Plen
Ședința Camerei Deputaților din 17 septembrie 1996
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1996 > 17-09-1996 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 17 septembrie 1996

3. Dezbateri: Proiectul de Lege privind modificarea și completarea Codului de procedură penală

Domnul Marțian Dan:

................................................

Doamnelor și domnilor deputați,

Continuăm dezbaterea proiectului de Lege privind modificarea Codului de procedură penală. Am dezbătut acest proiect și am rămas la art. 914, după câte îmi amintesc eu, urmând acum să examinăm o propunere de introducere a unui art. nou, 915. O să-l rog pe domnul Aurel Știrbu, președintele Comisiei juridice, de disciplină și imunități, să ne spună exact cum stau lucrurile, pentru că îmi face impresia că i-am dat dânsului amendamentul.

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Nu ne-am pronunțat,comisia, cu privire la acest articol nou, așa că aș propune să continuăm și să rămână la comisie. Să vedem în cursul zilei de azi, mâine dimineață să îi dăm forma definitivă și acestui articol.

Domnul Marțian Dan:

Dacă inițiatorul are anumite obiecții sau anumite probleme de precizat în legătură cu această propunere.

Domnul Ion Predescu:

De acord.

Domnul Marțian Dan:

Vă rog, domnule Predescu, dacă doriți să interveniți poftiți la tribună.

Domnul Ion Predescu:

Cred că vă amintiți din ședința precedentă că am enunțat textul și în principiu că sunt de acord cu privire la introducerea unui nou articol, 915, cu următorul conținut: "Mijloacele de probă prevăzute în prezenta secțiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părților din proces ori din oficiu". Adică procurorul, părțile și/sau din oficiu.

Cred că textul este cuprinzător și corespunzător redactării. Cuprinde ideea formulată ca solicitare de domnul deputat Emil Popescu și eu i-am dat redactarea care-l cuprinde pe procuror, părțile din proces și nu poate lipsi instanța din oficiu.De aceea, domnule președinte, cred că textul nu va întâmpina obiecțiuni și dacă nu se formulează obiecțiuni la redactare poate fi supus votului și putem merge mai departe.

Domnul Marțian Dan:

Comisia.

Comisia:

De acord.

Domnul Marțian Dan:

Domnule Predescu, am să vă rog să-mi dați cum propuneți să fie redactat art.915 pe baza unor amendamente care au fost prezentate joi.

Până când primesc de la domnul senator Ion Predescu textul de la art.915, vă consult în legătură cu pct.14 din proiectul de Lege de modificare a Codului de procedură penală, care se referă la alin.1 al art.149. Noi avem textul în varianta adoptată de către Senat și în privința căruia comisia nu a avut sugestii sau obiecții.

Vă consult pe dumneavoastră dacă dorește cineva să ia cuvântul în legătură cu pct.14 din propunerea legislativă. Nu sunt doritori.

Vă supun votului atunci acest text, așa cum figurează în varianta adoptată de Senat.

Cine este,vă rog, pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Dacă sunt abțineri ? Nu sunt abțineri.

Cu unanimitate de voturi a fost adoptat și acest pct.14.

Pct.15 se referă la alin.6 a art.159. De asemenea, comisia a aderat la formula Senatului.

Dacă sunt observații ? Nu sunt.

Vă supun votului atunci pct.15 din propunerea legislativă. Vă rog să vă pronunțați în legătură cu acest text.

Cine este pentru adoptarea lui? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost adoptat și textul de la pct.15.

Pct.16 se referă tot la art.159 alin.7. Avem textul propus pentru acest alineat.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul ? Nu sunt doritori.

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Numai puțin. Lipsește un cuvânt.

Domnul Marțian Dan:

Vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Asupra prelungirii, trebuie introdus "arestării". "Prelungirii arestării". E o scăpare.

Domnul Marțian Dan:

Eu am așa, aceasta ar fi teza a 3-a la mine, domnule deputat Emil Popescu, dacă suntem cumva pe aceeași lungime de undă, la mine sună așa: "Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive, nu este suspensiv de executare".

Domnul Emil Popescu:

Incheierea...

Domnul Marțian Dan:

La teza 1. "Incheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării", da ?

Domnul Emil-Teodor Popescu:

"Arestării".

Domnul Marțian Dan:

Inițiatorul e de acord ?

Domnul Ion Predescu:

Da. Asta se subînțelege, dar e bine.

Domnul Marțian Dan:

Supun votului dumneavoastră această propunere care se referă la teza 1 din acest articol.

Cine este pentru adoptare ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobată propunerea făcută de domnul deputat Emil Popescu.

Acum vă rog să vă pronunțați asupra pct.16 din inițiativa legislativă, în ansamblu.

Cine este pentru adoptare ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Dacă se abține cineva ? Nu sunt abțineri.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat.

Acum putem reveni la art.915. Textul propus pentru el este următorul: "Mijloacele de probă prevăzute în prezenta secțiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părților ori din oficiu". Aceasta este formularea.

Sunt observații în legătură cu această propunere de text? Nu sunt.

Vă supun votului atunci, propunerea de a introduce art.915, având textul pe care l-am citit puțin mai înainte.

Cine este, vă rog, pentru adoptare ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Dacă sunt abțineri ? Nu sunt abțineri.

Cu unanimitate de voturi a fost adoptat acest text. Îl vom numerota cu nr.14. Va purta deci nr.14 și în mod corespunzător textul de la pct.14, pe care l-am adoptat va deveni 15, 15 devine 16 și 16 devine 17.

Trecem la următorul pct.17. Dacă îl vom adopta va deveni 18. Se referă la art.160. Aveți textul propus pentru acest articol.

Dorește cineva să ia cuvântul pe marginea lui ? Nu sunt doritori.

Vă supun votului atunci textul art.160, așa cum figurează și în varianta Senatului.

Cine este pentru adoptare ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost adoptat. Îl numerotăm deci cu nr.18.

Următorul punct se referă la art.1602 alin.1 și 2. Se propune textul aferent acestor alineate.

Domnul deputat Ion Dinu dorește să intervină. Vă rog să vă uitați în raportul comisiei la pct.18 avem o anumită sugestie legată de acest articol pe care îl discutăm, 1602.

Domnule deputat Dinu, aveți cuvântul.

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați oaspeți și stimați colegi,

În varianta propusă de către comisia noastră se propune a se elimina alin.1 în forma în care a venit de la Senat, iar alin.2 să devină alin.1. Motivația pentru înlăturarea alin.1, vă redau în terminis, s-a considerat că nu e necesar ca eliberarea condiționată să se facă în funcție de repararea pagubei materiale.

În alin.1 se punctează în esență posibilitatea condiționată a liberării provizorii sub controlul judiciar, iar în alin.2 se propune un text care este exact opusul posibilității de liberare provizorie. "Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă" și arată în care cazuri. Și în propunerea făcută de către comisia noastră, alineatul 2, nu vă spun noutăți, ar deveni alineatul 1. Adică am exclude, cu alte cuvinte, posibilitatea ca cineva care a comis o faptă penală din culpă să nu poată cere liberarea provizorie.

Domnul Ion Predescu (din loja inițiatorului):

E o eroare. Ideea se referă numai la partea finală.

Domnul Ion Dinu:

Domnule Predescu, vă rog să mă iertați. Eu voiam să termin. Nu sunteți numai dumneavoastră ...

Domnul Marțian Dan:

Domnule Dinu, continuați-vă intervenția.

Domnul Ion Dinu:

.... mai sunt și alții care vor să mă asculte. Nu vă fac o observație, dar fac o subliniere.

Domnul Marțian Dan:

Continuați-vă intervenția, vă rog.

Domnul Ion Dinu:

Eu cred că trebuie păstrat pentru că își are rațiunea de a fi alin.1 și deopotrivă alin.2.

Am însă o propunere ca la alin.1 să excludem textul final "sau repararea este asigurată" pentru că textul are următoarea exprimare: "Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă" - treabă pe care v-am subliniat-o- "precum și a infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 7 ani"- iarăși o condiționare- "dacă a fost reparată paguba materială sau repararea este asigurată".

Eu îmi permit să vă subliniez două idei în legătură cu această exprimare "sau dacă paguba este asigurată". Dacă paguba este asigurată, deci dacă are posibilități infractorul, atunci să acopere paguba materială. De ce să risc eu să îl pun în libertate provizorie sub control judiciar, pe urmă să urmeze judecata cu treptele ei și paguba să nu fie satisfăcută.

Deci, eu propun ca la alin.1 să se scoată exprimarea: "sau paguba este asigurată" să rămână numai "dacă a fost reparată paguba materială" pentru că altfel pe perioada respectivă până când se derulează toate treptele de judecată cel care a cășunat această pagubă este, fie chiar periodic, un îmbogățit fără justă cauză.

De aceea, nu mai stărui, păstrați alin.1 pentru că își are rațiunea de a fi și alin.2 evident în forma în care s-a propus.

Domnul Marțian Dan:

Deci, partea finală cere să fie suprimată, de la alin.1, da ?

Domnul Ion Dinu (din sală):

"Sau repararea este ...."

Domnul Marțian Dan:

"Sau repararea este asigurată". Am reținut opinia dumneavoastră.

Vă consult dacă mai sunt alte intervenții în legătură cu acest articol 1602.

Domnul Iosif Ionescu, vă rog să poftiți.

Domnul Iosif Ionescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să semnalez că suntem în cursul desfășurării procesului, în fața instanței sau în cursul urmăririi penale. Nu e stabilită existența faptei, a infracțiunii, se judecă. Nu e stabilită paguba pentru că formează obiectul laturii civile în cursul procesului. De ce să fie obligat inculpatul, prezumat nevinovat până la hotărârea definitivă de condamnare, să plătească niște despăgubiri pentru o faptă nestabilită cu putere de lege părții vătămate, pentru ca ulterior să fie eventual achitat ? Nu există o logică ! Suntem în cursul stabilirii faptelor și a consecințelor acesteia. Liberarea provizorie are alte criterii: să fie din culpă, să nu fie peste 7 ani, dar repararea pagubei.... Cărei pagube ? Pentru ce faptă ? Totul este în discuție, e nestabilit.

Deci, cerința acoperirii pagubei nu se justifică, nemaivorbind de asigurare. Acesta este un prim aspect pentru care se propune înlăturarea părții din text care urmează după 7 ani. Dacă se va accepta eliminarea acestei condiții care, repet, nu se justifică atunci textul alin.1 rămâne așa cum este în prezent în Codul de procedură penală, deci, nu va fi modificat. De aceea se propune eliminarea din proiect, nu din Codul de procedură penală a alin.1 pentru că nu mai formează obiect de modificare și atunci proiectul nu are a se ocupa de acest alin.1. Rămâne cum este. De aceea, se elimină din proiect alin.1 nu va mai fi modificat și se referă la alin.2 care va fi modificat. E limpede, mi se pare.

Domnul Ion Dinu:

O replică.

Domnul Marțian Dan:

Domnul deputat Dinu.

Domnul Ion Dinu:

Eu nu speculez ultima exprimare a dumneavoastră în notă de subliniere că "e limpede". Dumneavoastră spuneați că nu se poate înlătura partea ultimă "sau repararea este asigurată" pentru că nu cunoaștem întinderea pagubei. Dar dumneavoastră uitați că se arată mai înainte "dacă paguba a fost reparată". Dar dacă a fost reparată înseamnă că se cunoaște întinderea ei. Dumneavoastră, rațional, nu mai sunteți limpede. Iertați-mă, nu sunt rău dar de vreme ce în partea I-a a acestei condiționări vorbim de pagubă care a fost reparată înseamnă că întinderea a fost cunoscută pentru că altfel nu avea cum să o plătească.

Deci, pentru că tindem la o formă de exprimare care să fie convingătoare pentru toată lumea, eu mi-am permis să am o onestă opinie. Că dumneavoastră aveți alta, eu o stimez, dar nu pot să nu arăt că nu cred în ea.

Domnul Iosif Ionescu:

Cu permisiunea dumneavoastră se pare că am fost extrem de confuz. Ceea ce propun este eliminarea a tot ce urmează după "7 ani". Deci, dacă paguba a fost reparată sau a fost asigurată. Deci, totul să se elimine. Eu aceasta am vrut să spun. Probabil că am vorbit altceva.

Domnul Marțian Dan:

Nu, nu, așa ați spus. Tot ce urmează după "7 ani", textul până la finele alin.1 ați propus să fie eliminat. Și ați arătat care sunt și rațiunile.

Mai sunt alte observații în legătură cu acest text ? Inițiatorul ? Domnul senator Ion Predescu, vă rog să luați cuvântul.

Domnul Ion Predescu:

Textul trebuie să aibă ambele alineate, primul alineat fără partea finală. Amendamentul comisiei este confuz, de aceea doresc să fie lămurit cât se poate de clar în acest sens. Nu se poate condiționa liberarea provizorie de repararea pagubei în faza urmăririi penale când paguba nu e stabilită, întinderea ei sau, și mai exact, nu este stabilită nici chiar vinovăția.

Domnul Marțian Dan:

Ne găsim în următoarea situație: comisia propune eliminarea alin.1, inițiatorul propune menținerea alin.1 dar cu eliminarea părții finale a acestui alineat, respectiv următorul text: "dacă a fost reparată paguba materială sau repararea este asigurată". La alin.2 nu au fost observații în legătură cu el. Domnul Dinu avea o nuanță în sensul că dânsul propunea menținerea după textul: "care nu depășește 7 ani, dacă a fost reparată paguba materială". Ceea ce urmează "sau repararea este asigurată" a propus și dânsul să fie eliminat".

Rog acum, dacă comisia mai are de făcut unele precizări.

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Stimate doamne și domni deputați,

Au fost discuții multe în comisie pe acest text și noi, inițial, am mers pe ideea să eliminăm ceea ce a introdus Senatul la actualul Cod penal. Ce a introdus Senatul ? După "7 ani" a introdus: "dacă a fost reparată paguba materială sau repararea este asigurată". Asta s-a introdus nou. Până aici există în actualul Cod penal și noi inițial am spus să se elimine numai această parte. Dar au fost și discuții... ca să nu fie o confuziie să eliminăm complet acest alineat pentru că se regăsește. Ca să nu se facă totuși greșeli revenim la problema respectivă și menținem ceea ce am discutat inițial, după "7 ani", restul să se elimine și să rămână alin.1 care e identic cu ceea ce este la ora actuală, dar mă rog, nu se va scrie de două ori, nu se va tipări de două ori.

Domnul Marțian Dan:

Deci dumneavoastră îmbrățișați soluția sugerată de inițiator, da ?

Domnul Aurel Știrbu (din loja comisiei):

Da.

Domnul Marțian Dan:

Domnule procuror Grigorie doriți să interveniți ? Vă rog să poftiți la tribună.

Domnul Alexandru Grigorie:

În faza urmăririi penale se strâng probe pentru stabilirea vinovăției inculpatului, se aplică sechestru asigurător pentru a garanta acoperirea pagubei. Prin aceasta am vrut să fac afirmația că în faza urmăririi penale nu se stabilește paguba. Paguba o stabilește judecătorul și ca atare nu poți condiționa liberarea provizorie de repararea pagubei fiindcă nu este de atributul procurorului. Și atunci, trebuie înlăturată partea aceasta finală. Deci, "când paguba a fost reparată sau asigurată". Inlăturând această parte finală tot textul se elimină fiindcă partea cealaltă este prevăzută în Codul de procedură penală în vigoare.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Dacă la problema ridicată de domnul Grigore de a elimina în intregime alin.1....

Domnul Ion Predescu (din loja inițiatorului) :

Se regăsește în text.

Domnul Marțian Dan:

Vă rog domnule Predescu, lămuriți-ne. Eu, în privința aceasta acum, sunt puțin derutat.

Domnul Ion Predescu:

Da, s-a creat o oarecare confuzie. Dacă eliminăm din text alin.1, cum l-a adoptat Senatul "dacă a fost reparată paguba sau a fost asigurată", alin.1 rămâne exact ca în actualul cod. Rămâne textul actual în vigoare și deci, nu se modifică. Atunci se modifică numai alin.2 la care nu sunt obiecțiuni. Pentru adevăr, să menționez că la Senat s-a adăugat "dacă a fost reparată paguba sau a fost asigurată" la cererea Ministerului Public și după aceea ne-am dat seama toți că nu se poate așa ceva.

Domnul Marțian Dan:

Revenim la punctul de vedere inițial al comisiei, eliminarea alin.1.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este,vă rog, pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? O abținere.

Cu majoritate de voturi s-a aprobat soluția din raportul comisiei, pct.18.

Vă supun acum votului textul alin.2 așa cum apare el în varianta aprobată și de către Senat.

Cine este pentru adoptare ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? O abținere.

Cu majoritate de voturi a fost aprobat alin.2 de la art.1602. Îl vom nota pct.19 în varianta noastră.

Următorul pct.19 din varianta Senatului se referă la rt.1604 alin. 3 al acestui articol și aveți texul propus. Comisia nu a avut sugestii, nu a avut obiecții în legătură cu acest text. A aderat la el.

Dacă dorește cineva dintre dumneavoastră să ia cuvântul? Nu sunt doritori.

Vă supun votului atunci textul propus pentru alin.3 al art.1604 în varianta aprobată și de Senat.

Cine este,vă rog, pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat și acest text. Va deveni pct.20.

Trecem la următorul punct. El este de asemenea 20, dar în varianta Senatului și se referă la art.1605 și comisia a avut o propunere de modificare în ceea ce privește cuantumul cauțiunii.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul în legătură cu acest punct ? Nu sunt doritori. Atunci, vă rog să vă uitați la pct.20 din raportul comisiei. Cuantumul nu este de un milion cum figurează în varianta de la Senat, ci se propune un cuantum al cauțiunii de două milioane lei. Nu au fost observații în legătură cu această chestiune.

Vă supun votului propunerea Comisiei juridice de disciplină și imunități.

Cine este pentru adoptarea, vă rog, a cuantumului de două milioane ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Dacă se abține cineva ? Nu sunt abțineri.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat și textul alin.3 al art.1605. Îl numerotăm ca pct.21 în varianta noastră de lucru.

Următorul pct.21 din varianta Senatului se referă la art.1605, dar la alin.4.

Dacă în legătură cu această propunere privind textul de la acest punct, dorește cineva să ia cuvântul ? Nu sunt doritori

Vă supun votului atunci textul pentru alin.4 al art.1605, în redactarea aprobată de Senat.

Cine este,vă rog, pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost adoptat textul art.1605, alin.4 și îl numerotăm pct.22.

Pct.22 din varianta Senatului se referă la art.16010 alin.1 lit. b). Aveți textul propus și în cadrul acestui alineat și a literei b).

Dacă sunt observații ? Nu sunt.

Vă supun votului atunci textul de la pct.22 din varianta Senatului.

Cine este pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat. Numerotăm ca pct.23 în varianta noastră.

Trecem la pct.23 varianta Senatului. Se referă la alin.4 al art.163. Textul propus pentru acest alineat îl avem cu toții în propunerea legislativă.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul ? Nu sunt doritori

Vă supun votului atunci acest text, așa cum figurează și în varianta Senatului.

Cine este,vă rog, pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat. Îl numerotăm pct.24 în varianta noastră.

Pct.24 din varianta Senatului care privește art.163, alin.6 lit. a). Aveți textul propus pentru această literă.

Dacă sunt observații în legătură cu el ? Nu sunt.

Vi-l supun votului atunci în varianta aprobată de Senat.

Cine este,vă rog, pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat și textul de la lit. a) a alin. 6, art.163. Singura adecvare pe care trebuie să o facem este să numerotăm în varianta noastră acest punct ca fiind pct.25.

Pct.25 din varianta Senatului se referă la alin.6 lit.c) din art.164 și se propune abrogarea textului de la această literă.

Domnul Ovidiu Valeriu Iosif (din loja inițiatorului):

E o greșeală. În loc de 164 trebuia 163.

Domnul Marțian Dan:

La asta mă uitam.

Dacă sunt observații ? Comisia în raportul ei ne-a atras atenția și a operat modificarea. Deci, este vorba de art.163 alin.6 lit.c). E o corectură de text pe care o avem în raportul comisiei.

Nu sunt observații ?

Supun votului dumneavoastră pct.25 din varianta Senatului, corectând. Este vorba de art.163, nu 164 și alin.6 lit.c), propus a fi abrogat acest text.

Vă supun aprobării propunerea.

Cine este,vă rog, pentru ? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt ? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat acest punct. Îl numerotăm 26 în virtutea unei modificări pe care am hotărât-o anterior.

Pct. 26 din varianta Senatului se referă la alin. 3 al art. 164. Dacă sunt observații în legătură cu acest text? Nu sunt. Vi-l supun votului în redactarea din varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat. Devine pct. 27.

Pct. 27 din varianta Senatului se refera la art. 165 alin. 3. Dacă în legătură cu textul acestui alineat dorește cineva dintre dumneavoastră să ia cuvântul. Nu sunt doritori. Vă supun votului atunci textul alin. 3, art. 165 în redactarea Senatului.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat.

Și punctul acesta îl numerotăm ca fiind 28.

Pct. 28 din varianta Senatului se referă la alin. 2 al art. 171. Dacă sunt observații în legătură cu el? Nu sunt. Vă supun votului și textul alin. 2, art. 171, așa cum figurează el în varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt. Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat.

Devine în varianta noastră punctul 29.

Pct. 29 din varianta Senatului se referă la alin. 1 al art. 198 și se propune pentru partea introductivă un text pe care îl avem cu toții.

Dacă sunt observații în legătură cu această propunere? Nu sunt.

Vă supun votului atunci textul alin. 1, art. 198 din varianta Senatului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat.

Numerotăm, însă, acest punct ca fiind punctul 30.

Pct. 30 din varianta Senatului se referă la art. 198 alin. 1 lit. c). Dacă în legătură cu acest text dorește cineva să ia cuvântul? Nu sunt. Vi-l supun votului atunci în redactarea însușită și de către Senat.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat, doar că numerotăm noi. Acest text este la pct. 31 din varianta noastră, a Camerei.

Următorul pct., 31 din varianta Senatului, privește propunerea de a introduce după alin. 1 un alineat nou, care să devină alin. 2, iar în ceea ce privește textul îl aveți fiecare dintre dumneavoastră la îndemână. Comisia, însă, ne propune unele modificări în ceea ce privește cuantumul.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul?

Vă rog, aveți cuvântul, domnule Ovidiu Iosif.

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif:

Îmi pare rău că domnul Predescu nu este aici, dar e în favoarea variantei dumnealor, a Senatului. Deci, comisia renunță la această modificare și mergem pe textul Senatului, care este mai bun.

Domnul Marțian Dan:

Deci, rămâne cuantumul de la 100.000 la 500.000 lei.

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif (din loja comisiei):

Când asistența este obligatorie...

Domnul Marțian Dan:

Domnule Dinu, aveți cuvântul.

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați oaspeți,

Stimați colegi,

Nu sunt trist, că notasem și eu că aș prefera exprimarea de la realizarea din Senat. Am, însă, personal rugămintea să apreciați dacă nu se poate accepta ca după cuvintele "lipsa nejustificată" să se adauge cuvântul "repetată", pentru că sunt situații care realmente surprind apăratorul fie ales, fie din oficiu. Cu titlu de exemplu, am să vă spun că săptămâna trecută, luni, convins că o pricină la Secția a 3-a civilă, pe care sunt 81 de dosare, nu se va termina înainte de ora 11-12, când am venit de la sectorul 6 - e adevărat că aveam o cauză penală acolo - la Tribunalul Capitalei - Secția a 3-a civilă - la 10,20 ședința era terminată.

Sunt situații care, mă rog, surprind apărătorul și, pur și simplu, nu pot să fie cotate drept nejustificate. Și, atunci, dacă prevenim cu această "repetată", e o formă de atragere a atenției.

Al doilea argument care mă determină este că pentru prima dată s-ar reglementa sancționarea, la noi, sancționarea unui apărator cu o pedeapsă care, uneori, apare drastică.

Cei mai mulți apărători din oficiu sunt cei veniți de curând în profesie, care nu au o clientelă care să-i aleagă și atunci am risca ca tocmai acești sărmani tineri care vin, să fie sanctionați cu o amendă de data asta până la 500.000 de lei, care ar depăși, poate, încasările lor pe luna respectivă. E o formă de colegialitate și am terminat spunându-vă că nu fac propunerea pentru că eu aș fi penalistul care aș risca aplicarea unui astfel de text. Nu! Eu sunt înclinat, am fost înclinat către dreptul civil. Mi-a comunicat mai mult.

Vă rog apreciați dacă s-ar da deoparte garanția realizării apărării, dacă am adăuga cuvântul "repetată". Nu vrea să însemne de nu știu câte ori -"repetă".

Domnul Marțian Dan:

Da. Domnule Dinu, o să vă rog să-mi dați și textul.

Domnul Ion Dinu (din sală):

"... repetată..." după "... nejustificată..."

Domnul Marțian Dan:

Domnul deputat Ovidiu Iosif.

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif:

Domnule președinte,

Eu înțeleg rațiunea care îl animă pe domnul coleg Dinu, pentru care am toată stima. De fapt, și eu sunt avocat și mi-ar conveni să se introducă acest text, dar introduce ceva aleatoriu, adică aprecierea cuvântului "repetată", adică cum să lipsească de trei-patru ori, să lipsească de cinci ori ca să-i aplice o sancțiune? Totuși, am ales textul mai blând. Deci, comisia a renunțat la acea prevedere propusă inițial prin care era sancționat și apărătorul ales care lipsește. Am scos acest lucru, am rămas pe textul Senatului și amenda este mai mică, este vorba de o sancțiune, nu de o pedeapsă și cred că dacă s-ar introduce "lipsa repetată", ar fi greu de apreciat. În afară de asta, se spune "lipsa nejustificată". Păi, în exemplele care se pot da, dacă apărătorul este absent motivat la unul din termene, sigur că judecatorul, care de fapt este un fel de coleg-jurist cu el, nu îi aplică amenda, ci apreciază că a lipsit justificat și nu va aplica amendă.

Deci, se pare că textul este bun și amendamentul - eu aș zice să rugăm pe domnul coleg Dinu ori să renunțe, ori să lăsăm textul așa, atunci.

Domnul Marțian Dan:

Da. Domnul Dinu mai dorește.

Domnul Ion Dinu:

Fac precizarea " repetată a două oară".

Domnul Marțian Dan:

Deci, "lipsa nejustificată, repetată a două oară".

Domnul Marțian Dan:

Domnul Stancov.

Domnul George Stancov:

De fapt, textul vrea să protejeze asigurarea apărării, nu vrea să protejeze asigurarea apărătorului. E o chestiune de opțiune. Dacă vrem să asigurăm apărarea în proces, să respectăm ceea ce se cheamă și celeritatea judecații, pentru că tocmai asta este marea boală a noastră, că se lungesc procesele până amețești, sau până când... cea mai mare injustiție este amânarea. Eu cred că aici rațiunea este simplă. Nu este nevoie numai de cei desemnați din oficiu, e nevoie și de cei aleși să-și facă până la urma-urmei datoria pentru care au primit, mai ales cei aleși au primit un onorariu mai substanțial decât cel, să zicem, de stat.

Ca atare, textul Senatului, așa cum este el, fără chestiunea cu "repetată" este suficient de clar. Depinde, însă, de eleganța judecatorului-președinte, care știe să folosească termenii publici fără să discrediteze pe apărătorul care ar putea ulterior aplicării sancțiunii să dovedească că lipsa a fost motivată. Dacă asta ține de lumina celor care sunt implicați în judecată este o altă chestiune, de cazuistică, de practică, de bune relații. Fiecare avocat știe să-și facă, la un moment dat, o anumită firmă și atunci, sigur, în funcție de asta este și discursul public. Deci, lăsați textul Senatului, care este mai puțin excesiv în materie de sancțiuni și eu am pledat atunci să nu cadă victime tocmai cei care sunt trimiși de maeștri ca avocati din oficiu, pentru că asta este soarta. Totdeauna cel care vine la urmă trebuie să ducă geanta. Ca atare, majoritatea oficiilor sunt susținute de către stagiari sau cei mai tineri sau de către oamenii maestrului - cum sunt acum cabinetele individuale și așa mai departe.

Deci, textul Senatului, așa cum este, ne apără și pe noi ca să asigurăm o apărare eficientă, dar apară și pe cei care, lipsind nejustificat trebuie să și plătească, pentru că la un moment dat unde e prestația de servicii dacă tu nu vii decât la fond, spui trei cuvinte și ai luat 3 milioane. Eu o spun asta și nu o accept.

Deci, vă rog să lăsăm textul Senatului.

Mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu. Mai sunt și alte observații?

Punctul de vedere al inițiatorului și al comisiei.

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif (din loja comisiei):

Cum este textul Senatului.

Domnul Marțian Dan:

Susțineți textul Senatului.

Da, vă rog, doamna Iliescu. Poftiți aici la tribună.

Doamna Nicoleta Iliescu:

Eu nu pot să exprim punctul de vedere al inițiatorului, dar vă supun dumneavoastră spre luare în seamă următoarea situație. Astăzi este sancționat avocatul care lipsește, avocatul ales sau desemnat din oficiu, fără altă condiție.

Această prevedere a fost înscrisă în Codul de procedură penală ca o garanție a dreptului de apărare, drept constituțional și drept prevăzut și în Codul de procedură penală, printre drepturile fundamentale, în partea I a Codului.

Textul de la Senat limitează sancționarea avocatului numai în situația când asistența juridică este obligatorie, potrivit legii, adică numai în cele câteva cazuri prevăzute expres în art. 171 din Codul de procedură penală.

În celelalte cazuri, înseamnă că lipsa nejustificată a apărătorului ales de către parte, plătit, sau desemnat din oficiu, în situațiile în care instanța apreciază că el - învinuitul - nu are ales un avocat, dar totuși trebuie să fie, să existe în instanță un aparator și desemnează din oficiu un apărător, deci, nu în acele câteva 5-6 cazuri expres prevăzute de asistență obligatorie, înseamnă că acest drept de apărare al inculpatului rămâne nesancționat.

Eu am vrut numai să vă înfățișez această situație, pentru că este o limitare a prevederii care există astăzi în Cod.

Domnul Marțian Dan:

Da. Vă mulțumesc.

Domnule Ovidiu Iosif, mai doreați să interveniți? Vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif:

Domnule președinte,

Prelungim cam mult discuția pentru un text nu cu mare valoare în ansamblul Codului, dar vreau să vă spun că avocatul ales, în primul rând este plătit: deci, el are interesul și se prezintă și clientul umblă și-l aduce. Dar el este sancționabil pe linia statutului avocaților. Deci, o sancțiune există pentru avocatul ales care lipsește. El poate fi sancționat, el poate fi reclamat de clienți, sunt măsuri procedurale care să se ia. Nu este nevoie de a fi trecută și prevederea cu "avocatul ales".

Noi am mers pe textul Senatului și vă rugăm să-l votați așa cum e.

Domnul Marțian Dan:

Domnul George Stancov.

Domnul George Stancov:

Îi dau dreptate doamnei Iliescu, nu numai pentru că are dreptate, ci pentru că trebuie să fiu și eu corect.

Textul, de fapt, de la Cameră sperie prin sancțiunea propusă. Vă propun un text comun. Cu sancțiunea de la Senat și cu textul de la Cameră am împăcat toate lucrurile și vă spun și de ce. Pentru că, totuși, o fi el ales, și pentru că este ales este și plătit și partea trebuie să-l aducă, dar există și o anumită practică. Și anume aceea că dacă vreau să amân, găsesc un motiv. Și găsesc motivul când îmi vine mie, ca avocat: "Nu pot că am treabă la Palat!" - și de fapt am amânat și de asta iar ajung la o situație care nu e corectă. Ideea este să asigurăm corectitudinea procesului penal, nu corectitudinea că este ales-că nu-i ales. Deci, ideea este de principiu fundamental. Or, ne facem... că așa, sigur, tergiversăm procesul pentru că are poate chiar partea interesul. Dau un exemplu, dar care interes este potrivnic actului de înfăptuire al justiției, că se mai vede prin țara asta cam cum se începe un proces și când se termină el. Mor judecătorii și rămân părțile - și tot așa. Deci, v-aș ruga să înțelegeți textul comun nu în sensul că îndulcim, să ne gândim la ceea ce vă supuneam, tinerii care duc geanta.

De aceea să ducem minimum 100.000, maximum 600.000, pentru că într-o cauză fie ea și gen... -nu dau nume ca să nu fac ceea ce nu trebuie făcut- în cauze cu multiple și complexe probleme se iau onorarii multiple și complexe. Nu? Și, ca atare, nu o fi sărăcind X-lescu dacă își permite să tragă de timp. Să plătească, dacă vrea. Amânarea se plătește. Măcar atât.

V-aș ruga să votați textul acesta comun și decent. Să lăsăm textul Senatului, să lăsăm textul Camerei, care este acoperitor, să luăm pedeapsa, sancțiunea contravențională, sau cum i-om zice noi...

Domnul Marțian Dan:

Cuantumul....

Domnul George Stancov:

... judiciară, 100.000-500.000, și nimeni nu plânge. Care e problema? Problema este să votăm textul ăsta și să nu ne mai....

Deci, propun textul Camerei la ceea ce se cheamă definirea și amenda de acolo, că nu este o nenorocire.

Domnul Marțian Dan:

Am reținut. Dumneavoastră vă pronunțați pentru textul pe care l-a elaborat comisia. Doar la cuantumul sancțiunilor cu amendă să menținem nivelurile de la Senat.

Domnul Ovidiu Iosif. Vă rog.

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif:

Un scurt răspuns pentru domnul coleg Stancov. Dânsul vrea să introducă acuma o sancțiune pentru avocații aleși. Nu este posibil acest lucru. Senatul bine a gândit inițial textul. Vă spun, domnule Predescu, că nu erați aici. Noi am renunțat la acest text la comisie, la modificarea noastră, rămânând pe textul Senatului.

Deci, eu vreau să vă atrag atenția că avocatul ales, care... mai sunt 2 ani și tot avocatii aleși vor fi desemnați în cauză pe baza unui contract civil între el și client. Păi, asta este sancțiunea. Este un contract civil între mine și client, care mă reclamă pe mine, dacă eu am lipsit.

Eu am sancțiunile și din statutul avocaților plus restituirea onorariului. Deci, sancțiune există. Nu este nevoie de "Sabia lui Damocles" deasupra tuturor avocaților aleși - nu este nici colegial, de fapt, acest lucru - dar el este justificat atunci când avocatul desemnat din oficiu lipsește.

Deci, textul Senatului să rămână.

Domnul Marțian Dan:

Am reținut opinia.

Domnul senator Ion Predescu.

Domnul Ion Predescu:

Foarte scurtă explicația: ce am avut în vedere Senatul și noi când am propus aceasta. Împotriva aparatorului care șicanează ancheta trebuie să existe o măsură de constrangere - să-i zic așa - e amenda aceasta judiciară. Am zis de la 100.000 la 500.000. Bine, că ea poate fi suportată cu ușurință când efectiv se urmărește obținerea de amânări. Ce contează o amendă până la 500.000 și mai ales că nu o va plăti avocatul, în asemenea circumstanțe. E de la sine înțeles, știm lucrul acesta. Dar am distins între cazurile când asistența juridica este obligatorie și când nu este obligatorie.

Când este obligatorie aplicăm sancțiune, când nu e obligatorie, domnilor, e riscul părții care și-a luat avocatul. E un contract de asistență juridică, e un contract din sfera relațiilor civile. Ce să-i aplicăm noi sancțiune că partea a făcut o greșită alegere. Este culpa părții în alegerea avocatului. Și în felul acesta îi stimulăm și, dacă îmi este permis, îi și moralizăm pe avocați, pentru că în asemenea cazuri, când nu e obligatorie asistența, anchetatorul nu stă în loc de lipsa avocatului. Este?, domnilor. Nu stă în loc. El trece mai departe în desfășurarea anchetei. Și, atunci, neprezentându-se, avocatul va trebui să restituie onorariul clientului pentru că n-a fost prezent la asistență. Și tot restituind onorariile, mai ajunge și la disciplină. Pentru că în legea de organizare a profesiei de avocat există și o prevedere potrivit căreia repetarea unor asemenea cazuri de neprezentare atrage și raspunderea disciplinară.

Eu cred că este mai bun textul Senatului. Textul Camerei, n-aș avea nimic împotrivă, zicând "... în lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat din oficiu "nu distinge când e obligatorie sau nu e obligatorie asistența juridică", se sancționează cu amendă de la 200.000 la 600.000". Acum, că i-ați majorat cu 100.000 minimul, dublându-l, și dincolo adăugând 100.000 - e o chestie, așa, care nu mi se pare că ține de esențialitate. Dar mie mi se pare important să nu ajungem la sancțiunile unde este vorba de un contract civil și nu este obligatorie asistența juridică. Este riscul părții și riscul avocatului.

Domnul George Stancov:

Eu vreau să pierd, să fiu amendat mereu pentru că susțin altceva aici și nu vreau să se înțeleagă sau poate se vrea. Deci, când este vorba de proces, neapărat este și o altă parte, de regulă. Acea parte..., de exemplu, eu apăr pe inculpatul X într-o vătămare corporală. Victima, care tot trage nădejde că o termina odată procesul, să-și vadă și ea dreptatea înfăptuită, are și ea avocatul ei. Al ei vine mereu să termine odată procesul, celălalt... Și atunci afectăm, până la urma-urmei, procesul echitabil. Un proces echitabil înseamnă acela în care părțile au până la urmă parte de justiție. Or, cea mai discutabilă justiție este aceea când unul are avocat, celălalt nu are....

Domnul Ion Predescu (din sală):

La urmărirea penală...

Domnul George Stancov:

Nu, nu lăsați, eu știu ce spun... Că și la urmărirea penală putem tergiversa urmărirea, cum s-a și discutat, ani de zile.

Chestiunea este de proces de la început până la finele lui. Deci, eu pledez împotriva interesului meu acum. Dar eu nu știu dacă asta trebuie să facem în Parlament, o lege care să-mi profite mie? Dacă așa vreți, imediat treceți la celălalt. Vă rog să eliminați ambele texte.

De aceea v-am rugat să facem un text care să asigure până la urma-urmei și restul... Deci, textul Camerei, la care, să nu ne supărăm, să luăm ceva și de la înțelepciunea Senatului, de la 100.000 la 500.000 sancțiunea și cu asta... Textul Camerei și cu amenda asta. Și asta-i tot, da. Și nu se întâmplă nimic sub soare.

Domnul Ion Predescu (din sală):

Textul Camerei face distincție...

Domnul George Stancov:

Tocmai asta spun, că-i bine că nu face distincție, pentru că dacă mă plătește nu știu cine, dar cealaltă parte în proces suferă prin amânările mele, iată un proces inechitabil, în care justiție nu se face, se face amânare.

E o chestiune de apreciere. Cum vreți dumneavoastră! Dacă vrem un mijloc de coerciție și l-am găsit pe ăsta cu amenda, păi să-l aplicăm în toate cazurile, nu numai din oficiu, cum remarca bine doamna Iliescu. Nu cred că m-am înțeles eu cu doamna Iliescu acuma, înainte de pauză.

Domnul Marțian Dan:

Comisia, dacă mai are de precizat anumite lucruri în legătură cu acest text pe care îl discutăm?

Domnul Aurel Știrbu.

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Numai o explicație. În comisie s-a discutat mult acest aspect și au fost chiar exagerări. S-a pus problema că unii avocati, fie că îi angajează partea, fie că sunt numiți din oficiu, nu se duc, nu sunt apărați justițiabilii, se tărăgănează procesele sau termenele și s-a exagerat la această sumă care în final a fost aprobată de către comisie. Dar noi credem că varianta Senatului este totuși mai reală. Totuși sunt 100.000, 500.000. Nu este de ici de colea.

Domnul Ion Predescu (din loja inițiatorului):

Și apoi, domnule președinte, o precizare....

Domnul Marțian Dan:

Vă rog.

Domnul Ion Predescu:

Vă rog să mă scuzați. Nu putem trata toate contractele de asistență juridică în materie de urmărire penală sau și de judecată, cum spuneți dumneavoastră că trebuie extinsă și acolo, cu aceeași măsură. Dacă este obligatorie asistența juridică, pe mine, anchetator, mă ține în loc dacă nu vine avocatul și îmi perturbă desfășurarea anchetei. Adică, trebuie să se amâne. Nu se prezintă dar au termen. Nu este obligatorie asistența juridică, nu o ține în loc. Eu trec peste el. Pot să desfășor ancheta în continuare și lipsa avocatului este o chestiune pe care si-o rezolvă el cu partea care l-a angajat.

Și pentru asta nu trebuie să-l sancționez, domnilor. Nu poți sancționa în toate cazurile, fără a distinge.

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Aici, deci, avem...

Domnul Ion Predescu (din loja inițiatorului):

Știu, acum Parchetul este nemulțumit. Ne propuse închisoare. Unde ajungem?!...

Domnul Marțian Dan:

Doriți să interveniți, domnule Grigorie, pe marginea acestui text?

Vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Alexandru Grigorie:

Textul de lege se referă la raportul juridic care se creează la un moment dat între instanță și apărător. Nu ne interesează partea care l-a angajat. Și dacă apărătorul poate să fie desemnat din oficiu, ancheta poate să fie obligatorie sau nu, ceea ce este valabil și la instanță, pe noi ne interesează ca avocatul să fie prezent la termen. Și, nefiind prezent la termen, instanța stabilește că e nejustificat și îi aplică acea amendă judiciară. Prin urmare, în contextul acesta, instanța de judecată, cu titlu de informare pentru dumneavoastră, în loc să perinde câte 80 de dosare pe zi, pe rol, și vă închipuiți dacă cineva poate să le rețină, și care tot se amâna din cauza domnilor avocați care nu vin la proces, atunci instituirea acestei răspunderi a lor pentru neprezentare, indiferent că ancheta e obligatorie sau nu sau că trebuie să fie prezent sau nu la instanță dacă are arestat sau nu, fiindcă dreptul părții este garantat prin acel avocat, care trebuie să se prezinte în instanță. Nu se prezintă, partea nu renunță la el, și atunci instanța trebuie să-l sancționeze pentru neprezentare, dar cu condiția: lipsa lui să fie nejustificată.

Textul este bun așa cum este, dar rămâne ca dumneavoastră să apreciați asupra întinderii asupra acelei amenzi judiciare: ori "...100.000 la 500.000", ori "...200.000 la 600.000".

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Bun, în care variantă, Senat sau Cameră, textul?...

Domnul Alexandru Grigorie (din sală):

Domnule președinte,

Părerea mea ar fi Senatul...

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor,

Ați ascultat aici diferite poziții. Va trebui să lucrăm pe textul Senatului. Am înțeles că comisia își reconsideră poziția. Da, domnule Știrbu?

Domnul Aurel Știrbu (din loja comisiei):

Da.

Domnul Marțian Dan:

Bun. În aceste împrejurări, avem amendamentul domnului deputat George Stancov, care constă în eliminarea textului următor. Acest text începe astfel: "Lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat din oficiu,- după care urmează următorul text, pe care domnul Stancov propune să-l suprimăm- când asistența juridică a învinuitului sau inculpatului este obligatorie, potrivit legii". Acest text pe care l-am menționat se propune a fi suprimat și textul continuă mai departe "... se sancționează cu amendă judiciară de la 100.000 la 500.000". Aici este propunerea domnului deputat Stancov, constând în această suprimare de text, rămânând însă cuantumul sancțiunilor, cel care figurează în varianta de la Senat.

Vă supun votului această propunere de eliminare, pentru că are prioritate față de celelalte, potrivit Regulamentului.

Cine este, vă rog, pentru adoptare? 9 voturi pentru.

Deci, nu a întrunit numărul de voturi necesar.

În aceste împrejurări, am să vă rog să vă pronunțați asupra variantei de la Senat, în legătură cu care și-a reconsiderat poziția și comisia. Dacă va fi adoptat, evident că propunerea domnului Dinu nu-și va mai avea legitimitate. Dacă nu va fi adoptat, sigur.

Supun votului dumneavoastră textul alin. 2 al art. 198 în varianta însușită și de către Senat.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? O abținere.

Cu majoritate de voturi a fost aprobat textul art. 198 alin. 2 în redactarea de la Senat.

Numerotăm acest punct drept pct. 32.

Trecem la pct. 32 dar din varianta Senatului. Acolo avem o propunere a comisiei, care se face în legătură cu trimitera la art. 239 alin. 4, în sensul ca trimiterea să se facă la art.239 alin. 2 și 3. În asta constă modificarea pe care ne-o propune comisia în legătură cu acest punct.

Dacă sunt și alte observații? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră prima dată propunerea comisiei, de amendare.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi s-a aprobat această trimitere la art. 239 alin. 2 și 3.

Supun votului acum textul în ansamblu de la pct.32, varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat. Vom modifica doar numărul acestui text, care devine 33.

Pct.33 din varianta Senatului se referă la art.217, alin.2. Se introduce după alin.2 un alineat nou, 3, iar textul propus pentru acest alineat îl avem fiecare în varianta propunerii legislative.

Dacă sunt observații? Nu sunt.

Supun votului atunci textul de la pct.33 din varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru adoptare? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost adoptat acest text. Îl numerotăm pct.34.

Trecem la examinarea pct.34, varianta Senatului. Se referă la alin.4 al art.221.

Dacă sunt observații în legătură cu textul acestui alineat? Nu sunt.

Vi-l supun votului, în redactarea din varianta Senatului.

Cine este pentru Vă mulțumesc.?

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi impotriva.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi textul a fost aprobat. Modificăm doar numerotarea care devine 35.

Pct.35 din varianta Senatului se referă la art.224, alin2. Aveți textul propus pentru acest alineat fiecare dintre domniile-voastre în propunerea legislativă.

Dacă sunt observații? Nu sunt.

Vă supun votului și textul de la acest punct, 35 - varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru? Mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi impotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi textul a fost adoptat. Îl numerotăm ca pct.36 în varianta noastră.

Trecem la următorul punct care se referă la art.242, alin.1 al acestui articol.

Dacă sunt observații în legătură cu acest text? Nu sunt.

Vi-l supun votului în redactarea din varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi impotriva.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat, modificăm doar numerotarea; devine 37 în varianta noastră. Pct.37 din varianta Senatului se referă la alin.1 al art.243.

Dacă sunt observații în legătură cu textul acestui alineat? Nu sunt.

Vă supun votului și textul de la acest alineat.

Domnul Emil Teodor Popescu (din sală):

Cu o precizare, domnule profesor. După aceasta am eu de făcut o propunere.

Domnul Marțian Dan:

După aceasta. Deocamdată să luăm o decizie în legătură cu pct.37 din varianta Senatului,

Cine este, vă rog, pentru adoptarea textului de la acest punct? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi impotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt abtineri.

A fost aprobat cu unanimitatea sufragiilor exprimate și îl numerotăm pct.38.

Acum, vă rog, domnule deputat Emil Popescu să interveniți.

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi și domnilor invitați,

Eu vă fac următoarea propunere, și anume, ca după alin.1 al art.243 să fie introdus un al doilea alineat care să prevadă, în esență, posibilitatea ca soluțiunea de încetare a urmăririi penale să poată să fie atacată de către partea interesată la instanța de judecată.

Sunt obligat să vă informez că această soluțiune a existat într-un proiect anterior și ea, până la urmă, n-a fost însușită. Acum revenim din nou la această zonă și cred că și domnul ministru va fi de acord cu ideea că, pentru a ne apropia cât de cât de judecătorul de instrucție, dar nu putem acum, imediat, să introducem totuși această soluție care creează un echilibru și posibilitatea unui control de către un alt organ.

Este adevărat că în 2491, care urmează a fi discutat de domniile-voastre, se face vorbire și chiar și aici se face vorbire că se înaintează procurorului dosarul cu propuneri de încetare a activității și că împotriva acestei ordonanțe se poate face plângere, dar este vorba de plângere la procurorul ierarhic superior în interitorul aceluiași sistem.

De aceea, noi vă propunem acest alineat nou, în plus. Eu am să și fac propunerea în scris, pentru ca să existe un control judecătoresc asupra acestor multiple situațiuni, când se pronunță o soluție de neurmărire.

Vă mulțumesc!

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu. Chiar vă rog să ne dați textul, pentru că altfel nu putem discuta.

Dacă sunt unele observații, unele atitudini în legătură cu propunerea pe care o face domnul deputat Emil Popescu, din partea inițiatorului, a comisiei și imediat ce am să primesc textul de la dânsul am să vi-l citesc, pentru a putea avea în vedere și latura redacțională a lui.

Vă rog, domnul Dejeu și după aceea rog și punctul de vedere al inițiatorului, și al comisiei. Sper ca între timp să primim textul. Și domnul Tănasie, de asemenea, intenționează să ia cuvântul.

Aveți cuvântul, domnule Dejeu.

Domnul Gavril Dejeu:

Mai degrabă o problemă și o intrebare chiar pentru domnul coleg Popescu.

Sigur că, în viziunea noastră, de pildă, tindem să instituționalizăm judecătorul de instrucție, să apropiem cele două instituții care, la ora actuală, lucreează destul de separat și destul de disparat, numai că judecătorul de instrucție nu este organ de judecată, judecătorul de instrucție este organ de anchetă, dacă vreți, de cercetare. Iar în faza în care suntem noi acum vrem să dăm instanței de judecată o competență care aparține sferei de cercetare, instanța de judecată pronunțându-se în prealabil asupra unei probleme de oportunitate a unei încetări penale. Cele două instituții nu se pot suprapune. Instanța de judecată ori rămâne instanță de judecată cu competențele specifice de a judeca, a se pronunța în sfera judiciară asupra unei vinovății, ori rămâne cu o structură de natura judecătorului de instrucție, care nu va judeca niciodată în fond o cauză. De judecătorul de instrucție vorbesc. Va prelua atributele procurorului, respectiv ale anchetatorului penal.

Și atunci, mie, cel puțin, mi se pare că, în stadiul în care ne găsim la ora actuală, problema nu poate fi primită, n-ar putea fi primită, adică ar fi o imixtiune, o suprapunere a celor două competențe care ar impieta asupra fondului problemei. Ce se întâmplă? Este posibil ca judecătorul care se pronunță asupra unei încetări să fie chemat pe urmă să judece fondul cauzei, după ce o cauză îi revine la judecată, ceea ce ar fi absolut incompatibil și inadmisibil.

Deci, această întrebare o pun domnului Popescu, dacă a reflectat asupra ei și dacă există cumva o soluție pe problemă?

Domnul Marțian Dan:

Domnule deputat Petru Tănasie, aveți cuvântul.

Domnul Petru Tănasie:

Mulțumesc, domnule președinte!

De aceea spuneam înainte să ia cuvântul distinsul nostru coleg, domnul Dejeu, să vedem ce spune domnia-sa. Aceleași considerente mă fac și pe mine să intervin și să spun că nu pot accepta această teză propusă de distinsul coleg Emil Popescu din aceleași considerente pe care, în mare, le-a enunțat domnul Dejeu. A implica instanța de judecată în faza aceasta de urmărire penală ar însemna să creăm ceea ce se spunea aici, o imixtiune în autoritatea celor două instituții, să scoatem, să renunțăm la posibilitatea celui care consideră necesar să se îndrepte cu plângere la procurorul ierarhic, căruia trebuie să-i dăm autoritatea pe care legea i-o dă. Dar mai există un pericol. Dacă, de exemplu, judecătorul "X", care încă nu este judecător de instrucție - dacă am umbla la organizarea judecătorească poate atunci am putea discuta - dar judecătorul "X", să-i zic, se pronunță, spunând "trebuie să se pornească urmărirea penală!". Se administrează probe, se dispune, din nou, neînceperea urmăririi. Ce facem mai departe? O ipoteză. Se dispune începerea urmjăririi, se trimite dosarul la instanța, se constată că inculpatul este nevinovat. Nu pun în discuție persoana judecătorului, care în situația aceasta este incompatibil... trebuie să se abțină sau... știu eu ce instituție să opereze. Dar însăși instanța de judecată va fi pusă într-o situație imposibilă, pentru că s-a pronunțat o dată - eu vorbesc de acest sistem - că acel cetățean este vinovat sau a comis o anumită faptă socialmente periculoasă. Sigur, sună frumos dacă spunem să lăsăm accesul liber la justiție, dar în cadrul sistemului, așa cum îl avem noi la ora actuală, nu putem ca, prin imixtiunea judecătorului, să adoptăm o asemenea soluție, pentru considerentele care s-au spus până aci. Și eu sunt convins că distinsul coleg, domnul Emil Popescu, renunță la amendament. Poate într-o viitoare propunere legislativă... sau dacă este o anumită soluție, dar eu, personal, n-o văd decât venind de la o lege de reorganizare a instanțelor de judecată, unde să vorbim de judecătorul de instrucție și de cu totul altceva.

Domnul Marțian Dan:

Domnule Emil Popescu, vi s-au adresat unele întrebări.

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Da, vă mulțumesc! Eu cu plăcere răspund la toate aceste aparente argumente și vă rog respectuos să rețineți următorul lucru, deși domnul procuror este aici și poate că nu-i face plăcere ce am să spun, eu am încredere în spiritul său de discernământ și de echilibru, și anume: se întâmplă un lucru pe care domniile-voastre acuma nu-l sesizați imediat, procuratura ajunge la un moment dat să fie un fel de stat în stat și soluțiile procurorului pe anumite zone devin beton și necenzurabile de nimeni, nu pentru că are vreo rea intenție - Doamne ferește!. Așa cum s-a pus problema greșit cu apărătorul n-aș vrea să se pună greșit problema și cu acuzatorul, amândoi lucreează cu bună credință, amândoi însă pot greși. Se poate întâmpla ca o faptă să existe și procurorul, așa hotărăște el, în buna lui credință, că nu trebuie să fie tradusă în judecată; și părțile sunt profund nemulțumite și plângerea la organul ierarhic superior este până la urmă în interiorul sistemului, un mod de a închide orice discuție pe problemă.

Argumentul principal pe care-l aduc colegii mei și care este numai aparent întemeiat este următorul: dacă instanța se pronunță acum, înseamnă că s-a și pronunțat pe fondul pricinei. Nu-i adevărat deloc! Pentru că, mai întâi, nu trebuie confundată instanța cu judecătorii care judecă, judecătorul care judecă această cale de atac, plângerea asta împotriva soluției de clasare, nu va fi identic cu echipa, cu completul de judecată care va judeca propriu-zis procesul, dacă se dă rechizitor.

Toată discuțiunea care se poartă acum, aici, în acest moment procesual, este aceasta - că se poate întâmpla, din motive pe care nu le mai discutăm, ca o eroare la acest nivel să se producă și ea nu mai e recuperabilă dacă rămâne definitivă. Aceasta e discuțiunea, și anume că organul de cercetare propriu zis propune procurorului, procurorul zice "se confirmă neînceperea", neînceperea este atacată la organul ierarhic superior, tot de procuratură, în cadrul aceluiași sistem, și până la urma nimeni nu controlează această situațiune. Aceasta nu este admisibil prin raport, în principiu, cu principiul separațiunilor puterilor în stat.

Eu am să vă aduc aminte altceva; eu sunt de acord că procurorul este paznicul legii și că el trebuie peste tot să verifice legalitatea și să fie foarte atent, dar și pe el trebuie să-l controleze cineva, cum și pe judecător îl controlează cineva, cum și Parlamentul controlează pe administrativ, cum și administrativul controlează niște lucruri, cum și puterea judecătorească controleaază pe cei doi, în cazurile prevăzute de lege. Și eu vă spun cum se spunea înainte, și domnul procuror mă poate confirma, "da, pe tine cine te controlează? Păi, procurorul de județ. Și pe procurorul de județ cine? Păi, zice, procurorul general. Și pe procurorul general cine-l controlează? Ei, zice, Secția juridică a C.C.-ului. Și pe Secția juridică a C.C.-ului cine? Nimeni. E sfântă!"

Prin urmare, eram într-un sistem, pe care nu trebuie să-l repetăm și nu trebuie să-l proslăvim, și chiar dacă sunt dificultăți pentru a înțelege noi, acum, acest lucru, trebuie să înlăturăm și propriile noastre dificultăți de-a înțelege și de-a admite, pentru că nu trebuie să se repete de zece ori acest control, ci o dată, și se dă de către instanță o măsură, o încheiere sau o hotărâre prin care se spune "mai ia dumneata de la cap și verifică", prin raport cu argumentele și împrejurările și cu probele aduse de partea nemulțumită.

Îmi permit să vă spun respectuos, și sunt convins că nu jignesc absolut pe nimeni, astăzi se poate spune totuși, polițistul prinde 10 inși în stradă, anchetatorul propune să fie numai 4 trimiși sau 5, ceilalți 5 pe post de martori. Și cei 5 sunt, la un moment dat, contrați pe post de martori de proprii coautori, colegii lor de infracțiune. Așa vrea anchetatorul de-acolo, face scăpați 5 și trimite în judecată 5 și cei 5 scăpați - "urma scapă turma!" - vin și depun pe post de martori. Nu-i normal! Adică, trebuie să muncească organul și să facă rost de probe și să le administreze și cei 10, dacă au comis fapta, "zece negrii mititei" trebuie trimiși în judecată. Asupra acestui aspect, niciodată instanțele nu pot controla și cârti, pentru că se spune "dacă procurorul trimite în judecată 2, eu 2 judec, trimite în judecată 3, 3 judec, trimite 4, 4 judec" și să-i vedeți cum agită și cum aruncă unul pe altul și până la urmă rezulă, din instrumentarea în sala de justiție, că și martorii sunt coautori dar nu poți să-i condamni; dacă așa a vrut procurorul! Vedeți, trebuie să punem capăt și la acest eventual arbitrariu, după cum și avocatul are limitele lui. Eu spun, însă, că, ori de câte ori procurorul trimite în judecată, adică trage săgeata din arc, e bine, chiar dacă greșește, presupunând că ar greși, instanța verifică și dă o soluție de achitare. Ei, da, ce se întâmplă când procurorul greșește, nu cu intenție, netrimițând în judecată, deși tâlharii sunt acolo în ochii lui, ei, aici e discuțiunea, pe el cine-l mai controlează?! Că niciodată veriga ierarhic superioară n-o să zică "ei, tu ai greșit" sau dacă zice, zice dacă vrea, n-o controlează nimeni.

Încă o dată, vă repet, suntem în interiorul unui sistem subordonat ierarhic: procuror peste procuror, peste procuror, peste procuror, peste procurorul general și de aceea s-a simțit acum autoritatea, nevoia să se spună "ei sunt magistrați", așa este, ei sunt colegii noștri magistrați, dar lucreează sub autoritatea ministrului de justiție. Adică, undeva acest canal, într-un sistem democratic nu poate să rămână așa cum e! Asta susțin eu și asta este prima verigă unde începe să se întâmple, nu abuzul, eroarea. Dacă zece inși au comis-o, zece inși trebuie să fie trimiși în judcată și să-i descopere pe martori organul respectiv, care susține acuzarea. Și-atuncea da, asta înseamnă dreptate, toți egali în fața legii înseamnă și acest lucru, toți cei care au comis să fie trimiși, nu numai unii!

Vă mulțumesc!

Eu mențin argumentul și chiar dacă dumneavoastră nu-l veți vota acum, eu tot îl mențin fiindcă eu cred în el! Asta e o idee în care cred de vreo 30 și ceva de ani.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Domnule Emil Popescu, vă mulțumesc, da aveți amabilitatea să citiți redactarea pe care o propuneți pentru alineat.

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Da. V-am spus-o, eu sunt de acord că , dacă un judecător... Stănculescu - de pildă - s-a pronunțat pe problema vacii, el nu mai trebuie să judece vaca a doua oară! Nu asta discutăm noi acum, domnule, noi discutăm că acolo există 20 de judecători la o instanță și nu trebuie să judece același om. Dumneavoastră mergeți mereu pe această coincidență nefericită, că judecătorul "X", tot el a dat ordinul aici și pe urmă tot el judecă. Nu-i adevărat! Judecă alți oamenii, care fac parte din aceeași instanță și care nu s-au pronunțat.

De altfel, situațiuni de soiul ăsta, argumente de genul ăsta pot fi aduse și la alte soluții ale legiuitorului. De pildă, când se casează cu trimitere, de câte ori se casează cu trimitere, ce rost mai are trimiterea de vreme ce, în trimitere, tot judecătoria aceea judecă și dumneavoastră știți bine că la o casare cu trimitere nu mai judecă aceiași judecători, judecă judecătoria a doua, dar cu alți judecători. Cine a intrat o dată în dosar, nu mai intră a doua oară. Eu discut exact ce spuneți, că judecătoria s-a pronunțat. Judecătoria e o noțiune generală. Dacă judecătorul Albescu s-a pronunțat în această fază, el nu va mai intra să judece fondul. Asta discutăm noi acum!

Prin urmare, eu propun, chiar dacă dumneavoastră respingeți, eu îmi fac datoria de conștiință, și să știți că bine ar fi să acceptați: "Măsura de încetare a urmăririi penale menținută de organul ierarhic superior va putea fi atacată la instanța competentă teritorială de către oricare persoană interesată". Aceasta este...

Ovidiu-Valeriu Iosif (din banca comisiei):

Dar nu prevede nimic!

Domnul Emil-Teodor Popescu (din sală):

Cum nu prevrede nimic? Dă o sentința, dă o judecată, dă o poezie! D-asta vă agățați de ea?! Dă o măsură, dă o hotărâre, poate fi o încheiere sau o hotărâre.

Domnul Marțian Dan:

Domnule Popescu, am ascultat și pledoaria dumneavoastră foarte înflăcărată și textul concret pe care îl propuneți ca alineat nou la 243.

Domnule Tănasie, vă rog, poftiți!

Domnul Petre Tănasie:

Domnule Popescu, eu accept teza dumneavoastră, dar noi acum discutăm Codul de procedură penală și nu putem lăsa numai ideea aruncată - care-i frumoasă, sună extraordinar, e generoasă - fără să vedem cum rezolvăm toate problemele. N-am auzit, dumneavoastră ați zis că veți răspunde la toate întrebările, vă pot spune că n-ați răspuns aproape la nici una. Pe mine nu mă interesează câți procurori, procurori, procurori, procurori, procurori mai sunt. Mă interesează, în ipoteza propusă de dumneavoastră, ce dă judecătorul: o încheiere sau o sentință. Veniți cu soluția. Este definitivă, nu-i definitivă, ne ducem cu procesul, după aceea intrăm de-acuma, ne judecăm și ajungem până la Curtea de Apel, ajungem și ne judecăm pentru această problemă, dacă vreți, 20 de ani! Dacă discutăm procedura penală, haideți să știm unde curmăm această instituție... Numai puțin, dați-mi voie! Nu mă agresați că mă plâng judecătorului de instrucție!

Deci, părerea mea, așa cum am spus și anterior, nu suntem, în momentul de astăzi, în situația de-a accepta o asemenea chestiune. Când vom avea judecătorul de instrucție am putea discuta atunci. Dar implicațiile procedurale, nu de alt ordin, sunt foarte mari și de neieșit din ele, așa cum le prezentați dumneavoastră, pentru că nu răspundeți la nici una din acestea. Și, repet, s-ar putea, folosind această cauză, să fie chiar un instrument împotriva îndeplinirii unei reale justiții, pentru că mă voi duce, folosind și aceste căi, și voi ține, după aceea, o adevărată cercetare care ar trebui s-o facă procurorul și apoi să dea drumul la dosar la instanță și instanța, în cele trei grade de jurisdicție, să se pronunțe: e vinovat sau nu este vinovat! Dar așa, vom aduce mari prejudicii chiar, dacă vreți, actului de justiție.

Domnul Marțian Dan:

Domnul Ovidiu Iosif dorea să intervină. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif:

Domnule președinte,

Am tot respectul pentru domnul coleg Emil Popescu și propunerea dânsului, sigur, că, principial, este generoasă, ea ar fi chiar necesară, dar în faza actuală în care ne aflăm, în fața acestui Cod de procedură penală, ea nu poate fi introdusă. De altfel, vorbește foarte frumos domnul Popescu și captivant, dar nu a răspuns la nici una din întrebările puse de domnul Dejeu, puse de domnul Tănasie. Adică, ce facem cu amestecul între cele două faze pe care le propune dânsul acum, între faza de urmărire penală și între faza de judecată. Nu rezolvă absolut nimic acest amendament din acest punct de vedere.

Hai să presupunem că e un accident mortal și procurorul zice "domnule, nu pornesc urmărirea penală, pentru că-i nevinovat". Bineînțeles că victimele, moștenitorii atacă la instanță, să zicem c-a trecut prin toate fazele procuraturii, instanța zice "trebuie trimis în judecată". În primul rând, care instanță?... și cu o mie de chestii de procedură. Dar să zicem că instanța zice "trebuie trimis în judecată". Merge înapoi, îl ia alt procuror. Și ăsta zice "este nevinovat". Iară merge la instanță, a doua oară. Instanța iară zice că să fie trimis în judecată. Așa poate dura de 20 de ori.

Nu prevede nimic amendamentul. Sigur că se poate introduce o altă cale: instanța se pronunță, nu-i tot una, se pronunță prin încheiere - pe lângă amestecul ăsta de care vorbea domnul Dejeu, între cele două faze clare ale procesului penal - instanța se pronunță prin încheiere? Ce instanță, cum este compusă? Se pronunță prin hotărâre? De exemplu, instanța dispune trimiterea în judecată, păi eu respectiv reprezentantul inculpatului, am unde să atac mai departe această hotărâre a instanței, care poate e greșită, merge la judecătorie, merge cu atac la tribunal, merge cu atac mai departe la Curte, merge până la Curtea Supremă? Sunt o mie de chestiuni de procedură, care nu se pot rezolva, adică nu sunt rezolvate prin acest amendament. Sigur că, așa cum am zis, ideea este principial bună și va trebui aplicată dar numai în cadrul noului Cod de procedură penală, aici nu se poate, trebuie să modificăm jumătate din procedura penală. Nu se poate rezolva acest lucru acum, printr-un amendament de trei rânduri. Este clar acest lucru și eu v-aș ruga să ascultăm și specialiștii în această materie.

Domnul Marțian Dan:

Domnul Emil Popescu mai dorește.

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Domnilor,

Ca să nu pierdem timpul foarte mult, să știți un lucru: că atunci când omul nu vrea, găsește o mie de argumente ca acela cu "Majestate, n-avem tunuri!", de ce nu s-au tras tunurile, și se complică lucrurile în mod artificial.

Dumnealor vor să știe cum se numește această măsură pe care o adoptă judecătoria. Se numește ori o "încheiere", ori o "hotărâre", iar ea e definitivă și trebuie să fie definitivă. Dacă vreți să vă dau detalii, am să vă dau detalii. Discuțiunea este dacă acum acceptați în principiu soluția. Și mereu se prefac că totul se multiplică la infinit. Nu-i adevărat! Iată, am să vă dau exemplu. În materie de Legea fondului funciar sau în materie de anumite contestații, judecătoria judecă în primă și ultimă instanță. Buf! și zice a hotărât o dată și fără altă cale de atac. Și eu spun: se dă o hotărâre care nu obligă organul să trimită în judecată, asta este o eroare, așa ați înțeles dumneavoastră greșit, îl obligă pe organ, din nou, să refacă o anchetă arătând niște acte, arătând niște probe, arătând niște aspecte și cerându-i să le reverifice și nu se multiplică judecată asta de-o mie de ori, o dată și am terminat. Adică, e mai bine un control o dată decât nici un control. Până la urmă dumnealor, cu atâtea argumente, ajungem la nici un control. Și pentru că, așa este acum structurat Codul, fiindcă avem o mie de prejudecăți, nu vrem să trecem peste prejudecăți. Ce se întâmplă dacă vreți? Nu se întâmplă nimic! Dacă vreți să adoptați această măsură, ea va fi integrată organic în Cod și organul de urmărire penală, primind dispoziția instanței de-a reface urmărirea, o să refacă încă o dată urmărirea, o să mai facă un supliment de probe, o să mai administreze și dacă dă a doua oară o soluție de clasare, s-a terminat. Nu există a doua oară să ataci, și-ncă a treia oară să ataci, și-a 15-a oară să ataci. O singură dată îi dăm dreptul, posibilitatea părții nemulțumite să atace hotărârea de clasare, atâta tot! Măsura clasării este dăunătoare din punctul lui de vedere. Și să fie controlat acest organ de alt organ, nu de același organ în interiorul sistemului.

Deci, domnule, asta nu necesită multe texte, asta necesită două propoziții: "Hotărârea dată este definitivă, hotărârea nu obligă pe organ decât să refacă probele". Atât și nimic mai mult. Și pe urmă va judeca judecătoria competentă de pe lângă parchetul respectiv, și atât și nimic mai mult! Și instanța va judeca ce e de judecat. Dar dumneavoastră vreți să le amestecați ca să creați impresia colegilor că "aoleu, ce greu e!". Nu-i adevărat, nu e greu! Nu se vrea! Dacă se vrea, atunci se poate! Mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Domnule Dejeu, vă rog să poftiți la tribună.

Domnul Gavril Dejeu:

Eu înțeleg perfect stăruința domnului Popescu, fiindcă ea are un real substrat determinat de practica judiciară a multor, zeci de ani chiar, în care abuzurile în materie de dreptate, dacă vreți, s-au produs cele mai multe, nu la instanțele de judecată, ci în faza de cercetare penală a unor dosare, unde partidul putea să opereze fără nici un fel de control, dispunând "pe cutare îl trimiți în judecată", "pe cutare"- chit că vinovăția era cât roata morii - "nu-l trimiți în judecată" și aici se bara calea spre justiție.

Nedreptătile care s-au făcut în societatea românească în decursul timpului, printr-un astfel de sistem, au zguduit, pentru cei care urmăreau realizarea ideii și simțământului de dreptate, au zguduit conștiințele.

Temerea care se exprimă și acum de la acest microfon este o reverberație, dacă vreți, a acestor fapte, a acestor aspecte din viața noastră juridică. Și de aceea, ele și problema pusă de către domnul coleg Popescu este perfect justificată și necesară în procesul de perfecționare a realizării actului de justiție în România, fără nici un fel de discuție, decât că noi trebuie să urmăm cel puțin două căi, dacă vrem într-adevăr, să îmbunătățim actul justițiar în România. Fie să grăbim procesul de transformare și apropiere a celor două instituții prin instituirea judecătorului de instrucție, lucru care se poate face după părerea noastră. Noi de pildă, partidul nostru, în programul pe care l-am elaborat avem direct pusă această problemă. Fie dacă nu se poate realiza acest lucru acum, să acordăm creditul necesar instituției Parchetului, Procuraturii, instituind însă necesitatea verificării severe a actelor pe care le face el însuși. Pentru a nu rămâne afirmația că Parchetul rămâne din punctul de vedere al posibilității de a trimite pe cineva în judecată, stat în stat, cum se spune. Cu alte cuvinte eu, Parchet, apreciez să-i dau drumul, dacă apreciez că, chiar vinovat fiind, teribil de vinovat, nu înțeleg eu să-i dau drumul, nimeni nu mă poate trage la răspundere.

Trebuiește, așa cum vrem să acordăm credit instanței de judecată într-o judecată corectă și dreaptă și să urmărim acest țel, îmbunătățind activitatea din toate punctele de vedere, mai cu seamă din punct de vedere al standardului profesional și moral, al celor care realizează justiția. Tot așa trebuie să urmărim îmbunătățirea și supravegherea, dacă este posibil, a activității și a compartimentului care, deocamdată, este compartimentul de urmărire penală.

Nu putem, după părerea mea, cu atâta ușurință, menținând strucutra actuală să zicem: domnule, iată o instanță de judecată la nivel de judecătorie, printr-o încheiere dată de judecătorul unic acoperă controlul pe care este obligat să-l facă instituția parchetului pe linie ierarhică până la nivelul Procuraturii Generale. Eventual, o soluție de compromis, eventual, după ce se termină etajele de decizie în cadrul procuraturii, chiar dacă decizia aparține în final procurorului general, eventual, atunci să se pună problema posibilității de a se recurge ca un act final și la intervenția instanței de judecată. Ar fi o idee, numai că eu mă mențin la ceea ce am spus prima dată când am venit aici. Atâta vreme cât avem actuala structură, instanța de judecată nu poate, după părerea mea, să fie chemată să se pronunțe în privința promovabilității unei acțiuni penale sau nu.

Structura pe care o avem la ora actuală nu permite această problemă. Dacă vrem însă să adoptăm o soluție de compromis peste structuri, atunci eventual, la sfârșit, după ce se termină toate aspectele de verificare, că noi știm, domnule coleg, procedura penală prevede: o ordonanță a procurorului, imediat, este supusă controlului pe linie ierarhică până sus la Procuratura Generală. Dacă eventual se termină filiera, atunci s-ar putea pune în cadrul unei soluții de compromis problema verificării și printr-o încheiere a instanței de judecată. Așa da, deși, încă o dată spun, ca jurist, menținând principiile mai înainte de orice, spun instanța de judecată, ca instanță de judecată nu se poate transforma într-o instanță de dispoziție asupra urmăririi penale.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor deputați, în conformitate cu prevederile art.99 din Regulament, trimit la comisie acest amendament, spre examinare, cu participarea autorului amendamentului și, evident, a inițiatorului.

Și vă propun să trecem la pct.38, care constă în sugestia de abrogare a art.247. Dacă în legătură cu el sunt observații? Nu sunt. Supun votului această propunere.

Cine este vă rog pentru adoptare? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat.

Numerotăm acest punct ca pct.39 în varianta noastră.

Pct.39 se referă la art.2491 și aveți textul propus pentru acest articol. Dacă dorește cineva să ia cuvântul pe marginea acestui punct și a textului aferent lui? Nu sunt doritori.

Vă supun votului atunci textul în redactarea aprobată și de către Senat.

Cine este vă rog pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă?

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat, vom modifica doar numerotarea, care devine 40, în loc de 39.

Pct.40 din varianta Senatului se referă la art.262 pct.2 lit.a), propusă a fi abrogată. Dacă sunt observații în legătură cu acest punct? Nu sunt. Vă supun votului propunerea pe care o avem în varianta de la Senat.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobată și această propunere. Numerotăm ca pct.41 în varianta noastră ceea ce am votat mai înainte.

Pct.41 din varianta Senatului se referă la alin.1 al art.274. Dacă sunt observații? Acolo, la partea de început vom scrie: "în cazuri de reluare a urmăririi", nu: "în cazurile de reluarea urmăririi". În rest nu sunt probleme. Dorește cineva să ia cuvântul? Nu sunt doritori. Supun votului textul de la pct.41, variantă Senat.

Cine este vă rog pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobată această propunere și numerotăm punctul acesta ca pct.42 în varianta noastră.

Pct.42 varianta Senat, art.315, alin.1. Avem textul propus pentru acest alineat. Dacă dorește cineva să ia cuvântul. Nu sunt doritori. Vă supun votului atunci textul în redactarea din varianta Senatului.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat. Operăm și aici adecvarea în materie de numerotare: va fi pct.43 în varianta noastră.

Trecem la următorul pct.43 varianta Senatului. Se referă la art.350, alin.3, lit.b). Avem textul propus pentru lit.b). Dacă dorește cineva să ia cuvântul? Nu sunt doritori. Vă supun atunci votului textul din varianta Senatului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat acest text, operăm și aici modificarea. Ca numerotare deci, vom avea poziția 44.

Pct.44 din varianta Senatului se referă la art.357 alin.3 și avem textul propus pentru acest alineat. Dacă dorește cineva sa ia cuvântul? Nu sunt solicitări. Vă supun votului textul de la acest punct în redactarea din varianta Senatului.

Cine este vă rog pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat și textul alin.3 din cuprinsul art.357. Numerotăm însă acest punct în varianta noastră ca pct.45.

Pct.45 varianta Senatului se referă la art.372, alin.2. Și acest text îl avem la îndemână. Dacă sunt observații în legătură cu el? Nu sunt. Vă supun votului textul din varianta Senatului.

Cine este pentru adoptare? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat și textul alin.2 al art.372. Schimbăm numerotarea: vom avea pct.46 în varianta noastră.

Trecem la următorul pct., 46 din varianta Senatului. Se referă la art.3851, ultimul alineat al acestui articol, care a suferit unele amendamente în ceea ce privește redactarea lui de către comisie. Inițiatorul îmbrățișează deci propunerea comisiei. Dacă dorește cineva să ia cuvântul? Nu sunt doritori.

Domnul Ion Predescu (din loja inițiatorului):

Este o redactare mai bună.

Domnul Marțian Dan:

Vă rog deci, să vă uitați la redactarea propusă de către comisie, la pct.46 din raport. Nu-l mai citesc. Cred că aveți la îndemână acest text. Da? Bun. Supun votului propunerea comisiei privind redactarea acestui text.

Cine este vă rog pentru adoptare? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat textul în redactarea comisiei. Modificăm și aici, va figura ca pct.47 în varianta noastră.

Trecem la următorul pct.,47 varianta Senatului. Se referă la art.3859 alin.1, pct.6. Aveți textul propus pentru acest punct. Dacă sunt observații în legătura cu el? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră acest text.

Cine este vă rog pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat și pct.6, alin.1 al art.3859. Ca numerotare însă, în varianta noastră va figura ca pct.48.

Trecem la următorul pct.,48 din varianta Senatului. Se referă tot la art.3859, alin.1, dar pct.14. Dacă dorește cineva să ia cuvântul în legătură cu acest text? Nu sunt doritori. Vă supun votului atunci textul de la acest punct în varianta Senatului.

Cine este vă rog pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost adoptat. Îl vom numerota ca pct.49 în varianta noastră.

Pct.49 varianta Senatului se referă tot la art.3859, tot la alin.1, dar la pct.17. Avem textul propus da? Și aici, în partea finală vom opera din punct de vedere gramatical: "dacă s-a făcut o greșită aplicare a legii", da? Bun. Alte observații dacă sunt în legătură cu pct.49? Nu sunt. Vă supun votului textul din varianta Senatului cu mențiunea care am făcut-o în legătură cu acordul.

Cine este vă rog pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat și textul de la pct.17, alin.1, art.3859. Modificăm și aici numerotarea. Va fi pct.50 în varianta noastră.

Pct.50 varianta Senatului se referă la același art.3859, alin.1, dar de data aceasta la pct.21. Avem textul propus adoptat în varianta Senatului. Dacă sunt observații? Nu sunt. Vă supun votului atunci textul din varianta Senatului.

Cine este vă rog pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat. Îl numerotăm ca pct.51 în varianta noastră.

Următorul pct.,51 în varianta Senatului, același art.385 alin.9, constând însă în introducerea unui alineat nou, alin.2, după alin.1. Aveți textul propus pentru acest alineat. Dacă sunt observații? Nu sunt. Vă supun votului textul din varianta Senatului.

Cine este vă rog pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi s-a aprobat. Facem și aici cuvenita operațiune de conformitate în materie de numerotare. Vom avea deci, pct.52 în varianta noastră.

Pct.52 varianta Senat, art.tot 3859, alin.2 se propune să devină alin.3 și de asemenea, cu textul modificat. Dacă sunt observații? Nu sunt observații. Vă supun votului deci, și textul de la pct.52, varianta Senatului.

Cine este pentru adoptare? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat și textul de la acest pct.52 în varianta noastră îl vom numerota pct.53.

Pct.53 din varianta Senatului se referă la art.38510, alin.1. Aveți textul propus pentru acest alineat. Dacă sunt observații? Nu sunt. Vi-l supun votului în varianta Senatului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost adoptat. Îl vom numerota ca pct.54.

Pct.54 varianta Senatului, art.38515, pct.2, după alin.1 se introduce un nou alineat, iar textul propus pentru el îl avem cu toții în propunerea legislativă. Dacă sunt observații în legătură cu acest text? Nu sunt. Vi-l supun votului în redactarea aprobată de Senat.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi a fost aprobat. Îl vom numerota acest text ca pct.55 în varianta noastră.

Pct.55 varianta Senatului, art.406, alin.3 și curge în continuare textul propus pentru acest alineat. Dacă sunt observații în legătură cu el? Nu sunt. Vă supun votului acest text în redactarea Senatului.

Cine este vă rog pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

A întrunit unanimitatea sufragiilor exprimate, a fost aprobat, îl numerotăm ca pct.56 în varianta noastră.

Pct.56 varianta Senatului, art.407 și aveți textul propus pentru acest articol. Dacă sunt observații în legătură cu el? Nu sunt. Vă supun votului textul din varianta Senatului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

A întrunit unanimitatea voturilor și îl numerotăm pct.57 în varianta noastră.

Următorul pct.57 din varianta Senatului se referă la alin.1 partea 1, pct.4 al art.410. Textul pentru acest punct îl aveți de asemenea, în varianta de la Senat. Dacă dorește cineva să ia cuvântul în legătură cu acest text? Nu sunt doritori. Vă supun votului textul de la pct.57 varianta Senat.

Cine este...

Doreați să interveniți, da? Domnul Stancov.

Domnul George-Iulian Stancov:

Acesta este un text mult discutat și la comisii, el este într-un fel mărul discordiei chiar între cele trei instituții care fac imaginea puterii judecătorești în România. Această prevedere potrivit căreia s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art.72 din Codul penal, face o breșă la ceea ce se cheamă principiul independenței actului de justiție și independenței justiției în sine, măcar prin actul individualizării care este regina judecății în penal.

Motivarea, potrivit căreia trebuie reintrodus acest motiv care a ființat la vremea recursului extraordinar, mi se pare mie că nu este potrivită, chiar dacă practica mereu ne omoară cu argumente care nu țin de reintroducere, ci de o reașezare a competențelor după materii. Și ca atare, din punctul nostru de vedere, considerăm că reintroducerea este și nedemocratică, face ca individualizarea să redevină un instrument la îndemâna procurorului și o critică pe soluție, pe individualizare, ceea ce excede conceptului de justiție înfăptuită prin Curtea Supremă de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești. Așa spune Constituția, deci, are și iz de neconstituționalitate textul, nemaivorbind de faptul că am demonstrat în anii trecuți că noi vrem să modernizăm procedura penală în sensul de a da justiției ceea ce i se cuvine și anume: puterea de a decide în materie de individualizare, pentru că intima judecată a magistraților judecători este oricum cea mai apropiată și de cel dedus judecății, cel supus judecății, pe baza probelor, dar și a cunoașterii directe a persoanei, personalității celui judecat. Ori, o judecată făcută la cel mai înalt birou, chiar la nivelul specialiștilor, la Procuratura Generală, nu este cea în măsură să aibă contactul direct și la un moment dat ceea ce este regula jocului în justiție și anume: aprecierea se face de către judecători. Va putea veni și vorba: bine, noi nu facem decât să promovăm și tot judecătorii vor judeca. Dar această chestiune, pe de o parte, afectează finalitatea actului justiției, stabilitatea actului de justiție și crează la un moment dat premisa unui arbitrariu, ceea ce se cheamă judecata definitivă și irevocabilă, cu reluarea procesului, cu reluarea dezbaterilor și cu tot ceea ce se cheamă lucru esențial în discuția de astăzi. Dacă mai presus de judecător există o putere care să determine rejudecări, cu consecințe, de regulă, negative și pentru unii și pentru alții, pentru că actul de sancționare penală, prin el însuși poate fi pus în discuție în așa fel încât să devină justiția în sine incredibilă. Deci, nimeni nu mai crede nici în faptul că astăzi s-a dat o pedeapsă de 20 de ani și mâine cineva îi schimbă pedeapsa, nu mai crede în justiția în sine.

Este o discuție prea lungă, nu are rost să teoretizăm, există și susținerea, după câte țin minte, la acea vreme - și nu cred că sunt atâtea ondulații de opinii a Curții Supreme în ceea ce pledez eu astăzi, cu argumentele mele poate mai puține - deci, acest text nu are ce căuta la 410, cu orice efort ar încerca unii să ne convingă, chiar dacă țara se prăbușește, trebuie să respectăm, după unele reguli, vorba veche și de la care ne tragem: "chiar dacă piere lumea, să se facă justiție", dar să se facă de către justiție și nu de către organe care concură la înfăptuirea justiției, nu fac justiție, în materie de individualizare vorbind.

Domnul Marțian Dan:

Da. Deci, cereți eliminarea, da? Dacă mai dorește... Domnul deputat Emil Popescu dorește să intervină. Aveți cuvântul.

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Orele sunt înaintate, însă acesta este, într-adevăr, un nod al discordiei. Noi l-am mai discutat de nu știu câte ori și îmi pare rău că nu pot să fiu de acord cu colegul nostru, domnul Stancov, pentru că lucrurile stau cam așa: Nea Gheorghe fură un pepene din bostană. Dacă pepenele este furat la Arad, îi dă 6 luni. Dacă pepenele este furat la Constanța, îi dă 2 ani. Ei,...asta e problema! Se întâmplă că acest tratament al pedepsei care merge până la dozaj, trebuie să fie totuși egal și el sau cât de cât egal.

Deci, dacă eu fur un pepene și dumneavoastră furați alt pepene, amândoi, în principiu, trebuie să fim pedepsiți cât de cât egal. Când zic - cât de cât egal - am în vedere faptul că de pildă: mie, dacă sunt mai tânăr, mi se dă o pedeapsă mai mare, sau dacă dumneavoastră ați furat pepenele fiindcă vă era foame, vi se dă o pedeapsă mai mică, circumstanță atenuantă, vezi Jean Valjean. Deci, noi trebuie să căutăm totuși până la urmă să ajungem la următoarea situație: cel ce acuză în societate este procurorul, prosecüterul, cel care urmărește ca legea să fie aplicată și nimeni să nu comită o infracțiune și dacă a comis-o, să nu cumva să rămână nepedepsită. Este fals argumentul că procuraturii i se conferă atribuții în plus, pentru că pedeapsa greșit dozată de instanța numărul 2 va fi bine reașezată de instanța numărul 3, tot o instanță hotărăște. Domnule Stancov, tot o instanță hotărăște.

Există însă, un argument, care este numai parțial valabil. Tribunalul Suprem, prin distinsul domnul Ionescu, consilier foarte așa... și eu am respect pentru domnia sa, spune așa..., dar eu nu-l văd la față pe el, eu văd...vine dosarul. Sigur că așa este, cel care judecă prima oară dosarul, fondul, îl vede în față, are o reprezentare mult mai bogată, dacă vreți, dar, până la urmă, dosarul reține totuși împrejurările esențiale și fapta comisă. Și pentru ca să disting dacă o faptă este bine dozată sau nu, n-am nevoie să-l văd la față, să-l văd dacă are o figură simpatică sau nu, sau dacă are nasul lung sau scurt, sau dacă este tânăr sau în vârstă, aceasta rezultă din dosar.

Prin urmare, soluția corectă este un tratament pe cât posibil apropiat egal pentru toți cei care comit o faptă asemănătoare. Dar ei se întâlnesc în pușcărie cu pedepse diferite în aceeași celulă. Ție, mă, cât ți-a dat, mă, fiindcă ai furat? Mie mi-a dat 6 luni. Dar ție cât ți-a dat? Mi-a dat 2 ani. Ooo... ce greșit!? Ia uite?!

Deci, chestiunea nu este așa de simplă. Până la urmă suntem în situațiunea că vom asista la niște tratamente greșite, fiindcă există neuniformitate de soluții. Judecătorul zice: domnule, zice legea de la 6 luni la 2 ani, eu i-am dat 1 an. Altul zice: eu i-am dat 1 an jumate, dar trebuie să existe la nivelul întregii țări o politică unitară cu privire la același fapt. Este exact ce se întâmplă pe alt plan, în materie de divorț, și este scandalos. Ion și Maria se duc la Rădăuți să divorțeze pe motivul 1, 2 și 3 și le respinge acțiunea. Ion și Maria se duc la Ploiești pe motivul tot: 1, 2 și 3 și le admite acțiunea. Nu se poate admite acest arbitru, liber arbitru și incertitudinea cetățeanului. El trebuie să știe că, sub imperiul aceleiași legi, și într-o aceeași speță să dea cam aceeași soluție. Că o să varieze o lună, două, asta este altceva. Dar dacă de pildă doi inși comit aceeași faptă și unuia i se dă 6 luni și celuilalt i se dau 2 ani, este o nedreptate. Societatea nu poate să tolereze așa ceva. Există 18 motive de cazuri de recurs în anulare, este normal să existe și acesta al 18-lea, pentru că totuși trebuie să admitem că orice justiție are și ea coeficientul ei de erori judiciare, dar asta este cea mai nedreaptă: pentru aceeași faptă unul ia 5 ani, altul ia 7 ani. Păi, doi ani de diferență nu este puțin. Și atunci, pentru ca să existe o veritabilă egalitate a tuturor în fața legii penale, pentru fapta pe care ei au comis-o, de aceea, trebuie să existe totuși posibilitatea unei corecte dozări. Și dacă dozarea nu este corectă... nu se reușește o dozare corectă la prima verigă de judecată, apoi trebuie să fie posibilă la ultima verigă. Am dreptate, domnul...? Nu, nu cred să greșesc.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Deci sunt pentru amendament.

Domnul Marțian Dan:

Da, pentru menținerea textului de la pct.57.

Mai sunt alte solicitări?

Inițiatorul și comisia.

Domnul Ion Predescu:

Este cunoscut că esența, dacă pot să mă exprim așa, a procesului penal este pedeapsa sau, în termeni inginerești, centrul de greutate, sau aspectul esențial cel mai important în orice proces de pedeapsă. Nu este deci indiferent sau de interes minor dacă ea este greșit individualizată, fie că este prea mare, fie că este prea mică. Iată un exemplu din hotărâri pe care le-am primit la Comisia juridică a Senatului: condamnați 6 ani cu executare de instanța de fond, pentru că, din culpă, au ucis două persoane, conducând, cu îmbibație alcoolică 1-72 la mie, un autovehicul; menținută pedeapsa în apel, admis recursul inculpatului în recurs, un an cu suspendare. Ce-i facem pedepsei? Un an cu suspendare - două persoane omorâte, 1-72 alcool la mie în sânge...

Domnul Emil Teodor Popescu:

L-am încurajat să mai facă o dată!

Domnul Ion Predescu:

...și soluții inverse, dar acestea mi se par a fi cele mai relevante și care trebuie avute în vedere, pentru politica penală. Prin urmare, deasupra Curților de apel care pronunță soluțiile irevocabile, în privința pedepsei trebuie să existe sau măcar să se știe că există posibilitatea unui control judiciar legal, pentru ca să fie mai atente completele de judecată la individualizare. Și cenzura este obligatorie, în alte sisteme, în sistemul francez.

La noi, recursul extraordinar, s-a obiectat: bine, dar se dă putere unei autorități care nu face parte din puterea judecătorească. Greșit, Parchetele și procurorii fac parte din puterea judecătorească.

Domnul George Iulian Stancov (din loja comisiei):

Am spus, în Parchet se înfăptuiește justiția.

Domnul Ion Predescu:

Nu, o componentă sunt instanțele, o altă componentă este Ministerul Public, a treia componentă - Consiliul Suprem al Magistraturii. Toate trei compun puterea judecătorească sau autoritatea judecătorească, cum se exprimă în Constituție.

La noi, această cale a recursului extraordinar ...

Domnul George Iulian Stancov (din loja comisiei):

Părțile interesate în dezbatere.

Domnul Marțian Dan:

Domnule Stancov, va rog...

Domnul Ion Predescu:

La noi se exercită recursul în anulare, de către procurorul general, din inițiativa lui, sau la cererea, sau din dispoziția, nu mai rețin exact dacă este și a ministrului justiției.

În alte sisteme, în Franța, de pildă, partea se adresează direct Curții Supreme de Justiție și nu este condiționată de ce motive. Nicăieri, procedura penală franceză nu condiționează ce motive poate invoca partea. Există complete care triază sesizările adresate direct, de părțile din proces, Curții Supreme de Justiție și care, acolo unde completele speciale constată aparența temeiniciei sesizării, o îndrumează către procurorul general și acesta, la rândul său, sesizează motivat Curtea Supremă, care judecă recursul în anulare.

Prin urmare, sistemul francez, din care noi ne-am inspirat și ne inspirăm, există chiar mai mult decât la noi... La noi nu s-a acceptat niciodată acest punct de vedere, s-a acceptat recursul în anulare, în această modalitate cvasicenzurată. Și atunci trebuie s-o lăsăm cel puțin pe aceasta, dacă ne este dat să constatăm că în alte reglementări, în alte sisteme naționale de Drept, există mult mai mult: sesizarea directă a părții.

Al treilea aspect: s-a susținut - bine, domnule, dar nu este legal, nu este chiar..., frizează chiar constituționalitatea de a da unei alte autorități, care este procurorul general, dreptul de a sesiza.

Domnule coleg, a sesiza este una și a judeca și a soluționa este alta. Soluția tot o instanță judecătorească o pronunță, și anume Curtea Supremă de Justiție. În toate căile extraordinare de atac, și în recursul în anulare, și în recursul în interesul legii, tot numai secția supremă se pronunță.

Prin urmare, domnilor colegi, eu vă rog să mențineți textul Senatului, pentru că, astfel, asigurăm un sistem unitar și cu rezolvarea completă și până la ultima instanță a problemei celei mai importante a procesului penal, a pedepsei, de felul cum ea este aplicată și individualizată.

Am introdus noi mecanisme și noi instituții de individualizare: punerea în vedere, punerea în libertate, punerea în libertate supravegheată, instituirea de condiții la executare etc. Am menținut executarea la locul de muncă, deși ea este cvasiinaplicabilă. Sunt o suită de modalități de individualizare a pedepsei, adică în legătură cu problema esențială a procesului penal.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc.

Punctul de vedere al comisiei. Domnule Aurel Știrbu, vă rugăm să ni-l presentați.

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Amendamentul făcut de colegul Stancov a fost respins și în comisie. L-a susținut, l-a argumentat și a fost respins.

Dânsul a afirmat, și atunci și acum, că ceea ce este trecut în Cod este neconstituțional. Noi am dovedit contrariul: că este constituțional. Și vreau să vă explic pe Constituție: prin activitatea judiciară, prin urmare a declara un recurs este o activitate judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Deci Ministerul Public nu poate sta indiferent când libertatea unui cetățean este periclitată, când se dă o pedeapsă mult exagerată sau nu se dă, în raport cu fapta respectivă.

Prin urmare, este constituțional și noi menținem varianta care a fost adoptată în comisie și vă spun că, cu majoritate de voturi, a fost admis amendamentul și în comisie, mai ales când ni s-au prezentat câteva cazuri în care, efectiv, diferențele erau foarte mari, în aplicarea pedepselor, la fapte aproape egale.

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Ați ascultat și opinia comisiei.

Domnul Stancov a propus eliminarea textului de la art.410, alin.1, partea I, pct.4. În conformitate cu Regulamentul nostru, are prioritate propunerea de eliminare.

Vă supun votului propunerea domnului Stancov, de eliminare a acestui text.

Cine este, vă rog, pentru? 3 voturi pentru. Deci nu a întrunit numărul de voturi necesar.

Supun votului, acum, textul de la pct.57, așa cum este el redactat în varianta Senatului.

Cine este pentru adoptare? Vă mulțumesc. Împotrivă? 1 vot împotrivă. Abțineri, vă rog? 2 abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptat și punctul acesta. Îl vom numerota, însă, ca pct.58, în virtutea deciziilor noastre anterioare.

Pct.58 din varianta Senatului, art.410 alin.1, partea I, pct.6. Și se dă, în propunerea legislativă, textul pentru acest pct.6.

Dacă sunt observații în legătură cu el? Nu sunt.

Vi-l supun votului, atunci, așa cum a fost el aprobat și în varianta Senatului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, a fost aprobat pct.58. Îl vom numerota ca pct.59.

Punctul următor din varianta Senatului se referă la art.410, alin.1, partea I; după pct.7, se propune a fi introdus un nou punct, ca 71. Și avem și textul propus pentru acest punct.

Dacă sunt observații în legătură cu această propunere? Nu sunt.

Vă supun votului, atunci, textul din varianta Senatului.

Cine este pentru adoptare? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, a fost aprobat și acest text.

Punctul acesta devine, în varianta noastră, pct.60.

Pct.60 din varianta Senatului se referă tot la art.410, alin.1, partea a II-a, și anume ca după pct.5 să se introducă un punct nou 51, iar textul propus pentru acest punct îl avem în propunerea legislativă.

Dacă sunt observații în legătură cu această propunere și în legătură cu textul pe care ea îl materializează? Nu.

Vă supun votului, atunci, textul din varianta Senatului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, a fost aprobat și acest text. Modificăm, însă, numerotarea și o să fie pct.61, în varianta noastră.

Pct.61, în varianta Senatului, la art.410, după alin.2, se introduce un alineat nou propus a deveni alin.3, iar textul acestui alineat, de asemenea, îl avem în propunerea legislativă.

Dacă sunt observații în legătură cu textul acesta? Nu sunt.

Vi-l supun votului în redactarea însușită de Senat.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, a fost adoptat.

Noi vom modifica numerotarea, va deveni, deci, pct.62.

Următorul punct se referă la art.411 și constă în sugestia ca după alin.3 să se introducă un alineat nou, care devine alin.4, iar textul propus, de asemenea, îl avem în inițiativa legislativă.

Dacă sunt observații? Nu sunt.

Vă supun votului, atunci, textul care a fost aprobat și de către Senat.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, a fost adoptat acest text.

Schimbăm numerotarea, în sensul că devine pct.63, în varianta noastră, a Camerei.

Pct.63 din varianta Senatului constă în propunerea ca, după art.412, să se introducă art.4121, cu acel text pe care îl avem în propunerea legislativă.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul în legătură cu acest text? Nu sunt doritori.

Vă supun votului, atunci, textul din varianta Senatului la acest punct.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, s-a aprobat.

Schimbăm și aici numerotarea, în sensul că va fi pct.64.

Următorul punct se referă la art.420. Comisia a avut o propunere în ceea ce privește textul de amendare, în partea finală. Vă rog să vă uitați. Se propune, deci, ca să se introducă, după textul "și de deținere", să se introducă semnătura președintelui...

Domnul Ion Predescu (din loja Guvernului):

De acord.

Domnul Marțian Dan:

...și, după aceea, partea finală rămâne cea care figurează și în varianta de la Senat.

Inițiatorul este de acord, da?

Domnul Ion Predescu (din loja Guvernului):

Este o omisiune de redactare.

Domnul Marțian Dan:

Sunt observații în legătură cu acest text? Nu.

Vă supun votului propunerea de redactare a acestui text, făcută de către comisie.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, a fost aprobat textul de la acest punct.

Noi, însă, vom schimba numerotarea, va deveni pct.65, în varianta Camerei.

Umătorul, pct.65 constă în propunerea de abrogare a art.428.

Sunt observații în legătură cu această propunere? Nu sunt.

Vă supun votului această propunere.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, a fost aprobată propunerea de abrogare a art.428.

Art.429, alin.3. Avem textul propus pentru acest alineat.

Dacă sunt observații în legătură cu el? Nu sunt.

Vă supun votului, atunci, textul din varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, a fost adoptat și textul de la art.429, alin.3.

Schimbăm numerotarea: va fi pct.67, în varianta noastră.

Următorul punct se referă la art.447, redactarea și conținutul lui.

Dacă sunt observații în legătură cu acest text? Nu sunt.

Vă supun votului, atunci, textul art.447, în redactarea din varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, a fost aprobat.

Schimbăm numerotarea: va fi pct.68, în varianta noastră.

Următorul punct se referă la art.4471. Se reintroduce, după acesta, art.448 și avem, în propunerea legislativă, textul acestui articol.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul în legătură cu textul acestui art.448? Nu sunt doritori.

Vă supun votului textul din varianta Senatului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, a fost aprobat.

Schimbăm, și aici, numerotarea: va fi pct.69.

Următorul, pct.69 din varianta Senatului și secțiunea a II-a din cap.3 al titlului 3, din partea specială, se va denumi: "Amânarea executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață".

Dacă sunt observații în legătură cu această propunere referitoare la denumire? Nu sunt.

Vă supun votului textul de la pct.69 din varianta Senatului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, a fost aprobat textul.

Schimbăm, și aici, numerotarea. Vom avea pct.70.

Pct.70 din varianta Senatului se referă la art.453, alin.1, prima frază este modificată și aveți acest text.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul? Nu sunt doritori.

Vă supun votului, atunci, textul din varianta Senatului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

A întrunit unanimitate de voturi și a fost aprobat.

Vom modifica, și aici, numerotarea, va fi pct.71, în varianta noastră.

Următorul, pct.71, în varianta Senatului, se referă la art.453, alin.2 și urmează, după aceea, textul propus pentru acest alineat.

Dacă sunt observații în legătură cu el? Nu sunt.

Vi-l supun votului în varianta Senatului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Dacă sunt voturi împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, a fost aprobat și textul alin.2 din art.453. Modificăm, însă, și aici numerotarea: va fi pct.72, în varianta Camerei.

Punctul următor se referă la secțiunea a III-a din cap.III al titlului 3, din partea specială, care se propune a fi denumit astfel: "Întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață".

Dacă sunt observații în legătură cu textul propus pentru denumire? Nu sunt observații, da?

Supun votului dumneavoastră acest text.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, a fost aprobat și textul referitor la denumirea părții speciale, secțiunea a III-a.

Imediat, domnule Popescu, modificăm doar numerotarea.

Va fi pct.73.

Aveți cuvântul.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Din motive cu totul de oportunitate, legate de necesitatea terminării acestei legi și pentru ca amendamentul meu să nu treneze, vă rog să luați act că îl retrag temporar, adică nu în această legislatură. Să fim foarte clari: eu nu renunț la amendamentul meu într-o viitoare legislatură și la o eventuală modificare a Codul penal, dar, fiindcă sunt receptiv la argumentele de oportunitate, de aceea eu înțeleg să-l retrag temporar.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Deci, la art.243, domnul deputat Emil Popescu propunea să introducem un alin.2 și dânsul a redactat textul. Acum îl retrage. Noi luăm notă de motivația care stă la baza acestei inițiative a dânsului. Da? Bun.

Trecem la pct.73 din varianta Senatului, art.455. Avem textul propus pentru acest articol.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul în legătură cu acest articol și textul propus pentru el? Nu sunt doritori?

Vi-l supun votului în redactarea care figurează în varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Dacă se abține cineva? Nu sunt abțineri.

Cu unanimitate de voturi, a fost aprobat textul art.455 și vom schimba, și aici, numerotarea, va fi pct.74 în varianta noastră.

Următorul punct se referă la art.461, alineatul ultim, care se propune a fi abrogat. În legătură cu aceasta, comisia, dacă vă uitați la raport, propune, mă rog, eliminarea...

Domnul Ion Predescu (din loja Guvernului):

...abrogării, deci menținerea...

Domnul Marțian Dan:

...eliminarea, deci, a acestui text din varianta Senatului, de abrogare, ceea ce, implicit, înseamnă menținerea textului art.461, în actuala variantă a Codului.

Domnul Ion Predescu (din loja Guvernului):

Cu care sunt de acord...

Domnul Marțian Dan:

Sunteți de acord, da. Bun.

Dacă mai dorește cineva să intervină în legătură cu acest punct? Nu dorește nimeni.

Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei de eliminare a pct.74 din varianta aprobată de Senat.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

A fost aprobată, cu unanimitatea sufragiilor exprimate, propunerea comisiei. Se elimină, deci, pct.74 din varianta Senatului.

Trecem la pct.75. Dacă va fi adoptat, va avea aceeași numerotare și la noi, ca și la Senat. Se referă la art.4911.

Dacă sunt observații în legătură cu acest text al art.4911? Nu sunt.

Vă supun votului acest text.

Cine este pentru adoptare? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, a fost adoptat textul art.4911.

În acest fel, întrucât domnul deputat Emil Popescu a retras propunerea dânsului de amendare a art.243, noi am epuizat, ca să spunem așa, examinarea lucrurilor legate de art.I. Putem lua o decizie în legătură cu acest articol, în ansamblul său.

Supun votului dumneavoastră propunerea de aprobare.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? O abținere.

Cu majoritate de voturi, Camera a adoptat art.I.

Trecem la art.II. Îl aveți, fiecare dintre domniile voastre, în propunerea legislativă.

Comisia nu a avut, în legătură cu el, obiecții, sugestii, propuneri de amendare.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul? Nu sunt doritori.

Vă supun, atunci, votului art.II, în redactarea din varianta Senatului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? O abținere.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptat și textul art.II din propunerea legislativă pe care o discutăm.

Art.III a fost amendat de către comisie și vă rog să vă uitați, este ultimul punct dintre amendamentele acceptate.

Deci, după art.406, să se adauge precizare alin.3 și art.461, alin.3. Acestea sunt propunerile și vă rog să fiți de acord să modificăm textul și nu să spunem "sunt și rămân abrogate", ‘se abrogă". Așa am avut peste tot limbajul.

Domnul Ion Predescu (din loja Guvernului):

De acord.

Domnul Marțian Dan:

Bun. Cu aceste lucruri, deci inclusiv "se abrogă" și cu amendamentele comisiei, vă supun votului textul art.III.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Dacă se abține cineva? O abținere.

Cu majoritate de voturi, a fost, deci, adoptat și textul art.III.

Trecem la art.IV. Comisia nu a avut nici un fel de propunere în legătură cu el, a îmbrățișat textul din varianta Senatului.

Dacă dorește cineva dintre dumneavoastră să ia cuvântul? Nu sunt doritori.

Supun votului textul art.IV, așa cum figurează și în varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, a fost adoptat și textul art.IV.

În acest fel, noi am finalizat și dezbaterea acestui proiect de Lege privind modificarea Codului de procedură penală.

Doamnelor și domnilor deputați,

Cum spuneam mai înainte, am finalizat acest proiect de lege. Mâine, dacă vom avea condiții corespunzătoare, eventual să-l supunem la vot și pe acesta, sub rezerva, evident, a mobilizării, de către toți liderii grupurilor parlamentare, a colegilor noștri să participe la lucrări.

Doamnelor și domnilor deputați,

Urmează votul asupra acestui proiect de lege, să sperăm căvom avea condiții optime, mâine.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti joi, 21 octombrie 2021, 1:20
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro