Plen
Ședința Senatului din 3 mai 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.63/12-05-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 03-05-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 3 mai 2004

2. Declarații politice prezentate de senatorii:

 

Domnul Dan-Mircea Popescu:

  ................................................
 

Trecem la primul punct al ordinii de zi și anume declarații politice.

 
Ion Solcanu

Îl invit la tribună, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, pe domnul președinte Ion Solcanu.

Aveți cuvântul, domnule președinte!

 

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc foarte frumos.

Domnule președinte de ședință,

Stimate colege și stimați colegi senatori,

Onorați invitați,

Vă rețin, astăzi, atenția, pentru a vă semnala o serie de erori de principiu, metodologice, dar nu numai, din textul Raportului Freedom House, pe anul 2003, întocmit de doamna Alina Mungiu-Pippidi, ca reprezentantă a Societății Academice Române.

Fundația publică anual un raport intitulat "Națiuni în tranziție", în care evaluează situația generală și evoluția proceselor democratice din 27 de țări, printre care și România. Raportul dat publicității în data de 26 aprilie conține o serie de aprecieri și afirmații eronate.

Senatorii din Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat din Senat își exprimă regretul față de modul scandalos în care doamna Alina Mungiu-Pippidi a deformat realitățile din România în Raportul Freedom House.

Gravele erori sunt de neîngăduit și, cu atât mai mult, regretabile, cu cât fundația este una dintre cele mai prestigioase organizații americane pentru apărarea democrației.

Raportul este elaborat, de regulă, de către un autor român. Anul trecut, raportul a fost întocmit de către doamna Sandra Pralong, anul acesta de către doamna Alina Mungiu-Pippidi. Se acordă o serie de note, de rating-uri pentru diversele domenii din țările respective.

Scandalul a pornit de la faptul că anul acesta, în calitate de furnizor al analizei primare, doamna Mungiu a încălcat obiectivitatea elementară și neutralitatea axiologică ale unei cercetări academice.

Raportul pe 2003, pentru România, are o notă la subsol în care scrie: "Opiniile exprimate în acest raport aparțin autorului". Deci, teoretic, responsabilitatea pentru erori îi revine doamnei Mungiu, în calitatea sa de raportor.

Fundația Freedom House are calitatea de editor și, deci, nu poate evita asemenea responsabilități în legătură cu conținutul raportului.

Apreciem că raportul despre România este, pe cât de dur, pe atât de subiectiv și, în mare măsură, eronat, inclusiv în privința rating-urilor pentru principalele probleme ale societății românești, iar textul făcut de doamna Mungiu poartă numele pretențios de raport, dar, în realitate, este o însăilare de impresii, opinii personale, mai mult sau mai puțin avizate.

Metoda raportului este lipsa de metodă. Ideea de a obiectiviza prin note progresele sau regresele unei țări este greșită. Nu poți da note unei țări, întrucât procesul de democratizare nu este un concurs de frumusețe.

În ceea ce privește strict România, raportul arată că în 2003 s-a înregistrat o stagnare față de anul precedent, singurul progres înregistrîndu-se numai la scorul pentru societatea civilă. Este o dovadă de subiectivism faptul că singurul domeniu care a primit o notă mai bună decât în raportul pentru anul precedent, 2002, a fost societatea civilă.

În raportul despre România, rating-urile pentru principalele probleme ale societații românești, precum: procesul electoral, societatea civilă, independența presei, sistemul de guvernare, cadrul legislativ și corupția - au primit exact aceleași note ca și în anul precedent, ceea ce nu reflectă realitatea.

Apreciem că este surprinzătoare și incorectă acuzația că România tinde spre democrație totalitară. De altfel, concluzia generală a raportului arată că în toate țările din Balcani democratizarea progresează foarte lent. Raportul apreciază că în situația menținerii acestui ritm vor fi necesari încă mulți ani pentru ca aceste țări să se integreze în Uniunea Europeană. Totodată, Bulgaria și România sunt considerate ca "democrații neconsolidate".

Raportul susține enormitatea că democratizarea României a fost îngreunată semnificativ de foștii membri ai nomenclaturii comuniste, reuniți în Frontul Salvării Naționale, formațiune transformată, azi, în Partidul Social Democrat.

Partidul Social Democrat este catalogat, în raport, drept un "megapartid postcomunist" format din "clanuri", care controlează mass-media, tolerează "corupția la vârf" și recrutează cu forța membrii partidelor de opoziție.

 
 

Domnul Valentin Dinescu (din sală):

Până aici este corect!

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Nu este așa, pentru că ați luat de la noi oameni, îi aveți acolo în spate.

De asemenea, raportul apreciază, total incorect, că în decembrie 1989 în România a avut loc o lovitură de stat realizată de domnul Ion Iliescu.

Din sală (din partea Grupului P.R.M.):

Corect!

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Pornind de aici, una din concluziile false care se desprind din acest raport este că integrarea euroatlantică a României a fost întârziată de așa-zisa "lovitură de stat".

 
 

Domnul Dumitru Petru Pop (din sală):

Adevărat și asta!

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Dați-le un pic de apă, domnule..., poate le este sete colegilor de la P.R.M. (Sala se amuză.)

 
 

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Le vine rândul acum, domnule președinte, poftiți!

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Doamnelor și domnilor colegi,

Toate erorile enumerate mai sus sunt deliberate și au scopul de a oferi "muniție" proaspătă adversarilor Partidului Social Democrat, lucru cu atât mai regretabil, cu cât organizația Freedom House are ca scop apărarea democrației.

Vă rețin atenția cu un amănunt semnificativ.

Comunicatul de la Societatea Academică Română privind Raportul Freedom House a fost transmis către massmedia din România la data de luni, 26 aprilie 2004.

În schimb, cu două zile înainte, conținutul raportului era deja cunoscut de către Partidul Național Liberal, nu România Mare. Dovada este afirmația purtătorului de cuvânt al Partidului Național Liberal, domnul Eugen Nicolăescu, pe care a făcut-o la o conferință de presă a studenților liberali de duminică, 25 aprilie. Domnia sa a declarat că raportul trage o concluzie destul de clară pentru situația din țara noastră și anume că, dacă în România nu va avea loc în 2004 o alternanță la guvernare, atunci destinul european și democratic al României va fi pus în pericol. Părerea Domniei sale.

Senatorii din grupul nostru aprobă cu tărie poziția domnului Președinte Ion Iliescu, exprimată prin două comunicate ale Președinției, precum și poziția oficială a Partidului Social Democrat. Respingem și de această dată încercarea de a prezenta Revoluția Română drept o lovitură de stat.

Legitimitatea domnului Ion Iliescu, în calitate de om politic, este dată de modul în care a făcut politică, de felul în care a acționat în spațiul public românesc, iar ca șef al statului este legitimat de votul liber exprimat al cetățenilor români.

Regretăm faptul că Freedom House a fost utilizată, partizan, de doamna Mungiu, care s-a înrolat la echipa de campanie a partidelor de opoziție de dreapta. Din acest motiv, fundația a fost redusă la o condiție ideologică subalternă, care derivă din modul partizan în care susține partidele de dreapta din România.

Fundația americană ar fi putut întocmi un raport cu adevărat obiectiv, cu condiția de a fi utilizat o sursă pertinentă și obiectivă de informații.

Pentru a fi corecți, se cuvine a sublinia că în corpul raportului există și câteva elemente pertinente. Pe baza lor, Freedom House putea oferi un instrument de lucru util atât celor care guvernează, cât și opiniei publice românești și internaționale.

Bazându-se pe surse unilaterale și neintrând în dialog cu toți actorii politici din România, cu Executivul, cu o mai largă paletă de organizații ale societății civile, fundația a ratat o oportunitate de a contribui la o dezbatere publică onestă și lipsită de idei preconcepute.

Raportul în cauză reiterează poziția unor forțe politice și organizații ale societății civile care încearcă să-și credibilizeze afirmațiile folosindu-se de fundația americană.

Este straniu că în anul 2004, un raport al unei respectabile organizații să mai vehiculeze afirmații încărcate cu un înalt grad de subiectivism, cum sunt cele referitoare la "revoluția furată", "restaurația comunistă" sau a "dominației partidului-stat". Aceste sintagme sunt produsul Societății Academice Române, le recunoaște oricine dintre noi, enunțate chiar în cuprinsul rapoartelor Societății Academice Române din anii anteriori.

În actualul raport se adaugă și tema "fraudării alegerilor" din acest an, făcându-se trimitere la desfășurarea referendumului pentru Constituție, fără însă a fi prezentate nici un fel de dovezi, date statistice, cazuri concrete semnalate de presa internațională sau presa românească.

Este ridicolă și deplasată teza susținută, astăzi, de doamna Mungiu, la 15 ani de la Revoluția Română din Decembrie 1989, că principala temă a confruntării politice în România este cea dintre comunism și anticomunism.

În realitate, așa-numitul raport nu este, de fapt, decât opinia Societății Academice Române, lucru confirmat de nota însoțitoare care precizează că opiniile exprimate în acest raport aparțin autorului - doamnei Alina MungiuPippidi. Aspectele semnalate în textul Raportului Organizației Freedom House pun serios în discuție credibilitatea raportului și a celor care-l patronează. Prin datele eronate și partizanatul politic, doamna MungiuPippidi a compromis, în bună măsură, credibilitatea organizației americane, care este o importantă asociație de apărare a democrației și a libertății. Este un episod neplăcut, deoarece organizația este formată din oameni politici și lideri ai societății civile americane, printre care se regăsesc membri ai principalelor partide americane: Partidul Democrat și Partidul Republican, ca și foști membri ai diferitelor guverne americane, oameni de afaceri, jurnaliști, oameni de film.

Doamnelor și domnilor,

În încheiere, vreau să reiterez faptul că Partidul Social Democrat îi va informa operativ pe distinșii membri ai fundației americane, că raportul doamnei Mungiu nu este decât un instrument partizan al luptei politice într-un an electoral și procedează la o simplificare nerealistă a societății românești. Acest lucru este confirmat și de multe comentarii corecte apărute în mass-media românească. Studiul doamnei Alina Mungiu-Pippidi conține opiniile personale ale Domniei sale cu care senatorii partidului nostru nu pot fi de acord. De asemenea, noi nu împărtășim opiniile doamnei Mungiu-Pippidi despre ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă în România. Nu suntem de acord nici cu părerea doamnei Jennifer Windsor, directorul executiv al Freedom House, care afirmă că doamna Mungiu a redactat, și citez: "un raport excelent cu privire la România". Dimpotrivă, materialul conține numai opiniile personale ale doamnei Mungiu, cele mai multe deja exprimate în scrierile anterioare.

Restul informațiilor cu privire la România sunt incomplete și pe alocuri greșite. În plus, așa cum am arătat, metodologia studiului este neștiințifică. Metoda este lipsa de metodă!

Cu privire la opiniile doamnei Mungiu despre Revoluția din Decembrie 1989 și la viața politică românească, prima observație este că ar fi corect și științific ca doamna Mungiu să le asume ca personale. Noi le considerăm superficiale și părtinitoare. Doamna Mungiu crede că F.S.N., F.D.S.N., P.D.S.R și acum P.S.D. este un partid politic postcomunist, în vreme ce fostele partide C.D.R. au fost partide "anticomuniste". Noi, dimpotrivă, credem că partidul politic care a desființat regimul politic comunist, a reînființat pluralismul politic, a organizat primele alegeri libere în România, după decembrie 1989, a elaborat prima Constituție democratică a țării, a restabilit libertățile fundamentale, nu singuri, împreună cu partidele de atunci, din Constituantă, a declanșat și a susținut procesul de creare al economiei de piață, privatizarea masivă a societăților comerciale cu capital de stat, a declanșat și susținut, alături de alte forțe politice democratice din țară, integrarea euroatlantică, nu poate fi creditat, așa cum spune doamna Alina Mungiu-Pippidi, ca partid comunist. Să nu uităm că noile realități ale României contemporane, de la alegerile libere și până la integrarea în NATO și în Uniunea Europeană, au fost construite, de-a lungul a 14 ani, în care 10 dintre aceștia România a fost guvernată de acest partid și l-a avut ca președinte pe domnul Ion Iliescu.

Închei, spunându-vă că spre deosebire de doamna Mungiu, noi ne îndoim foarte mult de "câștigurile reale" ale democrației din timpul guvernării C.D.R. Nici chiar faptul că doamna Mungiu a avut funcții importante de conducere în instituțiile de atunci ale statului român nu ni se pare un câștig. În memoria noastră și a populației, guvernarea coaliției P.N...C.D.-P.N.L. și P.D. rămâne, în primul rând, ca cea mai proastă perioadă de gestionare a treburilor țării din toată perioada de după 1989, încununată de ofensele fără precedent ale corupției, dar fără măsuri de combatere a ei și în care nu au fost inițiate nici una dintre reformele de a căror întârziere se plânge acum doamna Mungiu. Recomandarea noastră către doamna Mungiu și Freedom House este să verifice cu adevărat datele și informațiile utilizate în raport. Ele sunt fragmentare, iar adeseori greșite. De asemenea, cunoștințele distinsei doamne Mungiu-Pippidi despre legislația României și reformele în curs sunt selective și incomplete. Parlamentul României va pune la dispoziție toate datele necesare pentru o documentare completă atunci când Freedom House va dori să cunoască situația reală din România în plan legislativ.

În final, ne exprimăm surprinderea față de aprecierile din raport referitoare la parlamentarii Partidului Social Democrat acuzați că nu ar fi în întregime prooccidentali.

Partidul nostru a legiferat întregul proces de reforme destinat integrării României în NATO și în Uniunea Europeană și este în întregimea sa prooccidental, indiferent de părerile, simpatiile sau antipatiile personale ale distinsei doamne Alina Mungiu-Pippidi.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulțumesc.

 
Constantin Găucan

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, invit pe domnul senator Găucan Constantin.

Aveți cuvântul, domnule senator!

 

Domnul Constantin Găucan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Astăzi aș dori să spun câteva lucruri despre actualitatea lui Orwell. Cărțile lui, atât "Anul 1984", cât și "Ferma animalelor", le-am citit chiar în anul 1984, când am descoperit esența, cum le-ar numi (îl parafrazez pe domnul profesor Buzatu) -ismelor. În cărțile Domniei sale se vorbește de fascism, de nazism și, în special, de comunism. De fapt, toate având același comportament totalitar și toate mecanismele sunt foarte bine expuse, ale unui regim totalitar, în cărțile Domniei sale. După părerea mea, el a intrat în universalitate, pentru că a știut să găsească, în cele două cărți, esența acestor -isme, care au fost valabile, sunt valabile și vor fi valabile. Și asistăm, din păcate, și în ziua de astăzi, la o revenire a acestor -isme: neonazism, neofascism, neocomunism și alte neo-uri. Știu că m-a zguduit la vremea respectivă două lucruri sau mai multe din carte. O să vi le reamintesc pe rând, în care spunea: "Ignoranța înseamnă putere" și s-a dovedit acest lucru. Oamenii ignoranți sunt plimbați foarte ușor și sunt măciuca sau grupul de atac al unui regim totalitar. Și, al doilea lucru, și de la această idee o să plec astăzi, este că "cine stăpânește prezentul, poate să rescrie trecutul", însă, are și un revers: "Cine stăpânește trecutul sau cunoaște trecutul, și aici este vorba de istorici, poate prevedea viitorul" și, poate, că la acest lucru ar trebui să medităm mai mult. În această idee am făcut un "Club al istoricilor", care înglobează istoricii nealiniați politic și care vor să scrie și pot să scrie, nu la comandă, așa cum o să fac referire în cuvântul meu de astăzi.

Legat de acest adevăr că "cine stăpânește prezentul, poate să rescrie trecutul", știind că și în vremea comuniștilor s-a făcut acest lucru, o experiență este a mea, personală, directă, întâmplată la Bruxelles, acum 2-3 săptămâni și una sau unele este cea care se întâmplă în județul Prahova. O să fac referire la târgul meu, la Vălenii de Munte. După cum știți, fac parte și din Comisia pentru integrare interparlamentară și aceste comisii se întâlnesc de două ori, o dată la Brașov, o dată la Bruxelles. Întâlnirea din iarna trecută a avut loc la Brașov, iar acolo eu am discutat despre imposibilitatea libertății presei și a televiziunii, pentru că nu au cum să fie libere, întrucât toată lumea știe, trăiesc din reclame sau sunt datoare vândute la Ministerul Finanțelor Publice.

Ce găsesc în documentele de acum 3 săptămâni de la Bruxelles? "Senatorul Găucan a vorbit despre probleme de sănătate și sociale". Iată, deci, că un exemplu trăit de mine, care m-a cutremurat, recunosc, nu l-am comentat în fața plenului sau întâlnirii între cele două comisii, dar vi-l transmit acum, dumneavoastră.

A doua întâmplare, care este iar un semnal de alarmă, unul mic, este târgul meu. Avem un primar. De 17-18 ani este primar. A fost primar comunist, secretar de partid. După 1990 - fesenist, după aia primar independent, acum este primarul care guvernează orașul.

Întâmplarea care mi-a stârnit un pic revolta și dorința de a o expune în fața dumneavoastră și a atrage atenția, ca un semnal, este că un distins profesor de istorie (profesorul Buzatu îl cunoaște din întâlnirile noastre de la Muzeul Iorga), scrie o monografie a orașului Văleni. O scrie și, evident că, în prezentarea unor personalități din orașul Văleni sunt citați câțiva oameni cu un curriculum vitae, pe care l-au scos din Internet și din alte documente. Una din aceste personalități este un celebru profesor de română, care este scriitor și are un metru jumătate de cărți de poezie, de proză și de teatru și care a fost scos din această listă a..., hai să-i spunem a contemporanilor, personalităților contemporane din Vălenii de Munte. De ce?! Pentru că soția lui, fiind doctoriță, internându-l cândva de urgență pe domnul primar a scris adevărata cauză a internării la vremea respectivă, evident că, n-o să v-o fac dumneavoastră cunoscută. Apoi a fost trecut cu vederea iar un distins profesor și director al liceului, care are niște cărți scrise și, evident că, atunci când a fost profesor avea grijă ca fișa mea să fie undeva ascunsă. "Ce-ai acolo?" -l-a întrebat primarul.

"Păi, ceva și despre doctorul Găucan, și cetățean de onoare, și senator, și decan, și scrieri, și..., în sfârșit, fundații, «Clubul istoricilor», activitate culturală pentru orașul Vălenii de Munte, și nu numai". "Acolo, -zice, vezi să treci două rânduri". Nu asta este problema.

Problema este că anul trecut a fost anunțată o vizită a domnului premier Năstase, care a fost contramandată.

Însă, în carte apare o fotografie - cu primarul nostru, probabil, la altă întâlnire, aflându-se în spatele domnului premier - în care primarul Manolescu îl primește pe domnul Adrian Năstase în vizită la așa-numitul "Parc industrial de la Vălenii de Munte". Deci, iată că un om care plătește..., că așa ar fi afirmat în fața profesorului:

"Cine plătește nunta, profesore, comandă muzica!". Deci, bietul profesor a fost nevoit..., și mi s-a justificat, a zis:

"Domnule doctor, ce să fac? Mi-a dat banii pentru carte și a trebuit să bag din lucrurile comandate".

Stimați colegi,

Mie mi se pare că asta ar părea să fie glumă. Nu este o glumă, este o tristă realitate și un mare pericol. Și o să închei, revenind asupra unui pasaj din cărțile lui Orwell: "Cine cunoaște trecutul..." și foarte mulți dintre noi îl cunosc. Avem distinși istorici, avem distinși oameni de cultură. Sunt foarte mulți. Deci, cunoaștem trecutul, cunoaștem întâmplările trecutului, cunoaștem eșecurile unor întâmplări din istoria noastră recentă. Putem să prevedem viitorul, cunoscând acest trecut și tare mi-e teamă că foarte mulți dintre intelectualii acestei țări, care cunosc istoria recentă a țării noastre, pot să prevadă, nu că mi-e frică, doresc să întrevedem un altfel de viitor.

 
 

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Radu F.Alexandru

Îl invit la tribună, în numele P.N.L., pe domnul senator Radu F. Alexandru.

Aveți cuvântul, domnule senator!

 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am urmărit cu toții, așa cum era și firesc, felul în care mass-media din lume și, în primul rând cea din toate țările europene a marcat extinderea oficială a Uniunii Europene.

Din mulțimea evenimentelor desfășurate și a declarațiilor făcute de oamenii politici, am să vă rețin atenția doar cu câteva care mi se par că au o semnificație cu totul deosebită.

Lech Walesa, fostul lider al sindicatului "Solidaritatea" și fostul președinte al Poloniei, unul dintre cei mai cunoscuți opozanți ai regimului comunist, a declarat: "Visul vieții mele a fost împlinit, iar lupta s-a încheiat".

Președintele cubanez Fidel Castro a apreciat, cu ocazia manifestației organizate de 1 Mai, că "Uniunea Europeană extinsă este o adevărată mafie, aliată și subordonată Washingtonului".

Președintele Ion Iliescu a afirmat, în preziua plecării la festivitățile de la Dublin, că "economia de piață are o serie de virtuți, dar cultivă individualismul feroce, iar oamenii devin fiare". Șeful statului consideră că acest "individualism feroce" se manifestă prin dorința de a acumula bogății și că este nevoie de mai multă "solidaritate umană".

Din declarația Președintelui Iliescu nu a rezultat clar dacă Domnia sa - când a vorbit despre ferocitate și despre cei care nu știu ce înseamnă solidaritate umană - a avut în vedere "fiarele" din Uniunea Europeană, care acordă României credite nerambursabile de circa 1 miliard euro pe an, sau capitaliștii de la Banca Mondială care asigură pentru România credite rambursabile de aproximativ 1 miliard dolari pe an, sau "rechinii" de pe piața străină de capital de la care Ministerul Finanțelor adună și el cam 500 milioane dolari pe an.

La Budapesta, într-o stație de autobuz din centrul orașului, locuitorii capitalei țării vecine și prietene au abandonat televizoarele sovietice, operele complete ale lui Lenin și alte obiecte legate de regimul comunist, în semn de despărțire definitivă de trecutul comunist.

La Pitești, în România, în fața mulțimii adunate pentru sărbătorirea zilei de 1 Mai, premierul Adrian Năstase a declarat că "pe listele partidului, deocamdată pentru alegerile locale, muncitorii nu mai pot să absenteze".

Domnia sa nu a explicat de ce resimte atât de acut lipsa muncitorilor în administrația locală și nu a juriștilor, a economiștilor, a finanțiștilor, într-un cuvânt, a specialiștilor.

Nu a precizat cât la sută dintre locuri vor fi repartizate clasei muncitoare, cum s-a abținut și de la orice comentariu legat de posibilitatea ca și țăranilor, intelectualilor și altor categorii și pături sociale să li se asigure, la fel, un număr de locuri printre viitorii aleși.

În discursul din Piața Prefecturii din Pitești, premierul Năstase nu a rostit nici măcar un singur cuvânt despre eșecul Guvernului pe care îl conduce în cursa pentru aderarea la Uniunea Europeană, dar a ținut să anunțe că programul său pe următorii 4 ani, pe care îi consideră deja adjudecați pentru un viitor guvern P.S.D., include dublarea salariului minim, dublarea pensiei minime, creșterea cu 50% a celei medii, precum și lansarea programului "Bani pentru elevi", seria a II-a de la "Cornul și laptele", în urma căruia 100.000 de elevi din familii cu venituri reduse vor primi subvenții pentru a-și continua studiile la liceu.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Nu știu dacă vârsta înaintată este cea care îl împinge pe domnul Ion Iliescu să facă, tot mai frecvent, declarațiile de tipul celei pe care am evocat-o sau, poate, o logică la care numai dumnealui are acces.

Nu există nici o îndoială că suntem martorii unor luări de poziție care descalifică omul politic și care, infinit mai grav, aduc reale prejudicii credibilității puterii de la București și, implicit, României.

Nu știu cum se poate ca un om de formația intelectuală a premierului Adrian Năstase, exact în ziua în care o lume întreagă sărbătorește noua arhitectură europeană, într-un discurs desprins parcă dintr-o antologie a mitingurilor ceaușiste, să-și facă publică o opțiune pentru grotescul model al democrației de tristă amintire și să se lanseze în cele mai deș.nțate promisiuni electorale.

Nu știu câți dintre cetățenii României, preocupați de prezentul și de viitorul vieții lor, subscriu la declarația tâmpă a Ministerului Integrării Europene, domnul Alexandru Fărcaș, și percep ca o sărbătoare data de 1 mai 2004, zi în care României i s-a refuzat certificatul de țară europeană. Dar nu am nici cea mai mică îndoială că atâta vreme cât țara va fi condusă de un Guvern - care nu face decât să mimeze reforma și să practice politicianismul de cea mai joasă speță, să mimeze opțiunea pentru valorile autentice ale democrației și să încalce cu regularitate normele statului de drept - câtă vreme țara va fi condusă de un Guvern P.S.D., România va rămâne o eternă cenuș.reasă a Europei. (Aplauze, rumoare, discuții.)

 
Vajda Borbala

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Din partea Grupului U.D.M.R. o invit la tribună pe doamna senator Vajda Borbala.

Aveți cuvântul, doamna senator!

 

Doamna Vajda Borbala:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Această declarație este omagiul meu adus mamelor.

Ieri am avut bucuria de a participa la sfânta slujbă de duminică în cadrul căreia a fost oficiată și o slujbă specială prilejuită de aniversarea Zilei Mamei, una dintre sărbătorile cele mai apropiate inimilor noastre. Și de ce nu? Doar mama este cea care ocupă un loc deosebit în inima fiecărui copil și adult. Ea este aceea căreia îi destăinuim bucuriile și supărările noastre. Ea este aceea pentru care nimic nu este mai important decât noi, copiii ei. De multe ori nici nu observăm cât de mult se ostenește pentru ca să ne ofere o prăjitură preferată, haine curate, o casă primitoare și siguranța zilei de mâine. Pentru ea, toate aceste îndatoriri sunt firești. În schimb, nu cere decât să fim copii buni. Uneori nu reușim să fim buni. Uneori chiar pricinuim supărări sau mari bucurii. Se întâmplă să uităm câte ceva, poate chiar lucruri importante, dar există o zi din an de care nu putem uita. Aceasta este Ziua Mamei!

În această zi aducem cel mai călduros omagiu tuturor mamelor, mulțumindu-le de dragostea și grija nemăsurată cu care ne-au înconjurat de la naștere și până în fiecare moment al vieții noastre. Este ziua în care trebuie să ne amintim că fără respect și stimă față de familie și maternitate nu există viitor pentru națiune și omenire.

Ziua Mamei, sărbătorită astăzi în multe țări din lume, are o istorie îndelungată. În Grecia antică, cu ocazia sărbătorilor de primăvară, era omagiată mama tuturor zeilor și zeițelor, zeița pământului Rhea, și, o dată cu ea, toate mamele pământene.

În sec.XVII Anglia celebra o zi numită Sâmbăta Mamelor, în a patra sâmbătă din perioada marelui post de Paști. O dată cu răspândirea religiei creștine pe glob, istoricii sunt de părere că Mama-Biserică a substituit cealaltă sărbătoare, mama-zeiță. În timp, cele două sărbători s-au amestecat și au devenit una singură: Ziua Mamei.

În S.U.A. ideea de a sărbători Ziua Mamei a fost prima dată propusă în 1872 de către Julia Word Howard.

Domnia sa a dorit ca această zi să fie sărbătorită sub semnul păcii. Sărbătorirea oficială a Zilei Mamei este rezultatul inițiativei lansată în anul 1907 de către Ana Jarvis din Philadelphia. Ca rezultat al efortului ei, prima zi a mamei a fost ținută pe data de 10 mai 1908.

Garoafele au devenit simbolul acestei zile, fiind florile favorite ale fostei doamne, Reese Jarvis, mama Anei Jarvis.

În zilele noastre, garoafa roșie este simbolul unei mame încă în viață, în timp ce garoafa albă comemorează pierderea ei.

Trei ani mai târziu, în 1910, prima proclamație a Zilei Mamei a fost citită de guvernatorul statului Virginia de Vest. În anul următor aproape toate statele din S.U.A. au sărbătorit Ziua Mamei, iar în 1914 Președintele de atunci al S.U.A., Woodrow Wilson, a oficializat Ziua Mamei proclamând-o sărbătoare națională, aniversată în a doua duminică a lunii mai.

Transformarea ulterioară a acestei sărbători într-un prilej de a obține venituri de către unii întreprinzători a determinat-o pe inițiatoarea ei ca în anul 1923 să ceară anularea ei. În pofida acestui demers, în fiecare an a existat o zi în care s-a sărbătorit Ziua Mamei, transformându-se astfel în tradiție.

În Europa anilor '20 ai secolului trecut, vânzătorii de flori au fost primii care au făcut propagandă acestei sărbători. În 1924, Biserica catolică din Austria a accentuat răspândirea acestei sărbători, cu scopul de a propovădui binefacerile unei vieți sănătoase și naturale, oferite de maternitate și familie, luptând astfel împotriva rezultatelor nefaste asupra vieții sociale datorate industrializării rapide.

Astăzi multe țări din lume își aniversează Ziua Mamei, ce-i drept la momente diferite, ca de exemplu: catolicii și protestanții din România și Ungaria, care sărbătoresc Ziua Mamei în prima duminică a lunii mai, față de țări ca Austria, Danemarca, Finlanda, Italia, Turcia și Belgia care celebrează Ziua Mamei în aceeași zi cu S.U.A. În această zi, copiii și adulții pregătesc în secret cadouri mamei lor, prin care își exprimă mulțumirea lor pentru sacrificiul și efortul fără margini pe care îl depun persoanele cele mai iubite pentru creșterea și educarea lor.

În încheiere, adresez tuturor mamelor cele mai sincere și calde urări de sănătate și iubire veșnică din partea celor dragi.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulțumesc.

 
Alin Theodor Ciocârlie

Invit la tribună, din partea Grupului P.S.D., pe domnul senator Alin Ciocârlie.

Aveți cuvântul, domnule senator!

 

Domnul Alin Theodor Ciocârlie:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În declarația mea mă voi referi la participarea delegației Grupului român al Uniunii Interparlamentare la cea de-a 110-a Adunare a Uniunii Interparlamentare, care a avut loc între 17-23 aprilie la Ciudad de Mexico, în capitala Statelor Unite Mexicane.

Au participat peste 600 de parlamentari din 120 de țări din cele 138 membre ale organizației, cărora li s-au alăturat reprezentanții celor 5 adunări parlamentare cu statut de membru-asociat: Parlamentul andin, Parlamentul central-american, Parlamentul european, cel latinoamerican și Adunarea parlamentară a Consiliului Europei, precum și un număr important de observatori din partea Organizației Națiunilor Unite și a agențiilor din sistemul acesteia.

Adunarea Uniunii Interparlamentare a fost inaugurată în mod oficial de către Președintele Statelor Unite Mexicane, domnul Vincente Fox Quesada. Domnul Danilo Turc, secretar general-adjunct pentru afaceri politice al Națiunilor Unite, a prezentat un mesaj din partea secretarului general, domnul Kofi Annan. Trebuie precizat că în preziua deschiderii oficiale a conferinței a avut loc Reuniunea femeilor parlamentare, iar în paralel cu sesiunea parlamentară s-a întrunit Asociația secretarilor generali de parlamente.

Pe agenda adunării, a cărei temă generală a fost "Reconciliere și parteneriat" au figurat următoarele teme:

  • promovarea reconcilierii internaționale;
  • contribuția la stabilizarea regiunilor în conflict;
  • sprijinirea reconstrucției post-conflict;
  • crearea unui mediu echitabil pentru comerțul internațional;
  • problematica comerțului cu produse agricole și cea a accesului la medicamentele esențiale;
  • aprofundarea democrației parlamentare în vederea apărării drepturilor omului și a încurajării reconcilierii între popoare și a parteneriatului între națiuni. (Clopoțel.)
 
 

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Continuați!

 
 

Domnul Alin Theodor Ciocârlie:

Mulțumesc.

... rolul parlamentelor în stoparea actelor de violență și a construirii zidului de separare în vederea creării condițiilor promovării păcii și a unei soluții durabile pentru conflictul palestiniano-israelian, temă inclusă pe ordinea de zi în regim de urgență, la propunerea țărilor arabe.

Delegația grupului român a inclus membri ai comitetului director, reprezentând toate partidele politice parlamentare. Senatul a fost reprezentat de senatorul Viorel Matei și de cel care vă vorbește, precum și de secretarul general, domnul Constantin Sava.

Activitatea parlamentarilor români s-a concretizat în intervenții și contribuții în cadrul organelor de lucru plenare ale Uniunii - Adunare, Consiliu director, cele trei comisii permanente, Reuniunea Femeilor Parlamentare, Asociația Secretarilor Generali de Parlamente.

În contextul dezbaterilor generale, parlamentarii români s-au referit la evoluțiile din spațiul central și sud-esteuropean, la raportul dintre procesele de reconciliere și cele de integrare europeană și euroatlantică, la participarea Parlamentului României la dezvoltarea cooperării în scopul promovării stabilității regionale, la contribuția României, în calitate de membru nepermanent al Consiliului de Securitate, la adoptarea declarației prezidențiale a Consiliului din luna martie a.c. privind situația din Kosovo, la angajamentele și responsabilitățile ce revin țării noastre în noua sa calitate, de membru al NATO.

În intervenția mea în plenul Comisiei pentru pace și securitate internațională, am prezentat experiența României în reconstrucția unei societăți democratice după 1989, contribuția țării noastre la misiunile de menținere a păcii, de stabilizare și reconstrucție în Kosovo, BosniaHerțegovina, Afganistan și Irak.

Am subliniat, de asemenea, rolul esențial al O.N.U. în procesele de reconstrucție, precum și cel al Uniunii Interparlamentare în asigurarea caracterului democratic al proceselor electorale și al instituțiilor reprezentative create în societățile post-conflict.

În ultima zi a Adunării au fost adoptate prin consens rezoluțiile pentru cele patru teme ale ordinii de zi. Prima dintre rezoluții, referitoare la reconcilierea internațională și reconstrucția post-conflict, include și două amendamente propuse de Grupul Român pentru Uniunea Interparlamentară.

Precizez că România s-a numărat printre cele 11 țări, din peste 130 de membre, care au contribuit cu propuneri concrete la elaborarea rezoluției.

Astfel, la propunerea Grupului Român, care pornește de la experiența și obiectivele Parlamentului României, rezoluția adoptată face apel la Parlamente să susțină și să promoveze dimensiunea parlamentară a structurilor, mecanismelor interguvernamentale care promovează stabilizarea, reconcilierea și dezvoltarea pașnică în plan regional și subregional.

Totodată, România a propus o implicare mai mare a Uniunii Interparlamentare în promovarea cooperării, a schimburilor de experiență și de soluții optime de lucru între organismele parlamentare cu atribuții în domeniul drepturilor omului și îndeosebi între acestea și mecanismele specializate din sistemul Națiunilor Unite.

În plan bilateral, menționez că, în cadrul primirii oficiale a șefilor de delegații, președintele Statelor Unite Mexicane, domnul Vicente Fox Quesada, și-a exprimat interesul pentru dezvoltarea legăturilor româno-mexicane, evidențiind originea lor latină comună.

Delegația română a avut, de asemenea, o întrevedere oficială cu domnul Enrique Jackson Ramirez, președintele Senatului mexican și al celei de-a 110-a Adunări a Uniunii Interparlamentare. Cu această ocazie, au fost abordate aspecte ale cooperării româno-mexicane, cu accent pe dimensiunea parlamentară și economică.

Domnul Jackson Ramirez a precizat că dorește să dea curs cât mai curând invitației președintelui Senatului României de a efectua o vizită oficială în țara noastră și să impulsioneze adresarea unei invitații în Mexic către senatorii români.

De asemenea, Domnia sa s-a implicat personal în reconstituirea imediată în Parlamentul mexican a Grupului de prietenie cu țara noastră, care va contribui la promovarea schimburilor parlamentare bilaterale la diferite niveluri.

În ziua de 20 aprilie, am participat, împreună cu deputații P.S.D. Constantin Nicolescu și Florin Iordache, de altfel, singurii care au fost invitați din delegația română, la o reuniune a parlamentarilor din partidele afiliate la Internaționala Socialistă, întrunire condusă de secretarul general Luis Ayala.

Cu acest prilej, s-a efectuat un util schimb de opinii, de idei și experiență și s-a convenit organizarea unui grup permanent de lucru, constituit din parlamentarii partidelor afiliate la Internaționala Socialistă.

Se accentuează astfel rolul tot mai important al diplomației parlamentare în eforturile generale de a așeza raporturile dintre țările lumii pe coordonatele reconcilierii, colaborării și păcii.

Participanții români l-au asigurat pe secretarul general al Internaționalei Socialiste de voința social-democraților din Parlamentul României de a contribui substanțial la concretizarea acestei valoroase inițiative.

În încheiere, doresc să subliniez aportul remarcabil al personalului Ambasadei României în Mexic, coordonat cu profesionalism exemplar de Excelența sa, ambasadorul Vasile Dan, al experților parlamentari ai Senatului, doamnele Cristina Dumitrescu și Adriana Badea, și Camerei Deputaților la activitatea complexă a delegației române.

Vă mulțumesc pentru atenția dumneavoastră, stimați colegi.

 
 

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulțumesc.

 
George Mihail Pruteanu

Invit la tribună pe domnul senator George Pruteanu, pe timpul Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Aveți cuvântul, domnule senator!

 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Bune colege și buni colegi,

Voi încerca astăzi să fac un experiment. Voi folosi, adică, în cuvântul meu, într-o anumită parte a sa, și cuvântul celor fără de cuvânt, cuvântul celor cărora, recent, premierul Adrian Năstase le va dubla lefurile și pensiile.

Nu pot să nu încep cu această paranteză preambulară, în care să spun că este una dintre cele mai gogonate afirmații pe care le-am auzit în ultimii 10 ani. Mă întreb dacă domnul Adrian Năstase a găsit cumva, sub localitatea Tărtășești, un ocean de petrol, pe care, vânzându-l, să obținem bănetul acesta necesar pentru a dubla lefurile și pensiile. A le dubla - atenție! - nu a le mări cu 10% sau 20%, sau 30%, deja cifre exorbitante pentru un economist cu scaun la cap! Nu! Să le dubleze!

Să fi găsit acest ocean de petrol?! Mă îndoiesc.

O fi găsit Domnia sa, sub Cornu, vreo pepită de aur, milioane de tone de aur, pe care, vânzându-le, să devenim cea mai bogată țară din estul Europei, în așa fel încât să putem și tripla? Nu cred că a găsit așa ceva și de aceea spun, cu toată franchețea și cu toată fermitatea, că este o afirmație de un populism josnic, nedemnă de un intelectual și, cu atât mai puțin, nedemnă de un prim-ministru.

Subiectul de astăzi este tot o statuie. Nu sunt specializat în acest subiect, dar sunt sensibil la artă, sunt sensibil la reacțiile opiniei publice și coincidența face că în ultima vreme dispar statui.

Iată subiectul. Pe forumul site-ului meu - www.pruteanu.ro - am lansat acum câteva zile o întrebare care mă frământa realmente, nu era una retorică, și care suna așa: exista în Parcul Obor, lângă Magazinul Bucur Obor, un grup statuar amplu, numit "1907", care nu era rău ca lucrare de artă. Nu era la nivelul monumentului din Parcul Carol, dar, repet, nu era o lucrare rea. De curând, să fie vreo săptămână, 10 zile, de când am constatat eu că lipsește - s-ar putea să fi dispărut de mai mult timp - am constatat că nu mai există, pur și simplu, s-a escamotat.

A fost pentru mine ceva incredibil, pentru că nu putea fi furat - a fost un monument mai mare, cred, și mai greu decât statuia lui Lenin, de la Casa Scânteii. Deci a fost scos de către autorități. Dar, de cine și de ce, nu știu.

Între timp, am făcut o vagă investigație, primăria a mormăit ceva, în sensul că ar fi un monument comunist... și aici ajung la ce vă promisesem, și anume voi folosi vocile celor care, absolut aleatoriu, au răspuns, spunându-și deschis părerea pe acel forum.

Iată câteva dintre mesajele sosite, care sunt ca un mic test psiho-sociologic despre cum gândește populația, sigur, un anumit sector al ei, cel care simte nevoia să se exprime pe acest mijloc de comunicare, care este Internetul.

O opinie semnată Liviu Irimia: "Părerea mea este că monumentul închinat Răscoalei din 1907 a fost dezmembrat deoarece incomoda vederea spre clădirea care se ridică lângă Halele Obor, care nu știm proprietatea cărui baron postrevoluționar este, și, după cum bine este știut, după evenimentele din 1989 nu mai există nici un fel de respect față de lege și singura lege care guvernează în momentul de față România este fărădelegea. Monumentul n-a fost mutat, ci, pur și simplu, demolat. Altfel, se știa de la început unde va fi reamplasat, dar nu s-a dorit mutarea lui." Am terminat citatul.

Fac o precizare. Din câte știu, este dus la gunoi, ca să mă exprim pe șleau, dus undeva, la A.D.P., ca un fel de piatră veche și bronz vechi.

Altă opinie: "În Parcul Obor se construiește Primăria Sectorului 2. A fost dărâmată, egal distrusă, statuia «1907», ca să se vadă clădirea, ce frumoasă și mai ales ce luxoasă e. În prezent, Parcul Obor nu prea mai există." Semnat, Georgeta Moșanu.

Altă opinie: "Deci precedentul este creat. Sacrificăm monumentele pentru construcții opulente. Nu credeți că se răsucește împușcatul în mormânt, când vede fățărnicia prezentă?" Din nou Liviu Irimia.

Altă opinie: "Era odată un boier. Într-o zi, vine la el un tinerel și îi zice: «Boierule, angajează-mă pe mine vătaful dumitale, că ăla pe care-l ai te fură. Uite ce casă și-a construit din banii dumitale, uite ce vie frumoasă are din banii dumitale și așa mai departe.» Boierul îl ia pe vătaful cel bătrân, îl leagă de un copac, îl unge cu miere, să-l înțepe albinele și viespile, drept pedeapsă că l-a furat. Spre seară, gândindu-se mai bine, i se face milă și se duce la copacul unde era bătrânul. Era umflat de înțepături, dar trăia. Cum îl vede pe boier, îi zice: «Boierule, boierule, dumneata ai trăit mai mult la Paris, bănișorii veneau, să ai ce cheltui. Eu ți-am îngrijit casa și via și ți-am gospodărit averea. Te-am furat, e drept, dar puțin câte puțin. În răstimpul de 35 de ani, de când îți slujesc și îți chivernisesc averile, mi-am făcut o căscioară, dar uite ce conac mândru ai dumneata, că m-am muncit să-l ai. Tinerelul acela, care a venit la dumneata cu pâra, e ca viespile astea la miere. N-o să aștepte 35 de ani, ca să aibă casă și gospodărie. E sărac și vrea să le înhațe repede. Așa că, într-un an, doi, praful se alege de averea dumitale, boierule. Boierul i-a dat dreptate, l-a dezlegat, l-a spălat, și-a cerut iertare și i-a mulțumit bătrânului că s-a îngrijit ca el să trăiască fără griji." Scria pe forumul de care v-am vorbit o doamnă care semnează - am mai citat-o -, Georgeta Moșanu.

Altă opinie: "Harabaia de Primărie Sector 2 se ridică în Parcul Obor de ceva vreme, dar povestea cu statuia e recentă. Eu trec cam de două ori pe săptămână pe acolo. De aceea nu știu dacă motivul e acela pe care îl sugerează mesajele de mai sus. E posibil. În fond, ce să facă și oamenii ăia la serviciu? Cu ce să compenseze trebăluiala, dacă nu cu o priveliște minunată, ce se deschide spre blocurile de pe Mihai Bravu? Asta e una.

Eu țin la statuia asta, fiindcă mă cocoțam pe ea, când eram mică, iarna, mă suiam la capul țăranului căzut.

Parcă se schimbă prea repede locurile copilăriei noastre.

Dar să încerc să găsesc un motiv. Nu prea citesc ziarele, primesc news letter-ul de la «Adevărul» și mai citesc o revistă săptămânală. Nu mă uit la «tembelizor», dar parcă țin minte că și în legătură cu statuia asta s-au făcut eforturi de a justifica măsura: edilitară sau disciplinară? Se pare că intră în categoria monumentelor indezirabile, fiind «rușinoase», «o pată pe obrazul neamului» etc. sau «monumente comuniste», dintre care enumăr bustul lui Antonescu, cel cu cagula pe cap, de la Vergului, Mausoleul Eroilor Fruntașilor Comuniști și altele.

Acum, de ce să fie și ăsta indezirabil? Sau, dacă nu indezirabil, deranjant, că de pus, îl punem noi undeva, prin vreun dos, ceva?

Pentru cei ce nu știu statuia, trebuie să spun că era compusă din două figuri, reprezentând doi țărani răsculați, una uriaș., în picioare, cu pumnul amenințător, a doua, prăvălită, frântă, la picioarele primei, cu capul în prim plan.

Grupul statuar avea o înălțime, estimez, de 10-16 m, cu tot cu soclu. Cam greu să n-o iei în seamă. Cheia misterului...? Cheia misterului cred că e pumnul acela. În subsidiar, adică. Cine știe ce răsuciri mentale, ce temeri în subconștientul unora? Și atunci e clar. Cum să lăsăm un așa memento tocmai în fața unor reprezentanți ai noștri? Adică să-i responsabilizăm? Adică să-i stresăm?

Adică să le punem pumnul în gât?" Semnat, Alina Dobrescu Vârlan.

Comentez eu acum. Oamenii, în ce au scris pe acel forum, au perfectă dreptate. Nici n-ar fi multe de adăugat. Procedura, în privința acestui grup statuar, "1907", din Obor, este una tipică, în stilul pesedismului brutal și arogant. Ne trebuie parcela din Parcul Carol? O declasăm - ce stupidă expresie, ce lipsită de noimă! -, o declasăm... Și vine din partea unui om atât de cult, atât de rafinat, cum este ministrul Răzvan Theodorescu!

Dacă ar avea și caracter pe măsura culturii sale, ar fi un mare om! Nu e!

O declasăm cât ai zice pește și facem un troc politic cu ea. Fiindcă despre asta e vorba, se știe prea bine.

Vrem să construim o hardughie în Parcul Obor?

Radem monumentul, fără nici o consultare - care, legal, era obligatorie - a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, fără nici o consultare a comunității. Habar n-au cetățenii zonei unde a dispărut statuia lor și de ce a dispărut. Repede și pe furiș. Și nu pot să nu observ că "furiș" vine de la "a fura".

De observat că, în ambele cazuri, victime colaterale, cum se spune într-un jargon de lemn al limbii așa-zisei diplomații internaționale, victime colaterale cad opere de artă.

Și putem să nu constatăm sinistra simetrie? Ministerul Culturii ridică la Arad o statuie călăilor de români, care nu e decât un scuipat de bronz pe obrazul nostru de români, în timp ce admite să fie dusă la gunoi o statuie închinată țăranului român, care e chinuit de când se știe el.

Trăim, stimate colege și stimați colegi, vremuri de batjocură. Dar sfârșitul nu e aici, toamna se vor număra escrocii. (Aplauze.)

 
Nicolae-Vlad Popa

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Invit la tribună, în numele Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, pe domnul senator Nicolae-Vlad Popa.

Aveți cuvântul, domnule senator!

 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Mulțumesc, domnule președinte.

La 30 aprilie 2004 Partidul Național Liberal și-a lansat, la Brașov, candidații de primari la nivel național.

Manifestarea a fost urmată de un marș și de un miting în Piața Sfatului, la care au participat câteva mii de brașoveni. Dacă totul ar fi decurs normal, evenimentul ar fi fost o manifestare firească, într-un regim democratic.

Dar, din păcate, organizația P.S.D. Brașov a făcut tot ce i-a stat în putință ca să împiedice această întâlnire: de la presiuni asupra comandanților de la jandarmerie, asupra furnizorilor de la "Electrica", până la organizarea unei contra-manifestații așa-zis cultural-artistice în Piața Sfatului, obicei ce ne amintește de practicile pe care le credeam dispărute.

Înțelegând că o astfel de inițiativă poate duce la producerea unor incidente, am solicitat justiției să interzică această activitate obstrucționistă. Subliniem faptul că toate activitățile noastre au fost aprobate cu mult timp înainte de primărie, jandarmerie și poliție, conform prevederilor legale.

Instanța, firesc, a interzis manifestarea P.S.D.-ului, având în vedere faptul că Legea privind manifestările publice interzice desfășurarea a două acțiuni concomitent.

Reacția P.S.D. și a liderului său local, Constantin Niță, care este și vicepreședintele Camerei Deputaților, a fost de-a dreptul șocantă, Domnia sa declarând public că subsemnatul și familia mea am obținut această hotărâre prin presiuni asupra justiției, prin influențarea justiției și că sentința a fost dată la o cafea.

Nu doresc să tratez de la tribuna Senatului grava calomnie la adresa subsemnatului, care va fi rezolvată pe altă cale. Ceea ce mă îngrijorează însă este atitudinea de sfidare față de justiție și amenințările la adresa celor care au dat o hotărâre corectă și justă.

Asemenea tuturor baronilor locali ai P.SD., Niță Constantin se consideră stăpân al județului și șef peste instituțiile statului, chiar dacă încalcă independența justiției.

Când, la începutul anului 2001, un naiv membru al P.S.D., lăudându-se, mi-a spus că domnul Niță i-a convocat pe președinții instanțelor brașovene la sediul P.S.D. pentru a le trasa directivele noului Guvern în privința actului de justiție, personal nu mi-a venit să cred.

Dar iată că în zilele acestea, în urma comportării nedemocratice a domnului Niță, nu numai că dau crezare acestor afirmații, dar constat și continuarea timorării magistraților de către P.S.D.

Rapoartele de țară ale Uniunii Europene și ale Statelor Unite cuprind acuze grave la adresa Guvernului Năstase pentru imixtiunea în treburile justiției. Iată că recenta acțiune a liderului P.S.D. Brașov nu este decât confirmarea, a câta oară, a faptului că aceste practici sunt reale și că acuzele forurilor internaționale au fost întemeiate.

Vă mulțumesc.

 
Kereskenyi Alexandru

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Din partea Grupului U.D.M.R. îl invit la tribună pe domnul senator Kereskenyi Alexandru.

Aveți cuvântul, domnule senator!

 

Domnul Kereskenyi Alexandru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorat Senat,

De obicei, muzeele sunt cunoscute ca niște temple ale trecutului. Totuși, eu vreau să vorbesc acum despre un muzeu care a devenit un atelier productiv și mobilizator al viitorului.

Biografia Muzeului Județean Satu-Mare cuprinde capitole de iz provincial, dar și capitole cu semnificații europene. Acestea din urmă sunt înscrise după 1989, când au fost puse bazele unor relații de perspectivă cu instituțiile similare din Ucraina, Ungaria, Slovacia, Austria și Germania. Ulterior, aceste relații s-au extins și spre Franța, Italia, Polonia și Suedia, dar și spre Marea Britanie și Statele Unite.

Noi, cei din partea locului, ne-am obișnuit, mai ales în ultimii 5 ani, să aibă loc, anual, la Satu-Mare, 5, 6 conferințe de interes internațional, iar specialiștii celor 5 secții ale muzeului participă și ei la diferite simpozioane de anvergură din străinătate. Muzeografii secțiilor de arheologie, de etno-istorie și istoria artei colaborează foarte des cu colegii lor din instituțiile muzeale germane, italiene și maghiare, ceea ce aduce și un sprijin material muzeului județean, cu un buget, de altfel, destul de sărac.

Conducerea muzeului, pătrunsă de un spirit de inițiativă temerară, își pregătește fiecare acțiune cu profesionalism, răspundere științifică și civică, promovând un management bazat pe principii solide și totodată de un realism bine calculat.

Această instituție este un atelier spiritual, dar și unul de politică culturală modernă. Este un atelier al desăvârșirii unor relații etno-regionale roditoare, un adevărat atelier de integrare europeană.

Trebuie să vă mărturisesc că este o satisfacție deosebită pentru mine că v-am putut relata asemenea lucruri lăudabile și totodată încurajatoare din plaiurile sătmărene.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulțumesc.

 
Maria Petre

O invit la tribună pe doamna senator Maria Petre, din partea Partidului Democrat.

Aveți cuvântul, doamna senator!

 

Doamna Maria Petre:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Eu cred că, în calitatea noastră de senatori, din când în când, ar trebui să încercăm să ne uităm asupra efectelor pe care le produce una sau alta dintre legile pe care le-am adoptat în Parlamentul României, în general, în Senat, în special. O să fac astăzi o asemenea încercare în privința Legii privind alegerea autorităților administrației publice locale, lege care, în această perioadă, sunt sigură că dă bătaie de cap fiecăruia dintre noi, indiferent de responsabilitatea pe care o avem în cadrul unei organizații locale, indiferent de partidul din care facem parte, indiferent de faptul că suntem la putere sau în opoziție.

Am să iau în analiză, dacă vreți, o singură prevedere a acestei legi, un singur cuvânt din noua Lege privind alegerile locale, care a dat peste cap viața tuturor partidelor politice din România, mai vechi sau mai noi, dar care a dat, cu siguranță, peste cap, în același timp, viața a cel puțin 500.000 de oameni, care sunt înscriși pe una sau alta dintre listele de candidați, pe una sau alta dintre bătăliile pentru primar sau pentru un consilier local, sau un consilier județean.

Mă refer la faptul că acești 500.000 de români, de o săptămână încoace, dacă nu de mai mult, au ajuns în situația să scrie de mână, deci 500.000 de români scriu de mână niște declarații de acceptare a candidaturii, doar pentru faptul că, în legea pe care noi cu toții am votat-o și am crezut la momentul acela că facem o lege mai bună decât a fost Legea nr. 70/1991, cuvântul "scrise" a ajuns să fie interpretat, după părerea mea, în mod ridicol și ușor abuziv, și de Biroul Electoral Central, și de Birourile electorale județene, pentru că "scrise" nu trebuia neapărat să însemne că acești 500.000 de români, din care cel puțin 400.000 sunt niște bieți țărani, trebuie să scrie de mână declarațiile de acceptare a candidaturii.

Sigur că vor arăta într-un mod care nu are nici o legătură nici cu anul 2004, nici cu semnificația lui 2004, de an de încheiere a negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, așa vor arăta de ridicol dosarele de candidaturi pe care fiecare dintre partidele noastre le va depune la Birourile electorale de circumscripție.

Legea are și unele prevederi care ar putea fi interpretate ca un progres, deși nu sunt, dacă ajunge să comparăm strict textul Legii nr. 70/1991 cu cel din noua lege, și mă voi referi astăzi la faptul că această lege interzice prefecților, sub sancțiunea demiterii, să se implice în campania electorală în vreun fel dacă nu și-au dat demisia cu 50 de zile înainte de data alegerilor, care e data de 6 iunie.

Ne-am fi așteptat, poate, ca acest lucru să se respecte, așa cum se respectă, de exemplu, semnificația cuvântului "scrise" care ne-a aruncat pe toți în situația de a ne scrie declarațiile de acceptare de mână.

Sigur că acest text nu impresionează pe nimeni și vă voi semnala aici nu atât dumneavoastră, cât primuluiministru, cât ministrului administrației publice, domnului Ioan Rus, și mai ales ministrului delegat pentru administrația publică, domnului Gabriel Oprea, faptul că prefectul de Ialomița, un județ care, politic, a fost decapitat local, și mă refer la P.S.D., de P.S.D.-ul central, prefectului de Ialomița nu-i spune nimic acest text de lege care l-ar obliga să demisioneze imediat și constatăm în ultimele zile un lucru care este absolut de neacceptat pentru un om a cărui responsabilitate elementară este aplicarea legii, și nu alta, că prefectul Marian Bălan lansează în fiecare zi candidați, transformă festivalurile de folclor, e unul celebru de câțiva ani de zile, "Zărzărică, zărzărea", în festivaluri de promovare a intereselor P.S.D.-ului și așa mai departe.

Revenind la cererea mea, cred că ar fi cazul ca primul-ministru, ministrul administrației și internelor, repet, și ministrul delegat pentru administrația publică să ia act de faptul că prefecții nu-și acoperă în nici un fel obligația de respectare a legii, de a veghea la aplicarea legii într-un teritoriu și că s-au implicat în campanie înainte chiar ca aceasta să înceapă.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulțumesc.

 
Elena Sporea

O invit la tribună pe doamna senator Sporea Elena, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Grupul P.S.D. mai are 17 minute.

 

Doamna Elena Sporea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor,

Declarația mea de astăzi are ca temă semnificația Zilei Mondiale a Libertății Presei. Ziua Internațională a Presei Libere este sărbătorită în data de 3 mai, începând cu anul 1991, din inițiativa Asociației "Reporteri fără Frontiere".

Pentru a marca această sărbătoare, între 28 aprilie și 3 mai s-a desfășurat în România "Săptămâna Libertății de Exprimare", organizată de mai multe fundații civice, printre care Centrul pentru Jurnalism Independent și Asociația pentru Promovarea și Protejarea Libertății de Exprimare.

Libertatea de exprimare face parte din setul de libertăți cetățenești fundamentale pentru buna funcționare a societății democratice și a statului de drept. Libertatea de exprimare este un instrument al acțiunii legitime a cetățenilor și a organizațiilor civice în misiunea lor de a se constitui ca un sistem de contraputeri, pentru a reaminti celor care guvernează de angajamentele și de obligațiile lor legale și constituționale.

Orice încercare de a limita liberul exercițiu al opiniei, indiferent din partea cui ar veni ea, trebuie condamnată ferm și exclusă din practicile cuvenite într-o democrație.

Ar fi neproductiv și periculos să vedem în putere, indiferent de natura ei și indiferent de cine o exercită, adversarul natural, și singurul, al libertății de exprimare.

Libertatea de exprimare are mulți adversari în toate zonele societății și împotriva lor trebuie să luptăm cu armele pe care ni le pun la îndemână Constituția, legile interne și internaționale, practicile de bună conduită.

Trebuie să luăm în considerare și faptul că libertatea de exprimare este de neconceput fără responsabilitatea indivizilor și a instituțiilor media. Libertatea de exprimare care aduce atingere drepturilor cetățenești și demnității umane se transformă într-un instrument totalitar.

Calitatea dezbaterii publice determină în mod esențial calitatea actului de guvernare. O dezbatere publică de calitate nu poate fi imaginată fără exprimarea neîngrădită a tuturor punctelor de vedere din sânul societății.

România a cunoscut, în trecutul său recent, negarea crasă a dreptului la liberă exprimare.

După Revoluția din Decembrie 1989 presa s-a dezvoltat ca o parte activă a afirmării democrației în România și a devenit un instrument activ al societății, de autoapărare și de promovare a principiilor democrației.

Astăzi, presa din România este o parte componentă, necesară, utilă și benefică existenței noastre sociale. Se zbate și ea cu aceleași probleme și greutăți cu care se zbate întreaga societate și reflectă trăirea noastră, a tuturor, a întregii societăți.

Prin acțiunea solidară a tuturor trebuie să veghem ca practicile opresive ale sistemului totalitar să nu mai fie posibile.

Partidul Social Democrat, senatorii din grupul nostru parlamentar, Guvernul și președintele României au condamnat și condamnă ferm orice încercare de intimidare a ziariștilor și suntem alături de cei care au suferit din cauza punctelor de vedere pe care le-au exprimat. Statul român, instituțiile sale trebuie să reacționeze cu fermitate și să-i pedepsească exemplar pe cei care atentează la libera exprimare a opiniilor.

Doamnelor și domnilor,

Sub genericul "Săptămâna Libertății de Exprimare", timp de 7 zile au avut loc în România mai multe seminarii, s-au desfășurat reprezentații de teatru și proiecții de filme legate de problema cenzurii. Una dintre cele mai interesante acțiuni s-a desfășurat în București, duminică, în ziua de 2 mai: mai precis, în Piața Universității, la fântâna arteziană, timp de 4 ore, jurnaliștii au lucrat sub ochii publicului.

Ziua de muncă în aer liber a jurnaliștilor s-a încheiat cu un concert al trupelor Paraziții și Luna Amară, două formații care au avut probleme cu cenzura anul trecut. A fost o manifestare lăudabilă, care a adus sub ochii publicului o activitate complexă.

Mai greu de înțeles este de ce a fost aleasă denumirea de "Zonă Liberă de Cenzură", pentru a marca spațiul în care, la fântâna arteziană de la Universitate, timp de patru ceasuri, de la orele 12,00 la 16,00, peste 35 de redacții de presă s-au mutat în stradă. Să înțelegem din această inițiativă, neinspirat intitulată "Zonă Liberă de Cenzură", că, prin simetrie, spațiul celor 35 de redacții ar fi, uneori, opusul acestei denumiri, adică o zonă a cenzurii?!

Acest episod îmi amintește de aprecierea recentă a domnului președinte Ion Iliescu despre situația din presa românească, făcută cu ocazia participării Domniei sale la sărbătorirea Zilei Presei Române, organizată de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. Domnul președinte Iliescu a subliniat că ar fi bine ca "obștea gazetărească să fie mai sudată", să depășească momentele de "trăire separată a baronilor presei de plebea muncitoare din presa română și să se creeze o unitate de acțiune conjugată în interesul presei și al culturii românești". Și în presă, ca și în politică, a precizat domnul Iliescu, există și baroni, nu neapărat ca o chestiune jignitoare la adresa cuiva. "Baronii din presă" sunt oameni care au o ținută, o poziție dominantă în presă, bazate pe rolul și misiunile pe care le au conducătorii de mari publicații, și cu o poziție financiară mai puternică decât alții, adică față de cei pălmași, care sunt angajații.

Întrebat dacă are ceva de reproșat jurnaliștilor, șeful statului a răspuns: "Cine cui n-are de reproșat? Am fost de multe ori atacat pe nedrept."

La fel ca și alți cetățeni, care activăm în politică, am convingerea, pe care o împărtășesc și colegii mei din Grupul parlamentar P.S.D. din Senat, că oamenii politici nu au voie să arate că sunt afectați de răutățile din presă.

Noi considerăm că presa, în ansamblu, este o componentă a societății democratice pe care trebuie să o respectăm cu toții. În acest an electoral, în care sunt posibile excese și abuzuri în exprimarea opiniilor, presa poate juca un rol de moderator și de formator, de factor de responsabilizare a actorilor politici, pentru a-i obliga să țină cont în demersurile lor de nevoile și așteptările cetățenilor.

Tuturor celor care, în presă și în organizațiile societății civile, apără și promovează dreptul la libera exprimare, le transmitem aprecierea noastră, a senatorilor Partidului Social Democrat, și îi asigurăm de întregul nostru sprijin.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Pătru

Invit la tribună, din partea Grupului parlamentar P.R.M., pe domnul senator Nicolae Pătru.

Aveți cuvântul, domnule senator!

 

Domnul Nicolae Pătru:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

Starea de vegetație a culturilor din această perioadă a primăverii ne poate da indicii serioase asupra recoltelor pe care le vom obține în acest an agricol și, de asemenea, să preconizăm dacă industria alimentară și zootehnia vor funcționa cu materii prime indigene sau din import.

Potrivit evidențelor Ministerului Agriculturii, rezultă că în toamna anului trecut s-au înființat culturi pe circa 2,3 milioane de hectare, iar în această primăvară sunt programate alte 6,3 milioane.

În total, 8,6 milioane hectare, ceea ce înseamnă că din suprafața totală de teren arabil al țării 1.000.000 de hectare rămân nelucrate. Situație "normală" în România, cunoscându-se criza de supraproducție pe care o traversează țara noastră.

Dezastrul este, însă, mult mai mare, pentru că acest milion de hectare este, de fapt, jumătatea realității. Din verificările specialiștilor noștri, rezultă că peste 2,5 milioane hectare rămân pârloagă. Mai mult, terenul arabil necultivat aparține populației sărace de la sate, care și așa nu are altă sursă de venit, ceea ce înseamnă că sărăcia acestor nefericiți va fi și mai neagră decât până acum.

În toamna anului trecut, tot de la această tribună, atrăgeam atenția asupra ineficienței mitei electorale "milionul și pogonul", acțiune guvernamentală prin care s-au dus pe apa sâmbetei circa 5.000 de miliarde lei, aproximativ 150 de milioane dolari americani, sumă cu care s-ar fi putut fabrica 30.000 de tractoare, fără de care nu se poate vorbi despre producție agricolă performantă.

Deși Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale tace mâlc, lăsând a se înțelege că avem o bogată stare de vegetație la grâu, atragem atenția că și în acest an se va repeta criza grâului, dacă luăm în considerare o recoltă totală de 4.000.000 de tone, din care, scăzând sămânța necesară pentru recolta anului viitor, autoconsumul populației rurale și restituirea împrumuturilor la rezerva de stat, vor rămâne pentru industria de panificație doar circa 1.000.000 de tone, adică mult sub necesar.

O situație proastă se prognozează la cultura orzului de toamnă care, după verificări, ocupă o suprafață de sub 150.000 de hectare, față de 190.000 cât raportează ministerul, ceea ce înseamnă în final agravarea penuriei de cereale furajere pentru animale, creșterea prețurilor furajelor concentrate și, pe cale de consecință, scumpirea cărnii și a celorlalte produse animaliere.

Oricât de îngăduitori am fi față de prestația submediocră a Guvernului în sectorul agrorural, nu putem să nu remarcăm cinismul politicilor economice din acest sector, soldat cu insecuritatea alimentară a populației României.

Stimați colegi,

Dacă în privința culturilor de toamnă nu se mai poate face nimic, referitor la campania de primăvară, deși era de așteptat o intervenție energică și responsabilă a Guvernului, constatăm aceeași atitudine de spectator, câtă vreme nu s-a alarmat nimeni că nu sunt semințe, nu sunt tractoare și, bineînțeles, nu sunt bani.

Spun aceasta fără teama că voi fi acuzat de politicianism și vă voi prezenta succint doar trei exemple.

Primul privește cultura porumbului, unde la început de mai era însămânțată doar 9% din suprafața prevăzută, rămânând de executat 3.000.000 de hectare, adică imposibil de terminat în următoarele 20 de zile, deoarece nu există nici forța mecanică necesară și nici semințele aferente. Mai mult decât atât, o bună parte din teren este nearată, nici măcar eliberată de resturi vegetale, ca să nu mai vorbim de lipsa erbicidelor, în condițiile în care câmpurile României au devenit patria buruienilor.

Al doilea exemplu este cultura de floarea-soarelui, la care se raportează însămânțarea a 39% din suprafața programată, urmând a se mai însămânța circa 600.000 hectare. Vă informez că la această dată stocul de sămânță s-a epuizat, iar importatorii s-au oprit pentru că fermierii și țăranii nu mai pot plăti.

Al treilea exemplu este sfecla de zahăr, cultură care altădată avea o pondere mare în agricultura României, iar acum este pe cale de dispariție. În acest caz, în evidența ministerului sunt mai puțin de 10.000 de hectare însămânțate, deși perioada optimă a trecut, iar agricultorii nu mai fac însămânțări de frică sau după indicații prețioase, astfel că producția de zahăr românesc rămâne încet, încet o amintire, iar fabricile de zahăr se vor muta definitiv în bazele de colectare a fierului vechi.

Stimați colegi,

V-am prezentat doar câteva dintre marile neajunsuri din producția agricolă vegetală a acestui an și sper că veți binevoi să așteptați că nu ne vom aștepta la nimic bun în această vară, nici la toamnă.

Consecințele vor fi pe măsură, atât asupra industriilor dependente de materia primă agricolă, cât și în ceea ce privește asigurarea produselor alimentare de bază populației.

Nu pot să nu închei această intervenție fără să cer Guvernului și în special domnului ministru al agriculturii să motiveze eliminarea subvențiilor la semințe și lipsa măsurilor pentru ca întregul teren arabil al țării să fi fost măcar arat.

Oricare ar fi, însă, aceste motivații, Partidul România Mare condamnă încă o dată cinismul guvernanților față de soarta populației rurale și față de insecuritatea alimentară a românilor.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Adrian Păunescu

Îl invit la tribună pe domnul senator Adrian Păunescu, din partea Grupului parlamentar P.S.D.

Aveți cuvântul, domnule senator!

 

Domnul Adrian Păunescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Săptămâna trecută am avut la Radio România o întâlnire cu unul dintre marii ziariști ai timpului nostru, domnul Paul Grigoriu, și întrebarea cea mai des repetată a domnului Paul Grigoriu era: cum de mi-am permis să am unele puncte de vedere critice legate de activitatea Guvernului, ministrului culturii și a primului-ministru? Și am răspuns ceea ce spun și aici: din dragoste și grijă, din încercarea de a face cât mai puține greșeli.

Aș fi vorbit, poate, pe aceeași linie și azi, de exemplu, despre eroarea de a se insista atât de mult pe problemele acestea cu declararea averilor, încât vom ajunge ca parlamentarii și consilierii, ca aleși locali să se prezinte în costume sumare la televiziune. Nu vreau să dau numele hainelor în care vom fi obligați să ne prezentăm, să nu ajungem la amănunte ridicole, care nu fac cinste unei persoane publice. E un exces la care, însă, Guvernul a fost silit de permanenta mustrare pe care celelalte partide i-o fac, să fie mai ferm cu măsurile anticorupție, și sigur că este o justificare, până într-un punct, și în acestea toate.

Aș fi vorbit poate critic despre una dintre reglementările cele mai ridicole pe care le conține Legea cu privire la alegerile locale. De exemplu, un independent are dreptul să vorbească la o televiziune, la un post de radio în total cinci minute în toată campania. Este ceva nemaipomenit! Eu propun să facem legea astfel ca un candidat să aibă dreptul să vorbească cinci minute pe trei campanii, să ajungă acolo, la tv, să spună da și să plece. Cum o să-și facă omul acesta, care nu are nici partid, vizibil programul?

Aș fi vorbit despre nevoia ca miniștrii să coboare cât mai mult în această perioadă în rândurile parlamentarilor din rândul cărora provin. Se simte o distanțare care nu se poate explica prin aceea că miniștrii sunt ocupați.

Miniștrii ocupați, care nu au legătură cu parlamentarii, fac mai multe greșeli și ar trebui să facă tot mai puține. E perioada când se pune fiecare greșeală.

Aș fi vorbit, de exemplu, despre un fapt care mi s-a părut de domeniul populismului internațional. Domnul László Tökés a cerut, la ședința comună a Consiliului Național Secuiesc și a Consiliului Național al Maghiarilor din Transilvania, sprijin din partea mai multor organizații autonome, am să vi le citez: Tirolul de Sud, Catalonia, Galiția, Valencia, Aragon, ei bine, și Găgăuzia. Dacă domnul Tökés a ajuns să se sprijine pe găgăuzi, mi-e teamă de poreclele care vor urma.

Deci Găgăuzia, care este o invenție împotriva unității micii Republici Moldova, Găgăuzia este invocată de domnul Tökés ca punct de sprijin pentru autonomie.

Dacă felul acela de autonomie îl dorește domnul Tökés, să și-l dorească dumnealui pentru dumnealui și ai săi, eu mă temeam de mai mult. E cumplit să ajungi la îndemâna găgăuzilor care au fost montați să spargă Moldova.

Aș fi vorbit mai pe larg despre extraordinara noastră renaștere în sport, în echipa națională de fotbal, care a reușit, în fine, să bată cum merita această echipă de fotbal a Germaniei, despre gimnastica feminină din România, care a făcut să renască speranțele noastre că nu suntem un popor handicapat, că nu suntem un popor condamnat.

Aș fi vorbit despre clădirea recent renovată, modernizată - și este important să ținem minte asta - a Clinicii de Obstetrică și Ginecologie din Târgu-Mureș, ca și despre curtea ei, care sunt revendicate de Bisericile reformată, unitariană și romano-catolică, biserici care susțin că dețin acte ce le atestă proprietatea asupra acestor bunuri.

Dar clădirea situată aproape de centrul orașului este cunoscută sub numele de Maternitatea Veche și a fost construită în urmă cu 80 de ani de mai mulți bancheri evrei, care nici unul dintre ei nu avea religia reformată, unitariană și romano-catolică. Banii au fost dați de acești bancheri evrei, dar preoții celor trei culte spun că imobilul a fost ridicat din banii enoriașilor. Medicii de la Clinica de Obstetrică și Ginecologie consideră situația ca foarte gravă și solicită ajutorul autorităților competente.

Desigur, aș fi încheiat pledoaria pentru păstrarea maternității în condițiile de proprietate de astăzi, spunând că o maternitate poate fi luată, nașterea copiilor din zonă nu poate fi oprită.

Aș fi atras atenția asupra celor 65 de biserici de lemn din județul Mureș, declarate oficial monumente istorice, multe aflate, din lipsa banilor, într-o stare jalnică, iar altele pur și simplu demolate. E cazul, de exemplu, al bisericii de lemn din satul Cecălaca, comuna Țintiș, monument din secolul al XVII-lea, care, sub pretextul construirii pe același amplasament a unei biserici de cărămidă, a fost rasă de pe fața pământului. În ultimii ani, alte cinci-șase biserici de lemn din Mureș au avut aceeași soartă. Bisericile de lemn de pe Valea Nirajului, astăzi zonă cu populație maghiară majoritară, sunt singurele dovezi ale faptului că odată aceste meleaguri au fost locuite preponderent de români și, de aceea, se impune ca ele să fie păstrate și conservate. Asta, în situația în care mai dorim să păstrăm rațiunea istoriei și urmele istoriei românești în România.

Aș fi vorbit despre faptul că Bucureștii sunt singura capitală europeană care nu are o stație de epurare a apelor reziduale. Lucrările de regularizare a Dâmboviței, începute înainte de 1990, au fost stopate din lipsa fondurilor. Aceste lucrări includeau și Stația de epurare de la Glina. Prima încercare de punere în funcțiune a Stației a eșuat în 1996. Abia în 2002 s-a reușit obținerea unei finanțări europene, iar lucrările vor fi reluate în 2005.

Printre beneficiile proiectului se numără reducerea poluării în bazinul hidrografic al Dâmboviței, crearea de noi locuri de muncă și alinierea standardelor de mediu din România la cele ale Uniunii Europene.

Sunt multe de spus și despre Parcul Național din Munții Rodnei, parc inclus în Patrimoniul UNESCO și care cunoaște o degradare accentuată, despre acțiunea iresponsabilă a autorităților locale, crima ecologică pe care o săvârșesc dacă își continuă lucrările neautorizate de amenajare artificială la lacul alpin-glacial numit Izvorul Bistriței Aurii sau Tăul Știol.

Dar despre acestea toate va mai fi vreme să vorbim, deși unele dintre ele sunt urgente.

Mi s-a părut că perioada nu justifică atacurile cu totul și cu totul nelalocul lor și cu totul și cu totul aberante la adresa P.S.D. și a Guvernului Năstase. Schimbarea criteriilor discuției care are loc aici, de exemplu, împotriva președintelui Iliescu, care a spus - ce crimă! - că în societatea capitalistă se dezvoltă egoismul feroce și e nevoie de solidaritate!, e subculturală. Păi, care este crima? Sunt nenumărați intelectuali în lumea de azi, unii dintre ei au spus lucrul acesta cu multă vreme în urmă, nu e nici o noutate din partea președintelui Ion Iliescu, e acceptarea curajoasă a unei idei care circulă de multă vreme pe planetă (și social-democrația chiar de aceea a apărut, ca să tamponeze egoismul societăților care se bazează mai ales pe competiția valorilor și mult mai puțin pe solidaritatea valorilor). De ce trebuie atacat acum Ion Iliescu ca să i se spună că e contra capitalismului? Să se vorbească aici despre "declarații tâmpe" și așa mai departe eu nu înțeleg. Și nu înțeleg mai ales când o declarație de acest fel vine din partea unui intelectual adevărat și a unui scriitor adevărat, a unui scriitor care a scris, la rândul lui, în viața lui, de exemplu, lucrări teatrale despre ilegaliști și ilegaliste, lucrări teatrale de dragoste. Ce ar fi să ne judecăm și pe noi înșine cu aceeași măsură echilibrată, cu aceeași măsură doritoare de comunicare?

Care este răul că s-a prezentat și a vorbit despre muncitori premierul Adrian Năstase la Pitești? Eu cred că rău a fost că ani de zile nu s-a mai vorbit despre muncitori. Sigur că s-ar fi vorbit despre o categorie aproape desființată în acei ani. Nici acum nu se cheamă că, la nivelul României, putem vorbi de o muncitorime sau, cum glumea aici, batjocoritor, colegul nostru Radu F. Alexandru, de o clasă muncitoare puternică. Noi am uitat că, luptând cu erorile, luptând cu preconceptele, luptând cu dogmele, de exemplu, cu dogma clasei muncitoare care trebuie să conducă societatea, și făcând tot ce depinde de noi pentru a coborî lucrurile în realitatea lor, nu avem de luptat cu clasa muncitoare, nu avem de luptat cu muncitorii, nu avem de luptat cu făcătorii de bunuri materiale. E o aberație să crezi că, batjocorind muncitorii, răzbuni faptul că ar fi fost cândva la putere, în România, clasa muncitoare. Clasa muncitoare nu a fost la putere atunci. Dacă domnul coleg dorește, îi ofer o bibliografie curajoasă în domeniu, cartea mea "De la Bârca la Viena și înapoi" cu privire chiar la clasa muncitoare. Ce este clasa muncitoare? Ce era mecanicul de locomotivă care mergea la Paris pe locomotivă, până la graniță era proletar și, de la graniță încolo, devenea burghez?

Sunt o mie de lucruri care trebuie discutate, dar perioada alegerilor nu ar trebui să ne oblige, nu ar trebui nici măcar să ne îngăduie, cu atât mai mult să ne oblige, să facem lucruri pe care ne-ar fi rușine să le facem în perioade normale.

Da, există un egoism feroce cu care trebuie luptat, și ideea aceasta, îmbrățișată de președintele Ion Iliescu, este o idee corectă și este o idee pe care o simte oricare om în situația în care primește binele societății capitaliste, dar vede și ceea ce e rău în ea. E ca și când ai condamna pe cineva că spune despre energia nucleară că are și radiații. Are radiații. Are părți rele pe care trebuie să le arătăm, iar noi, ca scriitori, cu atât mai mult trebuie să fim atenți la o analiză corectă a lumii date. Cu atât mai mult cred că nu trebuie batjocorită încercarea de readucere, măcar în discuție, dacă nu în realitatea României, a ideii de muncitor, a ideii de muncă. Nu sunt un mare fan al lui 1 Mai. M-a întrebat același Paul Grigoriu: "Cum veți sărbători 1 Mai?" Și i-am răspuns: "Așteptând să vină 2 mai!" Nu sunt un fan.

Dar asta nu înseamnă că politica ne dă dreptul la orice exercițiu împotriva logicii.

Cred că, în genere, trăim momente deformate, momente aberante pe care ar trebui să le punem în realitatea lor, să nu le regretăm după ce nervii noștri se vor fi liniștit și rezultatele alegerilor se vor fi văzut. (Aplauze.)

 
 

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi, încheiem aici punctul privind declarațiile politice.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti vineri, 22 octombrie 2021, 12:20
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro