Plen
Ședința Camerei Deputaților din 24 septembrie 1996
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-09-2021
15-09-2021
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1996 > 24-09-1996 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 24 septembrie 1996

4. Reluare dezbateri: propunerea legislativă de completare a Legii nr.59/1993 privind modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ și a Legii nr.94/1992 privind organizareași funcționarea Curții de Conturi.

Domnul Marțian Dan:

................................................

Doamnelor și domnilor deputați,

Reluăm atunci discuțiile pe marginea propunerii legislative a domnului Petru Tănasie, de completare a Legii nr.59/1993 privind modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr.29/1990 și a Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.

Titlul propus de către comisie, vă rog să vă uitați în primul raport, cel de la 31 august 1994.

Comisia ne propune un titlu mai scurt: "Lege pentru modificarea unor dispoziții din Codul de procedură civilă, cu modificările anterioare".

Dacă în legătură cu titlul acestui proiect de lege sunt observații, propuneri?

Supun votului acest titlu al proiectului de lege.

Cine este pentru adoptare? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Două voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Două abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptat titlul legii.

Art.I. "Codul de procedură civilă se modifică și se completează după cum urmează".

Dacă în legătură cu partea de debut a art.I sunt observații?

Vă rog.

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Dacă am căzut de acord că nu mai există II, pentru că inițiatorul a declarat acest lucru, că nu mai susține II, atunci nici I nu mai are rost să existe. Nu există decât titlul; nu există I.

Dacă mențineți I, înseamnă că aveți de gând să discutați și II. I există numai în raport cu II.

Prin urmare, dacă nu mai discutăm II, așa cum ni s-au dat asigurări și s-a spus și de către comisie și de către inițiator, atunci este clar că I, ca și compartimentare, nu mai poate să existe.

Va rămâne articol unic.

Domnul Marțian Dan:

Bun. Rog punctul de vedere al inițiatorului și al comisiei în legătură cu problema referitoare la observațiile și propunerile, implicit propunerea care decurge din observația domnului deputat Emil Popescu.

Domnul Petru Tănasie:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În proiectul subsemnatului, art.II exista, dar nu în formularea actuală, ci preciza că Legea nr.59/1993, cu modificările ulterioare se va republica în "Monitorul Oficial". Asta era rațiunea pentru care era I și II.

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Deci, acum ...?

Domnul Petru Tănasie:

Acum ar trebui II să privească republicarea Legii nr.59, cu modificările actuale.

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Faceți asta ca propunere.

Domnul Petru Tănasie:

Așa și este în proiect.

Domnul Marțian Dan:

Vă rog însă să observați că în primul raport, cel din 31 august 1995, comisia propune ca art.II să fie eliminat.

Vă rog, deci, să ne spuneți opinia, domnule Știrbu, în numele comisiei.

Sunt două lucruri. Există în propunerea legislativă un art.II care se referă la necesitatea republicării legii. Asta era o propunere.

În raportul suplimentar, ulterior, după 19 martie 1996, deci anul curent, acolo se propune un alt text pentru art.II.

Rog să clarificați poziția și, în funcție de asta, vom vedea care este soluția, dacă vom avea sau nu art.I.

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte, să fiu mai scurt.

Ne însușim propunerea domnului deputat Popescu să suprimăm I. Pentru că, pe cale de consecință, vom ajunge să-l suprimăm și pe II, și când vom ajunge la II, necesitatea republicării- să discutăm dacă pentru trei modificări la un articol merită sau nu să republicăm Codul de procedură.

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați, ați ascultat opinia domnului Știrbu, în numele comisiei.

Domnule Tănasie, sunteți de acord să suprimăm art. I? Rămâne însă textul: "Codul de procedură civilă se modifică și se completează, după cum urmează" și acolo vom avea puncte... 1, 2, 3 și vom vedea în funcție de ceea ce rezultă în urma lucrului asupra proiectului de lege. Deci, vă rog să fiți de acord ca textul de la art. I, pe care l-am citit anterior să fie un text de debut pentru ceea ce urmează să adoptăm noi în continuare. Da?

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri? O abținere.

Cu majoritate de voturi a fost aprobat textul acesta de început: "Codul de procedură civilă se modifică și se completează după cum urmează". Da?

Acum, vă rog să vă uitați în nota aceasta, care a fost difuzată pe data de 16 sept. Noi avem următorul text la punctul 1 din notă: La art. 330 se introduce un nou punct care devine punctul 3 având următorul cuprins. Întrucât însă mai există o propunere care mi-a fost difuzată și mie, probabil că firesc ar fi ca după textul pe care noi l-am adoptat să punem punctul 1 și să urmeze eventual următorul text: "Art.330, după alineatul 1 se completează cu două alineate noi, după cum urmează..." Și primul alineat care completează art. 330 actual sună astfel: "Nu sunt supuse recursului în anulare, potrivit alineatului 1 punctul 3 ,hotărârile care au devenit irevocabile prin exercitarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege sau dacă partea care solicită recurs în anulare și-a retras una din căile de atac". Însă cred că nu este în regulă. Nu este în regulă, cred că urmează 330 și se introduce un nou punct deci la art. 330 se introduce un nou punct care devine punctul 3 având următorul cuprins. Da?

Vă rog, domnule.

Domnul Petru Tănase:

Da, și la art. 330l se vine cu alineatul 2 care a fost citit de dumneavoastră.

Domnul Marțian Dan:

Acela este 3301?

Domnul Petru Tănasie:

Da, da. Unde se vorbește când poate fi declarat. La art. 330 doar se introduce punctul 3 avănd următorul cuprins. Iar ce ați citit că nu pot fi declarate sau nu se poate declara recurs în anulare împotriva hotărârilor pentru care nu s-au exercitat căile ordinare de atac este alineatul 2 de la 330l..

Domnul Marțian Dan:

Bine, la mine nu este marcat, de aceea, mă rog, și mi s-a dat acum în pauză.

Deci, punctul 1 va fi așa: "La art. 330 se introduce un nou punct care devine punctul 3 având următorul cuprins: "Când hotărârea a fost dată cu încălcarea unei norme legale imperative sau dacă prin hotărâre s-a pricinuit părții o vătămare gravă care nu se poate înlătura decât prin anularea acesteia".

Vă rog, domnule...Vă rog să veniți aici pentru a vă asculta toată lumea.

Domnul Gavril Dejeu:

Conjuncția "sau" presupune alternativa. Deci, procurorul general are dreptul să introducă recurs extraordinar în cazul în care constată că s-a încălcat o normă imperativă a legii, indiferent de urmări, și cealaltă altenrativă când constată că s-a produs o pagubă la un prejudiciu grav, ce nu poate fi înlăturat, altminteri, decât prin refacerea hotărârii.

Domnul Emil Popescu:

Deci, se creează artificial două cazuri.

Domnul Gavril Dejeu:

Deci sunt două cazuri. Este o arie largă, mult prea largă. Devine mult mai rațional și mult mai incident legarea celor două alternative și să se spună: "Este promovabil recursul în anulare în ipoteza în care s-a încălcat o normă imperativă și dacă prin aceasta s-a produs o pagubă sau un prejudiciu grav ce nu poate fi înlăturat altminteri". Pentru a restrânge aria de operare a procurorului general și a ne opri chiar numai asupra acestor două elemente îngemănate. Simpla încălcare formală a legii, dacă nu a produs o vătămare foarte gravă rămâne o chestiune pur formală, ar fi chestiune de protecție a legii formale, iar pe de altă parte, neputând fi concepută producerea unei vătămări grave decât prin încălcarea legii este evident că cele două situații trebuie unite.

Deci, acolo, domnule deputat Tănasie, în locul conjuncției "sau" puneți "și" pentru ca ele să fie cuplate.

Domnul Marțian Dan:

Am reținut observațiile dumneavoastră.

Alte observații, dacă sunt în legătură cu textul acesta pe care-l discutăm? Domnul deputat Ion Dinu.

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Stimați confrați,

Exprimarea cele două alternative" este improprie. Pentru că în clipa în care se spune "alternativă" se referă la două situații. Sau, sau. Sau Stan sau căpitan, ori albă ori neagră. Oricine se apleacă asupra unui dicționar de interpretare a exprimărilor constată că ceea ce cu uzanță se folosește cele două alternative e total impropriu, pentru că o alternativă implică cele două situații.

Acum, în ceea ce mă privește, declar cu toată liniștea că sunt pentru următoarea exprimare. "Când hotărârea a fost dată cu încălcarea unei norme legale imperative." Fără conjunctivul "și" cum s-a propus sau "sau" impropriu cum s-au exprimat cele două alternative. De ce? Pentru că atunci când este vorba de încălcat o normă imperativă, ea prin însăși forța ei exclude să nu fie respectată. Atunci când dacă prin hotărâ s-a pricinuit părții o vătămare gravă care nu se poate înlătura decât prin anulare, primește din punctul meu de vedere următoarele observații: este cu putință legalmente și nu s-a vorbit până acum de această cale extraordinară de atac a revizuirii. Nimeni nu împiedică să uzăm de această cale prevăzută de procedura civilă. Nu avem nevoie în foarte multe situații de a apela la calea recursului în anulare.De ce? Pentru că avem calea aceea la care am făcut referire. Revizuirea poate să corecteze niște hotărâri grave, se invocă în cadrul hotărârii fapte și împrejurări care nu au fost avute în vedere de instanță și pe care omul le-a păstrat cine știe pentru care rațiune. Poate ca o prudență care este foarte semnificativă. Deci, din punctul acesta de vedere textul este discutabil pentru că o altă cale legală există.

În al doilea rând și mai ales, această exprimare "pentru o vătămare gravă" poate să ducă la tot felul de interpretări în a fi invocată. Depinde de interesul care se tinde a se protegui. Ori, părți în proces pot fi nu numai persoanele fizice, cetățenii împotriva cărora se fac acte de nedreptate. Părțile în proces pot fi și persoane juridice, a căror interes de regulă este proteguit nu cu notă de obiectivitate.

De aceea, la adăpostul unei astfel de exprimări se pot oricând promova recursul în anulare pentru a înlătura hotărâri care nu sunt convenabile celor care se tinde a se protegui de către puterea care este la conducerea țării. De aceea, personal nu pot subscrie la această exprimare. Nu mă mai repet, rămân numai la prima, "dacă s-a adus o încălcare unei norme imperative".

Domnul Marțian Dan:

Da. Alte observații? Rog punctul de vedere al inițiatorului și apoi al comisiei.

Domnul Petru Tănasie:

Domnule președinte,

Și cu aceasta am să răspund și la amendamentul formulat de către domnul deputat Dinu. Dacă lecturăm atent textul, acesta vizează, pe de o parte încălcarea unei dispoziții legale imperative, deci privește starea de legalitate și apoi hotărârea să fi pricinuit părților o vătămare gravă. Ne aflăm în sfera situației de fapt de data aceasta și încălcarea normei nu o pot disjunge sau numai să mă opresc la aceasta fără să văd și consecința care ar fi produs părții. (Vociferări în sală)

Domnul Marțian Dan:

Da, vă rog, domnilor.

Domnul Petru Tănasie:

Deci, iată că din bancă sunt și completat. Așa este și noi știm, stimați colegi, mai ales care și profesăm, care este ... vătămare este prezumat. Încălcarea unei legi prezumă și o încălcare, dacă vreți, nu numai a persoanei, ci și a ordinei de drept, etc. Dar noi aici ne aflăm în sfera procedurii civile în care încercăm prin această cale extraordinară ce să facem? Să îndreptăm o nedreptate dacă putem vorbi așa mai simplu. Si atunci formularea actuală are cele două laturi de legalitate și a situației de fapt, care ele, unele cu celelalte trebuie să le avem în vedere.

Și atunci, nu pot fi de acord cu amendamentul colegului Dinu, în sensul de a pune punct după "imperative", pentru că atunci-nu stau acum să mă gândesc la o situație ipotetică, în care chiar încălcată legea nu ar fi produs o vătămare gravă se pune problema dacă totdeauna putem exercita o asemenea cale extraordinară de atac sau nu. Chiar dacă partea nu a suferit un prejudiciu și spune: "M-ați tulburat de acum în drepturile pe care eu mi le-am așezat, potrivit hotărârii judecătorești și am lăsa, dacă vreți, am încălca altceva. Acel principiu al disponibilității.

Vă rog respectuos, să lăsați textul așa cum este. (Vociferări în sală)

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule președinte vă rog să-mi dați cuvântul.

Domnul Marțian Dan:

Da.

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Domnilor colegi,

Am plecat de la o idee clară și simplă.

Noi putem termina acum în câteva minute.

Se pot propune milioane de soluții și imagina diferite situații. Încălcarea unei norme în sine, a unei norme imperative poate să fie producătoare de prejudiciu, poate să nu fie producătoare de prejudiciu, pentru partea în cauză.

Discuțiunea este clară și anume: noi am încercat și încercăm să reparăm, să nu mai rămână hotărâri nedrepte în urmarea celor pronunțate irevocabil de celor 15 curți de apel. Deci întotdeauna trebuie să fie conjugată încălcarea unei norme cu producerea unui prejudiciu. De aceea, a spus bine colegul nostru și inițiatorul este de acord, nu cu ce propune domnul Dinu, ci cu ceea ce s-a propus aici - "și dacă" - adică condițiile să fie cumulative. Nu este suficient că s-a încălcat o normă, dar trebuie să se dovedească în cazul dat că s-a produs părții o vătămare atât de gravă încât nu este posibilă remedierea decât prin anularea hotărârii. Să nu uităm că suntem într-o cale de atac extraordinară. Adică restrictivă.

Prin urmare, pe scurt ca să nu mai pierdem timpul. Să votăm așa. "Dacă s-a încălcat o normă imperativă și dacă", adică cumulativ, " i s-a produs părții o vătămare care..."și... textul curge. Restul sunt discuții care se pot face, dar care nu au relevanță.

Domnul Marțian Dan:

Domnule Dinu, vă rog să fiți concis.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule președinte, vă rog să nu-i dați cuvântul.

Domnul Marțian Dan:

Domnule, vă rog să fiți concis, da?

Domnul Ion Dinu:

Domnule Popescu, nu știu că dumneavoastră conduceți dezbaterile.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Dar, eu știu că o conducere a unui grup parlamentar hotărăște, nu dumneata.

Domnul Ion Dinu:

Numai la armată este disciplina aceasta la care se referă domnul Popescu. (Sună clopoțelul)

Domnul Marțian Dan:

Domnule Popescu, vă rog.

Domnul Ion Dinu:

Eu am libertatea de opinie.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Să știți că există o disciplină.

Domnul Ion Dinu:

Da, dar nu o impuneți dumneavoastră.

Domnul Emil Teodor Popescu:

De patru ani faceți treaba asta în grup. De ce nu ați venit la comisie să puneți amendamentele? Sunteți indisciplinat și în grup. S-a hotărât ceva în grup...

Domnul Marțian Dan:

Domnule Popescu, vă rog, am reținut, vă rog.

Domnul Ion Dinu:

Îmi pare rău că se uită că suntem în Parlamentul țării. Regret profund, nu este prima dată de altfel, când se comite o asemenea atentare.

Domnul Marțian Dan:

Bun. Haideți să trecem peste acest episod și să continuăm.

Domnul Ion Dinu:

Sunteți împotriva ideii de a se pune punct. Cu el, cu punerea de punct se spune totul. Dacă nu va convine puneți mai multe puncte, vom vedea ce urmează.

Domnul Marțian Dan:

Domnul Constantin Boldur - director general în Ministerul Justitiei - dorește să intervină în legătură cu problema pe care o discutăm.

Aveți cuvântul.

Domnul Constantin Boldur:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Până la un punct sunt de acord cu amendamentul, așa cum a fost formulat de domnul deputat Emil Popescu. Aș vrea însă să vă rețin atenția asupra faptului că în formularea domniei sale -a domnului deputat Emil Popescu- recursul în anulare, pentru al treilea motiv -acesta care se intenționează să fie introdus prin propunerea legislativă- ar însemna să fie circumscris numai la sfera hotărârilor nelegale, de vreme ce se încalcă o normă imperativă și prin aceasta se produce o vătămare părții.

În formularea propusă de comisie, propusă de domnul deputat Tănasie și pe care eu am mandat din partea domnului ministru al justiției să o susțin în fața dumneavoastră și care a fost de fapt comunicată și în scris Comisiei juridice a Camerei Deputaților, textul este mai larg, în sensul că se prevăd 2 motive la acest punct pentru recursul în anulare. Primul îl constituie încălcarea unei norme legale imperative, care așa cum spune art. 105 din procedura civilă se presupune că aduce și o vătămare părții și are dreptate domnul deputat Emil Popescu când susține acest lucru, dar folosindu-se conjuncția "sau" se prevede și posibilitatea ca pentru grave erori de fapt, pentru grave erori în aprecierea probelor săvârșite de către instanța judecătorească- și sunt multe hotărâri care se înscriu în această categorie- aceste hotărâri, deși devenite irevocabile, să poată fi reformate pe calea recursului în anulare.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă rog, domnule Popescu, să fiți și dumneavoastră concis ca să ascultăm și punctul de vedere al comisiei.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnilor,

Vă rog respectuos, ați dorit cu toții să ajungem la o formulă de compromis. Pe măsură ce se ia cuvântul ne complicăm.

Suntem într-o cale extraordinară de atac. Această cale extraordinară de atac trebuie să fie restrictivă. S-a căzut de acord în principiu să mai adăugăm un caz la cele două, în total 3, nicidecum 4. Până la urmă se ajunge la situațiunea că toate vor fi revoluționate și întoarse pe dos din cauza acestui al doilea caz.

Prin urmare, ce nu înțelege domnul Dinu este că noi nu am vrut deloc acest lucru.

Domnul Ion Dinu: (din bancă)

Ba am înțeles!

Domnul Emil Teodor Popescu:

Dacă înțelegi, atunci trebuie să te supui.

Da. Pentru că există și o disciplină de partid și dumneata nu înțelegi asta. Pe lângă democrație există și disciplină de partid. Nu s-o iei dumneata razna, cum vrei dumneata.

Domnul Marțian Dan:

Domnule Popescu, haideți, să nu...

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule președinte, eu știu ce vorbesc. Noi am căzut de acord cu conducerea noastră pe această formulă. Noi nu putem trece peste ceea ce se hotărăște în grupul parlamentar. Am căzut de acord și cu cei din stânga și cu cei din dreapta ca să rezolvăm problema, să existe un al treilea caz, nicidecum în total 4.

De aceea, se impune acest "și", nu vedeți că ne încrâncenăm pe un simplu și?

Eu vă răspund la problema de principiu, una este că suntem în texte de procedură unde vătămarea este prezumată dacă norma a fost încălcată și este imperativă și alta este ce discutăm noi pe substanța reglementării. Domnul Dinu trebuie să înțeleagă că aici discutăm pe substanța reglementării, pe dreptul civil propriu-zis, nu pe probleme de procedură. Pentru că dacă un text a fost încălcat, o normă imperativă, nu-i suficient. Dacă partea este mulțumită de hotărâre și nu i s-a provocat nici un fel de pagubă, nu i s-a produs nici o vătămare, degeaba este ea vătămarea prezumată la modul general și abstract de lege.

Prin urmare, suntem în situațiunea când am plecat cu toții de la ideea că niște hotărâri sunt nedrepte pentru niște oameni. Si, acești oameni se plâng, deci este vorba de prejudicii aduse în concret fiecărui caz în parte. Prin urmare, este necesar să existe cumulativul "și". Nu-i suficient că s-a încălcat norma imperativă. Trebuie să mai existe în cazul dat concret, unde partea se plânge, un prejudiciu grav cășunat, care nu poate fi altfel remediat decât prin anularea hotărârii. Deci, condiție cumulativă. Cred că sunteți de acord, domnule și nu mai pierdem timpul.

Vă rog foarte mult, asta o discutăm noi pe urmă. Că trebuie să existe o disciplină într-un grup parlamentar, nu toți își fac de cap cum vor. (Vociferări în grupul parlamentar PNȚCD)) Așa. Eu știu ce vorbesc. De 4 ani ne face figurile astea. Pentru că visează. Noi stăm aici cu toții și ne batem capul cum să ajungem la o formulă. Deci, vă rog frumos. Să acceptăm acest lucru "și dacă"! Și cu asta am terminat.

De acord, domnule inițiator? Gata.(Râsete)

Domnul Marțian Dan:

Punctul de vedere al comisiei,domnul Știrbu.

Domnul Ion Dinu:

Dar cine ești dumneata să-mi dictezi mie?

Domnul Emil Teodor Popescu:

Dacă mai repeți o data te aduc la Comisia de disciplină.

Domnul Ion Dinu:

Ai bună cuviință, domnule!

Domnul Emil Teodor Popescu:

Toată ziua, de 4 ani vine cu opiniile lui proprii.

Domnul Marțian Dan:

Domnule Popescu, sunt o seamă de lucruri care țin de dezbaterile în grupul parlamentar. Haideți să nu le transferăm aici.

Domnule Popescu, dreptul la opinie este un drept garantat. Vă rog.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Trebuia să vină să spună la comisie, nu aici, și nici la grup.

Domnul Marțian Dan:

Bun, aia lămuriți în grup, nu aici.

Domnule Știrbu, aveți cuvântul.

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

O să încep cu amendamentul domnului deputat Dinu.

Să știți că are dreptate și dumnealui. Dacă ne oprim după imperativ se rezolvă totul. Este o normă generală care presupune și încălcarea unei dispoziții legale imperative, cu toate consecințele care urmează de acolo. Nu este rea propunerea. Dar având în vedere că noi în comisie am mers pe aceasta formulă și având în vedere și aceste schimburi dulci de cuvinte care a creat puțină atmosferă de încurajare, nu am putea să-l însușim, să nu se supere domnul Dinu. Îi spun că are dreptate însă, dar în conjunctura în care ne găsim menținem textul comisiei cu ...

Domnul Petre Țurlea:

Dacă are dreptate cum nu-l susțineți?

Domnul Aurel Știrbu:

Nu că și într-un fel și în altul este bine, să știți nu este nici o deosebire. Nu e nici o desebire. Dacă punem punctul pe imperativ se subânțeleg toate celelalte. Dacă repetăm explicit este cu atât mai bine.

Acum, sigur în comisie noi am discutat problema asta "sau, și" , ce punem "și","sau"? Noi ne-am gândit când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau dacă prin hotărâre și atunci ne-am gândit, prin care hotărâre? Prin aia care a fost dată cu încălcare, noi așa am discutat în comisie, așa am ajuns la concluzia că este vorba de o hotărâre. Care? Care a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale imperative și dacă prin hotărârea respectivă s-a încălcat ... Dacă aici s-au ridicat discuții să punem "și", punem "și" în loc de "sau" și să clarificăm problema ca să adoptăm. Deci punem "și" în loc de "sau" și restul menținem textul.

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Ați ascultat opinia comisiei. Sigur, din punct de vedere procedural, prima dată trebuie să vă supun votului propunera domnului Dinu care constă în eliminarea textului de la jumătatea rândului 2, tot rândul 3 și începutul rândului 4. Deci, "Când hotărârea a fost dată cu încălcarea unei norme legale imperative." spune dânsul, aici se pune punct, restul se suprimă.

Vă rog.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnilor colegi și domnule președinte,

Nemulțumirea mea mare este următoarea. Că domnul Dinu și mulți alți colegi vin cu amendamente în ultimele secunde, în loc să vină cu amendamente la comisie. Dacă venea cu acest amendament și discutam, eram dispuși până diseară să discutăm 30 de ore. Dar nu aici, în ultimul moment, în ultimile 5 minute, înainte de a se vota. Asta este principala critică pe care o fac și în special dânsului care întotdeauna vine cu astfel de găselnițe în ultimul moment ca să ne înnebunească. Și eu o spun simplu. Vă rog să nu mai puneți la vot acest amendament, fiindcă este în afara regulamentului. Asta este discuțiunea. Dar a căzut de acord și inițiatorul cu acest "și" și cu asta am terminat.

Domnul Marțian Dan:

Domnule Popescu, eu sunt de acord cu dumneavoastră că ar trebui să fie o anumită coerență, dar atâta timp cât acest amendament a fost propus și nu este retras, eu nu am ce să fac, nu pot, ar fi un abuz din partea mea, dar eu cred că pe fondul lucrurilor este clarificată problema și se știe foarte bine ce vot se va lua, ce poziție va adopta fiecare pe care o s-o exprime în vot.

Supun votului dumneavoastră suprimarea de la art. 330 punctul 3 următorul text: "Sau dacă prin hotărâre s-a pricinuit părții o vătămare gravă care nu se poate înlătura decât prin înlaturarea acesteia".

Cine este pentru? 8 voturi pentru amendamentul domnului Dinu. Isuficiente pentru a fi însușit.

În fine următorul amendament, să suprimăm particula "sau" și s-o înlocuim cu conjuncția "și". Supun votului, comisia a fost de acord, inițiatorul a fost de acord.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abțineri? 4 abțineri.

Cu majoritate de voturi a fost adoptat acest amendament.

Va rog acum să vă pronunțați asupra punctului 3 de la art. 330.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? 4 voturi împotrivă.

Abțineri? O abținere.

Cu majoritate de voturi a fost adoptat introducerea la art. 330 a punctului 3, în redactarea pe care tocmai am discutat-o.

Trecem la următorul punct, punctul 2, art. 3301 se modifică și va avea următorul cuprins. Și în notă...

Da, vă rog, aveți cuvântul dacă doriți să...

Domnul Aurel Știrbu:

Deci,primul alineat art. 3301: "Recursul în anulare se poate declara oricând pentru motivele de la pct. 1 și 2 ale art. 330 și în termen de un an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii pentru motivele de la punctul 2 al acestui art. " Punctele 1 și 2 este vorba de cele două situații," vă reamintesc, "când judecătorul a comis o infracțiune sau când și-a depăsit competența".

După asta urmează alineatul 2 - "Nu sunt supuse recursului în anulare , potrivit alin. 1 punctul 3, hotărârile care au devenit irevocabile prin neexercitarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege sau dacă partea care solicită recurs în anulare și-a retras una din căile de atac".

Domnul Emil Teodor Popescu:

Așa este.

Domnul Marțian Dan:

Da. Inițiatorul dacă are observații în legătură cu acest punct 2? Domnule Dejeu, vă rog, poftiți la tribună.

Domnul Gavril Dejeu:

Vedeți, îmi e teamă că intrăm într-o mică inadvertență și contradicție cu noi înșine, atunci când spunem că "nu sunt supuse recursului în anulare hotărârile pentru care nu s-au exercitat toate căile de atac firești până la... " De ce intrăm în inadvertență? Fiindcă la primul punct avem când hotărârea a încălcat o normă imperativă a legii. Și aici, noi zicem: "Nu este..." (Vociferări în sală) Da. Nu este deci supusă recursului în anulare o hotărâre care a încălcat o normă imperativă a legii, dar omul nu și-a exercitat o cale intermediară de atac.

Putem, în principiu, pentru producerea prejudiciului este cu totul altceva, dincolo. Dar întrucât încălcarea unei norme imperative vizează ordinea de drept și legalitatea ca idee în stat asta nu poate fi pusă la îndemâna aprecierii subiective și nu poate fi lăsată la faptul dacă am făcut sau nu apel împotriva hotărârii cutare. Aici este elementul de contradicție pe care îl găsesc în text. Dacă se apreciază că se poate trece peste acest hop, atunci textul este pasabil.

Domnul Marțian Dan:

Da. Sunt alte observații în legătură cu acest punct 2 pe care îl discutăm?

Domnul Emil Teodor Popescu:

Da, din partea comisiei vreau să spun fratelui Dejeu și tuturor celorlalți colegi, sigur că se poate susține teza, dar noi am avut aici în vedere un argument decisiv și anume că de foarte multe ori cetățeanul nu mai face apel, nu mai face recurs, stă liniștit, așteaptă să devină irevocabilă hotărârea și după aceea se duce la procurorul general și bâzâie. Or, prin asta se eludează taxele de timbru. Si ni s-a spus de către un distins reprezentant al Procuraturii Generale că este vorba de ordinul a milioane, a miliarde de lei, adică sumele pe care statul le-ar pierde dacă nu ar exista acest text ar fi foarte mari.

Deci, cetățeanul trebuie să știe că trebuie să uzeze de toate căile de atac ordinare obișnuite, să facă apel, să se judece, să timbreze, să facă recurs - să se judece, să timbreze și, dacă nici prin aceste 3 grade obișnuite de jurisdicție nu reușește să obțină o hotărâre dreaptă, abia atunci se poate adresa în condițiile legii la un recurs în anulare.

Deci, am avut în vedere rațiuni fiscale care sunt foarte importante și, rog pe domnul Dejeu să fie de acord cu asta.

Domnul Marțian Dan:

Domnul Petru Tănasie are cuvântul acum în calitate de inițiator.

Domnul Petru Tănase:

Pe lângă argumentele enunțate de domnul Popescu aș mai adăuga altele, dar aceasta de ordin procedural.

Recursul în anulare este o cale extraordinară de atac. Culmea, că până am discutat primul articol 330 am făcut teoria dacă încălcarea imperativă a legii trebuie să aibă drept consecință și o vătămare gravă. Acum spunem da, dar dacă este numai încălcarea imperativă?

Dar o să spun altceva. Știm foarte bine că în dreptul civil funcționează un principiu - al disponibilității părților - începând de la sesizarea instanței și exercitarea căilor de atac... Dacă nici prin aceste 3 grade, obișnuite de jurisdicție, nu reușește să obțină o hotărâre dreaptă, abia atunci se poate adresa, în condițiile legii, la un recurs în anulare.

Deci am avut în vedere rațiuni fiscale, care sunt foarte importante, și rog pe domnul Dejeu să fie de acord cu asta.

Domnul Marțian Dan:

Domnul Petre Tănase are cuvântul acum, în calitate de inițiator.

Domnul Petru Tănasie:

Pe lângă argumentele enunțate de domnul Popescu, aș mai adăuga altele, de data aceasta de ordin procedural. Recursul în anulare este o cale extraordinară de atac. Culmea este că, până am discutat primul articol - 330, am făcut teoria dacă încălcarea imperativă a legii trebuie să aibă drept consecință și o vătămare gravă. Acum spunem: " ... da, dar dacă este numai încălcarea imperativă"...

Dar, o să spun altceva. Știm foarte bine că în dreptul civil funcționează un principiu, al disponibilității părților, începând de la sesizarea instanței și exercitarea căilor de atac, inclusiv, dacă vreți, cel extraordinar, care... și asta înseamnă formulând acel memoriu.

Păi, în situația în care nici una din părți nu a exercitat căile ordinare de atac, soluția bună-rea, cum se spune, lumea este mulțumită, părțile sunt mulțumite, chiar dacă pe ici, pe colo, ar fi vrut mai mult sau mai puțin și n-a exercitat aceste căi de atac și se trezesc la un an de zile că cineva a exercitat această cale de atac, n-am încălca acel principiu al disponibilității? Care a fost discutat mult și s-a făcut multă discuție la comisie, însă cu privire la instituția acestei căi extraordinare de atac, care este recursul în anulare. Ce face procurorul, că se substituie dreptului părții și așa mai departe.

De aceea, zic eu, că tocmai, pe lângă argumentele de fiscalitate, dacă vreți, care privesc interesele statului, să zic, de data aceasta, ce vă spun eu privește interesul părților, acea imixtiune brutală a altcuiva, care, am achiesat până la urmă, m-am împăcat cu gândul, dacă vreți, încă de la instanța de fond, că soluția este dreaptă și atunci cred eu că textul ar răspunde, așa cum este formulat, la toate imperativele, și de protecție a legii, dar și a interesului justițiabililor, și v-aș ruga respectuos să votați textul așa cum este.

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Ați ascultat și punctul de vedere al inițiatorului. Deci, avem punctul 2, nu-l mai citesc. Vă întreb doar dacă trebuie să vă reamintesc textul art. 3301? Nu este nevoie, da? Supun votului dumneavoastră textul propus pentru art. 3301 de la pct. 2.

Cine este, vă rog, pentru adoptare? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Sunt 2 voturi.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt abțineri.

Cu majoritate de voturi a fost adoptat.

Acum, probabil că ar trebui să introducem un alineat nou la acest articol, 3301, cum îl modificăm noi prin acest text, și probabil că ar trebui să scriem așa: "după alin. 1 se introduce un alineat nou, 2, cu următorul conținut..." da?

De la comisie:

Sunt deja două alineate.

Domnul Marțian Dan:

"Nu sunt supuse recursului în anulare, potrivit alin. 1 pct. 3, hotărârile care au devenit irevocabile prin neexercitarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege, sau dacă partea care solicită recurs în anulare și-a retras una din căile de atac".

Domnul Răsvan Dobrescu: (din loja comisiei)

Acesta este alin. 2.

Domnul Marțian Dan:

Acesta este alin. 2, care se propune.

Toată chestiunea este dacă îl punem sub căciula acestui alin. 2 sau devine pct. 3? Nu știu, din punct de vedere al tehnicii legislative...

Domnul Aurel Stirbu:

Domnule președinte,

Imi permiteți... Nu este necesar. Acest 2 este pentru orientarea noastră, el nu va apărea, sau, dacă va apărea, nu-i problemă, pentru că 3301 are două alineate. Deci, se modifică și are următorul cuprins: alin. 1, alin. 2. Nu-i nevoie de nimic sub aspect tehnic legislativ.

Domnul Marțian Dan:

Bun. Atunci, introducem textul pe care l-am citit.

Domnul Doldur?

Domnul Constantin Doldur:

Nu este nevoie, pentru că textul este redactat integral.

Domnul Marțian Dan:

Bun. Este clar. Îl introducem deci ca alin. 2, da? L-am citat mai înainte. Mai este nevoie să-l citesc? Nu. Supun votului dumneavoastră, atunci, textul alin. 2 la art. 3301.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Două abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptat și acest alin. 2. Nu mai sunt alte observații în legătură cu pct. 2 și cu art. 3301. Supun votului dumneavoastră, în ansamblu, acest articol.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Două abțineri.

Cu majoritate de voturi a fost adoptat pct. 2.

Trecem la pct. 3, care se referă la "art. 3303 care se modifică și va avea următorul cuprins:" Dumneavoastră aveți această notă din 16 septembrie, sau trebuie să citesc?

De la inițiator:

Da.

Domnul Marțian Dan:

Colegii din aulă? Nu. Bun. Deci pct. 3 sună astfel: "Articolul 3303 se modifică și va avea următorul cuprins: Judecarea și soluționarea recursului în anulare se aplică în mod corespunzător dispozițiile privitoare la recurs din Cartea a doua, Titlul IV, Cap II, Secțiunea a II-a". Este primul alineat. Alineatul doi: " Judecarea recursului în anulare se face cu participarea procurorului, care expune motivele acestui recurs și va pune concluzii". Dacă în legătură cu acest art. 3303 , și, în general cu punctul acesta 3, dorește cineva să ia cuvântul? Nu sunt doritori? Bun. Supun votului dumneavoastră, atunci, pct. 3, așa cum l-am citit.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Două abțineri.

Cu majoritate de voturi a fost aprobat și pct. 3 și art. 3303 cu textele pe care le are și pe care le-am citit mai înainte. Bun.

Următorul punct este II, aici ideea care s-a cristalizat este eliminarea. Bun. Dacă mai dorește cineva să ia cuvântul.

Domnule Tănase,

Sunteți de acord cu eliminarea art. II, da? Comisia, la fel.

Domnul Petru Tănasie:

A fost condiția negocierii...

Domnul Marțian Dan:

Da, a fost posibilitatea găsirii unor convergențe.

Supun votului dumneavoastră deci eliminarea textului de la art. II. El sună astfel: " Pot fi atacate cu recurs în anulare pentru motivele prevăzute la pct. 3 al art. 330 și hotărâri rămase irevocabile cu cel mult un an înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi". Alineatul 2: " Deoarece nu au survenit modificări de fond, ci doar de..."

De la comisie:

Nu, nu. Acela este comentariul!

Domnul Marțian Dan:

Ceea ce am citit mai înainte este alin. 2 și se propune a fi eliminat. Supun votului dumneavoastră această propunere? Este de acord și inițiatorul, și comisia. Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, a fost aprobată propunerea de eliminare a art. II.

Dacă mai aveți ceva, legat de acest...

Domnul Emil Teodor Popescu:

O propunere, cu care cred că toți vor fi de acord.

Vă reamintesc respectuos, dacă vreți să vă amintiți, și sunt convins că o să vă amintiți, că atunci când erau 5 cazuri, s-a acceptat ca, atunci când procurorul respinge memoriile, să facă părții o comunicare acasă, în care să expună și pe scurt motivele pentru care a respins memoriul. Era unul dintre cazurile când se discuta despre o oarecare cenzură cu privire la refuzuri. Prin urmare, acum ați acceptat, Parlamentul introduce un al treilea caz. Este tocmai cazul cel mai fierbinte, unde procurorul va primi de pildă 20.000 de memorii și va admite numai 2.000. El va da 18.000 de refuzuri negative. Acesta este un exemplu de școală, pe care-l iau eu. El atunci trebuie să dea părții un răspuns motivat, acasă, pe scurt: "Vi s-a respins cererea de memoriu cu privire la recurs în anulare, pentru că..., și pentru că..., și pentru că... " Adică, să nu-i trimită părții acasă un răspuns formal, că " ... s-a respins și punct", adică, pe scurt, trebuie să fie motivat.

Vă învederez că-mi aduc aminte că un astfel de text, chiar și fusese adoptat într-o variantă, dar pentru că au căzut cele 5 cazuri și au rămas numai două cazuri, de aceea textul acesta pe care-l propun acum a fost eliminat. De vreme ce am introdus al treilea caz, este normal să introducem și acest text, într-o formulare simplă, și anume: " În caz de refuzare a propunerii de..., Procuratura va comunica părții interesate un răspuns scris motivat". Pe scurt.

Domnul Marțian Dan:

Domnule Popescu,

O să vă rog să-mi dați și textul redactat...

Domnul Petre Tănase:

Până acum nu l-ai arătat (textul), domnule!

Domnul Emil Teodor Popescu:

Ce să fac? Nu știam ce se admite și cum se admite!

Bine, domnule, renunț la el, poftim, ca să vă demonstrez, dar nu e bine...

Domnul Marțian Dan:

Domnule Popescu,

Dați o redactare și, vă rog, domnul Răsvan Dobrescu, după aceea ascultăm punctul de vedere al inițiatorului și al comisiei, da?

Domnul Răsvan Dobrescu:

Așa cum s-a votat acum, textul propunerii legislative, cu care eu n-aș fi acord, dar este mai puțin rău decât propunerea inițială, pentru că pune niște condiții care împiedică pe procuror să acționeze în mod discreționar, și atunci, pentru că trebuie să fim consecvenți, se pune următoarea problemă: dacă îl împiedicăm pe procuror să acționeze în mod discreționar, atunci înseamnă că el trebuie să aibă o comportare democratică, cum este procesul civil, până la capăt, inclusiv sub aspectul acesta, al comunicării.

Dacă o parte, care a pierdut un proces, adresează procurorului general un memoriu, nu-l soluționează procurorul general, se dă la procurorii din subordine, și procurorul general, la propunerea procurorului din subordine, hotărăște că nu este cazul să fie declarat recurs în anulare, normal este ca atunci când îi comunică părții, deci autorului memoriului, refuzul Parchetului General de a declara recurs în anulare, să-i comunice și motivele, pentru ca să nu rămână nici măcar un aspect de posibilă comportare discreționară a Parchetului General, pentru că, altfel, se va putea spune: " ... nu mi-a declarat recurs în anulare, pentru că n-a vrut el". Or, aici, procesul civil se judecă pe bază de lege și de adevăr.

Orice hotărâre se adoptă trebuie motivată, fie că este vorba de o sentință, fie că este vorba de o decizie, fie că este vorba de o încheiere de ședință intermediară, și atunci, același sistem trebuie introdus și aici. Refuză Parchetul General să declare recurs în anulare, de acord, foarte bine, dar să explice de ce, să motiveze. La fel fac judecătorii, în sentințe, în decizii și în încheiere de ședință.

De aceea, acest amendament, pe care l-a depus domnul deputat Emil Popescu, este neapărat necesar să fie adoptat, pentru ca tot sistemul să fie un sistem echilibrat și democratic.

Domnul Marțian Dan:

Rog acum inițiatorul, pe domnul Tănasie, și, după aceea, opinia comisiei. Deci se propune următorul lucru: să introducem un punct, 4, cu următorul text: " În caz de respingere a memoriului în care se solicită atacarea cu recurs în anulare a unei hotărâri judecătorești irevocabile, Parchetul General este obligat să comunice părții interesate refuzul în scris, motivat pe scurt". Da? " ... refuzul în scris, motivat pe scurt". Acesta este textul care se propune. Dacă vreți să vă uitați la el, vi-l dau.

Domnul Petru Tănasie:

Ca să demonstrez încă o dată că putem coopera, sunt de acord, dar să fiți și dumneavoastră de acord, să spunem că "procurorul general", pentru că la art. 330 alin. 1 spune: "...Procurorul general, din oficiu, sau la cererea ministrului Justiției".

Domnul Răsvan Dobrescu:

Da, da. Corect!

Domnul Marțian Dan:

Deci, cum scriem aici? "Procurorul general...", da? Bun.

Deci, stimați colegi, textul care se propune a fi introdus ca pct. 4 sună astfel: " .... În caz de respingere a memoriului prin care se solicită atacarea cu recurs în anulare a unei hotărâri irevocabile, procurorul general este obligat să comunice părții interesate refuzul în scris, motivat pe scurt". Acesta este textul.

Comisia?

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Aici este vorba despre o activitate a Parchetului General.

Noi nu ne opunem, suntem de acord, cu o mică condiție... pun și eu, ca domnul Popescu: să-și spună părerea reprezentantul Parchetului General, pentru că pe dânșii îi obligă să facă așa ceva. Dacă dânșii își însușesc și sunt de acord, noi ne însușim pe deplin.

Domnul Emil Teodor Popescu (din loja comisiei):

Ei! Ți-a aruncat-o în traistă! Poftim, răspunde acum!

Domnul Marțian Dan:

Noi putem asculta și trebuie să ascultăm și trebuie să dăm posibilitatea expresiei în legătură cu treaba aceasta, dar mie mi-a făcut impresia că cererea aceasta de a introduce acest punct nou și textul aferent lui a fost motivată prin însăși logica acestei legi și necesitatea, mă rog, coerenței în rezolvarea problemelor care constituie obiectul acestei propuneri.

Doriți să interveniți? Vă rog. Vă rog să vă prezentați.

Domnul Gheorghe Nichita:

Pe mine mă cheamă Nichita, sunt procuror șef de secție în Parchetul General.

Textul, așa cum a fost propus de domnul deputat Popescu, trebuie puțin completat, pentru că art. 330 spune așa: "...procurorul general din oficiu sau la cererea ministrului justiției poate ataca cu recurs în anulare". Memoriul vine din partea unei persoane, știu eu, care este parte într-un litigiu, așa trebuie făcută, că altfel..., dacă este "din oficiu" nu am cum să-i comunic, iar ministrului Justiției oricum îi comunic. Asta este o primă observație.

A doua observație este următoarea din experiența mea, am făcut 15 ani de recurs extraordinar și am fost și director la asemenea direcție să știți că vor fi 40.000 - 50.000 de memorii. Eu vă spun de pe acum. Cu cine le vom face, vom vedea noi.

Domnul Emil Teodor Popescu (din loja comisiei):

Se vor admite 100 pentru privilegiați!

Domnul Gheorghe Nichita:

Mă rog...

Este greu să semneze procurorul general aceste comunicări. Înseamnă să-l țintuim în birou. Treceți "Parchetul General", că este , cum să spun, este mai bine așa, le semnează un director oricum, nu le va semna un simplu procuror.

Domnul Emil Teodor Popescu (din loja comisiei):

De acord.

Domnul Gheorghe Nichita:

În rest, suntem de acord.

Domnul Marțian Dan:

Am înțeles, deci scriem "Parchetul General". Mai aveți observații?

Deci, stimați colegi, observația pe care o face reprezentantul Parchetului General este ca răspunderea aceasta de a comunica în scris și motivarea, mă rog, a să fie făcută de Parchetul General, așa cum figura în textul inițial al domnului Popescu. Deci, textul ar fi așa: " ... În caz de respingere a memoriului prin care se solicită atacarea cu recurs în anulare a unei hotărâri irevocabile, Parchetul General este obligat să comunice părții interesate refuzul în scris, motivat pe scurs".

Domnul Răsvan Dobrescu:

"refuzul său"!

Domnul Marțian Dan:

Poftim? Se înțelege... Bun, dacă vreți, putem spune: "refuzul său". Nu? "... refuzul în scris, motivat pe scurt". Se înțelege. Supun votului dumneavoastră, în această redactare, propunerea de a introduce un punct nou, 4, căruia să-i fie aferent textul pe care l-am citit mai înainte.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? O abținere.

Cu majorate de voturi, a fost adoptat acest text și în acest caz mi se pare că am epuizat materia care a constituit obiectul propunerii legislative, domnule Tănase, da? Bun.

Este o lege organică. Va trebui s-o votăm într-un context în care avem condiții de cvorum corespunzătoare, vom vedea, eventual, mâine, în zilele următoare. Mâine vom încerca, da?

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă propun acum să facem o pauză.

După pauză, continuăm dezbaterea proiectului de Lege cu privire la privatizarea societăților comerciale bancare cu capital de stat.

-Pauză-

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 21 septembrie 2021, 1:41
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro