Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 11-04-2005

Ședința Senatului din 11 aprilie 2005

  1. Declarații politice prezentate de senatori:
  1.2 Nicolai Apostol - declarații "hazardate" ale Guvernului Tăriceanu și mediul de afaceri;

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul, domnul senator Apostol Nicolae din partea Grupului parlamentar Social Democrat și urmează domnul senator Corneliu Vadim Tudor.

Domnul Apostol Neculai:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea de astăzi va avea o denumire, zic eu, destul de interesantă - Declarație hazardată.

La mai bine de trei luni de zile de la alegerile generale, constatăm cu îngrijorare faptul că declarațiile președintelui României, ale liderilor partidelor politice din coaliția guvernamentală, ale primului-ministru, generează o stare de incertitudine în rândul instituțiilor financiare mondiale, cât și a agenților economici.

În acest climat, abordarea prea rigidă a negocierilor cu Fondul Monetar Internațional, tratarea hazardată și arogantă de către partea română a condițiilor referitoare la necesitatea înghețării deficitului bugetar, au generat consecințe în plan financiar intern.

Deja o serie de instituții financiar-bancare dau semne de îngrijorare, relativ la o posibilă instabilitate politică a țării care ar putea deteriora stabilitatea economică internă și procesul de creștere economică în sine.

Afirmațiile excesiv de orgolioase care pretind că, de fapt, România nici nu prea ar mai avea nevoie de acordul cu Fondul Monetar Internațional, sunt extrem de periculoase și descoperite, putând să antreneze creșterea coeficientului de risc, implementarea unui program financiar mult prea restrictiv prin care instituțiile bancare creditoare își rezervă dreptul de a solicita garanții mai mari și mai multe în condițiile unor dobânzi flotante, context care poate gripa procesul investițional și bulversa economia românească.

Noi considerăm că nu este un demers chibzuit să ne stropșim la Fondul Monetar Internațional prin adoptarea unei atitudini arogante și sfidătoare.

Reamintim faptul că, grație eforturilor susținute și unei abordări cooperante, în intervalul 2001-2004 s-a reușit întreținerea unor relații foarte bune cu Fondul Monetar Internațional, proces prin care riscul de țară a fost diminuat, s-au deschis către România importante și avantajoase linii de credit investițional cu dobânzi stimulative și cu tendințe clare de scădere, tocmai pentru a încuraja și a susține investițiile și creșterea economică.

Judecând situația la rece, fără reflexe emoționale, trebuie să recunoaștem că noi avem nevoie de FMI și nu invers, nouă ne este necesară recunoașterea bonității de către această instituție.

Trebuie să admitem că nu suntem tocmai noi buricul universului pentru a ne putea permite luxul de a afișa orgolii nesusținute de realitate, dar care pot antrena consecințe nefaste.

În urma unor discuții cu reprezentanții instituțiilor bancare, în prezența președintelui Comisiei pentru privatizare, senatorul Carol Dina, am luat act de reacția și îngrijorarea acestora față de eventualitatea creșterii riscului de țară pentru România.

Este necesar să abandonăm experiențele teoretice, abordând relația cu Fondul Monetar Internațional și cu celelalte instituții financiare internaționale, nu în genunchi sau cu capul plecat, dar cu responsabilitate, realism și seriozitate. În plus apreciem că anterior unor astfel de reacții ale părții române ar fi fost corectă o consultare mai amplă a partidelor politice, a societății civile și a mediului economico-financiar măcar pentru faptul că prețul acestor negocieri va fi plătit de întreaga țară, nu doar de reprezentanții actualului Guvern.

Patronatele și asociațiile profesionale resimt o stare de abandon, trăiesc cu sentimentul că pe nimeni nu îi mai interesează soarta lor și dinamica economiei românești. Puțini dintre noi, dincolo de coloratura politică, au o minimă competență, interes și aplicare către zona economicului, deși toată lumea este de acord, cel puțin declarativ, că aici este motorul progresului pentru ansamblul societății românești.

Nu există și nici măcar nu s-a inițiat o evaluare sinceră a economiei românești pe domenii de activitate. Dincolo de raportările statistice seci nu se cunoaște nimic despre gradul de tehnologizare, despre tendințele pieții, despre potențialul economic autohton existent, despre oportunitățile investiționale. Guvernele s-au preocupat doar de împărțirea bugetului, a banului public, fără a fi interesate de modul cum se formează acest buget, care sunt sursele sale de alimentare și cum pot fi amplificate acestea.

Avem o economie de piață în formare, vulnerabilă, o economie care încă își caută suflul și coerența, dar chiar în aceste condiții dificile trebuie ținut cont de faptul că întreprinderile mici și mijlocii participă cu 67 % la formarea produsului intern brut, deși dețin doar 25 % din capitalul social național.

Față de această realitate, oamenii de afaceri, întreprinzătorii nu au primit nici măcar o recunoaștere morală, nici măcar o motivare psihologică, nici măcar o încurajare menită a le potența elanul și perspectivele de dezvoltare.

Este bine că președintele Băsescu invită cu orice prilej în vizitele sale externe investitorii străini să vină în România, dar cred că în egală măsură este corect să încurajăm și investitorii autohtoni să-și dezvolte afacerile.

În realitate, potrivit datelor centralizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, totalul capitalului străin retras din România în lunile ianuarie și februarie 2005 este de aproape 4 ori mai mare decât cel subscris în firme nou înființate. Capitalul investit abia depășește nivelul a 7,4 milioane euro, în 1.713 companii cu participare străină, în timp ce capitalul social retras pe 201 companii este de 26,4 milioane euro. Trebuie știut și faptul că peste 50 % din aceste firme mixte au în principal obiect de activitate comerțul, iar ponderea acestora în totalul volumului de capital social subscris este numai 15,3 %. O asemenea diferență între volumul de capital investit și cel retras devoalează nemulțumirile oamenilor de afaceri români și străini. Agenții economici sunt nemulțumii de modificarea într-o manieră prea puțin transparentă a celor două acte normative de importanță deosebită pentru mediul de afaceri - Codul fiscal și Codul muncii - de creșterea mascată a fiscalității, de instabilitate legislativă, de predictibilitatea precară a evoluțiilor macro-economice și de evoluția imprevizibilă a cursului de schimb valutar.

În aceste condiții, dacă investitorii autohtoni ajunși la limita răbdării își restrâng, dar nu își închid afacerile, cei străini își radiază firmele din România și migrează spre alte țări.

Stimați colegi, fără o economie puternică și sănătoasă vorbim vorbe și atât. Apelez la rațiunea și buna dumneavoastră credință, la Guvernul României, la toți românii responsabili să facem împreună mult mai mult pentru economia națională. De altfel, aceasta este și rațiunea personală pentru care sunt în Parlament, să atrag atenția asupra situației reale a economiei românești, să insist asupra necesității dezvoltării acesteia.

Doresc să subliniez faptul că aceste observații nu sunt doar suportul unor declarații politice de factură retorică. Faptul că. provin din mediul economic, că am condus un grup de firme cu performanțe europene, printr-un management eficient și intense eforturi investiționale, toate acestea mă recomandă să trag un semnal de alarmă referitor la îngrijorarea justificată a agenților economici.

Toate aceste afirmații le lansez și le susțin în deplină cunoștință de cauză , după o matură documentare, dublată de o largă consultare cu profesioniștii din diverse domenii - universitar, medii patronale și sindicate - reprezentanți ai lumii oamenilor de afaceri, creatori de opinie, vectori ai societății civile, inclusiv cu cei care politic și electoral au investit încredere și speranță în actuala formulă de guvernare, cei care descoperă acum că pentru a trăi mai bine din nou trebuie să strângă cureaua până a rupe catarama. Vă mulțumesc. (Aplauze)