Petre Țurlea
Petre Țurlea
Ședința Camerei Deputaților din 17 septembrie 1996
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
21-09-2021
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1996 > 17-09-1996 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 17 septembrie 1996

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.2 Petre Țurlea - Intervenție legată de semnarea Tratatului cu Ungaria la Timișoara;

Domnul Marțian Dan:

................................................

Are cuvântul domnul deputat Petre Țurlea, după dânsul va urma la cuvânt domnul deputat Gheorghe Roman.

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Ieri s-a semnat la Timișoara dezatruosul Tratat cu Ungaria. Constat faptul că actualul Guvern, știind că va fi debarcat după alegeri, aplică vesel principiul "după noi, potopul". Nu este de ajuns că ne-a pricopsit cu Tratatul cu Ungaria, aflu că domnul ministru Meleșcanu a trimis o scrisoare domnului minsitru de externe al Ungariei, Láslo Kovaci, la începutul acestei luni, prin care îl anunța că lucrează la un proiect pentru retrocedarea averilor cultelor maghiare din Transilvania, presupuse a fi fost răpite de statul român în 1948. Nu-mi permit a bănui că domnul ministru Meleșcanu nu știe istorie. De aceea, îmi îngădui doar să-i reamintesc ceea ce domnia sa cunoaște foarte bine. Majoritatea averilor, clădiri și pământuri revendicate de cultele maghiare din Transilvania au făcut parte din instituția numită Statusul romano-catolic. În 1581 și 1583, partea cea mai mare a averilor menționate fusese dată de către regele Poloniei, Ștefan Batory, în administrarea călugărilor iezuiți pentru Universitatea din Cluj cu titlul "perpetuu". În secolul al XVIII-lea, Ordinul iezuiților a fost desființat, averile cărora li s-au adăugat noi donații din partea Mariei Tereza, au intrat în proprietatea statului austriac, administrator fiind o comisie catolică. În 1873, baronul Josica, președinte al Comisiei catolice, a reînființat Statusul romano-catolic, fără a avea nici o aprobare din partea proprietarului de drept, care era atunci statul ungar. În toate repetatele cereri de a fi considerat proprietar de drept, Statusul romano-catolic a fost refuzat. Iată un singur exemplu, de astfel de refuz, din 1912, este vorba de adresa 30.918 a Ministerului Cultelor de la Budapesta, în care se consemnează: toate aceste averi nu formează proprietatea particulară, care ar putea fi întrebuințată liber, ci ele sunt fundațiuni de natură perpetuă. Prin urmare pentru astfel de averi corporațiile, în cazul de față Statusul catolic, sunt numai administratori responsabili.

În 1918 s-a realizat Unirea Transilvaniei cu România, consfințită prin Tratatul de la Trianon din 1920. Art.45 al acestuia consemnează: Ungaria renunță în ce o privește în favoarea României la toate drepturile și titlurile asupra teritoriilor fostei monarhii austro-ungare, situate dincolo de frontierele Ungariei. Așadar, toate averile statului ungar reveneau statului român, deci inclusiv averile Statusului romano-catolic.

În perioada interbelică disputa a fost foarte vie, pentru deplina lămurire fiind înființată la București o comisie guvernamentală condusă de către Onisifor Ghibu, care a publicat 3 volume pe marginea acestor cercetări. Toate aceste volume atestă, pe baza arhivelor românești, maghiare, austriece și a celor din Vatican, justețea ideii că averile Statusului catolic aparțineau de drept statului român. După cum îmi spunea de curând regretatul Octavian Ghibu, regele Carol al II-lea, primul-ministru de atunci, Nicolae Iorga, și Nicolae Titulescu au fost pe deplin de acord cu concluziile comisiei prezidată de Onisifor Ghibu. Însă, profitând de deruta creată la sfârșitul guvernării Iorga în 1932, conducătorul delegației române la convorbirile cu Sfântul Scaun, greco-catolicul Valer Pop a trădat interesele românilor și a semnat un tratat neconform cu concluziile comisiei guvernamentale. Pe această bază, biserica catolică maghiară din Transilvania a fost practic împroprietărită ilegal cu averile ce aparțineau statului român.

O nouă comisie guvernamentală, în perioada 1946-48, a dat același verdict ca cea din 1931. Deci, așa-zisa naționalizare a bunurilor cultelor maghiare din 1948 în ceea ce privește partea cea mai importantă care o formează averile Statusului catolic, nu a reprezentat decât o intrare în legalitate.

Din punct de vedere istoric și juridic statul român nu trebuie să retrocedeze nimic bisericii catolice maghiare din Transilvania.

Așadar, domnul ministru Meleșcanu poate să-și aleagă locul pe care-l va ocupa în cartea de istorie a românilor, fie alături de trădătorul greco-catolic Valer Pop, sau alături de patriotul Onisifor Ghibu. Îi urez să facă alegerea cea înțeleaptă. Mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc domnule deputat.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti joi, 23 septembrie 2021, 11:06
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro