează după liberul său arbitru, are în spate un aparat de funcționari, care sunt grupați în acel serviciu de contencios din cadrul prefecturii, care nu fac politică, vreau să vă spun, și care-i prezintă prefectului un referat asupra legalității hotărârilor și dispozițiilor emise de consiliile locale sau de primari. Prefectul, deci, verifică dispoziția consiliului local și a primăriilor numai din punctul de vedere al ilegalității.

De ce consider că este normal ca o asemenea hotărâre, atacată în contencios administrativ, să fie suspendată de drept? Eu o să vă dau două exemple și judecați dumneavoastră dacă e normal sau nu să fie așa.

Mai multe consilii locale din județul Covasna, când am fost eu prefect, au dat hotărâri ale consiliilor locale în care au elaborat norme privind modul în care să se desfășoară un referendum în localitățile respective, în care cetățenii urmau să răspundă la următoarea întrebare: "Este normal ca statul să numească un prefect român în județul Covasna?" Asemenea hotărâri, dacă nu ar fi fost suspendate de drept în momentul în care le-am atacat în justiție, gândiți-vă ce efecte ar fi putut produce!

Voci din sală:

De ce?

Domnul Vlad Adrian Cășunean:

Pentru că s-ar fi făcut referendumul, populația ar fi dat răspunsul pe care l-ar fi dat, hotărârile, deci, s-ar fi putut judeca în două sau trei luni de zile și urmau efectele.

O a doua chestiune. Vă rog să vă gândiți foarte bine! Nu demult, mai multe consilii locale au hotărât înființarea unor microregiuni (că aici bate domnul Toro!) în județul Covasna. Prefectul le-a atacat imediat în justiție, iar justiția, abia după 4 luni de zile, până a ajuns la Curtea Supremă, a desființat aceste hotărâri. Ce s-ar fi întâmplat în ipoteza în care nu s-ar fi suspendat hotărârile respective și 4 luni ar fi fost în ființă microregiunile respective? Eu vă las pe dumneavoastră să judecați!

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Un minut, vă rog, drept la replică! Sunt foarte scurt!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Babiuc, întâi, și pe urmă dumneavoastră, vă rog frumos.

Domnul Victor Babiuc:

Domnule președinte,

Aici, sunt două sau trei lucruri care mi se pare că se neglijează. Unul dintre ele este abuzurile care s-au produs din partea prefecților sub toate guvernările, nu este un lucru pe care îl constatăm numai astăzi, chiar dacă astăzi îl constatăm într-o măsură mai mare decât înainte. (Rumoare în majoritate.)

Al doilea lucru, prefectul are la dispoziție un instrument exorbitant, de care nu se bucură nici un alt funcționar, superior sau nesuperior, în statul român, de a suspenda o hotărâre a unui organ colectiv de conducere, ales de către colectivitățile locale.

Al treilea lucru, urgența. Eu pot să înțeleg și înțeleg foarte bine că uneori este urgent să se suspende o anumită hotărâre a consiliului județean sau a primarului, care a luat o hotărâre greșită. Vreau să vă spun că există instrumente pentru ca justiția să se pronunțe, nu în 4 luni, cum spunea colegul nostru la un moment dat, ci poate să se pronunțe în 24 de ore. Iar dacă ni se pare că regulile de procedură nu sunt suficiente în acest sens, până acum, se pot modifica și să obligăm judecătorul român ca atunci când prefectul cere suspendarea unui act al consiliului județean sau al primarului, în 24 de ore să se pronunțe asupra cererii de suspendare, urmând ca după aceea să meargă mai departe judecata în legătură cu fondul acestei lucrări.

Deci, nu ar trebui să ignorăm motivația de fond a acestei propuneri și să o soluționăm cu seriozitate. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Arpad Marton.

Domnul Marton Francisc Arpad:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Colegul nostru, domnul Cășunean, iarăși, a venit cu: "Bau-bau, vin cei din județele Covasna-Harghita și vezi ce fac!"

Da, într-adevăr, în județul Covasna s-au întâmplat foarte multe lucruri interesante. E singurul județ unde prevederile Legii administrației publice locale sunt categorisite ca fiind "nelegale"! Adică, ca aceste consilii, care au un anumit scop, să se unească pentru această activitate. Domnia sa... și domnul prefect, și juriștii domnului prefect cred că microregiunile sunt interzise în țara aceasta, deși în alte județe există microregiuni. Mai mult, pentru a beneficia de anumite surse financiare din Uniunea Europeană, chiar se cere existența acestor microregiuni.

Eu sper că aceste proces, în sfârșit, vor fi câștigate, într-o altă instanță, cea de la Strasbourg, și atunci, se va vedea cine a avut câștig de cauză. Se pune, însă, întrebarea: paguba pe care produs-o acest domn prefect, care, timp de 3 ani, a blocat activitatea aproape a tuturor consiliilor locale și județene, cine o va plăti, când se va dovedi că, într-adevăr, a fost o activitate păguboasă?

Eu cred că justiția este singura în măsură, care, chiar cu celeritate, la solicitarea prefectului, în 24 de ore, poate să ia o hotărâre de suspendare a aplicării hotărârii respective. Este soluția cea mai corectă și orice abuz de putere din partea consiliilor locale și județene, prin această intervenție a instanței, poate fi oprită.

Și încă o treabă. Dacă tot s-a vorbit despre acest domn prefect, să știți că acesta, la un moment dat, a spus că pentru el nici măcar părerea secretarului de stat nu este importantă, pentru că este doar o părere.

Domnul Vlad Adrian Cășunean (din sală):

Are legea, domnule!

Domnul Marton Arpad Francisc:

Pentru el este doar o părere... Deci, nu mai știu pe cine reprezintă un astfel de prefect, dacă nu Guvernul, așa cum spune Constituția?

Eu cred că exemplul a fost rău ales și nu ar fi trebuit să intrăm în această discuție, problema de fond este dacă să lăsăm sau să nu lăsăm în seama instanțelor de judecată ca, într-adevăr, într-un sistem foarte accelerat, să hotărască ele dacă să suspende sau să nu suspende acea hotărâre. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Marcu Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulțumesc, domnule președinte, că mi-ați dat cuvântul a doua oară. Vreau numai o scurtă replică.

Nu toate argumentele care s-au adus aici au ținut de esența problemei. Domnul prefect a spus ceva, ca și cum noi am fi fost împotriva drepturilor pe care le are prefectul. Nu! Numai a unui singur drept pe care i-l conferim noi suntem împotrivă: ca să fie el justiție. El nu poate fi justiție, numai tribunalul poate fi justiție!

Chiar dacă dumneavoastră ați zis, de bună-credință, că el se înarmează în spate cu niște specialiști juriști, care îi analizează corectitudinea intervenției lui și îi spun: "Da!" sau "Ba!" Și el, de obicei, zice: "Da!", dacă juriștii îi spun: "Da!" Deci, nici măcar el nu este cel care decide, ci niște juriști, care nu sunt judecători.

Iată fondul problemei: acești juriști înlocuiesc judecătorii! Ei sunt niște funcționari, cum le dăm noi dreptul acesta?

Al doilea lucru. Noi ne facem că uităm, în ideea de a argumenta corectitudinea din anumite privințe a unei asemenea intervenții a prefectului, de alte multe incorectitudini, prin abuz. A amintit ceva domnul Babiuc. Nu fac politică, deloc, nu sunt pedist și nu sunt nici pedeserist!

Constat, însă, că, dintr-o neînțelegere, în București (fără să mai zic și în alte județe) între prefect și primar (fără să spun cine are dreptate sau nu), durează, de peste 2 ani de zile, soluționarea unor intervenții ale prefectului în justiție, blocându-se până atunci toate fondurile. (Președintele de ședință îi închide microfonul.)

Am înțeles. E important, domnule președinte, nu stăm mare brânză aici, mai stăm 5 minute, dar e foarte important, nu-mi închideți microfonul!

Să vă spun de ce (nu fac politică, încă o dată, v-am zis): toți cetățenii Capitalei suferă din cauza acestei neînțelegeri, indiferent cine are dreptate!

Mai bine facem altfel, să nu lăsăm justiția, cu de la sine putere, să tergiversează - așa cum vrea și cum, de obicei, fac unele instanțe - hotărârea, ci să o punem, așa cum a zis și domnul Bădoiu au nu știu cine, în 24 de ore sau în 3 zile, ca să poate, într-adevăr, să aibă justificare juridică. Pentru că, până atunci, noi constatăm că justiția în teritoriu o fac niște juriști, funcționari angajați de prefect. Aceasta este una.

Și, a doua. Nu vreau să dau naștere unor supoziții de genul următor: dacă un primar vrea să facă un abuz, face abuzul, prefectul vrea să-l oprească, de bună credință, că e ilegal, și-i oprește acel abuz; dar, dacă dăm noi dreptul justiției, cum e normal, să repare acest abuz, justiția e tot a acelui primar, dacă el face parte dintr-un teritoriu în care justiția din acel teritoriu, este reprezentativ pentru politica pe care o face primarul. Sper că m-ați înțeles. (I se întrerupe microfonul.)

Termin, ultima frază. Ca să nu cădem în această capcană, există posibilitatea ca aceste rezolvări în justiție să nu le facă județul în care s-a introdus acțiunea în justiție, ci să le facă alt județ, care nu are implicații politice directe în problemă. Este posibil să facem acest lucru și, în felul acesta, împăcăm toate animozitățile.

Eu spun că este mai bine să îl trimitem puțin pe acesta pentru a fi judecat împreună cu cei din Comisia juridică, de disciplină și imunități, pentru a găsi o formulă de a înlocui această frază privind intervenția juridicului în niște termeni corecți, legali, normali, civilizați și democrați. În felul acesta am împăca toate situațiile.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog să reveniți la subiect, domnule Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Da. Sunt conștient de spinozitatea unei asemenea intervenții pe care am făcut-o noi aici, dar se poate rezolva. Haideți să lăsăm juriștii, care sunt superdotați în sensul acesta, să rezolve dânșii problema mai bine și să vină data viitoare cu acest amendament spre rezolvare - da sau ba.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Vasilescu.

Domnul Valentin Vasilescu:

Accept că această prevedere vine dintr-o tradiție care a existat între cele două războaie mondiale, și a fost bine.

Accept că se poate ataca și suspenda un act, dar numai în condițiile în care revenim la aceeași situație de dinainte de cel de-al doilea război mondial, când vă reamintesc faptul că prefectul era general și că atribuțiunile lui erau altele. În momentul de față, o atare situație care ar corespunde și care ar trebui atacată și suspendată, nu ar fi decât una dintre cele care aduc atingere siguranței naționale, ordinii publice și apărării naționale. Dacă extindem și la alte decizii, atunci pornim de la o premisă greșită, anume că primarul sau cel care a fost ales, președintele consiliului local, sunt vinovați sau doresc neapărat să facă altceva decât ceea ce și-au propus să facă.

De aceea, dacă vreți cu adevărat să faceți aceste lucruri și ca realitatea de acum să corespundă cu cea de dinainte de cel de-al doilea război mondial, atunci asigurați o pregătire militară și prefecților. Pentru că eu vă întreb câți dintre prefecții dumneavoastră au habar și au parcurs o ierarhie militară încât să-și dea seama dacă, din punct de vedere al siguranței naționale, ordinii publice și apărării naționale, consecințele unei decizii a unui primar sau a administrației publice locale ar putea aduce atingere acestor lucruri.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Oltean, vor urma domnul Toro și domnul Neagu, după care vom trece la vot.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

În primul rând, se impune să precizăm că sistemul care este pus în discuția noastră acum este un sistem de proveniență franceză. Doar în Franța reprezentantul Guvernului în teritoriu are același atribut. În țările enumerate aici mai înainte actul prefectului sau al reprezentatului Guvernului în teritoriu nu duce automat la suspendarea actului administrativ atacat.

Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere și următorul lucru: un act administrativ produce efecte negative sau, prin ilegalitatea lui, aduce atingere interesului unei persoane fizice sau unei persoane juridice care, în temeiul Legii nr.29, a contenciosului administrativ, are posibilitatea să se adreseze instanței de judecată pentru a cere anularea actului respectiv. Însă, acest act juridic nu este de natură să ducă la suspendarea actului administrativ atacat. În felul acesta, se creează o discriminare între efectele intervenției prefectului și actul persoanei fizice sau al persoanei juridice. Or, mi se pare absolut incorect să avem un tratament totalmente diferit, în funcție de persoana care inițiază actul juridic ce contestă actul juridic administrativ.

De aceea, cred că, la argumentele care au fost invocate aici și care susțin amendamentul propus de către domnul deputat Toro, acest amendament vine să le completeze și să susțină necesitatea unui asemenea demers.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Toro Tibor.

Domnul Toro Tiberiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Eu mulțumesc colegilor din Opoziție că au venit cu o serie de argumente și exemple foarte pertinente în sprijinul acestui amendament.

Totodată, mulțumesc și colegilor din partea Majorității, ai partidului de guvernământ, că au abordat cu maximă seriozitate acest amendament pe care l-am dezbătut în timp, în fond și în adâncime.

Domnule președinte de ședință,

Aș veni cu următoarea propunere: dacă am putea să atașăm și acest amendament acelui pachet de articole pe care le-am amânat, pentru ca specialiștii și eventual liderii grupurilor noastre să mai poarte discuții, după care să revenim cu votul în ședința de mâine sau poimâine.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul profesor Neagu.

Domnul Ion Neagu:

Așa îmi vine mie rândul - de regulă, la 19,30, dar încep prin a mărturisi surprinderea extraordinară privind această chestiune.

Stimați colegi juriști, pe care vă apreciez în mod deosebit, în materie funcționează un principiu în drept. Nu este o aberație juridică. În materia căilor de atac, indiferent care ar fi acestea, funcționează efectul suspensiv.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Cu excepție.

Domnul Ion Neagu:

Îmi permiteți, domnule Bolcaș, nu v-am întrerupt, și vă dau și excepție pe loc.

Dumneavoastră ați spus că nici în penal, nici în civil. Și, dacă nu interveneați, vă iertam. În procedura penală am efect suspensiv, devolutiv, extensiv, neagravant. (Aplauze ale Grupului parlamentar al PSD.)

Citesc 370 de lege lata: "Apelul declarat în termen este suspensiv de executare". Adică nu discutăm. Este cale de atac. Eu discut de căi de atac. Și aceasta este tot o cale de atac, și eu discut de principiu, îmi permiteți.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din bancă):

De principiu vă iert.

Domnul Ion Neagu:

"Recursul este suspensiv de executare".

Vă rog să îmi permiteți să vorbesc. Nu știu dacă ați observat, dar eu nu scot o silabă, din respect pentru cei care sunt în bănci. (Aplauze ale Grupului parlamentar al PSD.)

Eu nu vorbesc atunci când vorbește cineva, stimați colegi care veniți din joi în Paște pe aici și mă întrerupeți pe mine. Nu vă refer la dumneavoastră, îmi cer scuze. Măcar, dacă veniți foarte rar, vă rog să aveți această eleganță și decență să nu îi întrerupeți pe cei de la microfon, mai ales că, în acest domeniu, sunt niște chestiuni care trebuie citite.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Cred că v-ați referit mai mult la cei care aplaudă, nu la noi.

Domnul Ion Neagu:

Continui: dacă funcționează regula suspensiv, eu nu știu de ce este atâta mirare, că și la această cale de atac s-a introdus. Nu este o eroare. Problema este alta: dacă suntem de acord sau nu.

Și vreau să lămuresc un lucru pe care îl sesiza domnul Tudor: poate ar trebui să spunem "calea de atac este suspensivă de executare", pentru că, altfel, dă impresia că chiar prefectul suspendă. Nu! Calea de atac exercitată este suspensivă de executare.

Merg mai departe, și nu prelungesc discuția.

Este adevărat, stimate coleg, domnule Bolcaș, pe care vă apreciez în mod deosebit, că sunt numeroase excepții, și anume: atunci când nu exerciți în termen calea de atac prevăzută de lege, efectul nu se manifestă ope legis, ci rămâne la facultatea organului de jurisdicție dacă suspendă sau nu. Aici vorbim de o cale de atac probabil exercitată în termen și, de ce nu, suspendă executarea, nu anulează actul. Nu îi dau voie să producă efecte juridice până când instanța se va pronunța asupra legalității. Și s-ar putea ca domnul prefect să nu aibă dreptate, și actul rămâne în picioare. Dar îngăduiți-mi ca, atâta vreme cât se soluționează calea de atac exercitată de domnul prefect, efectele să nu se producă. Poate este greșită calea de atac, poate este întemeiată. Acest lucru ni-l va spune instanța, pe bună dreptate, cum procedează întotdeauna, stimați colegi.

De aceea, principial, și cu aceasta plec de la microfon, nu este o aberație juridică. Că este cazul să aibă acest efect acest atac al prefectului este o chestiune pe care o apreciem noi. Suspendarea este întâlnită în numeroase texte ale legislației românești în vigoare.

Vă mulțumesc. (Aplauze ale Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Trecem la vot.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Un minut.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Pe scurt, eu vă voi explica ce înseamnă abilitatea unui avocat.

Noi discutăm despre o instituție juridică, iar dumneavoastră vi se pledează despre altceva.

Prefectul nu folosește o cale de atac; el este titularul unei acțiuni împotriva unei hotărâri, ca orice titular de acțiune în contencios. De abia după ce acțiunea este rezolvată intrăm în procedura căilor de atac.

Aceasta a fost abilitatea avocațială a colegului meu.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Și dumneavoastră sunteți tot avocat.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Eu, care nu folosesc asemenea abilități în meserie, accept iertarea dânsului.

Vă mulțumesc.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Drept la replică!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Haideți, domnule Tudor, vă rog frumos.

Domnul Babiuc.

Domnul Victor Babiuc:

Nu vreau decât să întăresc ceea ce a spus colegul nostru Bolcaș, pentru că această confuzie pe care o face profesorul Neagu este reală.

Acțiunea prefectului este o acțiune de fond. Nu a fost nici o acțiune înainte pe care el să o atace în fața justiției. De aceea, el nu ar trebui să aibă acest drept exorbitant. De putut, poate, din păcate.

Vă mulțumesc.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Domnule președinte...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Dumneavoastră, ca element de culoare, la sfârșit.

Domnul profesor Neagu.

Domnul Ion Neagu:

Stimați colegi,

Orice manifestare de voință, v-am spus, lato senso, o considerăm cale de atac, și așa este intitulată aici. Se spune "atacă", și nu "acțiune", stimate coleg.

Atenție, acțiunea este o cerere, un mijloc legal prin care deduc spre soluționare un conflict. Aceasta este noțiunea de acțiune în drept. Și, îmi permiteți să termin, acțiunea poate fi de drept civil, penal, contencios etc.

Nu confundați acțiunea cu dreptul la acțiune și căile de atac.

Îmi pare foarte rău, domnule Bolcaș, dar putem sta de vorbă într-un dialog cu dumneavoastră, subliniam, pentru că știu că știți puțină carte. La dânsul mă adresez; în alte părți nu mă adresez pentru că nu putem dialoga.

Și, atunci, haideți să supunem la vot. Mi-aș permite să țin un curs despre acțiuni, dreptul la acțiune și cererea în justiție, fiind foarte interesant, dar este greu și timpul ne presează din alte motive.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Marcu Tudor. Aveți un minut.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulțumim, domnule viitor ministru.

Să știți că am o uriașă considerație față de dumneavoastră (referindu-se la domnul deputat Ion Neagu), știți foarte bine, și nu este o vorbă de complezență. Dar eu nici o clipă nu am vrut să pun la îndoială buna justificare, argumentare a hotărârilor pe care le-ați luat în comisie.

Eu am vrut să atrag atenția că, la infinit, un prefect poate ataca hotărâri ale primarului, și în continuu blochează activitatea primăriei.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nu poate decât dacă este Funar, atât.

Domnul Marcu Tudor:

De doi ani, acest lucru se întâmplă în București, și nimeni nu îi zice nimic prefectului.

La infinit prefectul poate ataca, are dreptul, se opresc toate hotărârile consiliului județean, ale primarului, și dânsul nu este tras la răspundere cu nimic. Aici este chestiunea, nu de intimități sau de finețuri juridice în care sunteți super... Eu v-am spus, și nu înțeleg de ce nu mi-ați răspuns.

Vă rog să trimitem încă o dată dumneavoastră această hotărâre, pentru ca să o analizați pe toate fețele. Sunteți la fel, de bună-credință, ca și mine. Aveți mai multă capacitate să înțelegeți tehnic cum se poate rezolva problema. Eu vă semnalez numai efectul, fenomenul din București și din alte orașe - din Cluj, de exemplu, unde a generat repetarea la infinit a atacului în justiție, cu suspendarea activității consiliului județean. Să nu ne facem că nu înțelegem. (Președintele de ședință întrerupe microfonul.)

Numai pe mine mă opriți!

Stați puțin, am dreptul la o procedură!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Dar dumneavoastră bateți câmpii.

Domnul Marcu Tudor:

Am dreptul la o procedură, și vă rog să mă lăsați!

(Președintele de ședință întrerupe microfonul.)

V-am spus că nu vă respect dacă nu mă lăsați să-mi termin cuvântul.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Dar reveniți la subiect, vă rog frumos.

Domnul Marcu Tudor:

Procedura mea este următoarea: cum se face, domnule președinte de ședință, că, de când conduceți dumneavoastră ședința, numai pe mine sau pe Bolcaș ne întrerupeți?

Eu vă atrag atenția să nu transformați această ședință în acțiune politică, pentru că nu aveți decât de pierdut în privința mea. Eu nu am nimic de pierdut! Dumneavoastră, da! Și vă asigur că da! Uitați-vă aici, în ochii mei mari și luminoși!

Nu eu am de pierdut într-o dispută cu dumneavoastră!

Acum nu glumesc. Lăsați-mă să termin.

Nu permit ca, de fiecare dată când ating un subiect tehnic, și nu politic, dumneavoastră, din considerente pur particulare, să mă opriți numai pe mine, și uneori și pe Bolcaș!

De ce nu îi opriți pe cei din UDMR? Că sunt la guvernare?!

De ce nu îi opriți și pe alții, care vorbesc din PDSR?!

Gata! De data aceasta, vă rog să tăceți și să mă lăsați pe mine să vorbesc, ca să putem avea un dialog! (Președintele de ședință întrerupe microfonul.)

Altfel, dumneavoastră aveți dialogul cu degetul, adică mă opriți pe mine. Eu am dialogul cu vorba și cu argumentul.

Vă rog încă odată să luați în serios acest lucru. Haideți să îl dăm la acești oameni deosebiți, superprofesioniști, pentru a analiza și argumentele noastre, care nu sunt aiurea, ci sunt de bună-credință, pentru a debloca activitatea primăriilor.

Gândiți-vă și la anul, când nu veți mai fi dumneavoastră prefecții, ci noi. Vă vom bloca permanent! (Vociferări puternice din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Stimați colegi,

Supun la vot amendamentul domnului Toro Tiberiu.

Cine este pentru?

Cine este împotrivă?

Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 64 de voturi pentru, 3 abțineri și 175 de voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 28 martie 2020, 17:09
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro