Plen
Ședința Senatului din 25 octombrie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.146/01-11-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
18-10-2021
13-10-2021
12-10-2021
11-10-2021
05-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 25-10-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 25 octombrie 2004

  1. Declarații politice:

 

Ședința începe la ora 15.45.

Lucrările sunt conduse de domnul senator Marin Dinu, vicepreședinte al Senatului, asistat de domnii senatori Antonie Iorgovan și Iuliu Păcurariu, secretari ai Senatului.

 
 

Domnul Marin Dinu:

Doamnelor și domnilor colegi.

Ca să câștigăm timp, vă propun să începem cu declarațiile politice.

S-au înscris un număr de 8 colegi.

 
Ioan Pop de Popa - 25 octombrie - Ziua Armatei Române.

Îl invit la microfon pe domnul senator Ioan Pop de Popa, Grupul parlamentar al P.S.D.

 

Domnul Ioan Pop de Popa:

Domnule președinte, stimate colege și stimați colegi.

Sub impulsul unor sentimente cu puternică vibrație sufletească, iau cuvântul, în numele Asociației Naționale a Veteranilor de Război, a celor 350.000 de veterani de război încă în viață, făcându-mi o datorie de onoare cu ocazia Zilei de 25 octombrie, Ziua glorioasei noastre armate române. Parcă a fost ieri. Din trecute aduceri aminte, ca elev de liceu, când m-am înrolat voluntar sanitar în luptele de eliberare ale Ardealului de Nord de sub ocupația horthystă.

Noi, veteranii de război, evocăm, cu emoție, faptele de vitejie înfăptuite pentru înfrângerea rezistenței inamice de la Sfântu-Gheorghe, Târgu-Mureș, Oarba de Mureș, Sângeorgiu, Păuliș, Miniș, pe cele trei Crișuri, pe Mureș, pe Someș, la Făget, la Beiuș, la Oradea, Satu Mare și, în fine, Carei.

La sfârșitul luptelor, în care au căzut 58.330 de ostași, au fost anulate efectele odiosului dictat de la Viena din 30 august 1940. (Discuții în sală.)

Domnule președinte!

 
 

Domnul Marin Dinu:

V-am ruga să-l ascultăm pe domnul senator!

 
 

Domnul Ioan Pop de Popa:

La aceste lupte au participat ostași din toate provinciile istorice românești, dobrogenii, cu Divizia 9 infanterie, oltenii, cu Divizia 11 infanterie, transilvănenii, cu Divizia 18 infanterie, bănățenii, cu Divizia 1 cavalerie, și muntenii, cu Divizia 3 infanterie.

Le-am citat, întrucât acest lucru a reprezentat un simbol al unității de conștiință, al unității aspirațiilor naționale și integrității teritoriale ale poporului român.

Anii au trecut și - la a 60-a aniversare a alăturării noastre la Coaliția Națiunilor Unite, care a avut loc în acest an, la 23 august - gândul mă duce înapoi, la camarazii care, astăzi, nu mai sunt printre noi, căzând eroic în luptele pentru făurirea unei Românii independente, suverane, libere și democratice, în care poporul român, suprema bogăție a țării noastre, să se bucure din plin.

Propun să păstrăm un moment de reculegere în memoria celor care au căzut la datorie. (Moment de reculegere)

Vă mulțumesc.

Veteranii de război încă în viață, atunci în floarea vârstei, azi la apus de soare, am participat, trup și suflet, la aceste izbânzi pentru apărarea gliei strămoșești, a ființei noastre naționale, la care noi am răspuns, fără șovăire, prezent, fiind mândri că făceam parte din armata română.

Publius Ovidius Naso în "Heroides" spunea: "Finis coronat opus" "Sfârșitul încununează opera") și acest lucru s-a împlinit pentru România, la 25 octombrie 1944, când bornele frontierelor strămoșești din Apus au fost definitiv înfipte în locul lor istoric.

În aceste condiții, poporul nostru, astăzi, poate trăi, cu drepturi depline și egale, în marea familie a țărilor libere din lume. Toate cele expuse reprezintă tot atâtea nestemate ce se adaugă la milenara noastră istorie, ce se vor înscrie, cu litere de aur, pentru posteritate, în procesul de consolidare a noii Românii.

Domnule președinte, stimate colege și stimați colegi.

Armata noastră, moștenitoare a tradițiilor străbune, luptătoare neînfricată, genetic dotată cu o verticalitate de invidiat, binecunoscută și apreciată de marile puteri, azi, după Reformă, este făuritoare de pace și securitate în zonele fierbinți ale lumii, ca membru cu drepturi depline în cadrul N.A.T.O.

Astfel, România este plasată sub umbrela de securitate a unei alianțe politico-militare puternice, în măsură să apere interesele fundamentale ale statului român, fapt realizat de actuala conducere.

În încheiere, ca slujitor al lui Hipocrat, țin să adresez din inimă, organul simbolic al vieții, pe care l-am servit, în cariera mea de chirurg cardiovascular, cu dăruire și abnegație și, totodată, ca veteran de război, să transmit un călduros omagiu de prețuire glorioasei noastre armate române, pentru care exprim salutul nostru academic "Vivat, crescat, floreat et nondum pereat!" "Doamne, ocrotește România!". (Aplauze.)

 
 

Domnul Marin Dinu:

Mulțumim domnului senator Ioan Pop de Popa și cred că nu avem nimic împotrivă să-l felicităm pentru modul cum a ținut să fie, astăzi, prezent la dezbaterile parlamentare, în noua înfățișare de general în rezervă.

 
Dumitru Codreanu - 4 mai 2005 - Ziua comemorării lui George Enescu.

Îl invit la microfon pe domnul senator Dumitru Codreanu, Grupul parlamentar al P.R.M.

 

Domnul Dumitru Codreanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

În nume personal, permiteți-mi și mie, în calitatea pe care o am de senator ce reprezint județul Botoșani, să transmit armatei române un gând frumos pentru rezultatele deosebite obținute atât în integrarea în N.A.T.O. și pentru toată restructurarea și calitatea armatei române.

Să le dea Dumnezeu gânduri bune și să-i ferească de primejdii!

Și, încă o dată, un gând bun și la mulți ani!

Declarația mea politică de astăzi - permiteți-mi, domnule președinte să-i dau citire:

Stimate domnule președinte, stimate colege și stimați colegi.

După cum se știe, Ziua de 4 mai 2005 înseamnă, totodată, Ziua comemorării marelui muzician român George Enescu, o glorie a poporului nostru și a culturii române, de la a cărui moarte se împlinesc 50 de ani.

George Enescu a fost cel care a făcut să vibreze muzica românească în spațiul european și universal, făcându-ne neamul românesc cunoscut și recunoscut în Europa și în întreaga lume, făcând din plin dovada geniului și vocației creatoare ale poporului nostru.

Pentru Țara de Sus a Moldovei, pentru Botoșani și botoșăneni, George Enescu, Luceafărul muzicii românești, are o semnificație aparte, specifică, el fiind fiul acestor meleaguri, așa cum sunt și Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Ștefan Luchian, Gheorghe Antipa, nume sonore ale culturii și științei românești, nume nemuritoare.

Născut în Liveni-Vârnav, în fostul județ Dorohoi, astăzi județul Botoșani, la 19 august 1881, George Enescu a avut, aici, primele revelații ale copilăriei și, în general, ale vieții, primele bucurii ale muzicii populare, dar și ale celei culte, precum și ale creației proprii, iar locurile acestea se constituie într-o salbă biografică de neprețuită valoare. Ele se numesc Liveni, Cracalia, Furdăreni, Mihăileni, Dorohoi, Botoșani, dar și Zvoriștea, Adâncata din județele Dorohoi, fostul județ Dorohoi, astăzi în județul limitrof Suceava. Era o lume.

Emanoil Ciomag, biograf și apropiat al marelui muzician, avea să o descrie, citez: "Ce populație vioaie și densă, cu atâta înlesnire la comunicație și comunicare. O deosebire și în fire, și în înfățișarea oamenilor, mai blândă, mai molcomă, mai dulce și sfătoasă și parcă mai îndestulată față de a acelora din sud. Acolo, izolarea iernilor geroase, în sălbăticie, singurătate și sărăcie mută a cătunelor, așa de depărtate unul de altul, adăpostite adânc sub o muchie de deal uscat, cu drumuri mizerabile ce urcă și coboară mereu dinspre asfințit, spre așa-numitul soare răsare, ai adesea priveliștea unei înfățișări de pustiu, încremenite parcă de mii de veacuri".

Acolo, aici dar, s-au depănat primele impresii din copilăria marelui muzician George Enescu. Sunt locuri pe care ar trebui să le calce tot românul, căci dacă, sau poate și de aceea, fizionomia lor s-a schimbat mult în zilele noastre, sunt satele lui George Enescu, aici, atunci, în anii copilăriei sale, citez: "Bătrânul scripcar moldovan îi zicea din dibla lui, când la poarta unei case, când la vreo petrecere, nuntă, botez, aniversare, când pe drumul mare ce străbătea satul, în fața cârciumii, pentru foc de înveselire sau de inimă albastră".

Contactul lui Eminescu cu un asemenea personaj tradițional al satului de aici, din Țara de Sus, și-a pus - cum, de altfel - amprenta asupra precocității sale muzicale. La vârsta lui, cei mai mari - Beethoven, Wagner - abia începeau, consemna Emanoil Ciomag.

Stimate colege și stimați colegi, comemorărm în 2005, așa după cum am mai spus, 50 de ani de la moartea marelui muzician român George Enescu. Guvernul României a emis o hotărâre ce prevede acțiuni și fondurile necesare ce vor fi alocate pentru acest simbolic eveniment.

În asemenea condiții, Ministerul Culturii și Cultelor, condus de ministrul Răzvan Theodorescu, deocamdată, care, în copilărie, a călcat pământurile botoșănene și dorohoiene, este rugat să pună la dispoziție, din timp, fondurile necesare acestei comemorări atât de plină de rezonanță. Stabilirea fondurilor din timp este necesară pentru a lua toate măsurile premergătoare unei pregătiri și organizări tematice, de criterii adecvate, în măsură să evidențieze legăturile trainice ale marelui muzician cu aceste locuri ale Dorohoiului și Botoșanilor și să ofere vizitatorilor din țară și străinătate suportul necesar comunicării, cu biografia și creația marelui muzician român.

Un asemenea eveniment poate fi marginalizat prin repartizarea insuficientă a finanțării ministeriale, așa cum s-a întâmplat, din păcate, cu fondurile destinate ctitoriei lui Ștefan cel Mare, Mânăstirea Popoiuț din Botoșani, unde, cu ocazia comemorării celor 500 de ani de la moartea binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, nu au fost alocate nici un fel de fonduri. Mânăstirea Popoiuț este amenințată, astăzi, cu deteriorarea, în totalitate, deși sfântul locaș al lui Ștefan cel Mare și Sfânt a fost inclus în rândul monumentelor istorice de valoare națională excepțională.

De ce să investim banii Ministerului Culturii și Cultelor pentru reamplasarea și înălțarea unor monumente la Arad, care evocă românilor genocidul la care au fost supuși înaintașii lor, de către armata ungară, așa-zis revoluționară, în anii 1849, când putem să menținem monumentele românești frumoase și reprezentative.

Personal, consider că nu ar fi rău, cu acest prilej, dacă, prin Ministerul Culturii și Cultelor și Ministerul Afacerilor Externe, s-ar face toate demersurile necesare pentru aducerea în țară a osemintelor marelui compozitor și violonist George Enescu.

În speranța că acestui eveniment i se va acorda atenția cuvenită, vă invit, așadar, dragi colegi, domnule ministru al culturii, să vă purtați pașii spre locurile atât de semnificative pentru Botoșani, pentru toată țara. Prezența dumneavoastră, fiți convinși, va fi omagiul firesc, pe care îl așteptăm în formele lui cele mai cuvenite.

Personal vă lansez o atare invitație, fiind convins că o veți onora. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Marin Dinu:

Mulțumim domnului senator Codreanu.

 
Aurel Pană - pensia de văduvie în viziunea prim-ministrului Adrian Năstase.

Îl invit la microfon pe domnul senator Aurel Pană.

 

Domnul Aurel Pană:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Nu avem în intenție să vin astăzi în fața dumneavoastră, dacă bunul meu prieten, domnul Tărăcilă, în ședința precedentă, nu mi-ar fi atras atenția că este zi de joi, și nu zi de luni. Și pentru că de joi, până luni sunt, totuși, câteva zile, vineri s-a propus - așa cum spunea "sinistra" - și dovada la ceea ce eu am încercat să vă spun în momentul în care se încerca să se respingă o propunere legislativă a colegilor noștri, prin care se dorea o susținere a zonelor cu foarte puțini enoriași. Despre ce este vorba, după cum știți, am încercat să facem o dezbatere generală și apoi să supunem la vot, o propunere legislativă prin care să se acorde mult discutata pensie de văduvie. Și aduceam la cunoștința dumneavoastră că există intenția domnului Adrian Năstase ca, în calitatea sa de candidat la președinție, pe drumurile României, să înceapă să facă tot felul de promisiuni care nu pot fi acoperite din punct de vedere bugetar.

Spuneam, cu acel prilej, că ne așteptăm la o forțare a colegului Nemeth Csaba să își retragă propunerea legislativă, iar Guvernul să vină cu ordonanță guvernamentală de urgență sau cu un proiect de lege care, eventual, să fie examinat în procedură de urgență. Că va fi sau nu va fi examinat în procedură de urgență urmează să aflăm în zilele următoare sau să se bazeze pe acea perioadă pe care o prevede Constituția, de adoptare din oficiu.

Iată ce spunea domnul Adrian Năstase, în luna august, în legătură cu propunerea legislativă - pentru că suntem în mare dilemă și noi și, cu atât mai mult, cei aproape un milion de viitori beneficiari, cum spune dânsul - astăzi, în legătură cu această pensie de văduvie; domnia sa, sub semnătură, cu ștampilă, spune: "Apreciem că măsurile preconizate prin această inițiativă, în sensul reglementarii dreptului soțului supraviețuitor de a cumula pensia proprie cu un anumit procent din pensia pentru limită de vârstă a soțului decedat, sunt în vădită discordanță cu principiul contributivității, instituit de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000. Astfel, Sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ca orice sistem redistributiv, are la bază principiul contribuției și repartiției. Pe de altă parte, rațiunea este aceea - atenție, câtă demagogie și cât cinism - prin deces, costurile vieții pe care cei doi le-au avut, se reduc la jumătate - cât cinism la "marele" Adrian Năstase - legal nejustificându-se acordarea, cumulativ, atât a pensiei proprii, cât și a unei pensii complementare de văduvie".

Iacătă că, în drum spre Moaștele Sfintei Paraschiva, la Vaslui, vine iluminarea lui Adrian Năstase și, pe data de 22 octombrie 2004, supune spre adoptare, Senatului României, proiectul de Lege privind acordarea unui ajutor lunar pentru soțul supraviețuitor.

Și iată ce spune acum - probabil s-a iluminat "băiatul" - în octombrie, față de august: "În urma decesului partenerului de viață - care atunci spunea că i se majorează, i se dublează veniturile prin decesul soțului - soțul pensionar supraviețuitor se confruntă cu probleme deosebite în ceea ce privește acoperirea cheltuielilor de întreținere ce rămân aproape neschimbate, cuantumul acestora suferind foarte mici reduceri. Soțul pensionar supraviețuitor trebuie să facă față, dintr-un venit înjumătățit, aproximativ acelorași cheltuieli pe care anterior le suportau ambii soți, din două pensii. Ajutorul urmează a fi acordat soțului supraviețuitor care are calitatea de pensionar în sistemul public".

Și până unde merge, cu această propunere, nesimțirea unui candidat la președinție: se propune ca măsura să fie aplicată după finalizarea procesului de recalculare a pensiilor din sistemul public, estimându-se un efort financiar pentru primul an de aplicare de circa 6050 miliarde lei, pentru un număr de circa un milion de beneficiari, sumele urmând a fi suportate de la bugetul de stat.

Deci, după anunțul că recalcularea pensiilor se demarează acum și urmează să se finalizeze în anul 2008, deci pentru anul 2008, domnia sa preconizează că din familii de pensionari, cu soț-soție, un milion dintre aceștia vor dispare în anul 2008, ca să poată să beneficieze de aceste prevederi.

Și acum stăm și ne întrebăm când domnul Adrian Năstase a fost un om serios sau a condus un Guvern serios, atunci când, la propunerea colegului nostru de la UDMR, a spus ce a spus sau acum, când, în plină campanie electorală, pentru că este, totuși, campanie electorală, transmite această expunere de motive și cu cu proiectul de lege, la Senat ?! Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Marin Dinu:

Mulțumim.

 
Szabo Karoly Ferenc - Ziua Armatei Române.

Invit la microfon pe domnul senator Szabo Karoly.

 

Domnul Szabo Karoly Ferenc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Astăzi este Ziua Armatei Române și mă alătur și eu acelora care urează multă sănătate veteranilor în viață și mă alătur celor care își aduc omagiul acelora care nu mai sunt.

M-am înscris la cuvânt pentru a sublinia câteva aspecte care se cer a fi, cred eu, aduse într-un context mai larg, cu acest prilej.

Astăzi, la 60 de ani după evenimentele care au marcat sfârșitul războiului, mă rog, era pe cale de a marca, pentru că la anul se vor împlini 60 de ani, altele sunt datele problemei și cei care au luptat unii împotriva altora, azi, sunt colegi în cadrul aceleiași alianțe sau, după caz, sunt în parteneriat. Astăzi a intrat în obicei ca cimitirele soldaților căzuți în lupte, aflați, la vremea respectivă, în partea opusă, în calitate de inamici, să fie întreținute - mai întâi recunoscute și apoi întreținute - de către statul pe al cărui teritoriu se găsesc.

Ministerul Apărării Naționale a încheiat un număr de acorduri bilaterale în această chestiune, dar mai trebuie lucrat în continuare la acest capitol, pentru ca cinstirea acelor care s-au luptat unii împotriva altora, în condițiile pe care modul de purtare a războiului din vremea respectivă le reclamau, respectând niște reguli care azi nu se mai respectă nicăieri în lume, deci se poartă și respectul învinsului, după caz. Dar nici nu este important cine este învins și cine este învingător, ci faptul că au căzut toți la datorie.

Spun că mai trebuie făcut încă în această direcție, până când se va ajunge la o situație optimă, aș spune eu și de dorit.

Eu mă număr printre aceia care au ținut cont de faptul că, în sondajele de opinie publică, Armata, dintre instituțiile statului, se află la o cotă de simpatie în rândurile populației, de prestigiu, care este demnă de toată lauda și ale cărei rațiuni sunt destul de bine cunoscute.

În raport cu Armata, Parlamentul se află la o cotă extrem de nesatisfăcătoare în ceea ce privește prestigiul și popularitatea. În ceea ce mă privește, nu cred că această relație s-a aflat la originea neinvitării parlamentarilor la manifestările de la Carei, din județul Satu Mare, de ieri, care au fost exclusiv ermetice, ale organizatorilor.

Prin urmare, Parlamentul ca o instituție care, în afara faptului că votează bugetul apărării și, prin Constituție, are atribuțiuni de control asupra instituțiilor din sfera securității și a apărării, iar în felul acesta și a armatei, a fost, întrucâtva, uitat.

Cred că nu este în legătură cu această diferență între cota de popularitate a Parlamentului, față de Armată. Pentru anul care urmează, după câte știu, Guvernul preconizează pentru cheltuieli pentru apărare circa 70.000 miliarde lei, adică mai mult de 2 miliarde dolari.

Acest lucru trebuie să ne facă să privim cu foarte mare discernământ chestiunea finanțării apărării, în contextul necesității de a ne îndeplini obligațiile pe care ni le-am asumat, ca membri ai NATO, dar, în același timp, în contextul în care avem răspunderea pentru banul public, pentru că reprezentăm cetățeanul, și, aici vreau să punctez, cu ocazia Zilei Armatei, în legătură cu neîndeplinirea de către Parlament a obligațiilor sale - cel puțin până acum - în legătură cu controlul asupra mecanismului militar și sub aspectul modului în care se cheltuiesc banii în această instituție. (aplauze)

 
 

Domnul Marin Dinu:

Mulțumesc și eu domnului senator Szabo.

 
Gheorghi Prisăcaru - aprecierile domnului Traian Băsescu la adresa Franței, cu prilejul vizitei în România a premierului francez.

Invit la microfon pe domnul senator Gheorghi Prisăcaru.

 

Domnul Gheorghi Prisăcaru:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Scurta mea declarație, în numele Grupului parlamentar PSD din Senat, privește unele luări de poziție de dată recentă, ale candidatului la președinție al Alianței D.A., domnul Traian Băsescu.

Am în vedere, îndeosebi, aprecierile jignitoare ale candidatului Alianței, la adresa Franței, rostite cu prilejul vizitei în România a premierului Jean Pierre Raffarin, dar nu numai atât.

Se știe prea bine că, în drumul ei spre Uniunea Europeană, România a beneficiat de un sprijin larg din partea comunității internaționale și, îndeosebi, a țărilor membre ale Uniunii. Pe această bază, societatea românească este foarte aproape de realizarea obiectivului său de integrare. Aceasta a însemnat un efort conjugat al tuturor forțelor politice democratice românești, al societății civile, dar și un suport internațional adecvat.

După cum se știe, Franța - spre meritul ei - este una din țările care a sprijinit și sprijină cel mai activ aderarea României la Uniunea Europeană. Acest sprijin a fost exprimat la cel mai înalt nivel de președintele Jaques Chirac, de premierul Raffarin, dar și de alte personalități franceze, din întregul spectru politic.

Să reamintim și faptul că noul raportor pentru România al Parlamentului European, este europarlamentarul socialist francez Pierre Moscovici sau, cum pronunță francezii, Pierre Moscovisi, fost ministru pentru probleme europene în Guvernul Lionel Josepin și care, întâmplător, este de origine română.

Sunt, așadar, suficiente motive pentru a avea cu Franța o relație privilegiată, de strânsă conlucrare în plan politic și economic, fără a ne abate de la normele europene.

Vizita premierului francez în România nu s-a vrut nicidecum a fi o susținere a PSD-ului în viitoarele alegeri, cum a lăsat să se înțeleagă, candidatul Alinaței, ci o susținere a României, într-o perioadă crucială pentru destinul său european: încheierea, până la sfârșitul acestui an, a negocierilor de aderare, semnarea Tratatului de aderare, în primăvara anului viitor, și aderarea efectivă a României în 2007.

Atuu-rile PSD-ului în viitoarele alegeri decurg din întreaga politică promovată de Guvernul Năstase, de societatea românească, inclusiv în privința eforturilor de aderare la Uniunea Europeană. De aceea, mi se par stranii și total neavenite pretențiile domnului Băsescu de a fi informat și a i se cere acordul de către premierul Raffarin în legătură cu diverse proiecte care privesc dezvoltarea relațiilor economice româno-franceze. De altfel, Ambasada Franței la București a răspuns punct cu punct acuzațiilor total nefondate ale candidatului Alianței. Noi, cei din Grupul PSD din Senat suntem preocupați, mai ales de faptul că domnul Băsescu a arătat că nu are statura națională pentru un candidat la Președinția României. Limbajul neadecvat în relațiile internaționale nu-și are locul în discursul public al unui candidat la Președinția României. Domniei-sale îi sunt străine normele de relații internaționale, comportament care aduce atingere demnității noastre naționale și intereselor pe termen lung ale relațiilor României cu alte state.

De altfel, aceste acuze nu sunt simple afirmații retorice, ci prin repetare reprezintă un mod de gândire neconform cu interesele României. Candidatul Alianței și-a permis să aducă acuzații asemănătoare, nu numai la adresa Franței, dar și a Statelor Unite, a Germaniei și Italiei. De aceea, credem, stimați colegi, că domnul Traian Băsescu are obligația de onoare de a-și cere scuze în mod public pentru jignirile aduse. Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Marin Dinu:

Mulțumesc domnului senator Prisăcaru.

 
Iosif Balint - Iredentiștii maghiari continuă să sufoce Moldova. Invit la microfon pe domnul senator Mihail Lupoi.
 

Domnul Mihail Lupoi (din sală):

Am făcut schimb cu domnul senator Balint.

 
 

Domnul Marin Dinu:

Înțeleg că trebuie să vină la microfon din partea Grupului parlamentar PRM domnul senator Iosif Balint.

 
 

Domnul Iosif Balint:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Aceleași elogii ca și antevorbitorii mei armatei române din partea județului Neamț pe care-l reprezint.

Titlul declarației mele politice de astăzi este "Iredentiștii maghiari continuă să sufoce Moldova" și din context vă veți da seama despre ce este vorba.

Nu m-aș fi aplecat asupra acestui subiect, dacă nu aș fi intrat de curând în posesia unui ziar local din județul Bacău și care într-un articol de fond avea titlul "Educație maghiară pentru copii din Cleja și Pustiana". Acest articol citează dintr-un cotidian mureșean, "Cuvântul liber", publicat nu cu mult timp în urmă, în care se arată că mai mulți copii din satele băcăuane Cleja și Pustiana au fost într-o tabără în satul Pădureni - Mureș, unde au fost educați în cel mai pur stil maghiar de un preot din sat. Autorul articolului se întreabă, pe bună dreptate, dacă este vorba de iluminarea sufletului sau întunecarea minții. Am să citez unele fraze din acest articol pentru a nu fi acuzat de subiectivism în cele ce voi relata în continuare.

Se afirmă că nu cu puțin timp în urmă, preotul reformat Molnar Karoly, și am să-mi cer scuze de la colegii de la UDMR, că nu voi pronunța uneori corect unele nume sau expresii, din comuna Bogata de Mureș, administrator al centrului de copii orfani din localitate, făcea "furori" prin mass-media, acuzat fiind de practici care s-ar fi potrivit perfect în peisajul celebrelor gale de "K 1", nicidecum în modul de comportare a unui propovăduitor al preceptelor biblice. Or, dacă corecția fizică aplicată poate da roade în unele cazuri, pe moment, prin corecția psihică pe care alți slujitori ai Domnului o pun în practică în taberele destinare copiilor "ceangăi", se urmăresc lucruri cu bătaie lungă în timp. În fiecare vară, la Centrul pentru Conferințe și Tineret din localitatea Pădureni - așezare cu 500 de suflete, în totalitate de etnie maghiară - preotul reformat Lukacsi Szilamer încearca să organizeze o serie de activități prin care copii ceangăilor din localitățile băcăuane mai sus amintite, și nu numai, primesc o educație în cel mai pur stil maghiar, împotriva voinței acestora. De ce împotriva voinței acestora? Simplu!

În primul rând, așa-zișii "ceangăi" sunt de religie romano-catolică, așa că, de unde până unde, un preot reformat să le îndrume pașii? Acest fapt nu ar fi până la urma-urmei strigător la cer, însă ce este de condamnat este faptul că propaganda maghiară acționează constant și cu bună știință către acreditarea ideii de apartenență a ceangăilor la "marea națiune maghiară", deși în cadrul acestei tabere copii refuză sistematic să învețe limba maghiară, precum refuză copiii români din Transnistria să renunțe la limba maternă.

Din ceea ce se face acolo și nu numai acolo, din câte știu eu, sună a asimilare, în toată puterea cuvântului.

Deși lăcașul de cult se cam află în paragină, prelatului Lukacsi Szilamer i se pare mai importantă cheltuirea banilor, proveniți, știm noi de unde, în scopul organizării de adevărate campanii de îndoctrinare a tinerilor "ceangăi", sub forma unor nevinovate tabere de vară. Se pare însă că, în acest an, cei asupra cărora mașina propagandistică maghiară intenționa să-și reverse tolba cu povești despre închipuita istorie comună a ceangăilor și maghiarilor nu a avut parte de un tratament "de salon", având în vedere că unul din prelații care aveau datoria să-i lumineze, îl slujea pe Bachus cu mai multă ardoare decât cea admisă de legea preoțească, iar ieșirile sale necontrolate au cam stricat "firma" lui Szilamer și a centrului pe care îl conduce. Și tot ca o găselniță, mulți dintre locuitorii satului beneficiază de legitimație de maghiar, dar la ce le folosește nu știe nimeni... Pornind de la aceste aspecte, având în vedere că personal sunt implicat sentimental și moral, voi căuta în continuare să demontez ideile conform cărora "ceangăii" ar fi maghiari, ba, mai mult, să demonstrez că acești oameni sunt sută la sută români de religie romano-catolică și sunt mult mai naționaliști, în sensul bun al cuvântului, decât mulți dintre aceia care se dau români de viță veche.

Pentru aceasta, mă voi folosi în continuare de conținutul a două cărți, de foarte mare importanță, pentru a întări cele spuse mai înainte. Prima, scrisă de preot dr. Iosif Petru M. Pal, se numește "Originea ceangăilor din Moldova și franciscanii păstorii lor de veacuri", editată în anul 1942, iar a doua, scrisă de profesorul Dumitru Mărtinaș, se numește "Originea ceangăilor din Moldova", editată, atenție, în timpul regimului comunist, în anul 1985.

În ambele cărți se poate constata că autorii au făcut un studiu foarte profund, atât din punct de vedere istoric, cât și lingvistic, folosindu-se de peste trei sute de lucrări, studii și articole scrise de-a lungul timpului de alți autori, italieni, unguri, austrieci, germani și români.

Se cunoaște că după luarea în stăpânire a Transilvaniei, statul maghiar a împins la răsăritul Carpaților, până în Valea Siretului, o serie de colonii maghiaro-secuiești și săsești, de confesiune catolică, cu anumite rosturi politice, spre a supraveghea mișcările semințiilor migratoare din răsărit. Aceste infiltrări au fost destul de numeroase, cu deosebire în Moldova. Numeroase elemente maghiaro-secuiești au venit peste munți ca meseriași, negustori sau muncitori în mine. Aceste lucruri sunt bine cunoscute de către istorici. Ceea ce a rămas încă necunoscut este faptul că așezările catolice din Moldova nu erau locuite de "ceangăii" de astăzi, ci de români.

Denumirea de ceangăi era necunoscută în acea epocă. În 1646, nici Bandinus și nici Paul Beke, secretarul său, care era maghiar, nu cunoșteau această denumire. Apariția documentară târzie a denumirii de ceangăi nu este întâmplătoare. Ea este legată de rostirea alterată a graiului unguresc de către românii secuizați. Această denumire a fost atribuită idiomului lor unguresc amestecat, numit "csángó beszéd", adică "vorbire corecită", de la verbul secuiesc "csangoni", care înseamnă a se corci. De la graiul lor amestecat, denumirea a fost extinsă și asupra vorbitorilor acestui grai, denumiți și ei "csángók". Faptul nu este greu de înțeles: ceangăii, români fiind, nu puteau rosti unele sunete ale limbii maghiare, de aceea le înlocuiau cu unele sunete românești apropiate, care sunau neplăcut pentru urechea secuilor. Graiul unguresc al ceangăilor a apărut în decursul procesului de secuizare din sud-estul Transilvaniei și nu în Moldova. Aici a fost adus de vorbitorii lui numai în sec. al XVIII-lea, cu ocazia valurilor de emigrări de peste Carpați.

Se ridică întrebarea: cum trebuie să interpretăm faptul că ceangăii, "maghiari", abia veniți din secuime, folosesc în familie limba română? Ar fi fost de așteptat ca ei, dacă erau într-adevăr unguri, să vorbească acasă ungurește. Cauza aparentei anomalii este următoarea: maghiarii misionarului Zöld erau, de fapt, români, și numai după confesiunea lor catolică erau considerați și numiți unguri. După neam și după limba lor maternă erau români. În Transilvania, pe atunci, trecerea la una din confesiunile recepte conferea cetățeanului calitatea oficială de maghiar. În mod practic, însă, acești "maghiari" continuau a trăi după limba, tradițiile și obiceiurile lor. După așezarea lor în Moldova, în ciuda denumirii de unguri, ce li se dădea aici, "ceangăii" trăiau după coordonatele lor etnice străbune: limba, portul, obiceiurile, tradițiile și modul de viață. Din aceste motive ei sunt în mod obiectiv de naționalitate și origine etnică română, cu toate că, datorită împrejurărilor istorice, mulți au cunoscut un proces mai profund sau mai superficial de secuizare. Concluzia este faptul că ei sunt și ei înșiși se consideră români.

Ar trebui aici să amintesc o afirmația a preotului Mărtinaș, fratele profesorului Dumitru Mărtinaș, făcută într-un studiu în anul 1942, care spune: "Ar fi timpul să nu mai nesocotim istoria și realitățile și să dăm catolicilor moldoveni dreptul de a se numi și de a fi adevărați români. S-ar cuveni să nu mai fie insultată dragostea lor de neam și țară, să nu mai fie arătați prin viu grai și manuale de școală ca unguri și străini, să nu li e mai arunce neplăcuta poreclă de "ceangăi", pentru că ceangăii nu există, ci există români de religie catolică".

Catolicii nu sunt minoritari, ci adevărați români, pe picior de egalitate cu toți ceilalți, buni români, având rădăcini adânci în pământul țării noastre, adânci atât cât de adânc sunt îngropați părinții noștri și lungi cât de lung este șirul veacurilor pe care le numără generațiile strămoșilor noștri.

În concluzie, îi sfătuiesc pe iredentiștii unguri, cât și pe activiștii UDMR-ului să nu mai încerce să își caute prozeliți în rândul catolicilor din Moldova, pentru că vor fi alungați de către aceștia peste Carpați sau de ce nu, peste Tisa. Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Marin Dinu:

Mulțumim domnului senator Balint.

 
Radu F. Alexandru - declarația politică formulată de domnul Ghiorghi Prisăcaru, președintele Comisiei pentru politică externă. Îl invit la microfon pe domnul senator Radu F. Alexandru.
 

Domnul Radu F. Alexandru:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

La sfârșitul săptămânii trecute, m-am înscris pe lista celor care urmau astăzi să prezinte o declarație politică în plenul Senatului. Subiectul asupra căruia vroiam să mă opresc ținea atât de declarația domnului Traian Băsescu, legat de vizita premierului Raffarin, cât și de comentariile care au urmat declarației domnului Băsescu, făcute de domnul Adrian Năstase și de ministrul de externe, domnul Mircea Geoană. Declarațiile ulterioare, atât ale domnului Băsescu, cât și ale domnului Călin Popescu Tăriceanu, doi din liderii Alianței "Dreptate și Adevăr", ca și declarația de astăzi , rostită la Palatul Parlamentului de candidatul Alianței "Dreptate și Adevăr" la Președinția României, Traian Băsescu, mi s-au părut ca au adus toate elementele pentru a se înțelege sensul precis al declarației despre care se vorbește atâta, motiv pentru care, venind la Senat am cerut să nu mai fiu prezent pe lista declarațiilor politice. Dacă vin, totuși, acum la microfonul Senatului, în fața dumneavoastră, este pentru că, în urmă cu puține minute, un foarte distins coleg și un profesionist de mâna întâi în domeniul afacerilor externe, domnul Prisăcaru, președintele Comisiei pentru politică externă, a găsit cu cale să facă un comentariu care mi se pare că păcătuiește prin abordarea extrem de defectuoasă a unei chestiuni de maxim interes, a unei chestiuni de interes național. Regret nespus că domnul senator Prisăcaru nu a putut să rămână în sală, știa că vin la microfon tocmai pentru a comenta spusele domniei-sale, regret și nădăjduiesc că va avea răgazul să vadă stenograma și în felul acesta să cunoască ceea ce spun și ceea ce supun atenției dumneavoastră, repetându-i o chestiune de maximă importanță.

Are dreptul un om politic responsabil, un om politic român responsabil, să facă afirmații de felul celor pe care le-a făcut domnul Traian Băsescu? Are dreptul, cu atât mai mult, un candidat la Președinția României să abordeze, în felul în care a abordat Traian Băsescu, chestiunea relației, astăzi, între România și Franța?

Din sală: Nu.

 
 

Domnul Radu Feldman Alexandru:

Consider că da. Și consider nu numai că are dreptul, ci are datoria. Și consider acest lucru nu pentru că fac parte din Alianța Dreptate și Adevăr, ci pentru niște motive pe care le supun atenției dumneavoastră și sper că partidul din care faceți parte nu vă împiedică să vedeți lucrurile în adevărul lor. Este un adevăr dureros și un adevăr care trebuie să ne dea de gândit.

România, de 4 ani de zile, oferă, în ceea ce privește politica externă, spectacolul dezagreabil al unei flagrante lipse de coerență și a unei poziționări în permanență dictate de interese de moment. Două au fost obiectivele naționale care trebuiau să-și găsească o rezolvare pe parcursul ultimilor ani.

Primul obiectiv a fost aderarea la NATO. Amintiți-vă care era poziția României în relația cu Washingtonul, amintiți-vă suita de ploconeli pe care Bucureștiul le-a făcut doar pentru a fi pe placul Washington-ului. Vă dau doar două exemple.

Unul este votul pentru inițiativa americană privind Curtea Penală Internațională. România a fost a doua țară din lume, din cele patru țări din lume, care a susținut inițiativa americană, o inițiativă americană care a fost respinsă de întreaga Uniune Europeană, o inițiativă americană care l-a făcut pe președintele Franței să declare: "România a pierdut ocazia să tacă", o inițiativă americană care trebuia oferită pentru că știm bine, din păcate, nici când a fost vorba de aderarea la NATO și nici când este vorba astăzi de Uniunea Europeană, performanțele noastre reale, obiective, nu sunt la nivelul standardelor și atunci încercăm să le suplinim prin gesturi de felul celor despre care vorbesc, fie în plan politic, cum a fost relația cu SUA, fie în plan economic cum este relația astăzi cu țările Uniunii Europene.

Curtea Penală Internațională, un dosar care a rămas în litigiu, și de ce spun că a rămas în litigiu? Declarația Guvernului de sprijin a inițiativei americane trebuia să fie urmată de votul Parlamentului și pentru că momentul de aderare și pentru că summit-ul de la Praga a trecut, Parlamentul nu a mai fost invitat să se exprime prin vot.

Un alt punct sensibil a fost cel al adopțiilor internaționale. Amintiți-vă câte reproșuri s-au făcut la adresa României pentru adopțiile internaționale și pentru sutele de copii care au luat drumul Americii, într-un moment în care trebuia să facem lucrul acesta. Amintiți-vă de Ordonanța de urgență privind Holocaustul, o ordonanță de urgență care nu a intrat în votul Parlamentului. Toate acestea nu au fost decât ilustrarea felului în care politica externă a României dădea clar senzația sau dădea clar imaginea unei politici în care interlocutorul nostru nu este partenerul nostru, ci este stăpânul nostru.

A trecut momentul NATO. Suntem astăzi în cursa pentru Uniunea Europeană și fie că este vorba de Suedia, față de care ne achităm într-un mod dintr-o dată surprinzător de rapid de o datorie care datează de decenii, fie că este vorba de o bună relație cu Italia și o bună relație personală între premierul Năstase și premierul Berlusconi și se tranzacționează liste de sute de copii pentru adopțiile internaționale.

Amintiți-vă că este vorba de relația cu Germania, de contracte încheiate fără licitații internaționale, amendate de Uniunea Europeană. Amintiți-vă că este vorba de relațiile cu Franța, cu contracte încheiate fără licitații internaționale, amendate de Uniunea Europeană. Nu în felul acesta se apără interesul național. Nu în felul ăsta ne impunem ca un partener într-adevăr demn de respect.

Când Traian Băsescu a vorbit de tainul pe care premierul Rafarin a venit să-l ia din Franța, știți bine - și știm bine fiecare dintre noi - că nu a vorbit de un plic care a fost băgat în buzunarul premierului. Nu. Premierul Franței și-a făcut datoria; a apărat cu succes interesele economice ale Franței și noi suntem datori să apărăm interesele politice și economice ale României, cu demnitate, coerenți și fideli, într-adevăr, unui crez. Și acest crez nu poate fi condiționat, clipă de clipă, de un acord, de o aderare, de o admitere.

Nici una din celelalte țări candidate, fie când a fost vorba de NATO, fie când este vorba de Uniunea Europeană, nu a făcut proba unei asemenea disponibilități care încalcă legea cum o face astăzi România. (discuții)

Există vreun motiv pentru care să ne revoltăm împotriva afirmației domnului Traian Băsescu? Eu cred că nu. Este o zonă și este un domeniu mult prea sensibil și este o zonă și un domeniu care marchează viitorul României pe generații și avem datoria să apărăm acest viitor cu responsabilitate, fără nici un fel de condiționare legată de partidul din care facem parte. Vă mulțumesc. (aplauze la grupul PNL și P.D.)

 
 

Domnul Marin Dinu:

Vă mulțumesc.

 
Ioan Nicolaescu - încălcarea legii electorale de către Alianța D.A.. Invit la microfon pe domnul senator Ioan Nicolaescu, Grupul parlamentar PSD.
 

Domnul Ioan Nicolaescu:

Ascultând discursul anterior, observ că după un dicționar al limbii moldovenești trebuie să apară și un translator al limbii lui Băsescu.

Cu ocazia aceasta, cred că este momentul ca, măcar la nivelul Parlamentului, să reușim să spunem lucruri reale, lucruri pe care ne angajăm să le putem face și să nu includem România în astfel de declarații, pentru că indiferent de modul în care noi privim lucrurile din punct de vedere politic, totuși țara este mai presus de orice.

În ceea ce privește declarația mea de astăzi, ea exemplifică întrucâtva cele spuse mai înainte și vreau să spun că, fiind unul care m-am născut, am crescut și am absolvit liceul în Valea Jiului, mai exact în municipiul Lupeni, și care am primit în acest an titlul de cetățean de onoare al județului Hunedoara, mă simt legat de aceste meleaguri și am rămas surprins că domnul Băsescu ar fi atât de cunoscut în acest județ și că mita electorală a fost ridicată la rang de strategie de campanie electorală a Alianței D.A. și a început chiar în județul Hunedoara.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi și invitați,

Senatorii din Grupul parlamentar P.S.D. condamnă încălcarea de către A.D.A. a Legii alegerilor care prevede că: "Promisiunea, oferirea sau darea de bani, bunuri ori alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze anumiți candidați, precum și primirea acestora de către alegători, constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani." (rumoare, discuții)

Mă refer la cazul petrecut recent în județul Hunedoara prin care Alianța Dreptate și Adevăr continuă și amplifică seria neregulilor constatate în campania electorală pentru alegerile locale. În schimbul votului, candidații A.D.A au oferit găleți și pungi de plastic cu alimente, iar după unele informații la operațiune a participat și soția unui important lider al Alianței din Deva.

Înregistrările audio și video realizate pe stradă, în comunele Sarmisegetuza, Densuș, Răchitova, Unirea, Totești din județul Hunedoara, în data de 22 octombrie, demonstrează fără putință de tăgadă că mai multe persoane ce făceau parte dintr-o caravană electorală a Alianței, alcătuită din 6-7 mașini și o dubiță, au distribuit cetățenilor afișe electorale și cadouri. Cadourile, atențiile și stimulentele electorale erau alcătuite din găleți de plastic cu sigla Alianței, din plase de plastic cu sigla Alianței D.A. - sloganul Dreptate și Adevăr - și inscripția I Love you Europe. (rumoare, discuții)

Pe imaginile video apar fără dubii sticle de ulei, pachete de macaroane, dulciuri, făină și zahăr, alături de calendare mici, cărți poștale cu un mesaj electoral și afișe electorale mari cu chipul lui Traian Băsescu, realizate sau prelucrate electoral ca să nu i se vadă o anumită parte a capului. (rumoare, discuții)

Din investigațiile ulterioare s-a constatat că au fost mai multe altfel de distribuții de materiale și produse alimentare și în alte localități din județul Hunedoara, chiar și în târgul de vite din localitatea Pui, precum și la muncitorii care lucrează pe tronsonul de drum dintre Hațeg și Petroșani. Mai mult, acțiunea s-a desfășurat și în municipiul Hunedoara, în orașul Călan, și în satul Boșorog.

Opinia publică trebuie să știe ce se află în spatele Alianței D.A. și în special ceea ce se ascunde sub sloganul politic "Dreptate și Adevăr".

Nu programe de guvernare cinstite, nu idei, ci găleți și pungi de plastic cu alimente și fotografii electorale. Mita ridicată la rang de strategie de campanie electorală a Alianței D.A. trebuie curmată!

Avem convingerea că organele de anchetă ale Parchetului și Poliției își vor face datoria față de aceste încălcări ale legii și vor soluționa urgent sesizarea scrisă depusă în cursul serii de 22 octombrie la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și vor stopa pe viitor astfel de practici care vin să murdărească și să compromită campania electorală.

Spunem unor asemenea practici ale Alianței D.A. un categoric NU! (rumoare, discuții, aplauze la Grupul PSDR)

 
 

Domnul Marin Dinu:

Mulțumim domnului senator Nicolaescu.

 
Mihail Lupoi - ziua Armatei Române; politica externă a României ; semnalează folosirea inadecvată a sintagmelor opoziție democratică - opoziție nedemocratică. Invit la microfon pe domnul senator Mihail Lupoi.
 

Domnul Mihail Lupoi:

Vă mulțumesc, domnule președinte. Am să încerc să fiu scurt. Mă alătur și eu celor care aduc omagiul Armatei Române ca fost membru al ei - actualmente în rezervă - atât celor care au căzut pe câmpul de luptă, dar mai ales celor care îndură chinul tranziției, tranziție care nu se mai termină, mai ales în armată, care trăiesc în condiții de nedescris, care cad cu avioanele pentru că nu au ore de antrenament, care se duc Irak să lupte nu se știe pentru ce, în numele unor angajamente luate de politicieni, care se duc în Afganistan și luptă pentru o cauză pierdută și care își cresc copiii din garnizoană în garnizoană, în locuințe insalubre pe lefuri de nimic.

Aduc omagiu acestor oameni pentru tăria de a-și urma idealul în viață și de a servi uniforma militară.

Și acum aș trece la alt subiect foarte dezbătut astăzi, aici, la acest microfon, referitor la declarațiile unor oameni politici. Eu mă feresc să citez nume, pentru că se întâmplă și altora. Ca membru al Comisiei pentru politică externă a Senatului, vreau să atrag atenția că nu este prost cine cere, e prost cine dă. Prin urmare, dacă facem apel la inteligența populară, avem de criticat Guvernul României, și mai ales ministrul de externe, și nu diverșii demnitari care vin în mod normal să ia, dacă proștii dau.

Aș aduce aminte, în primul rând, entuziasta declarație, în perioada 1996 - 2000, că intervenția și bombardamentele din Iugoslavia sunt minunate și justificate. Timpul ne-a dovedit cât de justificate au fost. Aceeași militari români erau pe punctul să intre și în acest conflict, trimiși de inconștienți, la o luptă care nu le aparținea.

Tot așa, astăzi, văd că e o sintagmă nouă: "oamenii politici responsabili". Deci, există o "opoziție democratică" și există, în același Parlament, democratic aleasă, o "opoziție nedemocratică". Există oameni politici responsabili și probabil că unii dintre noi, pe cale de consecință, sunt iresponsabili. Aici avem o mare problemă: cine sunt cei responsabili?

Deci, repet, pe parcursul acestei campanii electorale, cel puțin partidul din care fac parte se va feri să acuze România, să acuze Franța, să acuze Germania, să acuze Statele Unite. Trebuie acuzate persoanele care, prin funcția pe care o ocupă, sunt responsabile de politica externă a țării, și nu țări. Este vorba despre Ministerul Afacerilor Externe, în primul rând, despre primul-ministru și despre Guvern.

Am să mă opresc aici cu declarația politică și sper ca această luare de cuvânt să vă pună pe gânduri și, în aceste subiecte sensibile, să ne controlăm cu toții înainte de a vorbi, pentru că nu atacăm un partid sau altul, ci atacăm imaginea României în lume.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Marin Dinu:

Și eu vă mulțumesc.

 
Mircea Ionescu-Quintus - ziua Armatei Române.

Invit la microfon pe domnul senator Mircea Ionescu-Quintus.

 

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimate și stimați colegi,

În minutul pe care îl am la dispoziție, încerc să readuc în sala noastră, în plenul Senatului, simțămintele de sărbătoare, pe care noi toți le trăim astăzi, în "Ziua Armatei".

Indiferent de batalioanele politice din care facem parte, suntem toți ostași ai acestei țări, și cel care vă vorbește, în octombrie 1938 a îmbrăcat haina militară, ca elev-sergent, iar în octombrie 1945 a dezbrăcat-o, cu gradul de căpitan și cu două înalte decorații, timp în care am încercat, și cred că mi-am făcut datoria, mai puțin potrivită în Răsărit, și mult mai potrivită în Apus. Vorbea domnul general Pop de Popa de divizia prahoveană, care a contribuit la eliberarea Ardealului, divizie din care am făcut și eu parte, și vreau să fiu recunoscător armatei, căreia i-am dat 7 din cei mai frumoși ani ai tinereții mele, dar de la care am primit o educație care mi-a slujit în tot timpul vieții mele. Disciplină, ordine, păstrarea cuvântului dat, respectarea ordinului și știința de a da un ordin înseamnă enorm pentru un om, și, mai ales, pentru un om politic. De aceea, cred că, astăzi, trebuie să încercăm, să facem acest efort, să ne simțim toți ostași și să ne facem datoria ca ostași pentru țară.

Mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Marin Dinu:

Mulțumim domnului senator Mircea Ionescu-Quintus.

 
Adrian Păunescu - încercarea unor lideri din Senat de a acapara mass-media; declarațiile opoziției făcute la adresa Franței; apel adresat tuturor oamenilor politici pentru o campanie electorală în interes național.

Invit la microfon pe domnul senator Adrian Păunescu, Grupul parlamentar P.S.D.

 

Domnul Adrian Păunescu:

Sunt, domnilor colegi, momente pe care aș prefera să le ocolesc, mai ales că perioada pe care o trăim este compusă din tot felul de provocări și că răspunsurile noastre sunt, în genere, previzibile. Se cam știe cum vor deveni lucrurile, cum ne vom încăiera, cum ne vom spurca și, de aceea, refuzând noroiul, parcă n-aș vrea să intru în polemici cu nici unul dintre colegii mei, ci aș prefera să exprim mai ales opțiunile de fond, acum, când mai sunt doar 4-5 săptămâni până la alegeri. Din păcate, nu pot să trec neimplicat pe lângă niște lucruri care jignesc și partidul din care fac parte, și jignesc și ideile în care eu cred.

De aceea, fără a face din discursul meu un prilej sângeros de răzbunare, mă voi delimita de câteva lucruri care s-au spus aici și, în primul rând, mă voi delimita de încercarea unor lideri din acest Senat de a acapara opinia publică și mass-media prin tot felul de trucuri. Am să vă dau un exemplu. Săptămâna trecută, am gândit un apel al Comisiei pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă către Biroul permanent al Senatului pentru rezolvarea problemei acreditării ziariștilor de la "România liberă".

Nimeni nu mă poate bănui de simpatii ascunse pentru unul dintre ziarele care m-au atacat cu consecvență în acești ani. Dimpotrivă, poate aș fi îndreptățit să fiu cel puțin indiferent, dacă nu supărat pe acest fapt, mai ales că, față de liderii ziarului, am avut, în momente grele, o atitudine de solidaritate, care nu se putea mărgini la un acord formal. Când Petre Mihai Băcanu a fost închis, eu am protestat la unul dintre liderii Partidului Comunist Român, omul de mare bine Ștefan Andrei, rugându-l să rețină îngrijorarea mea că s-a ajuns la trimiterea ziariștilor în pușcărie.

Dar lucrurile sunt cum sunt, și nu aș fi eu cel care, din motive personale, să ceară dreptul "României libere" de a-și trimite ziariștii la Senat. Totuși, am făcut-o, și mi s-a asociat colegul meu, Grigore Zanc, într-o urgentă epistolă pe care am trimis-o către Biroul permanent. Am fost invitat în Biroul permanent și mi-am pledat cauza, am pledat - cred eu - și cauza Senatului, care nu se poate supăra pe ziariști, chiar dacă unii dintre ei fac erori, chiar dacă au uitări, chiar dacă obturează o anumită zonă a politicului și inventează sau presupun. Totuși, spre surprinderea mea, după ce eu am și avut anumite încordări cu președintele Senatului, în Biroul permanent, încordări la care au participat destui oameni, am citit în tot felul de ziare că doamna senator Petre, de la PD, și domnul senator Păcuraru, de la PNL, ar fi ridicat această problemă. Or, nu este adevărat. Eu nu neg faptul că dumnealor au exprimat, la un moment dat, o opinie diferită de cea pe care Biroul permanent, în unanimitate, o exprimase, dar nu au ridicat dânșii problema. Eu am ridicat problema.

Mi se pare atât de absurd ca nici chestiunile elementare, care pot fi verificate, să nu fie mediatizate corect, încât leg această situație de prezența unui coleg, tot din opoziție, în fața ziariștilor, în timp ce Biroul permanent își desfășura lucrările. Este vorba de colegul Nicolae-Vlad Popa, care vorbea cu ziariștii în timp ce noi eram încă în ședință, și care - cred - trebuie să fi avut un rol în felul cum au ajuns la ziariști aceste adevăruri trunchiate.

Eu propun ca, măcar pe perioada care urmează, nimeni să nu aibă dreptul de a vorbi în numele unui întreg conclav, care este format din partide diferite, din grupuri parlamentare diferite, și, în schimb, să existe obligația oficială a celor ce pot exprima punctul de vedere al întregului Biroul permanent de a se întâlni cu ziariștii, nu pe fugă, nu disprețuindu-i, nu lăsându-i pe coridoare, ci să se întâlnească în mod solemn și deschis cu ziariștii, pentru a le spune ce anume s-a întâmplat și pentru a le pune la dispoziție adevărurile netrucate ale ședințelor de Birou permanent, pentru că, din aproape în aproape, se ajunge la situația pe care au creat-o unele publicații, astăzi, să înceapă să acuze pe deputatul PSD de Hunedoara, Ioan Timiș, care a avut nenorocita inspirație de a prezenta niște fapte din județul Hunedoara, fapte cu privire la ceea ce el a numit "mita electorală".

Se putea discuta în termeni reali despre fiecare dintre lucrurile pe care le-a spus, dar să spui că problemă nu este ce s-a întâmplat acolo, în diverse localități în care a apărut ideea de mită electorală, ci de ce a plătit deputatul Timiș 20 de milioane - cum a afirmat el, probabil, ca să scape de întrebări - unui făcător de filme, care a muncit pentru ceea ce avea de dovedit. Nu a inventat Timiș realitatea. Dar astea sunt diversiuni tipice: "A, dar ce pantofi roșii ai tu! Nemernicule! Unde ți-ai făcut școala primară? La grădiniță, nu cumva ai fost la Aeroportul Vnukovo?" și așa mai departe.

Mi se pare absurd și mi se pare că, într-o perioadă atât de complicată, cum e perioada preelectorală și electorală, orice gest contează, orice punct se pune. Nu mai e timp să ne întoarcem, să zicem, să facem recurs. De aceea, eu fac apel la oamenii de presă, la oamenii de conștiință din presă, să nu facă altceva decât să respecte adevărul.

Am asistat aici la un rechizitoriu, pe care un coleg liberal - de altfel, foarte talentat la cuvânt - l-a făcut României pentru că a reușit câteva mari acțiuni de politică externă.

Dacă ajungem și la acest refuz al realității și ne complicăm cu nuanțe, explicăm șmecher și diverse prostii care se spun. Pentru că asta cu "Franța a venit să-și ia tainul" este o tâmpenie. Nu e nimic de explicat. E ceva de retras. Eu am o părere nuanțată despre liderul Traian Băsescu și cred că e un om deștept, și nu l-am înjurat niciodată, nici acum n-am s-o fac, pentru că sper să-și facă un proces de conștiință și să retragă această aiureală, care ne complică și ne scufundă pe toți. Nu avem nici un motiv să spunem că Franța a venit să-și ia tainul. Dacă domnul coleg vroia să salveze, trebuia să găsească o frază în care maximum să spună: "România l-a invitat pe primul-ministru francez să-i ofere tainul". Dar când spui că el a venit să-și ia tainul înseamnă că el, în mod conștient, umblă după tainuri.

Din sală: A făcut prețul.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

A făcut prețul. Exact. Nu se poate ieși din chestia asta, decât spunând adevărul. De asemenea, eu nu fac pe apărătorul virginității politice. Nu spun că din partea noastră nu sunt greșeli, dar hai să recunoaștem că asta e o mare greșeală și să nu începem atacul împotriva Guvernului pentru ce a greșit unul care atacă Guvernul.

Nu se poate, după părerea mea, ieși din această situație decât prin onestitate și curaj, recunoscând că, la ora calambururilor, s-a comis această eroare față de Franța. Că sunt erori, că sunt atacuri și la adresa liderilor români, v-ați putut da seama când un cunoscut coleg al nostru a zis aici despre primul-ministru că e nesimțit, și a folosit cuvântul "nesimțire". Folosea acest refren, cu atâta intimitate, colegul A. Pană, încât mi s-a părut că vorbește autobiografic. (Intervenție din sală, neinteligibilă; aplauze)

I-a dat adresa? (Râsete în sală)

Da, asta cu "Bombonel", iarăși e penibilă. Asta merge când jucați șotronul sau jucați "bila în gaură", dar nu la nivelul unei discuții despre un prim-ministru. E păcat! Adică?

Iarăși, cu domnul senator Pană am niște raporturi cordiale, dar nu pot să trec mai departe fără a-l amenda. Totuși, eu sunt membru al partidului pe care dumnealui îl consideră că îl conduce un nesimțit. Protestez și refuz mizeria.

Domnule, eu nu pot să-mi permit să spun despre liderul partidului în care ești dumneata acum că e simțit sau nesimțit și nu e treaba mea. Vorbesc de fapte. Și eu aici am adus în discuție un fapt. Îl cred, așa cum am spus-o de nenumărate ori, pe respectivul om politic, un om politic valabil, cu felul lui de a fi, dar nu cred că e dreptul meu, că e obligația mea să mă refer la felul cum îi zburlește părul pe mâini, dacă e simțit sau nesimțit, dacă se gâdilă sau nu. Cred că e nedrept și intrăm într-un teritoriu în care fiecare poate emite orice enormitate despre cei oricine - și aici sunt de acord cu senatorul PRM Lupoi. Nu se poate. Și chestiunea asta cu partidele democratice. Noi am lansat-o, străinătatea o preia, pentru că nu are timp să analizeze cum stau lucrurile aici și mereu avem refrenul că sunt unele partide nedemocratice. Democratic este raportul dintre oameni și aleși, democratic este raportul dintre partide. Nu există partid antidemocratic, ca ideologie. Pentru că el nu ar putea fi acreditat. Și atunci punem în cauză întreaga societate românească. Așa este ușor. Eliminăm pe cine nu ne convine, mai ales atunci când acela și există. Iarăși, nu mă puteți bănui că am eu prietenii cu România Mare. Știți de câte ori mă înjură liderul Partidului România Mare. Eu îi doresc succes în viață, peste hotare și sănătate.

Dar, aia este una, și aia îl califică pe el, iar ceea ce mă califică pe mine este recunoașterea onestă a faptului că există partide democratice pe eșichierul politic românesc și ele sunt cele reprezentate în Parlament și cele care mâine vor fi reprezentate în Parlament. Dar mi se pare că marele impas al democrației românești este cantonarea discuției de fond într-o discuție între noi și noi, și nu raportarea noastră la realitate, raportarea noastră la dramele realității care nu sunt noi, nu sunt nici toate numai vechi.

Aș vrea, domnilor colegi, să mărturisesc aici că lucrul pe care îl ceream într-un poem politic din 1987, și anume mă adresam generațiilor viitoare, și credeam că e necesar să nu comită erorile noastre, lucrul acela chiar se întâmplă. Se comit aceleași erori, intrăm în același impas, e previzibil ceea ce vom face și, din păcate, din acest cerc vicios nu s-ar putea ieși decât printr-un examen de conștiință și printr-un moratoriu de conștiință al tuturor liderilor partidelor care se exprimă pe piața publică.

Eu aș cere acest moratoriu. Aș cere să nu ne spurcăm, pentru că spurcați ne vor considera oamenii. Aș cere să nu ne omorâm, pentru că nu se poate face viață politică numai cu legende. Aș cere să găsim soluția de a nu ne ataca decât în punctele în care avem mare nevoie să exprimăm ideile noastre. Nu acolo unde de dragul de a compromite pe adversarii noștri ajungem cum a ajuns domnul senator liberal, să negăm lucruri evidente. Dumnealui ne-a înfățișat aici un tablou idilic al unei vieți planetare care e cum vrem noi, care ar fi cum am vrea noi. Sigur că nu e bună nici slugărnicia, dar nu e bună nici înțepeneala.

Aș vrea să vă spun că la cutremur - s-a constatat - au căzut două tipuri de zidiri. Cele prea rigide și cele prea moi. Cele care au avut elasticitate, cele care au avut spațiu în care să se manifeste atunci când au fost în pericol au rezistat. România trebuie să fie o asemenea zidire.

Și eu aș vrea ca marile probleme ale lumii să se rezolve la București. Și eu aș vrea să fim centrul universului. Numai că nu se poate. Și nici nu cred că e bună această doză de naționalism convențional de ultimă oră. Naționalism curat și eficient ar fi să recunoaștem realitatea și să ne manifestăm în funcție de ea. Noi putem să facem pe nebunii cât vrem. Și aici, în sala asta, și la Guvern, și la sindicate, unde vrem. Problema este că nu ne bagă nimeni în seamă. Și noi trebuie să ne cucerim sau să ne recucerim, dar în mare măsură să ne cucerim dreptul nostru în lume și asta nu este o rețetă veche. Este o rețetă mereu nouă. În funcție de evenimente, să ne manifestăm și să găsim soluția pentru a face pe mai departe ceea ce acest Guvern a făcut cu strălucire. Nu a făcut politică internă atâta câtă politică externă a făcut. E foarte mult de făcut pentru repunerea vieții interioare a României pe bazele pe care a pus-o acest Guvern, înjurat, văd, și pentru asta, în politica externă. Pentru a avea dreptul ca România să fie prezentă la toate mesele tratativelor care vor urma atât pentru hotare, cât și pentru dezvoltare, cât și pentru alocare de fonduri, să-și spună punctul de vedere și să facă și pe acea cale eforturile pe care le are de făcut, prin reprezentanții săi, pentru acest popor. (aplauze)

 
Iuliu Păcurariu - acordarea unor contracte pentru construirea de autostrăzi fără licitație internațională.

Domnul Marin Dinu:

Îl invit la microfon pe domnul senator Iuliu Păcurariu.

Nicolae Vlad Popa - replică la acuzația că ar fi acaparat mass-media.

Domnul Nicolae-Vlad Popa (din sală):

Și un drept la replică, domnule președinte...

Iuliu Păcurariu - acordarea unor contracte pentru construirea de autostrăzi fără licitație internațională.

Domnul Iuliu Păcurariu:

Domnule președinte, stimați colegi,

Mulți dintre dumneavoastră ați fost senatori în perioada 1996-2000, și aș vrea să vă reamintesc o declarație a aceluia care este astăzi președintele României, pe atunci senatorul Ion Iliescu.

În această sală, în această aulă a Parlamentului României, domnia sa a exprimat un punct de vedere contrar poziției oficiale a Guvernului României de atunci privind acțiunea NATO în Iugoslavia. Sigur, astăzi, post-factum, putem să ne punem niște întrebări: Dacă ar fi avut loc vizita președintele Clinton la București, dacă nu aveam aceeași poziție, dacă ar fi avut loc acest calendar NATO pe care îl știm cu toții că s-a finalizat prin admiterea României în NATO.

Deci, atunci, când venim și acuzăm un lider politic, care este angrenat în bătălia pentru România, v-aș ruga să vă aduceți aminte tot ce ați spus dumnevoastră în trecut.

Pe de altă parte, revenind la fondul lucrurilor, aș vrea să vă reamintesc că modul cum a fost, cum s-a produs acordarea construirii autostrăzii Brașov - Borș, firmei Bechtel, a atras în consecință faptul că Banca Mondială a refuzat să finanțeze orice lucrare legată de această autostradă, consecința faptului fiind că România va trebui să ia credite de pe piața liberă și consecința este că dobânzile la credite vor fi duble decât cele pe care le-a creat Banca Mondială. De la o dobândă de 2,7 - 3 % , România va ajunge la dobânzi între 5 - 6 %. Cine plătește diferența asta, stimați colegi? Și acest lucru poate fi spus despre toate contractele acordate fără licitație. Comisia Europeană a criticat foarte dur faptul că nu respectăm procedurile europene legat de acordarea acestor contracte de valori foarte mari. Și asta este întrebarea: dacă un om politic are dreptul să pună această întrebare și să arate care sunt consecințele acestei politici în plan financiar?

Cine va plăti diferențele de costuri?

Mulțumesc.

 

Domnul Marin Dinu:

Mulțumesc și eu.

 
Nicolae Vlad Popa - replică la acuzația că ar fi acaparat mass-media.

A fost epuizată lista înscrierilor la cuvânt. Grupul parlamentar PNL nu mai are...

 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Am drept la replică, domnule președinte, mi-a fost pronunțat numele...

 
 

Domnul Marin Dinu:

Nu am reținut să fi fost pronunțat...

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Îmi pare rău, eu am reținut, și domnul senator Păunescu cred că...

Numai un minut, domnule președinte.

Stimați colegi, vreau să vă relatez un lucru extrem de interesant. Într-adevăr, am ieșit mai devreme din ședința Biroului permanent, dar am fost, și colegii ziariști au observat acest lucru, am fost urmărit de un funcționar al Senatului care a stat lângă mine și știe absolut tot ce am declarat. Am făcut o declarație cât se poate de corectă. Încă nu o să cer voie și sper să nu ajungem în situația să cerem voie să ne spunem părerile, să cerem voie să facem declarații. Răspund pentru declarațiile făcute, am spus un lucru care, până la ora respectivă, se întâmplase, și anume, că există în Biroul permanent o majoritate care susține că greșit s-a ridicat acreditarea ziarului România Liberă și că s-a hotărât, fără să facă nominalizări, este adevărat, și că s-a hotărât ca această chestiune să fie trimisă la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, cu două voturi ...

 
 

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Și la Comisia pentru cultură, culte, artă și mijloace de informare în masă...

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Și la Comisia pentru cultură, culte, artă și mijloace de informare în masă, cu două voturi contra, PNL - PD care au susținut că de îndată trebuie ridicată această ...

Asta a fost declarația mea.

Și vă spun încă o dată, am fost surprins să-l văd pe funcționarul respectiv stând și trăgând cu urechea, ca pe vremuri, la o declarație care, firesc (rumoare în sală), ca pe vremuri am spus, care, firesc, putea să fie dată. Eu voi răspunde totdeauna când voi fi întrebat, nu o să spun decât ceea ce știu, nu o să distorsionez sau să schimb pentru că nu am acest interes.

Eu apăr, așa cum apărați și dumneavoastră, imaginea Senatului care, din păcate, a fost terfelită, și nu de noi, astăzi, nu de noi, câteodată am greșit și noi, de unii funcționari ai Senatului...

 
 

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Domnule senator, cine a ridicat problema? Este o întrebare...

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Ați ridicat-o, ați făcut în scris și s-a depus...

 
 

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Și?

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Și după aceea ați susținut...

 
 

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Ca în replica unui fost primar: verbal, oral, vocal, din gură...

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Exact...

 
 

Domnul Marin Dinu:

Domnule senator Păunescu, vă rog să cereți ...

 
 

Domnul Szabo Karoly Ferenc (din sală):

Domnule președinte, vă rog să conduceți ședința...

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Că nu s-a observat...

 
 

Domnul Marin Dinu:

Nu vi s-a pronunțat numele domnule senator... (gălăgie foarte mare în sală, replici neinteligibile)

Nu vi s-a pronunțat numele și am vrea să respectăm Regulamentul...

 
Adrian Păunescu - încercarea unor lideri din Senat de a acapara mass-media; declarațiile opoziției făcute la adresa Franței; apel adresat tuturor oamenilor politici pentru o campanie electorală în interes național.

Pentru elucidarea unor probleme de natură personală, vă putem da cuvântul un minut.

 

Domnul Radu F. Alexandru:

Nu este vorba de o chestiune personală.

Vreau să vă spun, domnule senator Păunescu, vă simțiți atât de bine și puneți atât de mult suflet în pozițiile pe care le apărați, lucru pe care îl prețuiesc, sincer, încât m-am întrebat dacă trebuie să vin să mai spun ceva în plus sau să iau act doar de opinia dumneavoastră.

Mă interesează foarte mult opinia dumneavoastră. De asta am venit aici la microfon. Îmi reproșați că trec cu nepermisă ușurință peste izbânzi ale politicii externe românești.

Domnule senator, vă pricepeți la foarte multe lucruri. În acest domeniu, dați-mi voie să vă spun, faceți un rabat sentimental partidului din care faceți parte. Exemplele pe care le-am invocat nu sunt izbânzi. Sunt, din contra, gesturi descalificante. Aș vrea să vă fac o scurtă evocare pentru un lucru care s-a întâmplat în plenul Senatului...

 
 

Domnul Marin Dinu:

Domnule senator, v-am oferit pentru un minut...

 
 

Domnul Radu F. Alexandru:

Un minut... Păi, dacă o să aibă răbdare distinșii noștri colegi pentru un minut...

 
 

Domnul Marin Dinu:

V-am ruga să nu abuzăm de prevederile regulamentare... (rumoare în sală, replici neinteligibile)

 
 

Domnul Radu F. Alexandru:

S-a discutat în plenul Senatului Legea adopțiilor internaționale. Am avut 21 de amendamente...

 
 

Domnul Marin Dinu:

Domnule senator, vă reamintim că aceste probleme...

 
 

Domnul Radu F. Alexandru:

Imi amintesc aceste probleme și ar trebui să vi le amintiți și dumneavoastră, când suntem martori, când primul ministru al Franței vine cu o listă în buzunar și, încălcând legea românească, se pune la cale o comisie internațională pentru rezolvarea adopțiilor internaționale.

 
 

Domnul Marin Dinu:

Domnule senator, vă rog să încheiați, sunt nevoit să închid microfonul.

 
 

Domnul Radu F. Alexandru:

Legea nu permite așa ceva și pentru că legea nu permite așa ceva, vine din nou în țară comisarul european, o celebră doamnă baroneasă care cere apărarea legii românești. Suntem în cea mai descalificantă postură în care putem să fim.

Legat de rezistență, domnule senator Păunescu, nu mă pricep la rezistența imobilelor, dar mă pricep, în urma lecturilor și a studiilor pe care le-am făcut, la rezistența popoarelor și a țărilor în fața istoriei în cel de-al doilea război mondial a existat modelul polonez și a existat modelul românesc.

Modelul polonez a însemnat o baie de sânge într-un moment dat și o perioadă de glorie care s-a recunoscut la unison și care a rămas în picioare.

 
 

Domnul Marin Dinu:

Domnule senator v-am rugat să nu abuzați de microfon.

Vă mulțumesc.

Domnul senator Adrian Păunescu, drept la replică.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Sigur. Lipsa simțului ridicolului se împerechează cu lipsa simțului tragicului.

Sigur, mă pasionează și pe mine discuția despre istorie și apreciez și eu interesul domnului Radu F. Alexandru pentru istorie. Cred că e un lucru bun și noi nu putem trăi fără istorie, dar tocmai în spiritul acesta, l-aș ruga pe domnul senator să-și amintească de la ce nivel de adopții internaționale a plecat Guvernul PSD, să-și amintească lucrurile pe care le-a făcut Guvernul în care era și partidul domniei sale, infernale, or, chiar dumneavoastră să trageți tare pe problema adopțiilor internaționale când Guvernul PSD abia a temperat lucrurile astea mi se pare enorm, enorm! Adică mi se pare că lipsa simțului ridicolului se împerechează cu lipsa simțului tragicului. Aceasta este prima problemă.

Și a doua problemă, care este foarte importantă: eu înțeleg admirația dumneavoastră față de Polonia, dar păstrați-o așa, fără a sugera o eventuală lipsa de admirație față de poporul român. Asta nu e corect! (Aplauze)

Eu sunt de acord, vă spun și dumneavoastră ce i-am spus băiatului meu când i se născuseră cei doi copii: tu ai dreptul să-l iubești pe băiatul tău mai mult decât pe fetița ta, dar nu ai dreptul să o iubești pe fetița ta mai puțin ca pe băiatul tău.

Deci, vă rog, domnule senator, nu mai vorbiți neatent despre poporul român! Nu aveți nici calitatea, nici exponențialitatea de a-i scădea din merite poporului român în fața poporului polonez. Vă rog!

(Discuții în sală. Comentarii. Rumoare. Aplauze. Domnul Radu F. Alexandru se îndreaptă către microfonul de la tribună.)

 
 

Domnul Marin Dinu:

Domnule senator,

Am vrea, totuși, să înțelegeți situația, vă rog. Domnule senator, să nu exagerăm în privința Regulamentului.

 
 

Domnul Radu F. Alexandru:

A ținut foarte mult domnul senator Păunescu să-mi rostească numele. Da, domnule senator?

 
 

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

De această dată, da!

 
 

Domnul Marin Dinu:

Domnule senator Păunescu v-am rugat să nu mai dialogați cu vorbitorul.Foarte pe scurt, vrem să încheiem discuțiile.

 
 

Domnul Radu F. Alexandru:

Domnule senator Adrian Păunescu, cele șase mii de adopții sau câte au fost invocate în Guvernarea 1996 - 2000 s-au făcut când legea permitea aceste adopții internaționale, nu s-a încălcat nici o lege, domnule senator, iar felul în care vă educați copiii este, într-adevăr, un drept pe care vi-l recunosc. Nu vă recunosc sub nici o formă dreptul de a aprecia dacă eu am calitatea sau nu să iubesc și să respect poporul român. Este un lucru care vă descalifică și nu mă așteptam ca tocmai dumneavoastră să puteți face o asemenea afirmație.

Vă rog să mă credeți, atât cât puteți, că sunt la fel de legat, la fel de loial și la fel de îndrăgostit de poporul român, ca și dumneavoastră.

 
 

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Atunci de unde chestia cu polonezii și cu românii?

 
 

Domnul Radu F. Alexandru:

Polonezii și românii, în momentul în care vorbesc, înseamnă politica Poloniei și politica României, nu poporul român, eu nu am spus poporul român și nu am spus poporul polonez, domnule Adrian Păunescu.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Ați vorbit de țări, de popoare și despre modelul polonez. Dar, în fine, domnule președinte, vă rog să se consemneze că renunț să mai polemizez cu neantul.

 
 

Domnul Marin Dinu:

Am consemnat, domnule senator.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 19 octombrie 2021, 9:07
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro