Plen
Ședința Senatului din 11 aprilie 2005
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.45/18-04-2005

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
18-09-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 11-04-2005 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 11 aprilie 2005

  1. Declarații politice prezentate de senatori:

 

Ședința a început la ora 15.25.

Lucrările ședinței sunt conduse de domnul senator Nicolae Văcăroiu - președinte al Senatului, asistat de domnul senator Puskas Valentin Zoltan și domnul senator Mihai Ungheanu - secretari ai Senatului.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamnelor și domnilor senatori,

Deschid ședința noastră de astăzi.

O să avem o discuție și cu liderii de grup să vedem cum putem găsi o formulă ca atunci când anunțăm o oră, toata lumea să fie prezentă.

Lucrările vor fi conduse de subsemnatul, ajutat de cei doi colegi, domnul Puskas Valentin Zoltan si domnul Mihai Ungheanu, în calitate de secretari.

Vă anunț că din totalul de 137 colegi senatori, si-au anunțat prezența până acum un număr de 84.

Avem 22 de colegi absenți motivat.

O să supunem la vot ordinea de zi după aceea.

Vă rog să fiți de acord să începem cu declarațiile politice.

Din sală: Da!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult!

 
Marius Marinescu - Omar Hayssan și PSD-ul;

Invit la microfon pe domnul senator Marius Marinescu din partea Alianței PNL-PD.

Aveți cuvântul, domnule senator!

 

Domnul Marius Marinescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor si domnilor senatori,

Săptămâna trecută am fost martorii trecerii unui mare om către lumea celor drepți.

În lumina acestui trist eveniment, stingerea din viață a Papei Ioan Paul al II-lea, ar trebui să fim cu toții mai pioși și mai iertători, dar când asist la criza socială și politică pe care un om numit Omar Hayssam a reușit să o creeze în ultima perioadă, eu, în calitatea de senator al României, trebuie să atrag atenția concetățenilor mei asupra unor aspecte ale acestei probleme.

Spun problemă pentru că Omar Hayssam a devenit o problemă a statului român. Din păcate, el nu este un caz izolat ci, mai degrabă, un exponent al corupției, al baronilor PSD, generați de o guvernare iresponsabilă între 2000 și 2004.

Ar trebui să vedem cine este acest om, Omar Hayssam a fost până de curând un membru de vază al PSD care a fort propus, nu demult, pentru a candida pe listele preliminare ale PSD București la alegerile parlamentare din 2004.

Dacă domnul Adrian Năstase se dezice astăzi de Omar Hayssam este încă o dovada de lașitate și lipsă de anvergură politică.

Omar Hayssam este un cetățean siriano-român care s-a îmbogățit peste noapte în perioada guvernării PSD, având o avere de peste 100 milioane de euro. Despre acest fapt ar trebui să răspundă astăzi șefii instituțiilor abilitate din fosta guvernare, și, de ce nu, domnul Adrian Năstase.

Omar Hayssam este un afacerist care, la una din firmele sale, a avut ca administrator pe Ristea Priboi, fost consilier al președintelui Camerei Deputaților, Adrian Năstase.

Mai mult decât atât, Omar Hayssam a fost un apropiat al lui Ion Iliescu, urcând în avionul prezidențial de multe ori, ajungând astfel în Emiratele Arabe Unite, Vietnam, Filipine, Japonia si Singapore.

Concluziile, dragi colegi, le trageți singuri!

În momentul în care, la sfârșitul anului 2002, au apărut informații în legătură cu posibile probleme cu justiția, domnul Omar Hayssam nu a mai fost inclus în aceste delegații, tocmai pentru a nu da naștere la speculații, spune, pe 31 martie 2005, Corina Crețu citată de cotidianul "Evenimentul zilei".

Realitatea arată altceva, Omar Hayssam a fost cu Ion Iliescu și în aprilie 2003 în Uzbekistan și China, și în iulie 2003 în Rusia, și în septembrie în Kazahstan.

Dacă nu a mințit Corina Crețu, atunci se ridică întrebarea: de ce Omar Hayssam a mai călătorit cu Ion Iliescu dacă la Cotroceni se știa din 2002 că acesta ar avea probleme cu justiția?

Cât privește afacerile acestui membru PSD, exemplele sunt destule și culmea, din toate afacerile pe care acesta le-a făcut cu statul român Omar Hayssam a câștigat, iar statul român, cetățenii români au pierdut.

Vă prezint un scurt exemplu de afacere pe care acest membru al PSD, în timpul guvernării PSD, a avut-o cu statul român: Societatea Comercială Băneasa, producătoare de aparate în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor, a fost vândută pentru suma de 200 de mii dolari.

S-a organizat licitație, doar de dragul imaginii, pentru că o formă olandeză, care oferea două milioane de euro, a fost eliminată din procesul de privatizare în mod ilegal.

S.C. Băneasa pe lângă clădirile, utilajele și nu în ultimul rând, know-how-ul mai poseda și 10 hectare de teren, acolo unde metru pătrat de teren este de 100 euro.

Cam așa respecta Adrian Năstase sloganul PSD din 2000 care spunea așa: "Împreună cu oamenii, pentru ei" fără a da însă un nume. Acesta este unul din multele exemple de oameni apropiați PSD-ului care s-au îmbogățit nemeritat în perioada 2000-2004 și care acum apelează la diverse strategii pentru a-și acoperi urmele lor și a celor care au ajutat corupția generalizată la toate nivelele societății românești în perioada 2000-2004. Baronii locali pe care, iată, PSD-ul îi pune astăzi cu sârg în capul organizațiilor județene, au scos acest partid din preferințele electoratului. Dreaptă și meritată sancțiune.

Putem afirma cu responsabilitate că președintele Traian Băsescu a declanșat lupta împotriva corupției. Nu este un demers foarte simplu, dar acțiunile extrem de vizibile ale domnului ministru Vasile Blaga, hotărârea cu care doamna ministru Monica Macovei susține acest program, intențiile declarate ale celorlalte instituții implicate să participe efectiv la stârpirea acestui flagel, ne dau încredere și speranță că mergem pe un drum bun.

Vrem un clasament al oamenilor de afaceri curați ale căror investiții se regăsesc în firme serioase și prospere, nu un top al celor 300 de nume dubioase, prea încărcate, capi ai lumii interlope.

Am promis în campanie că vom declanșa lupta împotriva corupției și suntem hotărâți să o ducem până la capăt.

În toata lumea corupția și economia subterană sunt principalele mecanisme de întreținere a actelor teroriste.

Sperăm și mă rog ca ziariștii români care se află în acest moment în stare de prizonierat în Irak să nu fie victimele unei eventuale strategii de șantajare a statului român de către fostul membru PSD, Omar Hayssam.

Vă mulțumesc! (Aplauze.)

 
Nicolai Apostol - declarații hazardate ale Guvernului Tăriceanu și mediul de afaceri;

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul, domnul senator Apostol Nicolae din partea Grupului parlamentar Social Democrat și urmează domnul senator Corneliu Vadim Tudor.

 

Domnul Apostol Neculai:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea de astăzi va avea o denumire, zic eu, destul de interesantă - Declarație hazardată.

La mai bine de trei luni de zile de la alegerile generale, constatăm cu îngrijorare faptul că declarațiile președintelui României, ale liderilor partidelor politice din coaliția guvernamentală, ale primului-ministru, generează o stare de incertitudine în rândul instituțiilor financiare mondiale, cât și a agenților economici.

În acest climat, abordarea prea rigidă a negocierilor cu Fondul Monetar Internațional, tratarea hazardată și arogantă de către partea română a condițiilor referitoare la necesitatea înghețării deficitului bugetar, au generat consecințe în plan financiar intern.

Deja o serie de instituții financiar-bancare dau semne de îngrijorare, relativ la o posibilă instabilitate politică a țării care ar putea deteriora stabilitatea economică internă și procesul de creștere economică în sine.

Afirmațiile excesiv de orgolioase care pretind că, de fapt, România nici nu prea ar mai avea nevoie de acordul cu Fondul Monetar Internațional, sunt extrem de periculoase și descoperite, putând să antreneze creșterea coeficientului de risc, implementarea unui program financiar mult prea restrictiv prin care instituțiile bancare creditoare își rezervă dreptul de a solicita garanții mai mari și mai multe în condițiile unor dobânzi flotante, context care poate gripa procesul investițional și bulversa economia românească.

Noi considerăm că nu este un demers chibzuit să ne stropșim la Fondul Monetar Internațional prin adoptarea unei atitudini arogante și sfidătoare.

Reamintim faptul că, grație eforturilor susținute și unei abordări cooperante, în intervalul 2001-2004 s-a reușit întreținerea unor relații foarte bune cu Fondul Monetar Internațional, proces prin care riscul de țară a fost diminuat, s-au deschis către România importante și avantajoase linii de credit investițional cu dobânzi stimulative și cu tendințe clare de scădere, tocmai pentru a încuraja și a susține investițiile și creșterea economică.

Judecând situația la rece, fără reflexe emoționale, trebuie să recunoaștem că noi avem nevoie de FMI și nu invers, nouă ne este necesară recunoașterea bonității de către această instituție.

Trebuie să admitem că nu suntem tocmai noi buricul universului pentru a ne putea permite luxul de a afișa orgolii nesusținute de realitate, dar care pot antrena consecințe nefaste.

În urma unor discuții cu reprezentanții instituțiilor bancare, în prezența președintelui Comisiei pentru privatizare, senatorul Carol Dina, am luat act de reacția și îngrijorarea acestora față de eventualitatea creșterii riscului de țară pentru România.

Este necesar să abandonăm experiențele teoretice, abordând relația cu Fondul Monetar Internațional și cu celelalte instituții financiare internaționale, nu în genunchi sau cu capul plecat, dar cu responsabilitate, realism și seriozitate. În plus apreciem că anterior unor astfel de reacții ale părții române ar fi fost corectă o consultare mai amplă a partidelor politice, a societății civile și a mediului economico-financiar măcar pentru faptul că prețul acestor negocieri va fi plătit de întreaga țară, nu doar de reprezentanții actualului Guvern.

Patronatele și asociațiile profesionale resimt o stare de abandon, trăiesc cu sentimentul că pe nimeni nu îi mai interesează soarta lor și dinamica economiei românești. Puțini dintre noi, dincolo de coloratura politică, au o minimă competență, interes și aplicare către zona economicului, deși toată lumea este de acord, cel puțin declarativ, că aici este motorul progresului pentru ansamblul societății românești.

Nu există și nici măcar nu s-a inițiat o evaluare sinceră a economiei românești pe domenii de activitate. Dincolo de raportările statistice seci nu se cunoaște nimic despre gradul de tehnologizare, despre tendințele pieții, despre potențialul economic autohton existent, despre oportunitățile investiționale. Guvernele s-au preocupat doar de împărțirea bugetului, a banului public, fără a fi interesate de modul cum se formează acest buget, care sunt sursele sale de alimentare și cum pot fi amplificate acestea.

Avem o economie de piață în formare, vulnerabilă, o economie care încă își caută suflul și coerența, dar chiar în aceste condiții dificile trebuie ținut cont de faptul că întreprinderile mici și mijlocii participă cu 67 % la formarea produsului intern brut, deși dețin doar 25 % din capitalul social național.

Față de această realitate, oamenii de afaceri, întreprinzătorii nu au primit nici măcar o recunoaștere morală, nici măcar o motivare psihologică, nici măcar o încurajare menită a le potența elanul și perspectivele de dezvoltare.

Este bine că președintele Băsescu invită cu orice prilej în vizitele sale externe investitorii străini să vină în România, dar cred că în egală măsură este corect să încurajăm și investitorii autohtoni să-și dezvolte afacerile.

În realitate, potrivit datelor centralizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, totalul capitalului străin retras din România în lunile ianuarie și februarie 2005 este de aproape 4 ori mai mare decât cel subscris în firme nou înființate. Capitalul investit abia depășește nivelul a 7,4 milioane euro, în 1.713 companii cu participare străină, în timp ce capitalul social retras pe 201 companii este de 26,4 milioane euro. Trebuie știut și faptul că peste 50 % din aceste firme mixte au în principal obiect de activitate comerțul, iar ponderea acestora în totalul volumului de capital social subscris este numai 15,3 %. O asemenea diferență între volumul de capital investit și cel retras devoalează nemulțumirile oamenilor de afaceri români și străini. Agenții economici sunt nemulțumii de modificarea într-o manieră prea puțin transparentă a celor două acte normative de importanță deosebită pentru mediul de afaceri - Codul fiscal și Codul muncii - de creșterea mascată a fiscalității, de instabilitate legislativă, de predictibilitatea precară a evoluțiilor macro-economice și de evoluția imprevizibilă a cursului de schimb valutar.

În aceste condiții, dacă investitorii autohtoni ajunși la limita răbdării își restrâng, dar nu își închid afacerile, cei străini își radiază firmele din România și migrează spre alte țări.

Stimați colegi, fără o economie puternică și sănătoasă vorbim vorbe și atât. Apelez la rațiunea și buna dumneavoastră credință, la Guvernul României, la toți românii responsabili să facem împreună mult mai mult pentru economia națională. De altfel, aceasta este și rațiunea personală pentru care sunt în Parlament, să atrag atenția asupra situației reale a economiei românești, să insist asupra necesității dezvoltării acesteia.

Doresc să subliniez faptul că aceste observații nu sunt doar suportul unor declarații politice de factură retorică. Faptul că. provin din mediul economic, că am condus un grup de firme cu performanțe europene, printr-un management eficient și intense eforturi investiționale, toate acestea mă recomandă să trag un semnal de alarmă referitor la îngrijorarea justificată a agenților economici.

Toate aceste afirmații le lansez și le susțin în deplină cunoștință de cauză , după o matură documentare, dublată de o largă consultare cu profesioniștii din diverse domenii - universitar, medii patronale și sindicate - reprezentanți ai lumii oamenilor de afaceri, creatori de opinie, vectori ai societății civile, inclusiv cu cei care politic și electoral au investit încredere și speranță în actuala formulă de guvernare, cei care descoperă acum că pentru a trăi mai bine din nou trebuie să strângă cureaua până a rupe catarama. Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
Corneliu Vadim Tudor - declanșarea urmăririi penale și arestarea lui Nati Meir;

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul senator Corneliu Vadim Tudor. Urmează domnul senator Gheorghe Vergil Șerbu, din partea Alianței "Dreptate și Adevăr PNl-PD".

Domnule vicepreședinte, aveți cuvântul!

 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

În legătură cu minciunile și aberațiile debitate de impostorul Nati Meir la așa-zisa conferință de presă, de luni, am de făcut următoarea declarație politică:

1) Nati Meir a intrat în partidul nostru invocând mereu numele premierului Ariel Sharon și al principalului serviciu secret al Israelului , MOSSAD. Noi l-am primit pentru că am vrut să demonstrăm că nu suntem antisemiți, acordând o șansă unui infractor de a deveni om cinstit.

O recunoaștem, cu părere de rău, că ne-am înșelat. Încă nu am aflat de câte ori a fost închis el în Israel, dar știm că la începutul acestui an a fost iarăși arestat, ieșind numai după ce a plătit o cauțiune de 200.000 de dolari. E de tot râsul că aceeași presă care îl ataca atunci îl ia în brațe acum pentru a lovi în Partidul Popular România Mare. Nu ține figura, lumea e lămurită.

2) Nati Meir a escrocat foarte mulți cetățeni din România și Republica Moldova, cărora le-a promis locuri de muncă în străinătate, dar le-a furat banii și a dispărut. Una dintre victime este Olga Iovu din Basarabia, care a trimis un memoriu pe adresa mea și a senatorului Ilie Ilașcu, unde îl acuză pe escrocul din Israel că i-a luat 13.000 de euro, bani proveniți din vânzarea modestului ei apartament, promițând că o va trimite la muncă în Marea Britanie și că îi va acorda cetățenia engleză. O altă victimă e Larisa Bunescu Mâșu, care și ea a fost deposedată de mai multe mii de euro. De altfel, complicea lui Nati Meir în Republica Moldova, Zvetlana Ulkina, a fost arestată recent la Chișinău. O lovitură de amploare a dat Nati Meir și muncitorilor basarabeni care prin mijlocirea firmei condusă de Ludmila Jalbă i-au plătit mai multe zeci de mii de euro pentru a pleca în Israel, dar au rămas cu buza umflată. Exemplele sunt cu mult mai numeroase. Există un amplu dosar penal, iar dacă Nati Meir va pune piciorul peste Prut va intra automat la pușcărie. Eu nu pot lăsa liber un asemenea șarpe printre picioarele românilor. Noi nu ne putem numi "România Mare", dar să tolerăm tâlhărirea fraților noștri din Basarabia, dintre care unii nu au nici măcar după ce bea apă!

3) Escrocul Nati Meir a jefuit și o firmă din Asia, angajându-se că va trimite muncitori thailandezi în agricultura israeliană. Suma însușită fraudulos a fost de 212.000 de dolari.

4) În anul 2004, Nati Meir a intrat în febra marilor lovituri electorale, pretinzând și chiar primind bani de la tot felul de indivizi. De la Nicu Crăciun din Constanța a luat 30.000 de dolari pentru a-l face consilier județean. Firește, nu a reușit să-l facă pentru că am aflat la timp. De la Florea Sava, directorul REBU a cerut, și se pare că a și obținut, 50.000 de dolari pentru a-l face parlamentar etc.

Conducerea Partidului Popular România Mare a aflat de toate acestea și i-a atras atenția să se astâmpere fiindcă va da de bucluc. Totodată, după ce a devenit deputat de Tulcea, post pentru care a plâns ca un milog, deși acum nu mai recunoaște, a escrocat mai mulți locuitori ai județului. Practic nu ai de unde să știi ce zace în fiecare și un partid politic nu e o agenție de detectivi.

5) Dar marele tun al vieții sale a vrut să-l dea Nati Meir în tentativa de a elimina succesiv din cursa prezidențială pe Theodor Stolojan și Adrian Năstase.

Pentru compromiterea lui Stolojan a cerut unui ministru PSD, în anul 2004, suma de 2 milioane dolari, la negocieri fiind de față și consilierul municipal PSD Doru Giugula. Știu toate acestea de la avocatul său care l-a părăsit în urmă cu 2 luni, domnul Adrian Ciobanu. Așa se explică înregistrarea acelor casete audio cu Radu Feldman Alexandru, prin care se încerca distrugerea președintelui PNL. Și asta vă privește și pe dumneavoastră pentru că abia acum ies la iveală toate acestea când "v-am băgat în lucru", cum se spune. Dar pentru că acele făcături nu au convins pe nimeni, ministrul PSD nu i-a plătit suma cerută. Apoi, Nati Meir și-a dat întâlnire cu un fost ministru PNL, tocmai în Elveția, pentru a-i înmâna o casetă video care, chipurile, ar fi urmat să-l distrugă pe celălalt candidat la Președinție, Adrian Năstase. Suma pretinsă de escroc era de 4 milioane dolari. Nici cacialmaua asta nu a avut vreo finalitate. Pe urmă, și-a pus în gând să-l compromită și pe Ion Iliescu, pe care ar fi vrut să-l prezinte ca autor moral al ideii de eliminare din cursă a lui Theodor Stolojan. Pe scurt, avem de - a face cu un bolnav psihic care are infracțiunea în sânge și dacă nu ajunge la pușcărie, atunci măcar la balamuc ar trebui să intre într-o izolare totală. Este evident că nimeni din conducerea Partidului Popular România Mare nu a știut de manevrele acestui personaj. Atunci când a început să transpire câte ceva l-am dat afară scurt din partid. Mărturisesc că picătura care a umplut paharul răbdării noastre a fost informația conform căreia numitul Nati Meir a început să-și facă o veritabilă profesie din colindarea pușcăriilor, pretinzând că e preocupat de drepturile omului. În acest sens l-a băgat la înaintare pe Miron Cozma căruia i-a promis că îl va scoate din pușcărie, dar, în realitate, individul pusese ochii pe deținuții foarte bogați. Scenariul a culminat cu două scene incredibile. Și avem aici în sală magistrați de înaltă valoare, printre care unii au fost miniștri ai justiției. Să vedeți la ce-i duce mintea. Rodica Stănoiu, cu tine vorbesc. (râsete în sală) Păi, ce faci aici? (se amuză)

Iată ce am aflat pe filiera unui serviciu secret. Și, acum, devine foarte interesant. Nati Meir s-a închis acum câteva săptămâni în celulă 30 de minute cu Nuțu Cămătaru, iar tovarășul lui de hoinăreală dubioasă, deputatul PSD Petre Tărniceru, s-a închis în celulă tot 30 de minute și tot între patru ochi, cu Gabriel Bivolaru, deși Regulamentul interzice așa ceva. Noi știm că așa au fost transmise mesaje și instrucțiuni de la lumea interlopă din exterior contra unor mari sume de bani. De altfel, am vorbit cu actualul președinte al Comisiei parlamentare de control a activității SRI, colegul nostru Radu Stroe, nu știu dacă e în sală,...

Din sală:E aici...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

... să se sesizeze. Pentru că nu e normal ce se întâmplă. Degeaba sunt plimbați prin cușca televizoarelor niște mafioți, dacă parlamentari, indiferent de la ce partide, se duc și transmit mesaje și primesc mesaje cu ce au nevoie ăia în pușcărie. Ca să vedeți ce cărăușie se creează în felul acesta.

Pentru a pricepe lumea ce ticălos e acest personaj voi spune că, în mai multe rânduri, el a pretins că banii din contractul de consultanță cu firma ARAD COMMUNICATIONS ajung direct la primul-ministru al Israelului, Ariel Sharon, și la 5 membri ai cabinetului acestuia, printre care și adjunctul ministrului muncii, Miha Ratzon. La aceste afirmații ale lui, care pot arunca în aer guvernul israelian (pe fondul permanentelor acuzații de corupție la adresa lui Ariel Sharon și a fiilor săi) au fost mai mulți martori, printre care și consilierul meu, doctor Radu Toma, cetățean american. Din fericire, noi am anulat contractul la timp, după plata unei sume destul de modeste, pentru că Eyal Arad, nu și-a achitat nici una dintre obligațiile asumate. Noi am avut toată bunăvoința, dar se vede treaba că nu ai cu cine vorbi.

În concluzie, cerem Gărzii Financiare efectuarea unui control riguros la firma Orwalsam, a acestui șarlatan internațional, pe nume Nati Meir.

Totodată, solicităm, public, Parchetului General declanșarea urmăririi penale și arestarea lui Nati Meir pentru escrocarea unui mare număr de persoane și desfășurarea unor activități care țin de criminalitatea economico-financiară. Aici nu e vorba de nici un fel de antisemitism, cum pretinde mafiotul, ci de dorința noastră de a lupta în mod concret împotriva marii corupții. Pe mine nu mă șantajează nimeni, fiindcă nu sunt amestecat în nici un fel de afacere și am o viață de familie ireproșabilă.

Și dacă tot ne-am hotărât să eliminăm din România mafia arabă, atunci hai să eliminăm toate tipurile de Mafie, și israeliană, și chineză, și italiană, și rusă, și de orice naționalitate o fi.

Mâine, vom lansa un Armaghedon al afacerilor de tip mafiot ale lui Nati Meir. În curând, ne vom ocupa și de afacerile celorlalți infractori care ne scuipă în ochi acuzația ridicolă de antisemitism, dar au pus mâna pe Hotelul București, pe fabricile din industria ușoară, pe o parte mare a turismului românesc, pe Cazinoul Palace, fosta Casă Vernescu și alte localuri de unde scot, săptămânal, sume enorme de bani, sub pază proprie armată, prin Aeroportul Otopeni.

Dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană, atunci trebuie să facem curățenie generală.

Mai precizez încă o dată, dacă e nevoie, că n-am fost, nu sunt și nu voi putea fi niciodată antisemit, nici xenofob, dar aici este vorba de gangsteri, nu de străini. Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
Gheorghe Vergil Șerbu - controversatul proiect al Legii lustrației;

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul senator Gheorghe Vergil Șerbu, Alianța "Dreptate și Adevăr" PNL-PD. Urmează domnul senator Tîlvăr Angel.

 

Domnul Gheorghe Vergil Șerbu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se referă la controversatul proiect de Lege a lustrației.

De ce am avea nevoie, doamnelor și domnilor senatori, de o Lege a lustrației ? Răspunsul este simplu, fiindcă avem nevoie de o schimbare necesară clasei politice românești.

Este o decizie personală dacă acest proiect de lege va fi sau nu acceptat de dumneavoastră, dar v-aș ruga să vă gândiți la consecințele ei.

În momentul actual, societatea românească traversează o criză a valorilor care are efecte economice, sociale, culturale și politice de care, în mare măsură, noi suntem cei vinovați. Cred că este timpul să ne depășim barierele mentalității noastre învechite și să acceptăm o reformare a noastră ca politicieni, chiar dacă am fost sau nu membri ai PCR, trebuie să acceptăm acest fapt. Dacă am fost, în schimb, persoane influente și cu decizie politică în sistemul comunist, consider că ar fi cazul să ne retragem și să lăsăm pe cei capabili să ne conducă, pe cei pe care nu i-a cuprins microbul comunismului. Știu că este greu, dar, în momentul de față, consider că este cazul să începem o reformare a clasei politice românești, să ne schimbăm mentalitatea cu care am fost obișnuiți pentru a putea face față exigențelor europene.

O lege prin care se diminuează accesul politic al foștilor demnitari comuniști și lideri ai securității statului, nu înseamnă că este o vânătoare de vrăjitoare a oamenilor capabili ce au fost în structurile de conducere economico-sociale până în anul 1989. Un astfel de proiect legislativ nu ar trebui să se îndrepte spre astfel de oameni. El se referă, în schimb, la acele persoane care s-au folosit de regimul comunist pentru a justifica acțiunile în rezolvarea propriilor interese, așa cum au continuat să o facă și după 1989, utilizând pârghii politice.

Prin lustrație, s-ar face curățenia clasei politice și administrative românești de foști propagandiști comuniști, de activiști și torționari bolșevici, de ofițeri ai Securității care au instituit teroarea în rândul opiniei publice românești și care au lăsat sechele psihice păstrate până azi în mintea multor români.

Doamnelor și domnilor senatori, fac apel la conștiința dumneavoastră pentru a dezbate, în viitor, această propunere legislativă care ar constitui un început al acceptării greșelilor trecutului și o necesitate pentru un echilibru politic și crearea unei culturi politice europene.

Vă mulțumesc.

 
Angel Tîlvăr - Programul de guvernare al coaliției PNL-PD-UDMR-PUR;

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Dau cuvântul domnului senator Tîlvăr Angel, din partea Grupului parlamentar Social-Democrat. Urmează la microfon doamna senator Verginia Vedinaș.

 

Domnul Angel Tîlvăr:

Mulțumesc frumos.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Programul de guvernare al coaliției PNL - PD - UDMR - PUR anunță, la Capitolul 15, citez: "promovarea unei politici de dezvoltare urbană policentrică prin identificarea și stabilirea zonelor de dezvoltare urbană policentrică", am încheiat citatul, dezvoltare rurală și realizarea unei sinergii între zonele urbane și cele rurale.

La Capitolul 16, același program de guvernare anunță dezvoltarea rețelelor de transport, continuarea lucrărilor privind construirea locuințelor sociale pentru familii cu venit modest, continuarea lucrărilor privind alimentarea cu apă a satelor și aplicarea programului național privind asfaltarea drumurilor comunale.

Cuprinse în programul de guvernare, aceste intenții devin literă de lege. Înainte fuseseră promisiuni electorale care au determinat pe români să voteze și partidele ce alcătuiesc actuala coaliție de guvernare.

Și în județul Vrancea, aceste partide au avut votanți care, acum, așteaptă, dacă nu dezvoltarea policentrică sau realizarea sinergiei dintre sat și oraș, atunci măcar continuarea investițiilor în domeniul edilitar-gospodăresc, a investițiilor mai mult decât necesare pentru populația județului, acum, când ne apropiem de integrarea în Uniunea Europeană.

În județul pe care-l reprezint, în perioada 2000 - 2004, a fost realizat un consistent program investițional, care a fost extins și pentru 2005, și pentru anii următori. El constă în locuințe, alimentări cu apă, modernizarea și asfaltarea drumurilor în mediul rural, modernizarea DN2D, DN2L, DN2M și DN2R, piața noii gări din Focșani, inaugurată în 2004, refacerea sistemelor stradale, terminarea Spitalului de boli contagioase din Focșani și altele.

Din nefericire, până la acest moment, în ceea ce privește nevoia de finanțare guvernamentală pentru 2005, județul Vrancea a fost asigurat că va primi doar fonduri pentru finalizarea lucrărilor la 160 de apartamente din prima etapă a ANL. Rămân neacoperite finanțări la 228 de apartamente din etapa a II-a, aflate în diferite stadii de construcție și care urmează să fie puse în conservare. Mai este confirmată finanțarea pentru 4 săli de sport în Focșani și câte una la Dumitrești și Panciu și finalizarea alimentării cu apă, conform Hotărârii de Guvern nr. 687/1997, în două comune. Însă alimentările cu apă prevăzute în temeiul aceleiași hotărâri de guvern, în 9 comune, vor fi oprite din lipsa finanțării.

Compania de autostrăzi și drumuri naționale S.A. a comunicat județului că, citez: "pentru anul 2005, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nu mai dispune de resurse financiare pentru finanțarea lucrărilor aferente drumurilor naționale, în traversarea municipiilor, drumurilor județene și comunale", am încheiat citatul, fiind afectat, astfel, și Municipiul Focșani. Aceeași companie a comunicat și că nu mai dispune de resurse financiare pentru finanțarea lucrărilor aferente drumurilor județene și comunale.

Din tot programul investițional prevăzut pentru acest an, în județul pe care-l reprezint, pe programe guvernamentale sau cu finanțări de la buget, conform legii, nu mai rămâne mare lucru.

Din consultările avute cu colegii mei senatori, am reținut că situația este similară și în alte județe.

Nimeni nu pretinde noii guvernări să funcționeze cu motoarele turate la maxim încă de la început. Lipsa de coerență este normală pentru o structură guvernamentală care are în spate orientări politice atât de deosebite.

Sentimentul multor cetățeni din județul Vrancea este acela că, datorită faptului că au votat într-un anumit fel, există tendința ca Guvernul să acorde mai puțină atenție unei comunități care, în perioada 2000-2004, a atras investiții de 13,127 miliarde lei. Acest sentiment a fost întărit și de declarația făcută la Radio DA-DA de către un parlamentar liberal, conform căreia, citez: "A venit vremea să se dezvolte și alte județe", am încheiat citatul. Trec peste lipsa de inspirație a unei asemenea declarații și nu vreau să cred că înghețarea, practic, a fondurilor de investiție alocate județului meu este rezultatul unui demers generat de politicieni ai alianței politice aflate la guvernare.

Cu siguranță, însă, exemplele pe care le-am prezentat, ca și situația investițiilor din alte județe, sunt menite să ne îngrijoreze. O asemenea manieră de tratare a comunităților locale este inacceptabilă pentru că, în loc să ne apropie, ea ne îndepărtează de îndeplinirea condițiilor minime de integrare în Uniunea Europeană.

Cred că sunteți de acord cu mine că este momentul ca Guvernul să-și asume promisiunile făcute de partidele care-l alcătuiesc, care-i alcătuiesc suportul politic, pe baza căruia a fost format și pe care l-a transformat în programul prezentat pentru a primi investitura. Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

 
Verginia Verdinaș - proiectul Legii lustrației contravine spiritului Constituției;

Invit la microfon pe doamna senator Verginia Vedinaș, din partea Partidului Popular România Mare. Urmează domnul senator Gheorghe David.

 

Doamna Verginia Vedinaș:

Domnule președinte,

Distins Senat,

Voi prezenta un alt punct de vedere față de colegul meu, cu privire la proiectul de Lege a lustrației, proiect de lege pe care-l considerăm inacceptabil din punct de vedere juridic, politic și moral, în plan intern și internațional în egală măsură.

Scopul declarat al legii este acela de a interzice accesul foștilor nomenclaturiști la funcții și demnități în stat. În ciuda acestui scop, inițiatorii ei apreciază că legea nu are caracter punitiv sau discriminatoriu, adoptarea unor legi asemănătoare în state foste comuniste reprezentând precedente care exclud asemenea interpretări. Este adevărat că în unele foste țări socialiste s-au adoptat astfel de legi, la începutul anilor '90, dar, la presiunea organismelor internaționale, au fost abrogate sau s-a renunțat de facto la aplicarea lor. Este vorba despre Cehoslovacia, unde a existat o asemenea lege și, după ce s-a despărțit Cehia de Slovacia, s-a renunțat la aplicarea ei. În Bulgaria, a existat doar pentru sectorul bancar, dar a fost declarată neconstituțională.

Vom demonstra, în cele ce urmează, că propunerea contravine spiritului și literei Constituției.

Constituția noastră garantează, în art. 36 - 38, trei drepturi fundamentale cu caracter exclusiv politic. Este vorba despre dreptul de a alege și de a fi ales. În urma revizuirii Constituției, a fost completat catalogul drepturilor electorale, adăugându-se unul nou, dreptul de a fi ales în Parlamentul european. Completarea era necesară de vreme ce viitoarea Constituție europeană prevede că Parlamentul european este ales prin vot universal direct de către cetățenii europeni pentru un mandat de 5 ani, precum și în cadrul alegerilor locale, în statul membru unde își au reședința.

Dreptul de a fi ales este garantat tuturor cetățenilor care au drept de vot, cetățenia română și domiciliul în țară și nu le este interzisă asocierea în partide politice.

Art.4 proclamă România ca patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor fără deosebire de vreunul din criteriile enunțate, între care regăsim, la poz. 8, apartenența politică. Art. 16 garantează egalitatea cetățenilor fără privilegii și discriminări.

Proiectul de Lege a lustrației își propune să suprime pentru membrii unei categorii de persoane dreptul fundamental de a fi aleși într-o funcție sau într-o demnitate publică și, în perspectivă, dreptul de a fi aleși în Parlamentul european.

Atragem atenția că actuala Constituție interzice suprimarea drepturilor fundamentale. Potrivit art.53, exercițiul unor drepturi poate să fie numai restrâns, nu și suprimat și numai dacă acest lucru se impune pentru apărarea unor valori, cum ar fi securitatea, ordinea, sănătatea, drepturile cetățenilor etc.

Prin această lege nu se propune apărarea, ci, dimpotrivă, suprimarea unor drepturi, cele electorale.

În urma revizuirii Constituției, s-a completat art.53, el prevăzând, în prezent, că restrângerea poate fi dispusă numai dacă e necesară într-o societate democratică, măsura trebuie să fie proporțională cu cauza care a determinat-o, aplicată nediscriminatoriu și să nu aducă atingere dreptului.

Constatăm că Legea supremă nu permite suprimarea exercițiului, ci doar restrângerea lui. Ea interzice ca restrângerea să se facă discriminatoriu, cum se propune în proiect și, prin intermediul restrângerii, să se aducă atingere dreptului. Or, prin proiect nu se aduce o simplă atingere, are, practic, loc o desființare a unui drept fundamental, pe considerentul că, într-un alt regim politic, o persoană a deținut o anumită funcție în stat.

Mergând la sfera celor care sunt considerați nomenclaturiști, vom constata că ea include nu numai foștii membri ai Comitetului Politic, ai C.C. al P.C.R., ai M.A.N.-ului, ci și membri ai comitetelor județene, municipale, orășenești și comunale, foștii membri C.C. ai U.T.C., foștii membri ai organelor politice și executive, care au coordonat sau condus activitatea instanțelor de judecată și procuratură, la toate nivelurile.

Se pune problema: cum vor fi stabiliți aceștia? Se vor constitui noi organe care să cerceteze, până la nivelul comunei, cine a fost membru în biroul de partid sau a condus o instanță sau o procuratură? Avem nevoie de un nou organism de tipul C.N.S.A.S.-ului, care nu a făcut decât să dezbine și să stârnească ura între oameni? Un asemenea demers condamnă o întreagă etapă istorică, aruncă la lada de gunoi o perioadă din istoria României, pe care trebuie să ne-o asumăm. Istoria nu este un corp uman care dacă se cangrenează un organ, acesta poate fi amputat sau extirpat. Istoria este trecutul nostru și trebuie să ni-l asumăm, cu bune și rele.

Cine are legitimitatea să catalogheze pe toți cei care au ocupat o anumită funcție în regimul trecut, ca proscriși, nedemni să aibă dreptul de a avea și un viitor, nu numai un trecut?

Cine are legitimitatea, etică și juridică, să introducă pe toți cei care au avut o funcție în statul socialist, în aceeași grămadă în care s-au aflat, neîndoielnic, ca și în ziua de astăzi, tot soiul de oportuniști și ratați, dar s-au aflat oameni valoroși, intelectuali de rafinată ținută și mari patrioți? Îl invoc pe marele profesor, economistul Ioan Totu, fost ministru de externe, care s-a spânzurat, după revoluție, pentru că nu a suportat umilința la care a fost supus; sau profesorul Constantin Stătescu, care era, la momentul respectiv, în 1990, cel mai mare specialist în drept civil și care s-a sinucis, după ce a fost repudiat la universitatea pe care o înnobilase și slujise timp de 50 de ani, de niște pigmei care, nici dacă ar fi trăit mai multe vieți, nu ar fi reușit, măcar, să-l atingă, dar să-l egaleze.

Doamnelor și domnilor senatori.

Țara are probleme grave de rezolvat. Trebuie să convingem Uniunea Europeană că avem capacitatea să facem față exigențelor, pe care ni le impune. Europa înseamnă, cum spun documentele comunitare, o unitate în diversitate și în această diversitate se regăsește și orientarea de tip socialist.

Nu știm ce urmăresc inițiatorii. Să fie, oare, atei? Pentru că nu se poate spune că legea corespunde spiritului creștin. Poporului român îi este străin acest spirit de vendetă, de care sunt animați autorii acestei legi pe care o respingem, cu toată fermitatea și nutrim speranța că Parlamentul, în plenul său, va face acest lucru. Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

Grupul parlamentar al Partidului Popular România Mare a epuizat timpul.

 
Gheorghe David - prezentul și perspectivele orașului-stațiune Buziaș;

Invit la microfon pe domnul senator Gheorghe David.

Urmează... Domnul senator Adrian Păunescu este aici?

Dacă nu este, îl invităm pe domnul senator Aurel Gabriel Simionescu.

Vă rog!

 

Domnul Gheorghe David:

Domnule președinte, stimate colege și stimați colegi.

Am să prezint un material, poate mult mai atractiv pentru toată lumea, și anume, "Prezentul și perspectivele zonei orașul-stațiune Buziaș din județul Timiș".

Spre deosebire de alte localități din categoria orașelor mici, Buziașul se distinge prin faptul că dezvoltarea sa economico-socială, care i-a asigurat un loc distinct pe plan național și internațional, a fost centrată în jurul resursei de ape minerale și termale tămăduitoare, temeinic dovedite. De-a lungul timpului, pe seama acesteia, s-a dezvoltat infrastructura menită să-i susțină valorificarea în scopuri terapeutice.

În afara acestei resurse, Buziașul s-a impus, pe plan regional și național, prin podgoriile sale, o îndeletnicire care, de asemenea, dăinuie de secole pe aceste meleaguri. Din păcate, din motive asupra cărora nu voi insista, pentru că sunt bine știute, după 1989, viile existente și baza tehnică de valorificare a strugurilor s-au prăpădit. Din câte am aflat, relansarea acestei îndeletniciri are toate șansele a se produce prin investițiile începute recent de către un om de afaceri din zonă.

Din punct de vedere administrativ-teritorial, Buziașul nu se poate bizui, exclusiv, pe apele termale și pe relansarea, în jurul acestora, a stațiunii balneare, prin dezvoltarea și echiparea serviciilor terapeutice bazate pe atragerea de personal medical foarte bine calificat și pe aparatură modernă. Cea de a doua resursă disponibilă - readucerea în circuitul economic a viticulturii este binevenită, dar nu și suficientă.

În elaborarea unui concept unitar de dezvoltare trebuie, obligatoriu, să ținem seama de celelalte resurse. Este vorba, pe de o parte, de terenurile agricole, iar pe de altă parte, de o mai bună punere în valoare a potențialului uman existent atât în localitate, cât și în localitățile rurale din jurul Buziașului.

Oricum, conceptul - la care mă gândesc și pe care îl consider extrem de important, în contextul apropiatei integrări a României în structurile comunitare - nu poate fi decât cel al dezvoltării durabile. În esență, este vorba despre o cerință care să satisfacă, deopotrivă, criteriile de eficiență economică, indispensabile asigurării bunăstării oamenilor, iar pe de altă parte, să conserve, dacă nu chiar să îmbunătățească, însușirile calitative ale factorilor de mediu - sol, apă, aer. În cazul Buziașului, această cerință se impune, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o stațiune balneară, al cărei aer are o valoare terapeutică recunoscută, o ionizare superioară mediei.

Întrebarea, de care neapărat trebuie să se țină seama, este: ce fel de agricultură va trebui avută în vedere, pentru a satisface cerințele deținătorilor de pământ și ale crescătorilor de animale? Iar pe de altă parte, să răspundă criteriilor de performanță, pe care țara noastră și le-a asumat, prin semnarea, prevăzută în această lună, Tratatului de aderare la Uniunea Europeană.

La un răspuns, care să poată fi materializat în așa fel încât el să fie viabil în contextul amintit, nu se poate ajunge decât pe seama unui proiect de dezvoltare economico-socială a Buziașului și a zonei adiacente, în care să fie avuți în vedere toți factorii, cu impact asupra dezvoltării: resurse naturale, resurse umane, contextul socio-politic, capacitatea de absorbție a investițiilor etc.

Mi-a fost înmânată, de curând, o notă cu propuneri pentru eficientizarea și reabilitarea situației orașului Buziaș, semnată de doamna doctor Badea Steluța, medic primar. Citesc câteva dintre aceste măsuri, pe care le-a avut în vedere:

  • Reabilitarea și promovarea zonei oraș-stațiune Buziaș, cu respectarea și aplicarea normelor metodologice specifice legislației în vigoare;
  • Declararea zonei oraș-stațiune, zonă de protecție a mediului, zonă ecologică, cu toate amenajările și adaptările necesare;
  • Promovarea adecvată a potențialului terapeutic și a valorii resurselor factorilor naturali: bioclimat, aeroionizare, ape minerale, prin mijloace intensive mass-media, marketing, turism balnear etc.;
  • Reabilitarea infrastructurii de acces, înspre și dinspre Buziaș, pe ruta: Timișoara, Lugoj, cele rutiere, cale ferată, maxi-taxi, autocare;
  • Reabilitarea parcului stațiune și declararea lui ca parc terapeutic, reamenajat, cu specii arboricole și însușiri terapeutice specifice zonei;
  • Dezvoltarea turismului local privat, prin pensiuni cu specific local;
  • Reamenajarea Agenției de turism a stațiunii;
  • Reabilitarea spațiilor comerciale locale;
  • Inițierea valorică a stațiunii-etalon pentru profilaxie și recuperări boli cardiovasculare, conform calităților benefice deosebite ale factorilor balneari și de mediu specifici;
  • Inițierea și dirijarea unor fonduri de investiții: sociale, particulare, fonduri europene, alte fonduri din altă parte, pentru a demara și realiza programele de dezvoltare a orașului-stațiune.

După cum lesne se poate observa, îndărătul acestor propuneri se află o nevoie acută de bani. Ne aflăm deja într-o lume în care nimeni nu este dispus să muncească dacă nu are certitudinea că, din eforturile pe care le va face, nu câștigă bani.

Dacă vom izbuti să fim pătrunși de acest adevăr și va trebui să i ne conformăm, vom înțelege pe deplin importanța privatizării. Misiunea statului, asumată prin recunoașterea caracterului suveran al liberei-inițiative, este de a asigura cadrul legislativ capabil să stimuleze spiritul antreprenorial.

E adevărat, în cazul particular al Buziașului, și nu numai, statul - prin responsabilitatea asumată de a proteja persoanele defavorizate de vârsta a treia, în primul rând, dar și cele cu deficiențe congenitale - are obligația să intervină prin măsuri de protecție socială, ale căror costuri este dator să și le asume.

Așadar, privatizarea este singura soluție de relansare a dezvoltării, reușita ei depinde de temeinicia negocierilor dintre autorități și cei doritori să investească, pentru ca cei din urmă să fie convinși că vor avea de câștigat de pe urma oportunității de afaceri oferite. Lor trebuie să li se pună la dispoziție un studiu din care, obligatoriu, nu trebuie să lipsească punctele tari și punctele slabe ale întregului ansamblu economico-social, existent la data elaborării proiectului de dezvoltare.

În ceea ce mă privește, în calitatea mea de om politic, voi sprijini astfel de inițiative, inclusiv pe aceea de a vă sugera mecanismele pe care le considerăm capabile să operaționalizeze un astfel de proiect.

Vă mulțumesc.

 
Adrian Păunescu - problemele dificile cu care se confruntă oamenii din județul Hunedoara; - alegerile parlamentare și prezidențiale de la Chișinău;

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul senator Adrian Păunescu, Grupul parlamentar al P.S.D.

Urmează domnul senator Mario-Ovidiu Oprea.

 

Domnul Adrian Păunescu:

Dincolo de fațadele din Hunedoara și de la Chișinău.

Declarația mea politică va avea două dimensiuni: una care vine direct din locul în care am fost ales senator PSD, și anume județul Hunedoara, și a doua se va referi la alegerile din Republica Moldova. De fapt, amândouă sunt o încercare de a ataca și de a istovi ceea ce aș numi "puterile malefice ale fațadei".

Înainte de a vorbi despre câteva dintre problemele grele cu care se confruntă oamenii din județul Hunedoara, cu deosebire, din Valea Jiului, dar nu numai din Valea Jiului, aș vrea să reamintesc faptul că, în acest context, în acest conclav, săptămâna trecută, când minutele noastre de grup se terminaseră, n-am putut să vin la microfon să salut declarația plină de responsabilitate, pe care un senator al puterii, domnul Arion Viorel, a făcut-o cu privire la aceeași realitate, care nu poate fi interpretată diferit, de la partid la partid, pentru că este o realitate cumplită și care pune grave probleme oricărei conștiințe care ia cunoștință de ea. Acestei realități i-am consacrat și eu, în urmă cu opt-nouă săptămâni, declarația mea amară, pornită tot de la situația cumplită în care trăiesc atâția oameni din județul Hunedoara.

În orice caz, față de situația dificilă în care se află localități întregi, cum ar fi: Lupeni, Hunedoara, Brad, Petrila, Ghelari, Geoagiu, Boșorog, apare această constantă a căderii economice, care, în mod fatal, după atâta vreme de neîntrebuințare a forței de muncă, uneori foarte calificate, din zonă, duce la crize sociale grave.

Iată, primarul municipiului Lupeni, Cornel Răzmeriță, este disperat să constate că, pe lângă necazurile obiective, apar necazuri subiective și jocuri politice ale Regiei Autonome a Apelor Valea Jiului, blocându-se conturile Primăriei Lupeni. Așadar, nu numai că sunt bani puțini, dar nici accesul la ei nu-i este îngăduit primăriei unui mare oraș însângerat al istoriei, Lupeni. La datoriile pe care le-a plătit primăria se răspunde cu înmulțirea acestor datorii, în mod formal, și anume datoriile sunt de 3,4 miliarde de lei, dar președinția județului susține că sunt de 15 miliarde de lei. De ce?

O situație gravă este și la Petrila, unde primarul Ilie Păducel recunoaște că are datorii de 1,53 miliarde de lei, dar în bugetul local pe 2005, care e mai mic cu 120 miliarde de lei față de 2004, nu au fost incluse sume pentru subvenții decât în valoare totală de 300 milioane de lei. De ce?

O situație foarte gravă, la Ghelari, o comună aflată la munte, în Poiana Ruscăi, și care a început, după ani și ani de chinuri, bătălia pentru apă. Acești oameni nu au apă din cauza desființării minelor, care dădeau și cetățenilor din apa cu care ele puteau funcționa.

Iată, am să vă spun un lucru care cred că vă va convinge și va convinge, indirect, și Guvernul că trebuie făcut ceva pentru acești oameni care nu au nici o vină că s-a desființat industria care îi susținea, iar apa a ajuns la un preț de 30.000 lei mc3 în comuna Ghelari.

Închipuiți-vă că acești oameni nu mai au nici surse de existență prin munca lor și, între timp, față de alte localități, în care - cum este Deva - prețul apei este de circa 8.000 lei mc3, iată, la Ghelari, este aprobat un preț de 17.000 lei mc3, dar oamenii plătesc 30.000 lei mc3. De unde să ia Primăria din Ghelari restul de bani?

E greu de trăit în aceste condiții, mai ales că nici rugile către Dumnezeu nu pot ajunge prin biserica de la Ghelari care, din cauza activității industriale, s-a crăpat și este, de ani și ani de zile, amenințată cu prăbușirea, dar și cu cele 30 miliarde de lei, blocate undeva, la Ministerul Industriilor, deși ele au fost aprobate, de multă vreme, pentru fiecare an.

Sunt mari probleme și în orașul Geoagiu, și anume: lipsa de locuințe, care îi face pe oameni să plece în număr mare din localitate. 10% din populația Geoagiului este formată din țigani care au nevoie, poate chiar mai mult decât știm noi și decât ne închipuim noi, teoretic, de o viață civilizată, pentru a intra în civilizația românească întrutotul, prin conștiință, dar și prin realitatea în care trăiesc.

Locuințele actuale ale țiganilor sunt, în proporție de 70%, insalubre, suprapopulate și fără utilități, apă, căldură, lumină. E greu de progresat în aceste condiții, e greu de vorbit despre egalitate în drepturi în aceste condiții. Există un proiect la Direcția Tehnică a Consiliului Județean Hunedoara, de construire de localități sociale și eu cred că el trebuie revăzut și trebuie lansat în practică, în realitate.

O problemă mare este și tronsonul de drum care leagă centrul comunei Boșorog de satul Bobaia.

Sigur, și activitatea culturală numită "Vorbește istoria neamului", care se desfășoară, în general, la sfârșit de mai (29 mai 2005, de data aceasta), pe platoul Luncani, lângă monumentele istorice Piatra Roșie și Peștera Cioclovina, ar trebui sprijinită în mod concret.

Sigur că toate acestea sunt dificile, în condițiile în care nu ne ocupăm, în modul cel mai serios, de relansarea economiei, nu mai îndrăznesc să zic "a economiei naționale", pentru că este un concept dinamitat, dar măcar să pornim mecanismele economice. Dacă ne ocupăm numai de producerea de cătușe, de producerea de gratii și de producerea de lanțuri, va fi greu să acoperim toată nevoia de forță de muncă și nevoia de spor social din întreaga Românie, și mă refer cu deosebire la acest județ, față de care am obligații personale mai mari. Dar România toată suferă de lipsă de întrebuințare și de virusul mizeriei agresive.

Au avut loc, după cum se știe, alegerile de la Chișinău. În mod paradoxal, România oficială a părut că îi sprijină pe comuniști. România oficială care nu este o Românie reprezentată de comuniști. Astfel, s-a ajuns, la un moment dat, la situația ca forțele de opoziție din Basarabia să nu aibă nici un fel de suport de la București.

De curând, a avut loc și alegerea în Parlament a președintelui Moldovei. Iarăși, contra firii, au votat pentru acest comunist numit Voronin tocmai forțe care i se opuneau: anticomuniștii cei mai notorii, în frunte cu Iurie Roșca, și liderul liberal Serebrean. Lucrurile sunt cu atât mai complicate, cu cât, printr-un procedeu subtil și care ține de amenajarea fațadei - și semnalez acest fapt și vă cer și dumneavoastră stare de luciditate și dorință de a afla adevărul -, liderul celei mai raționale și naționale mișcări democratice de la Chișinău, primarul Chișinăului, Serafim Urecheanu, este demonizat și în presa de la București, ca să nu mai vorbesc de presa obedientă față de Voronin, de la Chișinău.

Totuși, încă mai există ziare care fac analize corecte și drepte, unul dintre ele este "Timpul de dimineață", altul este "Jurnalul de Chișinău".

Ele vorbesc despre situații pe care vi le citez de-a dreptul, de aici: "Mi-e rușine când mă gândesc unde am ajuns, spune Constantin Tănase, unul dintre cei mai puternici ziariști, un gazetar de caracter, de curaj, de la Chișinău. Adevăratul filorus și românofob înveterat, Voronin, e declarat antirus, proromân și proeuropean, iar Urecheanu, care a menținut vie flacăra culturii naționale românești, care arde la Chișinău de atâția ani de zile, ani grei, este satanizat și declarat omul rușilor. Așa știm noi a plăti celor care fac ceva bun pentru țara asta".

Într-un editorial din "Flacăra lui Adrian Păunescu" am scris că Urecheanu nu poate - cum nici un lider din Răsărit nu poate - să facă o politică indiferentă la politica de la Moscova și că relațiile bune ale Chișinăului cu Moscova nu trebuie să împiedice îmbrățișarea acestui adevărat luptător, realist și pragmatic, pentru dreptate, libertate și unitate, care este Urecheanu, ajutarea lui de către forțele democratice de la București.

Dar, în mod paradoxal, el, printr-o operațiune de fațadă, care este foarte răspândită, din păcate, la București, el este făcut ceea ce nu e în nici un fel, și anume "omul rușilor". Că nu este așa și că marea forță, marele curaj al lui Urecheanu este tocmai de a milita pe fond, pentru rezolvări europene și românești la Chișinău, o dovedește, iată, o pagină din "Jurnalul de Chișinău", în care sunt puse, alături de cele 10 condiții ale lui Roșca și Serebrean, acceptate de Voronin, cele 22 de condiții ale "Blocului Moldova Democrată" - care s-a spart între timp, neacceptate de Voronin.

Iată ce îi pretinde și îi va pretinde în permanență și va fi subiectul de luptă al lui Urecheanu:

  • Denunțarea Acordului între Republica Moldova și Federația Rusă, din 1992, privind soluționarea problemei nistrene.
  • Plasarea în afara legii a trupelor rusești care staționează pe teritoriul Republicii Moldova.
 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Numai o clipă, domnule ministru Olteanu, vă rog, este o treabă de respect, dacă doriți, ieșiți afară, pe hol și discutați cât doriți dumneavoastră acolo. Același apel îl adresez și celorlalți colegi.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte, dacă un reprezentant de frunte al Guvernului este aici, e cu atât mai bine, pentru că lucrurile acestea trebuie auzite și eu cred că noi trebuie să ne orientăm cu toții către forțele sănătoase din Republica Moldova.

  • Înlocuirea forțelor de pace ruse prin trupe internaționale ale ONU, UE sau NATO.

Asta nu o cere proeuropeanul de ultimă oră, Voronin, ci o cere Serafim Urecheanu cel batjocorit, din păcate, în presa de la București și uitat de puterea de la București, nesprijinit nici de fosta putere de la București, în mare măsură, uitat, pur și simplu, la București.

  • Denunțarea Acordului privind crearea Comunității Statelor Independente.
  • Schimbarea denumirii limbii de stat, din moldovenească, în limba română.

Ridic ochii și îl văd în sală pe Ilie Ilașcu și îmi amintesc criticile pe care i le aducea lui Roșca și felul în care îmi și ne atrăgea atenția, că nu trebuie să ne lăsăm dominați de cuvinte, pentru că realitatea este alta și așa este, domnule Ilașcu, realitatea s-a dovedit a fi alta. Nimeni nu l-a ajutat pe Voronin, nici chiar propriul său partid, ca anticomunistul Roșca și ca anticomunistul Serebrean. Din păcate.

  • Crearea în structura noului Guvern a Ministerului Integrării Europene și a Comisiei pentru Integrarea Europeană, în Parlament.
  • Renunțarea la persecutarea oponenților politici.

Asta ar putea fi valabilă de-a lungul tuturor râurilor, și dincoace, și dincolo de Prut.

  • Încetarea folosirii structurilor Ministerului Afacerilor Interne ca instrumente de poliție politică și de persecutare a persoanelor incomode puterii.
  • Anularea neutralității permanente a Republicii Moldova.
  • Proclamarea, la nivel de stat, a orientării Republicii Moldova spre integrarea în structurile euro-atlantice.
  • Excluderea din învățământul de toate gradele a manualelor de istorie integrată și revenirea la examenul de istorie a românilor.
  • Depolitizarea Serviciului Public și promovarea în funcții pe bază de concurs.
  • Acceptarea unui statut pentru raioanele din stânga Nistrului, în cadrul actualei Constituții a Republicii Moldova, ca stat unitar.
  • Accesul la Arhivele Securității.
  • Adoptarea unor legi care să permită dreptul de veto al opoziției în luarea deciziilor.

Aș vrea să vă spun că lucrurile acestea nu mă pot și cred că nu ne pot lăsa indiferenți.

Sigur că vom respecta granițele, vom respecta tratatele, dar vom respecta și istoria care se află depozitată (și) în noi. Și nu vom putea îngădui ca tocmai celor care se bat pentru cauza cea dreaptă, care este cauza națională, nimic nefiind atât de important cum este dreptatea dureroasă a tuturor alor tăi, să le acordăm sprijinul nostru și să ne uităm cu atenție la ceea ce îi caracterizează, să ne uităm cu atenție la felul cum sunt cumpărați și, din păcate, otrăviți prin minciună, frați ai noștri a căror pledoarie pentru puterea bolșevică și revopsită de la Chișinău o regretăm.

Eu nu atac aici nici pe Roșca, nici pe Serebrean, spun doar că surpriza aceasta, amară, se petrece pe fondul unei schimbări de fațadă a puterii de la Chișinău și că ar trebui să ne concentrăm gândurile și eforturile pentru recuperarea a ceea ce este cu adevărat important, cu adevărat durabil, cu adevărat constructiv în politica fraților noștri de la Chișinău. Așadar, nu condamn pe nimeni, dar cer sprijin pentru cei care, cu adevărat, își fac din cauza națională cauza lor cea mai intimă, poate, uneori, mai discretă, dar - după cum se vede și din aceste documente - totdeauna valabilă și totdeauna plină de șanse.

Nu sunt convins că se aude ceea ce spun așa cum s-ar cuveni, dar, vă rog, cercetați realitatea de la Chișinău și sprijiniți cu puterile dumneavoastră ceea ce este cu adevărat important și fratern în politica aceasta, căreia nu îi putem reproșa faptul că se desfășoară la Chișinău, un oraș mai apropiat de Moscova decât de orașul în care trăim noi, dar îi putem susține eforturile de colaborare cu toate puterile din jur și aplecarea către Europa și către România. (Aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Mario Ovidiu Oprea - readucerea lui Miron Cozma la penitenciarul de la Craiova;

Invit la microfon pe domnul senator Mario Ovidiu Oprea, din partea Alianței "D.A." PNL-PD și urmează doamna senator Maria Petre. Nu mai e cazul, da? Mulțumesc foarte mult.

Aveți cuvântul, domnule senator Mario Ovidiu Oprea.

 

Domnul Mario Ovidiu Oprea:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Onorată asistență,

Declarația mea vă vorbește despre un subiect care a fost cap de afiș în toate jurnalele din săptămâna trecută, anume cum se mai simte după gratii "Luceafărul huilei românești". Cum o mai duce cu sănătatea, cât de mult i-a priit cafeaua de dimineață, cât de bine i-ar face seara un televizor sau dacă nu, măcar o convorbire la telefonul mobil. Miron Cozma rămâne o persoană vânată de mass-media, iar noi am început să uităm. Ne uităm la Cozma ca la un star mediatic. Practic, lumea a uitat de ce se află Miron Cozma în închisoare. Acum este mai interesant câte cornulețe servește dimineața la micul dejun și cât aer condiționat trebuie să i servească în mașină, pe drumul de la închisoare la tribunal. Am uitat oare ce a făcut Miron Cozma României? Am uitat cei zece ani de teroare, prin care a trecut țara? Am uitat mineriadele și lanțurile ortacilor care au măturat tot ce au întâlnit în cale din Valea Jiului și până în Piața Universității? Oare acum toate acestea ni se par simple povești, pe care doar televiziunile se încăpățânează să ni le reamintească? Miron Cozma se plânge că nu poate rezista în penitenciarul de maximă siguranță din Craiova. Spune că viața este prea dură pentru el acolo. Mai că nu se plânge că nu mai poate compune poezii și rosti șoapte dulci la mobil. Locul lui unde este atunci? De ce ne gândim doar la pedeapsa de 18 ani, pe care a primit-o pentru mineriada din 1991? Chiar și așa, și tot ar trebui să stea la Craiova. Dincolo de pedeapsă, Miron Cozma poartă, însă, și acuzațiile dovedite. A subminat autoritatea statului. Nu a mai recunoscut Guvernul, și a încercat să-l înlăture cu bâta. Practic, în istoria României așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată, ca o clasă socială să fie manipulată și să se întoarcă împotriva Guvernului și a celorlalte pături sociale. Mineriadele conduse toate de Miron Cozma au tras România înapoi cu zeci de ani. O perioadă pe care era cât pe aici să n-o mai recuperăm niciodată, dacă opinia publică nu se revolta anul trecut. Sunt sigur că mulți îl văd pe Cozma ca pe un om de nădejde, cu o înaltă disciplină civică și muncitorească, așa cum l-a caracterizat cineva nu demult. Dar nu ne dăm seama că politica nu mai are nimic de câștigat de pe urma lui Miron Cozma? A venit vremea să nu mai încurcăm decorurile și să i se dea lui Cozma exact ceea ce merită. Ceilalți deținuți sunt neinteresanți. Ei au fost uitați de domnii parlamentari, care în penitenciarul de maximă siguranță, la Craiova, au dorit să vadă doar cât de greu o duce Miron Cozma și o ducea greu, mult mai greu decât la Rahova, unde juca tenis, privea filme, îi certa pe gardienii impertinenți și vorbea la telefonul mobil. Mutat la Craiova, Cozma a simțit în acel penitenciar exact ce a simțit după bătălia de la Stoenești, când i s-a luat jeep-ul și i s-a dat o dubă cu gratii. Miron Cozma încă se mai consideră actor al mineriadelor. El nu înțelege nici acum că a fost condamnat și că în această țară poate exista o justiție normală, însă nu avea cine să-i comunice asemenea noutate. La Rahova, colegi de celulă i-au fost Gheorghe Truțulescu și Fane Spoitoru. La Craiova, Cozma s-a trezit singur. Deși se află de câțiva după gratii, abia acolo a aflat cum este să stai la vorbitor, la fel ca ceilalți deținuți. La Craiova, Cozma a aflat că nu este mai presus decât alții și nu i-a mai convenit. A făcut tot posibilul să se întoarcă la Rahova. A ridicat zeci de motive, care mai de care mai puerile: că nu suportă sarea în bucate, că liniștea din celulă e prea apăsătoare, că drumul săptămânal până în Capitală pentru proces este prea obositor pentru sănătatea sa, șubrezită brusc, încă după prima zi de arest. Sănătatea celorlalți deținuți nu contează. Acum foarte importante sunt pulsul și digestia lui Miron Cozma și care sunt în mare primejdie la Craiova.

Stimați colegi,

Niciodată, când privim reportajele despre Miron Cozma să nu uităm ceea ce el a făcut. Dacă el și masa de mineri, pe care-i manevra ca un sultan, ar fi ajuns în Capitală în 1999, nici unul dintre noi nu ar mai fi fost astăzi aici. Mi-e groază să mă gândesc ce-ar fi însemnat pentru România încă o mineriadă victorioasă acum șase ani. Probabil, că acum am fi fost în urma Belarusiei, în drumul spre Europa.

Dacă într-o zi Miron Cozma o să se declare nemulțumit și de condițiile de la Rahova, ce-i facem? Îi construim o închisoare numai a lui, undeva, la munte? După ce ani de zile a îngrozit România cu amenințări și mineriade, fostul lider al minerilor își permite acum să ne dea lecții de democrație. El, care a făcut atâta rău României și imaginii țării noastre în lume. Noi, însă, trebuie să-l readucem cu picioarele pe pământ. Trebuie să-l facem să se simtă exact ceea ce este: un om închis pentru cele mai grave acuzații auzite și dovedite în România democrată. Trebuie să-i dăm ceea ce merită, nimic mai mult, nimic mai puțin, motiv pentru care sunt de părere că Miron Cozma trebuie readus în penitenciarul de maximă siguranță din Craiova. Acolo este locul celor mai periculoși infractori din România, iar Miron Cozma se numără printre ei, să nu avem nici o îndoială. Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
Aurel Gabriel Simionescu - conferința parlamentară Regiunea extinsă a Mării Negre într-o nouă arhitectură europeană în contextul semnării la 25 aprilie a.c. a Tratatului de aderare a României la U.E.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul domnul senator Simionescu Aurel, Grupul Social-Democrat.

 

Domnul Aurel Gabriel Simionescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor senatori,

Zilele acestea, România va cunoaște un moment istoric. La 13 aprilie și apoi la 25 aprilie, România va face pașii finali pentru semnarea Tratatului de integrare în Uniunea Europeană. Nu doresc să vă vorbesc despre acest eveniment extraordinar, care, evident, domină viața noastră politică, deși trebuie să reamintim celor aflați astăzi la putere că acest lucru este posibil pentru că, patru ani, Guvernul PSD a construit, a construit bine, temeinic o Românie, care poate să semneze în aceste zile Tratatul de aderare. Lucru pe care PSD nu l-a putut face, după moștenirea primită de la fosta guvernare - CDR - din care azi lipsește doar PNȚCD. Este și aceasta una din deosebirile între moștenirea primită și cea lăsată de PSD. Acest lucru cred că trebuie spus și trebuie reamintit celor ce au tendința să ia de la capăt niște lucruri bine făcute, numai pentru a nu recunoaște că ele au fost, într-adevăr, bine făcute. Voiam, însă, să vă vorbesc nu despre acest eveniment, ci, din perspectiva derulării sale, de un alt eveniment - Conferința parlamentară "Regiunea extinsă a Mării Negre într-o nouă arhitectură europeană", la care am avut ocazia să particip săptămâna trecută. Pentru că integrarea României și a Bulgariei în Uniunea Europeană, precum și într-un viitor apropiat, a Turciei, aduce Uniunea Europeană la țărmul Mării Negre, iar țările noastre, împreună cu Grecia, deja membră în Uniunea Europeană, pot constitui un puternic centru care să focalizeze interesul și proiectele Uniunii Europene, îndeosebi cele legate de infrastructură. Aceasta și pentru că atât Uniunea Europeană, cât și țările de la Marea Neagră, reprezintă zone vaste, cu particularități și interese diferite, dar care nu mai pot gândi și acționa, fără să țină seama de fiecare în parte și de ansamblu, în general. De aceea, consider că și participarea României, încă de la începutul existenței organizației, constituie un element de politică generală îndreptată spre viitor, pe care Guvernul PDSR de atunci l-a realizat. Sunt mai bine de zece ani de când construim la Marea Neagră, într-o zonă extrem de fierbinte din punct de vedere social, cultural, religios, dar într-o zonă extrem de bogată cu resurse ce prezintă și vor prezenta un interes deosebit în următorii ani.

Tocmai pentru că zona este atât de sensibilă, iar confluența unor mari interese economice, dar și geo-strategice, demersurile voluntaristice ale unor politicieni din actuala putere n-au putut și nu pot face bine niciodată. Să ne uităm pe hartă și să vedem că Marea Neagră a devenit o zonă în care Turcia, Ucraina și, mai ales, Rusia își împart cea mai mare parte din litoral. Să ne uităm pe hartă și să vedem că suntem în Europa, intrăm în Uniunea Europeană, unde vom avea constrângerile unui club select, în care nu se poate intra să se spargă geamurile și apoi să se ceară scuze. Să ne uităm în urmă și să vedem cât ne-au costat gesturile necugetate, orgoliile nemăsurate și dorințele de a fi lideri regionali, singurii posesori ai adevărului absolut și ai soluțiilor miraculoase. Reluarea, în această perioadă, a poziției singulare de a schimba totul, de a impune o nouă politică regională la Marea Neagră, de care nu este interesată comunitatea țărilor de aici sau cel puțin nu în această formă, nu face decât să strice ceea ce s-a construit în timp, să altereze poziția României în cadrul organizației, ceea ce, pe termen lung, nu poate răspunde în nici un caz, intereselor țării noastre. Trebuie să fim conștienți că Organizația pentru Cooperare Economică la Marea Neagră înseamnă o piață cu peste 300 milioane de locuitori. Avem toți obligația de a maximiza poziția României la Marea Neagră, de a consolida locul și rolul țării noastre, de a vedea cum sunt interesele noastre și perspectivele pe termen lung. Iar cei care sunt astăzi la putere au responsabilitatea de a gestiona strategia țării noastre la Marea Neagră, nu pentru a servi orgoliului nemăsurat al unui lider, care, oricum, nu poate deveni regional, ci pentru a servi României. Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

Stimați colegi, am încheiat declarațiile politice.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 21 septembrie 2019, 18:16
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro