Costache Mircea
Costache Mircea
Ședința Camerei Deputaților din 2 martie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.22/09-03-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
27-05-2020
20-05-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 02-03-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 2 martie 2004

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.15 Costache Mircea - intervenție pe tema "Cineva trebuie să se simtă vinovat pentru toate bucuriile noastre ucise";

 

Domnul Corneliu Ciontu:

  ................................................

Dau cuvântul domnului Mircea Costache. Va urma domnul Nicolae Leonăchescu.

Domnul Costache Mircea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Cineva trebuie să se simtă vinovat.

Se pare că nu mai avem chef de viață și că ne-a pierit gustul victoriei. Ni s-au diminuat dramatic coeziunea și sentimentul mândriei naționale, animat în răstimpuri de reușitele sportivilor care performau sub tricolor. În ultima vreme însă, nici atleții, nici fotbaliștii nu mai reușesc să reaprindă încrederea și bucuria colectivă. De guvernanți ce să mai zicem? victoriile lor pe tărâmul chiverniselii proprii au întunecat atât de mult orizontul de așteptare al cetățenilor încât societatea românească paralizată de corupție, sărăcie și mizerie nu mai reacționează la nimic. Dacă țipă careva de pe afară, deranjat cine știe cum și de ce de adopțiile internaționale sau de alte inginerii mafiote autohtone, se mai face ceva agitație ca la noi, 3 zile, în jurul vreunui subiect.

În lipsa unor impulsuri din afară, pot puternicii noștri, care pot orice, fără să-i oprească nimeni, să-i facă pe micuții traficați la negru hamburgeri, că tot nu reacționează nimeni, nici societatea civilă, nici societatea militară, nici cea interlopă că doar ei îi merge bine. Am asistat cu 2 ani în urmă, după anunțarea la Praga a aprobării cererii României de aderare la NATO, la mimarea imbecilă a bucuriei colective de un ridicol fabulos și de un tragism scelerat.

Copiii și adolescenți ca niște flori erau puși să cânte și să danseze și să zburde prin piețele marilor orașe, chipurile de bucurie că a intrat țara lor într-un bloc militar. Bieții copii, nu era vina lor, dar autoritățile, conducerile școlilor ar fi trebuit să știe dacă erau sănătoși la cap că așa ceva nu se serbează de către îngerii neprihăniți care au alte visuri decât înzestrarea armatei cu bombardiere rachete și tehnică de distrugere. Doar o societate normală reacționează normal, ceea ce nu este și cazul nostru.

Pe 26 februarie a.c. am asistat sub cupola Parlamentului la cea mai anostă manifestare din cei 14 ani apocaliptici. Atunci, Camerele reunite au aprobat proiectul Legii pentru aderarea țării noastre la Alianța Nord - Atlantică într-o atmosferă de plictis general, de sporovăială și dezinteres acru care spune totul despre starea în care a fost adusă nu numai populația, ci și eterogena noastră clasă politică, reprezentanții aleși ai poporului.

În timpul discursurilor pe care nu le asculta nimeni, cei prezenți se întrețineau doi câte doi, în tete a tete-uri șoptite, însoțite de gesturi lascive ori de căscături lacrimogene. Vorbea președintele cu premierul, ministrul transporturilor maxi-taxi și al construcțiilor de vile ANL cu ministrul gazoductelor și rafinăriilor falimentare datoare cu sutele de milioane de dolari la buget, ministrul controlului cu cel al administrației, ministrul agriculturii cu cel al învățământului, ministrul apărării cu cel de externe, ministrul de finanțe cu cel de interne, asta la prezidiu, în sală, așișderea, doi câte doi membrii Parlamentului, colegii noștri schimbau impresii, gesticulau. Ce erau să facă dacă subiectul nu mai interesează pe nimeni? Ce să mai zică bieții noștri concetățeni, când lor, aderarea la NATO și la Uniunea Europeană nu le țin de foame, ba mai mult, o accentuează.

Aceste victorii a la Pirus, realizate cu atâtea victime colaterale, cu atâtea pierderi și distrugeri, și-au pierdut semnificația. Chiar așa, domnilor stimați și atât de iubiți, care v-ați sacrificat pentru binele patriei în acești 14 ani, nu puteam noi intra în NATO și cu industrie, cu agricultură, cu o economie funcțională? Nu puteam fi membrii ai Alianței Altantice fără mafii, fără hoți, fără corupție? Nu ne primeau ei fără șomeri, cu mai puțin săraci, fără homeless, fără haita analfabeților cu jeep-uri și cu palate cu turnulețe orientale? Nu ne primeau fără tagma jefuitorilor cu conturi fabuloase, fără hoție fără margini care a secătuit vlaga națiunii, ce valoare mai au aderarea la NATO, la Uniunea Europeană pentru un popor îngenuncheat de corupție, de mizerie și de sărăcie, din care peste 30% suferă azi de depresie psihică din lipsa coeficientului de siguranță socială. În felul acesta, puteți să vă amăgiți că slujiți binele public românesc cât poftiți, puteți să începeți de pe acum negocierile pentru aderarea la Sahara, că starea de spirit a populației și starea economiei arată că pentru acea zonă am fost pregătiți cu asiduitate în toți acești ani. Ați mințit și ați furat atât încât pe dezmoșteniții sorții nu-i mai impresionează nici dacă le promiteți integrarea în Eden, în grădina Raiului postum.

Sondaje cretine de ultimă oră arată însă că vreo 149% din cetățeni dorm cu poza domnului Geoană sub pernă, visând râuri de lapte dulce pe vale și de unt pâraie, țărmuri de mămăligă moală, de pogăci și de pite și mălaie ca în raiul eroilor lui Budai Deleanu, vis care li se va împlini în curând conform instruirii de la Sinaia, unde guleraților li s-a cerut să meargă cu sacoșa cu bunătăți din ușă în ușă, fără limuzine, ci cu NOVA de la Parlamentul săracilor. Totuși, vorba poetului Florea Miu: cineva trebuie să se simtă vinovat pentru toate bucuriile noastre ucise. (Aplauze.)

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 1 iunie 2020, 18:09
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro