Plen
Ședința Senatului din 20 septembrie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.121/30-09-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 20-09-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 20 septembrie 2004

2. Declarații politice rostite de către domnii senatori:

 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

  ................................................
 

La primul punct în ordinea de zi avem declarații politice.

 
Ioan Pop de Popa - gestionarea necorespunzătoare a stațiunilor balneoclimaterice.

Invit la tribuna Senatului, din partea Grupului parlamentar PSD, pe domnul senator Ioan Pop de Popa.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Îi invit pe colegii senatori să-și ocupe locurile și să păstreze liniște în sala de ședință.

 

Domnul Ioan Pop de Popa:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimate colege și stimați colegi,

Acum două săptămâni am făcut o declarație politică privind industria medicală în alb, sursă de valută.

Astăzi doresc să vorbesc despre sectorul balnear, foarte însemnat în țara noastră, reprezentând o mare bogăție, în opinia mea, prost gestionată.

Din nefericire, în mod inexplicabil, majoritatea stațiunilor, odată cunoscute ca bijuterii ale țării noastre, sunt azi în paragină. Acestea ar putea fi exploatate ca și cură de aer pentru turism - munte, mare etc., factori climatici, factori terapeutici variați - ape minerale, nămoluri pentru cură externă și internă - , centre de recuperare pentru răniți din război, numeroși, la ora actuală, în toată lumea, pentru boli osteoarticulare acute și cronice, stațiuni cu ape minerale pentru cură medicinală internă, ca adjuvant la medicație sau la regimul alimentar.

Comercializarea apelor minerale să nu se facă sub forma apei de masă, ci ca apă medicinală, cu etichetă titularizată, țintit pentru cutare sau cutare boală: ficat, inimă, rinichi etc.

Stațiunile noastre se cunosc și le voi expune punctual.

Cu profil cardiovascular: Borsec, Covasna, Buziaș, Vatra-Dornei, Tușnad, Moneasa, Baia-Borșa etc.

Cu profil de reumatologie, boli osteorticulare: Băile Felix, 1 Mai, litoralul, Techirghiol, Amara, Herculane, Sovata, Buziaș, Călimănești, Căciulata, Bazna etc.

Profil gastroenterologic: apele noastre minerale - și subliniez acest lucru - din Sângeorz-Băi, Olănești, Căciulata, Călimănești, Malnaș rivalizează cu apele din Karlovy Vary, Piscian, Marianscke Lazne, ca urmare a unor studii făcute în acest sens, care, pentru cehi, sunt mine de aur, iar stațiunile noastre sunt, practic, în agonie.

Apele minerale, o bogăție inestimabilă, în loc să fie exploatate și valorificate ca ape medicinale, îmbuteliate în butelii de plastic, cu indicații terapeutice pe etichetă, cum am spus, pentru boli de inimă, de ficat, de rinichi și așa mai departe, sunt comercializate ca apă de masă sau, mai rău, curg sub forma unor pâraie în stațiunile respective. Ele ar trebui declarate monopol de stat, să aibă regimul bogățiilor subterane, pentru valorificare științifică.

Pentru boli pulmonare: Govora, Sinaia, Predeal, Moneasa.

Pentru nevroze: Predeal, Sinaia, Bușteni, Herculane.

Pentru ginecologie: Sovata, litoralul etc.

Acestea sunt doar câteva mostre, care, exploatate rațional, ar aduce sume fabuloase economiei noastre naționale, prin factori puși la dispoziția noastră de natură, multe din ele, valorificate încă din perioada daco-romană.

Tragedia mare este că vilele și drumurile de acces din unele stațiuni s-au degradat sau au fost lăsate intenționat în paragină - Borsec, Buziaș, Govora etc. - pentru a putea fi cumpărate la preț de nimic.

Trebuie trași la răspundere cei ce au făcut acest lucru. Administrațiile locale trebuie obligate să le reintroducă în circuitul funcțional de urgență. Populația țării noastre cere imperativ să facă tratamente în stațiuni, însă, practic, la ora actuală, ori sunt mult prea scumpe, cele care mai funcționează, sau cele care ar fi accesibile sunt nefuncționabile.

Factori responsabili de traducere în viață a acestui proiect, pe care eu îl voi finaliza cu un proiect de lege:

  • organele administrației locale și internelor să facă un inventar privind bazele naturale de tratament, profilul și stadiul în care se găsesc - în stare bună, mediocre, slabe sau nefuncționale - și care din ele pot fi puse în exploatare cât mai curând, pentru etapa întâi;
  • Ministerul Sănătății, prin direcția de resort, balneoclimatică, să identifice care sunt unitățile care pot fi introduse în exploatare imediat sau care necesită reparații pentru introducerea în circuit;
  • Rețeaua de medici specialiști balneologi, inclusiv cea din învățământ trebuie revigorată și cointeresată în problemă, în teritoriu, nu în birouri din orașe.
  • Ministerul Afacerilor Externe să descopere - și în acest sens m-am adresat și domnului ministru Geoană - societăți de asigurări din țări bogate, dispuse să trimită pacienți la noi, la prețuri negociate, cum procedează în prezent - și trebuie să reținem acest lucru - Israelul cu Stațiunile Felix, Covasna și altele, germanii și francezii cu litoralul și așa mai departe.
  • Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului să asigure transportul, cazarea și masa, până la momentul intrării în tratament, cu curse charter sau, mă rog, făcute pe grupe de excursioniști și aduși în țară, când pacientul apoi, intră în responsabilitatea unității terapeutice. Masa, care, probabil că ar pune probleme, să se asigure cu o firmă catering.

Prin realizarea acestui proiect, am aduce un aport valutar de excepție, ca Statele Unite ale Americii, Anglia, Franța, Germania, Austria, Israel și alții, care practică aceste sisteme, și am crește prestigiul României pe plan extern, care, prin definiție, este cunoscută ca un concentrat de materie cenușie și factori naturali de mare valoare.

În încheiere, mă adresez, pe această cale, tuturor grupurilor, tuturor partidelor, ca, atunci când situația noastră economică - ca acum - sau zbuciumata noastră istorie și ființa noastră națională o cer, să acționăm uniți pentru realizarea și îndreptarea acestor necesități în interesul țării, și partidul nostru trebuie să fie unul singur: România. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Gheorghe Buzatu - teza de doctorat a lui Petre Mihail Mihăilescu Rusia-România și Marea Neagră.

Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Gheorghe Buzatu, vicepreședinte al Senatului, Grupul parlamentar PRM.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Gheorghe Buzatu:

Vă mulțumesc, domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Nu mai trebuie argumentat, astăzi, la ordinea zilei, între alte probleme, se află aceea a Canalului Bâstroe și a aspectelor, a diferendelor, a problemelor din Transnistria.

Chestiunea care se pune este, evident, înainte de a afla soluții, care bănuim că vor fi găsite, de ce se întâmplă așa ceva. Deci, ce a fost înainte de Bâstroe și de Transnistria?

După mine, răspunsul este cât se poate de simplu. Înainte de aceste așa-zise cazuri, au fost imperialismele rus și sovietic, iar din 1991 Ucraina a preluat o parte din teritoriile, din ambițiile și din atribuțiile imperialismelor rus și sovietic și, vai, se achită exemplar, adică foarte bine, foarte agresiv, în rezolvarea, în abordarea problemelor respective.

În zona în care noi suntem situați, la aceste imperialisme trebuie oricând să ne întoarcem, atunci când, în miezul conflictelor, apare un caz sau altul, care de care mai insolit. În situația noastră, Bâstroe sau Transnistria.

Asemenea conflicte survin datorită faptului că în unele situații problemele în zonă au fost prost croite ori, și mai simplu, au fost, pur și simplu, planificate de atunci când nu exista planificarea, astfel că, nu o singură dată, auzim acum ori auzeam mai deunăzi, cum că ele trebuia să se producă. În fond, originile actualelor cazuri țin de istorie și este evident că nu e vina istoricilor, ci, în mod sigur, este responsabilitatea lor să insiste asupra unor astfel de cazuri, de situații.

Ceea ce-mi propun să fac și astăzi, dorind să vă vorbesc despre o carte cu totul și cu totul aparte, care, datorită tematicii și condițiilor în care a apărut, în urmă cu exact șase decenii, am impresia că încă n-a fost cuprinsă în tezaurul biografiei naționale.

Personal, nu cred se mai află pe undeva mai mult de 5-6 exemplare. Cartea în discuție a apărut, așadar, în 1944, în preajma ocupării României de forțele Armatei Roșii și deci a includerii țării noastre în sfera de interese a URSS. Ea, aparând imediat după eliberarea de la 23 august 1944, a fost de îndată interzisă, fiind retrasă din circulație și din bibliotecile publice, apoi arsă la propriu și la figurat, iar în cele din urmă, cum spuneam, a dispărut. Numai printr-o minune unele exemplare s-au păstrat, astfel că, în prezent, cu totul întâmplător, cartea mai apare la vreun anticar bucureștean, precum exemplarul de care dispun. De fapt, eu dispun de o copie xerox, aceasta este copia xerox, după acea lucrare pe care am găsit-o la o persoană care pretindea pe ea, în 19 decembrie 2001, nu mai puțin de 7 milioane lei. Contra unui milion am putut efectua această copie xerox.

Dar despre ce carte este vorba? Carte care are legătură cu subiectul anunțat - fac trimitere la România în calea imperialismului rus - "Rusia-România și Marea Neagră". O teză de doctorat a lui Petre Mihail Mihăilescu, tipărită la Editura Dacia Traiană din București, deci 1944, cuprinzând 453 de pagini.

În temeiul unei bogate bibliografii române și străine, autorul reconstituia în cuprinsul a XVI capitole și în cuprinsul unei ample introduceri, în termeni sobri și preciși, era o teză de doctorat, istoria zbuciumată a bătăliei de secole pentru strâmtorile Mării Negre, prin prisma tendințelor seculare ale Rusiei de a se instala în zonă. Citez: "Obiectivul principal și permanent al politicii rusești în Europa, de-a lungul secolelor, a fost și este cucerirea Constantinopolului și a strâmtorilor Bosfor și Dardanele, adică întinderea limitelor Imperiului Rus până la Adriatica și Mediterana, marea caldă a civilizației. Toți istoricii ruși, fără excepție, toți teoreticienii panslavismului, toți scriitori de seamă, toți bărbații de stat ruși s-au străduit să justifice drepturile Rusiei de moștenitoare a Bizanțului.

"Dacă însă Constantinopolul sau, cum i s-a mai spus de către poporul rus, Țarigradul, nu a devenit până în prezent capitala Imperiului Rus, se poate spune fără exagerare că el este de secole capitala istoriei ruse".

Nici că se putea o expresie mai plastică. Și totuși, cuprinzând adevărul întreg al unei probleme istorice, cât timp Constantinopolul nu a ajuns efectiv centrul imperiului, el și-a câștigat o altă dimenisune, aceea de capitală a istoriografiei ruse sau sovietice.

Fapt cu totul remarcabil - pe care autorul îl analizează și trebuie să fie în atenția noastră, și el expune acest fapt, în toată splendoarea sa - în calea imperialismului rus sau sovietic s-a interpus, mai ales în secolele XIX și XX, România care nu a renunțat niciodată la misiunea ei europeană. A fost o trimitere.

Acestei problematice îi sunt consacrate în carte cele mai importante și mai vaste capitole, acoperind fie epoca războiului Crimeii, deci mijlocul sec.XIX, confluența veacurilor XIX-XX, politica Rusiei sovietice în 1917-1939 și perioada celui de-al doilea război mondial, în plină desfășurare în momentul definitivării și al publicării cărții.

Un subcapitol special intitulat "România în conflictul actual", reforma constituțională sovietică relevă politica agresivă a țarului Iosif Vissarionovici Stalin, concretizată la 1940 prin ocuparea Basarabiei și Nordul Bucovinei, de unde rezultă toată problematica actuală de teritorii, de canale și așa mai departe, precum și obiectivul din totdeauna al Kremlinului țaristo-roșu, înglobarea țărilor române, în întregime, în limitele imperiului.

În anii '30, Bucureștii s-au lăsat antrenați, după autor, de iluziile pacifismului sovietic proclamat de Litvinov, situație care a fost corectată prin odiosul pact sovieto-german de la 23 august 1939. Respingând aserțiunile propagandei comuniste, autorul subliniază cu temei că, ulterior, iarăși este un citat, "războiul de pe frontul de est nu este decât consecința unui lung șir de agresiuni sovietice". În războiul mondial din 1939-1945, în curs de desfășuare la apariția cărții, victoria URSS, prognoza autorul Petre Mihail Mihăilescu, prevestea împlinirea obiectivelor permanente ale imperialismului rus sau sovietic. În fapt, nu numai România era amenințată la `44-`45, ci întreaga Europă est-centrală, ceea ce avea să fie integral confirmat de fapte, iar față de pericolele ce se profilau Petre Mihail Mihăilescu conchidea pe un ton mult prea optimist, în raport cu realitățile perioadei `44-`89: "Așa cum am luptat timp de secole", observa autorul, "România va continua să lupte și de acum înainte pentru apărarea teritorului ei, pentru salvarea existenței ei naționale. Rusia sovietică nu trebuie să-și facă iluzii, nici Ucraina. Ele nu vor găsi niciodată în România un guvern capabil să se preteze jocului lor perfid. România se va apăra și va lupta până la moarte, dacă va trebui să moară, dar ea va trebui, cu siguranță".

Sunt convins că, în acest fel, ascultătorul va înțelege destinul special care i-a fost rezervat volumului, într-o epocă în care nu numai titlul era incendiar, dar și toate informațiile și argumentele autorului care, în fond, justificau, justifică și astăzi valabilitatea unui binecunoscut dicton, potrivit căruia blestemul situației geopolitice a României moderne, deci, din ultimele trei secole, rezidă într-un singur fapt: vecinătatea Rusiei și deopotrivă a Ucrainei, disproporționată această vecinătate, comparativ cu distanța noastră de Dumnezeu.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze)

 
 

Domnul Tărăcilă Doru Ioan:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Paul Păcuraru - Banca Națională și Consiliul de Administrație al Băncii Naționale.

Invit la tribună pe domnul senator Paul Păcuraru, Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Paul Păcuraru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Intervenția mea de astăzi este consacrată unei chestiuni extrem de presante pe care Parlamentul ar trebui să o rezolve în această săptămână. Chestiunea în cauză este Banca Națională și Consiliul de Administrație al Băncii Naționale.

Este inutil a comenta importanța instituției, a independenței instituției și a importanței ei pentru stabilitatea economico-financiară internă.

Banca Națională asigură stabilitatea mondei naționale, pentru a contribui la stabilitatea prețurilor, colaborează cu toate autoritățile statului, asigură cooperarea internațională financiară a României, își exprimă punctele de vedere pe actele normative care vizează mecanisme economice co-financiare, elaborează studii și analize privind moneda, regimul valutei, creditul și operațiunile sistemului valutar.

Practic, se poate spune că, în momentul de față, Banca Națională este cel mai important laborator de analiză economică internă și, dacă vreți, proba este faptul că, la fiecare construcție bugetară a fiecărui an în parte, preambulul bugetului de stat, al bugetului asigurărilor sociale este asigurat de analiza și expertiza făcută pe fiecare indicator în parte de Banca Națională.

Problema care, după cum cunoașteți, a apărut violent în urmă cu o săptămână și care urmează să o clarificăm în această săptămână este problema Consiliului de Administrație.

Situația în care suntem - legat de Consiliul de Administrație - este faptul că, până în iunie, Consiliul de Administrație a funcționat în baza Legii nr.101/1998, mandatul membrilor Consiliului de Administrație fiind un mandat de șase ani. Odată cu abrogarea Legii nr.101/1998 și înlocuirea ei cu Legea nr.312/2004, iunie, mandatul membrilor Consiliului de Administrație s-a redus de la șase ani la cinci ani. Problema care se pune este cât de corectă este măsura ca în timpul mandatului să schimbăm regula jocului. Și principiul... Ceea ce avem în vedere că... suntem într-o situație juridică specială în care un mandat, care inițial a fost prevăzut pentru șase ani, acum, se găsește în situația de a avea o durată de numai cinci ani. Principiul constituțional potrivit căruia legea se aplică numai pentru viitor și care este temelia stabilității juridice înseamnă, de fapt, că legea se aplică numai pentru situațiile care se nasc după intrarea în vigoare a legii și nu anterior acesteia. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale care a afirmat în nenumărate situații că legea se aplică numai pentru viitor, cu excepția Legii penale și evident cu excepția care o prevede, revizuirea Constituției, respectiv Legea privind contravențiile.

Deci, indiferent ce doresc diverși factori politici, mandatul actualului Consiliu de Administrație expiră în luna decembrie a acestui an. Sigur că, dincolo de componenta juridică, există o componentă politică: voința puterii.

De ce vrea puterea - că ea a determinat acest lucru - să înlocuiască peste noapte și fără nici un fel de motiv Consiliul de Administrație? Simpla lectură a actualei configurații a Consiliului de Administrație, lectura nominală, ca și a performanțelor Consiliului de Administrație, arată că acest Consiliu de Administrație, care nu are are culoare politică, nici un membru al Consiliului de Administrație nu a fost membru măcar al vreunui partid, care atunci constituia arcul guvernamental, a reușit să performeze și toți indicatorii de performanță arată, sunt puși la dispoziția oricărui doresc, un rezultat foarte bun.

Banca Națională a îmbunătățit performanțele fiecărui indicator și sigur că un merit anume îl are Consiliul de Administrație. Și atunci, sigur, problema care se pune este care este temeiul pentru care peste noapte PSD-ul a hotărât că trebuie să aplice Legea nr.312/2004 și să schimbe durata mandatului.

Există două posibile rațiuni. Fie PSD-ul a concluzionat că pierde alegerile și atunci s-a gândit să-și pună oameni în Consiliul de Administrație, cât mai are timp, pentru că 18 decembrie ar fi desigur foarte târziu, fie pentru PSD respectarea Constituției și a legislației este o vorbă goală. Nu contează. Altfel nu se explică cum Consiliul de Administrație, a cărui performanță nu le comentează nimeni, a cărui structură nominală nu are nici un fel de culoare politică, este dorit a se schimba de PSD peste noapte și-l veți vedea cu nume politice consacrate.

În aceste condiții, solicitarea expresă pe care o facem, în spiritul Constituției și al legislației, solicităm ca mandatul actual al Consiliului de Administrație să fie prelungit până în limita prevăzută de lege, respectiv până în 18 decembrie 2004.

Un argument în plus al solicitării mele este că în situația în care începând cu luna iunie, Consiliul de Administrație ar fi fost în afara legii, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.312/2004, el ar fi trebuit însoțit de hotărâri ale Parlamentului care să-i prelungească mandatul sau să dea prorogare de termene pentru că și în cazuistica precedentă când a fost înlocuit consiliul de administrație, Parlamentul s-a pronunțat și a dat hotărâri ale Parlamentului prin care a prelungit mandatul. Or, noi nu suntem într-o asemenea situație.

Deci, mandatul, în opinia noastră, al actualului Consiliu de Administrație trebuie să fie păstrat.

Solicit toate grupurile parlamentare să nu accepte politizarea Consiliului de Administrație al Băncii Naționale.

Astfel de încercări au mai existat și, dacă-mi aduc aminte la vremea respectivă, presa a sărit imediat și a cerut "Jos laba de pe Banca Națională!"

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Kereskenyi Alexandru - Vestigii sătmărene pe lista monumentelor istorice din România.

Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar UDMR, domnul senator Kereskenyi Alexandru. Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Kereskenyi Alexandru:

Stimate domnule președinte,

Onorat Senat.

Sâmbătă, Direcția pentru cultură, culte și patrimoniu cultural național a județului Satu Mare în colaborare cu Muzeul Județean au organizat în cadrul zilelor europene ale patrimoniului, un colocviu pe tema "Vestigii sătmărene pe lista monumentelor istorice din România".

Ca de obicei, la aceste manifestări și la altele asemănătoare s-a putut remarca cu ușurință prezența unor oameni onorabili, de bună credință, intelectuali de mare prestigiu, dar cu nici o putere de a lua vreo decizie în domeniul respectiv.

Mai marii județului însă, au lipsit cu desăvârșire, închipuindu-și probabil că este vorba iarăși de un pseudodialog organizat mai mult de dragul de a bifa o activitate. Nu a fost să fie așa în ceea ce privește discuția. Nu a fost, pentru că, colocviul a fost precedat de o expoziție de fotografie, imagini sătmărene de o sinceritate zguduitoare.

Fotografiile unui artist binecunoscut, revenit nu demult din Statele Unite, au prezentat clădirile din centrul vechi al municipiului Satu Mare într-o stare mai mult decât deplorabilă.

Astfel, colocviul s-a deschis sub egida adevărului și a evaluării, iar în cadrul manifestării au avut loc două intervenții de inspirație europeană. Un istoric român și-a asumat sarcina de a omagia valoarea arhitectonică a unor edificii înălțate în perioada conjuncturii favorabile dezvoltării economice a Austro-Ungariei, iar un istoric maghiar, la rândul lui, a făcut o analiză foarte obiectivă, de o principialitate indubitabilă, a realizărilor arhitectonice din perioada 1920 - 1995.

În această ordine de idei, chiar și în condițiile neglijării evenimentului de către autoritățile administrative și financiare a fost asigurată, fără îndoială, prezența însăși a Europei.

Urmează ca această prezență, desigur, mai mult spirituală, să se materializeze și în sponsorizări concrete provenite din cele mai diverse surse, dar, cum s-ar spune, rămâne de văzut unde, când și cum.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
George Mihail Pruteanu - proiectul de Lege privind stabilirea unor măsuri pentru realizarea Catedralei Mântuirii Neamului.

Invit la tribună pe domnul senator George Pruteanu.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul George Pruteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, am în față un proiect de lege trimis Senatului spre adoptare cu procedură de urgență. Este vorba de proiectul de lege privind stabilirea unor măsuri pentru realizarea catedralei Mântuirii Neamului.

S-a mai discutat în această sală despre acest subiect și îngăduiți-mi să încep ceea ce vreau să vă spun prin două microparabole.

Există două vorbe foarte vechi și foarte populare care sună astfel: "Nodul gordian" și "Oul lui Columb". Amândouă semnifică în accepția obișnuită rezolvarea isteață, promptă a unei probleme: Alexandru cel Mare, pus în fața unui nod inestricabil, de nedesfăcut, provocare pentru mințile cele mai strălucite a găsit soluția, și-a scos sabia și l-a tăiat.

Columb, pus în fața problemei de a așeza astfel încât să stea în picioare un ou, a găsit și el soluția, l-a izbit de masă - noi în Guvern avem specialiști în mai multe ouă - dar Columb a găsit această soluție.

De ce am început cu aceste două scurte istorioare? Pentru că în mentalitatea mea, în concepția mea, ele sunt un fals, niciunul din cei doi, care au meritele lor firește, nu a rezolvat cu adevărat problema, ci a săvârșit o soluție brutală, grosolană, nodul acela era o adevărată problemă intelectuală. Alexandru cel Mare a procedat ca un militar, ca un cuceritor, l-a tăiat. Nu asta e soluția! Un om priceput în matematică, în topografie, în subtilitățile acestor noduri care au o algebră a lor, ca să spun așa, ar fi găsit soluția, însă el l-a tăiat.

La fel, Columb a distrus frumusețea oului, forma aceea sublimă, izbindu-l de masă. Nu aceasta este rezolvarea ! Exista acolo o soluție, de tip fizic, pentru a face un ou să stea în picioare.

Ei, bine, Hotărârea de guvern pe care se bazează atribuirea spațiului din Parcul Carol către Biserica Ortodoxă este o asemenea soluție, de tip "spargerea oului" sau "tăierea nodului cu cuțitul, cu spada". Nu este o soluție legală!

Vă amintiți foarte bine cum a fost atunci, întrucât monumentul care se află în Parcul Carol este unul de talie "0", de talie națională și întrucât Comisia pentru monumentele istorice refuza să-și dea acceptul pentru dărâmarea acelui monument, ministerul a găsit o soluție brutală, escamotantă, făcând o șmecherie, pentru că ăsta este cuvântul, extrăgând din competența Comisiei naționale acel monument și dându-l în competența unui primar care a făcut imediat, "Drepți, să trăiți!" și a semnat cu ochii închiși ce i s-a pus în fața ochilor.

De fapt, atribuirea este ilegală și Guvernul PSD face o ilegalitate. Și acum să ajung la problema de fond: vreau să vă spun deschis că în concepția mea, cât și în concepția liderului partidului pe care-l reprezint și al grupului parlamentar, este nevoie de această catedrală, spun și eu cu vorbele marelui Călinescu: "Avem nevoie de monumental!" Nu sunt pentru a face numai cocioabe, numai maghernițe, numai dărăpănături, Casa Poporului, Stavropoleos, Mănăstirile din Nordul Moldovei, Brâncuși sunt dovadă că geniul românesc are și forța aceasta de a construi mare, durabil peste mia de ani, deci cred că poporul acesta poate să facă, are bunătatea, are resursele să facă efortul de a construi ceva care să fie admirat și peste o mie de ani.

Avem nevoie de monumental, dar nu cu prețul unei distrugeri.

Ce înseamnă urgență? Să spun exact ceea ce gândesc și mulți dintre colegii mei, toți cred, este o urgență electorală. Cred că PSD vrea să capteze prin acest act bunăvoința Bisericii Ortodoxe cu speranța că ea va repeta gestul acela, nu foarte ortodox și nu foarte fericit, de a face propagandă electorală: votați-l pe cutare, Preaiubiți credincioși, nu-l votați pe cutare, prea iubiți credincioși. Nu cred că Biserica Ortodoxă, în înțelepciunea ei mare, va mai repeta greșeala din 2000, dar acest proiect trimis nouă, insolență pur și simplu, cu procedură de urgență este în mod duhnitor un proiect cu tentă electorală.

Bucureștiul are în total trei parcuri mai de Doamne ajută, Herăstrăul, Cișmigiul și Parcul Carol. Parcul Carol are o vechime și o frumusețe recunoscute de toți bucureștenii care și-au făcut drum pe-acolo și puțini într-o viață nu au trecut pe-acolo.

Nu acela este locul potrivit! Există un loc foarte potrivit pentru această catedrală de care avem nevoie și eu prin aceasta pot să spun că sunt antipopulist, pierd voturi pentru că foarte mulți oameni au mentalitatea: "suntem săraci acum, e nenorocire în spitale, e nenorocire în școli, cu trei milioane lei pensie, nu se poate trăi, de ce ne trebuie cheltuiala asta imensă?" Le spun: " oameni buni, nu am murit noi când Ceaușescu a făcut Casa Poporului și acum putem fi mândri de clădirea asta, vin japonezi, vin americani, vin toate neamurile să o vadă, e o minunăție pe dinăuntru, mai putem face o dată un efort, nu o să murim de foame și facem o catedrală frumoasă, deci sunt pentru construirea ei, dar nu prin distrugerea acestui parc, este o datorie pentru Biserica Ortodoxă, nu-i stabilesc eu prioritățile, nici sarcinile, dar spun ce gândesc, există o bubă acolo, există o rană, rana acea se numește Văcărești.

Mănăstirea Văcărești fost rasă și nimeni nu a transpus nimic, în afară de câțiva intelectuali, acolo poate ar trebui construită, ca o răscumpărare, ca o spălare a păcatului, Catedrala Neamului sau o propunere care-mi aparține, dar nici nu știu dacă este a mea sau am auzit-o prin discuțiile cu alți intelectuali, în dreptul Bibliotecii Naționale, vizavi este Palatul Justiției, ce frumos triunghi ar fi acolo, stimați colegi, spiritul - Biblioteca Națională, deasupra - dreptatea și alături transcendența, Dumnezeu, un triunghi superb, și loc este acolo berechet. Vă amintesc că plasarea Catedralei a constituit obiectul unor peregrinări și al mai multor hotărâri de guvern, toate foarte ferme, toate foarte întemeiate, odată era vorba să fie în Piața Unirii, deasupra metroului, până și-au dat seama că era o aberație tehnică, era imposibil de construit pe acele catacombe care se află pe dedesubt ale metroului, apoi a mai fost soluția în fața Casei Poporului, în actualul parc care la rândul lui se află pe fostele hale, au căzut acestea și s-a ajuns la construirea pe acest osuariu care este în Parcul Carol. Printre dumneavoastră poate sunt și evrei, poate sunt și musulmani, dar mă adresez creștinilor, vi se pare dumneavoastră creștinește să construim o catedrală pe un osuariu? Pe niște morminte care urmează să fie tulburate, mie unuia nu!

Ajung și la monumentul care se află acolo și care a rămas să fie dislocat. Este un monument, după părerea mea și a multor specialiști, nu numai a mea, efectiv frumos " A thing of beauty is a joy forever", spunea un mare poet englez, Wordsworth, "un lucru frumos e o bucurie pentru totdeauna" și nu ne uităm la Versailles ca la un simbol al feudalismului, nu ne uităm la monumentele făcute de un Fidias ca un simbol al sclavagismului pe care nici unul dintre noi presupun că nu-l admiră, ci le admirăm pentru frumusețea lor în sine. La fel, monumentul de acolo, nu este un monument comunist, asta e o idioție, arta nu are ideologie, arta e deasupra ideologiei și vă rog să mă ascultați, spun acest lucru nu numai eu, ci specialiști de un anticomunism feroce, ba chiar unii anticomuniști talibani din zona de dreapta a intelectualității române. Ei bine, acești oameni, cu conștiința lor artistică reală spun: "Este un monument frumos! "Hél as!" cum ar spune francezii. Vai, este un monument frumos, chiar dacă l-au făcut comuniștii sub Gheoghiu Dej, chiar dacă a fost făcut și cu scopul de a adăposti acolo rămășițele marilor eroi ai comunismului, este un monument frumos cu marmură adusă din Finlanda, din Italia, cu niște forme grațioase și nobile care arată aspirația spre puritate, spre înălțime, spre curățenie și este frumos.

Deci, este un păcat împotriva artei, o crimă de "les artă", ca acest monument să fie dărâmat și înlocuit cu o catedrală care ar deranja și Observatorul de alături și care ar distruge, practic, întreg parcul, pentru că la un hram în care se adună acolo zeci de mii de persoane, parcul va fi călcat în picioare.

Vă amintiți, vă rog, cu câteva luni în urmă, ce proteste a generat această idee de a plasa acolo Catedrala, s-a ajuns până la crearea de lanțuri umane și vă spun cu toată franchețea că aș face acest lucru, m-aș ralia oricând lanțului uman care s-ar așeza acolo, în fața buldozerelor. Nu ca un fel de eroism de doi bani, ci pentru că vreau cu orice posibilitate să împiedic această barbarie de distrugere a unei opere de artă pentru construirea alteia, când există alternativă, când se poate găsi un alt loc. Au spus lucrurile astea și arhitecți eminenți, oameni admirați de toate taberele, cum este desenatorul și arhitectul Gheorghe Leahu, care s-a pronunțat ferm în acest sens, arhitectul Beldiman, președintele Uniunii Arhitecților, domnul Peter Derer, Catedra de istorie a arhitecturii și de conservare a patrimoniului de la Universitatea București. Așa că, în concluzia acestei intervenții vreau să vă spun că ar fi cu totul nefericit construirea Catedralei acolo, pe această atmosferă de sciziune în mentalul românesc între cei care ar accepta lucrul ăsta și o majoritate - sunt convins, o majoritate - care se împotrivește. Nu ar fi de bun augur, nu ar fi un lucru făcut cu frica lui Dumnezeu dacă această catedrală s-ar așeza împotriva voinței chiar a celor pe care vrea să-i atragă spre ea, a credincioșilor. Oameni plini de credință i-am văzut acolo, în parcul Carol, arătându-și indignarea, că urmează să li se tulbure locul în care ei, părinții lor, bunicii lor își petreceau zilele de duminică, zilele de sfârșit de săptămână. Așa că, adresez acum, calmându-mi vocea, o smerită rugăminte - dacă prin acest microfon ajunge la urechile domniilor lor - o smerită rugăminte către mai marii Bisericii Ortodoxe să nu întemeieze un bine făcut duhului românesc - sunt convins de asta - pe un mare rău.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Ion Sârbulescu - Politica Guvernului PSD în domeniul protecției consumatorilor între furt intelectual și păcăleală. Are cuvântul, din partea Grupului parlamentar PNL, domnul senator Ion Sârbulescu. Aveți cuvântul, domnule senator.
 

Domnul Ion Sârbulescu:

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația politică de astăzi am dorit să o intitulez "Politica Guvernului PSD în domeniul protecției consumatorilor între furt intelectual și păcăleală".

Doresc, prin câteva argumente, să demonstrez că politica Guvernului PSD în domeniul protecției consumatorului este o politică a păcălelilor.

1) PDSR, cu mașinăria lui de voturi din Parlament a adoptat Legea concurenței nr. 21/1996. În mod abil, prin textul legii respective, a creat două instituții care s-o aplice - Consiliul Concurenței, ca instituție autonomă, sub controlul Parlamentului și Oficiul Concurenței, în subordinea Guvernului, care avea să fie folosit pentru stabilirea prețurilor la produsele strategice, în primul rând a materiilor de bază, precum și pentru monitorizarea ajutoarelor de stat acordate clientelar sau cu scop de manipulare a unor grupuri profesionale și sindicale.

Acum, la peste 3 ani de guvernare, Guvernul PSD a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2003 pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996 aprobată prin Legea nr. 184/2004 prin care desființează Oficiul Concurenței, cu argumentul prezentat de premier reprezentanților mass-media, citez: " Am constatat că sunt instituții paralele". Dincolo de întrebarea firească: de ce abia acum? Guvernul vrea să credem, că nu va mai adopta măsuri economice anticoncurențiale pe care nu o mai poate face " Păcăleală! A desființat instrumentul prin care o făcea, înlocuindu-l cu altul - Consiliul Concurenței - înființat conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 121/2003, aprobată prin Legea nr. 184/2004 , nu mai este o instituție autonomă sub controlul Parlamentului, ci este subordonată Guvernului. Să nu ne mirăm, deci, că nu a fost închis capitolul concurenței și nici că nu am primit statutul de economie de piață funcțională.

2) Cu argumentul că întărește rolul Comitetului interministerial pentru supravegherea pieței produselor și serviciilor și protecția consumatorilor care a fost înființat la sugestia Uniunii Europene cu scopul de a întări colaborarea dintre organele administrației publice centrale cu atribuții în domeniu și respectiv dintre acestea și structurile societății civile, patronate și asociații de consumatori prin Hotărârea Guvernului nr. 681/2001 a modificat și completat Hotărârea Guvernului nr. 449/2000 privind organizarea și funcționarea acestuia. Păcăleală! În realitate, s-a urmărit creșterea puterii Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, președintele acesteia devenind și președinte al Comitetului, respectiv marginalizarea asociațiilor de consumatori, reprezentanții acestora fiind eliminați dintre membrii lui. Acestea au fost, de altfel, singurele modificări aduse Hotărârii Guvernului nr. 449/2000. Sub presiunea Uniunii Europene și a criticilor, inclusiv ale PNL, prin Hotărârea de Guvern nr. 144/2004 reprezentanții asociațiilor de consumatori au redevenit membri ai Comitetului. Atenție! Această nouă Hotărâre de Guvern nu aduce vreo altă modificare. S-a făcut dreptate asociațiilor de consumatori, dar s-a întărit rolul Comitetului? Nu! Deoarece organizarea și funcționarea au rămas aceleași, ele neavând nici măcar rol consultativ cu privire la elaborarea documentelor programatice, strategia și programul la nivel național și, respectiv, în activitatea organelor administrației publice centrale. Nu există o lege - cadru în domeniu. Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor a fost modificată și completată, mai sunt valabile doar 16 articole din cele 61 inițiale, prin 10 ordonanțe și legi de adoptare a lor, dintre care 8 sunt astăzi în vigoare, în paralel cu ea. Haosul legislativ este evident și are consecințe nefaste asupra organismelor cu atribuții în domeniul agenților economici și a consumatorilor.

Guvernul PSD a promovat proiectul Legii consumului care a devenit Legea nr. 296 din iunie 2004, declarând în expunerea de motive că scopul adoptării unei legi-cadru este acela "de a facilita implementarea politicii de protecție a consumatorilor prin reunirea principiilor sale de bază într-un singur act normativ". Și, citez: "Îndeplinirii angajamentelor luate pentru aderarea la Uniunea Europeană ". Numai că totul este o păcăleală, deoarece intră în vigoare de abia la 1 ianuarie 2007 și, în plus, nu abrogă ordonanțele și legile în vigoare, chiar dacă copiază întocmai cea mai mare parte din conținutul acestora, accentuând, astfel, haosul legislativ. Nu prevede decât 5 dintre drepturile fundamentale ale consumatorilor împotriva legislației din Uniunea Europeană. Apără, înainte de toate, interesele agenților economici și nu drepturile consumatorilor. Spre exemplu, din cele 6 principii pe care le afirmă la art. 4, 5 se referă la agenții economici. Cu toate că se știe că nivelul de informare, consiliere și educare a consumatorilor este scăzut, nu prevede introducerea educației consumatorilor în învățământ, ci doar afirmă că aceasta " se poate face". Luând cunoștință despre instituțiile existente în statele membre ale Uniunii Europene, dar și despre proiectul PNL de înființare a Institutului Național al Consumului, Guvernul își propune, prin textul legii, să-l creeze. Numai că, spre deosebire de proiectul liberal și inclusiv de situația existentă în Uniunea Europeană, unde el este un organism neguvernamental, recunoscând că având utilitate publică, legea pesedistă prevede ca el să fie organ de stat în subordinea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

Toate acestea mă determină să anunț că PNL va promova un proiect de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 296/2004 privind Codul consumului.

Simt nevoia să evidențiez încă un aspect. Toate măsurile adoptate de Guvernul PSD, prezentate mai sus, se regăsesc în proiectele Comisiei permanente pentru protecția consumatorilor la PNL, publicate în mare parte în cartea " Protecția consumatorilor și concurența pe piață ", editată în 2003, distorsionate însă de păcălelile pe care le-am semnalat.

Această declarație politică, în concordanță cu opiniile unor reprezentanți ai asociațiilor de consumatori, demonstrează însă că Guvernul PSD nu ne poate totuși păcăli pe noi, Alianța PNL - PD, pe consumatori, mai ales pe cei asociați, și, cu atât mai puțin, pe reprezentanții Uniunii Europene. Mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Ion Solcanu - Consiliul de Administrație al Băncii Naționale; Catedrala Mântuirii Neamului. Stimați colegi, timpul alocat Grupurilor parlamentare care au avut și mai au vorbitori înscriși s-a epuizat... da, doriți să interveniți? Avem timp dar nu mai era nimeni înscris. Domnul senator Ion Solcanu. Vă rog.
 

Domnul Ion Solcanu:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Mă voi referi foarte pe scurt la două chestiuni. Prima, este cea ridicată de către domnul senator Paul Păcuraru. Și firește că înțeleg foarte mult și foarte bine grija și preocuparea Partidului Național Liberal, exprimată de domnia sa, pentru stabilitatea și eficiența Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României. În 1998, dacă nu mă înșeală memoria, când Partidul Național Liberal aflat la putere atunci, împreună cu Partidul Democrat, împreună cu defunctul PNȚCD, sau mai este încă în viață, nu mai știu bine, dar nu se simte prea bine după câte știu...

 
 

Din sală, din partea PRM: Și UDMR...

 
 

Domnul Ion Solcanu:

...au numit un Consiliu de Administrație la Banca Națională a României și, firește, că, deși, așa cum spunea domnia sa, nici unul dintre membrii Consiliului de Administrație nu constituie, nu reprezintă, nu a fost și nu era un membru marcat al vreunei formațiuni politice, numirea a fost făcută cu toată împotrivirea noastră de atunci, cu toată împotrivirea opoziției. Vreau să vă asigur că și noi suntem profund interesați ca acest Consiliu de Administrație, acesta, viitorul, al Băncii Naționale a României să fie unul apolitic, să fie constituit din oameni competenți, din profesioniști de înaltă calitate și, cel puțin Comisiile pentru buget, finanțe, bănci unde fiecare grup parlamentar își are reprezentanți, va veghea - sunt convins - asupra competenței celor care vor reprezenta viitorul Consiliu de Administrație al Băncii Naționale a României. Și, firește, sunt de acord cu ce spunea domnul Paul Păcuraru, citind presa, "Jos laba de pe BNR "! Sunt de acord.

Cea de a doua chestiune la care vreau să mă refer vizează problema atât de dezbătută în opinia publică a construirii Catedralei Neamului. Chestiune ridicată aici de distinsul coleg, dispărut pe moment după ce a vorbit, însă în viață sunt convins, de la PRM, independent, a fost și la noi, a fost la PNȚCD... Îl cunoaștem foarte bine pe domnul George Pruteanu și îl apreciez foarte mult, ca un intelectual de rasă și subțire, așa cum este. Vreau să vă spun însă că nu sunt de acord cu domnia sa atunci când afirmă că promovarea proiectului de lege, pe care o vom dezbate în Senatul României, prin care Guvernul României trece în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române o suprafață de 13.814 metri pătrați nu vizează subiectul la care se refera domnia sa, și anume de a construi Catedrala Neamului neapărat pe un loc. Proiectul de lege nu face trimitere la așa ceva. Și, deci, din acest punct de vedere, grupul meu parlamentar va susține, firește, proiectul de lege. Vreau să-i spun însă domniei sale că aici nu este vorba de captarea bunei voințe a Bisericii Ortodoxe Române. Este vorba, și sunt de acord cu domnia sa, că acest proiect, care este un proiect susținut de orice ortodox, de orice creștin ortodox și îmi place să cred că...

 
 

Domnul Ion Aurel Rus (din sală):

Și noi îl susținem.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Cu dumneavoastră am să dialoghez în particular.

Și îmi place să cred...

 
 

Domnul Ion Aurel Rus (din sală):

Și noi îl susținem.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Prea-cucernice părinte senator, voi discuta în particular cu dumneavoastră.

Vreau să cred însă că acest proiect de lege nu prevede decât faptul de a lua în stăpânirea Bisericii Ortodoxe Române respectiva suprafață, rămânând, firește, ca specialiștii - arhitecții, istoricii de artă și așa mai departe - și Biserica Ortodoxă Română, până la urmă, să decidă locul unde va fi amplasată viitoarea Catedrală a neamului.

În același timp, vreau să spun că monumentul care există acolo, acum, este un monument care eu, ca istoric de artă, îl apreciez, este o operă de artă, indiscutabil, o operă de artă de o eleganță cum rar a fost ridicată pe pământul acestei țări.

Dar să nu pună în sarcina partidului de guvernământ un lucru care nu ne aparține și anume că proiectul de lege este promovat în Parlamentul României din dorința de a capta bunăvoința Bisericii Ortodoxe Române în prag electoral. Grija pentru Biserica Ortodoxă Română cred că o avem cu toții, iar dacă în acest moment, există în Senatul României un asemenea proiect de lege, nu înseamnă decât că, pe mai departe, avem grijă de biserica noastră națională, așa cum trebuie să avem grijă de absolut toate cultele legale din România, indiferent de dimensiunea acestora.

Îl asigur pe distinsul senator George Pruteanu, în lipsă, că proiectul de lege care este promovat de către Guvern nu reprezintă nicidecum o încercare de a atrage bunăvoința Bisericii Ortodoxe Române în preajma alegerilor. Am făcut-o vreme de mai mulți ani prin sprijinul nemijlocit pe care l-am acordat construirii bisericilor noi, restaurării și conservării celorlalte monumente. Din păcate, nu la dimensiunea reclamată de starea monumentelor din România pentru că, vreme de multe decenii, au fost uitate în părăginire.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Iuliu Păcurariu - amplasamentul pentru Catedrala Mântuirii Neamului.

Domnul senator Iuliu Păcurariu.

 

Domnul Iuliu Păcurariu:

Colegii antevorbitori au spus lucruri frumoase vizavi de biserică, de Catedrala Neamului, dar cred că niște aduceri aminte sunt binevenite.

A fost dată o Hotărâre de Guvern în care s-a hotărât amplasamentul în parcul Carol. S-a hotărât demolarea acelui monument și, în acest moment, a intervenit Primăria Generală a Capitalei care a produs o dezbatere publică. Opinia publică din București nu a fost de acord cu acel amplasament și nu înțeleg de ce toate aceste discuții care s-au purtat vizavi de acest subiect fac abstracție de aceste fapte pe care le știm cu toții.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

 
George Mihail Pruteanu - drept la replică.

Stimați colegi, înainte de a intra în procesul legislativ, avem două chestiuni organizatorice. (Domnul George Pruteanu cere drept la replică, la masa prezidiului).

N-ați fost în sală, domnule senator. (Consultări în prezidiu.)

Da, vă rog ! Vă rog, aveți cuvântul!

 

Domnul George Pruteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi, vreau să spun, într-un minut, un minut și jumătate, că apreciez măsura și eleganța polemicii domnului senator Solcanu, liderul Grupului parlamentar PSD, o eleganță aș spune bizantină, apreciez și aprecierile la adresa mea, abia aștept ocazia să i le întorc, dar, în fond, cred că am dreptate.

Întâi că hotărârea de a permite Bisericii Ortodoxe să construiască acolo se bazează pe acel subterfugiu de care am vorbit, poate cu prea mult patos, acum o fac mai calm, dar așa este, s-a făcut acel subterfugiu. Ministrul Răsvan Teodorescu, dacă a văzut că se împotrivește Comisia pentru Monumente Istorice, a zis: "Bine, o extrag de sub competența voastră și o dau la Primărie și Primăria o să facă sluj" și a făcut sluj. Deci acest păcat original stă la baza atribuirii.

Apoi, terenul nu este dat Bisericii Ortodoxe ca să planteze, acolo, lumânări sau ca să organizeze concursuri de cros pe patine cu rotile, ci ca să facă această catedrală prin dărâmarea acelui monument. Dacă este nevoie - am întârziat cu 15 secunde - am acolo în banca în care stau proiectul, proiectul arhitectonic, desenul amplasamentului care arată limpede că acolo, în locul acelui monument, pe care și domnul Solcanu, ca istoric de artă, l-a apreciat, acolo urmează să se facă - mă rog - catedrala.

Așadar, polemica aproape că nu are obiect. Lucrurile stau cum am spus și eu cred că noi, Senatul, ar trebui să ne împotrivim plasării acolo a acestei catedrale și să dăm tot sprijinul pentru amplasarea ei într-un alt loc unde nu ar deranja un osuariu, unde nu ar deranja un lucru frumos care există și care trebuie să dăinuie mai departe.

Mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Dați-mi voie, înainte de a trece la constituirea comisiilor de mediere, să întreb pe colegi dacă nu mai dorește cineva dreptul la replică, ca să știm dacă, de data aceasta, putem merge efectiv mai departe. Nu.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti vineri, 22 octombrie 2021, 3:46
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro