Ioan Pop de Popa
Ioan Pop de Popa
Ședința Senatului din 28 iunie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.98/06-07-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 28-06-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 28 iunie 2004

  1. Declarații politice rostite de senatorii:
  1.5 Ioan Pop de Popa

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

................................................

Invit la tribună pe domnul senator Ioan Pop de Popa, Grupul parlamentar P.S.D.

Domnul Ioan Pop de Popa:

Întrucât pe ordinea de zi de astăzi, la punctul 13, figurează Legea privind statutul de autonomie a Ținutului Secuiesc, îmi permit să fac câteva considerațiuni pe marginea acestui proiect.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

După o matură chibzuință, la vârsta sintezelor vieții, îmi permit să supun atenției dumneavoastră, în nume personal, subliniez acest lucru, un subiect fierbinte la care asistăm cu toții din decembrie anul trecut, și anume crearea Consiliului Național al Maghiarilor din Ardeal "Erdélyi Magyar Nemzeti Tanács", fundamental greșit tradus în presa românească Consiliul Național al Maghiarilor din Transilvania. (Rumoare, discuții.)

Nu este același lucru, întrucât în noțiunea de Ardeal, respectiv Erdélyi, care este cuprinsă în titulatura consiliului, intră Banatul, Crișana, Maramureșul și Transilvania.

De asemenea, mă voi referi la înființarea Ținutului Secuiesc și declararea autonomiei lui pe principii etnice, prin prisma opiniei celor vizați, adică a noastră, a ardelenilor și a veteranilor de război care am luptat pentru eliberarea Ardealului și întregirea României.

Faptele vă sunt bine cunoscute. La 13 decembrie 2003, în Cluj-Napoca, peste 300 de delegați întruniți din diferite părți ale Transilvaniei hotărau constituirea acestui consiliu. Apoi, în picioare, cu mâna pe inimă și în fața drapelului Ungariei, scenă văzută de mine la Duna TV, au rostit în cor un jurământ prin care s-au angajat să lupte pentru autonomia teritorială a ținuturilor transilvane, locuite în majoritate de etnici maghiari, în județele Harghita și Covasna, și au intonat imnul Ungariei. Curios!

Între participanți s-au aflat și câțiva colegi de-ai noștri de Parlament care, în această calitate, la început de mandat juraseră credință României... (Rumoare, discuții.)

Domnilor...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă adresez rugămintea, stimați colegi, să faceți liniște în sală. (Discuții.)

Domnul Ioan Pop de Popa:

V-aș ruga... Nu discutăm despre fotbal, ci discutăm alte lucruri foarte serioase care interesează națiunea noastră. Încetați cu conversațiile din bancă!

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, domnule senator.

Domnul Ioan Pop de Popa:

Întrucât între jurământul de la București și cel de la Cluj-Napoca este o poziție ireductibilă de conținut, semnificație și scopuri, mă simt îndreptățit să-i întreb pe acești colegi participanți la această manifestare: "Domnilor, când ați fost sperjuri, atunci sau acum?"

Precizez că pun această întrebare pentru că atitudinea lor nu este doar o problemă a propriei conștiințe, ci și problema noastră, a celor care împreună constituim organul legislativ suprem al României.

În interesul respectării onoarei, ar fi normal ca senatorii participanți la acel jurământ privind autonomia Ținutului Secuiesc să se desolidarizeze de el, individual, public, în plenul Senatului și să demonstreze astfel că nu sunt în slujba altor interese.

Din experiența personală trăită, dar și din urmărirea evenimentelor știu că în Ungaria și în afara ei au existat și există cercuri influente care nu s-au împăcat niciodată cu Trianonul. Afirmațiile lui Tökés privind această problemă, sună astfel: "Ne-am săturat definitiv de Trianon. Ungaria trebuie să termine o dată și pentru totdeauna cu politica de vecinătate ce poartă semnătura lui Kádár și a lui Gross.", făcându-se, sigur, referire la România. "U.D.M.R. trebuie să termine cu politica defetistă de tip neptunian. Anularea Trianonului..." - fiți atenți, domnilor! - "...este o cerință națională, politică, ce nu mai poate suferi nici o amânare. Desigur, rezolvarea ideală ar reprezenta-o modificarea granițelor. Dacă acest lucru nu este la îndemână dispunem de două căi care, însumate, ar reprezenta același lucru:

1. Autodeterminarea părților de națiune rămase în afara granițelor trianonice...", adică Ardealul, fenomen ce se desfășoară acum sub ochii noștri. Dovada? Proiectul de lege privind înființarea Ținutului Secuiesc și declararea autonomiei sale pe criterii etnice, astăzi pus pe ordinea de zi și care are ca autori și parlamentari.

"2. Unificarea transfrontalieră a națiunii maghiare, text cuprins și în programul U.D.M.R., și în declarația Forumului Maghiarilor din 5 iulie 1996."

Acest al doilea punct de vedere este deja înfăptuit.

400.000 de maghiari din România, cifră cu tendință de creștere cu ajutorul U.D.M.R.-ului, au primit legitimație de maghiar. Aceștia, în context, cu capital străin, cumpără în veselie bunuri, terenuri, păduri, stațiuni balneare, asupra cărora se vor emite ulterior pretenții, ca și Kis Otthon, patria mică, față de Nagy Otthon, patria mare.

Cu toate acestea, conducerea noastră, doritoare posibil de liniște, în mod inexplicabil, înainte de intrarea în NATO și Uniunea Europeană, a luat măsuri neconvingătoare din care noi am pierdut în repetate rânduri față de niște extremiști care atentează la siguranța noastră națională. Ostentativ și netulburați își văd în continuare de aplicarea planului lor diabolic, lezându-ne interesul național.

Conducerea U.D.M.R. minimizează aceste fapte. Ba mai mult, acuză conducerea statului că a greșit când a pus problema în discuția Consiliului Suprem de Apărare a Țării. De fapt și de drept, noi, românii, ar trebui să nu fim de acord cu Trianonul, nu dânșii, pentru că doi ani înainte de Trianon hotarul nostru era la Tisa și Trianonul l-a adus în poziția actuală. Dar noi, fiind un popor civilizat și disciplinat, am acceptat și acest lucru, dar nu uităm că în zona cedată au rămas circa 250.000 de români despre care azi nu se știe nimic, fiind deznaționalizați prin metode bine cunoscute, fapte descrise de mine pe larg în romanul meu "Întoarcere în timp, 1940-2003".

Și pentru că purtătorii revizionismului maghiar nu au fost vreodată în stare să-și atingă singuri scopurile, au căutat mereu patroni puternici. Au urmat o mulțime de acțiuni de destabilizare a României. Astfel, în timpul Conferinței de pace din 1919-1920 s-au agățat de ideea Conferinței danubiene, încercând să câștige de partea lor Parisul și Londra. Mai târziu s-au aliat cu naziștii, au participat la hăcuirea Cehoslovaciei, au ocupat Transilvania, prin Dictatul de la Viena, impus de Berlin și Roma, cu complicitate moscovită.

Când horthiștii au fost alungați din Ardeal, cu atâtea jertfe de sânge românesc, aceștia, peste noapte, au devenit subit mari comuniști, căutând să împartă România între Ungaria și sovietici. Sunt documente istorice.

Dar după 1947, speculând apetența Moscovei pentru dictonul "dezbină și stăpânește", ne-au impus înființarea Regiunii Autonome Maghiare în inima României, creație artificială, contra naturii, care azi se dorește a fi reînființată sub numele de Ținutul Secuiesc, a doua Nagorno-Karabah.

Nu putem uita purificarea etnică contra elementului românesc, expulzând, sub amenințarea aprinderii caselor, mașinilor, chiar a morții, 3.500 de familii din Harghita și Covasna, realizând creșterea procentului maghiar în zonă, lucruri ce suntem siguri că ar continua și în Ținutul Secuiesc.

Este condamnabil a susține și a pune în discuție o asemenea inepție, și, mai ales, prezentată de parlamentari din Parlamentul nostru.

Apare Declarația de la Budapesta care pretinde existența complementarității între Transilvania și Ungaria, apoi conceptul maghiar privind drepturile colective și autonomia, faimoasa Recomandare nr. 1.201 a Consiliului Europei. Avem de-a face pur și simplu cu o denaturare grosolană a politicilor comunitare.

De ce evoc aceste lucruri în fața dumneavoastră?

Pentru că ideile iredentiste, revanșarde au rămas o constantă a conștiinței naționale maghiare din ultimii 80 de ani, traduse în tentative politice de acaparare teritorială.

De asemenea, citez evenimentele recente înscrise în presă de la ședințele extremiștilor. Ziarul "Kronika" nr. 289 din 15 decembrie 2003, deci destul de recent, istoric prin problemă, scrie: "Autonomia trebuie realizată până în anul 2007.", motivația fiind că, dacă România intră în Uniunea Europeană, reglări de conturi teritoriale nu se mai pot face între două state integrate.

Recent, Tökés a afirmat că anul 2004 este anul declarării autonomiei Ținutului Secuiesc, lucru pe care l-a reafirmat și recent. Cât despre așa-zisul conflict între aripa radicală și moderați, este o problemă în care astăzi nu mai crede nimeni. (Discuții.)

Afirmația lui Voronin că România este ultimul stat imperialist din Europa nu-i aparține lui, fiind o teză din presa centrală maghiară din 1992, "Magyar Nemzet", din 10 iulie 1992, și "Erdélyi Magyarság", trimestrul III din 1992. (Discuții.)

O teză a Mariei Bárki, juristă austro-ungară spune: "Singura diferență dintre albanezii din Kosovo și maghiarii din Ardeal constă în aceea că cei din urmă nu știu să-și ceară drepturile cu arma în mână." Afirmație pe care Köver László, vicepreședinte FIDESZ sub președinția Orbán, o parafrazează: "Noi am luptat cu arme constituționale, dar cei care au luptat cu armele în mâini au ajuns la țelul urmărit în timp mai scurt. Constituirea C.N.M.T.-ului poate fi un început."

Așadar, doamnelor și domnilor colegi senatori, după cum vedeți, este un îndemn fățiș, iresponsabil și dement, în același timp, la lupta armată pentru atingerea revendicărilor minorității maghiare din România. Probabil că aceștia uită că noi am fost învingători de două ori la Budapesta. (Discuții.)

Toate cele de mai sus și altele demonstrează că acest grup de extremiști nu se liniștesc, dimpotrivă, ridică mereu probleme, inclusiv înaintarea unui proiect de Lege în Parlament privind autonomia Ținutului Secuiesc. (Rumoare, discuții.)

Aș dori să subliniez că apreciem unele strădanii ale U.D.M.R. în spiritul prieteniei, transparenței și respectului reciproc, dar acestea trebuie să combată mai ferm aceste situații.

Domnilor, aveți o intelectualitate bună, dar să nu uităm că ea s-a format în învățământul românesc, cu burse ale statului român, că mulți aveți demnități de stat, pe care mulți români ar dori să le aibă și nu le au, sau averi pe care noi nu le avem, situații care în Ungaria nu se regăsesc privind românii.

În consecință, nu înțeleg ce doriți, care este rațiunea că tânjiți după altă țară sau structuri de mult apuse. În opinia mea, este un paradox la care populația maghiară de rând, să știți, nu marșează. Eu cunosc limba maghiară perfect, trăiesc între maghiari și nu împărtășesc ideile pe care unii politicieni le proferează la scenă deschisă.

Întrucât, deja, problema este în discuția Consiliului Europei, autoritățile statului român, societatea civilă,

Ministerul Afacerilor Externe, prin ambasadele noastre, trebuie să deconspire intenția acestor extremiști care încearcă să tulbure bunele relații dintre noi și maghiari.

Să facem aceasta nu numai la Bruxelles, Strasbourg, dar și la Paris, la Berlin, la Londra, la Roma, la Madrid, la Budapesta și chiar peste ocean, și să nu ne sfiim să afirmăm că acțiunile acestora nu sunt doar contrare valorilor NATO și Uniunii Europene, ci și periculoasă sursă de instabilitate în zonă.

În consecință, propun respingerea proiectului, ca fiind antieuropean, antistatal, anticonstituțional, potrivnic ordinii juridice interne, legislației comunitare și dreptului internațional și chiar dușmănos, în Curtea de Casație și Justiție, iar Curtea de Casație și Justiție să-și facă datoria conform legii, pentru că nimeni nu este mai presus de lege și destabilizatorii trebuie să fie pedepsiți.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Din sală:

Bravo!

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti vineri, 22 octombrie 2021, 12:50
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro