Adrian Păunescu
Adrian Păunescu
Ședința Senatului din 10 noiembrie 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.145/20-11-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
21-10-2019
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 10-11-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 10 noiembrie 2003

  1. Declarații politice rostite de domnii senatori:
  1.8 Adrian Păunescu

Domnul Dan-Mircea Popescu:

................................................

Îl invit la tribună pe domnul senator Adrian Păunescu, în numele Grupului Partidului Social Democrat.

Domnul Adrian Păunescu:

Domnilor colegi,

Domnule președinte de ședință,

Sunt foarte multe lucruri care ar trebui să circule între noi, în ideea sfântă că, prin comunicare, ne mai izbăvim de rele. Unele dintre aceste lucruri sunt ele însele foarte rele. Ar trebui să nu trecem așa de ușor peste faptul că, în aceste zile, în care nu ne-am văzut, au murit doi oameni de spirit - dramaturgul Iosif Naghiu și ziaristul Adrian Riza, directorul săptămânalului "Timpul".

Parcă și exercițiul acesta, al umilinței în fața morților, a început să fie obositor și să ne plictisească. Și totuși, trebuie să spunem că un valoros dramaturg român și un valoros ziarist român - Iosif Naghiu și Adrian Riza - au plecat dintre noi. Și am putea să-l rugăm pe Dumnezeu să-i aibă în grija sa.

Ar fi de comunicat, pe linia a ceea ce s-a mai spus aici, ceva important despre degradarea vieții spirituale la Chișinău, în ceea ce se numește, îndeobște, Republica Moldova, degradare care cunoaște forme aberante: un milițian de acolo, care, printr-un noroc al sorții, a ajuns președinte de republică, folosind un fluier specific, și crezând că se adresează prin caval contemporanilor săi, și atacând "Miorița" în înțelesurile ei cele mai profunde.

Acest cetățean crede că în "Miorița" este vorba de lupta dintre Republica Moldova și România, că ăia doi sunt reprezentanții cnezatelor de dincoace de Prut și că dumnealui are nobila și istorica misiune de a salva pe ciobanul moldovean de atacurile ciobanilor munteni și ardeleni și, eventual, ale oiței care, odată cu vremea nouă, s-a înrăit. Nu mai e cum o știam: oița năzdrăvană.

Sigur că acest domn coboară într-o profundă vulgaritate sensurile "Mioriței", care este balada unui neam și, vai, fără s-și dea seama, dumnealui calcă în bocancii, tot specifici, esența însăși a neamului din care și dumnealui, că vrem noi, că nu vrem noi, vine. E vorba și despre mama dumnealui acolo, "măicuță bătrână, cu brâul de lână". E portretul româncei absolute pe care nu o degradează politicile de la Chișinău sau de la București. Acest domn atacă și Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova.

O să vă spun ce este Uniunea Scriitorilor din Moldova, pentru că am impresia că noi nu prea suntem edificați asupra rostului și rolului unei asemenea instituții.

Uniunea Scriitorilor din Moldova este autoarea, cel puțin, coautoarea eliberării Republicii Moldova de sub jugul sovietic. Prin spirit, marii oameni ai acestei tragice părți de Românie, care este Basarabia, s-au eliberat și au dat un chip vremelnic aspirației lor față de Moscova. Atunci când marii scriitori români din Basarabia s-au așezat sub tancuri, tancuri de ocupație soviectică, să ceară libertatea țării lor, ei nu cereau libertatea țării lor față de Ferentari.

Că nu cartierul Ferentari ocupase și trecuse prin sabie și prin cultură chirilică Moldova de Răsărit, ci Uniunea Sovietică. Lucrurile acestea se uită, și domnul Voronin, ajuns președinte al Moldovei și al celui de-al doilea stat românesc, reclamă în toate felurile și la toate instituțiile internaționale faptul că de la București vin astfel de vești, că e vorba de al doilea stat românesc și că e vorba despre sprijinul pe care cultura română îl merită. Și atunci, ce măsuri ia domnul Voronin? Face o nouă Uniune a Scriitorilor la Chișinău. Această nouă Uniune a Scriitorilor are menirea de a primi banii statului moldovean, în locul Uniunii Scriitorilor tradiționale, condusă de Mihai Cimpoi. Rareori, în istorie, un președinte de stat a atacat nominal niște oameni de cultură. Iată, domnul Voronin nu are bunul simț necesar de a nu se amesteca în aceste treburi. Îl atacă pe Mihai Cimpoi și îl atacă pe directorul publicației "Literatura și arta", cea mai bună publicație literară românească, Nicolae Dabija.

Pentru noi, sigur, a contempla toate acestea este un spectacol, dar, așa cum am spus și săptămâna trecută, și am mai spus-o și în anii trecuți, la Chișinău, acestea toate se plătesc cu viață, cu fragmente de viață și, uneori, cu vieți. Ne semnalează corespondentul Revistei "Flacăra lui Adrian Păunescu la Chișinău", Nicolae Roibu, că în seara zilei de 1 noiembrie a fost atacat de indivizi necunoscuți în scara blocului în care locuiește și, în urma agresiunii, s-a ales cu o contuzie cerebrală gravă, fiind internat la Spitalul de neurologie și neurochirurgie, numai pentru faptul că este corespondentul unei reviste de la București, în care scrie ceea ce se întâmplă la Chișinău.

Nicolae Roibu pune în legătură acest fapt cu atentatul cu bombă din ziua de 3 noiembrie asupra fostului președinte al Parlamentului Republicii Moldova, Nicolae Andronic, cu care domnul Roibu realizase în revista noastră un interviu legat de sfidarea justiției de către președintele Voronin.

Acestea toate nu mai sunt glume. Din păcate, așa ca în teatrul elvețian, ca în teatrul lui Dürrenmatt, tot ce ne jucăm ajungem să trăim și serios. Ne jucăm de-a moartea și apare moartea. Aceste vești de la Chișinău ar trebui să ne pună într-o condiție de protest, și eu înțeleg atitudinea de bun-simț și de moderație a autorităților bucureștene, dar parcă s-ar cuveni puțin mai multă fermitate. Parcă, fiind vorba, repet, de viața unor oameni și de vieți ale unor oameni, parcă s-ar cuveni să preluăm și din această perspectivă noi inițiativa. Să jucăm cu albele. Să nu lăsăm protestul fals și aranjat de la Chișinău să domine scena publicistică și publică, iar noi să răspundem din când în când. După ce că, în această perioadă istorică, am tăcut asupra samavolniciei istorice de a ni se răpi Basarabia și Bucovina de Nord, pentru respectul pe care îl datorăm întocmirilor europene și speranțelor regăsirii în Europa unită, ajunge un președinte de stat samavolnic, domnul Voronin, să creeze instituții împotriva culturii române. Această faptă este de neiertat și eu cred că de la București ar trebui să vină reacții mai dure față de acest om care plutește în vulgaritate și care reacționează ca și când "Miorița" ar fi în puterea fluierului său specific.

Uniunile de creație și importanți oameni de cultură din Chișinău, Mihai Cimpoi, Anatol Codru, Valeriu Matei, au declanșat greva culturii din Basarabia. Principalele lor revendicări sunt: stoparea demolării culturii române, crearea unor condiții umane de muncă în instituțiile de cultură din Republica Moldova, protejarea patrimoniului cultural național și demiterea ministrului culturii.

Pe 5 și 6 octombrie a fost pichetată casa Guvernului și a fost, de asemenea, pichetată zona Teatrului Național "Mihai Eminescu" din Chișinău. Pe 19 noiembrie va fi organizat un marș de protest.

A ataca Uniunea Sciitorilor de la Chișinău pentru xenofobie și pentru extremism, când această uniune a scriitorilor apără cultura română, această cultură făcându-se și dincolo și dincoace de Prut, este una dintre aberațiile vremurilor noi. Dar e curios că domnul Voronin are cuvântul înaintea noastră. Noi aveam un tempo pe care ni-l dă istoria. Îi cedăm domnului Voronin dreptul de a face analize culturale și uneori și literare.

Iată ce spune acest președinte: "Datorită pasiunii pe care au făcut-o liderii Uniunii Scriitorilor și redactorul ziarului "Literatura și arta" pentru activitatea politică susținută generos prin recompense bănești din fondurile speciale ale statului vecin, vechea Uniune s-a transformat într-un partid politic extremist".

Rușinea este, din păcate, în momentul de față, mai puternică decât protestul. Nu aș insista asupra acestui fapt, dacă, repet, el nu s-ar manifesta în pierderea de viață și, uneori, de vieți omenești.

În această vreme vreau să fac următoarea precizare legată de ce se întâmplă la noi. Șeful Inspectoratului de cultură al județului Vrancea alocă un miliard de lei pentru construirea unui gard-fortăreață în jurul instituției pe care o conduce, dar fresca din capela Bisericii Neamului Românesc, din cadrul Mausoleului Eroilor de la Mărșești, se prăbușește peste catafalcul generalului Eremia Grigorescu, din cauza infiltrațiilor de apă ce au măcinat în timp pereții.

În urmă cu doi ani, Mausoleul a fost vizitat de ministrul culturii care a promis că va aloca bani pentru stoparea degradării edificiului, dar banii nu au sosit nici până azi.

Tot în Vrancea, în scuarul Mausoleului de la Soveja, 6.000 de schelete ale eroilor zac sub apă, iar peste catafalcul generalului Averescu de la Mărșești plouă.

Acestea toate nu sunt fără legătură între ele. Este momentul să ne trezim la o nouă conștiință națională.

Este momentul să reluăm speranța că vom juca, în sfârșit, cu albele. Ne înghesuim aici între noi, transformăm fiecare ocazie de dispută într-un război mondial care se prăbușește el însuși în ridicol.

Am încă multe de spus, dar nu voi continua. Voi vorbi data viitoare și despre ce cărți apar în România, ce cărți apar la Cluj cu sprijinul Ministerului Culturii de la Budapesta, voi vorbi și despre ceea ce cred eu că este o mare eroare, și anume desființarea curselor de lung traseu, cum ar fi București-Beijing și București-New York, tocmai într-un moment în care politica României tinde să acopere toate aceste spații.

Dar voi încheia cu două versuri geniale ale marelui poet care este Nicolae Dabija, unul dintre acei oameni de cultură din Moldova, față de care trebuie să avem atitudinea fraternă, înțelegătoare și solidară de a nu-i lăsa în gura tigrului, de a nu-i lăsa în gura ursului, de a nu-i lăsa în prăpastia în care sunt împinși. Avem o mare responsabilitate. Mama noastră nu ne-a lăsat numai nouă averea pe care o administrăm și o gestionăm. A lăsat-o tuturor fiilor ei. Și între fiii ei sunt și basarabenii.

Și vă spun versurile lui Dabija, pentru că sunt cele mai semnificative cu privire la felul cum văd ei, cei mai înțelepți și mai inspirați dintre ei, nu amărâții care se află sub apăsarea imperiului și a metodelor lor specifice, cum văd ei această țară din care noi ar trebui să le dăm semnalele renașterii naționale.

Zice Nicolae Dabija, în cele două versuri, absolut geniale, ale sale, versuri care ar trebui să fie în toate abecedarele din locurile în care se vorbește românește:

"Doru ni-i de dumneavoastră / Ca unui zid de o fereastră". (Aplauze.)

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulțumesc.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 22 octombrie 2019, 6:29
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro