Plen
Ședința Senatului din 19 septembrie 2005
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.122/26-09-2005

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 19-09-2005 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 19 septembrie 2005

2. Declarații politice prezentate de domnii senatori:

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate colege și stimați colegi, este ora 16.00. Avem pe ordinea de zi 7 - 8 proiecte de lege prioritare. Deci, vă rog să fiți de acord să continuăm ședința noastră.

 
Alexandru Athanasiu - Problemele cu care se confruntă învățământul românesc.

Domnul senator Alexandru Athanasiu, aveți cuvântul!

 

Domnul Alexandru Athanasiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Distins Senat, distinși colegi și colege.

Intervenția mea de astăzi se referă la începutul anului școlar în învățământul preuniversitar și încearcă să pună câteva probleme pe care, și în dezbaterile de săptămâna trecută, câțiva colegi, din tot spectrul politic, le-au adus în discuție.

Suntem, astăzi, datori să examinăm și să supunem reflecției publice o serie de probleme cu care se confruntă învățământul românesc astăzi.

După 9 luni de activitate, noua conducere a Ministerului Educației și Cercetării tinde a-și face un crez și un model de comportament public din amalgamarea haotică și nefundamentată decât pe un verbiaj obositor, tincturat de barbarisme și golit de orice sens ori semnificație a câtorva concepte.

Un prim concept este cel al restricțiilor, restricții de tot felul: restricție la plata salariilor personalului din învățământ, restricție la majorarea salariilor, restricție cu parfum de putibonderie vetustă în legătură cu ținuta vestimentară a profesorilor și a elevilor, restricții, însă, mai grave la idei bune, la viziuni strategice, la procese de consolidare a calității învățământului. Dar și mimarea inovației, a pionieratului fără pionier, a paternității unor idei demult prezente în mediul de învățământ, sunt tot atâtea demersuri care ascund, în spatele unor așa-zise idealuri, doar iluzii, generând acțiuni derizorii și, uneori, periculoase. Și totul ambalat într-o demagogie ieftină.

Când era pe băncile opoziției, actuala putere critica acerb anumite programe, pe care astăzi și le asumă drept premiere, opere de profundă reformă și alte asemenea calificative, cu pasiunea unui autorat veritabil.

Programele privind "Cornul și laptele", "Informatizarea școlilor", "Subvențiile pentru achiziționarea de calculatoare... (discuții în sală)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule senator, vă rog să vă opriți puțin!

Stimate colege și stimați colegi, vă rog să vă ocupați locurile în sală și să faceți liniște! Vă rog foarte mult!

Doamna senator Rodica Stănoiu, am rugămintea să ascultăm vorbitorul.

Rog colegii să ia loc în bancă!

Aveți cuvântul, domnule senator.

 
 

Domnul Alexandru Athanasiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Programele privind "Cornul și laptele" - reiau -, "Informatizarea școlilor", "Subvențiile pentru achiziționarea de calculatoare", "Ameliorarea învățământului rural", "Bursele pentru liceenii din mediul defavorizat", "Reabilitarea infrastructurii școlare" și altele asemenea, odinioară atacate de pe poziții pur politicianiste, au devenit vitrina de expoziție a actualei administrații a învățământului.

Am putea afirma că nu este atât de jalnică critica din trecut, cât pretenția caraghioasă din prezent, după care, toate aceste programe aparțin actualei administrații. Evident, avem de-a face cu o incredibilă boală a multor politicieni români, care sunt convinși că lumea, ideile bune și, în general, progresul încep și se sfârșesc cu ei, pretenție la fel de derizorie ca aceea după care buricul măsoară înălțimea omului. Dar mult mai gravă este degringolada generată de lipsa unei strategii coerente și viabile, precum și de ignorarea, până la totală contrazicere, a angajamentelor electorale.

Ce s-a întâmplat cu promisiunea privind dublarea salariilor profesorilor?

Ce s-a întâmplat cu promisiunea măririi alocației bugetare pentru învățământ?

Nimic, ba, dimpotrivă, sub învelișul unor concepte care amestecă, fără noimă și discernământ, teme ca: reforma, calitatea, acces nediscriminat la învățământ, integrare europeană și altele, se ascunde fie cinismul financiar, fie o incompetență managerială crasă. (discuții în sală) S-a așezat praful uitării peste dogmele sforăitoare din trecut și, parafrazându-l pe Shakespeare dintr-o celebră piesă: "Totul este praf" cum spunea Macbeth în finalul piesei.

Mimarea unei reforme care se limitează la o frazeologie fastidioasă, la permanente ridicări de umeri a neputință, la absența unor acțiuni concrete și coerente, cu efecte pozitive în planul ameliorării condiției școlii românești, nu mai pot păcăli nici corpul profesoral și nici pe elevi.

Modul amatoristic de a face din agenda publică a învățământului un wordshop, vorbind la grămadă despre plantarea copacilor, de altfel, cu un important efort bugetar, demers care, sigur, va îmbunătăți calitatea școlii românești, cu extinderea învățământului obligatoriu la 12 ani, propunere rapid retractată, cu schimbarea sistemului de doctorat, prin amplificarea procedurilor, dar fără soluții de fond fundamentate și, de altfel, jignitoare pentru venerabili profesori din învățământul românesc.

Ne amintim recenta declarație a academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici, care și-a manifestat, pe bună dreptate, spunem noi, indignarea pentru faptul că actualul ministru a eliminat de la conducerea de doctorat pe toți profesorii care au împlinit 70 de ani, lucru pe care nici Ceaușescu - spunea domnia-sa - nu l-a făcut.

Adăugând la acestea: blocarea procedurilor de concurs pentru ocuparea posturilor de profesor și conferențiar în învățământul universitar sau întârzierea în demararea lucrărilor de reabilitare a școlilor, avem tabloul unui eșec rapid și vizibil de management în învățământul românesc.

Educația națională nu este și nu trebuie să fie poligonul de experimente repetate, și nici cobaiul predilect al vaccinurilor cu apă de ploaie.

Prioritățile învățământului sunt clare și metodele de atingere a obiectivelor sunt relativ ușor de decelat: finanțare substanțială.

Avem, dragi colegi, o lege din 2004, care obligă anual o creștere a alocației bugetare pentru învățământ. Ne miră faptul că, deși se afirmă de către colegii de pe băncile puterii că singurul motor și singurul combustibil eficient e voința politică, pentru acțiunea politică, ce a împiedicat și ce împiedică autoritățile să aplice o lege, pe care în opoziție au votat-o unanim? Aveau acest prilej cu ocazia rectificării bugetului și nu au făcut-o.

O a doua prioritate este îmbunătățirea calității învățământului, dar ea nu poate fi obținută doar cu texte de lege, nevalidate de mediul educațional, fără dezbateri publice și în necunoștință de cauză.

Modernizarea infrastructurii școlare necesită acțiune rapidă și dovezi palpabile de îmbunătățire a logisticii școlii. Implementarea înceată, cu stângăcii, a programelor de reabilitare a școlilor nu face decât să adâncească starea de precaritate a dotărilor din învățământul românesc.

Programul de achiziționare de microbuze școlare pentru transportul elevilor a fost abandonat și, astfel, toate lozincile din campania electorală privind accesul nediscriminat la învățământ, combaterea abandonului școlar devin, privite astăzi, jalnice sforțări verbale, pentru a ascunde incompetența și absența oricărei strategii.

Prioritară este elaborarea curriculei pentru ciclul superior de liceu și nu doar exhibarea festivistă a intențiilor în acest sens.

Prioritar este dialogul cu partenerii sociali, pe care nu o putem doar invoca și lăuda din băncile opoziției, ignora și expedia când suntem la putere.

Prioritară este descentralizarea financiară a învățământului, dar nu este prioritară, ba, dimpotrivă, descentralizarea numirilor profesorilor, lăsând ca pe locul celor competenți să fie numiți amatori, clienți politici și lingușitori.

Este inadmisibil ca o idee bună, transformată în lege în anul 2004, privind descentralizarea financiară a învățământului să fie grav și blamabil deturnată.

După ce 7 luni s-a oprit procesul de descentralizare financiară, astăzi, se propune, cu nonșalanță, descentralizarea numirilor în învățământ, respectiv, dreptul discreționar al școlii de a numi profesorii pe care-i consideră școala.

Dincolo de faptul că peste o treime din corpul profesoral nu are calitatea de suplinitor și că 16.000 de posturi din învățământul preuniversitar sunt ocupate de personal necalificat, ceea ce face rizibil acest demers este confuzia conceptuală a administrației învățământului, care dorește să legitimeze un drept pe care, nici în învățământul universitar, legea românească a educației nu l-a acordat, acela al dreptului suveran de a face orice numire.

Distinșii mei colegi știu bine, mulți fiind profesori în învățământul universitar, că numirile de conferențiar și profesor se fac de minister, la propunerea universităților și în urma, sigur, admiterii la concurs.

În orice caz, chiar dacă învățământul nu este domeniul de reglementare comunitară, suveranitatea națională fiind liberă să aleagă modul de organizare curriculară, nu este mai puțin adevărat că o anumită rigurozitate conceptuală și eficiență acțională, într-un cuvânt, o strategia cu obiective clare și mijloace potrivite se impune.

Deocamdată, asistăm la aruncarea de petarde care vor să amăgească milioane de elevi, profesori și părinți, în lipsa unor acțiuni bine gândite și riguros puse în operă.

Învățământul românesc nu este harta pasivă pe care voința ori fiziologia unui ministru desemnează noi frontiere, nici un tango, cu doi pași înapoi și unul înainte, ci un mod exemplar prin care se califică destinul unei națiuni.

Numai astfel gândind, ar trebui să lăsăm de o parte declarațiile sforăitoare, experimentele de eprubetă, interesele de grup, amicițiile politice, mimarea respectului.

Parafrazându-l pe un mare prim-ministru al Italiei dinainte de primul război mondial, Giovanni Giolitti, care vorbea despre aplicarea legii, spunând un lucru, pe care și astăzi ar trebui ca Senatul nostru să-l țină minte și să-l aplice cu consecvență, că "Legea nu e făcută să fie negociată cu prietenii și să se aplice dușmanilor". Parafrazându-l, așadar, pe Giovanni Giolitti, aș spune și eu că obiectivele învățământului nu se negociază pe prietenii, pe rudenii și pe interese care le exced, ci se îndeplinesc cu efortul competent al tuturor.

Să sperăm, domnule ministru, că dacă, până acum, nu s-a întâmplat nimic bun în învățământ, așteptarea și răbdarea noastră să nu dureze, eventual, până la uscarea copacilor pe care vreți să-i plantați.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

 
  ................................................
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

  ................................................
Mihai Ungheanu - Compromiterea activității și a instituției Parlamentului de către președintele țării și de către presă.

Invit la microfon pe domnul senator Mihai Ungheanu și urmează domnul senator Vasile Dâncu.

 

Domnul Mihai Ungheanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică pornește de la aspecte tehnice, procedurale, care văd că au devenit politice la ora de față.

Există un substrat politic la orice fel de încercare de procedură. Asta este vine majorității care nu vrea să aibă declarații politice.

Despre ce este vorba ?! Există o sumă de legi, șase, în primul rând, care au venit de la Guvern, care sunt legi de urgență, așa scrie în textul primit, pentru integrarea europeană.

Aceste legi își pierd termenul de discutare în Parlament, pe 28 septembrie 2005, la ele mă refer aici. De ce, pentru că s-a voit discutarea, în primul rând, a Regulamentului, s-a trecut peste atribuția principală a Senatului care este de a discuta legile prioritare, legi pentru integrare pe care Guvernul, iată, că le consideră urgente. În cele din urmă, am trecut la discutarea Regulamentului, dar ce facem cu legile pe care trebuie să le votăm ?!

Vă semnalez că există o asemenea lege foarte importantă, Legea Statutului minorităților naționale din România care expiră pe 28 septembrie 2005. Ea a fost programată de Biroul permanent în timp util, cele două comisii care trebuia să facă raport comun, nu au făcut raportul. De ce ?! Se pare că și aici este o problemă politică, pentru că li s-a recomandat să se întâlnească și să discute împreună această lege, pentru că s-a hotărât ca raportul să fie comun, dar cele două comisii s-au decalat, au discutat separat cele două legi, unele amendamente au fost acceptate la o comisie, altele, la alta, problema armonizării este foarte grea în acest moment.

Semnalez problema pentru că ea este o problemă de fond și este o problemă politică. Deci, iată cum, o problemă tehnică de procedură devine la ora de față, datorită unor asemenea mișcări în Senat, o problemă politică.

Vreau să vă spun că trecerea tacită a legilor este inadmisibilă, pentru că suntem un corp legislativ care trebuie să discutăm legile, nu să le trecem, că aici a avut loc o trecere tacită de lege la care este vinovat și Grupul PSD, este vorba de Legea privind bunurile fostului rege Mihai I. Nu este voie ca un corp legislativ să lase să treacă legile fără dezbateri. Iată cum au trecut.

Mergând mai departe, vreau să vă spun că, dacă este vorba de un mod de a călca în picioare Regulamentul, care este o lege, deși aici se spune altceva, și a lucra dictatorial cu Senatul, asta s-a întâmplat atunci când Grupul PRM a cerut dezbaterea acestei legi: la pupitru nu era conducător de ședință domnul senator Nicolae Văcăroiu, ci un reprezentant al Alianței. Modul în care a lucrat este brutal, este dictatorial și sistemul acesta de a promova aici legi care să ajungă tacit la Cameră, este un mod reprobabil de a lucra.

Aș vrea să spun că Biroul permanent trebuie să ia în primire acest caz al Legii Statutului minorităților naționale din România, să urmărească modul în care cele două comisii se feresc să facă acest raport. Este dificil să îl facă acum, dar datorită intervenției Biroului permanent, acest lucru se poate face.

Vreau să vă spun că această zarvă pentru Regulament duce în penumbră foarte multe lucruri serioase ale Parlamentului. Intrarea în UE este importantă, legile pentru UE sunt prioritare și Regulamentul, oricât ați dori dumneavoastră, chiar dacă veți reuși să îl impuneți, nu este o acțiune prioritară a Senatului.

Vreau să mai adaug că, la ora de față, președintele României, Traian Băsescu, a ieșit la rampă cu o foarte populistă și primejdioasă propunere, aceea a unui referendum. Este foarte amestecat tot ceea ce vrea să facă, dar izbește în Parlament. Izbind în Parlament, izbește în cea mai vulnerabilă instituție, nu în cea mai puternică. Puternice și condamnabile sunt celelalte instituții ca: Poliția, Parchetul, Justiția, Guvernul, acolo trebuie făcute reformele și nu cu Parlamentul României care are de operat legi pentru integrarea europeană.

Acestea vreau să vă spun, pentru că vom mai discuta despre modul în care președintele României își permite să busculeze întreaga societate cu propuneri care sunt incredibile. Asta frizează iresponsabilitatea. Deci, eu vreau să revin la prima chestiune, care este aceea a revenirii la legile de mare necesitate, la prioritatea lor și vom reveni și asupra acestui mod de a pune problemele, a unui președinte care se pare că nu știe că e într-un stat de drept, și că trebuie să respecte Constituția, Parlamentul, Guvernul și celelalte instituții, iar dacă le respectă, să acționeze împotriva celor care sunt, într-adevăr, nocive și negative și nu împotriva Parlamentului, a cărui imagine este rea, este foarte rea, dar ea este făcută, în bună măsură, cu ajutorul presei și a celor care constituie întotdeauna puterea și care vor să compromită Parlamentul. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

 
Vasile Dîncu - Atacul puterii la adresa opoziției și iluzia unei democrații fără opoziție.

Invit la microfon pe domnul senator Vasile Dîncu. Urmează domnul senator Gheorghe Funar.

 

Domnul Vasile Dîncu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Astăzi, cred că este o zi pe care ar trebui s-o însemnăm cu roșu în calendarul Parlamentului sau măcar în calendarul Senatului. Datorită unei decizii politice este prima dată când colegii noștri de la putere nu mai atacă opoziția, astăzi, la declarații politice. Este o situație fără precedent și cred că ar trebui marcată în istoria democrației în România. În al doilea rând, a mai apărut chiar adineauri un eveniment care are aceeași importanță și cred că ar trebui să-l marcăm ca atare: pentru prima dată, un distins coleg, care vrea să ne fie și președinte al Senatului a cerut să ni se taie dreptul de a ne exprima politic, de a face declarații politice în Parlamentul României. Cred că este un eveniment peste care ar trebui să nu trecem cu ușurință. Pe de altă parte, de peste nouă luni de zile, de la tribuna Senatului, o serie de distinși colegi, reprezentanți ai puterii, atacă opoziția și, în special, Partidul Social Democrat. Un distins senator de București a apărut de zece ori la declarații politice atacând, în fiecare declarație, doar tema opoziției. La o moțiune a colegilor noștri de la Partidul României Mare, ministrul de resort a ignorat complet aproape pe inițiatori, cerând voie de la început să critice PSD-ul. L-am văzut, de asemenea, pe același ministru, la o emisiune de televiziune cu o coasă în mână, spunând un lucru stupefiant: că i-ar place să taie cu această coasă în Partidul Social Democrat. Aluzia la moartea adversarilor politici, credem că este un lucru destul de grav și ar trebui să nu fie lansat nici în glumă. O politică a urii a început să fie promovată de o putere politică exasperată de propria ei neputință, de imposibilitatea de a comunica în interiorul Coaliției și de imposibilitatea negocierii dintre grupurile de interese care se află în spatele unor miniștri sau ministere. Aproape în fiecare săptămână, un distins coleg al Alianței, vine cu o mapă portocalie sub braț și citește un text scris de altcineva, text plin de atacuri și insulte la adresa PSD. Se vede de la o poștă că distinsul nostru coleg nu este de acord cu textul pe care este trimis să-l citească. Săptămâna trecută colegul nostru a tras un..., cum a spus dânsul, "un salam de alarmă", în locul unui strigăt de luptă, probabil, era acolo, adică a unui semnal de alarmă. Am râs cu toții de această transcriere bucolică într-o politică de mucava, însă, cred că trebuie să ne întristăm deopotrivă. Cred că într-un soi de democrație a naturii, ființa cinstită a colegului nostru, ființa ascunsă și imposibil de politizat s-a revoltat într-o manieră bulimică, a răbufnit spre dorințe și bucurii simple. Colegii noștri de la putere încă nu au aflat sau nu vor să vadă că în ecuația democrației opoziția are datoria de a se lupta cu puterea, iar puterea are datoria de a se lupta cu necazurile și problemele oamenilor. Nu cred că dumneavoastră, distinși colegi, acceptați că ați fost trimiși în Parlament doar pentru a vă ocupa om la om pe tot terenul de opoziția parlamentară. Se observă că unii sunt înclinați să-și închipuie că democrația este bună doar pentru a ajunge la putere. După ce ai ajuns acolo, sus, dictatura este un lucru mult mai potrivit și mult la mai îndemână. În viziunea guvernanților, probabil, că cetățenii sunt enervanți, în afara campaniei, iar opoziția este pur și simplu inutilă sau ar trebui redusă la tăcere.

Stimați colegi,

Trebuie să vă cerem sfatul, înainte de a vota: "Ne permiteți să votăm împotrivă sau să ne abținem, din când în când?" Democrația fără opoziție este o democrație fără legitimitate. Nu faceți greșeala de a vă dori un Parlament fără opoziție. Opoziția se va naște oricum, dar se va coagula în altă parte, se va coagula în stradă, în spațiul societății civile sau oriunde altundeva, adică într-un spațiu care nu dispune de mijloace pentru soluționarea pașnică a conflictelor. Parlamentul, cum spuneau înainte colegi cu mai mare experiență, aici, este un loc politic acreditat să rezolve conflicte care s-ar putea naște sau care se nasc, în mod normal, în viața socială. Cred că ar trebui să ne preocupe întărirea tuturor componentelor dezbaterii parlamentare, mai ales acum când s-a declanșat un atac fără precedent la adresa instituției parlamentare. A apărut pe fondul dezbaterii firești, legate de votul uninominal, o ofensivă împotriva instituției-cheie a democrației, care este Parlamentul României. Dincolo de imperfecțiunile activității parlamentare, dincolo de nevoia de modernizare, fiindcă în nici o democrație nu s-a inventat, fără a se baza pe această instituție, dacă nu vom încerca să găsim noi, înșine, soluții, să nu ne așteptăm ca Parlamentul să fie recunoscut în spațiul dezbaterii publice, cât timp dumneavoastră și noi, cu toții, parlamentarii puterii sau ai opoziției, nu vom fi preocupați să întărim această instituție, anihilând opoziția, Parlamentul o se anihileze pe sine cu totul. Cea mai bună dovadă este cea de astăzi, când o dispoziție venită din afară, de la partide sau de la coaliții, a luat dreptul unor colegi de a se exprima din punct de vedere politic, colegi care reprezintă aici populația, nu se reprezintă pe sine. Solidar cu colegul nostru, pe care l-am pomenit adineauri, trag "un salam de alarmă" și eu, dacă acesta este limbajul politic pe care-l recunoaștem mai ușor. Trag un semnal de alarmă pentru a respecta rolul opoziției și pentru a ne preocupa împreună de consolidarea instituției parlamentare. Circul pe care-l facem cu toții este o dovadă a intoleranței, a imposibilității de a comunica între noi, și chiar a lipsei de inteligență politică. Iluzia unei democrații fără opoziție este o sinucidere politică și este o sinucidere colectivă, dacă asta ne încălzește cu ceva. Mulțumesc. (aplauze)

 
Gheorghe Funar - Referendumul anunțat de președintele țării pentru un Parlament unicameral; - Modificarea Regulamentului Senatului.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul senator Gheorghe Funar, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare și urmează domnul senator Ioan Talpeș. Mulțumesc.

 

Domnul Gheorghe Funar:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Am să fac referire, în scurta mea declarație politică, la câteva probleme de actualitate: aș începe cu referendumul anunțat de domnul președinte Traian Băsescu pentru un Parlament unicameral. Se pare că acesta va fi doar un sondaj de opinie, desfășurat, însă, pe bani publici și cu o finalitate îndoielnică. Sutele de miliarde de lei, se pare, circa 300 de miliarde lei vechi, pentru un asemenea referendum național, ar trebui, în opinia noastră, destinate sinistraților, pentru construirea de case. Dacă, după consultarea Parlamentului, președintele României va stărui să fie organizat un referendum, atunci ar trebui ca poporul român să-și exprime voința, în privința mai multor probleme de interes național ca , de exemplu: retragerea armatei române din Irak și Afganistan, revenirea bogățiilor subsolului la proprietarul de drept, conform Constituției, ca, de pildă - aurul și argintul de la Roșia Montana-, țițeiul, gazele naturale, apele minerale și alte bogății ale subsolului. Partidul România Mare este împotriva Parlamentului unicameral.

Am să fac referire, în continuare, doamnelor și domnilor senatori, la această strădanie a parlamentarilor din PD, PNL, UDMR și PC privind modificarea Regulamentului Senatului. Partidul România Mare solicită suspendarea dezbaterilor până la finalizarea referendumului pentru Parlamentul unicameral și mă bucur că, astăzi, senatorii puterii ne-au ajutat în materializarea acestei propuneri. Sper să ne ajute și mâine, și poimâine, și joi, și vineri.

Senatorii patrulaterului PD-PNL-UDMR-PC trebuie să țină seama, cel puțin, de declarația președintelui României, care susține că schimbarea președinților Senatului și Camerei Deputaților nu mai este prioritară. Partidul România Mare solicită Senatului să includă pe ordinea de zi a dezbaterilor în plen și pe comisii, în toată această săptămână, proiectele de lege care privesc integrarea României în Uniunea Europeană, iar pentru economisirea banilor publici, propunem ca Președinția și Guvernul României să se mute în Palatul Parlamentului, ca să fie împreună cu Senatul și Camera Deputaților, în acest palat al națiunilor române, unde au fost proiectate și sunt realizate spații corespunzătoare. Tot pentru economie la banii publici, poate că unii se vor gândi ca aceeași persoană să fie și președinte al țării, și prim-ministru, și președinte al Marii Adunări Naționale. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
Adrian Păunescu - Spicuiri din viața politică, economică și socială a țării; - Raportul dintre București și presa românească din Basarabia; - Mausoleul Eroilor Neamului de la Mărășești.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul senator Adrian Păunescu.

 

Domnul Adrian Păunescu:

Întrucât e timp puțin, o să vă trimit la început o telegramă cu economie de cuvinte.

2005 - inundații catastrofale în România. Guvern fără reacție. Președintele - alegeri anticipate. Premierul - anunț demisie irevocabilă. Premierul - revine irevocabil. Tensiuni în protipendada politică. Sinistrații - fără soluție. Fostul Președinte - apel la rațiune către președinte și Guvern. Președintele și Premierul - drumuri la inundații. Zile lungi de așteptare. Făgăduinți de intervenție a Guvernului. Mii și mii de oameni fără case și fără pic de avere. Președintele și Premierul mereu pe teren. Șosele , case, poduri în proiect. Unul dintre noi, Corneliu Vadim Tudor, dăruiește o casă. Un particular , Gigi Becali, în vizită la Vadu Roșca, făgăduiește case și biserică. După o lună - o sută de case ridicate și biserica în ridicare. Guvernul în conflict cu Președintele. Orar ocupat. Vizită în localitățile lovite de inundații. 49 de case posibile din cele 795 necesare în Banat, în Timiș în trei luni. Gigi Becali, "războinicul luminii", 100 de case în trei săptămâni la Vadu Roșca. Guvernul - neimplicat în problemele acute ale țării. Gigi Becali - implicat cu banii lui, cu toți ai lui și cu brațele lui. Planuri discrete pentru arestarea lui Gigi Becali. Planuri discrete pentru decorarea Guvernului și pentru demiterea Guvernului. Echipa lui Gigi, "Steaua", învingătoare în Norvegia. Echipa "Tăriceanu" - neînvingătoare în întâlnirile cu nimeni. Cine e mai tare și mai de cuvânt? Confuzie în opinia publică. Guvernul în suferința de a nu avea credibilitate. Nici o casă pentru sinistrați în atâtea zile, în atâtea locuri. Necunoscuți, până și diriginții de șantier, în multe locuri lovite de inundații. Gigi Becali - o sută de case pentru sinistrați. Biserica în construcție. Obiect al ironiilor multor neputincioși, particularul Becali ține loc de Guvern spre cinstea lui, spre dezolarea Guvernului blocat în propriile făgăduinți neonorate și în meschine lupte politice. Inundații catastrofale în România. Catastrofală și prestația guvernamentală în această chestiune. Avem, probabil, harul catastrofei. Aceasta ar fi o primă chestiune expediată, pentru că, repet, nu e timp.

O urgență pare a fi raportul dintre noi și presa românească din Basarabia. De 7 luni nici un semn de la București în ajutorarea ziariștilor, în ajutorarea scriitorilor, în ajutorarea culturii române din Basarabia.

După părerea mea este un lucru grav, condamnabil, o dovadă de lașitate pe care trebuie să o atacăm aici. Este inadmisibil ca, în vreme ce atâtea publicații în România se bucură de sprijin guvernamental, deși susținerile lor nu au nici o legătură cu drumul națiunii române, presa din Basarabia, cultura din Basarabia să fie părăsite.

Atrag atenția asupra acestui aspect.

El niciodată nu a fost unul simplu. Totdeauna însă, cu intervenția parlamentarilor Guvernul a găsit o replică pe măsură. Sunt semnale tragice de la Chișinău. Și așa Basarabia este părăsită de România, și așa Basarabia nu are de nici unele.

Un coleg de-al nostru vorbea zilele trecute la o emisiune de televiziune despre faptul că nu se poate rezolva problema Basarabiei cu literatură, cenacluri și așa mai departe. Este adevărat. Dar măcar atât. Eu nu spun că se poate rezolva ceva cu cântec, ceva cu muzică sau cu poezie. Dar măcar atât putem face când toate celelalte mijloace pe care le foloseam pentru a ne face datoria față de niște oameni, față de niște frați care nu au nici o vină că au fost blocați într-o Siberie a spiritului au încetat în mod jalnic. Este adevărat, se pot face multe. Și curentul electric și celelalte sunt soluții. Dar soluția urgență este încurajarea culturii și presei românești din Basarabia, pentru că mai este un aspect: au început să apară în Basarabia publicații în limba română profund antiromânești. Acesta este lucrul pe care l-am aflat în urmă cu jumătate de oră de la marele bărbat care este Ilie Ilașcu.

Se umblă cu alfabetul latin prin Basarabia, dar sub alfabetul latin își fac mendrele toate sentimentele și toate acțiunile antiromânești cu putință. (discuții)

La o distanță de numai 6 metri de Mausoleul Eroilor Neamului de la Mărășești un investitor local a ridicat un centru de vinificare. Proprietarul cramei beneficiază de sprijinul autorităților locale care i-au acordat avizul de construcție și certificatul de urbanism, în lipsa avizului de la Direcția Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Vrancea.

Având în vedere că respectiva cramă se află în raza de protecție a 100 metri a monumentului. De notat că vizavi de mausoleu a fost amplasată o benzinărie. În stânga monumentului se află o bodegă, iar prin fața monumentului defilează zilnic o mulțime de prostituate care agață șoferii de TIR. Tocmai ce trebuie!

Nu știu dacă este cea mai potrivită situație a mausoleului de la Mărășești. Și nu știu dacă nu ar trebui, în fine, să începem să ne uităm în jur și să acționăm pentru rezolvarea tuturor nenorocirilor care apar, inclusiv acestea de tip moral.

Nu mai e timp, nu vreau să vă rețin. Nu sunt un doritor de prelungiri inutile. Aș vrea să spun însă că e foarte important ca între noi să revină "străvechea frăție", așa cum cerea la un moment dat Kogălniceanu, la instalarea lui Cuza în postul de domn.

Numai așa vom putea conlucra, chiar dacă vom avea multe dezacorduri. Situația de azi nu ni se datorează. Din păcate, uneori, noi nu avem suficienta independență de cuget, încât să răspundem propriilor impulsuri de conștiință și răspundem unor comandamente de partid sau prezidențiale.

Soluția cea mai bună pentru ca să se termine cu toate cheltuielile astea și cu toate rătăcirile astea este un Parlament Zero Cameral. (discuții; aplauze)

Un Parlament Zero Cameral le-ar rezolva pe toate și țara ar putea fi condusă foarte bine la telefon, chiar la telefon public.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule senator, vă rog să încheiați.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Da, domnule președinte.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să încheiați, stimate coleg.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Da, domnule președinte.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să încheiați, stimate coleg.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Da, domnule președinte. În cadrul acestei măsuri de simplificare a democrației românești prin desființarea celor două Camere ale Parlamentului, probabil că vă simțiți atacat. Domnule președinte, și noi la fel. Dar dacă tot am pornit pe măsuri radicale, haideți să terminăm și cu Guvernul, să terminăm și cu Primăriile... astea sunt pierdere de vreme și de bani. Când unul singur le poate face pe toate nu e păcat să pierdem vremea și să rătăcim la nesfârșit pe drumurile întortocheate ale democrației? (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

 
Corneliu Vadim Tudor - Intenția CNA de a desființa canalul Radio România Muzical.

Trei minute mai are grupul. Vreți să răspundeți, vă rog. Vă rog să vă încadrați în timp.

 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Pentru că mi-au rămas 3 minute, vă voi propune o temă care ar putea să ne unească pe toți în jurul unei categorii filosofice și existențiale fundamentale. Care este muzica?

Am fost la Radio România astăzi, după cum v-am spus, și am trăit clipa când o reprezentantă a PNL-ului, o distinsă ziaristă, de altfel, Maria Țoghină, împreună cu alte doamne din echipa domniei-sale, m-a rugat să acționăm de așa manieră încât să nu fie lichidat canalul Radio România Muzical.

Ce face CNA-ul la ora actuală este o rușine! CNA a devenit un stat în stat. CNA are în conducerea sa oameni din 1999 care reprezintă Guvernul Mugur Isărescu. Dar chiar nu s-a întâmplat nimic în spectrul politic românesc ca să fie oameni care să reprezinte configurația politică actuală?

Printr-o adresă foarte agresivă, Ralu Filip informează conducerea Radiodifuziunii Române că i se va lua în curând frecvența. Și vă spun eu și de ce: pentru că el vrea să ia de la stat și să dea la niște firme particulare. Adică am început să privatizăm și eterul, văzduhul României. Nu e bine ce se întâmplă.

Eu iubesc prea mult Radio România, iubesc și canalul Radio România Muzical care are milioane de ascultători în țară, dar și în diaspora românească. Are o bătaie foarte lungă. E jale mare. Patriarhul României, Prea-Fericitul Teoctist, a protestat în scris, a protestat Nunțiul Apostolic la București, Jean Claude Perisset, au protestat alte oficialități românești și străine și noi nu avem puterea să oprim această instituție parazitară, această cenzură stalinistă care este CNA-ul să săvârșească o asemenea barbarie.

Voi încheia aducându-vă aminte un vers care a devenit dicton, al unui poet celebru francez: "De la musique avant toute choses", dar și reamintindu-vă... de fapt, parafrazând o maximă a lui Shakespeare, "să ne ferim de cei care nu sunt capabili să iubească muzica: ei sunt răi, sunt barbari, sunt primitivi".

Prin urmare, fac un apel să ne unim forțele, să se convoace Comisiile pentru cultură, artă, mass-media ale celor două Camere - cât mai suntem două Camere, și nu ne desființează năzdrăvanul din Dealul Cotrocenilor, dar s-ar putea să nu mai aibă timp, s-ar putea să plece el până în decembrie - haideți să ne unim forțele și să-l chemăm la ordine pe acest abuziv Ralu Filip și să-i spunem: "Totul până la programele naționale de radio consacrate". Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc. Stimați colegi, încheiem declarațiile politice.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 21 noiembrie 2019, 16:31
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro