Plen
Ședința Camerei Deputaților din 12 februarie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.10/23-02-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
22-09-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 12-02-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 12 februarie 2004

4. Dezbaterea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.120/2003 pentru aprobarea demarării de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. a procedurii de negociere cu o singură sursă cu firma Bechtel Internațional Inc., în vederea încheierii contractului de proiectare, construire și finanțare a autostrăzii Brașov-Cluj-Borș (amânarea votului final).
 
consultă fișa PL nr. 752/2003

 

Domnul Valer Dorneanu:

  ................................................

După cum ați observat, a venit domnul ministru Mitrea pentru susținerea pct.16, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului 120/2003. Mai exact, reluăm dezbaterile la acest proiect. Au avut loc dezbateri generale și acum începem dezbaterea textelor proiectului de lege și a ordonanței.

La titlul proiectului de lege dacă aveți obiecțiuni.

Da, domnule deputat Bolcaș, poftiți!

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

Am avut cinstea adineauri să dau mâna cu domnul ministru care a fost invitat în mod expres pentru susținerea acestui proiect de lege de către colegul nostru, domnul deputat Boc.

Domnul Valer Dorneanu:

Asta este curtoazie, nu e procedură.

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

Mi se pare că toți suntem niște oameni civilizați și cred că trebuie să ne purtăm în consecință. Și curtoazia este o procedură a conviețuirii civilizate.

În aceste condiții, invitația domnului ministru trebuie să se materializeze și rugămintea mea procedurală este să-i dați cuvântul în susținerea proiectului de lege și în a răspunde întrebărilor și problemelor care s-au pus în cauză.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, desigur de aceea a venit domnul ministru, dar vă amintesc că noi am adoptat procedura de urgență pentru acest proiect, care înseamnă o anumită modalitate de dezbatere și dezbateri generale au avut loc. M-am gândit că domnul ministru o să răspundă la fiecare text unde există obiecțiuni.

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

Vedeți, eu nu respect numai persoanele, ci respect și funcțiile. Nu cred că un ministru al actualului cabinet a fost invitat în fața Parlamentului numai ca să ne privească pe noi și noi pe domnia sa, oricâte simpatii am avea. Este normal ca din respect pentru această invitație să-i acordați cuvântul.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea Opoziției)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule ministru, sunteți invitat cu aplauze să explicați. Trebuie să apreciați gestul Opoziției.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule președinte,

Nu numai că apreciez gestul, dar și respect întotdeauna și Opoziția, la fel ca și pe ceilalți colegi ai mei. Este lucrul pe care l-am învățat împreună în cei câțiva ani, eu, mai puțini, alți colegi mai mulți, de parlamentarism.

Sigur, îmi pare rău că ieri n-am fost, marți n-am fost la discuții, n-am putut. Și azi am întârziat un pic, se circulă foarte greu în București și am rămas în trafic vreo trei sferturi de oră, de fapt, mașina am și părăsit-o în trafic, a trebuit să iau altceva ca să ajung, a nins puțin azi-noapte și sunt ceva probleme în București.

România a avut de luat o decizie extrem de importantă din punct de vedere al dezvoltării infrastructurii rutiere în ultimii 14 ani. În perioada 1990-2000, ca s-o scurtez, decizia pe care a luat-o România, indiferent de ministru sau de guvern, a fost: "n-avem nevoie de autostrăzi".

La un moment dat această decizie a fost făcut publică. În 1992, dacă-mi aduc aminte, prima oară, în 1993, a doua oară și în 1999, ultima oară, când oficial, politica de guvern a României și dacă vă uitați veți vedea că au fost guverne diferite, chiar dacă la un moment dat a fost același ministru în două din guverne, s-a luat această decizie.

Sigur, trebuie să recunoaștem că a existat și o presiune a organismelor internaționale care au văzut lucrurile în acest mod. Vă reamintesc că Banca Mondială vorbea de faptul că România nu are nevoie de autostrăzi în 1992. Pot să vă spun că și în anul 2001, când această poziție s-a schimbat, Banca Europeană de Investiții, în prima fază, a fost împotriva unui program de autostrăzi în România, sigur, pe motive tehnice.

Cu creionul și cu hârtia am demonstrat că avem nevoie de autostradă, iar Banca Europeană de Investiții a început să discute cu noi o finanțare. Prima lucrare de autostrăzi din România, fac o mică istorie, a început în 1991, autostrada București-Constanța. A fost și repede părăsită această lucrare, lucru care a făcut ca în 2001, când am reînceput-o, să avem probleme deosebite tehnice, pe care însă sper că pot să vă anunț că le-am depășit, și în anul 2004, prima oară din 1968 încoace, România va construi primii aproximativ 97 km, sigur, 60 km de autostradă sunt prevăzuți, sper să facem o depășire de plan, dacă-mi permiteți jocul de cuvinte.

În același timp, în 2001, am început negocierea autostrăzii pe traseul Arad-Timișoara-Deva-Sibiu-Brașov-Râmnicu-Vâlcea-Pitești-București.

În 2003, în toamnă, anul trecut, decembrie, am semnat finanțarea pentru primii 50 de km Arad-Timișoara.

Sper ca folosind în continuare procedurile pe care le cunoaștem cu toții, ale Băncii Europene de Investiții, în anul 2006, cel târziu 2007, porțiunea de autostradă Arad-Timișoara să înceapă să fie executată. Am avut de luat decizia dacă stăm pe aceste proceduri extrem de cunoscute, dar extrem de lungi. Sau pentru România construirea de autostrăzi este o prioritate zero și atunci trebuie să schimbăm sistemul de abordare. Și am luat această a doua decizie.

Am venit cu parteneriatul public privat, ne arată negocierile că durează un proiect pentru terminarea tuturor procedurilor, cam 3 ani, 3 ani și jumătate. Asta este procedura.

Și atunci, în anul 2003, am luat, cunoscând situația din Croația, am luat decizia ca autostrada Brașov-Târgu-Mureș-Cluj-Oradea - fac aici o paranteză, care ar fi trebuit să fie prima infrastructură de tip autostradă după București-Brașov, o avem o negociere, care trebuia să intre în construcție dintr-un motiv simplu, are dublul traficului decât orice altă autostradă din România. Dar e și asta o meserie care trebuie făcută cu creionul și cu hârtia. Deci, am făcut aceste calcule și am luat decizia ca această autostradă, această porțiune de infrastructură să fie executată cu maximă urgență.

Departamentul Comerțului Exterior din România a fost la Washington, de fapt în Statele Unite, s-a adresat primelor cinci companii americane, care sunt și primele companii mondiale în domeniu pentru a găsi o companie care are capacitatea să facă acest lucru. Sigur, am fost interesați de Bechtel dintr-un motiv foarte simplu: pe lângă faptul că e prima companie din lume, era și compania care avea cel mai mare contract de infrastructură în Irak și sigur că vrem să fim parteneri cu această companie, dar ne-am adresat și altor companii.

Singura care a răspuns a fost Bechtel. Am fost în Croația, o dată cu președintele Iliescu, și am văzut ce face Bechtelul în Croația, tipul de autostradă, pentru că este altă lume tehnică, se construiește altfel, stau la dispoziția tuturor specialiștilor, cei din comisia de industrii au văzut, este altă abordare, este altă construcție, altă filozofie decât se folosește în Europa și eu sunt convins că este filozofia viitorului, cea care guvernează acest mod de construcție.

Am decis ca Bechtel să fie compania pe care o vom folosi sau căreia îi propunem să lucreze cu noi, Departamentul de stat american vă reamintesc că a fost prezent la București prin toți șefii lor, domnul Evans, secretar de stat, secretarul adjunct de stat, înlocuitorul secretarului de stat, cu ei am semnat un acord de colaborare între Guvernul României și Guvernul Statelor Unite, EXIMBANK-ul american, ăsta este un amănunt care-l cunoașteți, va suporta tot ce înseamnă finanțare, ce nu rămân bani în România, ce rămân bani în România la niște firme românești, sigur că vom finanța noi, respectiv banca americană care ne finanțează.

Ăsta a fost motivul pentru care am propus această soluție. De ce am mers pe Transilvania nici nu vreau să mă mai întorc să mai explic, (pe centrul Transilvaniei, este atât de) evident, pot să dau o singură cifră: București-Brașov, de exemplu, suntem la peste 22.000 unități de trafic, București-Oradea este undeva la 14.000 pe la toată bucata, față de vreo 9000 ce înseamnă zona de sud.

Asta nu înseamnă, pot să spun și e important să subliniem, că nu există o cerere de trafic pentru construcția autostrăzii de sud, culoarul 4 de sud. Faptul că România este străbătută de două culoare, și asta vreau să subliniez, de două culoare paneuropene, culoarul 4 și culoarul 9, nu înseamnă că avem obligația să venim în ordine, terminăm 4 și facem 9. Culoarul 9 Giurgiu-București-Alvița nu are încărcătură de trafic și nu arată că ar avea încărcătură de trafic în următorii 10-15 ani ca să necesite investiția la nivel de autostradă.

După ce se va termina autostrada București-Brașov-Târgu-Mureș-Cluj-Borș, autostrăzii care vine de la Arad-Timișoara îi va veni rândul mai târziu.

Dacă lucrurile merg normal, București-Brașov-Borș va trebui să fie gata în 2012; întreaga autostradă, sigur, pe porțiuni, mai repede. Și, dacă doriți, sunt gata să fac niște prezentări în fața dumneavoastră. Am făcut în fața Comisiei de industrii și servicii întotdeauna. Autostrada Arad-Timișoara-Sibiu-Pitești-București va fi gata cândva, în 2016-2018, pentru că așa ne arată traficul.

Eu - ca inginer de transporturi, lăsând deoparte funcția pe care o am - cred că următoarele două infrastructuri la care ne vom gândi la nivel de autostradă vor fi cele din sud și cele din nord, nu cele din est, pentru că așa merge traficul. Traficul ne arată, probabil, că Oltenia va fi cea care va atrage traficul cel mai mult în perioada următoare. În același timp, s-ar putea ca, în Cluj, să existe un pol de atracție foarte mare în traficul din nordul Moldovei.

Sigur că această idee că România este o placă turnantă pentru transportul european, trebuie s-o mai părăsim, pentru că noi suntem într-o zonă în care suntem o placă turnantă pentru transportul din România și, oarecum, pentru transportul din sudul nostru, pentru că tot ce înseamnă traseul de nord merge prin Polonia, Cehia și este firesc să meargă așa; traseul de sud ne ocolește pe Coridorul 10 și merge prin Serbia, Muntenegru.

Dar vreau să vă mai spun un lucru și cu asta am să închei. Există o idee greșită că cu cât aducem mai mult trafic exterior internațional pe șosele, cu atât este mai bine. Nu, nu. Deci, traficul care vine din afară trebuie să-l preluăm, nu putem să-l oprim, dar o luptă pe trafic, pe trafic de tiruri este o greșeală. Toate țările din Europa încearcă să limiteze traficul de mașini grele. Noi încercăm, unii dintre noi, în general oameni care avem altă meserie, să discutăm de nevoia de a aduce trafic în România. Ceea ce avem nevoie - și ăsta este un program ulterior, sau mă rog, în paralel, la care trebuie să ne gândim - este programul de rollout, deci transportul mixt, între tiruri și trenuri. Acesta este transportul viitorului. Rollout-ul de la Arad în Austria merge foarte bine. La ora actuală gândim în mod foarte serios o linie în rollout, dar, din păcate, datorită modului în care am gândit noi de-a lungul timpului (tunelurile și alte lucrări de infrastructură), nu putem să facem foarte repede, dar, în următorii trei ani trebuie pus în funcțiune. Și, ori de la Giurgiu la Arad, deci să facem legătura cu punctul de încărcare de la Arad, ori de la Calafat - care probabil că ar fi primul, Calafat - pe Valea Jiului, de la Arad la Valea Jiului este extrem de dificilă din punctul de vedere al traficului rollout.

Sigur, mă voi opri aici, pentru că intrăm într-o zonă... sunt extrem de tentat să vorbesc foarte mult. Probabil că un sfert din timpul pe care l-am petrecut în biroul de ministru în acești trei ani, m-am ocupat de programul de autostrăzi și sunt foarte apropiat, mi se pare extrem de important.

Sigur, eu nu fac nici un comentariu politic față de aceste discuții și nici n-am să fac, dacă nu sunt întrebat; dacă sunt, sigur că voi fi obligat să fac. Înțeleg îngrijorarea noastră, grija noastră. Vă garantez că costurile pe care le va plăti România pentru kilometrul de autostradă vor fi mai mici sau cel mult egale cu cele pe care le-au plătit Croația, ori Cehia, sau Slovacia, când vorbim, sigur, de autostrăzi finanțate în sistem comercial, vă rog să nu amestecăm lucrurile.

Și am spus că este ultima frază, dar vreau să vă mai spun o frază, pentru că, sigur, este important s-o spun în fața Parlamentului, pentru că este un gând "care m-a vizitat des", dacă-mi permiteți jocul de cuvinte: nu totdeauna infrastructura este o infrastructură bună. Și avem un exemplu: lângă București. este o discuție veche, cum s-a ajuns în situația asta, și nu vreau s-o provoc astăzi, dar mai spun o dată: nu întotdeauna infrastructura este o infrastructură bună. Tipul, deci proiectarea, în momentul în care ceri un anumit tip de infrastructură, dacă totdeauna o să ceri cel mai ieftin posibil, îl ai cel mai ieftin, îl faci în toamnă și-l vedem în primăvară. O să vedeți anumite zone din București în primăvară cum vor arăta și asta nu este altceva decât momentul în care s-a făcut proiectul sau s-a făcut cererea de proiectare; s-a făcut prost, din punctul meu de vedere, și, din această cauză, lucrarea propriu-zisă a fost ieftină și tot ce este ieftin pe infrastructură o să vedem cum arată, în curând. Nemaivorbind că o să vedem, din păcate, împreună, că trebuie să refacem singura noastră bucată de autostradă, pentru că ne-am zgârcit când am făcut-o.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Ați fost atât de convingător încât colegii mei vă așteaptă deja cu atenție să veniți, cât de curând posibil, cu un proiect pentru următoarele rețele.

Domnul Boc. Dumneavoastră v-ați anunțat prezența regulamentară, juridică și fizică, la Comisia electorală, încât am un impediment să vă dau cuvântul aici. Nu puteți fi în două locuri.

Vă rog.

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am făcut uz de regulament și, atunci când în plen se discută probleme foarte importante, mi-am permis, cu aprobarea președintelui comisiei, să vin și să susțin un punct de vedere și să-i mulțumesc domnului Mitrea pentru că a răspuns solicitării noastre. O spun cu sinceritate. Regret că nu face mai des acest lucru atunci când se discută probleme care țin de resortul ministerului pe care-l conduce.

Încă din start, vreau să spun că Partidul Democrat nu contestă oportunitatea construcției acestei autostrăzi, nu contestă oportunitatea în ansamblu a construcției de autostrăzi în România. Ele sunt necesare. Cu acest lucru vreau să fim bine înțeleși. Nimeni nu pune sub semnul îndoielii oportunitatea construcției acestor autostrăzi.

Ceea ce ne interesează însă pe noi, în calitate de oameni politici, este să știm în ce măsură o asemenea construcție afectează, pe de o parte, bugetul public, pe de altă parte, în ce măsură regulile instituite în această țară sunt respectate și, dacă există explicații pozitive la aceste două întrebări, totul poate merge înainte fără nici un fel de problemă. Noi susținem și construcția unei alte autostrăzi pe culoarul 4 european, fără nici un fel de problemă.

Întrebarea care se ridică aici este următoarea: în ce măsură este afectat bugetul public de acest angajament?

A doua întrebare: în prima variantă din ordonanță, contractul cu Firma Bechtel urma să fie susținut financiar de către aceasta, prin intermediul băncilor cu care ea ar fi venit și probabil că ea ar fi avut un regim privat, și sumele investite ar fi fost recuperate prin taxele care s-ar fi aplicat în decursul timpului.

L-aș ruga pe domnul ministru să ne explice de s-a modificat această concepție inițială; Care a fost argumentul pentru care acum împrumuturile vor fi făcute prin intermediul băncilor comerciale; Ce înseamnă aceste împrumuturi în materie de dobânzi; Cât ne va costa pe noi; pe mine, contribuabil, cât mă va costa, din buzunar, construcția acestei autostrăzi; cât va fi afectat bugetul public național pe următorii ani, ca rată de îndatorare, pentru a ști și a explica oamenilor, așa cum se cuvine, un asemenea proiect. Noi nu cerem altceva decât transparență. Repet, nu contestăm oportunitatea, dorim transparență.

Și, evident, a treia întrebare la care parțial domnul ministru a răspuns: de ce, în condițiile în care prima variantă n-a mai fost valabilă, să vină Bechtel-ul cu banii, nu s-a recurs, așa cum avem o lege în România, la sistemul achizițiilor publice, unde să participe oricine? Pe banii mei, am dreptul să selectez pe oricine. Când vii tu și-mi aduci banii, pot să spun că am contract de preferință cu tine, că vii tu și-mi aduci banii. Și, atunci, evident, că te prefer. Dar, când vii tu, pe banii mei, cred că legea din această țară cere să existe o licitație - cea mai bună variantă. S-ar putea ca Bechtel-ul să fi fost cea mai bună variantă și să fi fost chiar și în această situație cea mai bună variantă. Nu contest asta. Este o firmă recunoscută. Nu contestă nimeni bonitatea acestei firme, dar ne interesează mecanismul: de ce, totuși, nu s-a făcut licitație? Să se demonstreze că, într-adevăr, este cel mai bun. Îmi veți spune că ar fi durat 5-8 ani. Nu cred că ar fi durat o asemenea licitație 5, 3, sau 8 ani.

Deci, aceste trei punct aș dori, domnule ministru, să le dezvoltați pentru opinia publică, pentru ca noi să plecăm din Parlament, cu convingerea că acest proiect, nu numai că este oportun, - repet: și nu-l contestăm -, ci și este legal și se înscrie în limite rezonabile de îndatorare publică.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Am permis deliberat depășirea cadrului procedurii de urgență, tocmai pentru a da posibilitatea unor dezbateri cât se poate de transparente.

Poftiți, domnule ministru.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, sigur, mă bucur că ați ajuns la concluzia că și în Ardeal este nevoie de autostrăzi.

1. Sigur, dumneavoastră personal, sunt convins că ați avut această poziție veche. Din fericire, se pare că este și poziția partidului pe care-l conduceți. În 1999, primul-ministru de atunci avea o altă poziție. Și salut acest lucru. Faptul că PD-ul sprijină programul de autostrăzi în România este important. Sigur, sunt patru ani. Cu toții, în patru ani, am mai schimbat punctele de vedere.

2. Oricând, când Parlamentul României va solicita ca eu să fiu prezent aici, îmi va face foarte mare plăcere să fiu.

3. Procedura este legală, pentru că o facem prin lege, domnule deputat, sunteți jurist. De aceea am propus o lege, ca să fie legal. Nu ne jucăm. dacă Parlamentul României votează o lege specială pentru un proiect, indiferent că este vorba de o privatizare, indiferent că este vorba de o investiție, este legal. Cred că, cu acest mic lucru, suntem de acord cu toții. De aceea, am și venit în Parlamentul României cu acest proiect.

Sigur, am spus că nu fac - sau n-am făcut în prima fază -referiri politice. Nu pot să nu observ însă că, în momentul în care s-a discutat la Senat această lege, toată lumea a fost de acord; inclusiv colegii dumneavoastră din PD au votat - a fost unanimitate - și este bine, este un proiect important.

Când am ajuns la Cameră, în comisie n-a fost problemă. Între timp, a fost doamna dirigintă prin România și a devenit o problemă. Haideți să fim oameni serioși, că înțelegem despre ce este vorba!

Nu, n-am zic 5-8 ani. Dacă erați mai devreme aici, în sală, ați fi aflat că am spus doi, doi ani și jumătate. Asta este procedura care este minimă pentru organizarea unei licitații. Pentru o procedură de încredințare directă, avem nevoie de un an, un an și jumătate, chiar și în acest caz. Pentru că aici vorbim de o autostradă, vorbim despre fezabilitate, sau de prefezabilitate în această situație, vorbim de un aranjament financiar care trebuie făcut cu compania respectivă, care nu se poate face peste noapte; nu poate nimeni. Și, chiar dacă reușim, - începând de anul trecut - ca, într-un an de zile, să existe lucrarea în sine în execuție pe Cluj-Oradea, consider că este un mare succes - al nostru și al tuturor - că am reușit într-un an, un an și un pic, să lucrăm. Și acesta a fost motivul principal și l-am spus de la început. Nu vreau să-l mai dezvolt, l-am dezvoltat înainte de a veni dumneavoastră în sală.

Referitor la finanțare. Totdeauna este cel mai greu de discutat de finanțări atunci când se fac confuzii. Nu mă refer la cât costă.

Când ați vorbit de finanțare, ați făcut câteva confuzii, domnule deputat. Și sunt firești; sunt confuzii pe care le fac în general cei care nu lucrează cu finanțări.

Orice nu este PHARE sau ISPA, sau, sigur, proiectele pe care le mai primim de la U.S.-Aid, sunt bani pe care Guvernul României, cu aprobarea Parlamentului de cele mai multe ori, îi împrumută și pe care-i va plăti înapoi într-o perioadă de timp. Deci, toți sunt bani care vor fi plătiți înapoi.

Ceea ce trebuie să știm este că banii care se cheltuiesc pentru orice proiect intră în buget în anul în care se plătesc. Se face o confuzie foarte mare în general cu momentul în care intră la cheltuieli banii și nu trebuie să se plătească înapoi banii; deci, când se plătesc înapoi. Aceasta, din cauză că orice guvern trebuie să aibă un buget echilibrat pe termen lung, nu pe termen mediu. Deci, nu poți să te împrumuți oricât acum, lasă, c-o să plătești nu știu când.

Deci, în momentul în care faci o cheltuială, indiferent că banul este un împrumut, indiferent ce fel de împrumut este împrumutul respectiv, banii respectivi intră în buget și cheltuielile bugetare. Și nu intră în deficitul bugetar creditele pe care le plătești înapoi. Pentru că este firesc să nu intre; ele au intrat data trecută - înainte, când au fost luate.

Aceasta este, foarte pe simplu, regula finanțelor sau bugetelor, care fac posibil ca un guvern, într-un moment dat, să nu poate să ducă foarte mult în sus datoria externă și să nu se vadă în momentul acela. Orice guvern își arată datoria în anul în care o face; atunci intră la cheltuieli.

De aceea, în momentul în care am discutat cu Fondul Monetar Internațional acest proiect, ca să vă dau un exemplu, a trebuit să lungim de la 5 ani, inițial, la 8 ani, ca să încapă în deficitul bugetar, așa cum noi l-am prevăzut multianual.

Anul acesta, de exemplu, este prevăzută o cheltuială de aproximativ 150 milioane de dolari numai pentru acest proiect, numai la el ne referim; anul viitor, 308, și, sigur, se termină în anul 2012. Iar în momentul în care se termină investiția, se termină și introducerea în costuri a respectivei investiții. Asta este valabil despre orice investiție facem; nu momentul în care o plătim - asta este important de spus, pentru că așa se ține echilibrul bugetar.

Deci, în deficitul bugetar - acela de peste 2, pe care noi l-am făcut în anii trecuți și pe care-l facem anul acesta - intră și cheltuielile pentru această lucrare, și nu numai pentru aceasta, ci pentru toate investițiile pe care le facem. Și acest lucru este foarte important de menționat.

De aceea, un guvern îl vezi în momentul în care este el la guvernare cât este de eficient. Dacă are un deficit de 6-7%, degeaba vă va spune vreun guvern vreodată că este un deficit moștenit. Nu, este deficitul lui, incapacitatea lui de a-și manevra în momentul respectiv finanțările și cheltuielile, de asemenea natură, încât să termine pe deficit normal.

De aceea, v-am spus că este foarte important să înțelegeți, și-mi pare rău că am insistat pe acest amănunt. De obicei, se face o mare confuzie.

Am spus mai devreme și am să revin. În momentul în care este vorba de un credit de o asemenea anvergură: 1) sigur că nu există niciodată o singură bancă care plătește; 2) nu se ia deodată - asta ar fi o copilărie; nu se ia odată, nici măcar nu se ia odată în fiecare an. Deci, în fiecare an se fac noi selecții, pentru fiecare porție de credit se iau toate procedurile de selecție a băncilor, de la capăt.

Tot ceea ce reprezintă, însă, în acest contract credit garantat de EXIMBANK Statele Unite este cel care reprezintă serviciile materiale și utilajele care vin din Statele Unite. Și am spus mai devreme: din 2,4 miliarde euro, aproximativ 0,85-0,87 vor fi garantate de EXIMBANK Statele Unite, sunt banii care se împrumută și practic se plătesc către firme, către servicii și materiale care se importă, restul - 1,7-1,65 sunt bani care rămân, se plătesc de furnizori în România, în zona românească și, sigur, acești bani îi putem împrumuta de la orice bancă dorim.

Ce înseamnă "de la orice bancă dorim"? Că facem o licitație pentru fiecare tranșă, în funcție de banca care vine cu cele mai bune condiții - condițiile cele mai bune nu înseamnă dobânda cea mai mică, ci înseamnă costurile de finanțare cele mai mici pe o perioadă de 10-15-20 de ani, pe care îi împrumutăm.

De aceea, veți vedea - și probabil că v-a zăpăcit pe unii, n-a fost altă soluție de finanțare propusă, asta a fost de la început, - că a existat acum, în timpul selecției băncilor, și probabil că la acest lucru vă referiți, că în ordonanța de urgență nu apare, este o procedură care se petrece normal, a existat un moment în care am constatat că, dacă finanțăm direct de la bugetul de stat partea care ne revine nouă, adică cea care se cheltuiește în România, este mai ieftin decât s-o împrumutăm special pe proiect. Și n-o mai împrumutăm, ci împrumutăm pentru proiect anul acesta; anul viitor nu știu ce va face următorul guvern, va fi decizia lui cum va socoti că este mai bine. Dar, anul acesta, din calcule matematice, a rezultat că, dacă din cei 150 milioane de dolari luăm suma care corespunde "garanție posibilă dată de EXIMBANK", de pe piața liberă, garantată de EXIMBANK, - sigur, și aici aveți dreptate, la un cost "America", fiind EXIMBANK, costurile scad foarte mult; restul, nu-l mai împrumutăm, ci luăm din buget, pentru că îl avem în buget din privatizări și din alte surse și este mai ieftin.

De aceea a apărut acea modificare, deci nu mai împrumutăm și partea cealaltă, pe care o plătim noi pentru serviciile din România, ci am găsit în buget acești bani. Pentru că este tot același lucru, până la urmă, că este acum, sau este altă dată. Nu știu dacă am fost foarte clar.

Am intrat un pic în amănunte, pentru că finanțările internaționale sunt întotdeauna niște lucruri extrem de ..., mă rog, pentru specialiști. Dar, dacă ne uităm pe ele cu un pic de grijă, le înțelegem cu toții.

Mă voi opri aici și vă mulțumesc încă o dată pentru posibilitatea de a fi în fața dumneavoastră.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Domnule Bolcaș, aveți probleme de procedură, sau de altă natură? Pentru că mai este un coleg de-al dumneavoastră, să știu cum tratez intervențiile; cere cuvântul. Și a cerut înaintea dumneavoastră domnul Paul Magheru.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Luați-o ca o intervenție civilizată, în raport de explicațiile pe care le-a dat domnul ministru în fața noastră.

Îmi permiteți să-l felicit pentru sinceritatea de care a dat dovadă, în sensul că a afirmat că această operațiune comercială este legală, din moment ce a fost dedusă Parlamentului ca să fie aprobată printr-o lege.

Sinceritatea domnului ministru, care se învecinează cu cinismul, este însă incorectă. Pentru că nu tot ceea ce este dedus Parlamentului este legal. Nu se putea urma o altă procedură și se forțează mâna Parlamentului pentru a adopta o lege care să acopere o nelegalitate de principiu.

Aici sunt trei probleme. N-o să reiau dezbaterile de fond, ci numai le voi enunța.

Punctul de vedere al Partidului România Mare a fost enunțat clar și categoric de la 1 august 2003, când s-a publicat în Revista "România Mare" prima intervenție raportată la nelegalitățile care s-au produs cu privire la această operațiune. Este vorba ...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule coleg, treceți de pe planul dezbaterii politice pe planul reclamei comerciale. Vă faceți reclamă, propagandă revistei dumneavoastră.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte,

Dacă-mi dați voie să continui, accept cu plăcere totdeauna întreruperile dumneavoastră, pentru că sunt întreruperile unui coleg căruia îi acord tot respectul. Vă solicit același respect din partea dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

Deci, problemele sunt altele aici și sunt fundamentale. Sunt probleme care nu țin de aspectele tehnico-financiare care, cu foarte multă larghețe, au fost discutate și interpretate în fața domniilor voastre, ci țin de niște aspecte politico-juridice.

Sub masca unor activități comerciale profitabile și sub acoperirea unui pretins lobby politic, se încearcă să se impună de fapt interesele particulare ale unei companii private. Aceasta este esența problemei.

Că este nelegal? Este clar și categoric, în raport de Legea achizițiilor publice. Pentru că, dacă nu ni se supune - și este corect că achiziția prin ofertă directă este prevăzută în această lege -, dar nu ni se spune că această achiziție prin ofertă directă se face numai în anumite condiții, care aici nu au fost respectate. Și nu au fost respectate tocmai pentru a se da satisfacție intereselor unor companii private, nu unui lobby politic care de data aceasta se dovedește falimentar în raport de criticile pe care le-am primit recent de la Uniunea Europeană. Se dovedește falimentar în raport de respectul pe care trebuie să-l avem față de legile adoptate. Nu putem acoperi, prin votarea acestei legi de aprobare a unei ordonanțe, o nelegalitate categorică, în raport de legislația română. Nu putem acoperi un act care contravine intereselor politice de aderare a României la Uniunea Europeană. Aceasta este problema: fără gramajul necesar construirii sau constituirii acestei autostrăzi, fără diferențele de preț și de investiții bugetare. Problema este de principiu.

Vă mulțumesc.

(Aplauze în Grupul parlamentar al Partidului România Mare)

Domnul Valer Dorneanu:

v-aș ruga, totuși, cu tot respectul, să ne amintim măcar, că suntem în procedură de urgență și că au mai avut loc o dată dezbateri generale.

Domnul deputat Magheru.

Domnul Paul Magheru:

Stimate domnule președinte,

Stimate domnule ministru,

Dragi colegi,

Fac parte din Grupul de inițiativă și am semnat Declarația de la Oradea, care susținea includerea în programul de priorități, introducerea măcar a tronsonului Cluj-Borș.

Ca orădean, ca bihorean, am susținut de la început - și eu și partidul meu - necesitatea cât mai multor autostrăzi. Nu se îndoiește nimeni de acest lucru.

N-a trecut nici un an de zile de când domnul ministru Mitrea, trecând prin Oradea, a avut o întâlnire cu Senatul Universității din Oradea. Eu eram prezent și l-am întrebat - probabil își amintește - ce șanse au demersurile noastre, grupul nostru de inițiativă, ca să se introducă măcar tronsonul Cluj-Oradea în planul de priorități. Mi-a răspuns că este un vis, că este o utopie, pentru că sunt angajamente cu Uniunea Europeană cu altă prioritate. Se referea la tronsonul nr.4, motiv pentru care, noi am fost foarte fericiți că în timpul respectiv s-a acceptat includerea în planul de priorități măcar a acestui tronson - Cluj-Borș.

Între timp, la Satu-Mare s-au întâlnit miniștrii celor două țări. S-a întâlnit Adrian Năstase și cu Megesi.

Îl întreb pe domnul ministru dacă nu există o legătură în inversarea priorităților celei mai mari investiții din România între cei doi prim-miniștri și, mai ales, că se încredințează, se concesionează, trecând peste Legea achizițiilor publice, unei firme americane.

Îl rog să ne răspundă la aceste întrebări.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Mai sunt și alte întrebări? Stați numai puțin, domnule ministru, că o să ne jucăm ca la ping-pong aici.

Mai aveți alte întrebări? Nu.

Poftiți. Domnule ministru, aveți cuvântul.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule Bolcaș, îmi pare foarte rău că ați folosit cuvântul "cinism". N-am fost cinic. Am vrut doar să spun că, așa cum foarte bine știți, o excepție de la regulă poate fi stabilită doar prin aceeași metodă prin care regula a fost stabilită. Legea achizițiilor publice, Ordonanța nr.60 au fost aprobate de către Parlament prin lege.

Dacă propunem un alt tip de abordare, cum este încredințarea directă, singura soluție este o lege specială.

Vă voi ține la dispoziție, dacă doriți, toate situațiile asemănătoare care au avut loc în ultimii trei ani de zile în Italia, în Franța, în Germania și, sigur, țări mai apropiate: trei în Ungaria, două în Cehia, una în Slovacia și una în Slovenia; pe care le avem. Probabil că au fost mai multe, mă refer la marile investiții, care, în țările de care vorbesc, au fost încredințate prin lege specială, pe aceeași procedură.

Faptul că venim în Parlament și Comisia de industrii și servicii a avut posibilitatea să studieze contractul cu totul, Comisia economică din Senat, Comisia de industrii și servicii din Cameră, cred că închide discuția lipsei de transparență. Chiar discuția noastră de astăzi. Să știți că, personal, mă bucur că a avut loc o discuție în Cameră pe această temă.

Și acum voi răspunde colegului. Da, îmi aduc aminte de discuția de la Oradea. Sigur că a fost o discuție, n-a fost acum un an, a fost în 2002, dacă nu mă înșel, în toamnă, sau în 2001 în toamnă. Deci, poate în 2002, în toamnă, a fost discuția de care m-ați întrebat și ați făcut referire la Scrisoarea comună pe care au scris-o cei doi prim-miniștri - al României și al Ungariei - către domnul Romano Prodi, referitor la acest proiect. A existat o încercare a primului-ministru român și a primului-ministru maghiar, domnul Megesi, ca, împreună, să convingă Uniunea Europeană să vină cu niște fonduri speciale pe acest traseu. Atunci, eu v-am răspuns că nu cred că așa ceva este posibil și nici n-a fost posibil. Răspunsul a fost politicos, amabil, însă, sigur, răspunsul a fost un "da" în momentul în care proiectul va veni la rând. Atunci a fost momentul în care România a fost preocupată de alt mod de a atribui această lucrare.

Și vreau să-i răspund domnului deputat Bolcaș că, atunci când vorbește de lobby, dânsul a vorbit de lobby, eu nu-mi aduc aminte să fi folosit cuvântul lobby politic în această sală. Nu-mi aduc aminte să fi vorbit despre fapte realizate în interesul unui guvern sau altui guvern, altul decât al României, în momentul în care am decis această lucrare.

Deci, eu am convingerea, ca și Guvernul pe care-l reprezint, că, în momentul în care am ales acest traseu și am ales această lucrare și am ales acest tip de atribuire, am avut în față doar interesele României. Nu ne-am referit la interesele nici unei alte țări și eu, personal, n-am folosit cuvântul "lobby" niciodată.

Am spus de ce am ales o firmă americană, am spus de ce ne-am îndreptat către primele cinci și de ce, așa cum foarte bine cunoașteți din documente, aceasta a fost firma selectată. Lucrăm cu cea mai mare firmă în domeniu, lucrăm cu o firmă care are tehnologie nouă și am vrut acest lucru.

Sigur că finanțarea EXIMBANK-ului sau garanția EXIMBANK-ului, pentru că EXIMBANK-ul american nu dă bani, dă garanții, am văzut colegi care confundau EXIMBANK-ul cu F.M.I.-ul, cu băncile, dar asta este altceva, nu este important.

Și, sigur că, dacă în cazul unor colegi, poate că nu accept cu atâta ușurință faptul că discutăm despre o problemă de acest gen, deci mă refer la cei care au posibilitatea să facă și nu au făcut niciodată nimic, sigur, în ceea ce vă privește pe dumneavoastră, cu toată prietenia, trebuie să vă răspund - sigur, răspund tuturor - și să înțeleg că aveți aceste puncte de vedere diferite, este adevărat, le-am văzut mai demult, le-am discutat cu colegi de-ai dumneavoastră; pe unii i-am convins, pe alții - nu, sunt întotdeauna însă la dispoziție ca să pun oricărui grup parlamentar, comisiei, toate documentele, iar dânșii pot lua orice tip de decizie pe care o au la dispoziție, că de aceea sunt ministru, ca să mă supun Parlamentului, sigur, majorității parlamentare.(Aplauze)

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Cu aceasta, trecem la dezbaterea textelor proiectului de lege și ale ordonanței.

La titlul legii, dacă aveți obiecțiuni?

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Grupul nostru parlamentar are obiecțiuni la titlul legii, care este de aprobare a ordonanței, va vota împotrivă, pentru o lege care să nu aprobe această ordonanță. Am spus tot, nu voi mai interveni pe parcurs, vă rog să supuneți la vot.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Supun votului dumneavoastră titlul proiectului de lege, față de obiecția care s-a ridicat.

Cine este pentru? 72 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 24 voturi împotrivă.

Abțineri? Nu sunt.

Titlul a fost aprobat cu 72 voturi pentru, 24 împotrivă, nici o abținere.

Textul articolului unic. Dacă sunt obiecțiuni?

Supun votului dumneavoastră textul articolului unic.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. 72 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 23 de voturi împotrivă.

Abțineri? Nici o abținere.

Adoptat cu 72 de voturi pentru, 23 voturi împotrivă și nici o abținere.

Titlul ordonanței de urgență a Guvernului. Sunt obiecțiuni?

Cine este pentru? 74 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 23 de voturi împotrivă.

Abțineri? Nu sunt.

Titlul a fost adoptat.

Art.1. Sunt obiecțiuni? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră art.1.

Cine este pentru? 74 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 23 voturi împotrivă.

Abțineri. Nu sunt.

Art.1 al ordonanței a fost adoptat cu 74 voturi pentru, 23 împotrivă, nici o abținere.

Art.2. Sunt obiecțiuni?

Cine este pentru art.2? 75 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 23 voturi împotrivă.

Abțineri? Nu sunt.

Art.2 a fost votat cu 75 voturi pentru, 23 voturi împotrivă și nici o abținere.

Vă mulțumesc.

Am parcurs textul proiectului de lege și al ordonanței. Vom supune marți votului final acest proiect de lege. Îi mulțumim domnului ministru Mitrea pentru prezență și îl asigurăm că are reîntoarcerea asigurată. Ne-a sunat primarul general al capitalei că v-a decongestionat traseul până la Ministerul Transporturilor.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 26 septembrie 2020, 15:15
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro