Plen
Ședința Senatului din 27 septembrie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.125/05-10-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 27-09-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 27 septembrie 2004

2. Declarații politice rostite de către domnii senatori:

 

Domnul Marin Dinu:

  ................................................
 

Trecem, la primul punct pe ordinea de zi - declarații politice.

 
Adrian Păunescu - protest la acțiunile postului public de televiziune, ca urmare a respingerii Raportului de activitate pe anul 2003 al Societății Române de Televiziune, de către Comisiile de cultură din Senat și Camera Deputaților;

Dau cuvântul domnului senator Adrian Păunescu, din partea Grupului Social Democrat.

 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte de ședință, domnilor colegi, nu știu dacă e bine spus "din partea Grupului Social Democrat", cum mi-a anunțat președintele de ședință venirea la tribună. Cred că "din Grupul Social Democrat" e mai exact, pentru a nu mă simți obligat să exprim opinii pe care nu le cunosc până la capăt.

Doamne și domni, experiența prin care am trecut în ultimele zile mă obligă să vă împărtășesc și dumneavoastră învățămintele la care am ajuns. Pentru că e o chestiune extrem de delicată și de importantă, am scris astă-noapte acest text pe care vi-l citesc. Am condus în urmă cu câteva zile lucrările comune ale Comisiilor de cultură din Senat și din Camera Deputaților, consacrate raportului de activitate pe 2003 al ROMPRES, SRR, SRP și CNA. Împreună cu colegii mei, senatori și deputați, am exprimat opinii, am pus întrebări, am participat la dialog, am votat cu "DA" sau "NU" fiecare raport. Trei dintre aceste rapoarte au primit avizul favorabil al comisiilor. Raportul Societății Române de Televiziune a fost votat nefavorabil, împotrivindu-i-se nouă votanți (între care și eu), aprobându-l șapte și abținându-se un parlamentar. Nu ar fi fost cazul să mă explic în acest plen, dacă întâmplările din timpul ședinței și de după nu m-ar obliga la aceste dezvăluiri.

Mă cunoașteți, domnilor colegi, și știți că nu sunt un fanatic. Mai precis, defectul meu nu e fanatismul. Nu sunt nici măcar un încăpățânat și un ranchiunos. Cred însă în dreptul meu la opinie, măcar într-o chestiune la care mă pricep cât de cât, cum este televiziunea. Și măcar într-o chestiune în care am, prin lege, o responsabilitate precisă. Nu aș simți nevoia să vă ocup conștiințele cu aceste fapte, chiar dacă, surprinzător, diverse organizații - unele sindicale -, diverse publicații - prietene cu președintele-director general, și nu prietene neapărat în sens intelectual - și diverse emisiuni ale chiar televiziunii oficiale - față de care mi-am exprimat împreună cu alți colegi o opinie - nu ar fi transformat faptele la care mă refer într-un fel de cataclism de semnificație internațională și nu m-ar fi înjurat în toate aceste zile, cu toată abjecția posibilă, pe mine și pe alții care nu au avut o părere pozitivă, obligatorie, probabil, pentru acești oameni și pentru că i-am atras atenția președintelui-director general că nu e cazul să dea note celor adunați acolo să-i dea dânșii note dumnealui, și pentru că am votat negativ raportul.

Nu am nici o bucurie să fie demis Consiliul Național al TVR.

Vreau să precizez cu această ocazie că într-o atmosferă civilizată îmi pot recunoaște eventualele erori, cu atât mai mult greșelile reale de ton, de încărcătură nervoasă și chiar de aprecieri. Nu sunt infailibil, nu am pretenția de a se lua cineva după o părere a mea, pot să renunț la atitudini drastice, dacă argumente de sens contrar mă conving. Și nu mă blochez într-un proiect de tip partinic sau individual. Aici apare o curiozitate. O doamnă frenetică și liberală, care până de curând era contra, a devenit partizană, acuzându-mă ieri că am fost prea cu PSD și, astăzi, că am opinie personală. Dar, doamnă, nici liberalii nu au toți aceeași opinie, nici chiar în această chestiune.

Nu am nici o bucurie să fie demis Consiliul Național al TVR. Nu am nici o competiție cu actualul lider al TVR. Mă stupefiază încercarea unor recenți avocați ai domniei sale, după nesăbuita minciună pe care a spus-o chiar domnul PDG (adică președintele-director general, ca să facem economie de sunete) că i-aș fi cerut o emisiune și nu mi-ar fi dat-o. Această minciună plasează discuția într-o zonă politicianistă de interese și combinații, pentru a eluda opinia la care am dreptul și care nu are nici o legătură cu nici o cerere pe care nu am făcut-o niciodată. Mai minte domnul PDG că ar fi fost instruit de PSD să nu-mi mai atace soția. Ce nerușinare din partea unui om să lanseze această oroare, ca să-și acopere slăbiciunile! Cer oricărui organism independent să verifice aceste zvonuri și să constate dacă măcar un grăunte de realitate există în ele! Acum, când se poate constata că nu PSD a determinat votul meu negativ la adresa TVR, întrucât oameni din PSD au altă opinie decât mine, ce mai poate susține pe față - nu prin agenți de publicitate risipiți în presa aservită - domnul PDG al TVR. Un ziarist, de al cărui talent am ținut chiar când mă înjura, face cu ziarul pe care îl conduce ultima imprudență și ultima indelicatețe la adresa mea, îndrăznind să mă numească "nesimțitul național". Într-o țară normală, această insultă, care nu are nici o legătură cu manierele și morala pentru care trebuie să lupte presa, se pedepsește. Eu pot să-i cer acestui bărbat să facă dovada a ceea ce spune, mai ales că el mă atacă pentru toate, direct sau prin colaboratorii lui, inventând, exagerând, supralicitând și, cel mai adesea, jignindu-mă. Dar eu nu cer pedeapsă pentru limbajul acesta dezechilibrat. Nu vreau să-mi leg numele de penalități la adresa unui om talentat. Vreau să vă spun că domnul respectiv - am tăria să o spun și acum, când m-a făcut "nesimțit național" - este un om talentat. Și e păcat că eșuează în proiecte mici. Este un proiect mic să-l înjuri pe Adrian Păunescu de mamă. Mult mai important era să-l înjuri de operă. Și acest om e supărat pentru un motiv simplu: că am crezut de cuviință, ca intelectual, să-l apăr pe Nichita Stănescu, atunci când dumnealui l-a atacat prea vehement, prea veninos. L-am apărat și văd că mi-am făcut un dușman mai acerb decât oricând. Asta îl califică însă pe dânsul, nu pe mine.

Nu e adevărat nimic din toată mizeria împotriva mea. Există oameni care par a fi hotărâți să colaboreze între ei pentru a mă linșa. Declar aici că nu știu dacă nu cumva or să reușească. Dar nici pentru această operă negativă eu nu-i urăsc. Le atrag însă atenția că oamenii văd și înțeleg. Câtă vreme au putut specula urât nenorocirea de care e legat numele soției mele, acești directori de opinie au folosit pe scribii lor de la Craiova, trimiși, se pare, la atac și de un lider local care acționa din umbră, să mediatizeze orice declarație rea împotriva mea. Omul care m-a atacat atunci a considerat însă că e în beneficiul conștiinței sale și al adevărului să spună în aceste ultime săptămâni adevărul. Dumnealui este coleg de Senat cu noi și îl puteți întreba. Aproape nici un ziar dintre cele care au participat la murdărirea mea, prin folosirea unor declarații ale acestui om, nu a considerat necesar să scrie explicit, în ultimele săptămâni, că omul și-a retras declarațiile și că a încercat să arate, cu mai mulți sau mai puțini sorți de izbândă, cine l-a manevrat. Nu vreau să fac nici o cazuistică și nu cer nici în acest caz pedepsirea nimănui. Dar cum vede presa justițiară situația pe care o semnalează parlamentarul în cauză, și anume că nu e adevărat nimic din toată mizeria împotriva mea, care a umplut paginile jurnalelor și emisiunile de televiziune? De ce nu se scrie nimic despre cursul nou pe care l-au luat lucrurile? De ce nu se aude și nu se cercetează acuzația gravă că scenaristul din umbră i-ar fi plătit pe ziariștii care aveau obligația să mă atace, folosind știri mincinoase ori supradimensionate, pe care tot acel regizor le-ar fi lansat chiar prin cel care, în mod curajos, astăzi, își mărturisește păcatul. Am eu obligația să suport tot noroiul care a fost aruncat asupra mea din invidii pitice și cu o ură sălbatică? Nu se poate recunoaște măcar această eroare de nivel grav, dar nu cel mai grav? Mai am eu atâta viață încât să dau în judecată atâtea publicații și posturi de radio și televiziune care m-au spurcat în fața acestui popor căruia prin pluralism i se confiscă în mod paradoxal adevărul, cel puțin la fel de primejdios ca și prin monopartitism? Ajung toate faptele mele bune pentru a compensa în mentalul colectiv, care e ocupat și cu alte fapte, toate daunele pe care mi le-a adus strădania repetată de a mă linșa a diverșilor mei contemporani? Eu vă spun dumneavoastră lucrul acesta pentru că, deși latentă, disperarea mea există. Constat că pe mine, care am sărit să apăr atâtea valori și atâtea cauze, nu sare nimeni să mă apere. Nimeni nu pune răspicat problema dreptului și obligației pe care am avut-o și o am, ca parlamentar din Comisia de cultură și chiar ca președinte al Comisiei de cultură, de a mă exprima.

Am creat cele mai multe probleme cenzurii și dogmaticilor.

Televiziunea oficială m-a demascat și m-a acuzat în această vreme că am scris în ani mai vechi poezii pentru Nicolae Ceaușescu și se preface a nu ști că eu am spus în epocă și da, și nu și că am scris pe tema respectivă și după moartea omului. Și am apărat ce a făcut el bun. Răspund numai atât: eu nu am acuzat niciodată TVR că făcea programe de două ore zilnic și le consacra în exclusivitate liderilor epocii. Nici nu simt nevoia să reneg viața și scrisul meu complex din epocă, mai ales că, în esență, eu am optat pentru fapte ale lui Ceaușescu, când presiunea împotriva lui nu venea nici dinspre liberali, nici dinspre țărăniști, nici dinspre conservatori, ci dinspre comuniștii sovietici. Eliminarea acestui detaliu de context pune într-o lumină neplăcută pe cineva care a trăit în acea epocă, și anume pe mine. Am și exagerat, firește, am și greșit, am și făcut compromisuri, dar, pe total, am creat cele mai multe probleme cenzurii și dogmaticilor cărora eu le-am dedicat versuri devenite celebre: "Sfidăm violența și tot ce-i urât/ De proști suntem astăzi sătui până-n gât", scriam în 1983 și credeam că se va termina epoca și nu vom mai fi sătui de proști până-n gât. Din păcate, e valabil și azi acest distih. "Noi nu vom trăi niciodată cum vor/ Dogmaticii proști după dogmele lor/ Cu lanțuri la gură, la suflet și mâini/ Noi credem real că ne suntem stăpâni/ În lături, dogmatici din cinicul rond/ Natura umană e liberă-n fond". Dar, apropo! Cine hotărăște să lanseze aceste pedepse corecționale prin Televiziunea oficială, asmuțindu-se tendențios și părtinitor arhivele împotriva destinelor? Cine-și permite să facă politici partizane, de exemplu, cu viața și opiniile tânărului deputat PD Adrian Gurzău, pe motiv că a votat contra? E posibil ca un deputat să fie urmărit, să se vadă dacă și-a plătit chiria, de televiziunea publică? Așa cum este amenințat și colegul nostru Florin Rotaru, care a votat împotrivă, că i se vor face reportaje demascatoare la bibliotecă? E posibil să acceptăm aceste șantaje în public? Caragiale este depășit. Scrisoarea pierdută devine o televiziune pierdută.

Ofer, iată, exemplul meu celor ce mă urăsc și mă atacă nedrept. Nu am nici o dușmănie contra nimănui și vă voi face demonstrația acum. Încă mai cred că suntem oameni și ne putem comporta măcar finalmente ca oameni. Dar, iată ce s-a întâmplat după ședința comisiilor. Nu voi insista asupra prieteniilor care-l leagă pe domnul PDG de diverse - cum se zice - organe de presă, nevasta unuia dintre șefii celei mai turbate reviste la adresa mea având, până nu demult, rubrică la televiziunea oficială, relația bună dintre cei vizați oglindindu-se și în monitorizarea mereu favorabilă pe care o face tocmai acea publicație Televiziunii publice. Dar, poate, mă înșel eu.

Îmi permit să spun public, poate mă înșel eu, poate nu este adevărat că nu se cădea să se cheltuie jumătate, aproape jumătate de miliard de euro pentru o rebranduire făcută de niște străini și pe care o puteau face specialiști români în domeniu. Poate nu ar fi trebuit dați atât de mulți bani din cei publici unor vedete străine nu tocmai de vârf, când mari artiști români trăiesc greu și sunt în viață. Eu cred că Tudor Gheorghe, Gheorghe Zamfir, Dumitru Fărcașu, Sofia Vicoveanca, Grigore Leșe, Victor Socaciu, Ștefan Hrușcă, Vasile Șeicaru, Doru Stănculescu și alții merită să fie tratați ca niște mari vedete de Televiziunea Publică pe scenele ei principale, nu pe scene auxiliare.

Nu voi insista nici asupra diverselor știri negative despre acest PDG. Eu am spus un punct de vedere, nici nu l-am detaliat. Am puterea să nu urmăresc până în pânzele albe pe nimeni dintre cei care mă atacă, dacă respectivul are și el suficientă aplecare spre relativism.

Șantaj evident, judecată sumară și pedeapsă urgentă

Dar ce trebuie să fac eu după ce, de la ședința comisiilor încoace, în care pot admite că eu am greșit în ton și în vot... Se poate să fi greșit, dar nu sunt convins și nu-mi retrag votul. Domnul PDG dezlănțuie o campanie directă, prin Televiziunea publică, în apărarea persoanei sale și a celor ce-l sprijină și începe să-i demaște cu regularitate pe post, adică zilnic, pe cei care l-au criticat și au votat negativ raportul. Nu este aceasta o dovadă indubitabilă că domnul PDG n-a înțeles că televiziunea aceea nu este a dânsului?

În fiecare seară, pe TVR 1, pe TVR 2, pe TVR Internațional, au fost amestecate ticălos și orientate dușmănos, după ce au fost rupte din context, diverse fraze și versuri din ieșirile mele pe televiziune, cenzurate și atunci, din anii socialismului și arătate pe toate televiziunile domnului PDG. Șantaj evident, judecată sumară și pedeapsă urgentă. Iată ce pățește cine se pune cu noi, cam aceasta este semnificația.

Domnule președinte, faceți eforturi personale să avem puțină apă aici. Iată ce pățește cine se pune cu noi! Nu are apă.

Se știe că Televiziunea publică este moștenită de domnul PDG de la tatăl și de la mama domniei sale. De aceea se poartă așa, pune ce vrea dânsul acolo și folosește emisiunile pentru a se apăra și a-și compromite adversarii care nici nu-i sunt adversari. Eu n-am nici o adversitate față de dumnealui. În general, am spus că nu polemizez cu neantul și n-am nici un fel de ură împotriva neantului. Neantul este o stare, dar nu pot să n-o remarc.

Vă informez în acest punct al declarației că, la nemernica invenție că eu l-aș fi atacat pe PDG pentru că i-aș fi cerut o emisiune la TVR și nu mi-ar fi dat-o, eu am un răspuns mortal: am avut conflicte cu CNA și cu președintele CNA pentru ceea ce consider și astăzi abuzul de a fi interzis să fiu prezent cu o emisiune de dialoguri la Televiziunea Realitatea. Nu mi-a trecut supărarea și mă cred și astăzi profund nedreptățit. Dar, pentru că în același an, 2003, CNA, cu președintele său cu tot, a făcut și lucruri remarcabile împotriva relelor din audiovizual - haos, violență, pornografie - și nu a cedat nimic esențial din bătălia în curs pentru o adevărată civilizație a audiovizualului, am renunțat la orice reproș personal și am dat votul meu pozitiv și felicitările mele CNA exact pentru anul în care mi-a interzis dreptul la emisiune. Nu aveam motive personale să atac și să votez negativ? Ar fi fost, dar am crezut că mai importantă este trecerea noastră peste cele personale și îmbrățișarea unui ideal colectiv care este acela de civilizație românească. Precizez, interdicția care mi se aplică mie nu se aplică tuturor demnitarilor față de situația mea. Acesta, iarăși, este un fapt negativ. Mulți dintre cei care sunt în situația mea fac emisiuni. Eu, care am fost ținta directă, nu fac. Dar am știut să pun surdină unei nemulțumiri personale ca să particip la încurajarea unei linii active a audiovizualului românesc. Nu înseamnă că, la ora de față, CNA a luat vreo atitudine față de abuzul care se întâmplă la TVR.

Poate Parlamentul să treacă peste această ofensă, peste acest abuz?

Cer Senatului să mă sprijine și să sprijine această obligație ca Televiziunea oficială să rămână televiziune dreaptă și echidistantă! Nu mi-am închipuit că un om poate fi atât de imprudent încât să folosească patru zile la rând, ba văd că și astăzi a făcut același lucru, cele trei canale ale Televiziunii publice pe care o conduce - și o conduce cu aprobarea noastră în acești ani - împotriva unui om cu care are un dezacord și împotriva unor parlamentari care nu l-au votat.

Poate Parlamentul să treacă peste această ofensă, peste acest abuz? Pot Comisiile pentru cercetarea abuzurilor, corupție și petiții ale Parlamentului să nu se sesizeze?

Dar, poate, este o etapă nouă în dezvoltarea democrației. În acest caz, propun să lucrăm de urgență la o lege pentru ocrotirea dreptului la abuz, la șantaj și la folosirea instituțiilor publice în scopuri personale, o lege pentru consfințirea răzbunării ca final de dialog, corolarul dialogului.

Dar până când ministrul de Interne va mai suporta opinii despre Poliție, Jandarmerie și Pompieri, când niște simple formațiuni bine dotate ale ministerului, eventual și cu niște arme moderne, ar putea reduce instantaneu numărul cârtitorilor? Dar tulumbele cu apă cum ar reuși ele să pună punct diverselor critici la adresa pompierilor? Sunt state care construiesc pe unde vor ele canale și au și experimentat o asemenea moarte justițiară a ziariștilor.

Dar Ministerul Apărării Naționale? Ce-ar fi ca o audiere a ministrului să se încheie cu un concert de tancuri, avioane de război și rachete orientate asupra sediului unde s-a petrecut audierea? Este frumos? E încurajator că domnul PDG al SRTV poate să folosească televiziunea cea mai răspândită nu numai ca să joace propria sa dramaturgie de ficțiune, ci și pentru a promova dramaturgia vieții care-l apără pe dumnealui și ne atacă pe noi, cei care am avut nesocotința de a emite altă părere decât dumnealui.

Privatizarea instituțiilor publice trebuie urgentată. Vor apărea și unele complicații față de modelul european. Dar ce contează? Pentru o experiență umană rară cum este aceasta, ca șeful TVR să atace cu toate armele TV pe parlamentarii care, mai inspirat sau mai violent, îl critică, merită trăit și murit până la capăt.

Și, după toată această experiență în care șeful unei instituții publice devine modelul de bâzdâc și răzbunare pentru toți șefii instituțiilor publice, să sperăm că ni se va recunoaște statutul de junglă funcțională de piață. Este în mâinile noastre și, în primul rând, ale mele, ca "nesimțit național" ce am fost declarat de marele simțit național, după ce eu am scris 50 de cărți, este în puterile noastre să adaptăm pe fugă legislația autohtonă, pentru a fi cât mai grabnic, pentru a deveni cât mai grabnic o junglă, o ireductibilă junglă. Vă chem cu entuziasm să trecem la această operă importantă, să devenim o junglă! (Aplauze)

 
 

Domnul Marin Dinu:

Mulțumim domnului senator Păunescu.

 
Ilie Ilașcu - Declarația Parlamentului de la Chișinău prin care condamnă acțiunile regimului separatist de la Tiraspol; situația creată în școlile din stânga Nistrului;

Invit, pentru a face declarație politică, pe domnul senator Ilie Ilașcu, Grupul parlamentar PRM.

 

Domnul Ilie Ilașcu:

Doamnelor și domnilor senatori,

Zilele acestea, Parlamentul de la Chișinău a adoptat o declarație prin care condamnă acțiunile regimului separatist de la Tiraspol și cere ajutor din partea instituțiilor internaționale și statelor vecine în redresarea situației.

Potrivit documentului, citez : "Parlamentul este îngrijorat de situația creată la școlile din stânga Nistrului care, până în prezent, nu și-au început activitatea.

În pofida eforturilor depuse de Chișinău pentru a nu permite escaladarea conflictului și de a găsi soluții optime pentru situația creată, școlile subordonate Ministerului Educației sunt reprimate. Autoritățile transnistrene continuă să manipuleze soarta miilor de copii nevinovați, într-un mod barbar, în scopul obținerii unor dividente politice.

Sunt încălcate drepturile omului, dreptul copiilor la educație și sfidate un șir de documente internaționale care consfințesc valorile democratice și general umane. Încălcarea drepturilor și libertăților omului trebuie să preocupe nu numai statele care se confruntă cu fenomenul separatismului, cât și întreaga comunitate internațională. Acestea trebuie să fie sancționate și să constituie preocuparea legitimă a instituțiilor internaționale".

Citez mai departe din declarație : "Ne adresăm Consiliului Europei, parlamentelor statelor membre ale Consiliului Europei și Uniunii Europene, CSI și organizațiilor internaționale, să se implice activ în soluționarea problemelor școlilor moldovenești din stânga Nistrului, pentru a restabili condițiile adecvate de activitate a instituțiilor respective.

Solicităm statelor garante, Federația Rusă și Ucraina, să se implice mai activ în rezolvarea acestor probleme. Doar consolidarea voinței și demnității politice internaționale poate conduce la reglementarea definitivă a consecințelor conflictului transnistrean", am încheiat citatul, se mai arăta în acest document.

La ora actuală, liceele "Evrica" din Rîbnița și "Lucian Blaga" din Tiraspol sunt închise definitiv. Celelalte licee lucrează pe ascuns. Peste 1000 de elevi continuă vacanța din cauză că, în luna iunie a anului curent, sediile celor două instituții de învățământ au fost devastate de miliția transnistreană, iar administrația orașelor refuză să ofere alte edificii.

Domnilor senatori,

Eu sunt nevoit astăzi să citez în plenul Senatului României o declarație a Parlamentului Republicii Moldova fiindcă, din păcate, la noi, unii nu doresc să se implice în redresarea soartei românilor din Transnistria.

Mai marii zilei așteaptă, ca de obicei, ca problemele noastre să fie rezolvate de alții.

Eu nu înțeleg de ce atâta lașitate la unii de la puterea actuală și, în același timp, singur îmi găsesc și răspunsul că sub pretextul așa-ziselor "altor priorități", autoritățile române, pur și simplu ajută economic regimul separatist de la Tiraspol, încurajând comerțul firmelor românești cu cele separatiste.

Peste 100 de întreprinderi, societăți comerciale și societăți pe acțiuni românești fac deschis comerț cu Smirnov și clica sa separatistă, transferând în bugetul Tiraspolului zeci de milioane de dolari anual.

Și ca să nu fiu învinuit de politicianism, voi da citire liste a 40 de întreprinderi și asociații ce fac comerț cu regimul terorist de la Tiraspol, dintre cele peste 100 : PIETA S.A (Dancu, Holboca) importă oțel, ALFREDO COMPUTER SYSTEM S.C. S.R.L. Iași, str.Nicolina, nr.40 - țesături bumbac, ANAMARIA IMPEX S.R.L. S.C. Huși, str.Școlii nr.28 - table azbociment, AZARO-YES S.R.L. Iași, str.Bistrița nr.3 - ulei vegetal, BAD HORD S.C. S.A. Rădăuți, str. Salcâmilor - oțel, sârmă, Baza de Aprovizionare și Desfacere Suceava, str.Bazelor nr.2 - oțel, corner de oțel, 7- BIO-STAR S.R.L. Suceava, str.Calea Burdujeni nr.24 - oțel, sârmă, 8- BUCOVINA IMPEX S.C. S.R.L. Botoșani, B-dul M.Eminescu nr.123 - oțel, CRISMI PRODIMPEX S.R.L. Focșani, str. Aurora nr. 2/7 - ulei vegetal, 10- CUIUL S.C. S.R.L. Târgu Neamț, str.Ion Creangă nr.111A - sârmă, 11- DIP și GIP societate comercială, Brașov, str.Bazaltului nr.1 - oțel, corner, DUCTIL S.A. Buzău, Aleea Industriilor nr.1 - sârmă, EUROPA IMPORT-EXPORT S.R.L. Iași, b-dul Ștefan cel Mare nr.8A - plăci azbociment, 14- FARMEC S.C. S.R.L. București, str. Libertate nr.7 - încălțăminte, 15- FOBOS S.R.L. Buzău, str.Transilvaniei nr. 136-138 - oțel, HELIAN HOLDING S.R.L. București, b-dul Unirii nr.76 - ulei vegetal, IMPERIAL TRANS COMTUR S.R.L. Deva, str. Rosetti nr.5 - sârmă, L.C. IMPEX S.C. S.R.L. Iași, str. Mitropolit Varlaam nr.11 - plăci azbociment, LAMINORUL S.C. S.R.L. Brăila, str. Industria Sârmei nr.1 - oțel carbonat, 20- M.B. UNITROM S.C. S.R.L. Bacău str.Nordului nr.15/16 - oțel, sârmă, 21- MICOLEN INVEST S.R.L. Iași, str. Străpungerea Silvestru nr.42 - corner, sârmă, MOLD România S.C. S.A. Iași, str. Tătărași - corner, oțel, 23- NUSA S.C. S.R.L. Vaslui, str. Valea Grecului nr.47 - table azbociment, 24- ORON TRADE S.C. S.R.L. Galați, str. Basarabiei - echipament, 25- OȚELINOX S.C. S.R.L. Târgoviște, str. Șoseaua Găești nr.16 - oțel, PADOVA COM S.C. S.R.L. Roman, str. Sucedava nr.21 - table azbociment, 27- PRODSID S.A. Brăila, str. Ancorei, nr.2 - oțel, sârmă, corner, 28- PRODUCT INDUSTRIAL EXIM S.C. S.R.L București, șos. Morarilor nr.2 - țesături de bumbac, 29- RODION S.C. S.R.L. Iași, str. N.Iorga nr.51 - table azbociment, 30- RODIS 97 S.C. S.R.L. București, str. Sighai, nr.6 - forme de presă, ROMFERCHIM S.A. Luduș, str. Zăvoiului, 32- ROVBIS S.R.L. Iași, str.Bradului nr.1 - oțel, sârmă, SARMISEGETUZA S.A. București, Calea Victoriei nr. 1-5 - articole cusute, cămăși de noapte, un transfer pe o singură factură de 776.000 $, 34- S.C. UNIREA Iași, Calea Chișinăului nr.171 - ulei vegetal, S.C. CRONI S.R.L. București, str. Ialomicioarei - încălțăminte (București, str.Ialomicioarei)

36. S.C.TRANSINVEST S.R.L. (Cluj-Napoca, str. Observatorului nr.119) - Încălțăminte - e o singură factură, 380.000 $, fiecare pereche de încălțăminte de la 2 până la 4 $.

37. TEXTILA BUCEGI S.A. S.C. (Pucioasa, str.Zorilor nr.6) - Țesături de bumbac.

38. TEXTILA DACIA S.A. S.C. (București, b-dul Bucureștii Noi nr.43) - Țesături de bumbac, e o singură factură, au fost transferate 3,13 milioane dolari.

39. TREFO S.A. (Galați, str.George Coșbuc) - Oțel.

40. TRINEX S.R.L. (București, str.Miron Cosma nr.5) - Încălțăminte.

În același timp, reprezentantul Statelor Unite ale Americii în Consiliul Parlamentului O.S.C.E. consideră că (citez): "Presiunea economică asupra separatiștilor va conduce la soluționarea rapidă a școlilor românești din Transnistria".

Republica Moldova și mai multe state europene au impus o blocadă economică regimului lui Smirnov, numai România, din păcate, scoate bani pe seama și jalea copiilor din Transnistria.

De câteva săptămâni, insist ca Parlamentul să ia o decizie, să facă măcar o declarație în această privință, dar în zadar. Toți se prefac că nu aud strigătul românilor de peste Nistru.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Marin Dinu:

Și eu mulțumesc domnului senator Ilașcu.

 
Radu F. Alexandru - vizita în Canada a președintelui României Ion Iliescu; comentariile făcute de domnul Răzvan Theodorescu, ministrul culturii și cultelor, la BBC; solicită demiterea ministrului culturii și cultelor;

Invit, pentru declarație politică, pe domnul senator Radu Alexandru Feldman, Grupul parlamentar al P.N.L.

 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Mulțumesc.

Domnule președinte de ședință, stimate colege și stimați colegi.

Așa cum bine se știe, pe parcursul recentei vizite în Canada, președintele Ion Iliescu a fost victima unei agresiuni fizice. Faptul mi se pare de o gravitate extremă și, de la tribuna Senatului României...

 
 

Din sală: Vă rugăm să vorbiți mai tare!

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Faptul mi se pare de o gravitate extremă...

Să reiau?

 
 

Din sală: Acum e prea tare.

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Faptul mi se pare de o gravitate extremă și, de la tribuna Senatului României, îmi exprim dezacordul total față de asemenea manifestări. Nu pun în discuție motivele care l-au împins pe agresor la protestul lui, dar sunt sigur că folosirea violenței nu are nimic comun cu democrația autentică și că nu există rațiune care să ne poată face să subscriem la transformarea confruntărilor politice într-o luptă dusă cu mijloacele agresiunii fizice.

Cred că astăzi, poate mai mult ca oricând, nu avem voie să uităm nici lecțiile dureroase ale istoriei și nici convulsiile sângeroase ale timpului pe care îl trăim și lansez un apel către toate partidele parlamentare, către întreaga clasă politică, să ne adunăm într-o poziție comună, fermă, de respingere a oricărei forme de violență în viața politică românească.

Stimate colege și stimați colegi, din nefericire, însă, gestul de agresiune invocat a primit un răspuns inadmisibil din partea președintelui Iliescu, pentru care manifestarea protestatarilor din Piața României nu a însemnat altceva decât manifestarea unor retardați.

Pentru a înțelege dimensiunea exactă a erorii prezidențiale, e suficient să ne reamintăm că, în situații similare, înalte personalități - numite Constantinescu, Bush, Blair, Schröder sau Berlusconi - nu și-au permis nici măcar un singur cuvânt împotriva celor care i-au agresat, precum și faptul că nu este prima dată când președintele Iliescu șochează opinia publică, prin felul în care își permite să se exprime despre oameni care se plasează pe poziții divergente cu cea a lui.

Dar, trecând peste similitudini sau antecedente, să ne punem întrebarea esențială al cărei răspuns trebuie clarificat: a fost vorba de o reacție imediată, emoțională a unui om care a reacționat sub semnul furiei provocate de un accident sau, din contră, am fost martorii unei mărturisiri a felului în care cei care conduc astăzi destinele României gândesc despre români.

Răspunsul la această întrebare este conținut, dincolo de orice echivoc, în cele două intervenții ale ministrului culturii și cultelor, academician Răzvan Theodorescu, prezent în delegația care l-a însoțit pe președintele Ion Iliescu în vizita în Canada.

Într-un prim comentariu la BBC, domnul Theodorescu îi etichetează pe contestatari drept cretini, pentru ca, apoi, la revenirea în țară, într-un amplu interviu acordat unui ziarist de excepție, ministrul pesedist să-și exprime, pe larg, concepția despre românii care erau adunați în manifestația de protest: lumpeni, pegră, ratați, nespălați, scursorile societății.

Nimeni dintre cei care îl cunosc personal sau care i-au citit cărțile nu se pot îndoi o clipă de educația primită acasă și de cultura asimilată de profesorul Răzvan Theodorescu. Cum este, atunci, posibil ca un asemenea om, plasat într-o importantă funcție publică, să se exprime cu atâta dezgust, cu atâta desconsiderare despre concetățenii lui? Cum este, atunci, posibil ca un om de formație, prin excelență, umanistă să nu aibă, nici o clipă, capacitatea de a încerca să descifreze, cu înțelegere, resorturile intime care dictează comportamentul, reprobabil în cazul de față, unor oameni în venele cărora curge sângele neamului lui? Pentru că toți lumpenii, toți cretinii, toți nespălații, pe care ministrul Răzvan Theodorescu îi îneacă în disprețul lui suveran, sunt, înainte și mai presus de toate, români. Români care nu și-au mai găsit locul și rostul în țara lor și au fost obligați să-și caute norocul peste mări și țări; români care, acolo unde trăiesc, au rămas, însă, la fel de legați, ca și noi cei de aici, de toate problemele care ne frământă și nimănui nu îi este permis să le conteste acest drept. Români pentru care soarta țării este un subiect, pe care nu l-au abandonat la graniță și pe care îl poartă veșnic încastrat în inimile lor.

Cine îi poate da dreptul unui ministru de la București, capitala tuturor românilor, să vorbească într-un mod atât de jignitor despre acești oameni?

Întâmplarea face ca, în urmă cu două săptămâni, de la aceeași tribună, să protestez față de felul în care președintele românilor ce trăiește dincolo de Prut s-a exprimat despre noi, românii din granițele de astăzi ale țării.

Care este diferența între atitudinea, între limbajul președintelui kaghebist de la Chișinău și cel al ministrului Theodorescu de la București?

Stimate colege și stimați colegi, întrebările dureroase provocate de cele două intervenții ale ministrului culturii pot fi continuate pe pagini întregi. La nici una dintre ele, rațiunea nu poate da un răspuns acceptabil. O observație se impune, însă, cu necesitate.

Nu este vorba de un nefericit accident. Ministrul pesedist nu a vorbit într-un moment de pierdere a judecății. El a exprimat limpede comportamentul propriu, prin excelență, liderilor partidului de guvernământ, felul în care aceștia simt și gândesc despre cetățenii României. Prezența lui, în continuare, în Guvern nu poate fi percepută decât ca o jignire adusă logicii și bunului simț.

Cer, ca atare, premierului Adrian Năstase demiterea imediată a ministrului Răzvan Theodorescu, pentru gravele injurii proferate la adresa unor români.

Nespălaților și scursorilor societății le adresez un singur mesaj: "Retardați români din toate colțurile lumii, uniți-vă!". Pe 28 noiembrie 2004 vom întoarce împreună o pagină în istoria țării.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ion Solcanu (din sală):

Ați mai întors-o o dată!

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman (din sală):

O mai întoarcem. O s-o mai întoarcem o dată.

 
Maria Petre - despre activitatea domnului ministru Șerban Nicolae și necesitatea demiterii sale;

Domnul Marin Dinu:

Invit la microfon pe doamna senator Maria Petre, Grupul parlamentar al Partidului Democrat.

 

Doamna Maria Petre:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor colegi.

Declarația mea politică de astăzi se adresează ministrului pentru relația cu partidul... (discuții în sală) ...cu partidul și vă promit că este prima și ultima oară când abordez un asemenea subiect.

Cel mai bun semn când o putere se pierde este goana haotică a unora dintre oamenii ei, care nu s-au remarcat prin nimic sau prin rele, pentru un loc de muncă sigur și ceva imunitate pentru perioada ușor neplăcută de a se acomoda cu opoziția.

Doar așa poate fi explicată fuga de la Cotroceni la Palatul Victoria, pe locul eliberat de domnul Acsinte Gaspar, a celui ce ar trebui să fie ministru pentru relația cu Parlamentul, a marelui om politic, câștigător în preliminarele P.S.D. de la București, fostul consilier prezidențial Șerban Nicolae. Dacă la Cotroceni se ocupa de relația cu P.N.A., la noul serviciu n-a avut timp să priceapă ce ar trebui să facă, pe la Senat nu l-am zărit încă și atunci se ocupă de relația președintelui României cu partidul.

Într-o manieră care ne trezește dorul de Dan Matei Agathon, sau care îl face invidios pe cel din urmă, domnul ministru pentru relația cu partidul ne explică cum (citez): "Președintele Ion Iliescu e posibil să se implice în campania P.S.D. din București și în alte zone din țară. E o personalitate de forță a P.S.D., iar imaginea sa de lider și capitalul de simpatie de care se bucură în rândul partidului va fi utilizat în campania electorală".

Îi mai explicăm, fără să ne facem vreo iluzie, domnului Șerban că vorbește, totuși, despre președintele României, despre președintele în exercițiu al României, care (citez, de data aceasta, din Constituție): "Veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice" și că cererea parlamentarilor "Alianței Dreptate și Adevăr P.N.L.-P.D." de a nu promulga Legea electorală, care încalcă principiul constituțional, se adresează președintelui, strict din această perspectivă.

Așteptăm ca președintele Ion Iliescu să precizeze public dacă este, citez, "o personalitate de forță a P.S.D. și dacă va fi utilizat în campania electorală". Dacă nu este așa, dacă aceste afirmații aparțin unui demnitar fără demnitate, din punctul nostru de vedere, așteptăm ca primul ministru să-l demită urgent. Șerban Nicolae nu poate fi ministru și, cu atât mai puțin, ministru pentru relația cu Parlamentul. Are prea mult de învățat, de la Constituția României la legile comunicării civilizate.

Dacă tot nu l-am auzit încă și nu l-am văzut prin Senat, sperăm să nici nu-l mai vedem, pentru că își încurcă prea tare rolul.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marin Dinu:

Și noi vă mulțumim.

 
Eckstein Kovacs-Peter - anul școlar și universitar. Starea unităților școlare, dotarea cu manuale, profesorii corepetitori - acompaniatori;

Invit la microfon pe domnul Eckstein Kovacs-Peter, Grupul parlamentar al U.D.M.R.

 

Domnul Eckstein Kovacs-Peter:

Mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea de astăzi se referă la începerea anului școlar și universitar cu privire la care am întâmpinat - spun eu am întâmpinat ca cetățean român și ca parlamentar - dificultăți. Există dificultăți privind starea în care se află unitățile școlare, există dificultăți în ceea ce privește dotarea cu manuale a școlilor în care învață copiii noștri.

Totuși, astăzi, aș vrea să vorbesc despre o categorie mai specială de dascăli, care au o problemă care a apărut acum, la început de an școlar. Este vorba despre acei profesori care activează la școli ocazionale, la liceele de muzică și care au activat, pot să spun, de zeci de ani în calitate de dascăli, care sunt corepetitori, profesori corepetitori-acompaniatori. Este o muncă, de altfel, prevăzută și în Legea învățământului, respectiv, în Statutul corpului didactic, dar în care există o lacună, o mică lacună care, din cauza unor - știu eu? - practici birocratice, a ajuns la osul acestei categorii de dascăli, care desfășoară o activitate pe care nu cred că trebuie să demonstrez cât este de utilă și importantă în creșterea talentelor în domeniul muzicii. Datorită unor lacune în Statutul personalului didactic, această funcție de corepetitor figurează ca și personal auxiliar. Or, acești corepetitori sunt dascăli. În Cluj, mie îmi vine în minte exemplul domnului doctor profesor Ghircoiașu, care lucrează la Liceul de muzică, corepetitor și care este de reputație internațională, pot să spun. Și acești dascăli care au lucrat - știu eu? - din 1989 sau pot să spun că din 1945 încoace, ca și dascăli, pentru că au grade și sunt, practic, dascăli, sunt acum pe cale de a fi reduși la statut de personal auxiliar, ceea ce este impardonabil. Ei pierd atât la venituri, ei sunt obligați să predea ore, ca și un personal, nu știu, ca și un maistru la un liceu de ucenici, ceea ce este profund nedrept și inechitabil.

Eu, de aici, de la tribuna Senatului, fac un apel călduros celor care pot să îndrepte aceste lucruri, să dea dispoziții la conducerile școlilor - și există și la nivel universitar o asemenea problemă, la Academia de muzică "George Enescu", din București - să se facă demersurile necesare, ca această categorie, excepțională, de dascăli, să nu ajungă într-o situație de neacceptat. Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Marin Dinu:

Și noi mulțumim.

 
Ghiorghi Prisăcaru - școlile românești din Transnistria; poziția Parlamentului de la Chișinău; acuze nefondate aduse de Radu F.Alexandru la adresa președintelui României; Invit la microfon pe domnul senator Gheorghi Prisăcaru, Grupul parlamentar PSD.
 

Domnul Ghiorghi Prisăcaru:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

În primul rând, eu aș dori să îi mulțumesc domnului senator Ilie Ilașcu, pentru faptul că ne-a informat în legătură cu Declarația Parlamentului de la Chișinău, în privința școlilor românești din Transnistria, cunoscute pe plan internațional ca fiind școli cu grafie latină, în fapt, sunt școli românești, unde se învață în limba română, după cărți românești și sunt sprijinite și de către Guvernul român.

Doresc, totodată, să salut faptul că, în sfârșit, Parlamentul de la Chișinău adoptă o poziție clară într-o problemă gravă, intervenită pe teritoriul său, cunoscut fiind faptul că Transnistria este o regiune ce face parte integrantă din Republica Moldova. Spun "în sfârșit", pentru că, până acum, Parlamentul Republici Moldova nu adoptase o poziție limpede în privința școlilor românești.

În același timp, eu aș dori să resping o serie de acuzații aduse de domnul senator, mai ales acelea privind aspectul de "necunoaștere", de "lașitate" și așa mai departe. Sunt cuvinte grele care nu au un fundament real în ceea ce privește atitudinea pe care România și autoritățile române au adoptat-o față de situația gravă în care se află școlile românești din Transnistria, școli care au fost închise pentru simplul motiv sau pentru marea vină că, acolo, copiii învață românește.

Eu doresc să îl informez pe domnul senator că noi nu am așteptat pasivi evoluția situației din școlile românești și am acționat pe două planuri.

În primul rând, la nivelul Senatului, unde am adoptat, deja, o declarație a Comisiei pentru politică externă a Senatului, care îi stă la dispoziție domnului senator și care se găsește pe site-ul Senatului, în care ne-am exprimat punctul de vedere, practic, nu numai al membrilor Comisiei pentru politică externă, ci al Senatului legat de această problemă.

Și, apoi, noi am acționat și la nivelul Consiliului Europei. Am avut o intervenție - sigur, nu în mod direct, dar dumneavoastră știți foarte bine, domnule senator, că în asemenea cazuri, la asemenea reuniuni se acționează și prin alte persoane - la ultima sesiune a Comisiei permanente a Adunării Parlamentare, de la Oslo, i s-a adresat o întrebare președintelui Comitetului de miniștri al Consiliului Europei în legătură cu ce a făcut Comitetul de miniștri pentru soluționarea problemei școlilor românești din Transnistria.

A fost, apoi, - tot la inițiativa noastră, domnule senator - o declarație a președintelui Comisiei de monitorizare a angajamentelor Republicii Moldova, a doamnei Durieux, și a fost o declarație publică a domniei sale în legătură cu situația școlilor din Transnistria și, în sfârșit, am discutat cu Secretariatul Comisiei pentru cultură, știință și educație de la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, ca la viitoarea sesiune, de la începutul lunii octombrie, să avem o discuție, în Comisia pentru cultură, știință și educație, în legătură cu situația școlilor românești.

Însă, nu este mai puțin adevărat că această situație regretabilă - pe care Grupul PSD din Senat, alături de celelalte grupuri și de toți cei care simțim românește - în legătură cu situația școlilor românești, este strâns legată de o problemă mai generală și anume de soluționarea de ansamblu a conflictului așa-zis "înghețat" din Transnistria, pentru că acolo este un cancer în trupul Europei în care criminalitatea, traficul de arme, traficul de persoane sunt aspecte cotidiene, dar ceea ce este mai grav decât orice este că se perpetuează o situație în care Republica Moldova și autoritățile Republicii Moldova nu pot să își exercite suveranitatea asupra întregului teritoriu.

Noi considerăm că trebuie intensificate eforturile comunității internaționale, pentru găsirea unei soluții cât mai rapide a conflictului din Transnistria, astfel ca Republica Moldova să își exercite dreptul suveran asupra întregului său teritoriu, pentru ca trupele rusești și armamentul rusesc, din Transnistria, să fie retras, în conformitate cu Hotărârea Summit-ului OSCE de la Istanbul și pentru ca Republica Moldova să își poată realiza destinul său european și, în același timp, destinul său democratic. Iar România este gata să contribuie, cu toate forțele sale, la soluționarea - pe măsura posibilităților sale - acestui conflict.

În sfârșit, domnule președinte, dați-mi voie să vă spun că nu pot să nu resping și o serie de acuze nefondate aduse aici de un distins și respectat senator liberal, la adresa șefului statului român, domnul Ion Iliescu, pentru un incident regretabil intervenit cu prilejul vizitei oficiale a domniei sale, în Canada.

Se vede limpede că suntem într-o perioadă de precampanie electorală. Cred că într-o țară democratică, precum este Canada, trebuie recurs la mijloace democratice pentru exprimarea opiniilor.

Domnul președinte este cunoscut ca un om de dialog care a favorizat și favorizează comunicarea, chiar și cu acele persoane care gândesc diferit, care exprimă păreri diferite sau chiar contrarii. Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Marin Dinu:

Mulțumim domnului senator Gheorghi Prisăcaru.

 
George Mihail Pruteanu - jurnalul de știri al televiziunii publice din 24 septembrie a.c.;

Invit la microfon pe domnul senator George Pruteanu, Grupul parlamentar PRM.

 

Domnul Ioan Aurel Rus (din sală):

PSD cenzurează dezbaterile politice.

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimate colege și stimați colegi,

Înainte de a vă spune ceea ce am în fond de spus, lucruri pregătite - ca și alți colegi - de cu seară, sub forma unui text scris, vreau să vă arăt, foarte în treacăt, și nu ca pe un lucru catastrofal, ci ca pe un mărunțiș, această diplomă pe care am primit-o astăzi, împreună cu alți colegi și care - e regretabil că fiind emisă de o instituție de importanța Senatului - are un stil, ca limbă română, foarte șchiop.

Ea este intitulată, telegrafic, "Certificat-Medalie" ! Ce este asta?! Ca și cum asta s-ar chema sală-ședință, acesta ar fi birou-vorbit, președinte-ședință, este fără sens. Iar formularea: <<Se acordă domnului cutare medalia 140 de ani de la constituirea corpului ponderator Senatul României, ca prețuire a prodigioasei activități întru "Parlamentarism-Democrație">>, dar parlamentarism și democrație sunt puse în ghilimele, ca și cum ar fi o ironie, și cu litere mari, nu înțeleg de ce.

E păcat că nu s-a acordat mai multă acuratețe redactării acestui certificat care, în fond, este un gest gentil - zic eu - din partea Senatului.

Fondul a ceea ce am să vă spun, stimați colegi și stimate colege, s-ar putea să repete, într-o anumită măsură, unele lucruri spuse de senatorul Adrian Păunescu, dar mă întemeiez pe un gând reluat de Eminescu, într-o poezie a lui, că "non idem est si duo dicunt idem", "Nu-i același lucru când doi oameni spun același lucru".

Mai vreau să spun, tot în preambul, că, în ceea ce voi spune astăzi, nu sunt animat de dorința de a tăia capete - la figurat, firește - și zumzăie în mine dictonul popular că "Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor". Nu fac parte dintre nebuni, ca și toți cei din această sală, așa încât, vă rog, sub acest semn, să ascultați cele ce am de spus.

Ar exista și un titlu pentru această declarație politică, titlul ar putea fi: "Jurnalul Televiziunii Române demască dușmanii poporului!". Și ar putea să aibă și un motto care sună astfel: într-o Tabletă a optimistului, a acelui geniu al literelor române care a fost G. Călinescu, se află următoarea mică parabolă pe care o reproduc din memorie: un profesor i se adresează altuia: "domnule, în lucrarea dumitale am găsit câteva greșeli", la care, celălalt: "dumneata vorbești, domne', mai bine vezi că te înșeală nevasta".

Reamintesc datele problemei: în ziua de 22 septembrie, Comisiile pentru cultură, reunite, au votat, printre altele, și raportul de activitate al Televiziunii. Rezultatul votului a fost negativ: 9 voturi împotrivă, 7 voturi pentru și o abținere.

În acea seară, Televiziunea Română a reflectat în mod tendențios evenimentul, un eveniment, în fond, banal: o comisie are de dat un vot, acesta poate ieși pro sau contra, că nu suntem Marea Adunare Națională, ca să fim siguri dinainte că orice vot iese pozitiv.

Dar "Jurnalul" Televiziunii Române nu s-a mulțumit cu acea prezentare tendențioasă, ci a început un fel de campanie de defăimare a celor care au votat "contra", reluând subiectul și în a doua zi, și în a treia zi, și, mi se pare că, și în a patra zi. Aceasta este, deja, o primă eroare, o primă culpă. Acel vot din comisii a fost un eveniment banal, de rutină și nimic nu justifica revenirea subiectului în "Jurnal" a doua zi. Dar ceea ce s-a întâmplat la reluarea subiectului, în a treia zi, a întrecut orice așteptări, a coborât sub cea mai de jos limită.

Prezentând din nou (a treia oară, deci!) pozițiile senatorilor sau deputaților care au votat împotrivă, dar prezentându-le foarte pe scurt, foarte incomplet, redactorii au trecut apoi la o acțiune de "răzbunare", un fel de "Așa care va să zică? Votați contra?! Ei, las'că v-arătăm noi vot contra!"

S-a început cu președintele comisiei de la Senat, senatorul Adrian Păunescu. S-au scos din arhivă fragmente de interviu cu poetul sau momente din Cenaclul "Flacăra", din anii '70, în care Păunescu, cu patosul cunoscut, își exprima, în versuri sau vorbind simplu către cameră, opțiunea politică de atunci. Aceste imagini aveau rolul unui denunț: iată cine ne dă nouă lecții, iată cine ne dă nouă vot negativ, un om care a lăudat alt șef de stat! Priveam și nu-mi venea să cred. (Trebuie să fac o paranteză obligatorie: sunt sau, în orice caz, eram, când s-a desfășurat acea ședință, în urma unui oarecare diferend , ca între doi bărbați, ca între doi intelectuali, în comisie, eram, zic, "en froid" - cum spun francezi - eram "la cuțite" cu Adrian Păunescu, într-un moment de răceală a relațiilor, căruia, oricum, nu-i sunt un prieten propriu-zis, și cu atât mai puțin nu îi sunt avocat. Ceea ce spun, spun din pornirea conștiinței mele de a judeca un fenomen mediatic urât și nociv, indiferent de cine ar fi fost vorba.)

Revin, priveam și nu-mi venea să cred (de altfel, eram într-un grup de colegi de partid, împreună cu liderul nostru, și toți, fără excepție, am avut aceeași reacție): ce sens aveau acele imagini? Ce motivație? Ce explicație pentru prezența lor în "Jurnalul" de știri al serii de 24 septembrie? Voiau să arate că, pentru că și-a manifestat adeziunea față de Ceaușescu - fie și excesiv, după opinia unora - Adrian Păunescu nu mai este un senator valid? De ce nu dădea "Jurnalul" și citate din textele despre Ceaușescu ale premierului Adrian Năstase?

Dacă aceea ar fi fost emisiunea "Cronica cârcotașilor", n-aș fi avut nimic de obiectat: în registrul pamfletului, în registrul ironiei aspre și funambulești, își puteau avea locul. Dar într-o emisiune informativă, în care ești ținut să arăți strict ce s-a întâmplat, poziția unei părți, poziția celeilalte, eventual judecata unui comentator neutru, și atât, într-un astfel de context, într-o astfel de emisiune erau scandalos de nelalocul lor.

A urmat un deputat PD, prezentat, cu strivitoare zeflemea ca un "ilustru necunoscut", deși bietul tânăr este abia de 3 săptămâni în Parlament. Acel tânăr reproșase că nu sunt destule materiale despre anume întreprinderi. Era părerea omului, justă sau nu, dar formulată civilizat și fără nimic contondent. Redacția, însă, sare în sus: "Întreprinderi mijlocii, hai?! Ți le scoatem noi pe nas" și, pac, la Războiu o mărturie conform căreia deputatul ar avea niște datorii, pac, încă o mărturie a altcuiva conform căreia deputatul va trebui musai să-și rezolve debitele și redactorii Jurnalului au avut sentimentul datoriei împlinite, că l-au făcut praf și pe acesta. De fapt - sper că mulți din cei care au privit sunt de acord cu mine - declarațiile nu dovedeau nimic, nimic infamant. Cetățeanul are niște datorii, fără să fie într-o culpă, va plăti și basta. Ca și cum dacă cineva are datorii opiniile sale sunt vax, l-am anihilat, e un zero.

Și Jurnalul trece la următorul vorbitor care a deranjat televiziunea. Acesta s-a întâmplat să fie cel care este acum în fața dumneavoastră. În acea ședință, am criticat Televiziunea pe două paliere: unul politic și unul cultural. (rumoare, discuții.)

În cel politic acuzam servitutea vizibilă, jenantă, a Televiziunii Române față de partidul de guvernământ și față de cel mai iubit fiu al acestuia. În această privință, ca să vedeți că spuneam un lucru săritor în ochi - vă citez, și pentru expresivitatea ei, opinia unui scriitor de valoare, un eseist excepțional, neînregimentat în nici un partid, publicată în revista România Literară nr.34 din 1 septembrie - vă citez, nu neg, nu ascund, cu voluptate. Este vorba de Mircea Mihăieș. Citez:

"Deocamdată Năstase beneficiază de sprijinul necondiționat al lingăilor din Televiziune. Imaginea sa multilateral catodizată, țipetele triumfaliste, ca la o confruntare între babuini, zvârlitul cu promisiuni fără nici cea mai vagă acoperire, nu lasă loc nici unei alte opinii la televiziunile aservite. De lașitatea colaboraționistă, de la director general la ultimul prezentator ce dă în bâlbe când pronunță ilustrele nume al pesedeilor, nu mai vorbesc." Citez din Mircea Mihăieș. (discuții)

"Canalul public din Dorobanți a reușit să atingă cote ale slugărniciei ce l-ar umple de invidie pe însuși "Pingelică". Prin "Pingelică" domnul Mircea Mihăieș îl înțelege pe Nicolae Ceaușescu.

"Nici PRO TV-ul, cel înglodat în datorii nu se lasă mai prejos." Mai citez o dată fraza dinainte, ca să fie limpede.

"Canalul public din Dorobanți a reușit să atingă cote ale slugărniciei ce l-ar umple de invidie pe însuși Pingelică" - spune Mircea Mihăieș în România Literară.

"Nici PRO TV-ul, cel înglodat în datorii nu se lasă mai prejos. Cât despre alte alea - canale de familie sau de cartier - pupatul dosului prim-ministerial a devenit un ritual fără de care nici nu se aprind luminile în studiouri. Vizitele de lucru în marș forțat, îmbrățișările demagogice cu muncitorii și țăranii patriei, filmarea din unghiuri avantajoase a frunții brăzdate de grija față de soarta țării, citatele meșteșugite din rostirea sapiențială a ciucurelului, promovarea cât mai intensă a Cabinetului 2, ba chiar și a moștenitorilor coroanei, face parte parte din "déjà vu"-ul unei societăți putrefacte.

PRO TV și Antena 1 sunt cu ochii pe ceea ce transmite TVR 1, că mă și mir că s-au mai obosit să-și pună conduceri separate, un singur om ar fi fost suficient la întregul car cu oale colorate." Am încheiat citatul dintr-un eseu al lui Mircea Mihăiescu, publicat în România Literară din 1 septembrie 2004.

În palierul cultural, criticile mele vizau cantitatea insuportabilă de derizoriu, de grosolănie, de vulgaritate revărsată de pe micul ecran cu sigla TVR, am vorbit despre calitatea slabă a filmelor prezentate și lipsa filmelor de artă, am vorbit despre deficitul grav de cultivare a limbii române. Ideea esențială a intervenției mele a fost că TVR este principalul factor educativ al societății românești și are, în acest sens, o mare datorie morală și intelectual-formativă. Ei bine, atîta mi-a trebuit. Mi s-a atribuit un mobil josnic: nu ce am spus mă supără pe mine, ci faptul că nu am eu emisiune la TVR! (Conform legii, azi, nici n-aș putea s-o am.) Nu mai am emisiunea din martie '99, acuși sunt 6 ani. Nu contează. E limpede că ăsta e motivul meu, restul sunt paravane. Să mai spun că eu aduc aceste critici de ani de zile, pe toate căile: de trei ori am vorbit și în Senat (3 mai 2001, 18 febr. 2002, 15 mart. 2004). Am scris articole la gazete, am vorbit la mai toate posturile de televiziune despre această gravă problemă: incultura și mitocănia revărsate de posturile de TV, inclusiv cel public. Crimă de lez-intelectualitate care se petrece zi de zi sub ochii noștri. Îndobitocire a neamului românesc! Cu fiecare ocazie am vorbit despre asta! Degeaba. Jurnalul știe el ce știe, așa că se năpustește și asupra mea să mă facă zob. Și dă o secvență cu mine la tribuna Senatului, spunînd "Oare suntem crezuți tîmpiți?" Radu Vasile, care conducea atunci ședința, aude greșit în secvența dată și spune ceva: "Domnule, nu spuneți cuvinte urâte", când eu mă indignasem că cineva ne crede tâmpiți.

Altă secvență, în Camera Deputaților unde eram în mod samavolnic întrerupt de un președinte de ședință răuvoitor - Petre Roman - și eu insistam, fără a rosti nimic necuviincios, să-mi spun cuvîntul până la capăt. Cu toată obiectivitatea și detașarea, dați-mi voie să întreb: ei, și? Ce dovedeau acele imagini? Că pun suflet în ceea ce spun, că am, uneori, o anume vehemență? E ceva urît, e de rușine? Dacă nu sunt molcom și flegmatic, criticile mele sunt o ticăloșie, un moft, o bagatelă?

Stimate colege, stimați colegi, am analizat nițel detaliile celor vreo 15-20 de minute ale Jurnalului. Dar oribil este, de fapt, ansamblul, ideea însăși de vendetă,de incriminare, de demascare în stilul anilor '50. Parcă aud cuvintele "Nu întîmplător, tovarășul Păunescu aaa...! Nu întâmplător tovarășul"...

 
 

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Gorzău.

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

... Gorzău? Gorzău de la P.D... "Și nu întâmplător tovarășul Pruteanu de la P.R.M. a rostit... pentru că... și ia să umblăm la dosar!"

Oribil este, stimați colegi, stimate colege, derapajul deontologic. TVR - Jurnalul Televiziunii Române - face, din acel vot negativ în comisii, un "caz grav", ca o încercare de lovitură de stat, ca o tentativă de asasinat, ca o periclitare a siguranței naționale. Și revine 4 zile la rînd asupra chestiunii, de parc-ar fi Televiziunea Română o televiziune privată, care-și slujește propriile interese, nu interese de anvergură națională, cum s-ar cuveni. Cine o critică, devine obiect de pamflet în JURNALUL de seară, ceea ce este o luptă profund necinstită, cu mijloace grotesc inegale. Noi am criticat între pereții unei săli de ședință și s-au dat pe post două-trei vorbe, replica lor durează zeci de minute pe postul național, cu milioane de ochi privitori. Repet: este un derapaj deontologic hidos.

În concluzie, știți cu ce seamănă, spus pe șleau, omenește, ceea ce a făcut TVR, Jurnalul de la TVR? Seamănă cu situația în care, undeva, într-un bloc dintr-o mahala, cineva își roagă vecinul să dea mai încet manelele și a doua zi își găsește clanța mînjită cu fecale.

Vă mulțumesc pentru atenție! (aplauze la Grupul P.R.M., rumoare, discuții)

 
Tiberiu Buza - efectele aplicării a două acte normative: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2004 (cadastru imobiliar) și Legea nr. 281/2004 pentru modificarea Legii nr.178/1997 (traducători și interpreți).

Domnul Marin Dinu:

Invit la microfon pe domnul senator Tiberiu Buza.

 

Domnul Tiberiu Simion Buza:

Domnule președinte, vă mulțumesc pentru timpul acordat.

Stimați colegi, v-aș solicita atenția pentru a vă supune anumite aspecte, fierbinți, zic eu, pe care, recent, le-am aflat din teritoriu.

Mă voi referi, concret, la efectele aplicării a două acte normative care creează, zic eu, anumite tensiuni în teritoriu și pe care Guvernul le-ar putea preveni sau rezolva.

În primul rând, vreau să mă refer la efectele aplicării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2004 care a modificat Legea nr.7/1996 cu privire la organizarea cadastrului imobiliar.

Cetățenii care au nevoie de un extras de carte funciară sau care doresc să consulte situația juridică a unui imobil vor fi nevoiți ca, începând din luna decembrie, să se deplaseze la reședința de județ unde va funcționa un singur oficiu de cadastru subordonat Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

În practică, însă, lucrurile se complică, întrucât de cele mai multe ori sunt necesare mai multe deplasări la Biroul de Carte funciară pentru obținerea actelor necesare. Administrațiile locale, la fel ca majoritatea cetățenilor, apreciază că efectele negative sunt numeroase. Se vor pierde, astfel, numeroase locuri de muncă, știut fiind faptul că Birourile de Carte funciară funcționau în județe pe lângă fiecare judecătorie. Bugetele locale vor pierde și ele importante sume de bani percepute pentru serviciile de Carte funciară. La fel vor fi afectate și birourile notariale.

Din păcate, se pare că Guvernul a pierdut din vedere acest impact negativ atunci când a emis această ordonanță. Se pune întrebarea: de ce Guvernul nu a reglementat concomitent și înființarea unor servicii publice descentralizate până la nivel comunal care să preia aceste atribuții, care să prevină efectele negative semnalate mai sus, pentru a se realiza o apropiere a unor instituții foarte importante ca birourile de carte funciară și de cadastru, cât mai aproape de cetățean. Ar fi normal ca Guvernul să amâne aplicarea acestei ordonanțe până la găsirea unor soluții în interesul cetățeanului, pentru realizarea unor servicii publice descentralizate, așa cum am arătat.

În fine, mă voi referi la efectele aplicării Legii nr.281/2004 pentru modificarea Legii nr.178/1997 privind autorizarea traducătorilor și interpreților.

Cei peste 3000 de traducători autorizați din țară, mulți cu vastă experiență și notorietate, sunt puși în situația de a nu putea îndeplini condițiile prevăzute la art.2 lit.a-f până la data de 1 iulie 2005... (clopoțel)

...când toate autorizațiile vechi vor deveni nule. Hiatusul care se va crea în această activitate va perturba în mod grav și în mod sigur relațiile economice și comerciale în care sunt implicat firme străine, fără a mai pomeni de activitatea notarială și cea judecătorească.

Din analiza acestei legi și a instrucțiunilor Ministerului Culturii, cei vizați sunt îndreptățiți să susțină că în realitate se dorește încasarea unor fonduri suplimentare pentru Ministerul Justiției și, mai ales, pentru Ministerul Culturii, nemulțumite de fondurile primite de la buget. Legea îi obligă practic pe toți traducătorii autorizați deja să mai susțină cel puțin un examen, dacă nu chiar două, taxa de examen fiind de 2.730.000 lei, cu o reducere pentru pensionari și studenți la numai 2.184.000 lei.

Cu alte cuvinte, pentru a putea efectua traduceri, cei vizați vor trebui să plătească suma de circa de 5 milioane sau, respectiv, 4 milioane pentru o limbă străină...

 
 

Domnul Marin Dinu:

Vă rog să limitați, domnule senator.

 
 

Domnul Tiberiu Simion Buza:

...media de trecere fiind 7. În cazul în care 50% nu vor fi notați corespunzător, mulți vor face contestații, taxabile din nou cu numai 906.000 lei. Este surprinzător că aceste taxe trebuie plătite urgent până la 6 octombrie 2004, deși examenele vor avea loc după 28 ianuarie 2005.

Ne întrebăm, pe bună dreptate, cui folosește această grabă în colectarea de fonduri? Atragem atenția că în art.2 al legii...

 
 

Domnul Marin Dinu:

V-am rugat să limitați, domnule senator.

 
 

Domnul Tiberiu Simion Buza:

Un minut, domnule președinte.

 
 

Domnul Marin Dinu:

Este foarte mult un minut. (rumoare, discuții.)

 
 

Domnul Tiberiu Simion Buza:

30 de secunde. După ce traducătorul este reautorizat, el trebuie să mai plătească o nouă taxă către Ministerul Justiției.

P.N.L. susține cauza traducătorilor autorizați care se văd confruntați cu o lege profund ne-europeană, cu o fiscalizare exagerată și repetată și atrage atenția că avem de-a face cu o discriminare față de traducătorii străini care, în țările lor de origine, nu sunt obligați să îndeplinească aceste condiții exagerate. (aplauze, discuții)

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Marin Dinu:

Și noi vă mulțumim. Domnul senator Buza a vorbit și pe timpul rezervat Grupului parlamentar P.D.

Am epuizat lista înscrierilor pentru declarații politice, iar Grupul parlamentar P.R.M. a epuizat timpul rezervat.

 
 

Domnul Ilie Ilașcu (din sală):

Drept la replică. (rumoare, discuții.)

 
 

Domnul Marin Dinu:

Intrăm în ordinea de zi. (rumoare, discuții.)

 
 

Domnul Petru Dumitru Pop:

Drept la replică. Toată lumea a avut dreptul. (rumoare, discuții.)

 
 

Domnul Marin Dinu:

Domnul senator Ilie Ilașcu, pentru drept la replică, un minut.

 
 

Domnul Ilie Ilașcu:

Eu vreau să-i mulțumesc de la această tribună președintelui Comisiei pentru politică externă, domnului Prisăcaru. Sunt de acord cu tot ce a spus el, numai că ceea ce a spus el este părerea lui personală. Basarabenii, românii din Transnistria vor o părere a Senatului României, a Parlamentului României. De aceea se numește țara mamă!

Atâta am vrut să spun. Nu există așa ceva, și este o rușine, totuși, că am așteptat un regim comunist de la Chișinău să dea o declarație și noi, un regim democratic, pare-mi-se, nu am făcut acest lucru. Vă mulțumesc. (aplauze la Grupul P.R.M, rumoare, discuții)

Din sală (mai multe voci de la Grupul P.R.M): Bravooo!... Bravooo!... (aplauze)

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti vineri, 22 octombrie 2021, 6:23
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro