Plen
Ședința Camerei Deputaților din 10 septembrie 1996
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1996 > 10-09-1996 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 10 septembrie 1996

6. Dezbateri: proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Codului penal (art.201-264)  

Domnul Dan Marțian:

................................................

Doamnelor și domnilor deputați, continuăm dezbaterea propunerii legislative privind Codul penal, modificarea și amendarea lui și trecem la pct.82, marcat cu cifră arabă în propunerea legislativă.

Vă rog să ascultați un anunț pe care îl are de făcut domnul deputat Mircea Ciumara în calitatea lui de președinte al Comisiei pentru administrația publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic.

Aveți cuvântul.

Domnul Mircea Ciumara:

Membrii Comisiei administrație publică, joi la ora 10,00 ne întrunim într-o sală aici pentru acea lege a fondurilor BTT-ului.

Vă rog să aveți proiectul de lege la dumneavoastră.

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor, vă rog foarte mult să onorați cu prezența dumneavoastră continuarea dezbaterii pe marginea propunerii legislative privind modificarea Codului penal.

Trecem la pct.82. Se referă la alin.1 și 2 din cuprinsul art.201 din Cod. Dacă în legătură cu aceste modificări care au întrunit adeziunea comisiei, dorește cineva să ia cuvântul ? Nu sunt doritori.

Vă supun votului atunci textul de la pct.82 în redactarea din varianta Senatului.

Cine este, vă rog pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

A fost aprobat.

Domnul Ion Predescu:

Domnule președinte,

Cu rugămintea de a corecta, ca o eroare materială alin.2, dispozițiile art.200, alin.3-6, nu 2-5.

Domnul Marțian Dan:

3-6 deci, nu 2-5 cum figurează în textul care ne-a fost difuzat. El este legat și de anumite modificari pe care le-am introdus noi în configurarea art. 200.

Vă supun votului această propunere de modificare a alin.2 deci trimiterea se va face la alin.3-6 nu la 2-5, cum figurează în varianta Senatului.

Cine este pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

A fost aprobată cu unanimitate de voturi această modificare.

Trecem la pct.83 din varianta Senatului. Privește art.205. În privința lui comisia a făcut unele sugestii și am să vă rog să vă uitați în raportul comisiei unde sunt propuneri referitoare la alin.1 din cuprinsul art.205. De asemenea, avem propunerea ca alin.3, introdus de către Senat, să fie eliminat. Aceasta este opinia comisiei. Dar aceasta se referă la punctul următor 84 din propunerea legislativă.

Revenind la pct.83, dacă dorește cineva să ia cuvântul în legătură cu alin.1 al art.205, așa cum propune să fie amendat în două pasaje textul de către Comisia juridică de disciplină și imunități ?

Domnul senator Ion Predescu are cuvântul în calitate de inițiator.

Domnul Ion Predescu:

Domnule președinte,

Cunosc din dezbaterea precedentă a acestor texte, poziția Camerei Deputaților.

De principiu, legislația internă este legislație de autoritate, legislația națională. Aceasta nu înseamnă că unele texte, chiar și de autoritate devenind, nu pot fi negociate, adică nu pot fi rezultatul unei înțelegeri între reprezentanții în Parlament ai organizațiilor politice.

După cum de asemenea este cunoscut, legislația internațională este legislație negociată, iar nu de autoritate. Am discutat problematica art.205 și 206 și pe cale de consecință a soluției la acestea și la 238, cu membrii Comisiei juridice, cu colegi reprezentând grupuri parlamentare, fac declarația în numele celor doi inițiatori, a mea și a domnului senator Valer Suian că suntem de acord cu aceste propuneri formulate de Comisia juridică a Camerei Deputaților. Această declarație o fac în ideea de a simplifica dezbaterile. Cu alte cuvinte, nu de a le simplifica, ci de a le aduce la atât cât este necesar pentru lămurirea unor implicații care mai sunt de elucidat prealabil adoptării textelor.

Cunoașteți desigur și dumneavoastră considerentele pe care noi le-am avut în vedere atunci când am distins între forma simplă și forma calificată a fiecăreia dintre infracțiunile prevăzute în art.205, 206. Nu înseamnă că abandonăm, din punct de vedere juridic al științei dreptului, demarcația dintre forma simplă și cea calificată a infracțiunii și acceptăm, trecând cu vederea această abatere în structura Codului penal pentru aceste două texte, de a nu urma regula generală a științei dreptului și mai ales a tehnicii și metodologiei legislative.

Considerând însă că prioritate are ideea fundamentală de a promova acest proiect de modificare și completare a Codului penal am înțeles să achiesăm la punctul de vedere al comisiei care știu că este și punctul de vedere al Camerei Deputaților.

Cred că precizarea făcută de mine este de natură să ușureze dezbaterile și mai ales adoptarea acestor texte.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu, domnule senator.

Dacă în legătură cu pct.83 din propunerea legislativă și pe marginea soluției pe care o propune varianta pe care o conține raportul comisiei, dorește cineva să ia cuvântul ? Nu sunt doritori.

Vă supun votului, atunci, propunerea înaintată prin raportul comisiei la care au aderat și cei doi inițiatori.

Cine este,vă rog, pentru adoptare ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? O abținere.

Cu majoritate de voturi a fost aprobată și poziția 83 din propunerea legislativă.

Trecem la pct.84 din propunerea legislativă. Se referă tot la art.205. Și anume, în varianta Senatului s-a adoptat introducerea unui alineat nou, al treilea, după alin. 2. Comisia noastră, însă, așa după cum puteți vedea din raportul ce ne-a fost distribuit, propune eliminarea acestui alineat.

Dacă în legătură cu această chestiune dorește cineva să ia cuvântul ? Nu sunt doritori.

Initiatorul, dacă are ceva să ne spună.

Domnul Ion Predescu (din loja inițiatorului):

Am spus înainte.

Domnul Marțian Dan:

E clar.

Supun votului dumneavoastră propunerea Comisiei juridice de disciplină și imunități de eliminare a alin.3, introdus de către Senat.

Cine este,vă rog, pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi s-a aprobat propunerea de eliminaare a alin.3 din varianta aprobată de către Senat.

Trecem la următorul punct, 85, din propunerea legislativă. Privește art.206, alin. 1.

Aveți textul din varianta Senatului și textul propus de către comisie, care introduce o anumită modificare în partea de început.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul în legătură cu textul art.206, alin.1. Nu sunt doritori.

Inițiatorul agreează propunerea făcută de către comisie ?

Domnul Ion Predescu (din loja inițiatorului) :

Da.

Domnul Marțian Dan:

Nefiind doritori să ia cuvântul pe marginea acestui alin.1 din cuprinsul art. 206, vi-l supun votului.

Cine este pentru adoptare ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat și pct.85 din propunerea legislativă.

Trecem la pct.86. El se referă tot la art.206 și constă în introducerea unui alineat nou pentru care s-a pronunțat Senatul în varianta adoptată, dar în privința căruia Comisia juridică de disciplină și imunități a Camerei a propus eliminare.

Dacă în legătură cu această propunere a Comisiei, dorește cineva să ia cuvântul? Nu sunt doritori.

Inițiatorii dacă au de făcut... ?

Domnul Ion Predescu (din loja inițiatorului) :

De acord.

Domnul Marțian Dan:

De acord cu propunerea de eliminare, da ?

Supun votului dumneavoastră propunerea de eliminare a textului care figurează la pct.86 din varianta Senatului.

Cine este,vă rog, pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobată și propunerea comisiei de eliminare a alin.2 a art.206 ?

Următorul punct 87. Se propune Titlul III din Cartea specială care va fi denumit "Infracțiuni contra patrimoniului". Dacă în legătură cu acest titlu sunt observații ? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră pct.87 din varianta Senatului.

Cine este,vă rog, pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

A fost aprobat cu unanimitatea sufragiului exprimat.

Pct.88. Se referă la art.208, mai exact alin.1 din cuprinsul lui, iar textul propus pentru acest alineat îl avem cu toții în varianta venită de la Senat.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul în legătură cu acest alineat al art.208 ? Nu.

Supun votului dumneavoastră textul care figurează la pct.88 în varianta de la Senat.

Cine este,vă rog, pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat și pct.88.

Trecem la pct.89. El se referă la conținutul art.209. Este un text ceva mai extins.

Dacă în legătură cu acest art.209 dorește cineva să ia cuvântul ?

Domnul Marțian Dan:

Vă rog.

Aveți cuvântul, domnule senator Predescu.

Domnul Ion Preddescu:

Domnule președinte,

La art.209 alin.1 litera "d) asupra unei persoane" comisia a zis în Cameră"incapabile de a-și exprima voința sau de a se apăra". Textul consacrat în această privință de mult și în toate legislațiile este "în imposibilitate de a se apăra". Termenul de imposibilitate este mai cuprinzător decât incapabile. Incapabile se referă doar la capacitatea persoanei, imposibilitatea se referă și la gama de acte și fapte fizice care pun persoana în imposibilitate de a se apăra. Deci, este mai cuprinzător și mai corespunzător situațiilor în care o persoană se poate afla nu numai din punctul de vedere al capacității, ci și din punctul de vedere al stării în care se afla în momentul săvârșirii asupra sa a infracțiunii de furt.

Vă rog deci să fiți de acord să se renunțe la înlocuirea textului "în imposibilitate de a se apăra" cu textul de "incapabile". Să rămână deci, "în imposibilitate de a se apăra".

Domnul Marțian Dan:

Litera "d" ?

Domnul Ion Predescu:

Da, alin. 1.

Domnul Marțian Dan:

"Asupra unei persoane în imposibilitate de a-și exprima voința sau de a se apăra".

Dacă din punctul de vedere al comisiei este agreată această propunere ? De acord, da ?

Dacă sunt alte observații în legătură cu 209, inclusiv cu această propunere ? Nu sunt.

Prima dată am să vă rog să vă pronunțați asupra propunerii de a modifica redactarea la litera "d" în sensul că textul va suna : "Asupra unei persoane , suprimăm "incapabile" și înlocuim cu sintagma "în imposibilitate de a-și exprima voința sau de a se apăra".

Comisia:

"... aflată"

Domnul Marțian Dan:

Nu," asupra unei persoane în imposibilitate"

Comisia:

.."aflată"

Domnul Marțian Dan:

Bun. O sintagmă mai lungă puțin, deci. "Asupra unei persoane aflată în imposibilitate de aa-și exprima voința sau de a se apăra".

Inițiatorul este de acord ?

Domnul Ion Predescu (din loja inițiatorului) :

Nu schimbă sensul.

Domnul Marțian Dan:

Supun votului această propunere de amendare la litera "d)".

Cine este,vă rog, pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat acest amendament la litera "d)" și vă supun acum în întregime textul art.209.

Cine este pentru adoptarea lui ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost adoptat textul art.209.

Trecem la pct.90 din varianta Senatului. El se refera la art. 211. Aveți textul propus pe aliniate a acestui articol. Comisia nu a avut în privința lui nici un fel de sugestii sau obiecții.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul în legătură cu textul art.211 ? Nu sunt doritori.

Vi-l supun atunci votului, în redactarea ce figurează și în varianta Senatului.

Cine este,vă rog, pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat și textul art.211.

Pct.91 din propunerea legislativă. Se referă la art.212 alin.1 și 3 care au fost supuse unor modificări.

Dacă în legătură cu aceste alineate ale art.212 dorește cineva să ia cuvântul ? Nu sunt.

Vă supun votului atunci textul de la pct.91 din varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat textul de la pct.91 din varianta Senatului.

Pct.92 se referă la art.213. Dacă sunt observații în legătură cu acest punct ? Nu sunt.

Vă supun votului atunci textul de la pct.92 din varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Dacă se abține cineva ? Nu sunt abțineri.

A fost adoptat textul de la pct.92.

Trecem la următorul pct, 93 și se referă la art.214.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul în legătură cu acest articol ? Nu sunt doritori.

Vă supun votului atunci redactarea acestui articol din varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Dacă se abține cineva ?Nu sunt abțineri.

Cu unanimitate de voturi a fost adoptat textul art.214.

Trecem la pct.94 din varianta Senatului. Acest punct se referă la art.215 și vă consult, și acesta este un articol întins ca redactare, structurat în mai multe alineate, dacă dorește cineva să ia cuvântul pe marginea lui ? Nu sunt doritori.

Vă supun votului atunci textul art. 215 în varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Dacă se abtine cineva ? Nu sunt abțineri.

Cu unanimitate de voturi a fost adoptat textul art. 215.

Trecem la pct.95. Acesta se referă la introducerea după art.215 a unui art.2151, iar în ceea ce privește textul acestui articol, el figurează în varianta însușită de către Senat.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul în legătură cu textul propus pentru art.2151. Nu sunt doritori.

Vă supun votului atunci textul de la pct.95 din varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat și textul acestui art.2151.

Pct.96 din varianta Senatului se referă la art.217 și vă consult dacă dorește cineva din domniile voastre să ia cuvântul pe marginea acestui articol ? Nu sunt doritori.

Atunci , vă supun votului textul art.217, în redactarea ce figurează în varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? O abținere.

Cu majoritate de voturi a fost adoptat și textul art.217.

Pct.97 din propunerea legislativă se referă la art.218, mai exact alin.1 al acestui articol.

Dacă în legătură cu textul propus pentru alin.1 dorește cineva să ia cuvântul ? Nu sunt doritori.

Atunci, vă supun votului textul alin.1 al art.218, așa cum figurează el în varianta Senatului.

Cine este,vă rog, pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat textul alin.1 al art.218.

Pct.98 din propunerea legislativă se referă la redactarea și conținutul art.219. Dacă în legătură cu acest text dorește cineva să ia cuvântul ? Nu sunt doritori.

Vă supun votului atunci textul art.219 din varianta aprobată de Senat și cu care comisia a fost de acord.

Cine este, vă rog, pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

Cu unanimitatea votului exprimat în Cameră a fost adoptat și textul art.219.

Trecem la pct.99 din propunerea legislativă. Acest punct se referă la art.220 și dacă în legătură cu el dorește cineva să ia cuvântul pentru a formula anumite probleme, a ridica anumite probleme în plus de cele pe care le avem în raportul comisiei.

Domnul deputat Vasile Lupu.

Aveți cuvântul.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Varianta însușită de Comisia juridică a Camerei Deputaților a pornit chiar de la mine. Am văzut la incriminarea furtului o pedeapsă de până la 12 ani . Furtul este luarea unui bun mobil din posesia altuia, bineînțeles împotriva voinței detentorului. Sigur că este o faptă gravă, dar eu cred că cel puțin la fel de gravă este ocuparea unui bun imobil, teren, casă de locuit și noi ne confruntăm astăzi cu o frecvență uluitoare a tulburărilor de posesie. Instanțele de judecată sunt copleșite cu cauze judiciare având ca obiect tulburarea de posesie. De aceea, cred că în noua viziune asupra proprietății private, în spiritul Constituției noastre, care prevede expres protecția proprietății, vine și acest text însușit de Comisia juridică, discutat în grupurile parlamentare din Camerei Deputaților și deopotrivă agreat.

Este o propunere pe care am lansat-o în cadrul Comisiei juridice în numele meu, mai întâi, dar și în numele grupului parlamentar PNTCD+PER, după consultările ulterioare.

De aceea, rog inițiatorii și vă rog pe dumneavoastră să înțelegeți necesitatea acută a acestui text penal care nu exagerează deloc punitatea în această materie, fie și comparând-o cu celelalte pedepse stabilite până acum în Codul penal și în special cu furtul.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc.

Eu înțeleg, deci, domnule deputat că dumneavoastră susțineți soluția comisiei, da ?

Domnul Vasile Lupu (din sală):

Da.

Domnul Marțian Dan:

Cu modificările în ceea ce privește cuantumul diferitelor pedepse la alin.1, alin.2 și alin.3, da ?

Dacă mai dorește cineva în afară de domnul senator Predescu ?

Domnule deputat Petru Tănasie, vă rog să poftiți la tribună.

Domnul Petru Tănasie:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Sigur, ceea ce sublinia domnul Lupu Vasile cu privire la nevoia de protecție a proprietății nu am să combat. Într-adevăr, prin mai multe mijloace legale proprietatea trebuie ocrotită, dar în construcția normelor din Codul penal și, cu deosebire în același capitol, când reglementăm modul în care legea penală ocrotește o anumită valoare socială, să spun, trebuie să manifestăm consecvență.

Iată, în articolul anterior, la 219, noi sancționam distrugerea și degradarea. Distrugerea ce consecințe are? Bunul aproape că dispare. Tot o deposedare este distrugerea bunului altuia, că de asta este vorba, și o sancționam cu o pedeapsă de la o lună la doi ani sau cu amendă.

Chiar și în alin. 2, spunem: "Cu aceeași pedeapsă sancționează distrugerea ori degradarea din culpă a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltă tensiune, a echipamentelor..." și așa mai departe, mergeam cu aceeași pedeapsă, repet, în intenția de a ocroti valoarea socială de care spuneați dumneavoastră, dar în construcția acestui text, deci, dacă am mers cu o pedeapsă la distrugere, cred că sancțiunea la alin. 1, de alin. 1 vorbim, este excesivă de la 6 luni la 5 ani. Și, eu cred că alin. 1 așa cum a fost formulat de către Senat răspunde imperativelor de care spuneam până acum și, sigur, să venim cu formele agravante, în limite care și acolo sunt discutabile, când este vorba de violență, de constrângere și așa mai departe.

Pentru că mi se pare mie în afara logicii atunci când bunul dispare prin distrugere să existe o protecție mai mică decât atunci când îl ocup abuziv și îmi pot redobândi sau exercita atributele de proprietar, înlăturând pe acel ocupant abuziv.

Trebuie să existe o anumită, știu eu, apreciere obiectivă a acestor pedepse. Repet, și eu sunt ca să fie pedepsită fapta, dar, în aceeași reglementare, când ocrotim aceleași valori, mi se pare mie că distanțele sunt prea mari. Motiv pentru care, la alin. 1 opinez a fi acceptată formularea Senatului.

Domnul Marțian Dan:

Bine. Deci, domnul Petre Tănase a precizat foarte bine. Dânsul propune ca alin. 1 să rămână, sub aspectul cuantumului pedepsei, soluția de la Senat, dânsul fiind de acord cu agravantele propuse a fi modificate de către comisie la alin. 2 și 3.

Poftiți. Domnul Vasile Lupu are cuvântul acum.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Distrugerea vizează și un bun mobil, care poate fi de o valoare mai mică sau mai mare, dar, pentru un infractor care ocupă 3-4 hectare de teren sau până la 10 cât îngăduie actuala lege și ia recolta de pe întreaga suprafață, a prevedea o pedeapsă la un maximum de 2 ani mi se pare ridicol. Pentru unul care fură o pâine, dacă o mai face și cu violență, am prevăzut asemenea pedepse. Noi trebuie să avem în vedere pericolul social, și, repet, instanțele de judecată sunt sufocate de plângeri, de tulburare de posesie în dreptul penal. Încă o dată fac apel la înțelegerea dumneavoastră că o pedeapsă de maximum 2 ani nu interesează pe nimeni. Nici organele de poliție nu se ostenesc să întreprindă o cercetare la o infracțiune cu o asemenea pedeapsă și, mai departe, până în instanța de judecată aceste fapte sunt tratate cu superficialitate.

Iată nevoia de o reglementare pe măsura pericolului social pe care sper că o veți înțelege.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

Domnul deputat George Stancov are acum cuvântul.

Domnul George Stancov:

Recunosc că am susținut într-o vreme, fiind mai optimist, am susținut modificările care se regăsesc astăzi în textul propus de comisie, dar am și dreptul să realizez că ne aflăm într-un adevărat fenomen al ocupării- în mintea celui care comite gestul- îndreptățite, pe modul discutabil în care noi am reglementat problema fondului funciar, pe modul în care oamenii au înțeles să respecte regulile fundamentale ale proprietății așa cum sunt ele definite în Constituție dar mai puțin lămurite în mase, ca să spun așa. N-avem încă acea așezare pe temelii sănătoase a respectului față de proprietate și iată că textul pe care îl propunea colegul se întoarce chiar împotriva interesului, pot să spun, chiar politic.

Să ne imaginăm drame - pe care de altfel le și trăim - să ni le amintim, când țăranii, considerându-se îndreptățiți să-și ocupe bucățica lor de pământ, fie la Cotnari, fie aiurea, se duc două sau mai multe persoane împreună, pentru că ei se simt o colectivitate ofensată printr-un act legislativ, fie el și de noi făcut, sau mai ales de către noi făcut, și acolo se confruntă cu autoritatea și cu textul legii de care vorbim astăzi.

Și ne uităm la agravante și vom vedea că ajungem că ei folosesc amenințarea, că folosesc violența și ceea ce li s-a întâmplat, poate, și la ‘907 le-o facem noi acum în democrație autentică. Adică, înfundăm pușcăriile, conform legii de astăzi, cu cei care încă nu-s așezați pe temelia proprietăților. Deci, v-aș ruga, întâi să ne vină mintea la cap, să înțelegem de ce avem Constituție, de ce trebuie să respectăm drepturile omului - și asta înseamnă și proprietatea - și apoi să venim cu represiunea asta care, chipurile, ocrotește pe țăranii care nu se înțeleg de la un ogor de 2 metri. Nu asta este problema. Problema este că trăim încă un fenomen al așezării proprietății în mintea românului și după aceea pe hotarele fizicii.

Deci, dacă noi vrem să operăm cu textul ăsta nu facem decât să lovim în victimele unui sistem care nu vrea să cedeze. Și iar facem crime cu inconștiența noastră. Deci, să lăsăm textul blând ca lumea să înțeleagă încet, cu rolul nostru de a-i mai și lămuri nu de-ai aiuri, de ce trebuie să respecte cu sfințenie hotarele, de ce nu trebuie să refuze părăsirea unui bun ocupat, în mintea lui, cu drept.

Sunt fenomene la nivel de București când se ocupă blocuri întregi și... nu plecăm de aici, nu plecăm...! Ce facem? Înfundăm pușcăriile, demonstrăm forța statului de drept. Se întoarce împotrivă democrației un asemenea stat de drept. Aproape că este discutabil ce stat de drept construim. Deci, să lăsăm aici, unde-i cea mai gingașă problemă a proprietății să lucreze timpul și mintea românului, că-s mai înțelepți ei decât noi.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Asta înseamnă textul Senatului la toate celelalte trei alineate.

Domnul George Stancov (din sală):

Care și așa este exagerat...

Domnul Marțian Dan:

Bun. Nu, am vrut să înțeleg exact felul în care se concretizează pe text intervenția dumneavoastră.

Vă rog.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Și la furt, unde pedeapsa maximă este de 12 ani, am avea același argument. Majoritatea fură din sărăcie, dintr-o sărăcie pentru care suntem și noi responsabili aici, în Parlamentul României. Acolo am sancționat. Aici este clar, cel care nu are acces la ogorul lui trebuie să priceapă cine nu i l-a dat, dar o ordine trebuie să punem. Și vă avertizez, ca aspect procedural: un asemenea text nu se va putea vota cu cei prezenți în sală, nedepășind numărul de 50 de oameni.

Mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Dacă noi facem eforturi să zgândărim în toate colțurile acestui edificiu, o să vi-i aducem, dar, vedeți că este destul de greu pentru că, mă rog, unii dintre colegii noștri sunt programati genetic, sau din alt punct de vedere, pentru o activitate de jumătate de oră pe zi. În fine, vom vedea noi.

Deci, ați ascultat diferite puncte de vedere. Mai dorește cineva? Domnul Dinu, înainte de a da cuvântul inițiatorilor și după aceea comisiei. Și domnul Grigorie dorește. Bun, o să vă dau și dumneavoastră cuvântul.

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați oaspeți,

Stimați colegi,

Vă rog să aveți bunătatea să apreciați opinia mea pentru alineatul ultim, care are exprimarea "...dacă imobilul se află în posesia unei persoane private", și acum urmează textul la care am să mă refer pe urmă "cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acțiunea penală se pune în mișcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate". Deci, deși discutăm în esență tulburarea de posesie, aici se adaugă "cu excepția cazului când acesta este în intregime sau în parte a statului" și ideea de proprietate.

Dar ceea ce se vatămă, valoarea socială care este vătămată, este normala și liniștita folosință, posesie. Nu se afectează proprietatea statului ca să inserăm această stare de excepție. Eu unul, personal, nu-i găsesc rațiunea pentru că tulburarea aceasta de posesie are gravitatea ei, indiferent cine este proprietarul fondului care a fost afectat într-o normală folosință, posesie.

De aceea, cred că textul acesta, "cu excepția cazului când acesta este în intregime sau în parte al statului", trebuie înlăturat, pentru că este străin de ceea ce urmează să reglementăm prin această dispoziție din Codul penal - tulburarea normalei posesii - tulburarea unei armonioase, unei depline posesiuni.

Nu are ce căuta adăugirea aceasta. Lăsăm faptul că ea este introdusă la acest alineat, care vorbește de libertatea - să o numesc așa - discreționară a celui vătămat de a cere să se pună în mișcare acțiunea penală numai la plângerea prealabilă a lui. Textul acesta este străin de ceea ce se tinde ca finalitate în acest text. De aceea stărui să-l eliminăm.

Domnul Marțian Dan:

Da. Deci, avem o propunere de amendare și a alin. 4.

Doamnelor și domnilor deputați,

Noi avem, pe baza discuțiilor de până acum, următoarele chestiuni. Imediat vă dau cuvântul.

1. În ceea ce privește alin. 1, deci, domnul deputat Petre Tănasie propune ca cuantumul pedepsei care urmează a fi aplicată să rămână cel din varianta Senatului. E o propunere.

A doua propunere: domnul Stancov, intervenind în dezbatere propune ca în ceea ce privește modificările pe care le conține raportul comisiei la alin. 1, 2 și 3 să nu fie validate și să mergem pe formula din Senat în ceea ce privește cunatumul pedepselor.

Și, în fine, ați ascultat ultima intervenție a domnului Dinu, care se referă la alin. 4, care sună astfel:"Dacă imobilul se află în posesia unei persoane private"..., după care urmează un segment de text pe care imediat am să-l citesc, pe care dânsul propune să-l eliminăm, iar acest segment de text este următorul "...cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului...", după care textul curge în continuare "...acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Impăcarea părților înlătură răspunderea penală".

Poftiți!

Domnul Vasile Lupu:

În numele Grupului parlamentar PNT-CD solicit ca votarea acestui text să se facă în condiții de cvorum statutar.

Domnul Marțian Dan:

Bine. Rog pe domnii chestori să ia notă de această solicitare expresă făcută de către domnul deputat Vasile Lupu.

Mai avem o propunere.

Domnul George Stancov:

Chestiunea este mai mult de bună înțelegere. Textul este discutabil și așa cum este la Senat, pentru că are pedepse excesive chiar în forma în care, dacă vrem să-l analizăm, a venit de la Senat. Propun să se dea spre rediscutare comisiei pentru că nu e o chestiune care dă peste cap nevoia de legiferare și acolo să găsim textele care să împace și starea națiunii la ora la care ne aflăm și nevoia de legiferare în sensul celor discutate anterior.

Dacă ne grăbim să luăm una din variante fără să vedem că ambele sunt proaste, din punctul meu de vedere, cel puțin, sub aspectul represiunii la care sunt supuși unii care, după aia, iartă-i Doamne că nu știu ce fac! - dar legea penală nu poate fi la un moment dat declarată ca necunoscută, ne trezim cu aberații în justiție și cu tot felul de grațieri și cu indulgențe și cu tot felul de pertractări, cu umilința la care va fi, până la urma-urmei supus țăranul român, care este, de regulă, proprietar, sau vrea și el să fie. Nu cred că operăm în momentul ăsta cel mai bine.

Eu înțeleg și pe domnul Vasile Lupu. Că și eu sunt de la țară ca și el și n-am uitat toți de unde am plecat. Problema este să nu uităm că la ora asta, la țară, nu este vremea înțepenirii pe 200 de metri pătrați în care era "Epoca de aur". Se pun probleme de revoluție în domeniul fondului funciar. Deci, nu ne putem permite să lucrăm cu ființă umană ca și cum am fi în normalitate. Nu suntem. Îmi pare rău, dar nu suntem. Dacă vreți să venim cu texte fixe, pe care le-am visat noi de-a lungul vremurilor, vă înșelați. Peste câțiva ani o să ne dăm palme că am înfundat pușcăriile cu țărani inocenți, victime a doua oară ale confuziei noastre. Deci, n-am nimic cu nici un țăran și cu nici un director. Directorii sunt de-a dreptul mai presus de lege. N-o să ajungă directorii abuzivi în pușcărie, o să ajungă neica Nimeni, săracii. Ăia ajung, de regulă. Verificați pușcăriile și faceți procentul de șefi și de slugi și o să vedeți cine și cum se supune legii. De ce să ne jucăm cu mase și cu mulțimi necunoscătoare încă. Noi nu știm încă bine regulile constituționale. Ne tocmim aici ore întregi. Le reproșăm lor că nu respectă legea. E o chestiune de bun simț. Asta vă propun. Să lăsăm puțin, să nu ne grăbim, că mereu în graba asta am făcut lucruri de acuma ne e rușine.

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Am avut o mică discuție cu domnul deputat Petru Tănasie, dânsul atragându-mi atenția asupra faptului că dânsul a intervenit numai pe marginea alin. l, considerând că discuția se limitează la acest alineat, dânsul însă precizându-mi că are propunere și în ceea ce privește alin. 2 și 3, în cazul cărora comisia a modificat cuantumul pedepselor, similar cu cea formulată la alin. 1.

În aceste imprejurări, de fapt, se produce o similitudine între punctul de vedere exprimat de domnul Tănasie și domnul Stancov și anume, cuantumul pedepselor la alin. 1, la alin. 2 și la alin. 3 să rămână cele din varianta Senatului. Așa că avem această propunere și avem propunerea domnului Dinu care se referă la un segment de text din alin. 4 pe care eu l-am citit mai înainte și nu cred că este cazul să-l recitesc.

Aceste sunt, deci, datele problemei de până acum.

Sigur că domnul deputat Vasile Lupu a cerut întrunirea cvorumului. Noi am anunțat de dimineață un cvorum de 169 și, evident, că va trebui să verificăm acest lucru.

Domnul George Stancov (din sală):

Eu am fost confuz...

Domnul Marțian Dan:

Nu n-ați fost confuz....

Domnul George Stancov:

Eu am propus ca acest text, în ambele variante, să fie dat spre o discutare normală și pe ideea mea de astăzi, dacă vreți să o luați așa, să găsim soluția de mijloc, o reducere a pedepselor și de la varianta Senatului, pentru că mie mi se pare, în varianta Senatului, excesivă represiunea față de ceea ce se cheamă categoria celor care ocupă case, terenuri și așa mai departe.

În momentul în care există punct de vedere că trebuie să fim fermi cu toată lumea, inseamnă că mai la vale o să găsim tot felul de nefermități. Eu vă propuneam ca în acest domeniu să dăm dovada că am înțeles că este o revoluție agrară, știți, dacă vrem să-i zicem așa. Or, revoluția asta nu trebuie să aibă atâtea victime. Cel puțin așa ne propunem. De ce să nu acceptăm soluția ca în jumătate de oră să umblăm la scara pedepselor cu capul și cu sufletul, nu numai așa cu aritmetica numită 2 la 7 și am terminat, ne ducem la masa!

Vă rog frumos.

Domnul Marțian Dan:

Deci, introduceți un element nou, nu variante, nu cuantumul pedepselor, din varianta Senatului la alin. 1, 2, 3, ci revederea acestor cuantumuri și coborârea lor.

Sigur, dumneavoastră ați prezentat câteva elemente pe care vă fundamentați această propunere. Sunt și celelalte lucruri prezentate de către domnul Vasile Lupu, care sunt importante, inclusiv faptul că foarte mulți oameni sunt puși pe drum.

Ieri a fost o săptămână de când am venit aici, la Camera Deputaților și era o femeie din Dolhasca, erau mai mulți pe care a trebuit să-i primesc în audiență, veniți de mai mult timp. Vă dați seama, plecați duminică, unii, dimineața, alții după amiază și era exact un caz din acesta de tulburare de posesie. Anumite drepturi care-i reveneau, prin titlul de proprietate, nu erau respectate, după aceea s-a judecat această chestiune la Judecătoria din Rădăuți și, mă rog, i-a dat câștig de cauză, după aceea a fost atacată la Curtea de Apel și, de asemenea, i-a dat dreptate și, cu toate acestea, diferitii factori care trebuie să asigure punerea în execuție a sentinței rămasă definitivă nu se mișcă. Și oamenii merg pe drumuri.

În fine, nu vreau eu să intru în fondul problemelor, pentru că nu asta este misiunea mea.

Acestea sunt cele trei probleme. Domnul Stancov cere reducerea cuantumului pedepselor la toate cele trei alineate, domnul Tănasie sugerează ca alin. 1, 2 și 3 să rămână cuantumul pedepselor din varianta Senatului și domnul Dinu propune, mă rog, o amendare într-un anumit punct al alin. 4.

Am înțeles că dorea să intervină domnul procuror
Grigorie. O să-l rog să poftească la tribună. După aceea am să rog punct de vedere al inițiatorilor și al comisiei.

Domnul Alexandru Grigorie:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Orice infracțiune are o cauză și noi trebuie să o determinăm în prealabil. Frecvența oarecum ridicată, și în acest an, a infracțiunilor de această natură este determinată de greșelile mari, repet mari, care se fac de către autoritățile noastre, chemate să face aplicarea Legii fondului funciar.

În legătură cu aceasta se mai constată ușurința cu care instanțele de judecată soluționează aceste procese și, din păcate, sunt condamnați tocmai acele persoane în vârstă fiindcă ele nu înțeleg ca dreptul lor de proprietate să fie repartizat de către autoritățile locale unei alte persoane decât lor, când li se cuvine.

Și, atunci, dacă noi la ora actuală avem la Parchetul General 7 sau 10 cazuri cu oameni de câte 60 și ceva de ani, 70 și ceva de ani, condamnați la câte un an și jumătate sau un an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar și le-am acordat până acum suspendarea executării hotărârilor, cu gândul, cu gândul, vă repet, că veți accepta punctul nostru de vedere ca să apară cât mai repede și procedura penală pentru a putea declara recurs în anulare în favoarea acestor oameni.

Este dureros când acești oameni vin la noi în cârje sau rezemați într-un băț și ne spun că, cu riscul vieții lor, nu înțeleg să dea terenul pe care autoritățile locale l-au dat vărului, fratelui, ginerului sau mai știu eu cui...

De aceea, vă rugăm să rețineți că această cauză care a dat naștere creșterii acestui fenomen infracțional este falsă. Nu oamenii sunt aceia care săvârșesc infracțiunile, ci noi suntem aceia care i-am pus în situația să comită asemenea fapte.

Și, atunci, ce am făcut noi până în prezent? Am declarat foarte multe recursuri în anulare mergând pe ideea că oamenii au fost de bună credință, caută să-și revendice un drept care este contestat. Cauza este de natură civilă. Curtea Supremă de Justiție ne-a admis până acum recursurile declarate, tocmai pe această idee. Este o cauză civilă unde instanțele greșesc, repet, și în civil, dar cu răbdare se va reuși să se reașeze și acest mod de aplicare a pedepselor.

Și, în încheiere, vă rog să rețineți că sunt infractiuni lipsite de pericol social, pe care noi am încercat să le readucem la aceste pedepse extraordinar de mari. De aceea, vă rog să rețineți că soluția propusă de către Senat este cea corectă, dar cu o condiție: minimul prevăzut de lege să fie mai redus pentru ca, într-adevăr, judecatorul, în raport de speță, să poată aplica cât mai corect dispozițiunile legale.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Rog acum inițiatorul, deci, comisia să ne spună punct de vedere în legătură cu problemele care au fost formulate în cadrul dezbaterilor.

Domnul Ion Predescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor deputați,

Să nu vă surprindă faptul că la un moment dat al susținerilor mele voi fi nu chiar împotrivă, dar că voi fi de acord cu amendarea, cu corectarea pedepselor încuviințate, aprobate de Senat.

Aș dori să ne înțelegem de la început, tulburarea de posesie este un fapt, sau o faptă civilă, iar nu penală. Aceasta este o regulă de principiu a dreptului. Tulburarea de posesie capătă caracter penal numai în anumite circumstanțe speciale, determinate de atitudinea tulburătorului, de lipsa sa de titlu, de aparența lipsei titlului său și, repet, de latura subiectivă și de finalitatea urmărită.

Aceasta o demonstrează existența în Codul de procedură civilă a unui capitol special cu privire la procedurile speciale, între care, alături de procedura divorțului, se află înscrisă și reglementată amănunțiț și procedura acțiunilor posesorii, pe cele două categorii, în complângere și în reintegrantă. Că am ajuns la penalizarea lor, la incriminarea lor și chiar cu severitate, mi se pare că este un punct de vedere fundamental și de început exagerat. De principiu, nu este greșit, dar este exagerat. Este excesiv.

În definitiv, la tulburarea de posesie nu se ajunge decât atunci când și una și cealaltă dintre părți au și pretind un titlu asupra unuia și aceluiași bun. Și tulburarea se realizează de către acela care înțelege să-și facă singur dreptate. Dacă pentru persoana care a înțeles prin actul de posesie, de intrare în posesie sau de tulburare a celui care posedă, să-și facă singur dreptate, trebuie să creăm o infracțiune și să o sancționăm cu o severitate deosebită, greșim. Pentru că în sfera Civilului ce mai rămâne atunci? Dintr-un asemenea fapt nu putem crea o infracțiune atât de sever incriminată.

Eu am acceptat soluția Senatului pentru că și acolo, ca și aici, au fost numeroase puncte de vedere, de reprimare severă a factorilor de tulburare de posesie trecându-se peste considerentul de drept general, care nu e de azi, este de peste 2000 de ani, din vremea dreptului roman. Este preponderent un fapt civil, o faptă un raport de drept civil, iar nu un raport de drept penal.

Prin aceasta, cred că și implicit mi-am exprimat punctul de vedere cu privire la modificările propuse de Comisia juridică a Camerei Deputaților. Pentru comparație, vă rog a reține reglementarea încă existentă în vigoare, pentru domeniul particular, cum îi spunem noi, domeniul privat, în vechiul Cod penal, care știți că a avut în istoria dreptului românesc cel mai sever regim de protecție a proprietății. Deci, în Codul Penal în vigoare, tulburarea de posesie este pedepsită de la o lună la un an sau amendă. În tulburarea de posesie privind avutul obștesc din vechiul Cod penal, abrogat implicit de Constituție este sancționată tulburarea de posesie cu 3 luni la 3 ani. Noi instituim - 1 lună la 5 ani - pentru simpla tulburare de posesie și se mai cere, că această încriminare n-ar fi suficientă. Nu, domnilor, este deosebit de exagerată, excesiv de grav. În alte legislații nu se găsește un corespondent asemănător. Și nu uitați că în privința protecției proprietății,... Domnilor colegi, aș dori să ... e prea tare tonul și mă deranjează. Eu am și o încărcătură emoțională, profesională în ceea ce susțin.

Domnul Gheorghe Cristea (din bancă):

Să nu vă afecteze și rațiunea!

Domnul Ioan Mureșan (din bancă):

Avem un președinte care conduce ședința.

Domnul Ion Predescu:

De ce, vă simțirăți lezat și chiar vă găsiți să protestați când nici nu știți despre ce discutăm și apoi votați.Scuzați-mă!

Domnul Marțian Dan:

Vă rog, considerăm o paranteză, mergem mai departe.

Domnul Ion Predescu:

Bine, îmi pare rău că v-am deranjat!

Prin urmare, propunerea Comisiei juridice ca simpla tulburare de posesie să se pedepsească de la 1 la 5 ani sau amendă, nu este corespunzătoare. În general, în sistemul Codului nostru penal, acolo unde maximul pedepsei este de 5 ani, alternativa pedepsei cu amendă nu e prevăzută. Între cele două alternative nu poate exista echivalență - 5 ani închisoare nu pot fi egalați cu amenda. Și-atunci de ce pentru această infracțiune să ne abatem de la regula fundamentală de tehnică și metodologie juridică și nu numai de la aceasta, de la concepția însăși a Codului penal ca pentru această faptă să facem o incriminare cu totul sui generis? Adică, 5 ani închisoare să-i echivalăm cu amenda. Nu se poate, pentru că alcătuim un sistem hibrid din punct de vedere al concepției și al structurării Codului penal și este de datoria noastră să asigurăm concordanță și unitate de reglementare în concepția proiectului de modificare și completare a Codului penal.

Celelalte alineate, de la 2 la 7 ani, de la 3 la 10 ani.

În privința asemănării și similitudinii raționamentului de soluție de împrumut de la furt la tulburare de posesie, nici vorbă să fie un argument juridic aceasta. Furtul este însușirea unui bun mobil aparținând altuia cu scopul de-a și-l însuși pentru sine, pe când tulburarea de posesie are la bază un titlu. Că e valabil sau nu, tulburătorul are totuși un titlu în temeiul căruia îndeplinește actul civil, actual material de tulburarea posesiei celuilalt, care posedă, tot în temeiul unui titlu. Că este bună sau rea, reglementarea adusă prin Legea 18 din 1991 n-are nici o relevanță, domnule coleg, și nici o incidență la speță. Pentru că nu este vorba de reglementarea adusă reformei în materie agrară, ci este vorba de modul cum a fost realizată această reformă de către unele persoane, componente ale organelor prevăzute de lege cu punerea în aplicare a legii. Este cu totul altceva lucrul acesta și nu trebuie să deplasăm justificarea pentru a găsi argumente de natură să susțină o teză sau cealaltă. Nici teza dezincriminării dar, mai ales, nici teza unor penalități excesive a tulburării de posesie.

Spre a nu mai stărui, sunt pentru reexaminarea textului de către comisie și subscriu la teza de-a fi reexaminate și reapreciate chiar și pedepsele adoptate de Senat, pentru că și acestea mi se par mai mari decât pericolul social corespunzător al unor asemenea fapte și care fac abstracție de principiul fundamental de drept că aceasta este o faptă care reprezintă raporturi de natură civilă și-și are reglementarea în principal în dreptul civil, adică a stărilor normale de rezolvare a raporturilor conflictuale, inclusiv cele de proprietate între oameni, iar nu a stării excepționale de rezolvare a stărilor derogatorii și speciale, prin legislație penală. Asemenea rezolvări intervin numai atunci când există un pericol social împotriva căruia nu se poate lupta alt fel și în raport de gradul de pericol social al faptelor este a fi adaptată și sancțiunea. În materie de tulburare de posesie astfel de pedepse apar ca excesive.

Repet, sunt pentru reexaminarea textului, chiar în concepția Senatului.

Mai aveam un argument, l-am pierdut din vedere, la alineatul final. De ce s-a făcut demarcație între proprietatea privitată și apartenența proprietății statului majoritară sau exclusivă? Foarte simplu! Vă rog citiți ultima propozițiune a textului: "Împăcarea părților înlătură răspunerea penală". Cum operează împăcarea între stat și persoana fizică? Și dacă răspundeți la această întrebare, atunci susținerea dumneavoastră are temei, dar n-aveți cum să răspundeți.

Domnul Marțian Dan:

În numele comisiei, domnul Știrbu are cuvântul.

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Precum bine se cunoaște, și în actualul Cod penal, tulburarea în posesie este sancționată în funcție de gravitatea faptei. Când în comisie s-a discutat și s-au ridicat limitele și minime și maxime ale acestor fapte, am fost lămuriți și am crezut că cei care sunt tulburați în posesie sunt țăranii necăjiți și amărâți; și să-i apărăm, să le apărăm posesia. Aceasta ne-a dus la această logică și am votat ridicarea limitelor minime și maxime ale pedepselor la cele trei variante.

Eu, personal, de la depunerea raportului și până în prezent m-am interesat și am văzut statisticile și la Procuratură și la justiție, culmea, că cei care comit tulburări în posesie sunt tocmai țăranii amărâți, necăjiți, cărora nu li s-a făcut dreptate, li s-a dat pământul altora și se duc și la primărie, și la județ, peste tot, și atunci se duc cu sapa și-și ocupă pământul pe care l-au avut de la străbuni, de la moșii și străbuni lor. Și asta înseamnă tulburare de posesie.

Tare mi-e frică, că majorând limitele acestea de pedepse, noi lovim tocmai în cei cărora anumite organe nu le-au făcut dreptate. Aceștia sunt cei care tulbură posesia! Se duc la I.A.S., care nu vrea să le dea, se duc în diverse locuri unde a dat primarul sau comisia la cumnatul său sau la unchiul său și la alții, și bietul om amărât, bolnav, a fost trimis la 10-15 km distanță, să-și ocupe pământul lui. Aceștia fac tulburare în posesie. Și tare mi-e frică că ceea ce am gândit noi atunci, să apărăm pe acești oameni necăjiți, facem texte de lege care sunt date împotriva lor.

Domnul Vasile Lupu (din sală):

Ce facem cu I.A.S.-urile?

Domnul Aurel Știrbu:

Păi, niciodată un I.A.S. n-o să vină să tulbure în posesie un biet țăran, ci țăranul se duce să tulbure posesia I.A.S.-ului. (Rumoare, discuții în partea dreaptă a sălii).

Domnul Marțian Dan:

Vă rog!

Domnul Aurel Știrbu:

Acum, aici și o chestiune de ordin procedural. Nu s-a făcut nici un amendament la ceea ce am propus noi, comisia, de către nimeni. Doar unele opinii sunt să mergem pe varianta comisiei, altele pe varianta Senatului.

Și, în consecință, s-a făcut o propunere să fie trimis la comisie. Păi, ce să fie trimis la comisie? S-au făcut ceva amendamente care nu pot fi discutate aici? În această fază problema este clară sub aspect procedural. Ori se admite textul Senatului sau se admite textul comisiei, la fiecare alineat în parte. Ce să analizăm în comisie? Să luăm, din nou, în comisie și să spunem pardon, n-am nici un amendament, repet, nici un amendament pe care să-l discutăm în comisie.

Al doilea aspect. Foarte ușor să propui să se analizeze în comisie, dar colegii care propun treaba asta nu prea vin la comisie, iar dacă vin semnează și pleacă. Sau dacă stau cumva fac discuții generale și n-o să putem analiza acest articol nici până la terminarea sesiunii dacă așa se va lucra în comisie.

Prin urmare, poate c-am putea ajunge la un compromis dar problemele sunt împărțite. Unii colegi spun să se aplice textul comisiei, alți colegi spun, textul Senatului și să fie supus la vot, pentru fiecare alineat în parte. propunerile care s-au făcut, fără să trimitem la comisie.

Sigur, că ar mai putea să fie și un compromis. De exemplu, dacă observați, la primul alineat, limita minimă, comisia a menținut-o pe cea de la Senat, a ridicat-o pe cea maximă. Această marjă, această diferență mare între limitele speciale minime și maxime dă posibilitate judecătorului să încadreze fapta, în funcție de gravitatea ei, îi dă o lună, îi dă două, îi dă 5 ani, nu știu.

La alin.2, însă, noi n-am mai mers pe aceeași idee; la Senat se spune 6 luni, noi am zis 2 ani. Poate că și aici limita maximă am ridicat-o de la 5 la 7, bun, nu vorbesc de maximă, dar minima, eventual, și aici să fie redusă la 6 luni, cum era la Senat, ca să dăm posibilitate judecătorului și aici să facă încadrarea în funcție de situație.

Același aspect este și la alin.3, de la 1 an noi am ridicat la 3. Ar fi și aceasta o variantă, dar n-a propus nimeni asemenea amendament.

Prin urmare, domnule președinte, vă rog să nu returnați la comisie.

Domnul Ion Dinu (din bancă):

Propuneți dumneavoastră.

Domnul Aurel Știrbu:

Ce se întâmplă? Eu, în calitate de președinte al comisiei, trebuie să susțin ceea ce a spus comisia.

Domnul Gheorghe Cristea (din bancă):

Faceți dumneavoastră propunerea, ca deputat!

Domnul Aurel Știrbu:

Ca deputat, eu aș vedea și o altă soluție. Dacă nu se admite un text sau altul, să se facă acest compromis: limitele minime să fie ca la Senat și maximele, cu excepția ultimului alineat la care noi am mers din 2 în 2 și aici am mers cu 3, în loc de 9 am mers cu 10, ar putea să fie 9, că așa ne-am dus, 2, 2, 2.

Eu fac această propunere, dar nu știu din partea comisiei cine iși va spune părerea dacă amendamentul meu ca deputat poate fi sau nu însușit.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor deputați,

Aici sunt două ... Poftiți, interveniți.

Domnul George-Iulian Stancov:

Deci, alin.1 rămâne așa cum este la textul Senatului. Alin.2, 6 luni-3 ani sau amendă. Alin.3, de la 1 la 5 ani. Și cred că acoperă toate nevoile și durerile.Este o propunere. Sigur, că poate să vine cineva și să spună că nu-i bine 6 luni - 3 ani și să mergem pe 6 luni-4 ani, eu știu? Dar eu am propus atât și mă opresc aici. Am pus alternativa și la alin.2 ținând cont de tot ce am vorbit aici, de-am amețit. Că e vorba de un fenomen și la un moment dat să-i dai și șansa unei alternative: să-și vândă o vacă, s-o dea acolo la tribunal drept gloabă, c-a intrat aiurea, doi sau mai mulți, dar nu să între doi sau mai mulți în pușcărie. Vă spun, fenomenul de care vă spunea chiar colegul și pe care-l știu și eu. S-au dus unii și s-au întâlnit cu alții, au venit trupele de scutieri, dar de cealaltă parte erau ceilalți, țăranii, fără trupe, fără scutieri...dar de la 2 la 7 ani, după unele teorii! Puși sau nepuși în posesie, problema e că s-au întâlnit undeva, aiurea, pe un ogor și în momentul acela se pune problema aplicării legii. Ceilalți sunt cu autoritatea scutului, ei sunt fără scut, sub scut. Deci, sub aspectul acesta v-am propus s-o mai lăsăm cu exagerările, nu se întâmplă nimic dacă ai alternativa. Că judecătorul, în înțelepciunea lui, va alege dacă ăia sunt niște îndărătnici care nu respectă regulile statului de drept, să le dea de la 6 luni la 3 ani, să nu se ducă la amendă. Dar când este o situație disperată, dă-i măcar șansa alternativei, nu înfunda pușcăria cu ei. (Discuții în sală)

6 luni, mi se pare mie că alin.2, când este cu violență...?

Domnul Ion Predescu (din banca guvernamentală):

Nu-i dă posibilitatea de amendă. La 3 ani nu se poate coborî sub 1 an.

Domnul George-Iulian Stancov:

Ba se poate, uitați-vă la 206, pe care l-am votat. Îmi pare rău, uitați-vă la 206, Cod penal, în care am votat maxima 3 ani sau amendă. Și am propus pe aceeași rațiune.

Domnule ministru, discut pe texte aprobate deja. Îmi pare rău, uitați-vă la 206, unde alineatul vorbește așa.Cum n-are legătură dacă tot noi votăm. Deci, se poate la calomnie cu amendă alternativă la 3 ani închisoare, dar nu se poate la o tulburare în posesie cu țărani umblând pe drumuri.

Deci, eu am preluat rațiunea noastră, a legiuitorului de acum un ceas și am pus-o la tulburare. Atât am făcut. Nu văd care-i drama. Drama e în faptul că nu ne înțelegem. Deci, asta am spus.

Domnul Ion Predescu:

Nu e nici o discordanță de opinii. Ceea ce spuneam eu când minimul pedepsei este 3 ani, prin efectul circumstanței atenuante, nu se poate coborî sub un an închisoare.

Prin urmare, nu poate să rămână minimul de 3 ani, indiferent cât este forma de agravată. Că deși ar fi îndeplinite condițiile formale de incriminare, dar fapta nu prezintă pericolul social spre a i se aplica individului respectiv, inculpatului respectiv, o sancțiune atât de gravă, i se aplică circumstanțe dar cu efect redus. Dacă minimul pedepsei este de 3 ani sau mai mare, prin efectul circumstanțelor, nu se poate reduce sub un an. Și atunci ce-ai făcut? Un an îl ia obligatoriu oricâte circumstanțe i s-ar acorda. Și suspendarea executării se dă numai în anumite condițiuni, nu există în practica judiciară cumul de circumstanțe atenuante până la minimum, de suspendare etc. Trebuie să înțelegem bine mecanismele și în prealabil să le și cunoaștem și să înțelegem cum operează practica judiciară cu aceste mecanisme și să construim texte de lege astfel încât ele să fie corespunzătoare unei efective, dar corespunzătoare, adecvate politici penale.

Domnul Marțian Dan:

Vă rog, domnule Vasile Lupu, aveți cuvântul.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Iată, după ce am convins Comisia juridică a Camerei de necesitatea unei sporiri a pedepselor la tulburare de posesie, am ajuns la concluzia, acum, ați ajuns dumneavoastră, stimați colegi, sau o parte din dumneavoastră că și varianta Senatului este prea aspră. Și iată că acum ne-a apucat mila de țărani și dăm vina pe autorități, care n-au aplicat bine legea și dăm vina pe lege, și cine dă vina pe lege? tocmai cei care au susținut-o și au lansat-o. Onor Parchetul General al României cu parchetele subordonate n-a avut niciodată urechi pentru plângerile țăranilor împotriva abuzurilor primarilor. Și acum se dă vina aici, din milă față de țărani. Refuzați ordinea, domnilor! Nu aveți nimic cu respectul față de proprietate. În sistemul american, proprietarul unui imobil, pe terenul lui este în legitimă apărare și dacă îi violează cineva posesia, trage cu arma. La noi, proprietarul n-are nici o apărare. Aceasta este realitatea. Și nu țăranii, ori fi și din aceștia, necăjiți, care se duc pe pământul lor, dar și țăranul trebuie să înțeleagă ordinea și atunci când s-a manifestat autoritatea locală, s-o respecte. Cultivând haosul, nu ajungem nicăieri. Dar, acum, după ce dumneavoastră ați refuzat în timp de patru ani să modificați Legea fondului funciar și voi vedea care vor fi pedepsele la abuzul în serviciu și ale funcționarilor, refuzați și majorarea acestei pedepse, să rămână ca unui țăran ce i s-au luat zeci de tone de grâu - așa cum s-a întâmplat în județul Iași, în mai multe localități - să-l consolăm, să i se de o consolare, cu pedepsirea la un an, maximum doi ani, o pedeapsă prevăzută și pentru insultă. Deci, aceasta este protecția proprietății în România!

Încă o dată, în numele Grupului parlamentar P.N.Ț.C.D., solicit ca acest text să fie votat în condiții de cvorum regulamentar.

Mă iertați!

Domnul Marțian Dan:

Da, este clar că vom ține cont de această cerere care este perfect regulamentară și evident că nu putem s-o ocolim. E firesc să fie așa.

Doamnelor și domnilor,

Deci, după câte vedeți, se confruntă două concepții. Una a fost expusă de către domnul deputat Vasile Lupu. Dânsul pleda pentru menținerea cuantumului pedepselor în cazuri de tulburare de posesie cuprinse în raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități, în sensul majorării lor. A doua este cea care cere revederea acestor lucruri atât în ceea ce privește formulele pe care le conține raportul comisiei cât chiar și propunerile care figurează în varianta Senatului.

În aceste împrejurări, eu cred că trebuie să retrimitem la comisie pentru a examina. Avem și un text al alin.2 și 3 formulat de către domnul deputat George Stancov. Ați văzut că și în ceea ce privește, mă rog, poziția inițiatorului sunt unele elemente de nuanțare și atunci eu cred că trebuie să mai dăm răgazul pentru examinarea acestei chestiuni. Și cu acest prilej să fie audiați autorii de amendamente, cei care au anumite puncte de vedere care au fost exprimate aici, atât cei care se mențin pentru sancționarea mai aspră a faptelor și manifestărilor de tulburare de posesie prevăzute în acest articol, alin.1, 2, 3 cât și cei care sunt partizanii celuilalt punct de vedere.

Eu așa vă propun să procedăm și îl rog pe domnul Știrbu, deci, să ia acest amendament al domnului Stancov.

Domnul Aurel Știrbu (din banca comisiei):

Toți autorii de amendamente să vină la comisie.

Domnul Marțian Dan:

Nu-i nimic, mai faceți o evaluare. Dacă comisia va socoti că este necesar să-și revadă punctul de vedere, va decide. Dacă va socoti că trebui menținut, o să ne facă cunoscute aceste elemente și, evident, aspectele sau, considerentele de principiu care le fundamentează. Deci, art.220, nu ne pronunțăm asupra lui acum, îl remitem la comisie.

Trecem la următorul punct, pct.100 din varianta Senatului, se referă la art.221 - "Tăinuirea" și aveți redactarea acestui articol.

Dacă în legătură cu acest text aveți observații? Domnul deputat Dinu, aveți cuvântul.

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

În special dumneavoastră, stimați oaspeți, mă adresez,

Stimați colegi,

În ceea ce privește "incriminarea" nu este absolut nici o diferență față de actuala reglementare. Tot primirea, dobândirea sau transferarea unui bun ori înlesnirea valorificării. Diferența este la regimul sancționator, care de la 2 ani crește la 7 și se înlătură posibilitatea de amendă, cum este în actuala reglementare. Pentru mine însă, deși este și în vechiul Cod, se menține la ora actuală exprimarea "înlesnirea valorificării acestuia". Cuvântul "înlesnirea" este una din cele două modalități prin care legalmente se realizează faptul, participarea în calitate de complice. Complice este persoana care cu intenție înlesnește sau ajută. Deci, cuvântul acesta de "a înlesni" îl găsim la complici, nu-l găsim la autor. În vechiul text, complicitatea se referea la "înlesnește, ajută sau ușurează". Și atunci, dacă suntem credincioși respectului pentru ceea ce avem în art.26, și nu s-a propus modificarea în sensul în care eu fac referire, nu cred că am greși. Este o onestă părere a mea, dacă în loc de "înlesnirea valorificării acestuia" am spune "ușurează valorificarea acestuia". Atunci am respecta exprimarea certă, indiscutabilă din art.26, care reglementează, mă repet, complicitatea și aici am avea evitată folosirea cuvântului "înlesnirea", care e de specificul complicității.

Dumneavoastră urmează, bineînțeles, să apreciați.

Și-atunci, ar veni "ușurează valorificarea acestuia" și textul curge mai departe.

Dacă socotiți însă că, în cadrul acestei tăinuiri pedeapsa a putut să crească, legitim, ca să înlăturăm atâtea fapte care există de 7 ani, vă rog să mențineți pedeapsa de 7 ani.

Domnul Marțian Dan:

Sunt alte observații în legătură cu art.221? Nu sunt.

Punctul de vedere al inițiatorului și după aceea opinia comisiei.

Domnul Ion Predescu:

"A înlesni" nu se identifică cu "a ușura", sigur că da. Dacă acceptăm expresia "ușurează" circumscriem foarte mult textul și îl golim de conținut. "A înlesni" este a desfăsura o activitate de natură "a favoriza", dacă se poate spune așa, valorificarea. Că-i reușește, deci îl ușurează, că nu-l ușurează, că chiar îl îngreunează sau că e lipsită de efect, înlesnirea - n-are importanță - a desfășurat o activitate de înlesnire, a săvârșit tăinuirea.

Dacă înscriem în text "ușurează" condiționăm de rezultat, dacă a ușurat sau nu valorificarea. Și vedeți ce facem? Atunci, nu mai scirem nimic și am golit, am eliminat tăinuirea.

A doua observație. A nu se face confuzie între înlesnirea de la complicitate, care e anterioară sau cel puțin concomitentă săvârșirii faptei, și înlesnirea de la valorificare, care este absolut posterioară săvârșirii faptei și, deci, n-are nici o legătură cu complicitatea. Este un termen tehnic consacrat, este câștigat terminologiei în materie penală și cu specific pentru infracțiunea de tăinuire și nu ne apucăm noi să inovăm acum ceea ce de-a lungul deceniilor a consacrat, chiar de la primul Cod din secolul trecut este consacrat, în această privință. Nu cred că trebuie să fim inovatori cu orice preț, de-a avea neapărat o terminologie de alt fel. Nu, știința penală este aceeași și dacă este știință nu ține de opiniile noastre, care variază de la o epocă la alta.

Domnul Ion Dinu (din bancă):

Dumneavoastră sunteți conservator!

Domnul Ion Predescu:

Păi da, știința e și conservatoare că numai pe asemenea baze progresează. Dacă ar fi fluctuantă, cum lăsați a se înțelege, n-ar mai evolua!

Domnul Marțian Dan:

Domnul Petru Tănase. În numele comisiei sau cu titlu personal? În numele comisiei, da, vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Petru Tănase:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Motivarea, mai ales în partea sa finală, a domnului ministru, mă scutește de alte comentarii și eu sunt convins că domnul deputat Dinu poate să facă, sub aspectul laturii obiective, această diferențiere în ce privește complicitatea, favorizarea și tăinuirea, iar ca terminologie "a ușura", iar au fost prezentate explicit aci motivațiile, eu consider... de altfel, la comisie nu au fost nici un fel de discuții asupra acestui text, la 221, este această intervenție în plen. Socotesc că sub aspectul redactării, acest text corespunde și este juridic, stimate coleg.

Domnul Ion Dinu (din bancă):

Este la complicitate, înlesnirea.

Domnul Petru Tănase:

O reluăm cu privire la teoria participațiunii și a înlesnirii anterioare, concomitente și posterioare, și atunci să ținem lumea în loc și să spunem în ce situație ne aflăm fiecare.

Răspund în numele comisiei, așa, ușurându-ne, că textul este corespunzător. Împărtășim deci, textul de la Senat.

Domnul Marțian Dan:

Domnul deputat George Stancov.

Domnul George-Iulian Stancov:

Domnilor, ni-e dor de Alexandru Graur, după unii. Cică "înlesnirea ușurării, ajutorarea înlesnirii", adică nu-i simplu, după mintea celui care ne-a mai învățat carte, și mă scuzați că zic asta. "A înlesni", în limba poporală este "a ușura", în nici un caz înlesnirea nu înseamnă altceva decât ușurarea. Dar, dacă vreți să schimbăm numai de dragul de-a ne juca cu cuvintele, sigur c-o facem. Îmi pare rău, iar dacă intrăm și în teoria confuziei între complicitate, autorat, favorizare, tăinuire, sigur că nu mai ieșim din sala asta trei ani.

Deci, v-aș ruga să înlesnim dezbaterile în așa fel încât să ușurăm finalizarea.

Vă mulțumesc. Deci, aceeași poveste.

Domnul Marțian Dan:

Deci, înțeleg că nici inițiatorul și nici comisia nu aderă la propunerea de înlocuire sugerată de domnul Dinu și în aceste împrejurări eu trebuie să vă supun votului art.221, în redactarea din varianta Senatului la care a aderat și Comisia juridică, de disciplină și imunități.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? O abținere.

Cu majoritate de voturi a fost aprobat textul art.221, implicit, deci, poziția 100 din propunerea legislativă.

Trecem la pct.101 din propunerea legislativă, el privește art.222 - sancționarea tentativei. Aveți textul. Dacă în legătură cu acest art.222 sunt observații? Nu sunt.

Vă supun votului atunci textul art.222 din varianta Senatului.

Cine este vă rog pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog să fiți de acord să facem o pauză de o jumătate de oră. Îi rog pe membrii grupului parlamentar al PDSR să se întrunească la sala grupului pentru 5 minute.

- după pauză -

Domnul Marțian Dan:

Rog pe domnii chestori să invite pe toți colegii în aulă.

Rog încă o dată pe domnii chestori să invite pe toți colegii în aulă pentru a continua lucrările.

Doamnelor și domnilor deputați,

Reluăm dezbaterile pe marginea propunerii legislative privind modificarea și completarea Codului penal.

Trecem la examinarea punctului 102 din varianta Senatului. Este vorba de denumirea propusă pentru titlul IV și anume: "Infracțiuni contra avutului obștesc". Dacă în legătură cu titlul propus sunt ceva observații, sugestii? Nu sunt.

Vă supun votului atunci titlul, așa cum figurează în varianta adoptată de Senat.

Cine este vă rog pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat și textul de la pct.102.

Trecem la pct.103. Se referă la art.236 și constă în introducerea după alin.1 a unui alineat nou, care, în eventualitatea că va fi adoptat, va deveni alin.2, iar în ceea ce privește conținutul, îl aveți fiecare dintre dumneavoastră în textul propunerii legislative.

Dacă sunt observații în legătură cu acest alin.2? Domnul deputat Dinu dorește să intervină. Aveți cuvântul.

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați oaspeți și

Stimați colegi,

Am în față Codul Penal care în art.236, în alin.1 sancționează orice manifestare prin care se exprimă dispreț pentru însemnele României - se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar în alin.2, manifestarea prin care se exprimă dispreț pentru emblemele sau semnele de care se folosesc autoritățile, se pedepsește mai blând, cu închisoare de la 3 luni la 1 an. Prin propunerea care se face, sancționarea manifestării de dispreț pentru emblemele autorității dispare, nu se mai sancționează, este clar. Avem două alineate la ora actuală și se înlătură, prin modificarea propusă, că alin.2 are un alt conținut. Nicăieri nu se mai pune însă cum se sancționează acest dispreț pentru emblemele autorităților.

În schimb, înlăturându-se acel text, care are semnificația care o are, ni se propune un alt text. "Cu aceeași pedeapsă- alin.2 de data aceasta, care înlocuiește pe cel vechi- se sancționează arborarea drapelului, altor însemne sau intonarea imnului altui stat, în public, în afara cazurilor prevăzute de lege".

Este îndreptățit să sancționăm arborarea drapelului în afară de situațiile prevăzute de lege, să dăm spre difuzare, încă cu amplificare imnurile altui stat, iarăși fără autorizare, dar exprimarea aceasta "al altor însemne", mie mi-a trezit un semn de întrebare. Iacă-tă în dicționarul foarte frumos, apărut anul acesta, explicativ al limbii române, la pag.534 găsim: "însemn sau însemne"- la însemne se referă textul propus- "semn distinctiv al unei demnități, al unui rang sau al unei insigne". Vine din franțuzescul: insignă. Dacă se constituie niște tineri care fac - mă rog - o echipă fotbalistică și își fixează un însemn și vin și-l pun la poartă - colorat cine știe cum, dar nu este al altei țări, nu este nici însemn al nostru, este orice însemn. Îl sancționăm? Niște copii de 15 ani fac o echipă de tineri pe cartier și pun acest însemn, nu este un steag, nu este un drapel. Exprimarea aceasta propusă "altor însemne", zău că nu are ce căuta aici.

Și eu propun ca acest alin.2 să devină în realitate alin.3, pentru că trebuie să păstrăm textul care incriminează ofensa adusă autorităților și acest alin.2, care să vină trebuie să sune: "cu aceeași pedeapsă se sancționează arborarea drapelului sau intonarea imnului altui stat, în public". Alte insemne..., v-am explicat ce înseamnă cuvântul. Dumneavoastră veți hotărî.

Domnul Marțian Dan:

Dacă mai sunt alte observații? Domnul deputat Ervin Székely. Aveți cuvântul domnule deputat.

Domnul Székely Ervin Zoltan:

Mulțumesc domnule președinte.

Acest articol a mai fost discutat mai de multe ori și argumentele juridice, cred că au fost epuizate. Am făcut referire și la anumite acte internaționale, documente pe care România le-a semnat cum este Convenția cadru pentru protecția minorităților și altele. Cred că dezbaterea acestui articol din punct de vedere profesional, juridic nu mai are sens pentru că punctele de vedere sunt foarte clare și din punct de vedere juridic nu cred că mai avem ce discuta pe marginea acestui text de lege. Problema este politică, dorește sau nu dorește majoritatea actuală a Parlamentului să introducă un asemenea text în contextul evenimentelor internaționale care au loc sau trebuie să aibă loc chiar în aceste zile sau săptămâna viitoare.

De aceea, eu vin cu o propunere, de ordin procedural, ca liderii grupurilor parlamentare și membrii Biroului permanent să se întrunească și să poarte o dezbatere politică asupra acestor texte de lege, mă refer nu numai la art.236 alin.2, ci și la art.2361. Poate că în cadrul acestor consultări, subliniez, politice, se poate ajunge la un text acceptabil pentru toate părțile și care să fie și în concordanță cu tratatele internaționale pe care România intenționează să le semneze.

Domnul Marțian Dan:

Alte observații dacă sunt? Poftiți!

Domnul Iosif Ionescu:

În legătură cu prima intervenție. Aș vrea să precizez că introducerea alin.2 după alin.1 înseamnă între actualul 1 și 2, iar 2 devine 3. Doiul acesta propus nu înlocuiește pe actualul 2, actualul 2 rămâne și devine 3.

În ce privește exprimarea "însemne", este exprimarea din alin.1 "însemnele României": drapel, stemă și alte însemne, dar la alin.2 - drapel, însemne și imn - au un factor comun - ale altui stat, al nici unei echipe de nici un profil, ale altui stat: drapel, însemn, a se citi: stemă și ce o mai fi și imn ale altui stat. Din acest punct de vedere lucrurile sunt limpezi, redactarea este corectă, alin.2 se introduce între actualul 1 și 2, restul este, într-adevăr, o problemă politică, în privința căreia Curtea Supremă nu are de formulat opinii.

Domnul Marțian Dan:

Dacă mai dorește cineva în legătură cu...

Domnul Grigorie, da? Din partea Parchetului General.

Domnul Alexandru Grigorie:

A fost necesară introducerea acestui alineat pentru a se pune de acord cu dispozițiunea legală din Legea 75 din 26 august 1994, care se referă la arborarea drapelului României și intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice, fiindcă în art.7 se spune, citez: "drapelele altor state se pot arbora pe teritoriul României numai împreună cu drapelul național și numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Mai sunt alte dorințe de a interveni în legătură cu această problemă?

Punctul de vedere atunci al inițiatorului și al comisiei, inclusiv. S-a făcut aici propunere de către domnul deputat Székely Ervin - ca acest alin.2, text nou propus a fi introdus în cuprinsul art.236, împreună cu textul de la 2361 să fie obiectul unei discuții între liderii grupurilor parlamentare și membrii birourilor permanente. Inițiatorul și comisia.

Domnul Ion Predescu:

Pe problemele de text avem aceeași opinie cu cele care au fost exprimate de cei doi antevorbitori, iar în privința reexaminării textului de către comisie, părerea noastră că nu este necesar. În orice caz, oricum este la aprecierea dumneavoastră această chestiune.

Domnul Marțian Dan:

Da. Comisia?

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Comisia a aprobat așa cum aveți în raport, respectiv nu a avut obiecțiuni la aceste două articole față de forma adoptată de Senat. Prin urmare, comisia le-a menținut și eu le mențin în continuare în numele comisiei.

Observațiile, amendamentele făcute de domnul deputat Dinu, sigur, dumnealui a făcut o mică confuzie, că s-ar înlătura alin.2. Nu se înlătură, rămâne, nici o grijă. Doar că devine alin.3. Problema să fie discutate aceste două articole de către liderii grupurilor parlamentare, nu este o problemă de ordin juridic, este o problemă de ordin politic, Camera rămâne să aprecieze.

Domnul Marțian Dan:

Bun. Eu vă propun să fim de acord cu organizarea unei discuții între liderii grupurilor parlamentare, cu participarea membrilor Biroului permanent asupra alin.2 de la 236 și asupra textului propus pentru 2361 și să mergem mai departe cu art.238 și să vedem, poate chiar în cursul zilei de mâine, când vom avea ședința Biroului permanent, să stabilim data acestei discuții, poate mâine seară sau... vom vedea când.

Dacă sunteți de acord să procedăm în acest fel, da? Bun.

Și atunci trecem la pct.105 din varianta venită de la Senat și acolo este vorba despre art.238 și sunt unele propuneri ale comisiei noastre de amendare a textului respectiv. Vă rog să vă uitați în raportul care ne-a fost difuzat tuturor de către Comisia juridică de disciplină și imunități.

Dacă sunt doritori să ia cuvântul pe marginea acestui articol? Nu sunt.

Dacă inițiatorul agreează soluțiile comisiei sau are anumite elemente care dorește să ni le prezinte?

Domnul Ion Predescu:

Comisia propune înlocuirea formulării textului în loc de prin cei doi termeni, cu expresia generică "Atingerea aduce atingere onoarei". Suntem de acord cu expresia, adică cu propunerea făcută de Comisia juridică.

Domnul Marțian Dan:

Da. Ea are, după câte înțeleg eu, și la partea inițială, nu? La partea inițială are - mă rog - o modificare de text, nu o mai menționez, fiecare dintre dumneavoastră o aveți. Sunteți de acord cu ea, da?

Domnul Ion Predescu:

Da. În rest textul este același și de altfel doresc să subliniez că propunerea este ceva mai cuprinzătoare decât exprimarea... decât terminologia avută în vedere de Senat. De aceea, și subscriu la propunerea comisiei.

Domnul Marțian Dan:

Bun. Nu mai sunt alte observații?

Vă supun atunci textul art.238, în redactarea pe care o propune comisia.

Cine este vă rog pentru adoptare? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt abțineri.

Textul art.238 a întrunit unanimitatea sufragiilor exprimate și a fost adoptat. Înțeleg deci, din acest punct de vedere că ne-am pronunțat, inclusiv, asupra alineatului 2 al acestui articol, care rămâne în varianta Senatului, fără nici un fel de modificări, da? Bun.

Trecem la pct.106 din varianta Senatului. El se referă deci, la art.239 și în privința lui comisia a propus o modificare în ceea ce privește maximum pedepsei, da? De la 2 la 4 ani; de la 3 la 4 ani și mai este o propunere pe care o conține raportul și anume că alin.2 să fie eliminat. În ceea ce privește alin.3, așa cum este configurat acest art. în varianta Senatului, comisia îmbrățișează textul Senatului și de asemenea, în ceea ce privește ultimul alineat, comisia are aceeași opțiune, aderă la textul Senatului. Deci, avem mai multe lucruri aici.

Dacă sunt însă și alte observații în legătură cu acest articol? Nu sunt. Îl consult pe domnul senator Ion Predescu în calitatea domniei sale de inițiator să ne spună...

Domnul Ion Predescu:

Comisia a propus eliminarea alin.2. Ca urmare a faptului că am fost de acord cu textele corespunzătoare în precedent și aici trebuie să fim de acord a se elimina acest alin.2. Drept consecință apare logică propunerea comisiei de a se majora pedeapsa de la 3 ani la 4 ani la alin.1, care este cuprinzător și a ipotezei din alin.2 - forma calificată. De aceea, susțin ambele propuneri făcute de comisie ca fiind concordante și logice între ele.

Domnul Marțian Dan:

Da. Bun. Vă mulțumesc. Comisia nu mai are alte elemente, da?

Prima dată am să vă supun votului propunerea pe care o conține raportul comisiei și anume ca pedeapsa cu închisoarea să fie de la 3 luni la 4 ani, în loc de 3 ani, cum figurează în varianta venită de la Senat și cu care inițiatorii, prin luarea de cuvânt a domnului senator Predescu a fost de acord.

Supun votului această modificare deci, în partea finală a alin.1, în loc de 3 ani, 4 ani.

Cine este vă rog pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu majoritate de voturi a fost aprobată această modificare.

Și acuma vă rog sa vă pronunțați asupra alin.1 în ansamblu.

Cine este vă rog pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abțineri? Nu sunt.

Cu majoritate de voturi a fost aprobat alin.1.

Alin.2, comisia propune să fie eliminat, punct de vedere îmbrățișat și de inițiatori. Vă supun votului respectiva propunere.

Cine este pentru aprobarea ei? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobată propunerea de eliminare a alin.2.

Alin.3, vorbesc în numerotarea din varianta Senatului și alin.4, comisia a aderat la textele acestor alineate din varianta Senatului. În consecință vă supun votului alin.3 și alin.4. Dacă le vom adopta vor deveni 2 și respectiv 3.

Cine este vă rog pentru adoptare? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi au fost aprobate aceste două alineate, vor deveni deci, 2 și 3.

Supun votului art.239, cum a rezultat el.

Cine este vă rog pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? O abținere.

Cu majoritate de voturi a fost aprobat art.239.

Pct.107 din varianta Senatului constă în introducerea unui art.nou după art.239, respectiv 2391, iar conținutul acestui articol îl are fiecare dintre domniile voastre în varianta de la Senat.

Dacă sunt observații în legătură cu textul propus pentru art.2391? Nu sunt. Vă supun votului atunci textul acestui articol

Cine este vă rog pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Dacă se abține cineva? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat și textul art.239.

Examinăm pct.108 din propunerea legislativă și privește conținutul și redactarea art.242. Dacă în legătură cu acest articol dorește cineva să ia cuvântul? Nu sunt doritori. Vă supun votului atunci pentru textul art.242, așa cum figurează în varianta aprobată de Senat.

Cine este vă rog pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost adoptat textul art.243.

Trecem la pct.109 din propunerea legislativă. Se referă la titlul 6 din partea specială care va avea următoarea denumire: - și acolo aveți textul - Infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes public sau altor activități reglementate de lege.

Sunt observații în legătură cu denumirea propusă pentru titlul 6 din partea specială? Nu sunt. Vă supun votului atunci textul acesta, așa cum figurează la pct.109 din propunerea legislativă.

Cine este vă rog pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobată denumirea pentru titlul 6.

Trecem la discutarea pct.110 din propunerea legislativă. Acest punct privește art.246 și cu toții avem la îndemână textul acestui articol. Dacă sunt observații în legătură cu acest articol, conținut, redactare, etc.? Domnul George Stancov vă rog să poftiți la tribună.

Domnul George-Iulian Stancov:

Stimați colegi,

Am susținut și la comisie, susțin și astăzi că sancțiunea prevăzută în acest text, așa cum este el adoptat la Senat, este și trebuie să ne gândim și la situația în relația cu funcționarii publici este prea redus, pentru că marea majoritate a problemelor pe care le vizează o asemenea incriminare, se referă la fapta funcționarului public care în exercițiul atribuțiunilor... face, drege tot ce vrea și la un moment dat are o pedeapsă - zic eu - prea blândă pentru ceea ce se cheamă în slujba cetățeanului este funcționarul public și nu viceversa. De aceea, vă propun, fără ca să umblăm la minimum de pedeapsă care este suficient de așezat, să majorăm pedeapsa maximă de la 3 ani la 5 ani. 6 luni - 5 ani, pedeapsă pentru abuzul în contra intereselor persoanelor și noi vorbim că, potrivit Constituției, ocrotim drepturile persoanelor, este pedeapsa care să fie și textul de gardă pentru funcționarul public, căruia dacă îi creăm printr-o lege specială stabilitate și alte criterii de protecție, trebuie să-i creăm și instrumentul coercitiv, atunci când greșește cu știință. Aici nu este vorba de neglijența în serviciu, ci de o faptă intențională, de multe ori premeditată care face dovada unei adevărate concepții de viață în relația cu cetățeanul solicitant de serviciu. Și dacă nici dumneavoastră, oricât am fi noi de deputați, nu putem recunoaște aici faptul că ne întâlnim peste tot cu abuzurile funcționarilor. Și dacă această amară constatare nu trebuie, la un moment dat, să ne stimuleze în reglementarea de care vorbeam, înseamnă că lăsăm țara la îndemâna funcționarului public, care este până la urma urmei stăpânul cetățeanului și care nu este în slujba cetățeanului. Nu discut de carierism, nu discut de obtuzitate, nu discut de afacerism, nu discut de crasă indolență, nu discut de încălcarea regulilor elementare ale relațiilor cu publicul, nu discut de toate acestea, pentru că sunt de notorietate. Deci, nediscutând de toate acestea, îmi pun întrebarea: de ce atâta blândețe pentru bietul funcționar public, care, în afară de faptul că trebuie să aibă și o binemeritată retribuție - și aici este tot treaba noastră - trebuie să aibă și o binemeritată sancțiune în cazul când își face de cap. De aceea, nu are rost să pledez pe un teren foarte cunoscut al relației între funcționar și cetățean. 6 luni - 5 ani, este pedeapsa cu care mulțumim și cetățeanul și mai modelăm și moderăm și până la urma urmei mai disciplinăm și funcționarul public.

În cazul că lăsăm pedeapsa aceasta 6 luni - 3 ani, găsim circumstanțe, găsim 181, cum s-au mai găsit pentru unii funcționari publici - și atunci, în cazul acesta, totdeauna este vinovat cetățeanul, că nu a avut buna-cuviință să plece ori de câte ori a fost dat afară, ori de câte ori i se trântește ghișeul în nas, ori de câte ori este amânat până se satură de umblat la primării și în alte prăvălii. Deci, sub aspectul acesta, fără milă și fără ură și fără părtinire, cu decență, să majorăm pedeapsa la 5 ani. Cine vrea ca în țara aceasta să fie funcționarii stăpânii noștri, trai neneacă, că ne așteaptă civilia, dacă nu vom fi toți aleși.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu domnule deputat. Dacă mai dorește cineva să intervină pe marginea art.246? Nu mai dorește.

Atunci rog punctul de vedere al inițiatorului și al comisiei.

Domnul Ion Predescu:

246 trebuie să difere de 247 și de 248. Nu se pot egaliza pedepsele, acolo fiind de la 6 ani la 5 ani. Forma acestei infracțiuni este mai ușoară și tratamentul juridic trebuie să fie corespunzător, de aceea, ne menținem punctul de vedere pe care l-a adoptat și Senatul.

Domnul George-Iulian Stancov:

O chestiune interesantă, eu vorbeam de 246 și îmi permit să discut și la 247, dar, deocamdată era vorba de pledoaria pentru sancțiunea pe măsura fenomenului, dacă vreți îl știm, și nu are nici o legătură cu 247, pentru că la 247 venea corelarea și propuneam modificarea, dar așa dacă îmi spuneți: știți, întrucât la 247...

Domnul Ion Predescu (din loja inițiatorului):

... este un sistem aici.

Domnul George-Iulian Stancov:

Bun și eu vroiam să propun același sistem, dar cu agravarea maximului la celelalte infracțiuni care vin. Nu-i nici o problemă. De ce să ne speriem de modificare în sensul unei mai bune sancțiuni penale pe măsura fenomenului. Dacă noi spunem că încă nu este un fenomen abuzul de putere al funcționarului public în România, atunci ne închinăm bunei funcționări a serviciilor publice, declarăm de pe acum că nu mai avem nimic de făcut, că treaba merge bine. Nu-i așa?! Eu asta am cerut.

Dacă nu, sigur, eu pot să fiu și Gică cel blând, păi cu o amendă, săracii, că, sigur, au de unde da. Deci nu aceasta este problema.

Domnul Marțian Dan:

Bun. Am ascultat, deci, argumentele, inclusiv intenția dumneavoastră de a interveni și la 247. Da?

Domnul George Stancov:

Da.

Domnul Marțian Dan:

Domnule senator, aveți cuvântul.

Domnul Ion Predescu:

Eu nu folosesc terminologia și comparațiile, așa cum le folosește colegul. Eu mă refeream la sistemul consecvent al Codului și la valoarea științifică și a așezării reglementării pe asemenea valoare. Limbajul acesta cu "supărare", cu "frondă", cu expresii inadecvate aparține stilului, și stilul este persoana însăși, autorul.

Nu putem să exagerăm, pentru că, în concepția Codului penal și referindu-ne la sistem, trebuie să existe și o corelare între astfel de fapte și altele conexe sau vecine cu acestea, inclusiv alte infracțiuni, dintr-un alt domeniu de protecție a societății, dintr-o altă sferă de fapte cu relevanță penală. Așa, dacă așezăm pe capitole, autonom, fără să ținem seama de corelarea capitolelor, de structura întregului Cod penal, nu am făcut o legiferare și îmi pare rău că tocmai domnul coleg Stancov susține lucrul acesta, dânsul având și pregătire și, mai ales, și experiență - a fost magistrat - și mă surprinde pe mine că susține un asemenea punct de vedere cu privire la structura unei reglementări legale de asemenea anvergură cum este Codul penal.

Domnul Marțian Dan:

Comisia, dacă are a ne prezenta opinia ei?

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Sigur că ideile sunt bune, toate urmăresc îmbunătățirea Codului, dar, ceea ce a propus colegul Stancov, duce nu la îmbunătățirea, ci, dimpotrivă, duce la deteriorarea logicii în care au fost redactate articolele. Și mie îmi pare rău, nu am ce să fac, trebuie să spun, trebuie citit Codul în ansamblu, cel puțin membrii comisiei, la dânșii am această pretenție, și cei care au fost la ședință, și cei care nu au fost la ședință, pentru că la art.246 este abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, nu că îi închide ghișeul, nu că îi dă în față, ci spune că nu îndeplinește ori îndeplinește în mod defectuos un act, subliniez un act. Deci este cea mai ușoară faptă. Apoi vine abuzul în serviciu privind îngrădirea unor drepturi, care merge până la 5 ani, de la 6 luni. Apoi avem abuz în serviciu contra intereselor publice, care merge până la 5 ani, abuz în serviciu în formă calificată, până la 15 ani, neglijență în serviciu, purtare abuzivă, ceea ce spunea dumnealui - că-l dă afară, închide ghișeul ș.a.m.d. Adică există o logică în construcția unui cod, există o legătură între aceste fapte. Nu poți, la o faptă simplă, să dai o pedeapsă mare, ca și la o faptă gravă. Pur și simplu, am strica toată logica în construcția Codului.

S-a muncit enorm de greu, de către specialiști care cunosc problema aceasta și, gata, mi-a trăznit mie prin cap să propun mărirea, că așa gândesc eu.

Noi menținem ceea ce a aprobat comisia în raport.

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor,

Ceea ce s-a spus aici este reductibil la următorul lucru: art.246 vi-l supun votului, în redactarea din varianta Senatului, la care a aderat și comisia noastră. Potrivit Regulamentului, prioritate are, din acest punct de vedere, textul comisiei.

Supun votului dumneavoastră art.246, în redactarea de la pct.110 din varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nici un vot împotrivă. Abțineri dacă sunt? 2 abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost aprobat.

Trecem la pct.111, care se referă la art.247.

Comisia a fost de acord cu varianta acestui articol din textul adoptat de către Senat.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul? Nu sunt doritori.

Vă supun votului, atunci, textul art.247, așa cum figurează el la poziția 111 din varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nici un vot împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt. Cu unanimitate de voturi, a fost aprobat textul art.247 și, respectiv, pct.111 din varianta Senatului.

Trecem la pct.112. El se referă la art.248. Avem și textul acestui articol.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul în legătură cu acest articol? Nu sunt doritori.

Vă supun votului, atunci, textul art.248, în varianta aprobată și de Senat.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nici un vot împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, a fost aprobat și textul art.248.

Pct.113 constă în introducerea, după art.248, a art.2481. Și textul acestui articol figurează în varianta Senatului, comisia noastră aderând la el.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul? Nu sunt doritori.

Vă supun, atunci, votului art.2481 din varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru adoptare? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nici un vot împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

A fost aprobat, cu unanimitatea sufragiilor exprimate în Cameră, art.2481.

Pct.114 se referă la art.249.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul în legătură cu acest articol?

Domnul deputat Ion Dinu.

Aveți cuvântul.

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați oaspeți,

Mă refer la alin.2 de la art.249, în care se propune ca, atunci când se produc consecințe deosebit de grave într-o neglijență de serviciu pedeapsa să fie de la 2 la 10 ani. Deci, o neglijență de serviciu care, evident, adaug superfluu, este fără intenție, fără știință, se pedepsește cu maximum de 10 ani.

Adineauri votarăm art.248, prin care, atunci când, cu știință, tot un funcționar public cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituții de stat, și pedeapsa este de 5 ani.

Este cu mult mai gravă fapta celui care din neglijență, deci fără știință, creează consecințe deosebit de grave, ca să mergem cu pedeapsa până la 10 ani? Aceasta este întrebarea.

Trebuie o proporție păstrată. De aceea eu propun rectificarea alin.2, în sensul ca pedeapsa să fie de la 2 la 5 ani, reducând de la 10 la 5, ca să fie, cum spuneam, o proporție față de cea comisă cu intenție, cu știință.

Domnul Marțian Dan:

Da. În legătură cu acest art.249, dacă mai dorește cineva să ia cuvântul?

Inițiatorul, atunci, și comisia rog să ne spună punctul de vedere pe marginea propunerii de amendare făcută de domnul deputat Ion Dinu.

Domnul Ion Predescu:

În general, nu se face comparație între faptele săvârșite cu intenție și faptele săvârșite din culpă. Elementul intențional, elementul laturii subiective este fundamental și nu permite comparații, dar ceea ce colegul omite este că la art.2481 s-a votat, când se produc consecințe deosebit de grave, cu intenție, este de la 5 la 15 ani pedeapsa și când se produc consecințe deosebit de grave, din culpă, este de 2 la 10 ani. Raportul de diferență între fapta neintenționată și fapta din culpă este menținut, este păstrat, așa încât nu cred că este cazul să modificăm acest text, pentru că, tot la consecințe deosebit de grave, ar deveni vădit disproporționat, față de art.2481. Și invoc din nou și mă refer din nou, rugându-i pe colegii care inițiază asemenea modificări să aibă în vedere și structura celorlalte infracțiuni din același capitol, dacă nu chiar din titlurile Codului penal. Un Cod penal nu poate să fie reglementat per saltum, adică galopând de la un capitol la altul, de la o secție la alta.

Domnul Ion Dinu:

Și eu vă rog să faceți deosebirea între greșeala din culpă cu cea din intenție.

Domnul Marțian Dan:

Comisia, ce opinie are?

Domnul Aurel Știrbu:

Menținem varianta din raport.

Domnul Marțian Dan:

Mențineți. Bun.

Și aici va trebui să dau prioritate, în conformitate cu prevederile Regulamentului, textului îmbrățișat de către comisie. În consecință, vă supun art.249 votului, în varianta adoptată de Senat.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nici un vot împotrivă. Abțineri dacă sunt? 3 abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptat art.249 și, dat fiind acest rezultat, nu mai supun votului propunerea de amendare formulată de domnul deputat Ion Dinu.

Trecem la pct.115, care se referă la art.250. În privința lui, comisia a avut o propunere care se referă la maximum pedepsei aplicate în cazul reglementat de acest articol.

Dacă sunt și alte observații în legătură cu acest articol? Nu sunt observații. Atunci am să vă rog să vă uitați în raportul comisiei. În loc de "maximum de 2 ani", comisia propune "3 ani".

Domnul Ion Predescu:

Și înlătură amenda.

Domnul Marțian Dan:

Și înlătură amenda? Nu rezultă din raportul comisiei.

Domnul Ion Predescu:

Vă rog să-i întrebați.

Domnul Marțian Dan:

Da. O întrebare: vă mențineți alternativa amendei, din partea finală?

Domnul George Iulian Stancov:

Mergând pe firul logicii, de care vorbea domnul Predescu, cred că trebuie să ne întoarcem la logică. Dacă la alin.1 ne permitem modificarea propusă de comisie, în sensul că ne oprim la maximum de 3 ani și renunțăm la amendă, cum rezultă, dacă ne uităm la alin.2, constatăm că pedeapsa prevăzută este de la 6 luni la 3 ani sau amendă și, ca atare, o formă mai gravă apare pentru că se propune alin.1 să fie modificat. Cel puțin așa este textul comisiei: alin.1 să fie modificat în sensul...

Domnul Marțian Dan:

Da...

Domnul George Iulian Stancov:

Deci, dacă alin.1 și 2 sunt modificate, în sensul ca să rămână ambele alineate cu aceeași sancțiune maximă, atunci nu mai înțeleg: ori s-a renunțat la amendă, pentru că textul Senatului, domnule...

Domnul Ion Predescu:

Sunteți membru al comisiei!

Domnul George Iulian Stancov:

Da, da, știu, nu, nu... Dar nu purtăm un dialog care nu știu dacă era cel mai bun acum.

Textul comisiei vorbește clar: alin.1 suferă următoarea modificare. Deci nu vorbește de alin.1 și 2. Ca atare, ori vorbim de alin.1 și 2, și atunci iar este greșit, pentru că nu putem să avem la ambele alineate maximum de pedeapsă, și la primul și la al doilea 3 ani, că diferența de gravitate există între faptele de la alin.1 și de la alin.2. Or, la alin.1 și 2 înseamnă că lăsăm "de 3 luni la 2 ani sau amendă" la alin.1, ne oprim aici, și mergem numai la alin.2, în care să eliminăm, să zicem, amenda și ne oprim la 3 ani, așa cum este textul Senatului. Altfel nu văd rațiunea comisiei. Nu văd rațiunea acestui text.

Domnul Marțian Dan:

Domnul Stancov, este propusă, deci, modificarea și a maximului la alin.2, la 5 ani.

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte, vă rog să-mi permiteți.

Domnul Marțian Dan:

Imediat, stați să termine domnul Stancov și după aceea vă dau cuvântul și dumneavoastră.

Domnul George Iulian Stancov:

Deci, la purtarea abuzivă, de care vorbea și domnul ministru mai înainte, că într-adevăr, aici aș fi avut dreptate, dacă mergem pe majorare "de la 3 luni la 2 ani sau amendă", în loc de 3 luni să majorăm la 3 ani și să ne oprim aici, 3 luni la 3 ani, și trecem la alin.2 - "6 luni - 5 ani", cum aflu că așa am vrut noi, eu stau și mă întreb care este diferența între purtarea abuzivă, de care vorbim aici, și abuzul în dauna intereselor persoanelor, la care, mai înainte, mi s-a spus că sunt excesiv, pentru că este tot o formă de..., numai că aici purtarea abuzivă privește tot personalul funcționar public și tot în exercițiul atribuțiunilor. Uitați-vă la art.246, la care am vorbit mai înainte, să vedeți că mare diferență nu este, și atunci de ce diferența de tratament în sensul înăspririi? Ori mergem pe logica anterior adoptată de dumneavoastră prin vot și nu mai majorăm pedepsele, pentru că ieșim din logica de care chiar înainte vorbirăți, ori, ca să modificăm aici, înseamnă că chiar suntem excesivi, prin comparație cu art.246. Dacă la art.246 făceam modificarea, puteam discuta și aici. Cel puțin aceasta este părerea mea. Acum sărim calul! Purtare abuzivă, întrebuințarea de expresii jignitoare, îi zice: "Măi, deșteptule!" Și, cu aceasta, l-am trimis la 6 luni - 3 ani, fără amendă. Îi mai dai și o palmă și îi zici: măi, prostule și 6 luni - 5 ani, punct! Dincolo credeți că este altceva? Uitați-vă în text să vedeți că este chiar mai grav acolo, că acolo îi faci un act contrar, îi faci de toate, așa, pur și simplu, fără să-i zici nimic. Îl faci numai să moară, umblând pe drumuri. Deci nu știu care este rațiunea acestui tip de modificare, în sensul majorării.

Vă propun să rămână textul de la Senat și să mergem înainte, dacă tot mergem pe textul Senatului la art.246, cum s-a și votat, de altfel. Aceasta părerea mea, nu a comisiei.

Domnul Marțian Dan:

Mai dorește domnul secretar Ovidiu Petrescu să ia cuvântul și după aceea o să vedem dacă inițiatorul, comisia dorește să-și expună, și este firesc, punctul de vedere, să facă aceasta.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Stimați colegi,

Eu vă propun același lucru, adică să menținem textul Senatului, pentru că vă rog să observați că subiectul calificat este același - un funcționar public. Ce săvârșește la art.246 funcționarul public, la infracțiunea abuzul în serviciu? El, prin încălcarea atribuțiunilor sale, cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane. Deci este clar că este o infracțiune destul de gravă, față de această purtare abuzivă, unde, de fapt, funcționarul public săvârșește o insultă, dar pe care noi o sancționăm mai aspru, pentru că un funcționar public trebuie să aibă o altă comportare față de cetățean. Deci mi se pare că agravarea pedepselor, propusă de comisie nu se justifică, prin comparație cu infracțiunile de abuz în serviciu.

Domnul Marțian Dan:

Da. Acum rog, deci, pe inițiator, dacă mai are de spus ceva, și comisia.

Domnul Ion Predescu:

Între art.246, care zice: "Fapta funcționarului public care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane", deci textul se referă la activitatea, la faptele de activitate ale unui funcționar public - acesta fiind art.246 - și art.250, pe de altă parte: "Intrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană, de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu", este diferență mare, domnule! Una e atitudinea persoanei față de o persoană, cealaltă este modul de îndeplinire a îndatoririlor de serviciu. Între ele nu poate opera, în nici un caz, confuzia. Cât privește tratamentul legal, comisia a propus, la art.250,... "3 luni la 2 ani" și înțeleg că au menținut și amenda, nu?

Domnul Aurel Știrbu:

3 luni la 3 ani.

Domnul Ion Predescu:

La 3 ani, în loc de 2 ani, iar la alin.2 -... "6 luni la 5 ani", fără de amendă, dacă așa ați înțeles dumneavoastră, deși nu rezultă fără echivoc, iar în materie penală trebuie să avem texte cât se poate de exacte și expres redactate.

Eu, pentru a păstra..., pentru același considerent constant, pe care l-am invocat constant, de a păstra echilibrul și raportul de reglementare, sunt pentru menținerea textelor, așa cum le-a adoptat Senatul.

Domnul Marțian Dan:

Comisia?

Domnul Ion Predescu:

De altfel, domnule președinte, aici, la alin.1, este insulta săvârșită de un funcționar la adresa altei persoane. Cred că este suficientă pedeapsa de la 3 luni la 2 ani sau amendă, iar dincolo sigur că este suficientă pedeapsa de la 6 luni la 3 ani.

Domnul Marțian Dan:

Rog acum comisia să ne comunice opinia și considerentele ei.

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Când am dezbătut în comisie acest articol, o bună parte dintre membrii comisiei au susținut varianta adoptată de Senat, mergând pe raționamentul pe care l-a explicat și inițiatorul, domnul senator Predescu.

La propunerea insistentă a domnului deputat Stancov și a încă doi colegi din opoziție, care au venit și au făcut o teorie întreagă că trebuie să sancționăm funcționarul care îl jignește, închide oblonul și îi dă în nas și face așa, așa, așa și să-i ridicăm pedeapsa. Și ne-a lămurit. Și, cu majoritate de voturi, s-a aprobat majorarea, la primul alineat, a maximului de pedeapsă cu un an și la al doilea cu doi. Acum, fiindcă domnia sa vine și spune că nu este bine, hai să fim de acord cu varianta Senatului.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Domnul George Stancov.

Domnul George Iulian Stancov:

Eu am vrut să lămuresc măcar pe cei care mă ascultă că dacă am plecat pe linia Senatului la art.246, oricât aș mai pleda acum, deja este un text adoptat și mergem pe o anumită logică. Eu nu am spus că renunț la ce am susținut acolo. De altfel, am și făcut dovada mai înainte, când am susținut majorarea pedepsei la art.246. Că domnul Știrbu vrea să înțeleagă altfel, este dreptul dumnealui, dar vă rog să nu fiți de acord cu el, măcar din respect pentru ideea că discutăm împreună, aici, o problemă, dar sigur că remarcă și domnul expert, domnul Vida, o chestiune interesantă: pentru un simplu cetățean, altul decât funcționarul public - și de aceea poate aveam și eu dreptate, vorbind mai adineauri -că insulta este mai pedepsită, dacă vedeți cum am votat noi art.205, este mai pedepsită pentru un simplu cetățean, decât pentru funcționarul public.

Uitați-vă la art.205, pe care l-am adoptat cu patriotism, și veți vedea că noi nu am corelat textele și atunci funcționarul public care este la un moment dat încărcat de autoritatea funcției sale și care este un subiect calificat al infracțiunii, prin calitatea lui de funcționar public, vine și are un tratament mai blând decât al simplului cetățean. Este și un text care îi discriminează, în materie de insultă. Deci, trai neneacă, cu cât sunt funcționar public, cu atât o iau mai puțin! De aceea nu știu unde stă bine logica, la ora aceasta! Dar eu, când v-am propus să mergem pe un anumit tip de logică, vroiam să ajung la rațiunea menținerii unei sancțiuni mai severe pentru funcționarul public, cum a propus comisia și cum bine zice domnul Știrbu că am câștigat bătălia, și am avut dreptate, iar dacă mie mi s-a retezat logica mai înainte la art.246, apar caraghios aici, nu mai văd nici o logică, apare că purtarea abuzivă este sancționată... Deci ori mergem pe logica pe care am plecat la comisie, și atunci puteam sancționa mai sever ambele infracțiuni, ori, acum, eu sunt în situația, știți, din această dilemă nu putem ieși. Cum să vin eu acum să las pe funcționarul public mai puțin pedepsit - și îl întreb pe domnul ministru al justiției - decât simplul cetățean care insultă, pur și simplu, la întâmplare, îi zice unuia nu știu cum. Acela primește până la 3 ani, că am reglementat deja, iar dincoace, funcționarul public este, practic, ocrotit de legea penală, și nu sancționat.

(Rumoare)

Ba așa este, pentru că, în momentul în care eu sunt funcționar public și, exact cum remarca domnul ministru, avem de-a face cu o insultă proferată în exercițiul funcțiunii de către funcționarul public, el ia o pedeapsă mai blândă decât dacă ar fi fost în afara funcțiunii, deci la el acasă, să zicem. Sigur, a fost provocat, pentru că era de lege însemnat. ...Și logica mai departe, la alin.2.

Acum aveți de ales, domnilor, și juriști, și nejuriști și, până la urma urmei, politicieni, că facem și politică penală; ar crede unii că nu. Ori sancționăm pe o anumită coerență crescătoare cu gradul de periculozitate socială al faptei și al făptuitorului în exercițiul funcțiunii fiind, ori ne jucăm de-a politica penală.

Eu nu propun acum să facem minuni pe picior, dar intrăm în polemici pe cine-i mai deștept și pierdem contextul. La art.205, înseamnă că să revenim, să spunem: domnule, ce avem cu cetățenii patriei, îi pedepsim mai tare decât pe funcționarii care, până una alta, și ei sunt cetățeni, dar au niște atribute în plus? Cum credeți, eu nu vă propun decât o oarecare atenție asupra textului.

Domnul Marțian Dan:

Da. Vă mulțumesc.

Domnul deputat Vasile Lupu dorește să intervină.

Aveți cuvântul.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Aici lucrurile ori se încurcă de tot, ori încep să se lămurească.

Deci "lovirea sau alte..." - și aici trebuie să spun art.250 trebuie analizat în cele două alineate, adică în unitatea reglementării. Ca atare, în varianta Senatului, pe care acum o susține și domnul Știrbu, aproape în numele comisiei, uitând că o mai bună parte decât cei care au acceptat-o au dat nu în varianta comisiei -deci, în varianta Senatului, "Lovirea sau alte acte de violență săvârșite în condițiile alin.1 se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă". Ca atare, este vorba de lovirea comisă de un funcționar public. Invers, dacă cetățeanul lovește funcționarul public, pedeapsa este până la 7 ani; de la 6 luni la 7 ani. Și noi știm cum se întâmplă tot în această vreme tulbure care a fost invocată de distinșii colegi spre a atenua pedeapsa la tulburarea de posesie. Cetățeanul abia apucă să deschidă gura sau să ridice degetul, că polițistul l-a lovit de nu s-a mai ridicat de jos și atunci să-l lăsăm pe polițist cu o pedeapsă de la 6 luni la 3 ani.

Eu susțin, cel puțin varianta Comisiei juridice a Camerei Deputaților, cu o pedeapsă la un maximum de 3 ani în alin.1 și un maximum de 5 ani la alin.2. Aș cere pedepse mai mari, dar îmi dau seama că nu am șanse. Însă mai realizez acum un aspect, că, și după această a treia dezbatere în Camera Deputaților, dacă se va merge în continuare cu această așa-zisă politică penală, Codul penal nu va trece.

Domnul Mihail Olteanu (din bancă):

Acela este purtător de autoritate!

Domnul Vasile Lupu:

Cu atât mai mult, dacă este purtător de autoritate, să învețe și el și cei care susțin această variantă, că cel plătit de contribuabil este în slujba contribuabilului, și nu plătit pentru a-l cotonogi sau schilodi, cum se întâmplă în fiecare comună din țara noastră.

(Rumoare)

Domnul Marțian Dan:

Domnule Olteanu, dacă vreți să interveniți, vă rog să uzați de prerogativele pe care vi le dă Regulamentul.

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte, două precizări...

Domnul Marțian Dan:

Domnule Știrbu, lăsați-l pe domnul Olteanu, să vedem... și după aceea vă dau și dumneavoastră cuvântul. Vă rog faceți acest gest.

Domnul Mihail Olteanu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Noi am discutat, în comisie, pe marginea acestui subiect, ore întregi.

S-a pus în balanță exact modul cum sunt tratate cele două infracțiuni: cea înfăptuită de simplul cetățean și cea înfăptuită de un funcționar public. Atâta vreme cât funcționarul este purtător de autoritate publică, este în slujba statului, al interesului general, este normal ca statul să-l proteguiască și, din acest punct de vedere, în Codul penal existent și în propunerea pe care o avem și pe care o discutăm, este normal să existe o diferență de tratament. Așa că, părerea mea sinceră este că cu cât discutăm mai mult, cu atât ne încurcăm.

Eu zic să trecem la vot, domnule președinte.

Domnul Marțian Dan:

Are cuvântul domnul deputat Aurel Știrbu.

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte, numai o precizare scurtă.

Dacă se admite varianta propusă de comisie, la alin.1, este nevoie să completăm, a fost o scăpare: " sau cu amendă", pentru că, de regulă -"până la 3 ani", peste tot -am mers "sau cu amendă".

Domnul George Iulian Stancov:

Dar nu completează comisia, domnule Știrbu, o completați dumneavoastră, pentru că ...

Domnul Aurel Știrbu:

Vă mulțumesc că m-ați ajutat, pentru că aceasta vroiam să spun.

Deci s-a oprit la 3 ani. Peste tot, în Codul penal, am propus, acolo unde pedeapsa este până la 3 ani, să fie "sau cu amendă".

Domnul Marțian Dan:

Bun, dar aceasta, iertați-mă că intervin și eu acum, nu ați propus să se suprime aceasta "sau cu amendă". Dumneavoastră ați propus doar ca maximum să nu fie: de 2 ani, ci de 3, la alin.1.

Domnul Aurel Știrbu:

Da, atât.

Domnul Marțian Dan:

Nu a fost altă propunere de a se modifica alin.1.

Domnul Aurel Știrbu:

Nu, atât. Aveți dreptate, atât. Se modifică limita maximă a pedepsei cu închisoare de la 2 ani, la 3 ani, la alin. 2, limita maximă la 5 ani și, dacă este la 5 ani, nu poate să apară și amenda, este normal. Mi s-a spus că de ce achiesez la varianta Senatului în numele comisiei? Eu așa am înțeles din discursul colegului Stancov, că a mers pe varianta Senatului, că de regulă mie mi-e grreu să înțeleg de multe ori ce spune, dar fac efort. Și așa am înțeles! Și de aceasta am spus că sunt de acord cu această propunere a domniei sale, dar mențin varianta comisiei.

Domnul Marțian Dan:

Nici eu n-am înțeles acum. Dumneavoastră, până la urmă, pe ce variantă mergeți? În legătură cu alin. 1 mi-a făcut impresia că susțineți punctul de vedere al comisiei, așa cum este: mărirea maximului, în loc de 2, la 3. Atât.

În legătură cu alineatul al doilea, în afară de suprimarea textului din partea finală "sau cu amendă", care propuneți să fie suprimat, n-am înțeles, în legătură cu maximum, care este poziția comisiei.

Domnul Aurel Știrbu:

Și la alin. 2 comisia a mers în loc de 3 la 5 ani. Se modifică limita maximă a pedepsei cu închisoare la 5 ani. Restul nu a modificat. Dar vin și spun eu acum, ca deputat, nu ca membru al comisiei, inițiatorul ar trebui să-și spună părerea. N-am întâlnit la pedepse mai mari de 3 ani să poată fi și varianta amendă. Dacă se menține, noi nu am modificat-o în comisie.

Domnul Marțian Dan:

Domnule Predescu, mai aveți de făcut niște clarificări în urma acestor mănuși aruncate?

Domnul Ion Predescu:

Eu am reținut că textul de la ultraj...poate să fie o scăpare, în forma simplă, este: 3 luni la 3 ani. S-a majorat cumva?

Domnul Marțian Dan:

La alin. 1.

Domnul Ion Predescu:

La alin. 1. Atât a rămas.

Prin urmare, când un cetățean...

Domnul Ion Dinu (din sală):

Sau amendă.

Domnul Marțian Dan:

Sau amendă, partea finală, alternativa rămâne.

Domnul Ion Predescu:

Prin urmare, când o persoană fizică aduce ofensă, calomnie, amenințare unui funcționar, de la 3 luni la 3 ani. Când un funcționar insultă o persoană fizică, se propune ca pedeapsa să fie aceeași: 3 luni la 3 ani sau amendă. Noi am zis să fie 3 luni la 2 ani, pentru a fi diferență între funcționari și persoana fizică. Este purtător al autorității, așa cum s-a subliniat și care are nevoie de o protecție specială. Nu este ca fapta săvârșită între două persoane fizice. Așa încât, așa cum am adoptat noi, inclusiv alternativa amenzii, cred că există corelare.

Acum, trebuie să recunosc că s-a creat o decorelare la insulta simplă, care este până la 2 ani și calomnia care este până la 3 ani sau amendă. Și atunci, insulta proliferată între persoane fizice este până la 2 ani, insulta săvârșită de funcționar, în concepția Senatului, care avusese altă poziție, era maximum 1 an, nu 2, cum a majorat Camera Deputaților. Vedeți? Noi am avut corelare între texte, dar acolo s-a creat decorelare, pentru că, la insultă, la art. 205 s-a majorat la până la 2 ani. Noi aveam până la 1 an. Și 2 ani era dublu, maximum, și exista rațiune. Acum dispare. Rațiunea este sub semnul îndoielii, pentru că se identifică pedeapsa. Maximum este tot de 2 ani. Și ca să păstrăm unitatea de reglementare ce trebuie să facem? La art. 250, domnule președinte, trebuie să acceptăm maximum de 3 ani închisoare sau amendă, pentru că altfel se identifică cu insulta săvârșită între persoane fizice. Și aceasta nu mai este reglementare așa cum trebuie, pentru că, vedeți, nu ne imputați nouă, făceți-vă dumneavoastră reproșul că ați propus amendamente fără să le corelați cu toate textele în reglementarea unitară a codului. Și de aceea ajungem la purtarea abuzivă egală, ca tratament juridic, cu insulta între două persoane fizice.

Și acum conchizând: domnule președinte, art. 250 trebuie să facem 3 luni la 3 ani sau amendă și alin. 2 lovirea sau acte de violență, 6 luni la 5 ani fără amendă.

Domnul Marțian Dan:

E clar.

Deci, până la urmă, reținând problema de principiu pe care a ridicat-o domnul senator Ion Predescu, și anume, corelarea între diferitele pedepse, până la urmă, dânsul, pentru a debloca situația și din alte considerente pe care le-a evocat, propune să fie însușită varianta pe care o conține raportul comisiei.

Domnul Ion Predescu (din loja comisiei):

Dar explicitată: 3 luni la 5 ani sau amendă.

Domnul Marțian Dan:

Poftiți.

Domnul Gavril Dejeu:

Se pare că există tendința aceasta, de a însuși majorarea pedepsei și pentru fapta săvârșită de către funcționar și eu aș dori să justific, împotriva a ceea ce s-a argumentat până acum, această concepție.

Protecția autorității este declanșată și recunoscută de lege, în sensul proteguirii autorității, nu a transformării autorității în abuz. Aceasta trebuie să fie descurajată. Destul am avut, timp de aproape 50 de ani, o orientare inversă, în care cetățeanul era o simplă musculiță în fața colosului: autoritatea de stat. Să terminăm odată cu această gândire și această orientare.

Funcționarul public are drept la protecție și într-adevăr cetățeanul trebuie să-l respecte ca purtând pe umerii săi greutatea autorității de stat și faptele îndreptate împotriva lui sunt fapte nu numai împotriva lui ca persoană, sunt fapte îndreptate împotriva autorității pe care o reprezintă. Dar, argumentul este, deopotrivă, egal și invers: în clipa în care funcționarul poartă într-adevăr responsabilitatea autorității de stat, el nu are voie să o transforme într-un ultraj la adresa cetățeanului sau altcuiva.

Deci, cine poartă sarcina autorității de stat pe umerii săi trebuie să fie responsabil, răspunzător și conștient de faptul că această autoritate obligă. Obligă la comportament civilizat și nu are voie să transforme această autoritate și acest comportament civilizat în infracțiune.

De aceea, este evident că ideea majorării sau aducerii cel puțin la nivel egal de gravitate a acestor fapte trebuie să fie însușită.

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Ați ascultat aceste opinii, elementele care le fundamentează; am să vă rog să vă uitați la alin. 1 al art. 250. Partea finală sună astfel: "...se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă". Aici se propune ridicarea maximului de la 2 ani la 3 ani, restul textului rămâne așa cum este în partea finală, pentru că aici avem unele sugestii ale comisiei, de modificare.

Vă supun votului această propunere de amendare.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? 2 abțineri.

Cu majoritate de voturi a fost aprobată amendarea la alin. 1.

În ceea ce privește alin. 2, în partea finală, unde este vorba de cuantumul pedepsei, acolo avem: "de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă" în text.

Comisia ne propune să rămână: "de la 6 luni la 5 ani" si suprimăm partea finală: "sau cu amendă".

Supun votului dumneavoastă această redactare a părții finale a alin. 2, din cuprinsul art. 250.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? 1 abținere.

Cu majoritate de voturi a fost adoptat și alin. 2.

Vă supun votului art. 250, așa cum a rezultat el.

Cine este, vă rog, pentru adoptare? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? 2 abțineri.

Cu majoritate de voturi a fost aprobat art. 250.

Trecem la pct. 116, varianta Senatului. Se referă la alin. 1 și 2 ale art. 254. Comisia nu a avut nici un fel de sugestii în legătură cu aceste alineate ale articolului menționat.

Dacă dorește cineva dintre domniile voastre să ia cuvântul?

Domnul George Stancov.

Domnul George-Iulian Stancov:

Cred că este vorba de o eroare de redactare.

Cred că textul normal ar trebui să sune cam așa: "Fapta funcționarului public ... care direct sau indirect", pentru că aici rămâne "fapta funcționarului", iar în tot ce am vorbit până mai înainte, funcționar public este în toate textele; cred că infracțiunile la care se referă art. 254, 255, 256, din același capitol, se referă numai la ceea ce se cheamă, să zicem, persoana infractorului calificat, funcționarul public, nu oricine săvârșește infracțiunea de luare de mită, numai funcționarul public. Funcționar, în înțelesul larg al definirii date în Codul penal, mi se pare mie că excede interesului legiuitorului.

Cred că este o greșeală. "Fapta funcționarului public care direct sau indirect...". Nu știu dacă este de înțeles, dar dacă vă veți uita în celelalte texte, se vorbește numai de funcționarul public și atunci de ce la infracțiunea de la art. 254, 255 care urmează, 256 este vorba de funcționar în înțelesul foarte generic și care, de fapt, nu mai are ce căuta în definiția dată infracțiunilor de mită, dare, luare și așa mai departe.

Deci, ori este funcționarul public, ori înseamnă că lărgim sfera atât de mult încât se poate discuta orice despre luarea de mită sau darea de mită și toate celelalte. Cred că este fapta funcționarului public. Dacă este omisiune sau nu, este o chestiune la care puteți să vă pronunțați sau măcar să știm de ce aici este o altă reglementare decât la celelalte infracțiuni în care subiectul este funcționarul public și numai el.

Domnul Marțian Dan:

Bun.

O să rog inițiatorul să ne precizeze dacă și în alin. 1 și în alin. 2 este vorba, mă rog, de fapte ale funcționarului public sau ale funcționarului în general.

Domnul Ion Predescu:

Definiția a fost acceptată și o regăsim în art. 147 din acest cod. Funcționarul public este acolo arătat și se referă la ceea ce textul determină, iar funcționarul cuprinde inclusiv salariatul unei societăți comerciale. Acela nu este funcționar public, pentru că nu îndeplinește o funcție purtătoare a autorității de stat.

Potrivit teoriei domnului Stancov, toți acești salariați pot lua mită fără să fie sancționați. Dacă aceasta este concepția ....Revoluționăm atât de profund încât ei nu mai sunt susceptibili de neglijență, nu mai sunt susceptibili de deturnare de fonduri, de gestiune frauduloasă și pot să facă ce vor în exercițiul funcțiunii pentru care sunt angajați, au atribuții detereminate și sunt salarizați. Și nu au nici un fel de răspundere. Și mai ales nu au răspundere pentru luare de mită.

Domnul Marțian Dan:

Domnul deputat Gavril Dejeu dorește să intervină.

Aveți cuvântul.

Domnul Gavril Dejeu:

Un argument suplimentar: dorim să ne îndreptăm spre economia de piață. În acest proces se va restrânge tot mai mult aria celor care sunt angajați în sectorul public și se va lărgi aria celor vor fi angajați în sectorul privat. Dar aceasta nu înseamnă că interesele patronale, interesele societăților comerciale pot fi lăsate la voia întâmplării. Funcționarul privat trebuie să se știe răspunzător de gestiunea pe care o are în răspundere. Trebuie să facă dovada cinstei și corectitudinii lui față de interesele societății pe care le va servi.

Și atunci nu putem restrânge nici într-un caz aria. Am ajunge la un moment dat, dacă se va implementa cu seriozitate economia de piață, ca funcționari publici să fie foarte restrânși, iar funcționarii să fie pe o arie mult mai largă.

Interesul proteguirii merge, deci, la menținerea textului așa cum este.

Domnul Marțian Dan:

Bun.

Mai sunt alte observații? Comisia are ceva de comunicat în legătură cu acest articol, cele două alineate ale lui? Vă rog.

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnul deputat Stancov a început pledoaria domniei sale prin a spune că se pare că este o greșeală. Nu este nici o greșeală. Este o gândire, este o concepție. eu reamintesc colegilor din comisie și amintesc când în comisie am discutat și s-a dat un exemplu că o contabilă de la o bancă privată a luat 10 milioane lei ca să dea un împrumut care nu se merita. Și nu este funcționar public! Putea să ia mită până-i hăul! Deci, nu este vorba de o greșeală, este vorba de o concepție. Așa s-a gândit: funcționarul, în general, indiferent dacă este la societate de stat, privată sau administrație de stat. Iar ceea ce propune colegul Stancov, reduce numai la funcționarii publici, cu ceea ce nu suntem de acord.

Domnul Marțian Dan:

Bun.

Doamnelor și domnilor deputați,

Comisia și inițiatorul optează pentru menținerea alineatelor 1 și 2 ale art. 254, în varianta adoptată de Senat.

Supun votului dumneavoastă textul acestor alineate, așa cum sunt ele redactate în varianta menționată.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat și textul art. 254.

Trecem la pct. 117. Se referă la art. 256, alin. 1.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul în legătură cu el? Nu sunt doritori.

Vi-l supun votului, atunci, așa cum este redactat în varianta aprobată de Senat.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost adoptat alin. 1 al art. 256.

Pct. 118 din propunerea legislativă se referă la art. 257, alin. 1 și fiecare dintre noi avem textul acestui alineat.

Dacă sunt observații în legătură cu el? Nu sunt.

Vi-l supun votului în varianta aprobată de Senat.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat și pct. 118.

Trecem la examinarea pct. 119, care se referă la art. 258.

Sunt observații în legătură cu acest articol? Nu sunt.

Vi-l supun votului în redactarea din varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat și textul art. 258.

Trecem la pct.120. El constă în introducerea după art. 261 a art. 2611, iar în ceea ce privește conținutul și redactarea acestui articol, avem textul în varianta de la Senat, îmbrățișată și de comisia care a analizat în fond.

Sunt observații în legătură cu art. 2611? Nu sunt.

Vă supun votului atunci textul aprobat de către Senat.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat și art. 2611.

Pct. 121. Se referă la alin. 1 al art. 262.

Dacă sunt doritori să ia cuvântul pe marginea acestui articol? Nu sunt.

Vă supun votului, atunci, textul alin. 1 al art. 262, așa cum figurează el în varianta Senatului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat alin. 1 al art. 262.

Pct. 122 se referă la art. 263. Comisia nu a avut în privința lui nici un fel sugestii. Dacă sunt observații? Nu sunt.

Vă supun votului, atunci, textul art. 263, așa cum a fost el aprobat și de către Senat.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat textul art. 263.

Pct. 123 se referă la art. 264. În privința lui avem unele sugestii de amendare formulate de Comisia juridică, de disciplină și imunități. Este vorba de introducerea după alin. 2 a unui alineat nou; și vă rog să vă uitați și dumneavoastră, aveți accest text în raportul difuzat de către comisie. Deocamdată eu trebuie să întreb dacă sunt observații? Nu sunt.

Aveți? Inițiatorul. Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Ion Predescu:

Comisia juridică, de disciplină și imunități a Camerei Deputaților a propus introducerea unui alineat: "Favorizarea săvârșită de polițist, magistrat sau expert se pedepsește cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor".

Domnilor, intruducerea unui asemenea text la infracțiunea de favorizare, privindu-l pe polițist sau amgistrat, nu se regăsește în nici o legislație. Pentru că nici un legiuitor nu a gândit să arunce anatema asupra politiștilor și magistraților la această infracțiune, incriminându-i, considerându-i ca virtuali infractori în exercitarea îndatoririlor de serviciu, ca săvârșind o asemenea infracțiune. Au game întregi de infracțiuni de serviciu, dacă săvârșesc vreo faptă, vreun act sau fapt sau vreo atitudine de natură a reprezenta o atitudine de favorizare a celui pe care îl cercetează, îl anchetează sau îl judecă.

Ar fi de cea mai defavorizantă impresie pentru poliția statului român și pentru magistratura română să înscriem un asemenea text în Codul penal. În primul rând, pentru că el nu este aplicabil, dar produce un efect cu totul defavorabil și mai ales un efect de desconsiderare a legiuitorilor privind magistrații și polițiștii.

Vă rog foarte mult, rog Comisia juridică, de disciplină și imunități să renunțe la acest text, iar dacă nu renunță, vă rog să-l respingeți. Este pentru prima dată, pe mine m-a surprins că apare în Codul penal un asemenea text, suspectându-i pe magistrați și organele de cercetare penală, în care intră și polițiștii, de favorizarea celor pe care îi anchetează sau îi judecă.

Nu putem să gândim așa ceva. Ei au, repet, împotriva lor atâtea dispoziții, parcurgând Codul penal, sunt de ordinul zecilor, pentru orice fel de faptă care ar fi de natură să-i avantajeze în vreun fel pe cei cercetați, anchetați sau judecați. Nu trebuie să existe în Cod un asemenea text și va rog stăruitor să renunțați la el, să-l retrageți, iar dacă stăruie comisia, dumneavoastră să-l respingeți.

Domnul Marțian Dan:

Mai sunt alte observații? Domnul deputat Vasile Lupu.

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor,

Ne minunăm de o asemenea prevedere în Codul penal, dar nu ne minunăm de starea de infracționalitate și de gradul pe care l-a atins corupția în structurile de stat.

Care este cauza principală a infracționalității? Acoperirea infracțiunilor de către polițiști și procurori, în special.

Am consultat mulți polițiști, procurori, judecători competenți, cinstiți. Au fost întru totul de acord cu acest text. Nu sunt specialist în legislație penală comparată, dar însuși domnul ministru Predescu a recunoscut că în celelalte legislații sunt o mulțime de instrumente juridice împotriva polițistului, magistratului, care ar săvârși o asemenea faptă. Dar eu vă întreb pe dumneavoastră acum: ce este mai grav? Omorul pe care îl comite un rătăcit, izolat social sau mai bine plasat social, ori acoperirea lui de către un polițist sau un procuror? Nu avem asemenea fapte în țară? Avem foarte multe, domnilor, foarte multe! Și atunci, eu am procedat la o consultare a unui număr mare de juriști, de magistrați, în susținerea acestui text. Sigur, nu mă va surprinde. Poate că și acum comisia, care mi-a promis susținere în acest amendament, o întoarce după opinia domnului ministru Predescu.

Eu consider că este necesar un asemenea text și aș mai adăuga la el, pentru că mie îmi aparține textul ... Deci, "Favorizarea săvârșită de polițist, magistrat sau expert, precum și de orice alt funcționar public se pedepsește cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor". Dacă adăugăm: "precum și alt funcționar public", avem în vedere și acoperirea infracțiunilor financiare de către membrii Gărzii financiare și alți funcționari abilitați cu instrumentarea unor asemenea cazuri.

Magistrații cinstiți, polițiștii cinstiți, atât câți mai sunt, sigur se vor bucura de un asemenea text, iar dacă onorata Comisia juridică, de disciplină și imunități o întoarce și de data aceasta, s-o întoarcă într-o ședință regulamentară a Comisia juridică, de disciplină și imunități și nu printr-o opinie sau două, formulată în banca ce i-a fost rezervată.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

Dacă mai dorește cineva să ia cuvântul în legătură cu acest articol și mai ales alineatul care este obiectul acestor puncte de vedere diferite? Nu.

Comisia? Dorim să ne prezentați opinia ei.

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

După cum ați observat, alin. 1, 2 și 3 din varianta Senatului nu au fost modificate de către comisie, ci însușite întocmai.

Comisia a venit cu acest nou alineat pe care noi l-am propus să fie 3, ca o agravantă puternică pentru politiști, magistrați și experții care favorizează infractorii.

În comisie a fost votat cu majoritate de voturi acest amendament propus și susținut de domnul deputat Vasile Lupu.

Eu, în numele comisiei, nu pot să renunț la el, pentru că nu suntem decât 5 membri aici. Ați ascultat argumentele domnului deputat Vasile Lupu pentru ce a fost însușit acest text în comisie, ați ascultat argumentele inițiatorului, domnul senator Predescu pentru ce dumnealui consideră că nu este potrivit și nu este normal. Vă rog să hotărâți prin vot.

Domnul Marțian Dan:

Vă rog să rămâneți aici. Mai am o singură chestiune, în privință căreia vreau să ne spuneți poziția dumneavoastră.

Domnul deputat Vasile Lupu a propus completarea acestui text, prin trimiterea la o faptă de acoperire săvârșită de către orice alt funcționar public și textul ar suna: "Favorizarea săvârșită de polițist, magistrat sau expert, precum și de către orice alt funcționar public, se pedepsește..."

Vă rog, în legătură cu această propunere care a survenit în cadrul acestei discuții, dacă este acceptabilă sau nu?

Domnul Aurel Știrbu:

Este un amendament al domniei sale propus în nume propriu, în comisie; nu-l putem discuta, iar colegii, în afară de dumnealui, care suntem acolo, sunt convins că nici dânșii, nici eu nu ni-l însușim, pentru că și în comisie s-a dezbătut și s-a discutat și problema cu funcționarul. Că este vorba de funcționar de la cel mai mărunt, până la cel mai cu funcție importantă, dar atunci s-au avut în vedere aceste trei elemente de răspundere: polițaii, magistrații și experții.

Domnul Marțian Dan:

Inițiatorul mai are ceva de spus? Nu.

Supun votului dumneavoastă... Ați avea.... Vă rog să poftiți la tribună, domnule Gavril Dejeu.

Domnul Gavril Dejeu:

Nefăcând parte din Comisia juridică, de disciplină și imunități, nu am fost prezent să vedem pulsul și tonul discuțiilor ce s-au putut purta pe marginea unui astfel de text. Pentru că dezbatem aici problema, trebuie să semnalăm că într-adevăr ne găsim în prezența unei situații extrem de delicate. Pentru că, de pildă, hai să zicem, lăsând la o parte polițistul sau expertul, dar ne referim la magistrați, cei care sunt chemați potrivit Constituției și legilor noastre structurale, organizatorice să facă dreptate în această țară. S-ar părea că prin acest text, ab initio, le punem sub semnul întrebării corectitudinea și cinstea lor.

Deci, din punctul de vedere al atitudinii noastre ca organism legislativ, o astfel de inserare poate reprezenta un blam pe fața justiției române.

Dar, argumentele pe care le-a adus în fața dumneavoastră domnul deputat Lupu, din păcate, raportate la situația concretă existentă la ora actuală în România, nu pot fi neglijate. Eu, care lucrez de aproape 40 de ani în justiție, ca avocat, și sunt extrem de apropiat de laboratorul elaborării unei hotărâri judecătorești, dacă vreți, sunt conștient că domnul Lupu are, din păcate, încă foarte multă dreptate.

M-am gândit, la un moment dat, domnule ministru, că ceea ce se prevede în acest text, am fi putut să-l raportăm la textele anterioare, care se adresează ca obligativitate de fair play și de responsabilitate civică deopotrivă funcționarului public sau funcționarului, și judecătorului-magistrat, polițist și așa mai departe. Numai că magistratul nu este funcționar. Nici funcționar public, nici funcționar.

Atunci ar însemna că, dacă ocolim acest text, în seama magistratului să menținem numai, eventual, luarea sau darea de mită. Da, dar luarea sau darea de mită este o infracțiune grea, grea nu prin prevederile ei, grea prin descoperire. Și, din păcate, stimați colegi deputați, dacă este să vorbim despre aspectele grave ale fenomenului de corupție, să știți că acesta, care influențează judecățile, nu poate fi neglijat. Și sunt cazuri de trafic de influență, sau de influențare a judecății, atât în faza cercetării cât și în faza judecății propriu-zise, peste care noi nu putem să trecem.

Întrebarea este: ce-i de făcut? Ne găsim între ciocan și nicovală. Textul pe care-l propune domnul deputat sau pe care l-a propus comisia, mi se pare într-adevăr, sever la adresa Justiției ca instituție, a Poliției ca instituție, a Procuraturii ca instituție, a magistraturii, a judecătoriei și instanțelor judecătorești ca instituție, pornind de la premiza că, mă rog, iată, aducem un text împotriva lor, pentru a-i pune la punct. Lăsarea lor pe dinafară, complet pe dinafară, de asemenea mi se pare o gaură neagră în legislația noastră actuală.

Am venit la microfon numai ca să sesizez această problemă, pentru că nu am venit în buzunar cu o soluție. Nu am.

Poate că ar fi bine, domnule președinte, și as propune, având în vedere că suntem confruntați cu această idee, să lăsați textul puțin la o parte, până mâine sau poimâine. În orice caz, mai înainte de a termina Codul penal, să mai reflectăm și noi, cei care n-am făcut parte din comisie, asupra lui, poate putem veni cu o idee.

Domnul Marțian Dan:

Domnul deputat George Stancov are acum cuvântul.

Domnul George Iulian Stancov:

Cred că textul la 264, alin.1, acoperă și dorința de a sancționa fie și funcționari publici, fie nefuncționari publici, pentru că textul nu are un subiect calificat, vorbește de ajutorul dat oricui de oricine. Deci, de vreme ce legea tace, nu face subiect calificat, aici nu se vorbește de funcționar public sau nu știu ce. Deci, oricine poate favoriza un infractor și poate primi o pedeapsă de la 3 la 7 ani. Și, sigur că, în funcție de calitatea favorizatorului, care poate fi: magistrat, polițist, sau expert, judecătorul, cel care judecă o asemenea cauză, să aibă la lumina lui posibilitatea să dea o pedeapsă mai mare sau mai mică, în funcție de subiectul implicat. Deci, chestiunea că unii scapă mai ușor, este o chestiune de înțelepciunea magistratului; poate să-i dea mai mică sau mai mare, în funcție de favorizare. Una din chestiuni.

Ajutorul, de regulă, dacă facem o analiză mai atentă, nu prea este plin de filotimie, așa, și de gratuități. El ascunde un alt scop, pe care, la rândul lui îl găsești la 254, 255, 256. Deci, din cercetare ajungi la un cumul de infracțiuni, ca să zic așa, care pot chiar acoperi favorizarea. Deci, oricum nu rămâne cineva în afara sancțiunii penale și în afara politicii de moralizare prin penal.

Dar, ca să mergem cu textul pe care Vasile - și noi l-am votat și noi plini de entuziasm, trebuie să recunoaștem - și nu observăm că se face o discriminare care este prin ea însăși neconstituțională de-a dreptul, mi se pare că ar fi bine să fim mai atenți. De ce? Pentru că vizează numai o categorie, lăsând de o parte și polițistul, care și el este de discutat în textul cu pricina, ca și cum a fi polițist este o agravantă - bun, să zicem că o fi, dar vizează o categorie care face parte din ceea ce se cheamă puterea judecătorească. Ori, dacă noi vrem să fim foarte echidistanți, ca să zic așa, sau egali în tratament, și toți să fie beneficiarii principiului constituțional al egalității în fața legii, "fără privilegii și fără discriminări", spune Constituția, ar trebui să ne punem aici frumușel și noi: favorizarea de către polițist, magistrat, parlamentar, membru al Guvernului ..., ca să fie toate cele trei puteri vizate, că dacă e favorizarea făcută de către un parlamentar, de exemplu, nu cumva am putea să umblăm și la puterea legislativă? De ce numai la puterea judecătorească? Deci, eu nu pledez, pentru că este o discriminare. Cum și noi, la un moment dat, putem favoriza pe unii infractori, dacă vine cineva și noi avem interese de grup și facem o lege și suntem bănuiți - Legea grațierii unora .... Și, iată, așa, ar putea să ne bănuiască că noi am avut un interes meschin sau chiar mercantil. Că nu mai știm, totul începe să fie murdar, dacă nu suntem atenți.

Ori, în textul în discuție - 3 luni-7 ani - ajunge pentru oricine să fie sancționat, inclusiv magistrat, polițist, sau oricare.

Nu văd de ce facem exces de zel, constatând o realitate. Eu sunt de acord și cu celălalt text. Constituția, însă, nu ne lasă să facem discriminare, sancționând numai pe magistrați și pe polițiști, iar când este vorba despre noi, avem grijă să ne apărăm și rudele apropiate prin texte penale, dar nu găsim sancțiuni pe măsura înaltei magistraturi pe care o reprezentăm în stat. Nu-i o discriminare în ochii opiniei publice? Nuuu, se va spune, că ne simțim bine aici. Problema este să ne simțim bine înlăuntrul Constituției, că așa ne facem legi pentru noi. Vorba lui Eminescu: "Cei mari se îngrădiră, sunt tari în cercul lor de legi". Nu ne mai îngrădim prea mult. Eu zic să ieșim din cercul acestei șmecherii de-a îngrădirea.

Eu nu am nimic cu Vasile, cu care aș putea să fac o Opoziție unită, dar pe principii, ca să zic așa, constituționale. Mie mi-e drag personajul, dar mi-e dragă și Constituția. Asta-i toată problema. (Rumoare) Dacă am replici din banca oamenilor de știință mai puțin politizați decât noi, mă supun înțelepciunii lor. Dar, ca să intrăm în polemică pe discriminări de dragul unor spețe la care ținem mult, am și eu un caz cu un necăjit și iar fac un text și nu-i bine.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu.

Are cuvântul domnul deputat Vasile Lupu.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Nu este o discriminare constituțională. Polițistul, magistratul are și un rol educativ și preventiv asupra celor tentați să săvârșească infracțiuni. Dumneavoastră vă amintiți că violul săvârșit de cel care are spre îngrijire și educare o persoană se pedepsește mai aspru. Este vorba de institutor, învățător, și nu este o discriminare constituțională la adresa corpului didactic. Însușirea, traficarea de bunuri, valori de către cel care gestionează, este, la fel, o infracțiune distinctă - de delapidare - și nu-i o discriminare față de cel care și le însușește fără a le avea în gestiune.

Deci, eu vizam pe cei care instrumentează dosarele și care, în primul rând ar trebui să fie corecți în aplicarea legii și imparțiali. Că nu sunt imparțiali, se văd consecințele.

Și apoi, stimați colegi, iată realitatea cea mai dură. În perioada stalinistă și de dictatură comunistă au fost pedepsiți nevinovații. Consecințele le vedem astăzi. În prezent, vinovații nu sunt pedepsiți. Consecințele sunt cel puțin la fel de grave, dacă nu mult mai grave asupra viitorului acestei țări.

De aceea, eu repet, am venit cu acest amendament din respect față magistrații corecți care m-au susținut și mi-au cerut să susțin această variantă și vă spun că l-am entuziasmat și pe un magistrat de la Curtea Constituțională; nu-i dau numele, ca să nu-l pun în încurcătură, dar, cam toți cei de față, care astăzi sunt împotrivă, consultându-i, m-au susținut în demersul meu. Dar, iată că aici mă lovesc de opinii și susțineri contrarii.

Rămân la amendamentul meu și consider că e timpul, din respectul față de legalitate, din respectul față de justiție, din respectul față de magistrații, polițiștii și experții care înțeleg să-și facă datoria și să trăiască din salariul pe care li-l plătește contribuabilul, vă cer să votați acest amendament.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu.

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnul deputat Dejeu a făcut o propunere: să mai dăm puțin răgaz să se mediteze pe marginea acestei propuneri. Noi am remis la comisie, dacă vă aduceți aminte, înainte de pauză, art.220 și am mai reținut două poziții, în privința cărora vor avea loc niște discuții între liderii grupurilor parlamentare și membrii Biroului permanent. Să fiți de acord să ne însușim sugestia domnului Dejeu, de a-l mai lăsa spre meditație la comisie. Inițiatorul, care are anumite rezerve, care au fost prezentate aici în legătură cu această chestiune, îl rugăm să participe.

De asemenea, membrii Curții Supreme de Justiție, dacă este cineva aici, să participe Parchetul etc., în așa fel încât am lăsat deschisă problema art.264, pe baza acestei propuneri și în cursul zilei de mâine sper că s-ar putea cristaliza o anumită opinie în legătură cu această chestiune.

Să fiți de acord, deci, să dăm curs sugestiei formulate de către domnul deputat Gavril Dejeu, da?

A doua chestiune. Vreau să vă fac câteva anunțuri în legătură cu ședința, cu activitatea noastră de mâine.

În ziua de miercuri, deci de mâine, intenționăm să luăm în dezbatere următoarele materiale:

- Proiectul de Lege privind declararea și controlul averilor demnitarilor, funcționarilor publici și ale unor persoane cu funcții de conducere; după câte vă aduceți aminte, am remis la comisia care a analizat în fond, mi se pare două articole. Aceste chestiuni au fost examinate, s-a elaborat și depus un raport suplimentar, care se găsește în casetele domniilor voastre. Intenționăm ca mâine să discutăm acest proiect de lege și eventual să-l finalizăm.

Al doilea material: Raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind protecția civilă. A fost elaborat, a fost imprimat, se găsește în casetele dumneavoastră.

Al treilea material: Raportul Comisiei de mediere la proiectul Legii apelor. De asemenea, Comisia de mediere și-a finalizat lucrările, a fost imprimat, este difuzat, vă rugăm să cercetați casetele dumneavoastră și să intrați în posesia raportului respectiv.

Aceste lucruri deci, alături de continuarea dezbaterii pe marginea proiectului de lege asupra căruia am lucrat și astăzi, intenționăm să le examinăm, să ne pronunțăm asupra lor în cursul zilei de mâine.

Vă rog, încă o dată, să vedeți aceste materiale în casetele dumneavoastră și să vă pregătiți pentru examinarea lor.

Cu acestea, vă rog să fiți de acord să socotim că activitatea noastră pe ziua de astăzi se poate opri. Mâine, însă, va fi o zi mai lungă. Vom lucra între orele 8,30 și 13,00 în plenul Camerei, vom continua cu Codul penal. Iar în ceea ce privește după-amiaza, începând cu orele 15,00, va fi ședința comună a celor două Camere. Deci, după-amiază va fi ședință comună.

Vă mulțumesc.

Ridicăm ședința.

Ședința s-a încheiat la ora 16,40.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti sâmbătă, 23 octombrie 2021, 4:44
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro