Traian Constantin Igaș
Traian Constantin Igaș
Ședința Camerei Deputaților din 15 noiembrie 2005
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.176/22-11-2005

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 15-11-2005 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 15 noiembrie 2005

  1. Intervenții ale deputaților:  
  1.37 Constantin Traian Igaș - declarație politică intitulată "Cât de bine îl cunoaștem pe Corneliu Coposu?";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Cât de bine îl cunoaștem pe Corneliu Coposu?"

Doamnelor și domnilor deputați,

Pentru cei mai mulți, ziua de 11 noiembrie nu se deosebește cu nimic altceva față de celelalte zile calendaristice. Pentru unii dintre noi, această zi reprezintă însă, începând cu anul 1995, ziua tristă în care s-a stins din viață un om de o valoare incontestabilă. Dar mai există și o altă categorie care, în această zi de 11 noiembrie, golesc un pahar de șampanie, sărbătorind în acest fel ziua în care "au scăpat" de umbra ce-i urmărea neîncetat.

Pentru mine, ca tânăr politician, ca orice alt cetățean al acestei țări, ziua de 11 noiembrie este una în care noi toți ar trebui să ne amintim de omul Corneliu Coposu. M-am întrebat de multe ori până acum cine a fost omul Corneliu Coposu și m-am mulțumit cu orice nuanță a răspunsurilor oferite. În acest an, îmi pun din nou această întrebare, de data aceasta de pe băncile Parlamentului, pe care și domnia sa le-a străbătut, din păcate nu la vârsta pe care o am eu astăzi, ci la una mai mult decât venerabilă. M-am hotărât ca de data aceasta să caut singur răspunsul la această întrebare și să nu mă mai mulțumesc cu ceea ce unii, mai mult sau mai puțin cunoscători decât mine, binevoiesc a mă informa.

Mai întâi de toate trebuie să recunosc, și asta nu ca pe o scuză, că în anul în care acest om se stingea din viață, eu abia dacă știam ce înseamnă politica, pentru un tânăr atunci de 27 de ani, la doar 6 ani de la revoluție. Mi-amintesc acum, la zece ani de la trecerea lui în neființă, figura sa înaltă, foarte slăbită, precum și fața mult îngălbenită de lipsuri, chin și suferință. Studiindu-i biografia, remarc, pentru prima dată, câteva lucruri pe care nu le cunoșteam despre el: toți bărbații din familia lui, tatăl dar și bunicii, atât din partea mamei, cât și cel din partea tatălui, au fost preoți. Ca un făcut, viața lui și a tatălui său s-au asemănat în unele privințe: ambii au făcut parte la un moment dat din Parlamentul României, tatăl - deputat la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1918, a votat Unirea, fiul - senator în primul Parlament de după Revoluția din 1989. A doua asemănare dintre cei doi, care m-a frapat, este din păcate una tristă: amândoi și-au petrecut o parte din viață, mai scurtă sau mai lungă, în temnițele închisorilor: tatăl, Valentin Coposu, vajnic militant pentru afirmarea clauzei românești în Transilvania, a suferit numeroase persecuții, a fost închis la Vac, Szegedin, Budapesta sub acuzația de înaltă trădare. Fiul petrece 17 ani și jumătate din viață începând din anul 1947 în penitenciarele de la: Văcărești, Jilava, Pitești, Malmaison, Craiova, Aiud, Râmnicu -Sărat, Poarta Albă, Capul Midia, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Gherla, Sighetul Marmației etc. Dacă mai adăugăm la toate acestea anii de domociliu forțat, convocările la Securitate și nenumăratele percheziții de după eliberare, nu pot să nu mă întreb care erau motivele care i-au făcut pe mulți să-l urască. Studiindu-i cât de cât biografia, aflu că rolul cel mai important în evoluția lui, îl joacă apropierea și influența marelui artizan al Unirii din 1918, Iuliu Maniu, care devine mentorul său de-a lungul întregii sale existențe. În calitate de secretar personal al lui Iuliu Maniu, îl însoțește pe acesta în toate misiunile și negocierile politice importante. A îndeplinit această funcție până la arestarea lui și a mentorului său, la 14 iulie 1947. În anul 1950 este arestată și soția sa, Arlette, la care i s-a înscenat un proces de spionaj.După 14 ani de închisoare, este eliberată în 1964, dar moare un an mai târziu. O viață de om plină de durere, dar și de luptă neîntreruptă.

Dorind să-l înțeleg pe omul Corneliu Coposu, nu pot nici măcar accepta faptul că este cel mai ponegrit dintre politicienii de astăzi. Îmi amintesc astăzi de întreaga campanie ce s-a dus în anii imediat următori revoluției, împotriva acestui om. S-au spus despre el numeroase minciuni, ajungând, unii dintre cei care ne țin azi lecții de politică, să spună că nu a fost destul de bun pentru noi deoarece n-a mâncat salamul nostru de soia sau că s-a întors în 1990 de pe meleaguri occidentale aducând cu el grămezi de dolari pe care-i împărțea prin sate, făcându-și campanie electorală. Într-adevăr, salamul cu soia ar fi fost un adevărat lux în temnițele care l-au "găzduit".

Dar adevărul transpare întotdeauna: ceea ce nu recunosc cei care îl blamează, dar știu cu certitudine este că cel mai neînduplecat caracter și hotărârea cea mai de nezdruncinat, atribute ale omului politic, i-au aparținut domnului Corneliu Coposu.

Numele lui n-a apărut în ziarele comuniste decât împletit cu injurii și cu epitete de "dușman al poporului" și de "contrarevoluționar". Lupta sa împotriva comunismului n-a încetat nici în anii în care a fost întemnițat, nici după eliberare, dar nici după revoluția din 1989, tocmai acesta fiind și motivul pentru care s-a încercat denigrarea lui prin toate mijloacele.

Unul dintre regretele dânsului se regăsește în următoarea frază: "Electoratul n-a înțeles un lucru elementar: democrația nu poate fi recâștigată decât de democrați, nu de către enoriașii maxism-leninismului, ai proprietății de stat și ai planificării de stat"

Pentru noi, tinerii politicieni, verticalitatea omului politic Corneliu Coposu trebuie să fie un exemplu. Ca om, dar mai ales ca om politic, a fost unul dintre cei puțini care nu și-au negociat niciodată principiile, așa cum nici un om politic n-ar trebui să o facă.

Este dureros faptul că tinerele generații care vin astăzi din urmă nici nu vor auzi, așa cum merită, de Corneliu Coposu decât ca, probabil, nume al unei străzi. Pentru el nu s-a găsit, din păcate, loc în unele "manuale" de istorie, în timp ce acolo găsim "figuri proeminente" pentru istoria noastră, cum ar fi cea a Andreei Esca sau C.T. Popescu.

Citind rândurile scrise despre viața lui și printre ele am răspunsul la întrebarea mea: Seniorul, Corneliu Coposu, nu are egal în demnitate. Și atunci, de unde și ce motivație are toată ponegrirea lui? Răspunsul la această întrebare mi-l oferă nimeni altul decât Domnia Sa: "Este o încercare de atragere în mocirla corupției în special a oamenilor care, prin atitudinea lor corectă și fermă, provoacă ura celor declasați. În jungla lipsită de scrupule și de simțul răspunderii, pe care o traversează țara noastră, metodele staliniste practicate împotriva adversarilor politici, sunt la ordinea zilei. Trebuie să mărturisesc că aceste metode comuniste, din deceniile anterevoluționare, nu mă impresionează și n-au reușit să mă intimideze."

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 3 decembrie 2020, 9:23
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro