Plen
Ședința Camerei Deputaților din 4 septembrie 1996
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1996 > 04-09-1996 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 4 septembrie 1996

3. Dezbateri: proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Codului penal

Domnul Marțian Dan:

................................................

În conformitate cu ordinea de zi pe care noi am aprobat-o, urmează să trecem la examinarea proiectului de Lege privind modificarea Codului penal.

La lucrările noastre, participă, în calitate de inițiatori, domnul senator Valer Suian și domnul senator Ion Predescu.

Am să rog pe unul dintre inițiatori să ne prezinte câteva din considerentele care au inspirat această inițiativă legislativă și, după aceea, vom asculta punctul de vedere al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, care a analizat în fond proiectul de lege, a pregătit raportul, punctele de vedere și soluțiile pe care le-a considerat necesare în vederea discutării și adoptării acestui proiect de lege.

Evident, grupurile parlamentare, după aceea, dacă vor dori să participe la dezbaterile generale, vor avea această posibilitate și, în acest sens, rog să ne comunice eventualii vorbitori din partea lor.

Este adevărat că noi ne găsim în contextul în care probleme legate de modificări ce trebuie aduse Codului penal le-am mai discutat în două rânduri, există unele lucruri comune în această inițiativă legislativă și cele anterioare, există și unele elemente deosebite.

Dar, în ceea ce privește posibilitatea ca grupurile parlamentare să-și spună opinia, evident că ea există și dacă în cadrul dezbaterilor generale sunt doritori să participe în numele respectivelor grupuri, rugăm să ni se aducă la cunoștință numele acestor vorbitori.

Am să rog, în numele inițiatorilor, să ne prezinte elementele legate de acest proiect de lege.

Mă adresez deci inițiatorilor, dacă cineva dintre dânșii dorește să prezinte lucrurile legate de această inițiativă legislativă.

Are cuvântul domnul senator Valer Suian, vicepreședinte al Senatului, în calitatea pe care am anunțat-o - de inițiator, da? Poftiți!

Domnul Valer Suian:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Distinși colegi deputați,

Semnificația acestui moment în activitatea legislativă, și anume dezbaterea unei inițiative de modificare a Codului penal vă este tuturor bine cunoscută și eu nu voi abuza de timpul domniilor voastre spre a relua în dezbatere chestiuni pe care actualul Parlament le-a parcurs de mai multe ori succesiv.

Aș vrea să relev faptul că printre prioritățile programului legislativ al acestui Guvern, în afara conotațiilor politice, printre prioritățile și sarcinile importante cu care s-a confruntat actualul Legislativ în această legislatură, s-a aflat și modificarea unor legi de mare importanță și cu mare impact asupra întregii societăți românești.

Între acestea, până la acest moment nerezolvată este chestiunea modificării Codului penal și aducerii lui în concordanță cu prevederile constituționale, ca și cu nevoile izvorâte din realitatea de zi cu zi a societății noastre, de combatere mai eficace, mai rapidă, mai adecvată a fenomenului infracțional, atât a formelor infracționale, care au o anumită perenitate în orice societate, cât și a acelor forme ale fenomenului infracțional, care au apărut și au cunoscut o explozie în societatea noastră, după 1989, ca o consecință secundară și negativă, firește, a racordării României la relațiile internaționale firești și la cerințele economiei de piață.

Constatăm o explozie a fenomenului infracțional generată de diverse cauze. Desigur, cauzalitatea este diversă. Nu vom insista aici, pentru că nu doresc să politizăm prea mult această chestiune.

Ceea ce însă este evident este că mijloacele de combatere a fenomenului infracțional în condițiile noi date nu au fost aduse în concordanță cu nevoile societății. Infractori de toate tipurile, comițând fapte de o gravitate cu totul și cu totul deosebită, reușesc să beneficieze de clemența legii, de fisurile ei, de lacunele legii, pentru că domenii, mai ales în domeniul crimei organizate, în domeniul criminalității economico-financiare, care sunt specifice unei economii de piață, nu au fost reglementate în Codul penal aflat în vigoare. Și, în afară de obiecțiile sau disputele asupra câtorva chestiuni din proiectul de Lege de modificare a Codului penal, astfel cum el a fost înfățișat Parlamentului încă de la începutul anului 1993, deci în urmă cu 3 ani și jumătate, în afară de câteva chestiuni, să spunem punctuale și nu foarte importante, în multe, foarte multe domenii a existat un deplin acord asupra soluțiilor care ar fi necesare pentru a stăvili acest fenomen infracțional.

Eu vă reamintesc faptul că cele două Camere ale Parlamentului au consacrat din bugetul lor de timp în cadrul programului legislativ un volum imens de timp, de energie, de inteligență pentru a înscrie în bilanțul acestei legislaturi un asemenea act legislativ, cum este Codul penal. Dacă, să sperăm că acest lucru nu se va întâmpla totuși, nu am reuși nici acest tren, ultim tren să-l prindem, am fi nevoiți să înscriem la capitolul mari nerealizări al acestei legislaturi acest eșec în legătură cu Codul penal.

În ceea ce privește procedura legislativă, eu vreau să vă relev faptul că, potrivit prevederilor constituționale și ale Regulamentului celor două Camere, proiectul de lege inițiat de Guvern în februarie 1993 a parcurs de două ori, succesiv, traseul legislativ în cele două Camere, fiind adoptat de două ori de către Senat și tot de două ori a fost adoptat pe articole de către Camera Deputaților, însă, din păcate, tot de două ori Camera Deputaților l-a respins.

Cei doi inițiatori, respectiv domnul senator Predescu, actualul ministru al justiției, împreună cu mine, ne-am gândit, am reflectat asupra nevoii de reglementare în acest domeniu și am considerat că este bine, este potrivit să reluăm demersul legislativ, redactând o nouă propunere legislativă, care deschide un nou ciclu legislativ, pentru că ciclul legislativ inițiat de proiectul de lege al Guvernului a parcurs cele două etape prevăzute de Constituție și s-a epuizat, el nemaiputând fi reluat în baza aceleiași sesizări.

V-aș ruga să înțelegeți acest demers al nostru, ca inițiatori, sub cele mai bune auspicii și în dorința firească de a găsi acea cale procedurală pentru ca această chestiune importantă de modificare a Codului penal și aducere a lui în concordanță cu Constituția și nevoile societății, să primească rezolvarea corespunzătoare în actuala legislatură.

De aceea, noi, întrucât din 1993 și până astăzi multe lucruri au evoluat și în bine și în rău în domeniul fenomenului infracțional, cum s-a depus, așa cum relevam, un efort deosebit de către comisiile celor două Camere, de către reprezentanții Ministerului Justiției, de către reprezentanții altor autorități publice, pentru perfecționarea reglementărilor și soluțiilor legislative în ce privește modificarea Codului penal, am considerat că această nouă inițiativă este potrivit să înglobeze toate acele soluții care sunt rodul eforturilor întreprinse în dezbaterea proiectului anterior.

Și îmi face mare plăcere să relev faptul că în majoritatea decisivă a cazurilor, inițiativa care vă este înfățișată a îmbrățișat soluțiile adoptate de către Camera Deputaților la ultima dezbatere pe articole a acestui proiect de lege.

Noi credem că acest lucru este un bun câștigat în procesul legislativ, se cuvine să recunoaștem viabilitatea acelor soluții care au fost adoptate de către Camera Deputaților cu ocazia ultimei dezbateri, și, de aceea, nici Senatul nu a pus sub semnul întrebării acele soluții, ci le-a acceptat, le-a validat, astfel încât ele au fost încorporate în proiectul de lege astfel cum a fost adoptat de către Senat.

Comisia juridică, de disciplină și imunități a Camerei Deputaților, luând în dezbatere inițiativa legislativă și constatând că între soluțiile propuse de inițiator și textul adoptat ultima oară de către Camera Deputaților există, în majoritatea cazurilor, identitate, nu a mai avut de făcut obiecții decât în câteva cazuri pe care dumneavoastră le aveți înfățișate în raportul comisiei.

Eu aș dori să fac un apel, nu numai ca inițiator, ci și ca reprezentant al unei părți a electoratului în acest legislativ, mai presus de interesele politice sau de nuanțele politice, să înțelegem necesitatea adoptării în această legislatură a modificării Codului penal, pentru a pune de îndată, deși este foarte târziu, un instrument eficace justiției, celorlalte autorități publice, pentru combaterea fenomenului infracțional. Alminteri, cum bine vă dați seama, dezbaterea și adoptarea acestei modificări a Codului penal n-ar mai fi posibilă decât în viitoarea legislatură și este foarte probabil că numai în sesiunea din primăvară a acelei noi legislaturi, ceea ce ar însemna încă o întârziere de aproximativ un an pentru intrarea în vigoare a modificării Codului penal.

Este o tristețe pentru noi că în acest moment încă funcționează, cel puțin din punct de vedere formal, dar și efectiv, în anumite privințe, institituții și reglementări caracteristice concepției pe care regimul comunist, conform Constituției din 1965, le-a imprimat în reglementarea Codului penal din 1968.

Vă solicit tuturor, înțelegând această necesitate, să facem, în sfârșit, ceea ce este necesar și să eliminăm din legislația noastră aceste reminiscențe ale unei reglementări fundamentate pe cu totul alte criterii și valori, decât cele ale unei societăți democratice și spre care noi tindem în continuare, pe zi ce trece.

Aș dori să închei, nu înainte de aceasta să relev spre marea mea bucurie că se află alături de mine în susținerea acestui demers, în calitate de inițiator, domnul senator Ion Predescu, care a avut un rol important în cadrul Comisiei juridice și în plenul Senatului pentru dezbaterea inițiativelor legislative de modificare a Codului penal. Astăzi se află, printr-o fericită coincidență, într-o dublă ipostază în fața domniilor voastre, atât în postura de inițiator, cât și de reprezentant al Ministerului Justiției, de ministru al justiției.

Se cuvine să menționăm că, iată, pe parcursul celor trei ani, este cel de-al treilea ministru al justiției care se străduiește să susțină și să și convingă despre necesitatea adoptării acestei modificări importante a Codului penal. Îi doresc să aibă marea satisfacție ca debutul domniei sale în calitate de ministru al justiției, în susținerea modificării Codului penal, să fie încununat de succes.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc, domnule senator. Dumneavoastră ați făcut o prezentare și, dați-mi voie, ținând seamă de această împrejurare puțin mai inedită, să-l invit și pe domnul senator și ministru al justiției, Ion Predescu, să ne spună câteva gânduri și câteva elemente de motivație referitoare la acest proiect de lege.

Aveți cuvântul.

Domnul Ion Predescu:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Sigur, mă onorează și-mi face plăcere să apar în dublă calitate în fața domniilor voastre, susținând pentru a treia oară proiectul de modificare a Codului penal.

Aș dori să adaug la considerentele expuse de colegul vicepreședinte al Senatului, senatorul Valer Suian, și alte câteva considerente care duc la aceeași concluzie, și anume a necesității promovării acestui proiect.

Cunoașteți că, urmare a abolirii pedepsei cu moartea, sistemul de pedepse al Codului penal a fost dereglat, astfel încât diferențele sunt de neacceptat, perturbă activitatea instanțelor judecătorești în aprecierea gradului de pericol social și stabilirea pedepselor; aceasta pe de o parte. Pe de altă parte, cunoașteți, concepția veche care a stat la baza Codului penal dădea prioritate apărării avutului obștesc și abia în în al doilea rând, apărării persoanei, vieții, sănătății și integrității acesteia.

Ordinea firească a lucrurilor în regimul de protecție a valorilor trebuie restabilită și aceasta o face actualul proiect de modificare și completare a Codului penal.

Amenda, ca o categorie de pedeapsă, și-a pierdut din semnificația pe care trebuie s-o aibă, și regimul juridic, cuantumul amenzii la infracțiunile la care este aplicabil trebuie reconsiderat.

Sunt motive care duc deopotrivă la necesitatea adoptării acestui proiect de lege.

Vă rog a reține, în altă ordine de idei, că multe dintre prevederile Codului penal sunt contestate, se formulează excepții de neconstituționalitate și Curtea Constituțională are multe de rezolvat în această privință, iar unele decizii ale acesteia, care au încercat să limpezească câmpul de aplicare a normelor Codului penal, nu au dat rezultate. Au fost întâmpinate de instanțele judecătorești cu refuzul aplicării lor.

Trebuie să mai reținem că schimbarea regimului juridic al proprietății și al raportului dintre tipurile de proprietate este, de asemenea, una dintre determinantele necesității adoptării noului proiect de modificare și completare a codului, pentru că nu mai corespunde vechiului sistem și tipului de proprietate cărora le-a corespuns reglementarea penală în vigoare, încă, sub forma Codului penal nemodificat. Iar modificările care i s-au adus nu sunt de natură să înlăture aceste carențe ale Codului penal existent în vigoare.

Vă mai rog a reține că ultima perioadă a înregistrat și infracțiuni noi și modalități noi de săvârșire a infracțiunilor cunoscute. Că în privința unora există gravă și periculoasă participațiune și diverse forme de participațiune cu infractori din alte țări și cunoașteți, desigur, că în țara noastră există pericolul iminent, din lipsa legislației penale adecvate, de a deveni tranzit pentru purtătorii de substanțe toxice, pentru droguri, armament, muniție, explozivi etc. Trebuie să ne ferim, trebuie să ne apărăm împotriva acestui pericol și aceasta n-o putem face decât prin adoptarea modificărilor textelor înscrise în Codul penal, care incriminează aceste noi tipuri de infracțiuni și noi forme calificate și agravate ale infracțiunilor care deja sunt cunoscute în cod.

Și pentru că proiectul de modificare și completare a Codului penal a parcurs deja de două ori, în fața dumneavoastră este pentru a treia oară, și cunoașteți în liniile generale și chiar caracteristicile propunerilor făcute și justificative, nu cred că este cazul să stărui mai mult și închei prezentarea mea sumară, cu rugămintea deosebită pe care v-o adresez, să înțelegeți necesitatea modificării actului de bază al legislației penale - Codul penal - și să promovați, ca și Senatul, acest proiect.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu, domnule senator și domnule ministru.

Are cuvântul domnul deputat Aurel Știrbu, președintele Comisiei juridice, de disciplină și imunități, pentru a ne prezenta raportul comisiei pe marginea acestui proiect de lege.

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

La începutul lunii aprilie a.c., Comisia juridică, de disciplină și imunități a fost sesizată de către Biroul permanent cu proiectul de lege adoptat de către Senat, pentru modificarea și completarea Codului penal. Ca urmare, în ședința din 12 iunie, comisia a luat în dezbatere acest proiect de lege adoptat de Senat, având în vedere, pe lângă proiectul de lege adoptat de Senat, legea adoptată de Senat, și două propuneri legislative ale domnului deputat Nestor Călin, una, pe câteva articole, pe care a făcut-o la început și a doua de o amploare aproape la nivelul legii, unde domnia sa a încercat să dea o reglementare mai amplă legiferărilor penale.

De asemenea, comisia a avut in vedere și două demersuri ale ministrului de externe, unul cu privire la art. 200 și unul cu privire la solicitarea unor organisme internaționale în privința cooperării internaționale pentru combaterea crimei organizate, traficului de droguri, armament și alte asemenea infracțiuni, care au devenit un pericol internațional, țara noastră devenind o zonă tranzitorie, o zonă prin care se tranzitează asemenea materiale.

De asemenea, s-au avut în vedere, la data respectivă 54 de intervenții ale unor personalități din străinătate, unele referitoare la necesitatea cooperării internaționale în problema crimei organizate, unele cu privire la art.200. Aș enunța doar Facultatea de Drept a Universității "Columbia" din SUA, Grupul juridic internațioanl pentru drepturile omului și altele, mergând sigur pe ideea liberalizării complete a relațiilor incriminate de noi în forma pe care o cunoașteți la art. 200.

La dezbateri au participat reprezentanții Ministerului Justiției, Ministerului Public, Curtii Supreme de Justiție, cărora le mulțumim și care sunt prezenți și acum în Camera Deputaților și care ne-au adus un substanțial suflu, orientare în această operă atât de complexă. Nu aș vrea să vă consum timpul cu privire la necesitatea adoptării de urgența a acestui Cod penal, acestor instituții penale, întrucât colegii, inițiatorii au prezentat destul de frumos și cred că toată lumea este convinsă despre această necesitate.

Aș vrea să precizez faptul că Legea de modificare a Codului penal adoptată de Senat a fost dezbătută în comisie pe articole, pe alineate. Membrii Comisiei juridice au ajuns la concluzia că majoritatea articolelor din aceasta initiativă legislativă corespunde etapei actuale în care se găsește țara noastră și nu au avut intervenții decât la 17 articole, unele de ordin procedural-juridic, altele, sigur, și pe probleme de fond, ca de exemplu la art. 205, 206, unde în legea adoptată de Senat se regăsea agravanta pentru infracțiunile prin presă. Membrii comisiei au considerat că ar fi potrivit sa unificăm, să dăm o reglementare unitară, cu majorarea limitelor pedepselor mai ales între limita minimă și maximă, pentru ca instanțele să poată aprecia, în funcție de gravitatea faptei, aria de răspândire a acestor infracțiuni.

De asemenea, s-au adus câteva modificări și la unele alineate de la art. 200 cu privire la activitatea aceasta de propagandă în domeniul relațiilor sexuale. S-a pus în discuție să se suprime de la art.200 sintagma "sau dacă a creat scandal public"- este și o cerință a organismelor internaționale- Nefiind suficient precizat în Cod ce înseamnă scandal public, spunând că ar putea să se creeze anumite confuzii, însă deja în practica instanțelor s-a conturat această idee. Sigur, amendamentul a fost supus votului, respins cu majoritatea de voturi și prin urmare a rămas în proiect așa cum era.

Aș vrea să vă informez că la începutul dezbaterilor colegul, domnul deputat Răsvan Dobrescu a ridicat problema de pleno, să fie respinsă această inițiativă, acest proiect adoptat de Senat pe motiv că el ar încălca Constituția întrucât a mai fost dezbătut Codul penal de două ori până acum și nu se mai poate relua și a treia oară.

Precizez că acest act, nu știu dacă i se poate spune amendament, a fost respins pe motiv că, pe de o parte, nu am avut o inițiativă legislativă pentru Codul penal, am avut un proiect al Codului penal, Codului de procedură penală și al Legii nr. 36. Este cu totul altceva. Respingerea s-a făcut și pe baza avizului dat de Consiliul Legislativ care a confirmat că este constituțional și putem lucra. După ce a fost respinsă această intervenție a colegului Răsvan Dobrescu, cu părere de bine, domnia-sa a participat la lucrările comisiei, a adus amendamente, a făcut propuneri, a votat contra diverse articole în funcție de conștiința domniei sale.

Am vrut să precizez acest lucru pentru a nu, știu eu, se crea... din nou sa pierdem timpul cu aceste aspecte de ordin, nu știu dacă numai procedural, antamându-se și latura constituțională.

Prin urmare, așa cum am spus și înainte, Comisia juridica și-a însușit în mare parte forma adoptată de Senat, având câteva intervenții la 17 articole.

Propunerea Comisiei juridice este ca în Camera Deputaților să dezbatem și să aprobăm așa cum s-a adoptat de către Senat, cu observațiile sau cu amendamentele aduse de Comisia juridică, o lege absolut necesară, suntem convinși absolut toți de acest lucru, fără să mai intru în amănunte despre necesitatea ei, aveți, de altfel, în raportul comisiei problemele de oportunitate și necesitate.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Da, vă mulțumes, și eu, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Așa cum constatați din lecturarea raportului ce ne-a fost prezentat, a fost o propunere legislativă privind modificarea și completarea Codului penal elaborată de către domnul deputat Nestor Călin și domnul Stirbu s-a referit la acest lucru în luarea de cuvânt a domniei sale. Evident, comisia a lucrat pe baza acelei variante care a venit de la Senat. Dar, întrucât face parte din lucrările care au premers elaborării raportului și pregătirii condițiilor pentru dezbaterea în plenul Camerei, vă rog să fiți de acord să ascultăm și punctul de vedere al domnului deputat Nestor Călin.

După aceea, vor urma la cuvânt liderii grupurilor parlamentare, eu mi-am notat până acum următoarele solicitări de a participa la dezbateri: domnul deputat Ion Mureșan - din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul Rasvan Dobrescu din partea Grupului parlamentar PNTCD + PER, domnul Sekely Erwin din partea Grupului parlamentar UDMR, domnul deputat Mihail Olteanu, din partea Grupului parlamentar PDSR. Dacă sunt și alți doritori să vorbească în numele celorlalte grupuri parlamentare, vă rog să ne comunicați acest lucru.

Aveți cuvântul, domnule deputat Nestor Călin.

Domnul Nestor Călin :

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor colegi parlamentari,

Fatpul că proiectul Codului penal s-a respins de două ori de către înalta autoritate a Parlamentului este semnul exigenței noastre în înfăptuirea actului legislativ. Ce dovadă mai limpede decât faptul că timp de luni de zile, la ore târzii din noapte chiar, am dezbătut cele mai importante principii ale legislației noastre penale, am dezbătut probleme legate de pedepse și am gândit să facem din legislația noastră penală o legislație cu adevărat în acord cu legislația europeană. Și cred că în cea mai mare parte am reușit, ceea ce ușurează munca noastră acum. Pentru că esența dezbaterilor, așa cum este firesc, nu se poate îndrepta decât spre acele articole care au rămas în divergență sau pentru care există puncte de vedere absolut și cu argumente contrarii.

Dar, în esență eu vă rog să aveți în vedere că atunci când au fost ultimele discuții legate de proiectul Codului penal cu totii am căzut de acord că numai 2-3 articole ar mai putea să rămână în discuția noastră, cu aspecte care vin să satisfacă cele mai înalte exigențe și de ordin juridic și de ordin social și de ordin moral.

De aceea, sfârșind aceste argumente în aceste clipe, eu vă rog pe dumneavoastră să votați acest important proiect de lege, pe care l-aș considera cel mai de seamă proiect, după Constituția țării, să țineți seama că este în primul rând un proiect al Senatului, în mod regulamentar, așa am fost sesizați, există și două proiecte ale mele dar în care vă asigur că, având stenogramele tuturor dezbaterilor în față, am încercat să pun de acord absolut toate principiile și toate susținerile pe care le-au făcut colegii noștri atunci când au luat cuvântul nu numai la Camera Deputaților, cât și la Senat.

De aceea, comparând cu proiectul de lege al Senatului, al domnului senator Predescu, veți vedea, cu toții că eu ca inițiator de la Camera Deputaților, cu două proiecte, m-am înscris exact pe aceleași principii, tocmai din dorința de a reuși să facem un Cod penal perfect.

Vă mulțumesc. Vă adresez rugămintea să votăm această lege.

Domnule președinte, îngăduiți-mi să vă spun că la Senat s-au pus la vot numai textele care au fost în divergență, nu s-a procedat altfel. Dacă dumneavoastră credeți că pentru celeritate, pentru urgentarea dezbaterilor este bine așa, vă rog să consultați și pe colegii parlamentari. Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Da. Bun. Când o să ajungem să trecem la dezbatere vom examina. Părerea mea este că firesc să dezbatem, întrucât este initiativă nouă, de la început. Depinde însă de noi ca, în ceea ce privește examinarea unor lucruri în privința cărora au fost mari convergențe și în general s-a realizat o înțelegere, să realizăm acest lucru cât mai repede. Evident, vom discuta acele chestiuni în privința cărora încă subzistă unele abordări diferite, unele divergențe chiar.

Îl invit pe domnul deputat Ion Mureșan să ia cuvântul în numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare. După dânsul va urma domnul deputat Răsvan Dobrescu.

Domnul Ion Mureșan:

Domnule președinte,

Domnilor invitați,

Doamnelor și domnilor deputați,

Nu cred că este cazul să spunem de ce este atât de necesar, de este atăt de stringent de necesar să adoptăm acest Cod penal. Suntem conștienți de acest lucru absolut toți de aici și nu cred că există vreunul dintre noi care să nu aibă un prieten care lucrează în justiție, în procuratură, în poliție, să nu ne ceară să adoptăm cât mai repde acest Cod penal. Noi, cei de la România Mare, suntem conștienți de acest lucru și avem o singură propunere, am cedat la propunerea 205 și 206, delictele de presă, însă avem o singură propunere, privitor la articolul 200 la care partidul nostru nu poate sub nici un motiv ceda. De aceea eu atrag atenția inițiatorilor, atrag atenția tuturor că s-ar putea întâmpla ca nu numai noi să fim în această situație și să acceptați propunerea noastră.

Domnul Suian vorbea aici de reprezentare, într-adevăr noi reprezintăm oameni, eu sunt în apropiere de Cluj, nu cred că există vreun alegător de al dumnevoastră care să accepte îndulcirea homosexualitătii, indiferent cum s-ar consuma ea.

De asemenea, sunt de acord, suntem în mare pericol să nu adoptăm nici a treia oară acest Cod penal și într-adevăr ar fi tragic, de aceea vă rog să fiți foarte atenți la propunerea pe care noi o vom face la acel articol 200 și să-l admiteți așa cum probabil majoritatea deputaților o vor... numai că, din interese de partid, din interese nu știu care, occidentale... și nici nu este adevărat, că nu organisme europene ne cer acest lucru, ci ni le cer niște organizații din acestea de degenerați și ce știu eu ce.

Nu cred că este cazul să ne aplecăm prea mult asupra acestui lucru. Adică noi să fim noi înșine, să nu fim ce spun alții. Vorbeați de droguri, vorbeați de arme, vorbeați de muniții. Păi, în aceeași situație suntem și în acest caz. De ce să admitem ceea ce îmi propune cineva, ceea ce nu corespunde poporului român, nu mai vorbesc de moralitate, nu mai vorbesc de religie, nu mai vorbesc de trecutul nostru. Nu trebuie să acceptăm acest lucru.

De altfel, eu sunt absolut conștient că dumneavoastră de aici, ascultând ceea ce vi se spune de către șefii dumneavoastră- ei cred că așa fac bine,- nu sunteți de acord cu acest lucru și nici nu mă miră. Mă miră însă câteva lucruri deosebite. Iată, de exemplu, noi ascultăm "Tatăl nostru" în fiecare zi. Cum este posibil ca cei 3 preoți ai noștri să voteze pentru îndulcirea acestei infracțiuni? Nu se poate. Nu se poate nici din partea femeilor din Camera Deputaților. Cum puteți admite acest lucru? Deci sunt câteva lucruri la care noi trebuie să ne gândim.

Noi, grupul parlamentar România Mare, dacă nu veți accepta propunerea care ne-a fost respinsă la Comisia juridică, care ne-a fost respinsă de Biroul permanent, dacă nu veți accepta acest lucru, noi vom vota împotriva Codului penal.

Mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Da, vă mulțumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Răsvan Dobrescu în numele Grupului parlamentar al PNTCD + PER, după aceea va urma domnul deputat Szekely Ervin.

Domnul Răsvan Dobrescu:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați invitați,

Doamnelor și domnilor deputați,

Discutarea acestei inițiative legislative comportă explicații cu privire la două aspecte diferite. Unul constituțional și nunul de fond. Voi începe firește cu aspectul constituțional.

Articolul 75 din Constituție spune că dacă un proiect de lege, dacă o inițiativă legislativă este respinsă de două ori de una din Camere, a treia oară nu mai poate să fie supusă dezbaterii Parlamentului. Fraza ultimă din articolul 75 este: " O nouă respingere este definitivă". Ce se încearcă acum în tentativa , am folosit cuvântul tentativă, este proprie Codului Penal, în tentativa de a se aduce a treia oară în dezbatere acest text. Există niște argumente total lipsite de logică, total lipsite de logică cu rea intenție care conduc la concluzia că, vezi doamne, acest text s-ar putea lua astăzi în dezbatere. S-a susținut mai întâi că aici nu este vorba de un proiect de lege, cum a fost până acum de două ori, ci de o propunere legislativă făcută de doi senatori, domnul Ion Predescu și Valer Suian. Așa este! Dar pe noi nu ne interesează dacă propunerea vine din partea Guvernului sub formă de proiect de lege sau dacă vine din partea unor parlamentari sub formă de propunere legislativă, pe noi ne interesează cum este textul. Și dacă veți face o lectură fugitivă sau amănunțită, cum vreți dumneavoastră, comparativă a Codului penal, a textului propus care a fost respins de doua ori și a textelor care se încearcă să fie supuse astăzi dezbaterii dumneavoastră, veți constata că inițiatorii de astăzi nu au manifestat nici o fărâmă de originalitate, au luat și au copiat tale-quale, ca atare, "indentic și la fel", exact ceea ce noi am respins de două ori în 1994 și în 1995.

Iată dar că sub această formă pretins diferită, că nu este vorba de un proiect de lege, ci de o propunere legislativă făcută de doi senatori, se încearcă ceea ce nu ezit să numesc cu un termen mai puțin de salon, o mică șmecherie, și anume să ni se prezinte același lucru ca fiind diferit.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vreau să vă spun că deși parlamentarii PNTCD au votat în 1991 împotriva acestei Constitutii, atâta timp cât ea a fost votată, cât este în vigoare, noi înțelegem să respectăm Constituția și nu numai s-o respectăm, dar să impunem respectarea ei. Iar dumneavoastră, domnilor inițiatori și doamnelor și domnilor din majoritatea parlamentară care ați votat Constituția în 1991, încercați dumneavoastră, inițiatorii s-o încălcați. Și, atunci, vă întreb eu - poziția cărui partid este cea cinstită și corectă? A celui care a votat contra, dar înțelege să se supună, s-o respecte și să impună respectarea ei, sau a celui care a votat pentru, dar cu diferite prolejuri caută s-o ocolească sau chiar s-o înfrângă?

Din punctul acesta de vedere, domnule președinte de ședință, eu vă opun un fine de neprimire la începerea acestei dezbateri și, înainte de a trece la dezbaterea pe articole, vă voi cere să supuneți votului Camerei Deputaților dacă, în raport de prevederile art.75 din Legea fundamentală, din Constituția României, se poate începe dezbaterea acestei inițiative legislative sau nu. Și, pentru că nu sunt foarte sigur că astăzi majoritatea deputatilor Vor respecta textul Constituției, sunt în măsură să vă anunț de pe acum că, în cazul în care textul va trece, vom ataca la Curtea Constituțională această lege pe motivul încălcării art.75 din Constituție.

Trec la aspectul de fond.

Vreau să vă spun, dacă dumneavoastră votați contra atunci într-adevăr nu mai este nevoie, dar eu nu am de unde să știu cum veți vota dumneavoastră și de aceea este necesar să vă fac și o expunere pe fondul problemei. Deci, aici participă deputați pe care îi interesează dezbaterile. Pentru cine nu intereseaza, există bufet.

Voci din sală:

Nu se poate așa ceva. Vom vota.

Domnul Marțian Dan:

Vă rog să continuați, nu luați în seamă aceste chestii marginale făcute în afara regulamentului, cu încălcarea anumitor cutume și practici pe care noi le uzităm și rog pe toti colegii să respecte regulamentul și condițiile de desfășurare a lucrărilor Camerei.

Aveți cuvântul.

Domnul Răsvan Dobrescu:

In ceea ce privește aspectele de fond, problema este mult mai delicată, pentru că există argumente care pledează în favoarea modificării Codului penal și există argumente care pledează împotriva modificării Codului penal, așa cum este ea propusă acum. Începem cu argumentele care pledează în favoarea modificării Codului penal. Textele din Codul penal care reglementează anumite infracțiuni au menirea de a apăra anumite valori foarte importante ale societății.

Până în 1989 existau anumite valori foarte importante care erau disprețuite de regimul comunist și de aceea pedepsele prevăzute pentru acele infracțiuni care aduceau atingere acestor valori erau nejustificat de mici. Mă refer în principal la infracțiunea de tulburare de posesie, la infracțiunile contra demnității omului, adică insulta și calomnia. Mai pot fi și altele mai puțin vizibile.

Pe de altă parte, ca urmare a schimbării relațiilor economice și sociale și politice de după 22 decembrie 1989, a existat posibilitatea să apară niște infracțiuni care înainte nu se produceau. Aceste infracțiuni nu sunt cuprinse în Codul penal în vigoare. Dar ele trebuie pedepsite, trebuie să existe texte care să le incrimineze și să le pedepsească. Există alte infracțiuni care erau prevăzute în Codul penal, dar care nu prezentau un pericol social deosebit datorită frecvenței lor foarte reduse. Astăzi aceste infracțiuni se produc cu o frecvență mult mai mare, ele se constituie într-un fenomen infracțional specific și de aceea agravarea pedepselor la aceste infracțiuni se justifică. Am pledat până acum în favoarea modificării Codului penal în aceste privințe și nu m-am făcut avocatul diavolului, pentru că am pledat în strictă conformitate cu convingerile mele și cu convingerile PNTCD și cu politica penală preconizată de PNTCD.

Sub alte aspecte însă propunerea legislativă care vi se prezintă este extrem de criticabilă. Mă refer mai întâi la cel mai grav aspect: tendința generală de majorare a pedepselor la toate infracțiunile. Există în acest text pedepse mult mai grave decât prevede Codul penal în vigoare și aceasta în condițiile în care Codul penal român este și așa una din legislațiile cele mai represive din Europa dacă nu chiar cea mai represivă. Am impresia că numai Albania ne depășește. Există o concepție greșită la nespecialiști, dar din păcate și la unii specialiști. Că fenomenul infracțional s-ar putea reprima dacă pedepsele s-ar agrava. Nimic mai greșit decât această concepție penală. Este greșită, dar se promovează de către unii specialiști, pentru că ea este foarte comodă. Vrem să reprimăm fenomenul infracțional? Mărim pedepsele, ca și cum pedepsele acestea, ale Codului penal actualmente în vigoare, nu ar fi suficient de aspre.

Domnilor, vă înșelați amarnic. Atunci când preconizați o asemenea soluție, vă rog să faceți ceea ce orice legislator penal trebuie sa facă: să se pună în pielea infractorului a hoțului. (Vociferări în sală)..

Domnul Marțian Dan:

Vă rog. Este un punct de vedere, nu vă cere nimeni să-l îmbrățișați, dar asta nu înseamnă că trebuie obstrucționat cel care prezintă.

Domnul Răsvan Dobrescu:

Atunci când hoțul pleacă la furat îi este absolut indiferent dacă maximul special al pedepsei este de 5 ani sau de 10 și îi este absolut indiferent pentru că el nu-și face socoteala să fie pedepsit cu o pedeapsă mai blândă, ci el își face socoteala să nu fie descoperit. De aceea, putem să agravăm pedepsele oricât de mult. Nu vom reuși să reducem fenomenul infracțional, nu aceasta este calea de reducere și de stârpire a fenomenului infracțional, calea este alta.

Voci din sală:

Care?

Domnul Răsvan Dobrescu:

Poliția să fie sprijinită în așa fel încât să aibă posibilitatea să-i descopere la timp pe infractori, Parchetul să fie sprijinit de către noi, de către Parlament, prin legile pe care le facem, și de către Guvern, în așa fel încât să poată finaliza repede și util urmărirea penală iar instanțele judecătorești să fie sprijinite, în așa fel încât pedeapsa să vină într-un timp util care să constituie un semnal de alarmă pentru toți tâlharii, hoții, vilatorii, criminalii etc.

Aceasta este calea.

Deci, este nevoie de întărirea poliției, de întărirea Parchetelor, de întărirea instanțelor judecătorești, dar bineînțeles că această cale este o cale care presupune, care implică eforturi mult mai mari, de durată, de susținere, și profit de ocazia că în fața Camerei Deputaților se află domnul ministru al justiției, ca să îl rog în aceste câteva luni în care va fi ministru, să aibă în vedere această întărire a justiției.

Dar cum să fie justiția puternică atunci când există o criză cumplită de personal, atât la procurori, cât și la judecători, când un... - vorbesc de judecători, dar situația este la fel și la procurori - când un judecător de la judecătorie este obligat să lucreze pentru 2 sau 3 judecători, pentru că, pe lângă faptul că nu avem destui judecători, judecătorii pleacă, pleacă pentru că au niște salarii... chiar cu legea pe care am votat-o, și bine am făcut că am votat-o în luna iunie anul curent, au niște salarii sub...

Domnul Vasile Stan (din sală):

Cât primul-ministru!

Domnul Marțian Dan:

Domnule Stan,

Este pentru a treia oară când dați replică din sală și vreau să vă spun, odată cu asta... chiar dacă ați părăsit ședința, lucru care nu este prea politicos, pentru că, din moment ce dânsul a intervenit și a dialogat în acest fel, a înțeles într-un mod sui generis să poarte dialogul, evident că se pune în afara unor practici ale dezbaterii și comportamentului parlamentar.

Domnul Răsvan Dobrescu:

Judecătorii și procurorii pleacă, și pleacă cei buni, pentru că salariile lor nu le ajung pentru ceea ce trebuie să fie standingul de trai al unui magistrat, corespunzător poziției sociale pe care magistrații trebuie s-o aibă.

Deci, iată că întărirea poliției și justiției presupune niște măsuri foarte complexe și foarte dificile, care nu se vor putea realiza decât în timp.

Ne facem iluzii dacă credem că prin înăsprirea pedepselor, fenomenul infracțional se va reduce.

În fine, avem niște obiecțiuni asupra unor texte, le voi enunța foarte rapid, pentru că vom face discuții la acele texte.

Este vorba mai întâi de infracțiunea de tulburare de posesie, unde trebuie ca pedeapsa să fie mult mai mare, pentru că tulburarea de posesie este în fond egală cu un furt, decât că infracțiunea de furt reglementează însușirea unui bun mobil, iar tulburarea de posesie înseamnă însușirea unui bun imobil - a unui teren agricol, de exemplu. Aici pedeapsa trebuie înăsprită.

Avem obiecțiuni...

Din sală:

Este o contradicție! (Comentarii).

Domnul Răsvan Dobrescu:

Nu este nici o contradicție, stimate domn.

Am spus mai devreme, dacă cumva se întâmplă să fi fost dumneavoastră atent, că " ... la unele infracțiuni pedeapsa trebuie majorată". Dacă nu ați fost atent, o repet.

Din sală:

Ați spus că " ... în general nu trebuie majorată pedeapsa".

Domnul Răsvan Dobrescu:

Deci, suntem împotriva tendinței generale de majorare a pedepselor, ceea ce înseamnă că pedepsele nu trebuie majorate, în general, dar la unele înfracțiuni trebuie totuși majorate. Vă explic până înțelegeți... Vă explic până o să înțelegeți.

Din sală:

Să fie mai clar!

Domnul Marțian Dan:

Domnilor! (Clopoțel).

Domnul Răsvan Dobrescu:

În fine, avem niște obiecțiuni la anumite infracțiuni și nu voi face decât să le enunț: la "ofensa contra autorității", la art. 200 - "relațiile sexuale între persoanele de același sex" și aici vreau să vă spun un singur lucru de pe acum : se tot invocă cerințele Consiliului Europei ca să dezincriminăm această infracțiune. Nu este adevărat! Cine vorbește așa, vorbește în necunoaștere de cauză. Nu a existat o asemenea cerere din partea Consiliului Europei. Așa cum vă spunea și domnul președinte Aurel Stirbu, această cerință a existat din partea unor organizații ale homosexualilor, care n-au nici în clin, nici în mânecă cu Consiliul Europei. În ce privește Consiliul Europei, acesta nu se poate îndepărta de la documentele sale și unul din documentele fundamentale după care Consiliul Europei se conduce este Carta Europeană a Drepturilor Omului și la art. 8 acest foarte important document al Consiliului Europei prevede, deci face recomandarea dezincriminării, dar spune: " ... în măsura în care aceasta concordă cu concepțiile morale, politice, sociale ale țării respective". Ei, bine, dacă concepțiile morale ale poporului român nu acceptă dezincriminarea relațiilor homosexuale, înseamnă că avem deplină libertate din partea Consiliului Europei să menținem această incriminare. Așa că, ar fi mai bine ca înainte de a ne pronunța cu sentențiozitate în anumite privințe, ar fi mai bine să citim, să vedem care este situația reală și să nu ne speriem de stafii, pentru că Consiliul Europei nu este o stafie, este un organism real, este un organism în care am intrat, este un organism în care, cel puțin noi - deputații P.N.T.C.D. vrem să avem o colaborare cinstită și corectă. A fi în Consiliul Europei presupune niște obligații, dar presupune și niște drepturi, și unul din aceste drepturi este prevăzut de art. 8 din Cartea Europeană a Drepturilor Omului, pentru că acolo avem latitudinea, ni se lasă latitudinea să judecăm noi dacă să dezincriminăm sau nu relațiile homosexuale.

Nu vreau să mă extind mai mult.

Vă rog, domnule președinte Dan Marțian, ca înainte de a trece la dezbaterea pe articole, să supuneți votului, finele de neprimire pe care l-am expus în numele grupului nostru parlamentar, și anume cel prin care arătam că luarea în dezbatere a acestei propuneri legislative încalcă ultima frază din art. 75 al Constituției, care dispune că: " ... o nouă respingere", adică a doua, "este definitivă" și, prin urmare, această propunere legislativă nu poate să fie luată în dezbaterea Camerei Deputaților.

Domnul Marțian Dan:

Are cuvântul domnul deputat Szekely Ervin, în numele Grupului parlamentar al UDMR.

Va urma, după aceea, domnul deputat Mihail Olteanu.

Domnul Szekely Ervin:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Astăzi luăm în dezbatere a treia oară același proiect de lege.

Despre acest act normativ, Camera Deputaților s-a pronunțat deja de două ori, în sensul respingerii lui.

Trecând peste considerente de ordin procedural, despre care s-a mai vorbit de la acest microfon, nu putem să nu analizăm această stăruință a majorității parlamentare.

Sunt obligat să remarc că introducerea din nou pe ordinea de zi a Camerei Deputaților a acestei inițiative, reprezintă o sfidare a voinței legislativului, dar și o sfidare a sistemului constituțional.

Din punct de vedere politic, această insistență nu se poate explica altfel decât că această majoritate nu dorește armonizarea legislației penale cu cea europeană.

Vă spun acest lucru, cunoscând caracterul antieuropean al inițiativei prezentate, care, în cazul adoptării ei, ar institui cel mai represiv sistem penal din Europa. Prin instituirea unor infracțiuni noi, cum ar fi: "defăimarea țării și a națiunii" sau sancționarea cu pedepse privative de libertate a folosirii însemnelor naționale a altor state, proiectul actului normativ intră în contradicție flagrantă cu legislația internațională și cu tratatele internațiolnale semnate de România, cum este Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Autorii acestei inițiative legislative, reluând mot à mot proiectul de lege prezentat anterior de către Guvern și respins de două ori în această Cameră, practic au însușit acea voință a executivului, care dorește să înfrângă libertățile cetățenești, limitând abuziv libertatea persoanei și instituind un regim sancționator fără egal pe continentul nostru.

Inițiatorii, stăruind în majorarea excesivă a pedepselor, nu dovedesc altceva decât nostalgia lor față de statul polițienesc.

Toate studiile criminologice, precum și experiența statelor democratice dovedesc că nu mărimea pedepselor constituie forța cea mai importantă de reținere de la săvârșirea infracțiunilor, ci inevitabilitatea tragerii la răspundere a făptuitorilor. La un moment dat, în Anglia, au existat 200 de infracțiuni pentru care era prevăzută pedeapsa capitală. Cu toate acestea, infracționalitatea nu a scăzut, ci dimpotrivă, a crescut.

Credem că prin adoptarea acestor pedepse excesive, inițiatorii doresc să suplinească lipsa de eficiență a organelor de cercetare și de urmărire penală. Nu trebuie să fim experți în criminologie ca să prevestim eșecul acestei încercări.

Pe de altă parte, statistica aplicării pedepselor penale este concludentă, în sensul că marea majoritate a pedepselor aplicate se situează la mijlocul limitelor actuale, sau chiar tinde către minimul pedepselor. Este deci limpede că judecătorii nu sunt împiedicați în individualizarea corectă a pedepselor de către limitele prea mici ale acestora.

Dacă la aceste argumente mai adăugăm și situația mai mult decât necorespunzătoare a penitenciarelor românești și precaritatea condițiilor de detenție, mult sub nivelul european, atunci credem că avem argumente convingătoare pentru respingerea, numai și pe acest motiv, a inițiativei legislative.

Caracterul nostalgic al acestei inițiative rezultă și din folosirea terminologiei penale specifice perioadei dinainte de anul 1989.

Cu titlu exemplificativ, amintim sintagma folosită pentru incriminarea răspândirii știrilor false, și anume: " ... informații care sunt de natură să pună în pericol siguranța națională". Cu alte cuvinte, nu mai este necesar ca informațiile respective să pună în pericol siguranța națională, ajunge doar ca interpretarea mai mult sau mai puțin obiectivă a organelor de urmărire penală să aibă un asemenea caracter.

Una din problemele cele mai delicate care s-a ridicat în fața inițiatorilor a fost modul în care actul normativ să dezincrimineze homosexualitatea.

Inițiativa legislativă, nici din acest punct de vedere nu corespunde exigențelor respectării dreptului la viața intimă a persoanei.

Prin formularea nouă a art. 200 alin. 1, inițiatorii permit ingerința terțelor persoane în declanșarea acestui scandal public și implicarea procesului penal.

Pe de altă parte, prin menținerea prohibițiilor cuprinse în alin. 5 al art. 200, practic se anihilează dezincriminarea relațiilor sexuale consensuale între persoane majore de același sex.

Constatăm cu regret că în graba de a adopta, din considerente politice, acest act normativ, nu s-a ținut cont de observațiile critice, pertinente, ale Consiliului Legislativ.

În concluzie, credem că inițiativa legislativă reprezintă un pas înapoi, antieuropean, pe calea democratizării societății românești, o sfidare a respectării drepturilor omului și a minorităților naționale, cu accente anticonstituționale.

Din aceste motive, Grupul parlamentar al UDMR va vota împotriva acestei inițiative legislative.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Da. Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Mihail Olteanu, Grupul parlamentar al P.D.S.R.

Va urma după aceea domnul deputat Ovidiu Iosif.

Domnul Mihail Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor colegi,

Grupul parlamentar P.D.S.R. salută prezența acestei inițiative legislative și considerăm că, măcar acum, în al doisprezecelea ceas, să avem înțelepciunea necesară, trecând peste diferendele noastre politice, și, chiar dacă suntem în campanie electorală, să dăm țării și națiunii ceea ce este necesar.

Considerăm că nu mai putem trece cu vederea realitatea infracțională din țara noastră. Nu mai putem s-o cosmetizăm cu alte explicații de manieră politică, care nu corespund de fapt cerințelor practicii penale în domeniu.

Considerăm că actuala inițiativă legislativă este și constituțională și discutarea ei este perfect valabilă, deci nu este neconstituțională, așa cum invocă colegii antevorbitori, dintr-un simplu motiv: că este alt proiect, altă inițiativă legislativă.

Deci, din aceste motive, procedural este corect și putem să trecem la dezbaterea pe fond a acestei inițiative legislative.

Considerăm că actuala inițiativă vine să pună la dispoziția organelor statului, organe de cercetare penală, cât și justiției, instrumentele necesare pentru a putea acționa în concordanță cu realitatea infracțională, cu noile infracțiuni care au apărut după 1990, pentru că trebuie să recunoaștem că și infractorii își perfecționează atât infracțiunile, cât și metodele și stilul de lucru.

Nu putem să trecem cu vederea criminalitatea economică din țara noastră, rețelele mafiote care încep să se înfiripeze și unii spun - organele de cercetare penală - că sunt destul de puternice, iar după părerea noastră, sunt foarte bine tratate într-un capitol separat în cadrul acestui proiect. De asemenea, nu putem să trecem cu vederea infracțiunile grave care privesc integritatea și viața omului, și ceea ce este mai pozitiv în această inițiativă legislativă este faptul că se înăspresc infracțiunile care privesc minorii. Ați văzut și domniile voastre, că și în occident, și în alte țări, și la noi, în ultima vreme se înmulțesc infracțiunile care privesc minorii și, din acest punct de vedere, considerăm binevenite propunerile din inițiativa noastră legislativă.

Se introduc infracțiuni noi, privind traficul de droguri și stupefiante, traficul cu armament și, ceea ce este mai nou, cu substanțe radioactive. Domniile voastre ați putut vedea în inițiativa legislativă că avem un capitol aparte privind traficul de substanțe radioactive.

Ceea ce este important, și rămân surprins de faptul că unii colegi antevorbitori resping în integralitate inițiativa legislativă, este faptul că vine și racordează cu Constituția, cu prevederile constituționale și modul cum sunt tratate anumite infracțiuni. De exemplu, nu se mai face diferență între proprietatea privată și proprietatea publică. Ambele sunt puse pe aceeași treaptă de importanță.

Sunt convins că după discuțiile care vor avea loc pe marginea textului, chiar dacă vor exista între noi anumite divergențe politice, sunt convins că chiar și art. 200 poate să fie abordat cu foarte mult realism. De ce? Pentru că, din punct de vedere al practicienilor, și poate că ar fi bine ca dânșii să-si expună punctul de vedere, o să vedeți că ambele texte, atât cel din actualul Cod Penal, așa cum există, cât și textul nou, propus de inițiatori, din punct de vedere practic, au aceeași aplicabilitate.

Deci, din acest punct de vedere cred eu că ar trebui să ne gândim mai mult, și poate liderii grupurilor parlamentare vor discuta acest lucru, însă din punct de vedere al practicienilor, ambele au aceeași importanță, pentru că, în ceea ce privește infracțiunile de la art. 200, toți juriștii cunosc faptul că este nevoie să realizezi flagrantul ca să poți incrimina persoana respectivă, lucru care este foarte greu de făcut: cu polițist, cu procuror, cu persoană neutră, să se realizeze instantaneu și așa mai departe, să se intre în domiciliul persoanei respective.

Din aceste considerente, domnilor colegi, Grupul parlamentar P.D.S.R. va vota această inițiativă legislativă și, încă o dată, vă rugăm ca trecând peste divergențele și opiniile noastre politice, să ne gândim la interesul general al țării noastre.

Vă mulțumim.

Domnul Marțian Dan:

Da. Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul deputat Ovidiu Iosif, din partea Grupului parlamentar al P.U.N.R.

Domnul Ovidiu Valeriu Iosif:

Da. Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

În primul rând, m-au surprins afirmațiile a doi antevorbitori, care au spus, citez din memorie: " ... majoritatea parlamentară", sau "majoritatea de la putere impune din nou dezbaterea acestui Cod Penal".

Eu mă mir, că suntem și oameni politici, că nu se cunoaște faptul că în prezent nu există nici o majoritate parlamentară. Țara este condusă de un Guvern al P.D.S.R., care are 34% din voturile din Parlament. Prin urmare, 34% neprezentând o majoritate, neavând nici un alt partid aliat, nu există practic o majoritate parlamentară în momentul de față.

Domnul Răsvan Dobrescu:

Există numai opoziție, nu?

Domnul Ovidiu Valeriu Iosif:

În momentul de față nu există.

Domnul Răsvan Dobrescu:

Este majoritate relativă.

Domnul Marțian Dan:

Da. Asta arată că în materie de limbaj și mentalități, avem și noi dificultăți în sincronizare.

Domnul Ovidiu Valeriu Iosif:

Deci, este greu să ne adaptăm la realitățile de fapt ale vieții, așa cum de altfel ne cere și interesul de a modifica Codul Penal, pentru că au întervenit multe, în acești ultimi 7 ani, să spunem, în viața țării noastre, și, implicit, pe planul infracționalității și al combaterii ei prin mijloace de drept penal.

În primul rând, în ceea ce privește "argumentul" adus de domnul Răsvan Dobrescu, privind faptul că ar fi neconstituțională dezbaterea acestor modificări, întrucât proiectul respectiv a mai fost dezbătut de două ori în Camera Deputaților și a fost respins, este un lucru adevărat că a fost respins de două ori, și este un lucru adevărat că art. 75 din Constituție spune că: "Proiectele de legi sau propunerile legislative adoptate de una din Camere se trimit celeilalte Camere a Parlamentului. Dacă aceasta din urmă respinge proiectul de lege sau propunerea legislativă, ele se trimit, pentru o nouă dezbatere, Camerei care le-a adoptat. O nouă respingere este definitivă". Este corect: "O nouă respingere este definitivă", dar acest text privește, se referă la acel proiect de lege.

În prezent ne aflăm în fața unui nou proiect de lege, este adevărat, asemănător 90% cu proiectul vechi, dar, chiar dacă s-ar fi schimbat numai un singur articol din vechiul proiect, el nu mai era același, el reprezenta o inițiativă legislativă modificată, adică, neidentică cu prima.

Păi, acesta este argumentul: practic, proiectul vechi a fost, vă aduceți aminte, a fost respins de două ori în Cameră și, practic, respingerea s-a făcut pentru că am pierdut ore și zile întregi aici, dezbătând art. 200, cu homosexualii, și art. 205, 206 cu presa, cu calomnia, cu insulta prin presă și așa mai departe.

Pentru două articole, care, mă rog, nu au întrunit majoritatea, pentru argumente mai mult sau mai puțin întemeiate, au căzut restul de 157 articole bune, votate ca atare când s-au dezbătut pe articole, adică, cum s-ar spune, pentru un necaz la o unghie, noi am amputat toată mâna, pentru că modificarea Codului Penal, în opinia noastră este absolut necesară.

Deci, în legătură cu acest argument bazat pe art. 75 din Constituție, el nu subzistă.

De altfel, această problemă nici nu trebuie pusă la vot, așa cum s-a cerut, domnule președinte.

Noi trebuie să trecem la dezbaterea proiectului de lege, pentru că dacă acest "argument" sau susținere este promovată mai departe, ea trebuie să fie introdusă la Curtea Constituțională. Această Curte se va pronunța dacă noi am dezbătut pe cale procedurală, în mod constituțional, acest nou proiect de lege sau, vreun articol ar fi neconstituțional.

Aceasta este calea și nu ne substituim noi prin vot acum să spunem că dezbaterea este constituțională sau nu, deci să ne substituim noi Curții Constituționale.

Pentru acest motiv, domnule președinte, eu solicit să se treacă, în continuare, la dezbaterea pe articole a acestui nou proiect de lege, sublinieez nou, chiar dacă el, în 90% din articolele sale este identic, într-adevăr, cu cel dinainte, dar diferă multe articole, au fost adaptate altele, în raport cu discuțiile și motivele pentru care a căzut acest proiect de lege la Camera Deputaților de două ori, el reprezentând, așa cum am spus, o formă modificată mult, o formă nouă, de fapt reprezintă o nouă inițiativă legislativă, chiar dacă s-ar fi modificat numai un singur articol.

În ceea ce privește necesitatea adoptării acestui proiect de lege, dumneavoastră știți, și nu trebuie să fii jurist, este suficient să ne uităm în jurul nostru, pe stradă, sau oriunde, ca să ne dăm seama de creșterea îngrijorătoare a criminalității. Este vorba de forme noi de criminalitate, care n-au existat la noi, este vorba de criminalitatea organizată, este vorba de traficul de droguri, care are cea mai redusă pedeapsă, poate..., nu știu dacă din lume, dar din Europa, în orice caz. Stiți că sunt țări unde acest trafic de droguri se pedepsește cu moartea, efectiv cu moartea, este vorba de Thailanda, de țările producătoare din Asia de Sud-Est.

Eu nu solicit acest lucru, dar o pedeapsă de la 6 luni la 5 ani pentru trafic de droguri... Păi, de aceea vin toți prin România, pentru că nu există un risc mai mic decât aici pentru ei, chiar dacă îi prinde, primesc un an, doi de închisoare, eventual cu suspendare, și ei își continuă activitatea.

Deci, iată că au apărut... și nu mă refer numai la traficul de droguri, este vorba de infracționalitatea în domeniul comercial, financiar-bancar, este vorba de infracțiunile comise prin violență...

Se spune aici că " ... agravarea pedepselor nu reprezintă un mijloc de combatere a criminalității". Nu, și teoria Dreptului Penal nu este de acord cu această susținere. Dimpotrivă, unul din mijloace, nu singurul, este adevărat, unul din multele mijloace de combatere a criminalității este aplicarea unor sancțiuni severe. Or, ca să poți aplica o sancțiune severă, trebuie să o ai în lege, să existe în Codul Penal.

La noi, după abrogarea pedepsei cu moartea, sigur că au crescut și infracțiunile grave de omor, pentru că nu mai stă acea "sabie a lui Damocles" deasupra capului lor. Păi este posibil ca un infractor, - este părerea mea personală - ca Jian Beniamin de la Hunedoara, care împușcă cu sânge rece 5 oameni, să fie condamnat, e adevărat, la închisoare pe viață; deci, noi îl întreținem bine-mersi, cât va trăi el, pentru că a luat cu de la sine putere, prin voință proprie 5 vieți, fiind perfect sănătos la minte...

Eu, de fapt, personal aș fi fost împotriva eliminării pedepsei cu moartea, dar nu este momentul să discutăm acum..., dar eliminându-se pedeapsa cu moartea, au rămas celelalte pedepse dereglate, reduse.

Prin urmare, se impune... s-a spus aici că nu trebuie majorate pedepsele, dar după aceea s-a arătat de către același vorbitor că totuși ar trebui majorate în unele cazuri.

Practic ele trebuie majorate în aproape toate textele Codului Penal, pentru că sunt rămase în urmă nu numai față de creșterea criminalității, ci față de desființarea pedepsei cu moartea.

Ați văzut, a existat cea mai gravă pedeapsă, de 25 de ani, acum se propun 30 de ani închisoare. Era prea redusă în raport cu desființarea pedepsei cu moartea, pentru infracțiunile pentru care era prevăzută atunci.

Eu vreau să vă spun că pentru acele două, trei articole, când am respins și a doua oară proiectul de modificare a Codului Penal, noi, stimați colegi, am votat, de fapt, pentru menținerea Codului Penal comunist, a Codului Penal... Se numea "Codul Penal Ceaușescu". A fost adoptat în 1968, el este astăzi în vigoare. I se spunea "Codul Penal Ceaușescu", pentru că a fost elaborat sub directa îndrumare și indicațiile prețioase ale celui mai iubit fiu. Asta am votat noi! Am votat menținerea Codului Penal anterior. Este posibil, la noile realități din țara noastră să mergem pe aceeași lege?

De fapt, am zis, nu trebuie să fii jurist ca să-ți dai seama că sunt imperios necesare anumite modificări, de fapt, majoritatea celor propuse. Unele le-am discutat îndelung la comisie și le-am modificat față de proiectul inițial al Senatului, dar ele sunt minime în raport cu marea majoritate a prevederilor acestui proiect de lege, care este necesar, îl cere viața să fie adoptat, îl cere siguranța civică a fiecăruia, și a noastră, și a familiei noastre, și a tuturor cetățenilor țării, bineînțeles, cu discuțiile care vor avea loc în raport cu morala creștină, în raport cu morala poporului nostru, la art. 200, în raport cu drepturile cetățeanului sau ale ziaristului, dacă vreți, la art. 205 și 106 din Codul Penal și așa mai departe.

De aceea, în ceea ce privește dezbaterea acestui proiect de lege, susținem, formațiunea din care fac parte - P.U.N.R.-ul, adoptarea acestui proiect de lege.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Da. Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

Doamnelor și domnilor deputați,

Celelalte grupuri parlamentare n-au solicitat să intervină.

În consecință, am să vă rog să ascultăm, dacă inițiatorii mai au de făcut anumite precizări, să prezinte anumite opinii în legătură cu unele obiecții formulate și, de asemenea, dacă Comisia juridică, de disciplină și imunități mai are de adăugat elemente noi în legătură cu acest proiect de lege, având în vedere dezbaterile care s-au purtat și unele întrebări care au fost puse în cadrul acestor dezbateri generale.

Dommnule Nestor Călin, vă rog.

Domnul Nestor Călin:

Domnilor,

Voi fi foarte scurt și aceasta să fie, zic eu, grija tuturor.

Propunerea domnului Dobrescu, care întotdeauna ne-a făcut propuneri bune, este contrară art. 95 din Regulament. Se cere punerea la vot! Nu se poate acum, în faza aceasta, nu avem cum! Numai într-o situație se pune la vot, dacă respingem legea sau nu. Și anume, art. 95, precizează: "Dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, după încheierea dezbaterii generale (cam în momentul acesta), președintele cere Camerei să se pronunțe prin vot". Este o singură situație, alta nu mai avem.

Deci, vă rog, domnule președinte, conform art. 95, să nu propuneți la vot.

Domnilor colegi,

Vă rog să-mi permiteți să vă aduc la cunoștință că în luna iunie am fost la Bruxelles, la Parlamentul Europei, și tot ce vrea Parlamentul Europei și întrebările pe care mi le-ați pus - dar nu vreau să vă redau tonul imperativ de acolo, am și o lucrare scrisă, spune așa: "...dacă prevederile legale din țările respective sunt apte să soluționeze problema criminalității organizate, dacă s-au adoptat recent legi pentru combaterea criminalității" ș.a.m.d. Aceasta o cere Parlamentul Europei! Eu vă pot spune numele tuturor parlamentarilor europeni care mi-au adresat această întrebare, și aceasta exprimă dorința Europei: să avem o legislație adoptată, adică, să avem acest Cod Penal! Și, spre surprinderea mea, știau că s-a respins de două ori! Iată, parlamentarii europeni, ca să nu mai rămână nici o urmă de îndoială la vreun grup parlamentar -eu vin cu date foarte precise- vor această legislație!

Eu vă spun numele parlamentarilor europeni: (este o listă de nume de care n-am făcut rost) Acești parlamentari europeni m-au întrebat foarte clar și foarte precis dacă avem legislația aceasta penală adoptată și dacă avem de gând în viitor să facem acest lucru.

Domnilor,

Răspund și eu, tot ca inițiator, la o altă problemă a domnului deputat Dobrescu. Domnul deputat Dobrescu ne spune că tulburarea în posesie nu are formularea corespunzătoare. Are dânsul o altă formulare?

Domnul Răsvan Dobrescu (din sală):

Nu asta am spus!

Domnul Marțian Dan:

Dânsul a insistat asupra gravității acestei chestiunii și a necesității de a fi sancționată în consecință.

Domnul Aurel Știrbu (din lojă):

S-au majorat pedepsele acordate acestei grupe!

Domnul Nestor Călin:

Și încă o obiecție, care zic eu că este serioasă și ne vedem obligați noi, inițiatorii, să răspundem. S-a spus ca am folosit terminologia veche, cea ceaușistă, comunistă.

Domnilor,

După pauza următoare vă aduc Codul Penal al tuturor țărilor, inclusiv Japonia, Portugalia, Spania, țările Europei, să știți că formularea în textele de lege este aceeași peste tot, nu există formulare diferită. Noi ne-am uitat la pedepse, practic noi am venit să incriminăm și să introducem noi infracțiuni, dar, în principiu, formularea care a fost în Codul Penal din 1936, de pe vremea lui Carol al II-lea, cu formularea din Codul Penal de pe vremea lui Ceușescu, 1979, nu avem cum să o schimbăm: "furtul" tot "luarea din poposesie și detenția altuia fără consimțământul ș.a.m.d.", tot formularea aceea rămâne, nu putem face formulări noi! De aici, eu vă rog să vedeți că nu este un argument să respingem acest Cod.

Dar eu cred că trebuie să reflectăm cu toții îndeajuns la acest mare deziderat pe care îl are țara noastră, de a se pune în acord cu legislația Europei și vă asigur cu toată seriozitatea că am date precise și am venit cu ele de la Parlamentul Europei, că aceasta este dorința Europei, și nu alta!

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu.

Acum, cred că domnul vicepreședinte Valer Suian dorește să intervină. Vă rog să poftiți la tribună!

Domnul Valer Suian:

Domnule președinte de ședință,

Distinși colegi deputați,

Nu voi relua cele pe care le-am exprimat la începutul acestei dezbateri, aș vrea numai să vă asigur, în ceea ce mă privește, că resping cu toată hotărârea și cu regretul de a fi auzit aici, în loc de argumente, o seamă de aprecieri, de imputări și de reproșuri, de etichetări, care niciodată nu pot înlocui argumentul substanțial. Acuzația de "rea-credință", acuzația de "șmecherie" și etichetele de "nostalgic" sau "nostalgici"...

Domnul Răsvan Dobrescu (din sală):

Cine a spus asta?

Domnul Valer Suian:

Domnilor deputați, le veți regăsi în stenograma acestei ședințe!

Aceste expresii se încadrează în genul de violență verbală care atrage adeseori calificativul de "extremist". Eu nu voi împărtăși niciodată un asemenea sistem de referință.

Vă asigur din toată inima că eu personal, atunci când am pus semnătura mea pe această propunere legislativă, am dorit să contribui în calitate de membru al Parlamentului, spre a da o rezolvare... (în sfârșit, nu pe fond, pentru că votul final este cel al Camerelor) acestei chestiuni, pentru care actualul Parlament nu a dat nici un răspuns. Deci, societatea suferă, și noi, Parlamentul acesta, după patru ani aproape, nu am reușit să dăm răspuns, sub nici o formă, acestor probleme de politică penală, de reprimare și de prevenire a infracțiunilor. Adică, pe acea cale care ne revine nouă, ca legislativ. Noi nu am făcut-o! Putem face reproșuri justiției, poliției ș.a.m.d., altor autorități, dar noi, ca Parlament, nu ne-am îndeplinit ceea ce noi se cuvine sa îndeplinim în acest domeniu!

Desigur, aspectele de constituționalitate sau neconstituționalitate pot să fie invocate și putem accepta cu plăcere orice fel de argumente și de explicații, dar, sigur, ele vor putea fi invocate numai în fața Curții Constituționale, în cazul în care proiectul de lege, indiferent de forma în care va ajunge, va fi adoptat de către Camera Deputaților.

Eu aș vrea să vă spun, personal, că aș fi subscris sau aș fi votat sau aș fi salutat cu multă plăcere, așa cum o fac și astăzi, un demers similar și mânat de aceeași bună-credință, cum este inițiativa domnului deputat Nestor Călin. Dacă acea inițiativă ar fi ajuns să fie dezbătută în Camera Deputaților mai înainte și ar fi ajuns în Senat, eu aș fi salutat-o, aș fi sprijinit-o și aș fi cerut tuturor colegilor să o voteze. Și la fel aș fi procedat, oricare dintre colegii deputați și senatori ar fi răspuns acestei credințe.

Puteam să redactăm o inițiativă legislativă complet nouă sub aspectul conținutului, dar, vorba ardeleanului: "Și la ce ne-ar fi folosit?", pentru că noi respectăm acele soluții legislative pe care Parlamentul, în procesul legislativ, a ajuns să le discearnă și le considerăm un bun dobândit. Altminteri, toată truda noastră a fost aproape fără rost.

Pe alte chestiuni de fond, împărtășesc părerile celor care au apreciat că în afara unor puncte anume, care și în dezbaterile anterioare au suscitat controverse, pe majoritatea chestiunilor, ar fi bine să chibzuim în felul că acest proiect de lege nu poate, cum nici o inițiativă omenească, să atingă perfecțiunea. Este un efort de a da satisfacție și a da rezolvare pentru moment unei necesități.

Desigur, viitorul va permite legislativului să găsească și soluții mai bune și mai aproape de ideal, în raport cu evoluția fenomenelor sociale. Noi nu ne putem propune ca în căutarea mai binelui, permanentă, să nu facem nici măcar binele sau măcar suficientul, spre a răspunde nevoilor societății.

Încă o dată, domnule președinte, nu pot să subscriu etichetărilor și acuzațiilor de "rea-credință" și rog să se noteze acest lucru.

(Domnul Răsvan Dobrescu solicită cuvântul.)

Domnul Marțian Dan:

Imediat, să ascultăm și opinia domnului Predescu.

Domnul Ion Predescu:

Domnule președinte,

Nu am să încerc să-l conving pe domnul deputat Răsvan Dobrescu că a făcut susțineri contradictorii, că nu va crede niciodată. Nu am să folosesc limbajul dânsului și nici nu-l contrazic, "să rămână în pielea infractorului". Nu este vorba de întărirea justiției, e o expresie cu totul inadecvată, ca și aceea suburbană "șmecherie" etc.

Vreau să vă spun însă, considerându-vă că sunteți jurist, că săvârșiți două erori grave de drept. Prima, ați cerut Camerei Deputaților să se pronunțe prin vot asupra unei chestiuni de constituționalitate. Cu aparține această competență? Puteți să răspundeți?

Domnul Răsvan Dobrescu (din sală):

Vă răspund imediat, când voi avea cuvântul!

Domnul Ion Predescu:

Curții Constituționale! Și nu la dezbateri se pronunță prin vot, ci asupra excepțiilor privind proiectele de lege.

A doua este și mai gravă, eroarea de drept, demonstrează că dumneavoastră nu ați citit nimic din dezbaterile de la Adunarea Constituantă privind art. 75. Nu ați citit! Și sunt gata să pariez pe tot ce vreți!

"Proiectele de legei sau propunerile legislative adoptate de una din Camere se trimit celeilalte Camere a Parlamentului. Dacă aceasta din urmă respinge proiectul de lege sau propunerea legislativă, ele se trimit pentru o nouă dezbatere, Camerei care le-a adoptat. O nouă respingere este definitivă. Știți ce înseamnă "o nouă respingere este definitivă?"

Domnul Răsvan Dobrescu (din sală):

A doua!

Domnul Ion Predescu:

Concepția Constituției României a eliminat naveta legislativă, asta înseamnă!

Voci din opoziție:

Este o părere!

Domnul Ion Predescu:

Căutați dezbaterile din Adunarea Constituantă și veți găsi: comparativ cu alte parlamente bicamerale, unde naveta legislativă operează de două-trei-patru ori, până către nesfârșit, până când camerele cad de acord. Concepția Constituției României este de a admite o singură nouă dezbatere și se pune capăt la ceea ce se cheamă "navetă legislativă".Vă invit foarte mult și vă stau la dispoziție apoi, la discuție -însă tot public- să citiți dezbaterile la art. 75, și dacă nu sunt așa, îmi asum orice răspundere!

Prin urmare, sunt două grave erori de drept, care v-au făcut să vă subminați în totalitate, pe lângă limbajul acela cu totul inadecvat, întreaga dumneavoastră susținere.

Voci din opoziție:

Dar nu-l mai certați!

Domnul Ion Predescu:

Eu îmi dau seama că ați fost în dificultate, făcând aici o expunere improvizată, eu mă așteptam să veniți cu una metodică, studiată, sistematizată.

Voci din opoziție:

L-ați certat rău de tot!

(Aplauze ale majorității.)

Domnul Marțian Dan:

Domnule Dobrescu, vă rog să fiți foarte concis, pentru că, de obicei, noi, în cadrul dezbaterilor generale, nu mai dăm dreptul la replică, dar pentru că s-au ridicat anumite probleme, evident că vă dau această posibilitate să vă exprimați.

Aveți cuvântul!

Domnul Răsvan Dobrescu:

Domnul senator Predescu nu își începe sub cele mai bune auspicii funcția de ministru al justiției, pentru că argumentele pe care dânsul le-a prezentat...

Voci din majoritate:

Domnia sa!

Domnul Răsvan Dobrescu:

... pe care "domnia sa" le-a prezentat -vă mulțumesc, domnule- nu se referă la problema care este în discuție. În fond, dânsul a prezentat drept două probleme ceea ce în realitate este una singură, dar care are două aspecte. Mă voi referi, pe rând, la cele două aspecte.

Art. 75 din Constituție nu are în vedere ceea ce domnul ministru a avut bunăvoința să ne explice acuma; din punctul acesta de vedere domnia sa greșește grav, cu atât mai grav cu cât dânsul a fost și în vechiul Parlament, cel care a elaborat Constituția. Textul acesta al art. 75 are în vedere exact situația pe care o spuneam noi: dacă una din Camere respinge de două ori un proiect de lege sau o propunere legislativă, această respingere este definitivă, ceea ce înseamnă nu situația cu naveta legislativă pe care dânsul o spunea -pentru că la noi este reglementată în alt text, cel care instituie procedura medierii între Cameră și Senat.

Voci din majoritate:

Aiurea!

Domnul Răsvan Dobrescu:

Textul acesta al art. 75 are în vedere că odată ce o inițiativă legislativă a fost respinsă de două ori, ea nu mai poate să fie prezentată a treia oară. Aceasta este problema pe care o legiferează art. 75!

Și acum, întrebarea: suntem în fața aceluiași text sau a altui text? Comparați textele respinse de noi anul trecut cu textul care se propune astăzi și veți vedea că nu s-a făcut altceva decât să se copieze textul vechi, nu numai la elementele constitutive ale infracțiunii, ceea ce este foarte bine, dar și la pedepse. O singură excepție există: amenzile au fost sporite, și aceasta nu ca dovadă de originalitate, ci pentru că, între timp, de când s-a început elaborarea proiectului care a fost respins și până în momentul în care s-a început elaborarea acestei propuneri legislative, există un fenomen care nu ține de legislație - inflația. Și atunci, era normal ca acele amenzi să fie majorate. Alte deosebiri nu există, decât cele care au fost adoptate în comisie, dar despre asta nu am discutat.

Și acum, este evident că suntem în prezența aceluiași text, și atunci, fiind vorba de prezentarea, a treia oară, a aceluiași text care fusese respins anterior de două ori, a treia oară Camera nu-l mai poate lua în discuție și trebuie să încheiem discuția astăzi. De aceea, trebuie să fie primit acest fine de neprimire.

Acum, ridic o problemă de regulament. S-a invocat art. 95 din Regulamentul Camerei. Pentru că nu toată lumea are regulamentul la sine (nici eu nu-l aveam și l-am luat cu împrumut pe al domnului președinte Marțian Dan), îi dau citire. Art. 95: "Dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului sau a a propunerii legislative, după încheierea dezbaterii generale, președintele cere Camerei să se pronunțe prin vot".

Doamnelor și domnilor,

Textul acesta reglementează o situație cu totul diferită decât cea cu care suntem noi confruntați astăzi. Situația pe care o reglementează este stabilită prin ipoteza din propoziția subordonată, și anume, care este situația? "Dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului sau a inițiativei legislative". Este evident că nu suntem în această situație, prin urmare, art. 95 nu are ce căuta în discuția noastră.

Noi suntem într-o altă situație, cu totul diferită, o situație cu care Parlamentul țării nu s-a confruntat încă niciodată, situație care derivă din art. 75 al Constituției. Că ni se prezintă pentru a treia oară un text care fusese respins anterior de două ori! Ei bine, această situație nu a fost avută în vedere de autorii Regulamentului Camerei Deputaților și nu există text în regulament care să o reglementeze, va trebui, așadar, noi să stabilim acum ce este de făcut.

S-a spus aici de către domnii care au susținut opinia contrară că noi, Camera Deputaților, nu putem hotărî prin vot cu privire la finele de neprimire pe care eu l-am propus, că numai Curtea Constituțională ar avea competența de a stabili dacă legea este sau nu constituțională. Nici nu mă gândesc să contest acest drept al Curții Constituționale, acest drept există și nu face obiectul unei controverse între dumneavoastră și mine. Așa este!

Dar această reglementare se referă la o situație cu totul diferită de cea în care ne aflăm astăzi, ea se referă la situația în care o lege a fost deja votată și ar fi în situația de a fi trimisă la Președintele României spre promulgare, însă noi nu suntem în această situație, noi suntem înaintea dezbaterii! Și atunci, problema asupra căreia trebuie să hotărâm noi astăzi este dacă în împrejurarea în care ni se prezintă a treia oară același text de lege mai putem să-l luăm noi astăzi în dezbatere sau nu? Eu spun că nu, alții spun că da... Ei bine, acest lucru trebuie hotărât prin vot, deci trebuie hotărât prin vot dacă este constituțional sau nu să se ia în dezbatere. O să spuneți când veți vota. De aceea, eu spun că acest lucru trebuie supus votului, și Camera, cu majoritate, să voteze.

Că, după aceea, dacă legea va fi admisă și în termenul de 5 zile va fi atacată la Curtea Constituțională, aceasta va putea și va trebui să se pronunțe cu privire la caracterul constituțional al acestui text, aceasta este altă problemă Dar eu spun că în afară de acea contestare la Curtea Constituțională astăzi noi trebuie să hotărâm dacă putem să începem sau nu dezbaterea.

Prin urmare, art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaților nu are a face cu situația pe care am invocat-o, aceasta nu este reglementată de nici un text al regulamentului, pentru simplul motiv că nimeni nu s-a gândit să facă un text în Camera Deputaților care să reglementeze procedural norma de drept constituțional din art. 75 al Constituției.

Domnul Marțian Dan:

Domnul președinte al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, Aurel Știrbu.

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

În prezentarea pe care am făcut-o raportului, am spus foarte pe scurt acest aspect care s-a întâmplat și în comisie. Comisia dezbătând, v-am informat, a ajuns la concluzia că nu suntem în prezența reglementării art. 75 din Constituție și, ca urmare, am trecut la dezbateri și am prezentat raportul. Deci, s-a respins excepția prezentată de colegul Dobrescu și în comisie.

Aș vrea să fie clar și pentru colegii deputați din partidul domnului deputat, pentru că am impresia că modul în care se face pledoaria aici naște niște confuzii și ar fi păcat să nu votăm în deplină cunoștință de cauză. Art. 75 din Constituție este clar, un proiect de lege sau o propunere legislativă respins a doua oară este respins definitiv. Am avut un proiect de lege adoptat de Senat privind modificarea Codului Penal, Codului de Procedură și Legii nr. 36, a fost respins! Cu alți autori, a apărut o inițiativă legislativă - alta! - și cu o singură problemă, modificarea Codului Penal. Putem vorbi de același proiect de lege? Pentru nimic în lume, domnilor colegi!

A, că s-a prezentat aici problema că în conținut sunt același aspecte, domnilor colegi, Constituția nu vorbește de conținut, nu înseamnă că o problemă respinsă a doua oară printr-un proiect de lege nu mai poate fi reglementată în vecii vecilor în Parlamentul României!, că este același conținut.

Păi, domnilor colegi, la furt, la crimă, la viol, la tâlhărie nu ai cum să le spui, așa se găsesc în Codul Penal! Sigur, reglementate într-un anumit mod, cum au gândit inițiatorii, cum a adoptat Senatul și cum sunt aduse de către noi.

Ce aș mai vrea să precizez? Se fac niște afirmații care, efectiv, jignesc, și pe inițiator, și pe membrii Comisiei juridice! Că aceasta este "o șmecherie"..., nu am făcut nici o șmecherie, domnilor colegi, am lucrat în comisie, am dezbătut cu reprezentanții celor trei organisme, care ne-au ajutat enorm de mult, cu presa lângă noi, fără nici o șmecherie! Că "e cel mai dur Cod Penal", că "facem stat polițienesc"... Cum să fie cel mai dur Cod Penal, ce, avem pedeapsa cu moartea, cum e în unele țări? S-a făcut mare problemă la infracțiunea de viol la minori sub 14 ani, de ce ridicăm pedeapsa? Păi, ce s-a întâmplat în Japonia cu americanii, unde este pedeapsa 15 ani? La noi nici 7 nu s-a vrut să se admită! Sumtem "cel mai dur stat polițienesc"?

Adică, mi se pare că pentru aceste epitete care ni s-au adus ar trebui să-și ceară colegii respectivi scuze, pentru că nu le merităm.

Acum, mi-am pus întrebarea -vă rog să mă iertați, cu aceasta termin- și în cadrul comisiei, când s-a ridicat această problemă, mi-o pun și acum și rog să audă și colegii de la presă: Ce se urmărește prin menținerea în continuare a Codului Penal ceaușist, cui îi convine? Convine unei bresle de avocați care își apără interesele, pentru că se dă pedeapsă de 3 ani, după 1 an iese afară, cum iese, cum face infracțiunea! Și eu sunt avocat, dar nu pot subscrie la o asemenea gândire, la o asemenea concepție! Cui convine să menținem acel cod, cui convine ca în România să existe crimă la drumul mare în școli, în teatre, în stradă? Cui convine ca în România să existe trafic de arme, de stupefiante și asemenea infracțiuni pe care nu le incriminăm, pentru că nu se regăsesc în Codul Penal? Cui convin noile infracțiuni care au apărut în domeniul petrolier și altele? Vreți să rămână haos în țară? Cui convine? Sunt convins că la nici un deputat din PNȚCD nu îi convine așa ceva, că sunt oameni cinstiți și corecți și vor să fie ordine în țară!

Voci din sală:

Așa este!

Domnul Aurel Știrbu:

Să ne punem această întrebare: cui convine și de ce se face atâta pledoarie ca să menținem Codul Penal al lui Ceaușescu? Hai să-l modificăm, aducem îmbunătățiri, îl completăm, comisia a făcut ce a putut, facem și în plen, dar să nu menținem cu orice preț acel cod și apoi îi acuzăm de trecut pe alții...

Vă mulțumesc..

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Aici s-a discutat o problemă, dacă are legitimitate constituțională dezbaterea acestei propuneri legislative elaborate de doi colegi de ai noștri din Senat sau nu. Și în legătură cu aceasta, evident că domnul deputat Răsvan Dobrescu a pus în fața noastră clauza nonprimirii spre dezbatere a acestui proiect de lege, considerând că el se încadrează sub acele interdicții pe care le conține art. 75 din Constituție. Dânsul a spus că această clauză pe care a invocat-o nu există și că va trebui să ne gândim, în regulamentul nostru, dacă nu este cazul (dânsul pledând însă pentru) să introducem o asemenea reglementare.

Eu cred că, procedural vorbind, lucrurile sunt puțin diferite, și anume, noi cred că trebuie să pornim de la Constituție și de la competențele și practicile parlamentare pe care le-am statuat și care nu aș zice că sunt absolut originale, se exprimă din parlamentarism, cu achizițiile și caracteristicile lui astăzi, cel puțin în Europa, ca să nu ne referim la alte zone.

Ce ne spune Constituția? Constituția ne spune că în România au dreptul la inițiativă legislativă câțiva subiecți. Au dreptul la inițiativă legislativă deputații și senatorii, are dreptul la inițiativă legislativă Guvernul și au dreptul la inițiativă legislativă cetățenii, în anumite condiții, fixate de Constituție, care să dea o anumită garanție că rodul acelei inițiative legislative pornește de la o problemă care are o semnificație mai largă și este susținută de către cetățeni dintr-un număr de județe ale țării, în așa fel încât ea să nu fie una strict particularistă. Odată fixând Constituția aceste chestiuni și putând veni pe cele trei căi inițiativele legislative, evident că fie Camera Deputaților, fie Senatul, primind, prin Birourile permanente, aceste ințiative, nu se instituie imediat într-un for de cenzură, dacă respectivele inițiative sun legitime sau nu, sunt conforme cu Constituția sau nu, sunt acceptabile sau de respins imediat, ele intră într-o procedură parlamentară. Se anunță în plenul Camerei, se face o propunere de către Biroul Permanent cărei comisii pentru analiză în fond să îi fie trimisă respectiva inițiativă. Între timp, având și prevederea constituțională referitoare la Consiliul Legislativ, se cere și punctul de vedere al Consiliului Legislativ. Consiliul Legislativ se pronunță asupra esenței semnificației naturii propunerii respective, inclusiv dacă sunt elemente constitutive conforme cu Constituția sau nu, și evident că transmite acest punct de vedere și urmează procedura de analiză în comisia care a fost sesizată în fond. Comisia sesizată în fond cristealizează un anumit punct de vedere. Punctele de vedere ale comisiei pot să fie, în esență două:

1. acceptarea propunerii legislative, a inițiativei legislative cu eventualele sugestii de amendare, de completare, de modificare a soluțiilor etc (nu insist, lucrurile sunt cunoscute de către noi toți);

2. comisia sesizată în fond poate propune respingerea inițiativei legislative.

În aceste împrejurări, chiar dacă figurează în raportul comisiei o asemenea propunere, ea nu devine în mod automat și operațională. Se dezbate în plen în cadrul dezbaterilor generale. Cu acest prilej inițiatorii își pot prezenta rațiunile, considerentele, motivațiile care s-au aflat la baza propunerii respective. Se ascultă punctul de vedere al comisiei, se ascultă opiniile grupurilor parlamentare. Este foarte posibil ca, în urma acestor discuții, comisia să vină cu propunerea de respingere pe care o conține raportul, să o argumenteze aici în plen, după cum este foarte posibil ca inițiatorul să stăruie în propunerea lui să argumenteze, să prezinte elemente de susținere etc. În urma acestor dezbateri, Camera Deputaților trebuie să ia o decizie și acest lucru este reglementat în art.95, pe care l-a citit, în fața noastră a tuturor, colegul nostru domnul deputat Răsvan Dobrescu.

Prin urmare, există niște proceduri foarte clar statuate în legătură cu etapele, filiera pe care o parcurge o propunere legislativă, o inițiativă legislativă înainte de a fi dezbătută în plenul Camerei. Deci, instanța care s-ar putea erija într-un for de respingere este într-un prim moment comisia sesizată în fond. Comisia sesizată în fond vine cu acest punct de vedere în fața Camerei. Camera poate să îl insușească sau nu. Și atunci apare cea de a doua instanță, dacă se admite sau nu ideea respingerii. Aceasta este plenul Camerei Deputaților sau plenul Senatului. În funcție de aceste lucruri se derulează procedura în continuare sau, dimpotrivă, se oprește aici.

Noi, deci, domnule Dobrescu, nu avem această clauză, după părerea mea, a nonacceptării spre dezbatere și nici nu există, după părerea mea, temeiuri ca ea să fie codificată într-un regulament și, în aceste împrejurări, nu este cazul ca eu acum să supun la vot propunerea dumneavoastră deoarece comisia nu a făcut o asemenea propunere. Ba mai mult, dacă vă uitați la pag.22 din raportul care a fost elaborat de către comisie, acolo ni se atrage atenția asupra faptului că problema ridicată de colegul nostru, domnul deputat Răsvan Dobrescu, a fost pusă acolo, a fost examinată, s-a dat un vot prin care a fost respinsă. Nu a fost acceptată. În virtutea acestui lucru, comisia a venit cu raportul, recomandând punerea în dezbatere și examinarea proiectului de lege privind modificarea Codului Penal.

În aceste împrejurări, noi nu mai avem nici un fel de legitimitate ca pe baza propunerii unui coleg să ne pronunțăm dacă dezbatem sau nu. Acestea sunt lucrurile care țin de dimensiunea procedurală a activității noastre și de anumite prescripții constituționale și regulamentare.

A doua problemă în privința căreia eu, în calitate de conducător de ședință, evident că nu este cazul să mă implic pentru că aș risca să mă cufund într-o problemă care iese din atribuțiile persoanei care conduce, și anume dacă inițiativa legislativă actuală este absolut identică cu cea care a fost respinsă în două rânduri.

Aici s-au prezentat câteva lucruri :

1. aria de cuprindere a acestei inițiative este diferită. Înainte a fost un proiect de lege privind modificarea Codului Penal și a Codului de Procedură, ambele materii fiind topite într-un singur proiect de lege. Aici ne găsim în prezența unei inițiative legislative care se referă numai la unificarea și completarea Codului Penal ;

2. s-au ridicat în dezbateri și în explicațiile date câteva lucruri că în ceea ce privește gradarea unor sancțiuni, dumneavoastră v-ați referit mai ales la amenzi, există de asemenea deosebiri. Și eu cred că sunt și altele.

În aceste împrejurări deci, constatând faptul că raportul comisiei sesizate în fond propune dezbaterea proiectului de lege și luând în considerare reglementările din art.95, noi urmează să dezbatem proiectul de lege, propunerea legislativă, proiectul de lege deci referitor la modificarea și completarea Codului de Procedură Penală.

Evident, dacă domnul Dobrescu și colegi de-ai domniei sale vor considera că ceea ce facem noi aici este în disonanță cu prevederile constituționale și constituțional vorbind nu are legitimitate dezbaterea și adoptarea acestui proiect de lege, desigur că se va putea ataca problema la Curtea Constituțională. Așa că la capătul acestor dezbateri generale nu avem altceva de făcut decât să trecem la examinarea concretă a proiectului de lege.

Eu vă propun să facem o pauză de 20 de minute, după care ne vom reuni pentru dezbaterea acestor chestiuni.

- pauză -

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti vineri, 22 octombrie 2021, 6:09
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro