Plen
Ședința Camerei Deputaților din 10 octombrie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.147/20-10-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
04-12-2019
27-11-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 10-10-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 10 octombrie 2006

  Declarații politice și intervenții ale deputaților:  

Ședința a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Ioan Munteanu și Dan Radu Rușanu secretari.

   

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineața, stimați colegi!

Deschidem ședința consacrată declarațiilor politice.

 
  Emil Strungă - declarație politică cu titlul Raportul de țară, un pas înainte;

Începem cu Grupul parlamentar al P.N.L., domnul deputat Emil Strungă.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

   

Domnul Emil Strungă:

Vă mulțumesc, doamna președintă.

Stimați colegi,

Titlul declarației politice pe care o susțin astăzi în fața dumneavoastră este "Raportul de țară, un pas înainte".

Momentul mult așteptat de societatea românească a sosit pe 26 septembrie, când la Bruxelles a fost prezentat raportul Comisiei Europene privind integrarea în Uniunea Europeană a României și Bulgariei. Data aderării este cea așteptată, 1 ianuarie 2007, pentru ambele țări vizate.

Avem de-a face, în continuare, cu o succesiune de noi etape a procesului de integrare. Urmează în octombrie prezentarea unei poziții oficiale a Parlamentului European; în decembrie Consiliul European va aproba data aderării și Parlamentul va ratifica Tratatul. până în prezent doar Germania, Danemarca și Belgia nu au aprobat încă acest document.

Martie 2007 este termenul-limită pentru înregistrarea progreselor și, în sfârșit, în iunie 2007 va apărea un nou raport al comisiei, care va decide dacă se vor aplica sau nu clauzele salvgardării.

În ceea ce privește conținutul raportului, acesta recunoaște progresele făcute de România în domeniile sensibile, dar evidențiază și punctele încă slabe. Este vizat, în special, domeniul justiției. C.S.M. este lipsit de credibilitate din cauza potențialelor conflicte de interese ale membrilor săi. Aplicarea uniformă a legii în tribunalele românești nu este asigurată. Se apreciază, totuși, creșterea numărului și calității anchetelor vizând corupția la nivel înalt și se susține Agenția Națională de Integritate. Se va înființa un organism ce va verifica, în baza art.37 și art.38 din Tratatul de Aderare, doar progresele în justiție.

Un alt aspect observat în raport este problema administrării fondurilor europene, în special în domeniul agriculturii.

În concluzie, aderarea României se va face ținând cont de trei măsuri de însoțire: în primele 3 luni din 2007 se vor remedia deficiențele de la agențiile de plăți. altfel se vor reduce cu 25% fondurile acordate. în aceeași perioadă se vor observa progrese în justiție, altfel va fi activată clauza de salvgardare (adică sentințele tribunalelor românești nu vor fi recunoscute în Uniunea Europeană), se va eradica pesta porcină, altfel se va impune un embargou pe produsele de carne.

România va fi un stat membru activ al Uniunii Europene, hotărât să-și aducă întreaga contribuție la consolidarea construcției europene.

În acest context, în viziunea Partidului Național Liberal, continuarea cu succes a pregătirii post-aderare este esențial a se desfășura într-un climat de stabilitate politică internă, în care acțiunea Guvernului trebuie sprijinită de Parlament, de forțele politice, dar și de societatea civilă.

Partidul Național Liberal consideră că măsurile care trebuie adoptate de România în lunile următoare în domeniul justiției, afacerilor interne și în sectorul agricol, menționate în Raport, nu reprezintă restanțe, ci doar continuarea unui proces de reformă.

Raportul Comisiei Europene validează actul de guvernare și arată că opțiunea Partidului Național Liberal de a nu declanșa alegeri anticipate a fost corectă. Organizarea unui scrutin, înainte de termen, ar fi însemnat întârzieri irecuperabile în procesul de îndeplinire a angajamentelor asumate în fața partenerilor europeni.

Raportul de monitorizare arată că P.N.L. a acționat responsabil atunci când a susținut înțelegerile politice făcute în 2005 și continuarea lor până în 2008.

Reconfirmarea datei de 1 ianuarie 2007 și recomandarea aderării fără activarea imediată a clauzelor de salvgardare demonstrează clar succesul înregistrat de Guvernul condus de Călin Popescu-Tăriceanu.

Având în vedere aceste aspecte, putem spune că România a făcut primul pas important în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană, dar că integrarea va reprezenta un efort susținut, pentru care va trebui să lucreze întreaga clasă politică românească.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Ion Stan - declarație politică intitulată Un viceprim-ministru al Guvernului României recunoaște public că U.D.M.R. este o conspirație împotriva Constituției României;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Ion Stan.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Ion Stan:

Doamna președintă,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Un vice-prim-ministru al Guvernului României recunoaște public că U.D.M.R. este o conspirație împotriva Constituției României".

Sâmbătă, 23 septembrie 2006, s-a înscris ca o pagină neagră în istoria României post-trianonice. Viceprim-ministrul Guvernului român, Marko Bela, avea să-și renege jurământul de parlamentar și de membru al Guvernului, recunoscând cu incomensurabil cinism că, în pofida numeroaselor aparențe anterioare de loialitate, țelul din totdeauna al U.D.M.R. este autonomia teritorială, în care scop țintește pe termen foarte scurt, de câteva luni, la modificarea Constituției României.

Dar cum Constituția României nu poate fi revizuită în ceea ce privește caracterul unitar al statului, declarația viceprim-ministrului Marko Bela nu poate fi altfel interpretată decât drept un atentat la adresa acesteia și, în același timp, o încălcare cu premeditare a îndatoririlor sale de cetățean, devenind astfel incompatibil cu calitatea de membru al Guvernului.

Întreaga opinie publică românească se dovedește solidară în fața sfidării U.D.M.R. care a cerut, prin vocea președintelui său, autonomia teritorială pe criterii etnice în Ținutul Secuiesc.

Anterior acestui moment, o entitate fără statut legal explicit autointitulată "Adunarea Națională a Secuilor" a adoptat rezoluția privind stabilirea hotarelor viitorului stat desprins din statul român, prin violarea celui dintâi paragraf al Constituției României.

O nefericită realitate geopolitică generată de nerecunoașterea contribuțiilor și meritelor României la încheierea celui de-al doilea război mondial, în contextul mai larg al nerecunoașterii adevărului istoric privind desăvârșirea unității statale a națiunii române, face ca în acest moment România să se afle în situația de a se integra în Uniunea Europeană cu o grea și dureroasă moștenire istorică - permanentă amenințare a revizioniștilor de pretutindeni la adresa unității poporului său și a integrității teritoriale, concomitent cu disputele și conflictele mocnite ce pot exploda în orice moment în vechiul spațiu etnic românesc.

Ce va deveni România în momentul în care o nouă entitate statală, de această dată în interiorul granițelor sale, va avea propriile autorități de putere?

Actualele și indubitabil vremelnicele autorități naționale responsabile de situația gravă care s-a creat sunt lipsite de orice reacție, ceea ce demonstrează, dacă mai este cazul, cârdășia lor în această conspirație împotriva Constituției.

Această nouă și periculoasă etapă de aplicare a strategiei revizioniste maghiare, elaborată în toamna anului 1919 sub forma "Memorandumului" lui Miklos Horthy, a surprins statul român într-un moment în care acesta este dezarticulat constituțional de grave vulnerabilități pe care dușmanii Constituției României încearcă să le speculeze scontând pe decapitarea și intrarea în adormire a serviciilor de informații, a Armatei și a Ministerului Public, concomitent cu politizarea altor instituții fundamentale ale statului de drept, chemate să vegheze asupra ordinii constituționale.

Din octombrie 1919, conform documentului menționat, obiectivul strategic al revizionismului extremist maghiar, urmărit cu obstinație, a fost distrugerea statelor succesoare de la care Ungaria avea de revendicat teritorii, adică ale României, Iugoslaviei și Cehoslovaciei. Între acestea - se precizează în "Memorandum" - "inamicul numărul unu al Ungariei este România pentru cele mai mari pretenții teritoriale sunt împotriva ei și pentru că ea este cea mai puternică dintre statele vecine...".

Consecvența și capacitatea de adaptare a politicii și mijloacelor revizioniste în evoluția mediului internațional nu trebuie să scape observațiilor și sancțiunii autorităților statului român. Neputincioase în a contrapune măsuri și acțiuni secrete de contracarare, autoritățile României, în măsura în care ele mai pot fi numite astfel, asistă pasiv la escaladarea conspirațiilor neorevizioniste în spațiul comunicării publice considerând - în naivitatea lor condamnabilă ori în complicitatea lor inconștientă - că libertatea exprimării opiniilor este admisibilă chiar și atunci când devine un atentat nedisimulat la temelia statului național român. Cei care cred că Europa Unită va fi altfel decât o Europă a statelor naționale sunt nedemni să mai gestioneze problemele de stat ale României și, pe cale de consecință, invitați să părăsească demnitățile guvernamentale pe care le-au dezonorat.

Parlamentul României se află într-un moment în care trebuie să facă dovada că este cel dintâi și suprem apărător al Constituției în care sens - în numele cetățenilor care m-au ales să îi reprezint - cer imperativ:

  1. Analiza de urgență în Consiliul Suprem de Apărare a Țării și adoptarea neîntârziată a hotărârilor și măsurilor necesare pentru apărarea Constituției României și sancționarea exemplară, potrivit legii, a înalților demnitari ai statului care sunt, direct sau indirect, răspunzători de această escaladare periculoasă a amenințărilor extremismului revizionist la adresa securității naționale.
  2. Prezentarea de catre primul-ministru al României, în fața Parlamentului, a situatiei date, pentru a-și preciza poziția față de acțiunile anticonstituționale ale viceprim-ministrului Marko Bela, precum și demiterea neîntârziată a acestuia.
  3. Sesizarea de către Guvernul României a Curții Constituționale cu privire la caracterul actiunilor extremiste ale U.D.M.R., fiind de notorietate publică internațională faptul că această organizație se foloseste în mod abuziv de dreptul la asociere pentru a milita împotriva suveranității și integrității României, devenind astfel neconstituțională prin efectul art. 40, alin. (2) din Constituție.
  4. Ministerul Justiției și Ministerul Public să declanșeze imediat procedurile necesare constatării ilegalității ființării Uniunii pentru Ținutul Secuiesc, Consiliului Național Secuiesc, Uniunii Civice Maghiare și a Consiliului Național al Maghiarilor din Ardeal.
  5. Ministerul Public să ia act de acțiunile împotriva ordinii constituționale (art. 1661 Cod Penal) desfășurate de cetățenii români Marko Bela, Gazda Zoltan, Csapo Ioszef, Fodor Imre și ceilalți, asigurând restabilirea legalității grav încălcate.
  6. Ministerul Administrației și Internelor să dispună măsurile necesare pentru ca preconizata "mare adunare națională a secuilor" convocată pentru data de 4 noiembrie 2006 și referendumul anunțat pentru 3 decembrie a.c. să nu fie posibile înainte de pronunțarea Curții Constituționale asupra legalității statutului organizațiilor inițiatoare anterior numite: Uniunea pentru Ținutul Secuiesc, Consiliul Național Secuiesc, Uniunea Civică Maghiară, Consiliul Național al Maghiarilor din Ardeal și pretinsele entități teritoriale în numele cărora s-au autolegitimat.
  7. Ministerul Administrației și Internelor să raporteze Parlamentului contextul și împrejurările în care a fost posibil ca o parte a administrației publice locale, de al cărui caracter unitar pe teritoriul României este principalul răspunzător, să promoveze secesiunea statului național unitar român, iar președintele U.D.M.R. și viceprim-ministru al Guvernului să săvârșească într-o așa numită consfătuire a primarilor din Ținutul Secuiesc un atentat odios la adresa României cerând constituirea Asociației Administrației Publice din Ținutul Secuiesc, în fapt Ministerul Administrației și Internelor al viitorului stat secesionist.
  8. Comisiile permanente de specialitate ale Parlamentului însărcinate cu controlul sectorului de securitate să analizeze și să stabilească responsabilitățile fostelor și actualelor conduceri provizorii ale serviciilor de informații în legătură cu escaladarea pericolelor extremist revizioniste la adresa securității naționale a României.
  9. Serviciul Român de Informații să investigheze posibilele legături de afaceri stabilite între actuali și foști membri ai Guvernului, începând din 1990 până în prezent, cu persoane din Ungaria a căror apartenență la securitatea maghiară - inclusiv sub acoperirea serviciului diplomatic îndeplinit în România - este fapt de notorietate, pentru a fi înlăturate sau dimpotrivă confirmate suspiciunile conform cărora în numele unui astfel de interes comun importante centre de decizie politico-statală au devenit vectori de influență și acțiune împotriva Constituției României.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Adrian Moisoiu - declarație politică: Demiterea imediată a liderilor U.D.M.R.;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Adrian Moisoiu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Pe aceeași temă, dar dintr-un alt punct de vedere, intervenția mea de astăzi este intitulată: "Demiterea imediată a liderilor U.D.M.R.".

Oare de câte ori trebuie ca liderii U.D.M.R. să spună deschis, clar și răspicat, ceea ce gândesc și pentru ce militează permanent, pentru ca politicienii care ne conduc să realizeze că neîncetat, fără a se sfii, ei depun toate eforturile pentru acordare de autonomie teritorială pe criterii etnice, pentru constituirea unui ținut secuiesc independent, introducerea limbii maghiare ca a doua limbă oficială în stat, pentru federalizarea României?

Preocupată de integrarea noastră europeană, prea puțină lume a observat cum pentru o zi, 28 septembrie a.c., Târgu-Mureșul a fost gazda unei pleiade de politicieni și diplomați de decizie unguri, în frunte cu doamna Szilli Katalin - președinta Parlamentului Ungar, pentru a dezbate în organizarea asociației ungare "Uj Kézfogás" ("Noua strângere de mână") teme ca: "Informări referitoare la țelurile guvernului ungar în privința maghiarilor de peste hotare", "Fondul funciar și silvic al Ținutului Secuiesc", "Gruparea terenurilor agricole în Ținutul Secuiesc" și altele asemănătoare. Toate sub motivația unei eficiente "cooperări româno-ungare", dar la a căror dezbateri nu știm să fi fost delegați ai autorităților române(!). Sau oare ministrul Borbely să fi participat ca delegat oficial? Și la urma urmelor, de ce acum și mai ales de ce în inima României, la Târgu- Mureș? Să înțelegem că sub plapuma integrării, ungurii vor să-și consolideze pozițiile economice în Transilvania? Că există înțelegeri oculte între premierul Tăriceanu și Markó Béla, privind anexarea economică a acesteia?

Ultimele evenimente de la Budapesta au scos în evidență situația gravă în care se găsește economia ungară, și au făcut o trimitere oarecum discretă dar directă la Trianon, fiindcă Transilvania e prea frumoasă și bogată pentru a nu fi dorită și inclusă în cele mai diverse scenarii de salvare economică revizioniste. În fond, pentru ce atâta interes din partea Ungariei pentru Ținutul Secuiesc? Nu cumva pentru o Ungarie mică, și nu pentru cei câțiva secui care nu au nici limbă proprie, dar pentru care soarele răsare la Budapesta? Guvernul României nu apreciază demersul de la Târgu-Mureș drept un amestec direct în treburile sale interne? Nu este clar că Ungaria este la originea solicitărilor pentru autonomie teritorială promovate de U.D.M.R. și de aceea de fapt Markó Béla a fost "uns" cavaler al ordinului fidelității față de patria maghiară (!)?

La lucrările Consiliului Reprezentanților Unionali și a Consiliului de Coordonare al Uniunii, de sâmbătă 30 septembrie 2006, tot de la Târgu-Mureș, U.D.M.R. și-a stabilit data congresului pentru alegerea unei noi conduceri în aprilie 2007. Oare întâmplător Markó Béla și-a radicalizat discursul și chemarea fără echivoc la luptă înverșunată pentru autonomia Ținutului Secuiesc? În opinia sa, "autonomia nu e o chestiune romantică sau exotică, ci vizează soarta întregii țări și a maghiarimii". Și exprimându-și optimismul asupra reușitei, el declara "...Reacții precum cea la autonomie teritorială au fost la fel de vehemente când s-a pus în discuție legea învățământului. Și atunci am reușit să ducem la bun sfârșit, deși nu în timpul preconizat de noi".

În declarația întocmită la încheierea lucrărilor, după ce se salută aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, se spune: "...Suntem conștienți de obligativitatea asumării unor sarcini în perioada următoare, din care să nu lipsească năzuința spre autonomie, pe care o întărește și proiectul de lege al minorităților naționale". Și dacă ar fi numai atât...

Planurile de enclavizare etnică ale U.D.M.R. nu se sfârșesc aici, fiindcă ministrul Borbely a anunțat cu acest prilej că pașii următori vor fi înaintarea unei inițiative legislative prin care județele din fostul Ținut Secuiesc să beneficieze de mai multe drepturi decât celelalte județe ale țării, deoarece și... răbdarea udemeriștilor are limite!

Declarațiile lui Markó Béla îndeamnă la nesupunere și la acțiuni anticonstituționale care cad sub incidența Codului Penal. Postura sa de demnitar îi conferă imunitate juridică, dar înlăturarea lui din guvern depinde de reprezentanții majorității parlamentare. Nu pot să nu mă refer la o întrebare retorică a vicepreședintelui Camerei Deputaților, domnul Lucian Bolcaș, care spunea: "Chiar nu poate nimeni să-l aresteze?".

Menținerea lui Markó Béla în funcția de vicepremier înseamnă susținerea pretențiilor autonomiste ale partenerului guvernamental, iar a-i condamna declarativ afirmațiile segregaționiste și a-i asigura în continuare calitatea de vicepremier reprezintă o atitudine duplicitară, ce aduce prejudicii mari partidelor românești care fac parte din coaliția aflată temporar la putere și implicit României.

De aceea, premierul Tăriceanu trebuie să-i demită imediat pe miniștrii udemeriști și astfel să scoată U.D.M.R.-ul de la guvernare.

Partidul România Mare nu are nimic cu minoritatea maghiară, cu ungurii cinstiți și loiali statului național, ba, mai mult, îi apreciază în mod deosebit pe aceștia, dar nu admite ca România să fie condusă de cei care promovează neîncetat o politică care are ca scop sfârtecarea teritorială a Țării, care îndeamnă la încălcarea Constituției, care sfidează poporul român!

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
  Becsek-Garda Dezső-Kálmán - intervenție având ca temă comemorarea a 157 de ani de la executarea celor 13 generali ai armatei revoluționare maghiare;

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul deputat Garda Dezideriu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Becsek-Garda Dezső-Kálmán:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În ziua de 6 octombrie am comemorat 157 de ani de la executarea celor 13 generali ai armatei revoluționare maghiare. Revoluția maghiară, prin programele sale, viza desființarea radicală a relațiilor feudale, democratizarea societății prin acordarea drepturilor și libertăților civice.

Acești generali și-au jertfit viața pentru ideile revoluției pașoptiste, luptând împotriva despotismului absolutist, pentru susținerea libertății, egalității și fraternității.

Evenimentele din luna martie, la început, în Transilvania prefațau o revoluție pașnică. Dieta Transilvaniei din ziua de 29 mai a adoptat legi importante atât pentru poporul maghiar, cât și pentru națiunea română, cum au fost: desființarea iobăgiei, suportarea în comun de către toți cetățenii a sarcinilor publice, asigurarea drepturilor cetățenești și religioase ale românilor și noua lege a presei.

Cu toate acestea, datorită politicii duplicitare a Curții de la Viena, s-a ajuns la un război civil între cele două națiuni. Armata revoluționară maghiară, în luptele care au durat un an și jumătate, au înfrânt în mai multe bătălii oștile hasburgilor.

Intervenția trupelor țariste a schimbat raportul de forțe pe plan militar, fapt ce a cauzat înfrângerea revoluției maghiare.

Pentru a cinsti memoria revoluționarilor maghiari, la sfârșitul secolului al XIX-lea s-a amplasat la Arad "Statuia Libertății", care reprezenta semnificația ideilor pașoptiste atât pentru națiunea maghiară, cât și pentru națiunea română, pentru că lupta lor a deschis calea revoluției burgheze în spațiul carpato-dunărean.

Cinstirea memoriei celor 13 generali ai revoluției maghiare, în prezent, datorită și politicii de reconciliere ale oficialităților românești o reprezintă reamplasarea la Arad a grupului statuar "Statuia Libertății".

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Gheorghe Firczac - declarație politică cu tema Salvați monumentele noastre;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Gheorghe Firczac.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

   

Domnul Gheorghe Firczac:

Vă mulțumesc. doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Salvați monumentele noastre".

Având trasee de făcut prin Camera Deputaților, și vă rog să puneți ghilimelele de rigoare la cuvântul "trasee", ajung într-un birou unde un distins funcționar mă abordează "ex abrupto": "Domnule Firczac", spune domnia sa, "dumneavoastră, care sunteți om de muzeu atașat meleagurilor hunedorene, nu aveți nimic de spus despre brățara dacică găsită la Paris?". Îl privesc mirat, apoi derutat. eu care nu mă pierd așa ușor, sunt de data asta într-o derută totală. Nu mă regăsesc. Îmi dau seama că are dreptate și mă cuprinde o imensă tristețe.

De ce? Pentru că, iată, nici dacă ești de bună credință nu poți răzbi, nu poți promova acele valori pe care toată lumea, teoretic, le afirmă și jură pe Biblie că le și promovează.

Nu cu mult timp în urmă am încercat în două rânduri să propun Guvernului României, Ministerului Culturii și Cultelor să transformăm Sarmizegetusa Regia, Ulpia Traiana Sarmizegetusa și Micia în zone protejate de interes național. Toate acestea ar fi determinat o protecție specială, o valorificare superioară a acestei zone, mai ales că județul Hunedoara are un nedorit loc fruntaș la șomaj.

Dar, surpriză, Guvernul României, printr-o voce autorizată de Ministerul Culturii și Cultelor, vine la discuții pentru dezbaterea legii, cu un distins specialist, în probleme de patrimoniu. El este purtătorul de cuvânt. Argumente, o sumedenie: "domnul Firczac este un om deosebit, iubește monumentele, iubește județul Hunedoara". Aveam impresia că-mi citește necrologul. Știam ce urmează. Nu este nevoie de un astfel de proiect de lege pentru că monumentele sunt pe lista UNESCO, pentru că ele sunt departe unele de altele, și argumentul suprem: cetatea Căpâlna, care este în județul Alba, nu va fi inclusă în acest proiect.

Deci, într-adevăr, îmi citise necrologul. Și pentru că tradiția noastră parlamentară este deosebită, evident că nici acest proiect, ca multe altele, care nu au aviz favorabil de Guvernul României, nu este votat de colegii de atunci din Comisia pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă.

Raport nefavorabil, și nu trece nici în plen. Mai mult decât atât, astăzi, magna curia, reședința principelui Transilvaniei, Gabriel Bethlen, devine spațiu administrativ al Muzeului civilizației dacice și romane Deva.

Mai poți spune ceva? Eu să vorbesc despre brățara dacică, ajunsă peste hotare? Mă ascultă cineva? Iată răspunsul meu pentru distinsul funcționar al Camerei Deputaților, care, pe bună dreptate, m-a abordat ca un cetățean onest ce este.

Și trebuie să fac, în încheiere, o precizare absolut necesară: declarația mea politică nu are nici o conotație, chiar dacă este politică, legată de partide, legată de ideologii, nu se dorește a fi nici în favoarea vreunui guvern al României, nici în defavoarea altui guvern al României.

Vreau doar să trag un semnal de alarmă, că măcar acum, în ceasul al 12-lea, când la Deva se judecă procesul aurarilor, să încercăm să facem ceva pentru aceste monumente și să le transformăm în zone protejate.

Mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Sergiu Andon - declarație politică intitulată Bătrânii și Europa;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Sergiu Andon.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Sergiu Andon:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Consacru această declarație politică intitulată "Bătrânii și Europa" îmbătrâniților și îmbătrânibililor României.

Duminică, 1 octombrie, a fost Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, eveniment precedat de diferite manifestări ale acestei categorii de cetățeni.

În județul Dâmbovița, pe care am onoarea să-l reprezint în Parlament, întâlnirea persoanelor vârstinice s-a ținut miercuri, 27 septembrie. Am insistat asupra datei pentru că, de atunci, aceasta este prima ședință a Camerei Deputaților consacrată declarațiilor politice.

mă aflu sub impresia semnificației tulburătoare a zilei de 27 septembrie 2006. Era prima noastră zi de așa-zisă "țară europeană". O dramatică întrebare mi s-a ridicat atunci în față: cum sunt vârstnicii Europei și cum sunt ai noștri?

Pe europeni îi vedem și pe aici, străbătând și fotografiind culoarele Palatului Parlamentului, îmbrăcați lejer, în șlapi, în șort, volubili, râzând cu dantura completă, voiajând deconectați, destinși, fericiți.

Îi vedem și pe-ai noștri, câteodată chiar sub ferestre, demonstrând dincolo de garduri sau pe străzi, flendurând plasele lor de plastic cu priviri circumspecte și încărcate de reproș.

Mai bine decât să invocăm aderarea zi de zi, am face această comparație: să considerăm că vârstnicii sunt oglinda unei societăți, chipul trist și mătuit de grijă al îmbătrâniților României este chipul țării noastre înseși.

De aceea, vă chem și vă implor: nu priviți aderarea luând în calcul numai economia, salariile, șoselele, inflația, șomajul și obsesiile doamnei Macovei. Comparați zi de zi și vârstnicii noștri cu vârstnicii continentului. Să ne uităm în această oglindă reală. Până nu vom vedea același fel de chipuri, expresia aceluiași mod de viață, nu vom fi integrați.

Noi, ca parlamentari, putem face mult pentru a grăbi acest proces. Cele mai urgente mi se par trei căi de acțiune:

  1. să identificăm surse de finanțare pentru mărirea pensiilor, fie și printr-o contribuție fiscală sporită din partea marilor profitori ai tranziției;
  2. să inventariem legile în favoarea persoanelor vârstnice, pe care însuși Parlamentul le-a votat acum sau în legislaturile trecute, dar care au rămas literă moartă; să acționăm cu toată vigoarea pentru a obliga Guvernul și ministerele să le transpună în viață;
  3. să studiem soluțiile sociale și legislative pe care țările avansate le-au adoptat pentru persoanele vârstnice și să ne impunem propriul nostru acquis comunitar, special pentru a face ca și bătrânii României să cunoască o rază de fericire, să înceapă să semene și ei cu bătrânii Europei.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Andrian Sirojea Mihei - declarație politică cu subiectul Penultimii la nivelul de trai în Uniunea Europeană;

Urmează domnul deputat Andrian Mihei, din partea deputaților fără apartenență la grup parlamentar.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Mulțumesc.

Doamna președinte,

Declarația mea politică se intitulează "Penultimii la nivelul de trai în Uniunea Europeană".

Decizia Comisiei Europene de a recomanda aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeană, prezentată în data de 28 septembrie 2006, chiar dacă, deocamdată, sub rezerva unor condiții de monitorizare, constituie un moment istoric pentru țara noastră.

Problemele care încă există și pe care membrii Uniunii Europene le-au subliniat sunt grave, însă, dacă sub presiunea sancțiunilor posibile, vor fi rezolvate, vor constitui noi pași înainte spre o viață mai bună a cetățenilor României.

Ce probleme au fost subliniate și ce sancțiuni au fost prevăzute am văzut cu toții. Ce facem de acum înainte, depinde de noi!

Oficialii Uniunii Europene se așteaptă ca problema corupției - numită de către unii "endemică" - din România, pornind de la administrațiile locale, până la cele mai înalte nivele din guvern, precum și reforma legislativă recomandată, să fie finalizate. Sancțiunile prevăzute în această privință sunt nerecunoașterea în restul Uniunii Europene a deciziilor și hotărârilor judecătorești din România. Totodată, un prim și foarte important obiectiv de urmărit este o mai mare transparență și eficiență în sistemul juridic, prin întărirea rolului Consiliului Superior al Magistraturii.

Inexistența sau ineficiența unor sisteme de administrare a fermelor subvenționate de Uniunea Europeană, constituie de asemenea o problemă subliniată de aceștia, prin nerezolvarea căreia sanțiunile posibile sunt stoparea plăților. Slaba igienă alimentară, unde exemplele au fost legate de pesta porcină sunt considerate o problemă care a rămas nerezolvată, ceea ce conduce la păstrarea interdicției de exportare a produselor în restul Uniunii Europene.

În plus, fiecare stat membru poate decide dacă va amâna admiterea muncitorilor români pe piața forței sale de muncă pentru un maxim de șapte ani. Din păcate, se pare că atâția ani consideră țările membre că ne trebuie pentru a ajunge la un nivel acceptabil pentru a ne deschide poarta larg. până atunci însă ... intrăm doar cu aprobare scrisă.

Comparativ cu Bulgaria, conform raportului, stăm puțin mai bine. Comparativ cu țările membre, suntem încă departe și mă refer strict la cerințele asumate neîndeplinite încă. Pentru că dacă m-aș referi și la nivelul de trai al populației, la neajunsurile individului de zi cu zi, suntem foarte departe.

În cadrul unui studiu european cu privire la calitatea vieții, publicat de Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață si de Muncă, România si Bulgaria înregistrează cele mai scăzute niveluri de trai din cele 28 de țări (UE-25 plus România, Bulgaria si Turcia). Conform analizei, care a luat în calcul 6 articole pe care o gospodarie nu si le poate permite, adică: încălzirea adecvată a locuinței, o masă cu carne o dată la două zile, înlocuirea mobilierului uzat, cumpărarea de îmbrăcăminte nouă, banii necesari pentru o săptămână de concediu pe an și posibilitatea de a invita la masă prietenii cel putin o dată pe lună, ambele țări prezintă un nivel ridicat al lipsurilor în privința standardului de viață în raport cu statele membre ale Uniunii Europene. Bulgaria înregistrează un nivel de 3,9, iar România de 3,4 pe indexul lipsurilor. Asta în contextul în care cele șase țări cu cele mai scazute venituri din Uniunea Europeană, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia si Slovacia, au un index al lipsurilor de 1,0.

Toate reformele care au fost derulate în ultima vreme au determinat o oarecare refacere economică, însă acest fapt nu a generat și o creștere corespunzătoare a veniturilor individului sau la nivelul gospodăriilor. După aderare, cei mai expuși riscului de a ajunge la o sărăcie extremă sunt șomerii și familiile lor, persoanele necalificate, pensionarii.

Se impune, astfel, să fie luate măsuri pentru diminuarea acestor efecte și este evidentă necesitatea introducerii unor politici de incluziune socială și de luptă împotriva sărăciei, care să faciliteze crearea de noi locuri de munca și creșterea șanselor de a găsi un loc de muncă prin instruire și formare profesională.

În această luptă contra-cronometru, de a îndeplini pe ultima sută de metri tot ce nu s-a făcut până acum dintre cele impuse de Uniune, trebuie să nu fie pierduți din vedere cetățenii. Trebuie ca tot ce se face la nivelul administrațiilor locale și centrale să îi vizeze pe aceștia și binele lor, ridicarea nivelului de trai, obținerea de condiții de muncă și viață mai bune.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
  Liviu Timar - declarație politică cu titlul Ministerul Agriculturii nu are o strategie de cultivare a cerealelor în anul 2007;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Liviu Timar. Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Liviu Timar:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Domnilor colegi,

Tema declarației mele politice de astăzi este: Ministerul Agriculturii nu are o strategie de cultivare a cerealelor în anul 2007.

Producătorii agricoli, în această perioadă, sunt în plin proces de recoltare a culturilor de toamnă, respectiv: sfeclă de zahăr, porumb boabe, soia, mere, struguri, legume, culturi furajere și însămânțarea suprafețelor programate cu orz, orzoaică și grâu de toamnă. Suprafața de grâu ce se va însămânța acum va asigura sau nu grâul necesar pentru panificație în perioada 2007-2008 - primul an după aderarea României la Uniunea Europeană.

Cu toate că producțiile medii pe hectar și totale obținute în anul 2006 sunt foarte mici, situând România pe unul din ultimele locuri din Europa, actualul Guvern tratează cu aceeași mare indiferență și anul agricol 2006- 2007, ca și ultimii doi ani: 2005 și 2006.

Pentru a exemplifica cele afirmate am să prezint producțiile obținute și estimate în România, în 2006 la culturile de grâu, orz, floarea soarelui și porumb boabe comunicate de Departamentul Agriculturii Statelor Unite ale Americii - Serviciul de Agricultură Externă, astfel:

  • cultura grâu de toamnă: suprafața recoltată - 1,9 milioane hectare; producția medie - 2.260 kg/ha; producția totală - 4,30 mil. tone; în acest an producția de grâu este mai mică cu 1,6 milioane tone, respectiv 27% față de anul 2005 și 50% față de 2004;
  • cultura porumb boabe: suprafața cultivată - 2,90 milioane ha; Producția medie estimată - 3.030 kg/ha; producția totală - 8,8 milioane tone, mai mică cu 1,5 milioane tone, respectiv, cu 14,5 %, față de anul 2005.

Consider că domnul ministru al agriculturii Gheorghe Flutur nu poate să pună la îndoială datele comunicate de Departamentul Agriculturii SUA; mai degrabă ar trebui să revizuiască datele pe care le comunică Ministerul pe care îl conduce.

Am amintit aceste date pentru a trage un semnal de alarmă, că România este în situația ca, în anul 2007, să obțină aceleași producții foarte mici. Producătorii agricoli români vor fi într-o competiție total inegală cu producătorii din Uniunea Europeană, fapt ce va crea mari dezechilibre economice și în asigurarea populației cu produse alimentare autohtone în perioada care urmează.

Faptul că în acest an, respectiv, 10 octombrie, în perioada optimă de însămânțare a grâului, din cele 1.816.367 ha programate la nivel de țară s-au însămânțat doar 35% din suprafață, ne arată foarte clar că actualul guvern nu are nici o strategie privind cultivarea grâului.

Toți producătorii agricoli cunosc că cel mai important element tehnologic din cultivarea grâului de toamnă îl reprezintă data semănatului acestei culturi. A semăna după data de 20 octombrie până la 30 octombrie înseamnă a pierde între 600-1.000 kg/ha, iar a semăna între 1 și 30 noiembrie înseamnă o pierdere de 1.000 până la 2.800 kg/ha, fapt demonstrat de practica și cercetarea agricolă.

Dacă aceste lucruri ar fi cunoscute de conducerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, acordarea sprijinului de 150 RON promis pentru fiecare hectar semănat în toamnă trebuia să fie încheiată la începutul campaniei de toamnă, respectiv, 20 septembrie, nu la sfârșitul perioadei optime de însămânțare a grâului. Și, dacă, întradevăr, se dorea sprijinirea producătorului agricol, suma pe hectar trebuia să fie de cel puțin 300 RON/ha.

Actualul guvern trebuia să țină cont că plățile pentru agricultorii români se vor adapta gradual la cele din Uniunea Europeană, iar în 2007 ele vor fi de 25% din nivelul acordat fermierilor din Uniunea Europeană. Își pune întrebarea actuala coaliție portocalie cum va face față concurenței, după 1 ianuarie 2007, producătorul român, când va primi 40-50 euro/ha, comparativ cu producătorul francez și german, care primește 200-250 euro/ha? Eu cred că nu.

Dacă și-ar fi pus această problemă cu adevărat, alta ar fi trebuit să fie strategia de cultivare a pământului în România și, în special, a orzului și grâului ce trebuie să se însămânțeze în această toamnă și nu să rămână pustie peste 35 % din suprafața arabilă a țării în primul an după aderarea României la Uniunea Europeană!

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
  Petru Movilă - marcarea importanței spirituale a Iașilor;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, văd că nu sunt colegi în sală.

Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Petru Movilă. Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Petru Movilă:

Doamnă președintă,

Stimați colegi,

Există o zi în an când creștinitatea românească își aduce aminte de Iași, capitala spirituală a țării. Este o zi în an când acest minunat oraș este asemuit cu "orașul muzeu", "mica Romă", "dulcele târg al Ieșilor". Există o zi în an când creștini din toată țara își pornesc exodul spre estul țării, spre Iași. Există sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, cea mai mare manifestare ortodoxă din România. Doar atunci ne amintim despre ce înseamnă Iașiul în cultura și spiritualitatea românească. Doar atunci vorbim despre Iași cu adevărat. "Orașul muzeu", "mica Romă", "oraș European de pelerinaj" alături de Thessalonic, din Grecia, Trondheim-Norvegia, Edinburgh-Marea Britanie și Praga-Cehia.

Iașiul a început să-și piardă din splendoarea sa. Lipsa banilor este invocată mai tot timpul. Și este adevărat. Biserica Trei Ierarhi din Iași a intrat într-un proces de restaurare. Lucrările, însă, nu s-au finalizat din cauza lipsei banilor. Clădirea Mitropoliei a fost refăcută. Doar pe jumătate, pentru că nu au mai fost fonduri. Muzeul Unirii a intrat într-un amplu proces de refacere. Nu s-a finalizat, datorită banilor lipsă. La Teatrul Național s-au început lucrările. Cine știe cât vor dura? Cea mai veche casa memorială din România, "Bojdeuca lui Creangă", este o palidă amintire din cea fost casa renumitului povestitor. Datorită lipsei banilor pentru restaurare. Palatul Culturii, emblematic nu numai pentru Iași, ci pentru România, își cască găurile din pereți, așteptând banii necesari reparațiilor. Și lista poate continua.

În tot acest timp, despre Iași se discută doar într-o zi pe an: de Sfânta Cuvioasă Parascheva. Cred că a venit timpul să discutăm despre Iași cel puțin o dată pe săptămână. Și cel mai mult ar trebui să discute despre Iași Ministerul Culturii și Cultelor. Există o serie de proiecte pentru salvarea culturii și spiritualității românești, la noi, la Iași, dar acestea așteaptă doar să ne aplecăm privirea peste ele și să alocăm banii necesari punerii lor în practică. Și noi suntem cei care putem face acest lucru.

Oaspeții Iașului, după realizarea Marii Uniri, și-au prezentat omagiul lor spunând: "Ți-ai deschis porțile și ne-ai primit pe toți cu drag, pe cei umili și modești, ca și pe cei gălăgioși și îngâmfați. Sărac cum ești și primitor, ne-ai dat ce-ai avut. Îți mulțumim, bătrână cetate, pentru toate darurile tale".

Dacă vom uita ce înseamnă Iașiul pentru spiritualitatea și cultura românească, aceste daruri vor dispărea în curând. Și vom urma și noi...

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Ștefan Baban - declarație politică cu titlul Degringolada școlii românești;

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ștefan Baban. Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Doamnelor și domnilor deputați,

"Degringolada școlii românești."

Un nou an școlar a început în România. Și, ca în fiecare an, redeschiderea cursurilor în învățământul de toate gradele, departe de a mai fi fastuoasă și demnă, a devenit un prilej de aprinse dispute politice, temeri, îngrijorări și insatisfacții, atât pentru copii și părinții lor, cât și pentru profesori și familiile lor. Birocrația, ce pretinde că veghează buna desfășurare a proceselor de învățământ, devine pe zi ce trece depășită de problemele financiare și organizatorice, panicată și în defazaj față de obiectivele planificate.

Orice om normal sau care are copii ce trebuie instituiți își pune o întrebare legitimă: ce se întâmplă cu școala românească? De ce reforma din învățământ este prost înțeleasă și tot atât de prost aplicată, de ce există atâta nepăsare și indisciplină și mai ales care este viitorul acestui sector?

Nici o guvernare postdecembristă și mai ales nici una din echipele care s-au perindat pe la conducerea ministerului de resort n-au reușit să aplice măcar 10% din promisiunile electorale ale acestui domeniu, iar finalitatea măsurilor este și mai redusă. Școala românească a rămas de la un an la altul, de la o guvernare la alta, într-o profundă suferință, cu restanțe și carențe, cu tensiuni interne amplificate de nemulțumirile salariale ale cadrelor didactice, cu contraperformanțele perpetuate și scandaluri de proporții la fiecare test național, valabil atât pentru profesori cât și pentru elevi.

Ca și alte sectoare ale economiei naționale, și învățământul se confruntă cu grave probleme financiare. Procentul alocat din p.i.b. este neîndestulător, capabil doar să compromită proiectele de dezvoltare ale societății românești, într-o perioadă în care informația și cunoștințele profesionale decid soarta unei națiuni. Există mari decalaje, care se adâncesc de la un an la altul, între români și ceilalți europeni sau locuitori ai planetei în ceea ce privește accederea la societatea cunoașterii. De aici și apariția și perpetuarea handicapurilor, uneori greu de depășit, în competiția mondială pe piața forței de muncă atât în sectoarele de vârf, cât și în cele obișnuite, care sunt puternic resimțite de români. De la această situație fac, desigur, excepție tinerii supradotați, dar racolați și selecționați de universități străine prestigioase și al căror număr nu este foarte mare, ca să impresioneze. Însăși solicitările angajatorilor din Europa se rezumă la condiții minime de studii, pentru că lucrătorii din agricultură, constructorii și "căpșunarii" nu au de ce să fie prea încărcați de cunoștințe profesionale.

Școala românească nu face decât ca, prin efectul de bumerang, să încurajeze și să motiveze exodul tinerilor absolvenți, indiferent de nivelul școlii, spre alte meleaguri, în condițiile în care accesul la piața forței de muncă autohtone este baricadat de pile, cunoștințe, relații și mai puțin de competența profesională bazată pe însușirea noțiunilor din școală. Singură, România se privează de cel mai important capital, cel uman, și în același timp de inteligența și potențialul creator al tinerilor, adică al generației următoare.

Nimeni, nici guvernanții, nici omul obișnuit, nu este conștient de această pierdere. Când totuși cineva va cuantifica acest lucru, s-ar putea să fie mult prea târziu...

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Andrei Gheorghe Kiraly - evocarea memoriei martirilor pașoptiști;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Andrei Gheorghe Kiraly.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

   

Domnul Andrei Gheorghe Kiraly:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Declarația pe care o voi prezenta aș fi dorit să o prezint săptămâna trecută, însă, având în vedere importanța și chiar actualitatea evenimentului, o fac astăzi. Este vorba de semnificația zilei de 6 octombrie.

Stimate doamne, stimați domni deputați,

În mod tradițional, comemorăm evenimente istorice cu un impact deosebit asupra societății, cum sunt revoluțiile sau luptele de eliberare și omagiem personalități legate de aceste evenimente. În acest șir de omagieri și comemorări se înscriu la loc de frunte evenimentele, faptele și personalitățile legate de Revoluția din 1848-1849. La fel, în această obișnuință, devenită tradițională, se înscriu și comemorările în cadrul comunității maghiare, legate de revoluția pașoptistă, însă, cu o excepție care întărește regula.

Revoluția maghiară a izbucnit la 15 martie 1849 și după o serie de realizări, care au culminat cu detronarea Casei de Habsburg, a avut de înfruntat două armate imperiale. Lupta forțelor inegale s-a terminat la Arad (de fapt, la Șiria), unde armata revoluționară a depus armele.

Austriecii nu s-au mulțumit cu atât, peste 1.000 de participanți în conflictul armat au fost judecați și întemnițați pe ani grei în Cetatea Aradului. Represaliile au culminat cu deciziile tribunalului militar prezidat de generalul Heinau, care a condamnat 120 de persoane, printre care au fost și 13 generali ai revoluției, care au depus armele la Șiria.

Generalii, dintre care doar 4 erau maghiari, au fost executați în zorii zilei de 6 octombrie, în apropierea Cetății Aradului. Soarta celor 13 generali, martiri ai unei judecăți motivate de o răzbunare oarbă, s-a păstat în memoria și conștiința comunității maghiare. Ziua de 6 octombrie a fost decretată ca doliu național al maghiarilor. La data de 6 octombrie, maghiarii de pretutindeni, indiferent unde s-ar afla, comemorează acest eveniment de tristă amintire.

Memoria martirilor este imortalizată în opere literare și opere de artă plastică. Cele mai însemnate monumente legate de eveniment se află la Arad. Locul execuției este marcat de un obelisc, la baza căruia se află mormântul comun al generalilor. Într-o piață publică din oraș se înalță Statuia Libertății, reamplasată în aprilie 2004, printr-o hotărâre a Guvernului român.

De 157 de ani, în orașul nostru se comemorează acest eveniment de tristă amintire, cu o participare masivă, cu participanți din diferite zone ale țării și de peste hotare și indiferent de etnie.

Din 1990, comemorările sunt organizate de Uniunea Democrată Maghiară din România, iar manifestările se desfășoară într-un cadru solemn, apreciat deopotrivă de invitați, participanți și, spre bucuria noastră, de marea majoritate a arădenilor.

Cei care prezintă unele aspecte ale manifestărilor denaturat, fără să participe la aceste evenimente, nu urmăresc altceva decât otrăvirea bunelor relații interetnice, însă, de fapt, subliniază criza de imagine a propriilor formațiuni.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
  Eduard Raul Hellvig - declarație politică cu titlul Cetățeanul român - spectator sau jucător în procesul de integrare europeană a României;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Eduard Hellvig. Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulțumesc mult, doamnă președintă.

Declarația mea politică se referă la: "Cetățeanul român, spectator sau jucător în procesul de integrare europeană a României?"

La 26 septembrie 2006, Comisia Europeană a făcut publică poziția sa cu privire la aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeană. Conform Raportului Rehn, cele două țări sunt pregătite să îndeplinească criteriile politice, economice, precum și cele din acquis-ul comunitar, până la 1 ianuarie 2007. Astfel, în acest moment putem afirma că România și-a atins și cel de al doilea obiectiv strategic din perioada postcomunistă: integrarea țării noastre în marea familie europeană.

1 ianuarie 2007 va avea, însă, o dublă semnificație pentru România: pe de o parte, această dată va marca finalizarea unei etape - cea a proiectului politic românesc de pre-aderare; pe de altă parte, va însemna demararea uneia noi - cea a proiectului politic post-aderare. Un proiect complex, care se pare că va necesita un efort mai mare decât cel încheiat. Și aceasta fiindcă, în perioada următoare, România va fi supusă unei atente monitorizări a aplicării reformelor în zonele considerate problematice - și anume, reforma din domeniul justiției, combaterea corupției și a crimei organizate sau managementul fondurilor destinate agriculturii. Și aceasta, în condițiile existenței unui calendare strâns, care prevede ca în luna octombrie 2006 - Parlamentul European să voteze propriile recomandări referitoare la aderarea țării noastre; în luna decembrie 2006 - Consiliul European să aprobe data integrării; în luna martie 2007 - România să atingă termenul limită pentru prezentarea progreselor făcute în zonele problematice; iar în luna iunie 2007 - Comisia Europeană urmând să elaboreze un nou raport, care va decide dacă clauzele de salvgardare vor fi aplicate sau nu.

În consecință, momentul integrării, prin efectele pe care le va genera ca urmare a accentului pus pe necesitatea realizării reformelor, și anume, amânarea beneficiilor pentru populație, va avea un impact mai mare sau mai mic asupra percepției actuale a cetățeanului român asupra Uniunii Europene. Va deveni cetățeanul român eurosceptic? Există premisele instaurării acestei atitudini? Cine și cum ar putea contrabalansa o asemenea perspectivă?

Potrivit sondajelor de opinie, în acest moment se remarcă prezența câtorva elemente, care, cumulate cu nesatisfacerea așteptărilor populației imediat după momentul integrării, ar putea determina creșterea euroscepticismului. Se înregistrează scăderea nivelului de încredere a românilor în Uniunea Europeană. Cetățenii români posedă un nivel mediu de cunoștințe despre Uniunea Europeană, însă, există un sentiment de nevoie acută de a primi observații despre Uniunea Europeană, în special cu privire la drepturile pe care le presupune calitatea de cetățean european, politica forței de muncă sau modul de funcționare a instituțiilor europene. Și, totodată, imaginea românilor despre obiectivele pe care ar trebui să le aibă Uniunea Europeană sunt un reflex al agendei sociale românești, și anume, combaterea sărăciei și a șomajului.

Toate aceste argumente consider că reprezintă un semnal de alarmă, care ar trebui să ne responsabilizeze în primul rând pe noi, oamenii politici. Este imperativ să dezvoltăm un proces real de comunicare cu cetățenii, cu privire la noul statut, la noul rol pe care România îl va juca în cadrul construcției europene, începând cu anul 2007.

Cetățeanul român trebuie să fie corect informat cu privire la ce înseamnă Uniunea Europeană, el trebuie să-și cunoască drepturile și obligațiile în calitate de cetățean european. Cetățeanul român trebuie să fie ascultat, pentru ca să i se cunoască așteptările cu privire la construcția europeană. Și, nu în ultimul rând, cetățeanul român trebuie să-și exercite drepturile politice, să se implice pentru a influența stabilirea agendei politice a Uniunii Europene.

Am convingerea că doar în calitate de "jucători" informați cetățenii români pot contribui la asigurarea legitimității de care are nevoie construcția europeană. Doar participând activ la procesul luării deciziilor, cetățenii români își pot aduce aportul la conceperea și punerea în practică a rolului României în Uniunea Europeană și al Uniunii Europene în România.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Leonida Lari Iorga - declarație legată de valoarea istorică a Unirii Basarabiei cu România;

Din partea deputaților fără apartenență la grup parlamentar, doamna deputat Leonida Lari Iorga. Aveți cuvântul, doamnă deputat.

   

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

În publicația Cotidianul din 2 octombrie a.c. a apărut un material ciudat, ca să nu spun, nefavorabil pentru românii basarabeni. În articolul cu pricina, pre nume: "Unire de 35 de miliarde", se pune pe tarabă Basarabia, cu alte cuvinte, se negociază pământurile strămoșești.

Ia, uitați-vă, stimați frați români, cum ne vorbesc diverși finanțiști, și de o parte, și de alta a Prutului: în cifre, care de care mai distanțate unele față de altele. De exemplu, conform unui așa-zis "proiect de buget al unificării", domnul Sebastian Vlădescu (bineînțeles, omul Președintelui României, Traian Băsescu), actualul ministru de finanțe, ne oferă o sumă, precum zice el, "pe care nu ne-o permitem", și se afișează suma de 35 miliarde, adică o cheltuială anuală de 5 procente din p.i.b.. Domnul Daniel Dăianu, fostul ministru de finanțe, o lasă mai moale: anunță o suma de 20 de miliarde, mai adăugând că "cifrele sunt grosiere, dar este important să avem un ordin de mărime". Domnul Veacislav Ioniță, doctor în științe economice la Chișinău, afirmă, însă, că unirea Basarabiei cu Þara Mamă ne-ar costa numai 12 miliarde de euro.

Dar Germania Federativă și-a pus în cap să târguiască cu Germania Democrată, când a avut loc reunificarea celor două state germane după căderea Zidului Berlinului? Vă întreb de la obraz!

Ne spunea cândva un fost președinte de țară, Emil Constantinescu, că "istoria nu ține de pâine", când, în 1997, pe timp de pace, nu de război, și nesilit de nimeni, statul român a cedat pământurile strămoșești din Bucovina Ucrainei, prin rușinosul Tratat Româno-Ucrainean.

Ba da, istoria ține nu numai de pâine, dar și de viețile omenești din Basarabia și Bucovina! Vieți omenești, care, după 1940-1944, au fost curmate într-un mod cumplit de tăvălugul comunismului sovietic! În "Cartea Neagră a Comunismului", fostul adjunct al președintelui URSS, Mihail Gorbaciov, Aleksandr Iacovlev, un om cu o bună perspicacitate politică, accentua foarte grav: nazismul fascist a ucis 22 milioane de oameni, iar comunismul sovietic a ucis peste 99 milioane de oameni, de diverse nații, de diverse categorii sociale. Pentru comunismul sovietic nu existau nații, exista numai doctrina lor diabolică, prin care erau tolerați doar acei care înfăptuiau programul sovietizării rapide a națiunilor din fostul imperiu sovietic.

Se pune problema în bani în ceea ce privește aducerea Basarabiei la Þara Mamă!? Păi, iarăși vă spun de la obraz, stimați frați români! Dar în 1940, când URSS, printr-un ultimatum odios ne-a cotropit mișelește țara, smulgându-i provincia istorică Basarabia, distrugând toate instituțiile statale, trimițând în Siberia peste 1.500.000 de intelectuali, muncitori, țărani, în vagoane pentru vite, acele vieți omenești nu costă bani? Ba da, costă foarte mulți bani!

Dar să operăm cu argumente financiare, precum o fac finanțiștii români din partea aceasta a Prutului. Să ne întrebăm: salariile, pensiile, bursele acelor oameni uciși sau surghiuniți în temnițele siberiene nu erau bani care au rămas în fondul statului român!? Dar toată avuția fermelor care produceau cereale, vinațuri, bovine, ovine, păsări nu a rămas în fondul statului român?

România are datorii mari față de Basarabia, iar nu Basarabia față de România! Să fie clară treaba asta! ªi aș pomeni, în primul rând, de datoria morală, căci nu românii basarabeni au abdicat de la Þară, ci Þara Mamă i-a cedat Imperiului Sovietic, fără măcar să tragă un glonț pe Nistru. Un eveniment istoric pe care nu l-ai putea spune despre Finlanda, o țară cu o populație mai mică, care, însă, a înfruntat inamicul sovietic și a rămas o țară liberă.

Dar, în 1991, nu cumva Basarabia, iarăși, a fost de vină? Nu, dimpotrivă, România a cedat Basarabia rușilor, recunoscând un stat în stat - Republica Moldova, adică aceeași RSS Moldovenească, atât că fără doi de "S". Îmi amintesc, eram reprezentanta Basarabiei în Parlamentul URSS, când s-a dezbătut Pactul Molotov-Riebbentrop, în decembrie 1989.

Între timp, în România avea loc așa-zisa "revoluție" (mai bine spus, lovitură de stat). Ceea ce am să vă spun acum este publicat în Monitorul Oficial al fostului Imperiu Sovietic, dar și în cărțile de istorie despre Republica Moldova, care au apărut în Marea Britanie, în Franța, în Israel.

Așadar, în sânul Imperiului Sovietic am declarat că nici Constituția lor cea mai reacționară, stalinistă, din 1936, nu admitea rapturile teritoriale săvârșite de URSS împotriva României (art.3). Așijderi, în aceeași Constituție (art. 14) se stipulează că URSS nu avea prerogative constituționale să fondeze state în teritoriile ocupate, precum RSS Moldovenească.

ªi, acum, ce se întâmplă, frații mei? Ce fac marii noștri finanțiști? Lasă o Basarabie însângerată și sărăcită, cu Armata a 14-a în coastă, la voia Imperiului Rus? Oare, chiar, acești finanțiști, destul de inteligenți, după părerea mea, nu cunosc istoria țării lor - România? Oare nu cunosc opera social-politică a marelui geniu al poporului român, Mihai Eminescu? Deocamdată, în mod evident, Mihai Eminescu cunoștea mai bine originea acestei palme de pământ, Basarabia, decât ziariștii de la "Cotidianul".

Stimați colegi, se consemnează în "Cotidianul" că, în 1812, Basarabia a fost cedată de către turci rușilor. Îmi permiteți să vă întreb, stimați frați români, când a fost Basarabia pământ turcesc? la cheremul turcilor? A fost dintotdeauna Moldova lui ªtefan cel Mare și Sfânt, până la Unirea din 1918, când a devenit și parte a României. Ori au uitat stimabilii ziariști, ori nu au știut niciodată că Mânăstirea Căpriana are piatră de temelie pusă de ªtefan Vodă? A fost cedată această bucată de pământ strămoșesc de atâtea ori, încât chinuiții români basarabeni, când vine vorba despre Þara Mamă, când își amintesc de câte ori i-a părăsit în istorie, firește, unii dintre ei, devin, fără voie, românofobi.

Tocmai de aceea, ca să nu le aduc și eu un plus de românofobie, nu i-am dat în judecată pe detractorii mei dâmbovițeni, printre care ziaristul Ion Cristoiu și senatorul Corneliu Vadim Tudor. M-a oprit la timp gândul: ce or să zică românii basarabeni? Leonida noastră se judecă cu frații români! Cum să mai facem Unirea?! Să nu uităm, însă, că sângele vărsat în Basarabia și Bucovina strigă la cer. De aceea se întâmplă ba secetă, ba inundații în România.

Ar fi bine să fie lăsate de-o parte prețurile, pentru că Dumnezeu nu doarme cu capul pe o mănăstire. El vede, aude totul și este alături de cei suferinzi.

Pentru finanțiștii români, ce contează că Basarabia a revenit la identitatea sa, după o jumătate de veac de ocupație rusească? Chin, lacrimi, sânge, zeci și sute de mii de vieți omenești distruse nu contează pentru contabili.

În acest sondaj ingrat, pe care îl face "Cotidianul", pentru a vedea reacțiile de o parte și de alta a Prutului, se dă apă la moară străinilor și vânduților autohtoni, care au purces deja să ne schimbe istoria, limba și poate nu mai e mult până la înlocuirea grafiei latine cu cea chirilică.

Ce contează pentru contabili acele mari izbânzi din 1989: limba română - limbă de stat, grafia latină, istoria românilor și însemnele naționale?

Iată de ce consider că este o mare eroare acest sondaj apărut în "Cotidianul".

 
   

Doamna Daniela Popa:

Pregătiți-vă să încheiați, doamna deputat.

 
   

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Eu închei.

În loc de un plan strategic de reunificare a țării în toate domeniile, timp de 16 ani, România nu a făcut nimic pentru Basarabia, iar acum o pune pe tarabă de vânzare. Rușine și încă o dată, rușine!

Când te gândești, că la Seul, de exemplu, există un minister al reîntregirii, când toate neamurile, precum spune Biblia, înainte de apocalipsă, se întorc în albiile lor, România în letargie. O letargie continuă. Din câte știu eu, din spațiul informațional ce înconjoară terra, acet sondaj a fost comandat la nivel statal.

Vă mulțumesc.

 
  Ioan Munteanu - declarație politică intitulată Numai agricultor să nu fii;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Ioan Munteanu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Ioan Munteanu:

Doamna președintă,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează, ca și cele precedente, "Numai agricultor să nu fii".

Chiar dacă am mai vorbit despre falimentarea agriculturii românești, voi reveni la acest subiect ori de câte ori voi lua cuvântul, indiferent de subiectul abordat. Va fi laitmotivul intervențiilor mele și, poate, în acest fel, voi reuși să-i fac să se rușineze pe cei răspunzători de soarta țăranilor.

După aproape doi ani de promisiuni, declarații de presă și proiecte fanteziste, agricultura românească a ajuns în paragină și se îndreaptă cu viteză spre dezastru.

Nici vorbă de sprijinirea țăranilor ori de investiții serioase în acest sector de care depinde existența întregii națiuni. Dimpotrivă; o politică dirijată, având o singură finalitate: preluarea terenurilor și afacerilor din agricultură de către grupurile de interese care se află în spatele actualilor guvernanți.

Cum mai are curajul domnul ministru al agriculturii să apară la televizor, să vorbească cu seninătate despre cât de valoroase sunt acțiunile, programele și proiectele propuse, când situația îl contrazice până în cel mai mic amănunt?

Cine sunt cei care au beneficiat, totuși, de avantajele enumerate cu atâta convingere de către domnul ministru?

Cu siguranță, în marea lor majoritate, cei aflați în imediata apropiere a Puterii și, în nici un caz, țăranii de rând ori oamenii cinstiți, de bună-credință. Fără sprijin de specialitate, fără subvenții, fără utilaje, producătorii agricoli obișnuiți n-au nici o șansă de reușită. Dimpotrivă. Se vorbește despre introducerea unui impozit progresiv, foarte mare pentru cei care nu-și lucrează pământul. De acord! Dar cu ce condiție: să fie ajutați să-și cultive terenul, iar dacă refuză să-l muncească, abia atunci să fie obligați la plata impozitului. E ușor să propui soluții formale, fără fond, și să consideri că ai contribuit la progresul agriculturii prin aceste metode.

Nu, domnilor, nu așa se face agricultură. Stați de vorbă cu oamenii, măcar cu 10% din cei 43% din populația rurală, aflați-le necazurile, urmați-le sfaturile și treceți la treabă! Cu siguranță, multe dintre sfaturile lor sunt mai valabile decât așa-zisa știință a "specialiștilor" din minister.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Grigore Crăciunescu - declarație politică intitulată Pas cu pas se face țara;

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Grigore Crăciunescu:

Doamna președintă,

Stimați colegi,

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi "Pas cu pas, se face țara".

30 septembrie a fost ziua în care, conform unei rezoluții adoptate cu 13 zile în urmă de Adunarea Națională a Secuilor, o viitoare republică trebuia să aibă hotare în actuala configurație geografică a României.

Separată, practic, de statul român, noua entitate ar fi urmat să-și stabilească singură regulile de funcționare. Guvernul maghiar ar fi devenit protectorul oficial al ținutului secuilor.

Evident, România se împotrivește din răsputeri ca noua republică să se nască, încercând prin aceasta să răpească celor de-un neam și-un sânge, de fapt, cetățeni români cu acte-n regulă, posibilitatea de a se constitui într-o națiune pură și neatârnată. Aceasta, odată formată, ar profita de poziția geografică favorabilă, ar intra imediat în Uniunea Europeană, împreună cu țara vecină, poate și prietenă.

Istorica zi a trecut însă ca oricare alta din acest an. Cetățenii neimplicați în ambițiosul proiect au ignorat însă potențialul eveniment, obosiți fiind cu toții după sommet-ul francofoniei, găzduit de capitala en-titre.

Presa, în așteptarea a ceea ce ar fi putut să fie, a privit totuși cu seriozitate subiectul. Am găsit câteva păreri chiar interesante, și, recunosc, una dintre ele mi-a suscitat imaginația. Ce-ar fi, dacă toate posibilele comunități, minorități, etnii, eventual bresle, și-ar dori și și-ar proclama autonomia? Dintre toate, care ar avea într-adevăr o șansă să dăinuie și chiar să se dezvolte ar fi comunitatea romă. Am nenumărate argumente în sprijinul acestei afirmații: vechimea pe meleagurile românești, legile proprii, mult mai respectate decât cele pe care, cu talent, le dezbatem la această tribună, și superioritatea numerică.

Pentru o bună guvernare a unui posibil nou stat românesc, sub formă de mozaic, aș recomanda modelul de peste Ocean. Va fi nevoie de o rapidă modificare a Constituției, pentru a permite, oricui îndeplinește anumite condiții, să pună bazele unei noi republici. Vom ajunge să concurăm Uniunea Europeană, în care ne pregătim să intrăm. Nu mai menționez și eforturile depuse; le cunoaștem cu toții, doar le depunem împreună, zi de zi. Dar, ce păcat că nu putem adopta deviza "unitate în diversitate", pentru că deja ne-au luat-o alții înainte.

Să revenim, însă, la faptele concrete, pentru că de imaginație nu duce nimeni lipsă, iar problemele administrativ-teritoriale ridicate de noua posibilă formă de organizare vor fi rezolvate la momentul oportun.

Liderii autonomiștilor secui se află, se pare, în faza finală a unui demers care se va încheia, conform declarațiilor, cu un referendum pentru autonomie, inclusiv teritorială. Până la intrarea României în Uniunea Europeană mai sunt câteva luni și câteva etape, dar greul a trecut, sau va începe de-abia de la 1 ianuarie 2007.

Europa este convinsă de existența, la noi, a unui stat de drept funcțional. Va descoperi că s-a înșelat și se va mai gândi la noi, sau va fi pusă în fața faptului împlinit? Concluziile le tragem după ce citim cu atenție un celebru document programatic, Proclamația de la Ditrău.

Istoricul act conține revendicări grave. Și s-a dat, cum am mai subliniat, un ultimatum. Conform acestuia, Președintele, Parlamentul și Guvernul urmau să înceapă tratativele cu Consiliul Național Secuiesc pentru "înființarea Ținutului Secuiesc, ca regiune autonomă administrativă și semnarea tratatului, având ca obiect recunoașterea autonomiei Ținutului Secuiesc până la data de 30 septembrie 2006". A trecut termenul, n-au inceput tratativele.

În consecință, se va trece la faza a doua. Pentru că, spune proclamația: "în cazul nerealizării acestui tratat, cheamă Consiliul Național Secuiesc să convoace, în toamna anului 2006, Adunarea Delegațiilor Secuiești, în scopul stabilirii măsurilor de exercitare a dreptului la autodeterminare a poporului secuiesc, să revendice de la Marile Puteri semnatare ale Tratatului de la Trianon refacerea dreptului colectiv al maghiarilor din Transilvania și al secuilor, drepturi de care sunt privați de 86 de ani, să facă demersuri pe lângă Națiunile Unite și pe lângă Uniunea Europeană, pentru garantarea, printr-un tratat internațional, a statutului autonom al Ținutului Secuiesc, ca mod de recunoaștere a dreptului la autodeterminare a acestui popor".

Iar punctul următor al Proclamației spune că "se adresează Guvernului maghiar dintotdeauna să-și exercite rolul protector asupra revendicărilor la autonomia Ținutului Secuiesc". Și n-am să mai comentez nici eu, pentru că, în fața tăcerii cu care a fost întâmpinată proclamația, este, poate, suficient că am amintit-o.

Închei prin a vă aduce la cunoștință că Consiliul Național Secuiesc, constatând că autoritățile române nu au început tratativele, a dat un nou termen, și anume, 04.11.2006. Vom vedea ce va fi și atunci.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
  Costache Mircea - despre moderație;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Costache Mircea. Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Costache Mircea:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Aveam pregătit un alt text pentru astăzi, dar am fost abordat, de la primele ore, cu reproșuri în legătură cu calitatea discursului meu și al unora dintre colegii mei, și anume, ni s-a reproșat că suntem, de regulă, prea nervoși, suntem prea temperamentali în luările noastre de cuvânt, atât în cadru oficial, cât și în diferite ocazii, la întâlnirile cu cetățenii.

De aceea, trebuie să spun că m-am simțit lezat direct, pentru că nota mea de zi cu zi este aceea a unui om nemulțumit și marcat de contemporaneitate în sens negativ.

Mi s-a recomandat, cu alte cuvinte, direct sau indirect, moderație. Chiar așa. Cât de frumos și de distins apare un purtător de cuvânt, un lider de opinie în microzona pe care o reprezintă atunci când își susține ideile cu calm și cu argumente solide. Dar, personal, trebuie să recunosc că n-am dat dovadă de moderație și că n-o să dau niciodată, pentru că, realmente, nu pot. Sunt moderați, calmi și relaxați oamenii care se împacă cu atmosfera și cu realitățile din jurul lor. Oamenii care nu simt că s-a prăbușit o economie, că țara a fost prădată de resurse naturale minerale, că nu mai funcționează nimic, învățământul nu mai este cea fost, cercetarea științifică, n-a mai rămas în jurul nostru o găleată la fântână pe câmp, crapă toți de sete învârtindu-se în jurul ei și nu mai știu de unde ne-a năpădit dintr-odată boala averilor, boala hoției peste noapte, care a devastat, pur și simplu, spiritul românesc curat, tradițional, așa cum ne-a fost el transmis și cum îl arată cultura populară, cine mai are timp să se mai aplece asupra ei.

Despre moderație eu nu pot să vorbesc decât cu nervi, pentru că observ că acelora care, uneori se revoltă, le este mai bine. Și pot să dau un exemplu recent: la vecinii noștri unguri există niște mișcări populare. Se revoltă oamenii, sunt nemulțumiți și sunt de câteva săptămâni în stradă, pentru că i-a mințit primul-ministru. După liniștea și pacea și armonia care par să domnească, formal, în societatea românească, aici nu i-a mințit nimeni, nu i-a furat nimeni, nu i-a prădat nimeni.

În acest context, dacă vrea cineva să conteze pe un discurs de intelectual modest, și așezat și cuminte, și ca un fiu de țărani, care știe să-i respecte pe ceilalți și să nu-i agreseze cu tonul ridicat și cu expresii dure, pot și eu să devin moderat. Puneți la loc ce ați furat! Aduceți la sânul Patriei sistemul bancar înstrăinat! Mă străduiesc, prin interpelări repetate, să aflu lista marilor datornici la BANCOREX, să știu și eu cine sunt cei care au devalizat una dintre cele mai mari bănci ale țării, și nu numai din țara noastră. Dacă vreți să avem un dialog civilizat, dacă vreți să ne recăpătăm liniștea, calmul și moderația la care faceți referire, controlați-vă, stimați domni, comportamentul civic și abandonați stilul prădalnic, care a dus țara în pragul ruinei!

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Ionica Constanța Popescu - declarație politică intitulată Scuipatul peste români, în faza prezidențială;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Ionica Constanța Popescu.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

   

Doamna Ionica Constanța Popescu:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Bună dimineața, tuturor!

Am să încerc să nu fiu încrâncenată și o să încerc să zâmbesc.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Scuipatul peste români, în faza prezidențială".

Declarația politică scrisă înainte de programul de teritoriu impus de săptămâna francofoniei, îl avea ca personaj central pe prefectul de Hunedoara, domnul Marius Cristian Vladu. Iar tema era "cum un prefect încalcă legea pe care este pus să o apere și să o aplice". Adică, vorbeam despre cum ezită să emită, potrivit reglementărilor legale în vigoare, un ordin de încetare a mandatului pentru un primar care s-a declarat membru al unui partid, după care și-a regăsit fericirea într-un alt partid. N-am să-mi pun întrebarea dacă refuzul prefectului de Hunedoara de a aplica legea are legătură cu faptul că primarul a trecut cu arme și consilieri în grădina raiului P.D., partid din care a fost propulsat, în fruntea județului Hunedoara, domnul Vladu. Dar tot mai des îi înțeleg "comportamentul" - și am să vă rog să vedeți ghilimelele de rigoare -, în condițiile în care mentorul său politic, mentorul domnului Vladu, a fost - și poate mai este - ex-șeful său de partid, domnul Președinte al României, Traian Băsescu. Iar, când domnul Președinte nu se sfiește să arunce în public cuvinte și expresii, precum - vă rog să mă scuzați, "găozar", "adunătură de lichele", "jigodii în care nu poți avea încredere", "nu am fost premiant, dar am ajuns Președinte", "când o să aflați că am iertat pe cineva, să mă sunați", sau "eu nu rog pe nimeni", atunci, pesemne că toți cei care-l au drept model pe domnul Băsescu sunt de părere, aproape în mod normal, că, dacă legea bunei creșteri poate fi eludată, desigur, orice lege devine facultativă.

Acum, cred că am fi farisei să nu recunoaștem că fiecare dintre noi scăpăm câte o înjurătură în anumite ocazii, în ocazii private, însă. Traian Băsescu, la fel ca orice om, are dreptul să-și descarce furia cum crede de cuviință. Pot înțelege latura colerică a temperamentului lui Traian Băsescu, dar mă îngrozesc numai la gândul că această latură colerică ar putea izbucni într-o întâlnire cu Jaques Chirac sau cu George Bush, ori cu vreun alt președinte de țară. Mi-e teamă ca vreunul dintre aceștia să nu-l enerveze atât de tare pe domnul Băsescu, așa cum a făcut-o ziaristul Ovidiu Zară, și Președintele nostru să-l facă ... n-am să repet cuvântul, eventual însoțindu-și agresiunea verbală și cu un cap în gura interlocutorului. Mă întreb ce ne-a mai rămas de văzut? Poate cum Președintele României, după o petrecere cu prietenii, se apucă de vreun concurs gen "cine scuipă mai departe".

Deocamdată, Președintele Băsescu scuipă aproape. A început concursul pe faza de echipaj de vapor, a trecut prin faza de partid și, pentru că, "Petre, ești cel mai bun", cunoașteți desigur sintagma folosită înainte de a-l trimite la plimbare pe șeful său de partid, Petre Roman. Deci, pentru că a fost perfect, domnul Băsescu s-a calificat pentru faza națională. Asistăm, acum, așadar, la scuipatul în faza prezidențială. A scuipat în P.D., a scuipat în P.N.L., a scuipat pe hotărârea sa de a-l pune premier pe Călin Popescu-Tăriceanu.

Prin decizia de a-l instala pe senatorul P.S.D. Georege Maior în fruntea S.R.I. a scuipat pe toți românii care l-au ales Președinte pe acel Traian Băsescu ce le promitea în 2004 că va scoate P.S.D.-ul de la Putere. A scuipat în sindicate pe vremea când era ministru al transporturilor și le-a spus sindicaliștilor că-și bagă ... nu-mi amintesc ce ... în sindicatele lor. Scuipă în Biserică. Pentru că aceasta ne învață să iertăm, iar domnia sa ne îndeamnă să nu iertăm. Vă reamintesc, acest lucru a spus într-o emisiune televizată. Și a spus: "când veți afla că am iertat pe cineva, să mă sunați".

De asemenea, Președintele țării scuipă în Școală. Pentru că ne spune că profesorii sunt mediocri și că nu ai nevoie de multă carte, dacă vrei să ajungi Președinte.

Mai scuipă și în Justiție, populată, în opinia sa, de jigodii în care nu poți avea încredere.

Și mai scuipă și în părinșii noștri, care ne învață, încă din primii ani de viață, să spunem "te rog" și "mulțumesc". Domnia spune că nu zice niciodată "te rog".

Scuipă în dumneavoastră și scuipă în mine, în toți parlamentarii, pe care-i consideră o adunătură de lichele.

Scuipă în ziariști și în toți cei care nu-i dau dreptate, numindu-i ... încă o dată, permiteți-mi să nu repet cuvântul, și proferând blesteme de genul "să le dea Dumnezeu sănătate, cât adevăr spune" legat de ... nu știu ce; nu are importanță legat de ce, important este că știa că se adresează unei persoane care a avut grave probleme de sănătate.

Într-un promo la un post național de televiziune, spunea cu intonație consilierul prezidențial, doamna Adriana Săftoiu, că este inadmisibil să te consideri analist politic și să spui despre Președinte "un prost, un nebun".

Ia, încercați, doamna Săftoiu, cu aceeași intonație, termenii: "lichea", "jigodie", "găozar". Dar acum auziți din gura nu a unui analist politic, ci a Președintelui de stat, pe care-l consiliați. Eu îmi exprim consternarea că o persoană deșteaptă, cum am cunoscut-o eu pe Adriana Săftoiu, nu aude decât cu o ureche, iar injuriile și insultele Președintelui Traian Băsescu îi par suave șoapte dulci și miresme venite din rai.

Președintele Traian Băsescu este, că ne place sau nu, un model pentru români să respecte instituția prezidențială, iar dânsului, îi urez multă sănătate și să aibă parte de un concurs mai demn de poziția pe care o ocupă temporar.

Îi las, în declarația mea politică, și o legendă. Am căutat în DEX-ul limbii române, ediția '98, termenul "găozar". Nici măcar DEX-ul nu definește acest termen; poate, de rușine.

"Lichea" înseamnă om fără caracter, lipsit de demnitate, netrebnic, secătură. Asta spune domnul Președinte că suntem noi, parlamentarii.

Iar "jigodie" este definit ca potaie, javră, jiganie, animal, lighioană.

Vă mulțumesc.

 
  Corneliu Ciontu - exprimarea unui punct de vedere al Partidului Noua Generație în legătură cu 1 ianuarie 2007, data aderării Rmâniei la UE;

Doamna Daniela Popa:

Urmează domnul deputat Corneliu Ciontu, din partea deputaților fără apartenență la grup parlamentar. Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Am să prezint astăzi un punct de vedere al Partidului Noua Generație în legătură cu 1 ianuarie 2007, partid care, vă asigur că, după alegerile anticipate, sau normale, la termen, va ocupa ceva locuri în acest Parlament.

Uniunea Europeană ne pune în fața unui paradox al dublei identități: trebuie să devenim europeni și, în același timp, să rămânem români.

Cum poate fi împlinită această exigență? Firește, alegând acele virtuți europene ce lipsesc spiritului românesc și, pe de altă parte, păstrând ceea ce ne-a oferit de-a lungul istoriei. Nu-i deloc greu de ghicit ce ne lipsește: o mai bună organizare, spiritul managerial, capacitatea de a pune pe picioare afaceri solide și de a gestiona eficient banii statului; de asemenea, respectul pentru lege și Constituție.

În egală măsură, nu-i dificil de intuit care e formula secretă a ființei naționale românești: patriotismul, credința, respectul pentru valorile tradiționale.

Întâmplător sau nu, tocmai în jurul acestor valori a luat ființă Partidul Noua Generație. Am regăsit în cadrul lui iubirea de țară, prețuirea tradițiilor, pioșenia.

În același timp, P.N.G. și-a propus să dezvolte în rândul românilor credința în economia de piață, în reușita individuală, în management și eficiență.

Din aceste rațiuni, consider, așa cum spuneam mai sus, că partidul nostru constituie unul din răspunsurile pe care România le oferă în fața provocării europene.

În fața unui moment, precum cel al aderării europene, P.N.G. nu poate decât să-și exprime satisfacția.

Da, suntem fericiți, pentru că ne-am răgăsit locul just în spațiu și timp.

Da, credem că merită felicitări toți cei care au participat nemijlocit la acest proces, fie că fac parte din echipa 2000-2004, fie din actuala Coaliție de guvernare.

Da, suntem convinși că România a pășit pe calea cea bună, care duce spre prosperitate.

Totuși, am dori să subliniem câteva puncte sensibile:

  1. Integrarea nu este sinonimă cu aderarea. Procesul care ne așteaptă va fi lung și, cu siguranță, mai anevoios decât cel parcurs până azi. Bucuria ar trebui să fie înlocuită de responsabilitate.
  2. Românii știu încă prea puține lucruri despre ceea ce îi așteaptă în calitate de cetățeni ai Uniunii. Guvernul are încă multe campanii de inițiat pentru a informa poporul în privința drepturilor și obligațiilor care îi revin. Altfel, riscăm să fim confruntați cu un puternic curent anti-european, atunci când costurile integrării se vor face simțite.
  3. Trebuie pregătite scenarii alternative pentru coaliția de guvernare care se va forma după alegerile următoare. Va fi nevoie de partide și alianțe noi.
  4. Suntem în situația ingrată în care vom beneficia de mai mulți bani europeni decât putem cheltui în cadrul unor proiecte eligibile. Și e trist, pentru că sunt bani pe care îi vom pierde din lipsa unor organisme inteligente de coordonare și încurajare a proiectelor europene.

Mă opresc aici. Dacă aș lungi prea mult lista avertismentelor, aș putea fi considerat un eurocârcotaș. Ceea ce, firește, nu sunt. Partidul Noua Generație este un partid proeuropean. Integrare plăcută!

Vă mulțumesc.

 
  Mirela Elena Adomnicăi - declarație politică intitulată Vârstnicii, persoane pe care le ascundem în aziluri;

Doamna Daniela Popa:

Dacă doamna deputat Mirela Adomnicăi se rezumă la cele trei minute consacrate unei declarații politice, va fi ultimul vorbitor din ședința noastră de astăzi.

Vă rog, doamnă deputat, aveți cuvântul.

   

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Vă mulțumesc, doamnă președintă de ședință.

Declarația mea politică se intitulează "vârstnicii, persoane pe care le ascundem în aziluri".

Am primit, în sfârșit, acordul Uniunii Europene și avem certitudinea că data de 1 ianuarie 2007 este data la care Uniunea se va mai îmbogăți cu un membru: România.

Cu toate că, teoretic, îndeplinim toate condițiile pentru mult așteptata aderare, încă avem, ca națiune, mentalități pe care trebuie să le schimbăm urgent, dacă nu vrem să fim priviți în viitorul cel mai apropiat ca o oaie neagră a Europei.

Dincolo de toate obiceiurile balcanice pe care ni le recunoaștem și cu care, din păcate, ne mai mândrim cîteodată, considerăm, în mod eronat, că problemele pe care le ascundem de ochii lumii vor dispărea de la sine. Și mă refer aici la persoanele de vârsta a treia; la bătrânii, pe care nu ne mai permitem, din tot felul de motive, să-i ținem lângă noi și pe care îi ascundem prin azile și cămine de bătrâni, sperând că acolo le e mult mai bine și că, astfel, răspunderea noastră față de ei este asumată, iar problema traiului lor, rezolvată.

Din păcate, nu este deloc așa. Instituționalizarea persoanelor vârstnice continuă să fie o problemă la nivel național. Pe de o parte, din cauza numărului extrem de redus de instituții capabile să preia numărul din ce în ce mai mare de vârstnici, pe de altă parte, din cauza lipsei fondurilor necesare dotării corespunzătoare a acestei instituții.

Clădirile în care îngropăm ultimele zile ale bătrânilor noștri sunt vechi, insuficiente ca spațiu pentru a adăposti zeci sau chiar sute de persoane în vârstă. Sunt dotate necorespunzător, cazurile în care două persoane împart același pat nefiind o raritate. Nu există prsonal calificat pentru a acorda asistența medicală și socială, nu există programe sociale care să-i includă. Pensiile multora dintre ei sunt ridicol de mici și nu oferă posibilitatea satisfacerii nevoilor fundamntale. Deci, nici nu se mai poate pune în discuție îndeplinirea unor mici capricii firești, care să le însenineze ultimele zile.

Problema este cu mult mai complexă dacă o privim din punct de vedere național. Pe lângă chestiunea individuală a abandonării persoanelor vârstnice în azile, din motive mai mult sau mai puțin justificabile, mai mult sau mai puțin morale, avem de-a face cu o problemă la nivel național. Nu există nici un program social care să vizeze direct această categorie socială. Nu conștientizăm decât mult prea rar și superficial durerea pe care o suferă bătrânii noștri înainte de a se stinge, în tăcere și neștiuți, din această viață.

Se spune că cine nu are bătrâni, să-și cumpere. Noi avem, dar nu ne îngrijim de ei. Îi considerăm doar o cheltuială în plus, o problemă care dispare, poate, dacă o ascundem de ochii lumii.

Lucrurile, însă, nu stau așa. Dacă nu conștiințele noastre, atunci cu siguranță Europa ne va trage la răspundere, mai devreme sau mai târziu, pentru această atitudine ce încalcă drepturile omului și orice fel de morală.

Trebuie să ne implicăm în rezolvarea problemei populației de vârsta a treia. Și spun problemă dacă mă gândesc la toate neajunsurile din sistemul medical, instituțional și, mai ales, financiar în ceea ce-i privește pe pensionari și, în general, toate persoanele de vârsta a treia, fie ele instituționalizate sau nu.

Trebuie să concepem o strategie guvernamentală care să li se adreseze. Să sprijinim construirea de noi cămine de bătrâni, care să ofere toate condițiile decente de trai pentru bătrânii noștri.

Trebuie să alocăm fonduri suficiente pentru dotarea corespunzătoare a acestora, atât cu aparatura corespunzătoare, cât și cu resursele umane necesare.

Trebuie să ne gândim la ei ca la persoane care mai au multe de oferit societății înainte de inevitabilul sfârșit pământesc, și nu ca la niște persoane de care ne putem descotorosi fără nici un cuvânt.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
   

Până să închidem ședința consacrată declarațiilor politice, dau citire listei cu parlamentarii care au depus în scris declarațiile politice.

Din partea Grupului parlamentar al PSD domnii deputați: Dumitru Bentu, Manuela Mitrea, Emil Radu Moldovan, Aurel Vlădoiu, Monalisa Găleteanu, Minodora Cliveti, Valeriu Ungureanu, Gheorghe Chiper, Florin Iordache, Vasile Filip Soporan, Ioan Stan, Vasile Mocanu, Gabriela Crețu, Victor Sanda și Iuliu Nosa.

Din partea Grupului parlamentar al PNL domnii deputați: Emilian Frâncu și Claudius Zaharia.

Din partea Grupului parlamentar al PD domnii deputați: Daniel Buda, Aurel Olărean, Dumitru Ioan Puchianu, Constantin Traian Igaș, Marius Rogin, Monica Iacob Ridzi, Valeriu Tabără, Radu Lambrino, Anca Constantinescu, Valentin Adrian Iliescu, Dan Grigore, Bogdan Cantaragiu, Mihai Stănișoară, Ioan Oltean.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputați: Petru Călian și Cornelia Ardelean.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Amet Aledin.

Și deputații fără apartenență la grup parlamentar, domnii deputați Mircia Giurgiu și Olguța Cocrea.

Vă mulțumesc pentru participare și atenție.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, Ioan Aurel Rus, a depus în scris. Nu m-ați anunțat, de aceea n-am dat citire. Mai este cineva din partea Grupului parlamentar al PRM? Nu.

Vă mulțumesc.

 
     

(Următoarele declarații politice și intervenți au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
    Costică Macaleți - declarație politică cu titlul Integrarea europeană - previziuni și perspective;

Domnul Costică Macaleți:

"Integrarea europeană - previziuni și perspective"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ne apropiem cu pași repezi de momentul istoric 1 ianuarie 2007 când România se va alătura statelor ce constituie Uniunea Europeană.

Desigur, așteptările românilor sunt deosebit de mari de la Uniunea care se presupune că va aduce și la noi prosperitatea și respectul pentru lege și valorile democratice pe care le vedem în cele 25 de state membre. Dar este la fel de adevărat că nu vom asista la un miracol peste noapte. Mai precis, integrarea va aduce cu ea și o serie de probleme. Opoziția o recunoaște, dar nici puterea nu stă degeabă și se grăbește să se asigure că în cazul unor dificultăți pe care nu le va putea manageria din motive de incompetență - caracteristică de altfel Alianței portocalii - să se poată spăla pe mâini de orice vină.

Astfel, onorabilul ministru al muncii, Gheorghe Barbu, se grăbește să declare public că "valul integrarii va aduce cu el desființarea multor locuri de muncă și implicit creșterea ratei șomajului". Totodată, afirmă domnul ministru că "lupta noastră va fi dată în funcție de cum societățile românești vor sti să se adapteze la o piață unică cum este cea a UE. Dacă nu vor face față, multe dintre ele vor da faliment și implicit mulți oameni vor deveni șomeri.

Pe de o parte ar putea exista dispariția locurilor de muncă, dar și apariția altora, având în vedere că Romania se află în plin proces de dezvoltare a infrastructurii. Și aici nu vorbim numai de drumuri, ci și de dezvoltarea sectorului social, al sanătății și învățământului".

Toate bune și frumoase: se indentifică problemele și par a se da soluții. Însă cât de naiv poate fi cineva să creadă că șomajul inerent integrării va fi combătut prin crearea de noi locuri de muncă în infrastructură, în sănătate și în învățământ? Cetățenul român care citește o astfel de declarație trebuie să fie tare nedumerit. Infrastructură? păi în 2 ani de mandat portocaliu nu s-a realizat nici măcar 1 km de autostradă, fapt ce a adus guvernului renumele de "Guvernul 0 km". Sănătate? păi de unde când sistemul sanitar e la pământ și orice tratament medical de care ai nevoie se plătește scump cu stat la cozi interminabile și cu "atenții" știm cu toții unde. Învățămât? cum când sute de profesori sunt acum pe meleaguri iberice la cules de căpșuni petru că au salarii de mizerie?

Nu neagă nimeni faptul că ne va fi greu odată cu integrarea. Însă Guvernul trebuie să caute soluții pentru ca economia și societatea românească să treacă mai ușor peste ele. E nevoie de acțiuni coordonate, de proiecte viabile de consultarea specialiștilor din toate zonele nu numai din sfera actualei puteri. Iată de ce considerăm că numai identificarea problemelor nu reprezintă o soluție pentru actuala guvernare care trebuie să conștientizeze că exercitarea puterii implică ceva mai mult decât vaiete și comportament specific "drobului de sare".

    Aledin Amet - Despre religie ca mod de înțelegere;

Domnul Aledin Amet:

"Despre religie ca mod de înțelegere"

Lumea musulmană se află în luna de post, premergătoare marii sărbători religioase Ramazan Bayram. Profit de ocazie pentru a adresa tuturor conaționalilor noștri de religie islamică urări de bine. Ramazan Bayram ayânâz kairlă bolsân.

Deoarece domeniul religiei este unul important în existența unei comunități, aș dori să dezvolt, în continuare, o temă destul de discutată în ultima vreme. Ceea ce a afirmat Papa Benedict al XVI-lea despre religia islamică, citând un text al unui împărat bizantin, a produs și în rândurile musulmanilor din România cel puțin nedumerire, aceștia considerând că nu sunt corecte astfel de abordări, mai ales din partea unui înalt ierarh.

Fiecare națiune este mândră de propriile repere fundamentale: apartenența etnică și apartenența religioasă. Într-o lume a uniformizării cerințelor sociale, economice și politice, benefică progresului, păstrarea celor două identități reprezintă, indiscutabil, păstrarea valorilor spirituale.

Din acest motiv, astfel de subiecte sensibile trebuie tratate cu multă responsabilitate, ignoranța, necunoașterea și, ceea ce este și mai grav, reaua voință, conducând, inevitabil, la suspiciuni sau chiar la tensiuni de nedorit.

Islamul, precum celelalte mari religii, promovează înțelegerea, spiritul de pace, fiind credința pe care o împărtășește un număr important de oameni.

Religia constituie un mod de apropiere a relațiilor umane.Pentru ca această latură a existenței să devină foarte vizibilă, respectul nu trebuie omis.

    Cornelia Ardelean - abordarea temei turismului românesc în perspectiva aderării la Uniunea Europeană;

Doamna Cornelia Ardelean:

Mai sunt mai puțin de trei luni până la aderarea României la Uniunea Europeană, moment în care ea va trebui să adopte toate regulile funcționale din statele europene. 1 ianuarie 2007 va reprezenta, de asemenea, cea mai potrivită oportunitate pentru ca țara noastră să își promoveze valorile și resursele în context european.

Una dintre șansele pe care trebuie să le valorificăm la maximum în UE este turismul. Nu mai este nevoie să enumerăm numeroasele zone pitorești, care pot oricând să atragă sute de mii de turiști din străinătate, și să contribuie astfel decisiv la revitalizarea economică a unor zone care nu par să aibă alte perspective de dezvoltare și implicit de creștere a nivelului de trai al locuitolor. Trebuie însă să avem în vedere faptul că, o dată cu aderarea la Uniunea Europeană, standardele pentru certificarea stațiunilor turistice au crescut. Sunt condiții modificate fundamental pentru ca o localitate să primească statutul de stațiune turistică, care țin de dezvoltarea infrastructurii, de drumuri, de dezvoltarea rețelelor de apă și canalizare etc.

Întregii clase politice, administrației centrale și locale, ne revine sarcina de a promova și de a sprijini proiecte care să mențină stațiunile turistice în circuitul turistic european, pentru a le pregăti pentru mediul competititv european.

Aș vrea să vă dau doar un exemplu pozitiv în acest sens, din județul Arad, dar ele sunt mult mai numeroase. Este îmbucurător faptul că în stațiunea turistică Moneasa lucrările de revitalizare a turismului sunt în toi, atât autoritățile județene, cât și cele locale, fiind motivate la maxim pentru ca zona să se ridice la standardele europene cerute de Europa. Prin implicarea administrației locale, a Consiliului Județean, Moneasa a reușit să acceseze importante proiecte de finanțare, care vor conduce în final la modernizarea stațiunii conform normelor occidentale în vigoare.

În contextul aderării României la UE, consider că este nevoie de o evaluare concretă a situației din turismul românesc. Pornind de la adevăratele realități din teren, cred că se impune acordarea unui sprijin consistent acelor stațiuni care nu au reușit să atragă singure finanțările necesare modernizării. Turismul este una dintre resursele pe care România le are la îndemână pentru a prospera și ar fi păcat să lăsăm această oportunitate să treacă pe lângă noi.

    Bogdan Cantaragiu - atenționare în privința pretențiilor Consiliului Național Secuiesc de a înființa un ținut de sine stătător în mijlocul țării;

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Mă văd nevoit să atrag din nou atenția asupra activității unei grupări care revendică, într-un mod inacceptabil atât moral, cât și constituțional, o parte din această țară. Este vorba de Consiliul Național Secuiesc, care susține prin pretențiile sale - pretenții avansate mai nou și de UDMR - înființarea unui ținut de sine stătător în mijlocul țării.

Am observat recent o schimbare de poziție a liderilor acestui Consiliu și o radicalizare a discursurilor lor. La o întâlnire de săptămâna trecută de la Sfântu Gheorghe, conducătorii CNS au cerut nici mai mult nici mai puțin decât sprijin pentru organizarea de consultări populare și au precizat că referendumul privind autonomia ținutului secuiesc va avea loc, indiferent ce vor spune autoritățile locale. Mai mult, în lipsa unui ajutor, sunt hotărâți să organizeze un referendum intern, cu ajutorul asociațiilor civice și al bisericilor.

Mi se pare inacceptabil ca o asociație să spună în public că nu ține cont de autoritățile statului român, că poate trece oricând la acțiune pentru a-și pune în practică intențiile separatiste, neconstituționale, antiromânești, peste limita legalității și a bunului simț.

Am formulat la sfârșitul anului trecut două interpelări, una din ele fiind adresate Ministerului Administrației și Internelor. În răspunsul primit mi se spunea că acțiunile CNS sunt doar la nivel declarativ și că autoritățile din județele vizate sunt pregătite să contracareze orice intenție de organizare a vreunui referendum. Nu știu cât s-au străduit acele autorități, dar sper că în viitor își vor face treaba mai bine.

Și aș mai vrea să spun ceva colegilor din UDMR, precum și acelor conducători ai Consiliului Național Secuiesc care susțin ideea autonomiei teritoriale. Domnilor, nu vă mai mințiți oamenii care vă votează! La un moment dat se vor prinde cu toții că nu vor trăi niciodată mai bine doar separându-se teritorial de România. Poate doar dumneavoastră, politicienii din UDMR și CNS, care ați simțit cum vă fuge pământul de sub picioare și încrederea politică și îi păcăliți cu vorbe-n vânt. Ungurii din acea parte de țară, ca de altfel și cei din Arad, din Bihor, din Satu Mare sau de aiurea, vor trăi mai bine și se vor simți mai europeni numai dacă pun osul la treabă. Dacă contribuie, alături de restul de 20 de milioane de cetățeni ai acestei țări, la integrarea reală a României în Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

    Daniel Buda - intervenție cu titlul Mândria de a fi clujean;

Domnul Daniel Buda:

"Mândria de a fi clujean"

Zilele trecute am citit într-un cotidian central, al cărui nume nu-l voi aminti pentru a nu-i face "reclamă", o sinteză plină de venin la adresa Clujului și a clujenilor care au ajuns să ocupe demnităși importante în stat, ca și cum Clujul ar fi un loc rău famat care a dus prin oamenii săi șara la dezastru.

De la început voi afirma răspicat că nu sunt adeptul celui care a declarat public că s-a săturat de România, în numele unui provincialism dus la extrem. Nu pot însă să nu-i condamn pe cei care sar în cealaltă extremă, considerând că țara trebuie condusă numai de "capitaliști", adică de cei provenind din București. Din acest punct de vedere sunt și voi fi un patriot local, considerând că, datorită dimensiunii sale cultural-știinșifice și economice, Clujul nu numai că merită, ci și trebuie să-și aducă aportul profesional la conducerea destinelor României.

Mândria de a fi clujean nu trebuie să sperie pe nimeni. Indrăznesc să afirm că înainte de a fi membri ai PD, PNL, PSD sau ai altor partide, noi, cei care trăim în urbea de pe Someș, suntem clujeni. Iar când spunem că suntem clujeni, implicit suntem ardeleni. A fi ardelean n-a fost și nu va fi niciodată o rușine în istoria României.

In fond calitatea de a fi clujeni ne-a ajutat și ne ajută să trecem peste unele orgolii politice pentru a putea rezolva mai bine interesele Clujului și ale Ardealului în general. Proiectul Autostrăzii Transilvania, lansat de liderul PSD Ioan Rus, cu plusurile și minusurile sale, este continuat de Guvernarea Alianșei în care liderul PD Emil Boc, clujean și el, are un rol esențial. Iată că am știut să uităm că suntem pediști sau peneliști - și de ce nu, udemeriști - pentru a susșine un proiect investițional care este în beneficiul locuitorilor acestei părți de țară. Si acesta este cel mai important lucru. La ce i-a folosit fostului primar Gheorghe Funar confruntarea permanentă cu Guvernul și celelalte partide, dacă politica sa a îndepărtat investișiile de Cluj?

Personal, în calitate de Președinte al PD Cluj, am afirmat și voi afirma în continuare că voi fi partener cu toți acei politicieni și partide care lucrează pentru interesele Clujului și ale clujenilor și că alianșele și coalițiile politice trebuie construite în funcție de interesul public. Așa cum am mai spus, Clujul este un model și în ceea ce privește funcționarea Alianței PNL-PD. Armonia din Alianță la Cluj a făcut ca județul și municipiul reședință de județ să cunoască un altfel de administrație, care lucrează doar în slujba cetățeanului și a prosperitășii sale. Acest lucru a făcut ca în doi ani de "administrație portocalie" la Cluj să se facă investiții cât nu s-a făcut în toți ceilalți 14 ani de după revoluție. Iată încă un argument pentru care Clujul nu trebuie blamat.

Un alt element critic la adresa Clujului și a politicienilor de la Cluj a fost pretinsa "cârdășie" dintre "Grupul PSD de la Cluj" și liderii clujeni sau ardeleni ai PD. Absolut fals. Același Ioan Rus a început un proces de reformă a administrașiei și Poliției, reformă care a fost dusă mai departe de ministrul Vasile Blaga. Insuși dialogul dintre cei doi le-a părut unora suspect. Eu îl văd ca pe un gest de maturitate politică, pentru că cei doi au înțeles că în primul rând contează interesele europene ale României.

La începutul mandatului, președintele Traian Băsescu i-a oferit lui Vasile Pușcaș portofoliul de ministru al integrării tocmai pentru că acesta dusese la bun sfârșit negocierile de aderare cu Uniunea Europeană.

In această săptămână l-am votat ca director al SRI pe George Maior, fost senator PSD și membru al "Grupului de la Cluj", propus tot de Traian Băsescu. Si de această dată criticile au venit cu nemiluita. Din păcate, mulți dintre analiștii sau politicienii care se consideră adepși ai democrației sunt obișnuiți să rămână prizonierii tiparului îngust al relațiilor dintre putere și opoziție. Până acum, România nu a cunoscut decât tipul opoziției distructive, marcată de relații de permanentă confruntare și de lipsa oricărei colaborări cu puterea. Principala preocupare a opozișiei nu a fost alta decât să demanteleze puterea și guvernarea, după cum puterea nu era preocupată decât de anihilarea opoziției. Acest tip de relații corespunde însă unui anumit stadiu de evoluție a democrației. A venit vremea să se treacă la "opoziția constructivă", marcată de cooperarea dintre putere și opozișie în realizarea unor obiective majore, de interes național. Iată că ardelenii și clujenii contribuie la această evolușie.

Nominalizarea lui George Maior de către președintele Traian Băsescu este semnul unei noi evolușii în democrația românească postdecembristă. Este un argument în plus că în România, democrația și statul de drept se consolidează. In fond, mulși l-au acuzat pe Băsescu de tendințe autoritare în exercitarea puterii. Iată că aceștia au primit acum cel mai puternic contra-argument. Pe de altă parte, mulți au spus că Băsescu nu știe să fie echidistant politic. Iată că și aceștia au fost acum contraziși.

Și mai e ceva. Dincolo de pregătirea și experienta sa profesională care l-au recomandat pentru conducerea SRI, George Maior este clujean și ardelean. Iar acest lucru nu trebuie să sperie pe nimeni.

Pentru unii, gestul președintelui a fost surprinzător. Președintele este într-adevăr surprinzător, pentru că dacă i-ar ghici cineva mișcările politice dinainte probabil că Traian Băsescu nu ar fi astăzi președinte.

    Cornelia Ardelean - atenționare în privința schimbărilor demografice prin care va trece România în viitorii ani;

Doamna Cornelia Ardelean:

Recenta avertizare a Fondului Organizației Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA) potrivit căreia schimbările demografice prin care va trece România în următoarea perioadă reprezintă un îngrijorător semnal de alarmă pentru noi toți, inclusiv pentru clasa politică. Faptul că, peste 50 de ani, populația țării va fi mai redusă și mai bătrână va determina apariția unor fenomene extrem de periculoase pentru societate, unul dintre ele fiind chiar perspectiva pierderii identității culturale și naționale. Consider că nu mai putem să stăm cu mâinile în sân și să asistăm nepăsători la modificările negative ale structurii populației României. Creșterea speranței de viață, migrația externă, mai ales a forței de muncă tinere, precum și natalitatea scăzută, vor face ca în anul 2050, România să numere doar 16 milioane de oameni, din care mai mult de jumătate vor fi de peste 60 de ani.

Reducerea procentului populației active, în condițiile în care sporul natural va continua să fie defavorabil, va conduce la o realitate greu de stăpânit pentru o societate normală. Practic, peste nici 50 de ani, un adult român va trebui să muncească în asemenea grad încât să plătească pentru pensiile, alocațiile și serviciile de sănătate și de educație ale altor nouă persoane. Indiscutabil, nimeni nu dorește să asistăm la o astfel de situație dramatică, care va presupune în timp redimensionarea și restructurarea unor domenii primordiale ale societății, precum sănătatea, educația și asigurările sociale. Este vorba de transformări radicale, care trebuie făcute în favoarea nevoilor tuturor categoriilor de vârstă, în așa fel încât să încurajăm viața activă, dar aceste modificări presupun și eforturi bugetare deosebite.

Paleta problematicilor pe care le implică fenomenul de îmbătrânire a populației este extrem de complexă, iar politicienilor le revine misiunea de a lua din timp măsurile de prevenire, prin proiecte legislative concrete, care să stimuleze creșterea și dezvoltarea armonioasă a copiilor. De asemenea, familiile trebuie să fie încurajate în demersul deloc ușor al continuității, prin crearea unor condițiilor socio-economice stimulante.

Este cazul să conștientizăm aceste realități la adevărata lor dimensiune, pentru a evita eventualele reproșuri de mai târziu ale românilor, care ar putea acuza pe bună dreptate întreaga clasă politică pentru dezinteres și nepăsare.

Vă mulțumesc.

    Cristian Silviu Bușoi - intervenție având ca subiect Liderii liberalilor europeni la București;

Domnul Cristian Silviu Bușoi:

"Liderii liberalilor europeni la București"

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați reprezentanți ai massmedia,

În zilele de 12 și 13 octombrie 2006 va avea loc la București Congresul ELDR (Partidul Liberal European), eveniment ce va reuni personalități liberale europene - prim-miniștri, comisari europeni, parlamentari europeni, miniștri și parlamentari din țări europene, lideri ai tineretului liberal european.

Organizarea celui mai important eveniment al liberalilor europeni din anul 2006 în România este cea mai bună dovadă a poziției importante pe care o ocupă liberalii din PNL în familia liberală europeană și a sprijinului pe care liderii liberalilor europeni îl oferă PNL și integrării României în Uniunea Europeană.

Partidul Național Liberal este, din 1997, membru cu drepturi depline al Partidului Liberal European (ELDR), forța politică ce cuprinde în total 47 partide liberale din țările Uniunii Europene sau din afara Uniunii. Președintele PNL, Călin Popescu - Tăriceanu, este vicepreședinte al ELDR, ales pentru al doilea mandat la Congresul ELDR de la Bratislava din septembrie 2005 cu cel mai mare număr de voturi.

ELDR numără prim-miniștri din 6 țări: Danemarca, Belgia, Estonia, Andorra, Finlanda și România. Liberalii sunt la putere în 12 state: Andora, Belgia, Bulgaria, Danemarca, Estonia, Finlanda, Irlanda, Italia, Lituania, România, Elveția și Olanda.

Șase dintre comisarii europeni fac parte din partide liberale membre ale ELDR. Cei mai cunoscuți opiniei publice din România sunt Olli Rehn, comisarul pentru extindere, și Neelie Kroes, comisarul pentru concurență.

Grupul liberalilor și democraților din Parlamentul European numără 90 de membri și 16 observatori, fiind cel de-al treilea grup ca mărime în Parlamentul European.

Este unanim recunoscut faptul că principiile liberale și liberalismul au dus la dezvoltarea democratică, economică și socială a lumii moderne. Ideile liberale au câștigat bătălia cu socialismul, comunismul sau cu alte doctrine totalitare care au bântuit omenirea. Democrația liberală, statul de drept, economia de piață capitalistă sunt modelele de succes ale lumii în care trăim.

În Europa, aceste valori sunt promovate, de trei decenii, de către ELDR - Partidul European Liberal Democrat și Reformist. ELDR a susținut constituirea Europei Unite, bazate pe principiile liberale fundamentale: libertate, democrație, drepturile omului, stat de drept, toleranță și solidaritate.

De altfel, liberalii europeni au sprijinit necondiționat România în transformările democratice de după 1989. ELDR s-a dovedit a fi cel mai convingător susținător al continuării lărgirii Uniunii Europene și după momentul 2004. Prin grupul său parlamentar din Parlamentul European, ALDE - Alliance of Liberals and Democrats for Europe, ELDR a acționat tot timpul pentru ca România și Bulgaria să se integreze începând cu 1 ianuarie 2007. Acest lucru este dovedit și de voturile date de partidele din ELDR în parlamentele naționale în favoarea tratatului de aderare a României.

Liberalii europeni vor susține dezvoltarea democrației și a economiei de piață din România și după data aderării la Uniunea Europeană. România va deveni membru cu drepturi depline al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007, dar transformarea României într-un stat modern și prosper, după modelul european, e un proces ce va continua și după această dată. Și liberalii sunt gata să conducă România pe acestă cale.

    Mihai Sandu Capră - despre integrarea europeană a României - responsabilități și perspective;

Domnul Mihai Sandu Capră:

In data de 26 septembrie, cu exact două săptămâni în urmă, la Strasbourg, în plenul Parlamentului European, a fost prezentat Raportul Comisiei Europene de monitorizare a pregatirii României și Bulgariei pentru aderarea la Uniunea Europeana. O zi mare pentru România.

Comisia Europeană a făcut recomandarea ca România și Bulgaria să adere la Uniunea Europeana din data de 1 ianuarie 2007, în aceleași condiții în care au făcut-o și celelalte 10 țări care au aderat în 2004.

Este un succes al nostru, al tuturor românilor. Este încununarea tuturor eforturilor depuse atât de autoritățile române, cât și de fiecare cetățean în parte. Este, dacă vreți, confirmarea faptului că Guvernul actual își face treaba așa cum trebuie, că își respectă promisiunile față de partenerii europeni si totodata față ce români, carora le-am promis că de la 1 ianuarie 2007 vor fi cetățeni europeni cu drepturi depline, dar și cu obligațiile aferente.

Este doar o luptă câștigată, însă războiul continuă. Eforturile depuse până acum ar fi în van dacă nu vor fi susținute și în continuare.

Suntem în fața unei certitudini: la 1 ianuarie România va fi stat membru al Uniunii Europene, după această dată cu siguranță vor exista noi oportunități de investiții, se va accelera procesul de modernizare a României, ceea ce va conduce la creșterea nivelului de trai al românilor.

Totodată, știm cu siguranță și ce va urma: după aderare, România se va afla în continuare sub lupa Uniunii Europene. La 31 martie, va avea loc evaluarea progreselor pe domeniile cu probleme, iar în iunie 2007, Comisia va prezenta Parlamentului European un nou raport privind indeplinirea angajamentelor.

Astfel, se vede clar faptul ca România a facut progrese extraordinar de mari pentru atingerea scopului propus, și anume integrarea în Uniunea Europeana, dar tot la fel de clar se vede și necesitatea orientării permanente și responsabile a priorităților de acțiune în vederea continuării procesului de construcție a proiectului european.

    Mircea Ciopraga - informare asupra celei de-a 27-a Reuniuni a Comisiei culturale, de învățământ și probleme sociale a Adunării Parlamentare pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (APCEMN);

Domnul Mircea Ciopraga:

Informare asupra celei de-a 27-a Reuniuni a Comisiei culturale, de învățământ și probleme sociale a Adunării Parlamentare pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (APCEMN)

Dragi colegi,

În perioada 27 - 28 septembrie 2006, am participat la Moscova, la reuniunea Comisiei culturale, de învățământ și probleme sociale a Adunării Parlamentare pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (APCEMN).

În calitate de președinte al Delegației Române la Adunarea Parlamentară pentru Cooperare Economică la Marea Neagră voi face prin declarația politică de astăzi, așa cum v-am obișnuit deja, o scurtă informare asupra programului acestei reuniuni și a recomandărilor adoptate și a propunerilor înaintate de către Delegația Română.

Comisia s-a reunit pentru a discuta și aproba proiectele de raport și de recomandare cu tema "Procesul globalizării și potențialele amenințări pentru diversitatea culturală".

De asemenea, au fost dezbatute chestiuni legate de modul în care sunt implementate prevederile recomandărilor APCEMN nr. 6/1994 și 18/1996 care privesc protecția moștenirii culturale.

Astfel, au fost avute în vedere principalele provocări pe care le presupune procesul globalizării asupra tradițiilor și evoluților tradițiilor culturale, îndeosebi asupra diversității culturilor din țările din regiunea Mării Negre.

Delegația României a prezentat, cu acest prilej, principalele măsuri întreprinse la nivel național în scopul protejării diversității culturale și a formulat o serie de propuneri privind măsuri practice de depășire a posibilelor amenințări, precum și obținerea de beneficii ca urmare a procesului globalizării.

În cadrul intervențiilor avute, delegația României a subliniat particularitățile țării noastre, precum și asemănările cu celelalte state din regiune. A fost totodată subliniat aportul cultural substanțial al tuturor culturilor clasice: greaca, latina, slava, musulmană pentru spațiul cultural din regiunea Mării Negre.

Această notă de originalitate a regiunii reprezintă un atu important în dobândirea unei poziții clare și distincte în cadrul procesului globalizării. Pentru a menține această poziție, s-a conștientizat necesitatea unei implicări active și vizibile la nivel mondial, pentru ca valorile împărtașite de popoarele din regiune să fie unanim cunoscute și acceptate.

De aceea, Delegația României s-a exprimat în mod ferm pentru includerea în cadrul recomandării a unei prevederi, potrivit căreia statele membre din regiunea Mării Negre să solicite guvernelor, în principal ministerelor culturii din aceste state, inițierea unui program, periodic, comun, de evenimente culturale. Un asemenea program ar putea determina creșterea intersului internațional pentru această regiune, ar putea favoriza îmbunătățirea relațiilor de prietenie cu alte state și ar constitui un mijloc eficient de stimulare a dezvoltării culturilor din țările aflate în această regiune. Din cadrul acestor manifestări care ar putea fi organizate, au fost enumerate un festival anual de muzică ușoară, o expoziție a tinerilor pictori sau un festival al tinerilor cineaști.

Totodată, Delegația României a propus în cadrul aceleiași recomandări să fie inclus un paragraf potrivit căruia statele membre ale APCEMN care încă nu au demarat procedurile, să procedeze neîntârziat la ratificarea Convenției Mării Negre privind cooperarea în domeniul culturii, educației, științei și informației, din 1993.

Ambele propuneri ale Delegației României au fost acceptate în unanimitate.

    Bogdan Ciucă - declarație politică cu titlul Necesitatea suplimentării numărului de membri ai C.N.A:;

Domnul Bogdan Ciucă:

"Necesitatea suplimentării numărului de membri ai C.N.A."

Consiliul National al Audiovizualului este autoritate publică autonomă aflată sub control parlamentar și garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale. Acesta își exercită atribuțiile sub controlul Parlamentului, căruia îi prezintă un raport anual de activitate.

In art.15 din Legea 504/2002 prevede funcțiile și atribuțiile ce revin Consiliul Național al Audiovizualului, organism care emite decizii, instrucțiuni și recomandări în prezența a cel puțin 8 membri și cu votul a cel puțin 6 membri.

Constatând existența unor situații în care cvorumul nu este îndeplinit, ceea ce conduce la blocarea activității acestei instituții, care este, conform legii, garantul libertății de exprimare si de opinie, pentru o mai bună funcționare practică a CNA și pentru diminuarea riscului neîntrunirii cvorumului legal de lucru se impune suplimentarea numărului legal de membri de la 11 la 13.

Am considerat ca inițierea unei propuneri legislative care să prevadă mărirea numărului de membri este necesară cu atât mai mult cu cât practica CNA ne-a dovedit că de multe ori cvorumul corespunzător de lucru nu este îndeplinit, ceea ce duce la blocarea luării deciziilor.

Ținând cont de toate aceste aspecte, considerăm necesar ca cele doua posturi suplimentare sa revină Parlamentului, unul Senatului și unul Camerei Deputatilor.

Argumentele aduse in sprijinul acestei idei sunt că Parlamentul României, ca organ de control, este instituția publică ce poate veghea corespunzator la: respectarea exprimării pluraliste de idei și de opinii; asigurarea pluralismului surselor de informare a publicului; transparența mijloacelor de comunicare în masă din domeniul audiovizual.

Datorită modificărilor propuse, prevederile privind luarea deciziilor Consiliului vor putea fi mai ușor respectate, evitându-se astfel anumite blocaje ce ar putea interveni în activitatea lui.

    Dan Grigore - relatarea unei încercări de a boicota o alocație bugetară primită pe linie guvernamentală a prefectului județului Ialomița;

Domnul Dan Grigore:

Doamna președinte de sedință,

Stimați colegi,

Inundațiile catastrofale din toamna anului 2005 care au afectat județul Ialomița, în special partea de vest a acestuia, au avut consecințe dintre cele mai grave în ceea ce privește infrastructura de transport. Demersurile întreprinse de prefectul județului, în sensul inlăturării efectelor inundațiilor, s-au concretizat în sensul alocării de către Guvern a unor fonduri pentru reabilitarea infrastructurii afectate. În lista obiectivelor de interes major care urmau sa fie reabilitate se regăsește și podul care realizează legătura între orașul Fierbinți și comuna Maia, pod ai cărui piloni de susținere au fost practic dărâmați.

Inchiderea podului înseamnă pentru locuitorii comunei Maia izolarea de restul județului, în prezent accesul acestora spre orașul Fierbinți realizându-se cu dificultate pe un alt pod situat la 15 km depărtare de comună.

Procedurile pentru reabilitarea podului au fost inițiate de Consiliul Județean Ialomița în luna decembrie a anului trecut. Valoarea lucrărilor de execuție a fost estimată la aproximativ 4,5 miliarde lei, suma alocată de Consiliu ridicându-se la 2,5 miliarde lei, diferența urmând a fi acoperită din bugetul Consiliului Local Fierbinți, care nu dispune de această sumă.

Ca urmare a unor vicii de procedură legate de atribuirea contractului de execuție a lucrărilor conform Ordonanței 60/2001 privind achizițiile publice, care au "scăpat" experților din Consiliul Județean, dar și ca urmare a unor conflicte mai vechi existente între primarul orasului Fierbinți, în prezent membru P.D., fost P.S.D., și președintele Consililului Județean care este și președinte al orgnizației P.S.D. Ialomița, demararea lucrarilor s-a amânat nejustificat, în ciuda faptului că, potrivit prevederilor din caietul de sarcini, lucrarea trebuia finalizată la 1 septembrie 2006.

Este încă o dovadă incontestabilă a faptului că președintele Silvian Ciupercă, abuzand de puterea cu care este învestit prin prisma funcției pe care o deține, în calitate de șef al unei autorități publice locale de nivel județean și într-un dispreț total față de miile de oameni care l-au ales sa îi reprezinte și să le rezolve problemele, reprezentantul Consiliului Județean a pus mai presus de orice interesul politic în încercarea de a boicota o alocație bugetară primită pe linie guvernamentală, ca urmare a acțiunilor de lobby inițiate de prefectul județului Ialomița.

    Cristian Mihai Adomniței - declarație politică cu tema Debutul anului universitar - examen picat;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

"Debutul anului universitar- examen picat"

Nu mai știu câte sesiuni au trecut de cand, în fiecare an, nu reușim să absolvim examenul începutului de an universitar.

An de an, generație după generație, student după student, facultatea înseamnă prima lecție de viață. Aceasta începe din momentul orientării profesionale, când criteriile de alegere a unei facultăți, în cea mai mare măsură vizează "cât câștigă cei din beasla respectivă acum", dacă există o tradiție în familie, tradiție care să se materializeze într-un ajutor substanțial după absolvire, criterii de selecție mai ușoare, etc. Din păcate prea puțini studenți își împlinesc pasiunile, urmând o facultate care le poate împlini visele. Acest fapt va avea consecințe mai târziu când absolvenții nu vor practica în domeniul pentru care s-au pregătit, și deci pe ansamblu, din punct de vedere economic vom pierde toți.

Pe de altă parte, multe universități încă nu și-au redimensionat nici facultățile și nici curricula educațională, în sensul adaptării la nevoile pieței forței de muncă și de aici un dublu impact negativ, pe de o parte nemulțumirea cadrelor didactice care se văd în imposibilitatea de a-și asigura numărul de ore necesar, pe de altă parte nivelul de adresabilitate al studenților este scăzut, iar cei care se înscriu nu devin studenți în urma unei selecții bazată pe competitivitate.

A doua lecție de viață este, în fiecare an, cea a cazărilor. Ce pot învăța studenții cu acestă ocazie: cum poți să rămâi pe dinafară chiar dacă este dreptul tău, cât costă bunăvoința unuia sau altuia, cum albul devine negru și invers, dintr-un condei. Invață apoi studentul cum trebuie să supraviețuiască mizeriei, aglomerației, lipsei celor mai elementare condiții de cazare și trai. Pentru a deveni intelectual în România trebuie să faci față tuturor acestor aspecte și abia apoi să înveți, să te pregătești, să absolvi o facultate.

An după an, acesta este examenul pe care îl picăm și singurul lucru pe care îl putem face este să găsim scuze sau explicații de genul "așa este peste tot" sau "anul acesta au venit bani, dar prea târziu".

Cred că ideea căminelor studențești private este o soluție bună și mai cred că motto-ul învățământului universitar românesc trebuie să fie eficiență și competivitate.

    Corneliu Momanu - referire la o dată cu semnificație puternică: 1 ianuarie 2007, ziua în care România va adera oficial la Uniunea Europeană;

Domnul Corneliu Momanu:

Stimați colegi,

Sunt puține date istorice cu o semnificație mai puternică, mai bogată decât 1 ianuarie 2007, ziua în care România va adera oficial la Uniunea Europeană. Intrând ca membru cu drepturi depline în marea familie europeană, întoarcem spatele unui trecut nu totdeauna demn sau glorios.

Nu spun că oficializarea apartenenței noastre la proiectul european ne va despărți curând de năravuri vechi și neonorante. Idilizarea trecutului nostru ca popor ne-a făcut în trecutul recent să vedem mai curând paiul din ochiul altora și mai puțin bârna din ochiul nostru. Dar indiferent de ce lăsăm în urmă, avem șansa enormă a unui viitor cu adevărat promițător pentru întreaga noastră națiune.

Într-un articol recent, analistul britanic Tom Gallagher își exprima temerea că în Uniunea Europeană intră o Românie nereformată sau în orice caz nereformată pe fond. Nu aș dori să-l contrazic pe acest fin analist al realităților din țara noastră și din întreg spațiul balcanic, ci mi-aș permite să îl completez.

Este adevărat, avem o clasă politică ce nu are încă nici decență și nici responsabilitatea celei din democrațiile vechi de sute de ani. O bună parte din români nu înțeleg încă ce va însemna pentru viața lor faptul că vor deveni cetățeni europeni.

Este adevărat, mai avem mult de lucru până la alinierea deplină la standardele comunitare. Va trebui ca reformele să fie continuate iar obligațiile asumate de autoritățile române să fie îndeplinite. Îmi exprim însă convingerea că aceste lecții vor fi învățate mai curând de români din interiorul Uniunii și nu din afara ei.

Am fi nerealiști să credem că asumarea sinceră a valorilor europene, atașamentul față de ele se va face peste noapte, că în zorii zilei de 1 ianuarie ne vom trezi într-o țară în care nu se va mai fura, nu se va mai minți iar toata lumea va lucra temeinic și cu tragere de inimă.

Dar europenizarea României și tot ceea ce decurge din acest proces sunt ireversibile. Sunt convins că cetățenii români, mai ales tânăra generație în care am mare încredere, vor răspunde onorabil acestei șanse istorice. Îmi exprim speranța ca și clasa politică se va ridica la înălțimea acestei provocări.

Vă mulțumesc.

    Gabriela Crețu - declarație politică cu titlul Femeile sunt de vină;

Doamna Gabriela Crețu:

"Femeile sunt de vină"

Încălcând drepturile omului și legislația în vigoare, patronii impun angajatelor să nu rămână însărcinate, sub amenințarea că, în caz contrar, își vor pierde locul de muncă.

În țara noastră o fată naște un copil, nu-l avortează; din respect pentru sine, pentru viața pe care o purta. Este condamnată de comunitate, de profesori, de biserică. În loc de sprijin psihologic și social pentru a putea să facă față responsabilității de a deveni mamă, se propune exmatricularea și scăderea notei la purtare.

În țara noastră o femeie își urmează cu obstinație visul de a deveni mamă până ce-l împlinește; foarte târziu pentru unii, prea târziu, pentru alții. Crește astăzi un copil sănătos, cu dragoste și grijă. Formatorii de opinie își exprimă greața. Biserica judecă; nimeni nu-și amintește de Sara, cea biblică.

În societatea noastră este permis, fără sancțiune juridică sau măcar morală, să cumperi sex; sex fără responsabilitate. Cumpărătorii sunt, în proporție covârșitoare, bărbați. A avea o relație stabilă cu cineva implică și posibilitatea de a avea copii iar ei nu sunt doriți.

De copiii defavorizați se ocupă statul și cetățenii străini; cetățenii se implică prea puțin, creștinii se mulțumesc să-și declare credința.

Alcoolismul și violența asupra membrilor familiei - femei, copii, persoane în vârstă dependente - sunt fenomene larg răspândite în societatea noastră, fenomene de care nu vorbește nimeni. Deseori, venitul minim garantat se acordă bărbaților, considerați "capi de familie", și este cheltuit la crâșmă...

Chiar în aceste condiții, femeile au ales să nască unul sau mai mulți copii. Dacă nu au un certificat că aparțin unui bărbat în mod legal sunt considerate târfe și iresponsabile. Cei ce nu-și asumă responsabilitatea paternității nu sunt niciodată de vină. Nimeni nu-i acuză; nici măcar ele, mamele singure. Pentru că au fost crescute într-o societate în care au învățat că dacă rămân însărcinate e doar vina lor, niciodată meritul lor. Să dai viață e aproape un păcat căci, chiar și atunci când este căsătorită cu acte în regulă, femeii i se interzice, dacă a născut recent, să intre în biserică până nu se purifică. Dacă a născut o fată e chiar mai grav; nou-născuta nu va fi dusă în altar iar mama va trebui să aștepte patruzeci de zile pentru a primi permisiunea de se ruga în casa domnului.

În România se acordă o atenție specială finanțării serviciilor secrete, armatei, trupelor în "teatre de operațiuni", uneori, drumurilor pe care să poți să pleci. Locuințelor sociale nu li se acordă nici o atenție. Dezvoltarea serviciilor care să permită cetățenilor să fie simultan părinți și forță de muncă este aproape inexistentă ca și adaptarea programului de lucru la exigențele vieții de familie. Serviciile medicale în mediul rural sunt..." sublime dar lipsesc cu desăvârșire".

Pentru a schimba felul în care se cheltuie banul public și este organizată societatea ele ar trebui să participe la decizie, ar trebui să impună temele de pe agenda publică. Dar nu o fac pentru că sunt prea puține pentru a avea un cuvânt de spus - 10% în Parlament, 9% în consiliile județene, 3% doar în consiliile locale.

Raportul Fondului Națiunilor Unite pentru Populație, extrapolând datele actuale referitoare la indicatorii demografici, trage un semnal de alarmă: în 2050 vom fi doar 16 milioane. La această veste, societatea românească, prin aceiași formatori de opinie plini de ipocrizie, a lansat un zvon - femeile sunt de vină pentru că s-au apucat de politică și nu mai fac copii!

Adresez un apel celor 37 de membre ale Camerei Deputaților vinovate că pun în pericol viitorul biologic al neamului românesc.

Trebuie să facem ceva! Cum suntem prea puține ca să stopăm scăderea demografică născând copii, propun să ne solidarizăm în promovarea acelor politici sociale care se bazează pe respectul pentru viață și pentru cele ce o fac posibilă!

    Florin Aurelian Popescu - referire la pasul decisiv către Europa pe care România îl va face începând cu 1 ianuarie 2007;

Domnul Florin Aurelian Popescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ne aflăm într-un moment solemn pentru România. După lungi așteptări, și de ce nu, emoții, am reușit să facem și pasul decisiv către Europa. Pe 26 septembrie ni s-a confirmat că țara noastră se va număra printre statele membre ale Uniunii Europene. Este un pas mare pentru România, și nu trebuie să uităm că așteptăm acest lucru de zeci de ani. Totodată, trebuie să înțelegem că 1 ianuarie 2007 nu va fi un punct de sosire, ci de continuare, iar cei care vor reprezenta România în Parlamentul European, ar fi bine să nu uite că în primul rând sunt români, și apoi membri ai diverselor curente politice. De altfel, după aderare, România va trece de la statutul de observator activ la cel de membru cu drepturi depline, devenind a șaptea cea mai mare țară din U.E., în termini de populație.

Va fi o perioadă crucială pentru țara noastră, cea în care trebuie să-și afirme ferm și răspicat poziția și interesul național în cadrul clubului celor 25 de state membre.

Stimați colegi, știm cu toții că România va beneficia de avantajele integrării după aderare, dar nu trebuie să uităm că este nevoie de multă muncă în continuare și cooperare între noi și instituțiile europene. Trebuie să mai menționez că, în ultimele luni, Guvernul Tăriceanu a depus toate eforturile pentru alinierea la standardele europene, în ciuda politicienilor care s-au împotrivit demersurilor marii majorități. S-au facut progrese, ajungându-se la un grad înalt de armonizare cu normele europene, demonstrând angajamentul de a aplica principiile și legislația Uniunii de la 1 ianuarie 2007.

Trebuie să vă mai spun că, această realizare, ca România să fie stat membru, la 1 ianuarie 2007, aparține premierului Călin Popescu Tăriceanu și a guvernului pe care îl conduce, reușind să reducă dosarele sensibile care ar fi putut declanșa clauzele de salvgardare din partea UE. Incă odată, mentionez faptul că raportul din 26 septembrie are puternice accente pozitive pentru țara noastră este, incontestabil, meritul guvernului.

    Horațiu Dan Buzatu - declarație politică cu tema Depolitizarea SRI prin politizare;

Domnul Horațiu Dan Buzatu:

"Depolitizarea SRI prin politizare"

Desemnarea de către președinte a senatorului PSD George Cristian Maior pentru funcția de director al SRI nu a reprezentat doar o imensă surpriză pentru cea mai mare parte a clasei politice, ci, din păcate, încălcarea unor principii pentru care am luptat în campania electorală.

Să nu uităm că încă din 2004 s-a bătut monedă pe depolitizarea conducerilor serviciilor secrete. Constat acum că pentru partenerii noștri politici, au fost vorbe goale.

În 2005, atât șeful statului, cât și partenerii noștri din Alianța DA, supralicitând pe tema depolitizării, au renunțat să mai nominalizeze reprezentanți în Consiliile de Administrație ale posturilor publice de radio și televiziune. Președintele Traian Băsescu, urmat imediat de PD, a considerat că prin desemnarea de către instituția prezidențială și de către partidele politice a unor oameni de cultură din societatea civilă sau a unor realizatori din cele două instituții, persoane fără carnet de partid, se politizează radioul și televiziunea publică. Acum, deși este vorba, nu doar de cineva cu carnet de partid, ci chiar de un senator, pericolul politizării nu mai există. Și, dacă ținem cont că SRI este totuși o instituție de o importanță mai mare decât posturile publice din audio-vizual, spectrul politizării este și mai pregnant.

Împotriva politizării instituțiilor s-a ridicat, de când este în Opoziție, și PSD. Desemnarea senatorului Maior nu mai înseamnă acum politizare pentru acest partid. S-a ajuns și la argumente în favoarea acestei propuneri, care l-ar fi făcut gelos și pe marele Caragiale. S-a ajuns să se spună, de către un lider al PD, că de fapt George Cristian Maior nici nu prea ar fi de fapt un PSD-ist, ci a fost plantat aici de către tatăl său, iar înainte nu a fost decât un secretar de stat în MApN. Curat murdar coane Fănică !

În programul Alianței D.A. se stipulează clar că nu se va oferi PSD posibilitatea de a ocupa funcții publice. Văd că acum acest lucru nu se respectă. Mai mult, domnul Emil Boc invocă faptul că directorul SRI nu este un funcționar public. Corect. Dar funcția de director este una publică.

Când ne băteam în 2004 împotriva "sistemului ticăloșit" - se știe cine a lansat această sintagmă - domnul Maior scotea documente compromițătoare în ceea ce-l privește pe Traian Băsescu, liderul de facto de atunci al Opoziției. Acum, același Maior este băiat bun.

Am aflat cu surprindere că șeful statului a cerut și a primit din partea liderului PSD, Mircea Geoană, C.V.-ul domnului Maior și că l-a găsit corespunzător. Oare de ce nu s-au cerut C.V.-uri și de la celelalte partide politice? Pentru că alte partide, printre care și PNL, au "comunicat public", ca să-l citez pe președinte, că ar fi ideal ca director al SRI să fie un civil apolitic. Să înțeleg de aici că dorința PNL de a respecta un mai vechi principiu prezidențial, cel al depolitizării, a fost sancționată ? Se pare că - ne place sau nu - așa stau lucrurile.

Pe de altă parte, despre mai nou invocatul principiu de către PSD, cel al apartenenței SRI unui partid de Opoziție, nu am auzit niciodată în campania electorală și nici prin documentele Alianței D.A. nu se regăsește.

SRI a mai fost condus de politicieni având carnet din PSD. Rezultatele s-au văzut, cel mai spectaculos fiind confuzia între puii de curcă cu cei de găină.

Tot sub mandatul PSD a scăpat Omar Hayssam și s-au întâmplat numeroase alte minuni. Ar mai fi multe de spus despre bilanțurile principalului serviciu secret, dar mă opresc aici.

Voi încheia cu o previziune, deși doresc să fiu un profet mincinos. După desecretizarea unui lot mai mare de dosare ale fostei Securități au fost deconspirați cu precădere personalități ale societății civile din așa-zisa zonă cu vederi pro-occidentale și dintre politicieni, cei mai mulți sunt din PNL, și doar unul sau doi din PSD, dar și aceștia din aripa care nu se află în grațiile actualei conduceri a partidului. Nu am nici cea mai mică intenție să-i apăr pe colegii mei care au căzut în păcat înainte de 1989 și nici nu sunt adeptul poveștii cu capra vecinului. Dar, îmi este însă teamă că odată cu cvasi-iminenta numire a domnului Maior, se va bloca robinetul deconspirării la PSD și la cei care vor contribui la validarea lui. Și se vor bloca și multe altele...

    Horea Dorin Uioreanu - declarație politică: Naționalismul de cumetrie, soluția pentru ieșirea din apatie;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declarație politică: "Naționalismul de cumetrie, soluția pentru ieșirea din apatie"

Stimați colegi,

Nu aș analiza, și eu, gafa făcută de Marko Bela la Miercurea Ciuc, dacă acum două săptămâni nu mi-ar fi oferit încă un exemplu despre ce fel de politică de maidan se face, din când în când, în spațiul nostru public. Și mă refer aici la isteria provocată de președintele UDMR în cadrul unei reuniuni cu tentă electorală, în care acesta a reluat tema referitoare la nevoia unei autonomii teritoriale a maghiarilor din Transilvania. Nu am să încep și eu să mă bat cu pumnul în piept, jucând câștigătorul loz al naționalismului, pentru că este evident, din start, oricum am spune-o, că afirmațiile liderului UDMR au fost cel puțin nepotrivite. Însă reacția unor colegi ai mei m-a surprins neplăcut, după care mi-a provocat un sentiment de dezamăgire totală. Inițial, am avut impresia că România a ratat integrarea europeană, având în vedere afluxul de politicieni care au sărit în sus pe metru pătrat la TV, pasiunile pe care le-au afișat și furia dezbaterilor.

Ceea ce vreau să punctez neapărat este faptul că, printre atâtea declarații de genul "noi nu ne vindem țara", de cele mai multe ori a fost exclus chiar contextul în care au fost făcute afirmațiile referitoare la așa-zisa autonomie a ținutului secuiesc. Mă refer la faptul că, de dragul dezbaterii politice, s-a omis esența, și anume contextul politic în care se află Marko Bela în acest moment: vorbim de un un președinte de formațiune politică care este pe cale să piardă la anul șefia UDMR. Pentru a evita această debarcare, el este nevoit să devină mai hotărât, în replică la "lupii tineri" veniți din urmă, care îl critică încă voalat, dar punctual pentru felul în care gestionează problemele UDMR. Marko Bela este obligat astfel să își "popularizeze" discursul, acum, înainte de alegerile interne ale Uniunii și într-un moment în care formațiunea politică pe care o conduce de mult timp este cotată sub procentul de 5 la sută în sondajele de opinie, ceea ce reprezintă excluderea sa din Parlament la următoarele alegeri.

Așadar, folosește din plic argumentele atât de dragi unei largi mase a activului UDMR, și anume autonomia pe baze etnice. În acest moment de impas, președintele UDMR apelează, disperat, la o temă care definea inițial existența Uniunii, în fața propriilor membri de partid, care îl vor vota direct anul viitor. Cu alte cuvinte, Marko Bela a intrat în campanie electorală și nu este cazul să punem paie pe foc. Din păcate, cu concursul unor politicieni extrem de vocali, cu câteva zile înaintea integrării europene, România și-a coborât discursul politic la nivelul de început al anilor '90. Iar acesta nu este o perspectivă prea roz.

UDMR a demonstrat, în ultimii ani, că este un partid modern și constructiv, cu care se poate colabora la nivel parlamentar și guvernamental. Nu susțin afirmațiile lui Marko Bela, dar nu cred că acestea reprezintă scopul în sine al UDMR. Tema naționalistă trezește multe spirite la viață, dar poate naște monștri: vezi PRM și Gheorghe Funar. În România anului 2006, cu câteva zile înainte de a primi undă verde pentru Europa, nu credeam că un asemenea subiect va stârni atâtea pasiuni și va consuma atât de multe energii.

Ceea ce vreau să punctez este faptul că nu voi lua parte la un asemenea joc de compromis și nu voi intra în categoria "românilor verzi", doar pentru a stârni vâlvă și rating. Avem destulă treabă, multe alte proiecte pe care să le dezbatem la nivel politic, astfel încât nu cred că este cazul să ne pierdem vremea purtând haina naționalismului. Vreau să cred că oamenii politici s-au maturizat în acești 16 ani suficient încât să înțeleagă că nu mai este cazul să mai apeleze la periculosul afrodisiac al naționalismului pentru un strop de notorietate de moment.

Vă mulțumesc pentru atenție!

    Mircea Valer Pușcă - declarație politică: Agenda Lisabona;

Domnul Mircea Valer Pușcă:

Declarație politică: "Agenda Lisabona"

Pentru România, necesitatea creșterii performanței economice și creșterii competitivității, în mod particular legată de perspectiva iminentei aderări la Uniunea Europeană începând cu 1 ianuarie 2007, impune nevoia reducerii decalajelor tehnologice care o separă de țările membre ale Uniunii Europene. Intensificarea eforturilor de aplicare a Strategiei Lisabona necesită concentrarea pe susținerea unui mediu economic inovativ, capabil să asigure asimilarea noilor tehnologii și dezvoltarea zonei de înaltă tehnologie care să răspundă nevoilor de dezvoltare pe termen lung.

Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică, în calitate de organ administrativ responsabil pentru politicile publice pentru cercetăre-dezvoltare și inovare, încearcă să răspundă acestei provocări prin măsurile de transformare a sistemului național pentru o integrare în baza unor competențe și calități ridicate în Spațiul European al Cercetării. Astfel, prioritățile sunt orientate spre:

  • creșterea calității activităților de cercetare, dezvoltarea resursei umane și a infrastructurii de cercetare;
  • stimularea parteneriatului cu zona economică pentru asigurarea transferului de înaltelor tehnologii în zona industrii/ servicii;
  • promovarea activităților de cercetare- dezvoltare și inovare în întreprinderi conform obiectivelor Strategiei Lisabona.

Începând cu 2005, în mod constant, fondurile publice destinate activităților de cercetare-dezvoltare și inovare au cunoscut o creștere continuă, ținta fixată pentru anul 2010 privind asigurarea unui buget public de 1% din PIB, fiind cu certitudine posibil de atins.

Principalele instrumente pentru implementarea politicilor prioritare din domeniul cercetării-dezvoltării și inovării sunt constituite la nivelul programelor finanțate din bugetul public orientate spre:

  • cercetarea de excelență (CEEX), lansat în anul 2005, care susține efortul de racordare la prioritățile specifice Spațiului European al Cercetării;
  • cercetare pentru securitate, lansat în anul 2005, în scopul corelării cu programul de profil lansat în Uniunea Europeană;
  • programul IMPACT, lansat în anul 2006, pentru a susține realizarea de aplicații viabile pentru absorbția fondurilor structurale.

Cu siguranță, domeniul cercetării, dezvoltării și inovării are încă nevoie de reforme și susținere prin asigurarea de resurse financiare, umane și materiale. Este rolul parlamentarilor de a asigura un mediu stimulativ atingerii nivelului calitativ și competitiv, compatibil cu cel al statelor dezvoltate din punct de vedere economic. Acest lucru se va vedea, cât de curând, și cu ocazia discutării proiectului de buget, cel puțin în ceea ce privește alocația destinată domeniului cercetare- dezvoltare și inovare.

    Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică cu titlul Procesul de aderare nu a fost unul mediocru;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

"Procesul de aderare NU a fost unul mediocru"

Aderarea reprezintă un succes al României, un succes al Guvernului Tăriceanu, care, în mai puțin de doi ani de zile, a recuperat numeroasele restanțe lăsate de fosta guvernare. Nu pledez "pro domo", în sensul supraaprecierii activității depuse de Cabinetul Tăriceanu, dar când acest aspect este recunoscut și de liderul CDU din Parlamentul European, Markus Ferber, până mai ieri unul dintre cei mai înverșunați adversari ai integrării României, lucrurile sunt clare. "Reformele serioase au început după schimbarea președintelui și a Guvernului. Atunci a fost prima dată când am avut sentimentul căBucureștiulse ocupă serios de îndeplinirea măsurilor impuse de Bruxelles. Viteza reformelor a fost cea mai mare din câte am văzut în comparație cu cele 10 țări care au intrat înUE în 2004. E clar că ultimul an și jumătate a fost perioada de glorie a României în pregătirea pentru aderare", este declarația dată de liderul CDU și ea este mai mult decât sugestivă.

Nu știu cum este privită în străinătate expresia "integrare mediocră" (țin să precizez că sintagma este complet eronată, pentru că este vorba de procesul de aderare, integrarea "operând" începând cu 1 ianuarie 2007), dar bănuiesc că o serie de oficiali europeni ar putea interpreta că nu ne bucurăm de succesul obținut. Numai cine este de rea credință poate spune că procesul aderării a fost unul ușor. Să nu se uite că am preluat de la fosta guvernare o stare de fapt foarte dificilă: negocieri în genunchi cu cele mai grele condiții impuse vreodată unei țări aflate în anticamera Uniunii Europene și rămâneri în urmă în numeroase domenii. Tocmai plecând de la aceste aspecte, trebuie să recunoaștem că tot ceea ce s-a făcut în procesul aderării nu a frizat deloc mediocritatea. Dimpotrivă.

Nu trebuie să confundăm nici o clipă cele două etape: procesul de aderare și procesul de integrare. În cadrul procesului de aderare sunt într-adevăr multe de făcut. Și este normal să fie așa. Nimeni nu poate afirma, cel puțin în privința celor 10 state care au aderat în 2004, că au finalizat procesul de integrare. Acest proces se finalizează într-o perioadă îndelungată. De aceea, nu trebuie să taxăm și să trecem la capitolul mediocritate ceea ce nu este - normal - încă făcut, și trebuie rezolvat începând cu 1 ianuarie 2007. În primul an de după aderare, Ungaria, conform statisticilor oficiale, nu a reușit să absoarbă decât 12% din fondurile comunitare. Este într-adevăr foarte puțin și acest fapt s-a datorat unui parcurs deficitar al procesului de integrare. Nu am auzit însă ca vreun oficial maghiar să folosească sintagma "integrare mediocră".

În alte state, cuvântul de ordine este mobilizarea. Sper ca la noi să nu se dorească demobilizarea.

    Dumitru Avram - declarație politică intitulată Dosariada - o zarvă inutilă;

Domnul Dumitru Avram:

"Dosariada - o zarvă inutilă"

Francofonie cu ploaie din belșug și cu nervii întinși la maximum ai românilor. O reuniune pe bani mulți, într-un stat care și-a evidențiat încă o dată resursele polițienești. Chiar dacă, în scrâșnet de franceză, Traian Băsescu s-a iluzionat că el a fost personajul principal al întâlnirii de la București, nu s-a întâmplat deloc așa. În centrul atenției s-a aflat impozantul Jacques Chirac, care a comandat, se pare, și conflictul cu președintele libanez. Nici confirmarea aderării, la 1 ianuarie 2007, la Uniunea Europeană n-a excelat prin strălucire, dimpotrivă, s-a spus chiar că termenul de farsă i s-ar potrivi cel mai bine.

Pe plan intern, propunerile pentru șefia celor două servicii secrete reprezintă o culme a naturii conflictuale a lui Traian Băsescu. Cei de la PSD, mulți dintre ei, continuă să se arate uluiți de așa-zisa mișcare "reconciliatoare" făcută de Cotroceni. Între timp, Puterea își vede liniștită de treabă, aruncând pe piață dosare stranii, demițând președinți de consilii județene și alte autorități locale aparținând Opoziției, trimițând spre DNA noi detașamente aparținând trecutului.

Ignorând reacțiile clasei politice și pe cele ale societății civile, democratul Traian Băsescu se află în conflict nu numai cu Opoziția, dar și cu partidele actualei Puteri, precum și cu Parlamentul, Guvernul, Serviciile Secrete și magistratura, iar de curând și cu Biserica. Domnia sa se află într-o continuă ofensivă, cel mai recent atac constituindu-l cel care vizează demascarea politicienilor, ziariștilor, cadrelor didactice, preoților, sportivilor și altor cetățeni care au colaborat cu Securitatea, afirmând că prin acest gest face ceea ce trebuie, fiindcă așa ne cere Uniunea Europeană. Afirmația este mai mult decât îndoielnică. A dezgropa morții de acum 20-30-50 de ani, în ideea că o analiză a rămășițelor pământești va permite politicienilor de astăzi să conducă țara pe calea redresării ei economice, politice și sociale, este o aberație, fiindcă, oricât de grea ar fi amintirea trecutului, sminteala prezentului este infinit mai apăsătoare.

Era greu de crezut că șeful statului ar putea să inițieze o asemenea acțiune care să înfierbânte spiritele în întreaga țară. Cu atât mai mult cu cât unii dintre cei incriminați îl acuză, la rândul lor, de aceleași păcate. Este mai mult decât ridicol să afirm că Uniunea Europeană ne cere să ne răfuim cu trecutul. Dacă stăm să ne gândim mai atent, nici n-ar avea acest drept. Cum să ne pretindă așa ceva Germania, când autoritățile sale știu bine că în urma celui de-al II-lea război mondial, declanșat de Hitler, România a căzut sub robia diabolică a bolșevismului pentru mai bine de patru decenii, timp în care i s-au modificat granițele, întreaga viață materială și spirituală? Poate oare să ne pretindă Marea Britanie așa ceva, când Winston Churchill, fostul ei premier, ne-a aruncat, cu o dezinvoltură criminală, în brațele lui Stalin?

Reprezentanții Uniunii Europene ne-au cerut ferm, de la bun început, să punem la zid marea corupție, să cercetăm proveniența averilor obținute peste noapte de mulți demnitari, să realizăm o reală reformă în justiție și administrație, să acționăm pentru eradicarea criminalității și a sărăciei.

Un asemenea demers de reactivare a trecutului nu urmărește altceva decât să abată atenția societății românești de la gravele probleme cu care se confruntă în fiecare zi: corupția generalizată de sus și până jos și îmbrobodirea ei prin tribunale pentru a o scoate basma curată, criminalitatea înspăimântătoare și sărăcia insuportabilă, dar și neputința de a guverna țara de către o încrengătură politică (Alianța DA) neputincioasă.

O asemenea acțiune, care seamănă în multe privințe cu poliția politică exercitată de regimul comunist, ce ne dezgropa rudele până la a șaptea spiță, este pur și simplu ridicolă. În acest sens, un mare cotidian francez nota cu câteva săptămâni în urmă: "Ceea ce se încearcă acum este o mare zarvă inutilă, fiindcă multe dosare au fost sustrase, iar altele contrafăcute".

Și, în final, o întrebare, la al cărei răspuns populația României are tot dreptul: cât a costat Sommet-ul Francofoniei de la București și din ce resurse bugetare a plătit statul român acești bani?

    Ioan Aurel Rus - declarație politică: Alo! Penitenciarul...;

Domnul Ioan Aurel Rus:

"Alo! Penitenciarul..."

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Zilele trecute am aflat din presă că la Penitenciarul de maximă siguranță Codlea a fost descoperită o rețea de traficanți de droguri, proxeneți și alți implicați în afaceri dubioase. Nimic nou sub soare. Poliția din Codlea ascultând câteva telefoane puse sub urmărire a descoperit rețeaua. Că cei de "afară" vorbesc la telefonul mobil, e ceva firesc. Ce te faci cu cei cazați în penitenciar? De unde telefoane mobile? Câte? Și cum au ajuns acolo? Enigmă...? Nici chiar așa. Aranjament? Da! Prin aranjament cu factorii de răspundere au pătruns telefoanele mobile în incinta penitenciarului Codlea. Cine se face vinovat? Nu e greu de aflat. Deținuții sunt cazați în celule. Acestea sunt pe o secție. S-a vorbit la ore știute. Cine era de fapt de serviciu? De aici trebuie plecat. Apoi când au primit respectivi urmăriți pachet? În ce zi și la ce oră? Cum au fost verificate pachetele? De cine? Par a fi unele întrebări care se pun. Nu! Nu sunt multe. Sunt utile și necesare.

Din cauza telefoanelor mobile s-a iscat o răzmeriță la Penitenciarul Baia-Mare. Ce important a ajuns telefonul mobil. Cât de ascultat este el? Cu autorizare sau fără, el este ascultat...ascultat...ascultat. Așa e! El trebuie ascultat. Că ești traficant, că ești om cinstit, că ești parlamentar, funcționar public etc. telefonul trebuie ascultat. Într-o democrație de prost gust, totul este posibil. Când a fost ascultat telefonul lui Omar Haysam? De ce nu a fost prins acest "terorist"? A fost nevoie de decapitarea șefilor serviciilor secrete, ca să ascundem fuga "tovarășului" de pahar al multora? "Telefonul pe cât de mic este, pe atât de mult rău (bine) poate face" e o maximă actuală, fără autor. Dați liber ascultării telefoanelor pe față? Cine vă dă dreptul? Ce spune legea? Cine o respectă? Voi magistrații... voi polițiștii... voi.... Respectați legea! Apoi cereți și altora să o respecte!

"Nimeni nu este mai presus de lege" Art. 16 alineatul 2 din Constituția României.

E valabil și la Administrația Națională a Penitenciarelor.

    Cristian Stănescu - declarație politică cu titlul Șantajul, ca armă politică;

Domnul Cristian Stănescu:

"Șantajul, ca armă politică"

Este clar, ca lumina zilei, faptul că UDMR nu mai are nici forță politică, nici aderența necesară prin care să își facă simțită prezența pe scena politică românească. Singura armă care i-a mai rămas în lupta politică este cea a șantajului politic.

Fără șantajul politic la care recurge președintele Marko Bela în ultima vreme, prin declarațiile de factură antieuropeană, se vede cu ochiul liber că UDMR-ul nu mai reprezintă de mult interesele minorității maghiare din România, ci doar interesele unui grup restrâns de la vârful acestei formațiuni politice.

Ce se ascunde în spatele acestor declarații, cu tentă clară, radicală, cu privire la o așa-zisă dorință a maghiarilor de autonomie teritorială? Cu siguranță șantajarea coaliției aflată la guvernare pentru ca "Legea Statutului minorităților naționale" să treacă de Parlament în forma propusă de UDMR!

Președintele UDMR, Marko Bela, vicepremier al guvernării actuale, ignoră în batjocura tuturor românilor faptul că țara noastră are o Constituție care prevede expres că România este stat unitar și indivizibil. Și nu se poate enclaviza după poftele unuia sau altuia.

E bine, totuși, până și Marko Bela nu își face cine știe ce iluzii privind trecerea prin Parlament a unei legi vizând autonomia teritorială. Este chiar conștient că așa ceva este inacceptabil și nu numai din partea noastră, a celor de la PRM, nici măcar coaliția din care UDMR-ul face parte nu poate vota o asemenea lege.

Cu doar câteva luni înainte de integrarea României în structurile Uniunii Europene, acest tip de discurs și șantaj politic la care se pretează liderii UDMR, este desuet, căzut în nefiresc și depășit de vremuri.

Nu mai suntem în ani 90, când asemenea afirmații ar fi inflamat spiritele și știm cu toții la ce dezastre de imagine pentru țara noastră au condus evenimentele de la Târgu Mureș. Poate că acum am fi fost cu mult mai departe dacă acele evenimente de tristă amintire nu s-ar fi petrecut.

Este și mai clar faptul că aceste declarații decurg din iminenta înscriere în registrul partidelor politice a Uniunii Civice Maghiare, care va lua din electoratul maghiar, din ce în ce mai rarefiat și mai puțin convins de faptul că UDMR ar reprezenta interesele minorității maghiare.

Cu toate acestea, ceea ce face și mai clar șantajul politic la care supune UDMR-ul actualul Guvern, este declarația privind numirea unui comisar european, care după părerea unor lideri ai acestei formațiuni ar fi bine să fie desemnat de către UDMR. Așa un tupeu nici că se putea pomeni. Și cine să fie acel comisar european? Nimeni altul decât Gyorgy Frunda, cel care acum câteva luni de zile declara public că domnia-sa nu reprezintă România în Parlamentul European!

Domnul senator Gyorgy Frunda să dovedească mai întâi că nu a fost turnător la Securitate și că este un bun român și după aceea poate sa aibă pretenții de a deveni reprezentantul României într-o funcție atât de importantă ca ceea de comisar european.

Voi consemna și reacția corectă, și în limitele Constituției, a domnului premier Călin Popescu Tăriceanu la declarațiile lui Marko Bela, dar care trebuie să și facă dovada că crede în ceea ce spune. Cea mai bună dovadă ar fi să îl demită pe Marko Bela din funcția de vicepremier.

Concluzionând, spun că este momentul ca din politica românească să dispară discursuri de asemenea factură. Autonomia teritorială pe criterii etnice după integrarea României în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, o știu și copii, e total caducă și, desigur, în afara preocupărilor pe care ar trebui să le aibă guvernanții în această perioadă.

    Relu Fenechiu - declarație politică cu tema Să nu uităm că suntem țară membră și a APCE;

Domnul Relu Fenechiu:

"Să nu uităm că suntem țară membră și în APCE"

Acum două săptămâni, România a cunoscut unul dintre cele mai mari succese din istoria ei. Comisia Europeană a dat undă verde pentru aderarea la Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2007. Sunt mândru și totodată onorat de faptul că sunt un politician contemporan cu acest succes și de faptul că fac parte din principalul partid aflat la guvernare care a avut o contribuție mai mult decât esențială în ceea ce privește aderarea.

Despre viitorul României în Uniunea Europeană se vorbește acum și se va vorbi foarte mult, vor curge tone de cerneală despre ce va fi, cum va fi și mai ales ce trebuie să facem. Tocmai din această cauză nu voi insista pe acest subiect. Vreau însă, de la acest microfon să mă refer la un alt aspect privind relația europeană a României. Nu trebuie să uităm însă, că și înainte de a face primii pași spre aderare și după aderare, România este adânc ancorată și într-un alt organism european, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

De altfel, printre primii care și-au exprimat sprijinul față de recomandarea Comisiei Europene în favoarea aderării României și Bulgariei la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 s-a numărat și președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, domnul Rene van der Linden. Domnia sa a afirmat că "este important să nu se piardă dinamica politică orientată spre aderare, chiar dacă pare necesar să se supravegheze în mod atent mai multe probleme ce au rămas de rezolvat". O poziție corectă.

Tot domnul Rene van der Linden ne reamintește necesitatea de a continua să ne respectăm angajamentele față de Consiliul Europei. Domnia sa spune foarte clar că "experiența noastră arată că țările membre ale Uniunii Europene sau candidate la aderarea la UE fac în general progrese rapide în materie de democrație și drepturile omului. Totuși, apartenența lor la UE nu le scutește de angajamentele luate față de Consiliul Europei". Acest aspect vreau să îl reliefez și eu de la acest microfon. Nu trebuie să uităm că suntem membri APCE și nu avem voie să punem în plan secund acest organism, după ce vom deveni stat al Uniunii Europene, după ce vom avea europarlamentari. Și fac un apel la întreaga clasă politică să acorde în viitor aceeași atenție ca și până acum Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care, în nici un caz nu reprezintă un organism european de categoria a doua. Dar, totodată atrag atenția, și acest aspect l-a subliniat recent și domnul Rene van der Linden, că, odată cu extinderea Uniunii Europene, este necesar mai mult ca oricând să se evite dublarea în lucrările Consiliului Europei și cele ale Uniunii Europene. Ca membru al APCE, mai doresc să atrag atenția că nu trebuie să uităm, Comisia de monitorizare a APCE rămâne vigilentă în ceea ce privește realizarea reformelor și respectarea libertăților fundamentale în cele 46 de state membre ale adunării, indiferent dacă sunt țări din Uniunea Europeană sau din afara ei.

    Mihai Stănișoară - declarație politică pe tema Mai multă transparență de la serviciile de informații - o atitudine parlamentară mai activă;

Domnul Mihai Stănișoară:

"Mai multă transparență de la serviciile de informații - o atitudine parlamentară mai activă"

Fără îndoială, principalul eveniment parlamentar al săptămânii trecute a constat în numirea de către plenul reunit al celor două Camere a directorilor celor două principale servicii de informații- SRI și SIE.

Din păcate, transformarea dezbaterilor parlamentare din plen într-un spectacol al declarațiilor pur politice a împiedicat orice discuție de substanță pe marginea problemelor de fond pe care șefia acestor servicii le presupune.

Profit însă de această primă săptămână de lucru a noilor directori pentru a puncta câteva cerințe esențiale pe care noi, ca parlamentari care reprezentăm interesele și voința cetățenilor în relația cu alte instituții ale statului, le avem de la aceste instituții, implicit de la directorii lor.

În esență, putem reduce aceste exigențe la două mari imperative:

  • profesionalismul noilor directori transpus într-un management responsabil al serviciilor pe care le conduc și în derularea activităților conform literei și în spiritul legilor în vigoare;
  • reașezarea relațiilor servicii de informații - Parlament și, mai extins, servicii de informații - Parlament - societate civilă pe bazele unui dialog mai extins și a unei mai mari transparențe.

Legat de profesionalismul noilor directori, doresc să fac în acest moment doar o precizare, întrucât consider că orice altă analiză sau evaluare este prematură. Numirea domnilor Maior și Săftoiu, ambii legați de zona politică, la conducerea acestor servicii a generat numeroase și aprinse dezbateri. În speță, nominalizarea unui membru PSD la conducerea serviciului intern de informații a trezit reacții diverse în spectrul politic. Constatarea mea, urmărind foarte atent aceste dezbateri, a fost că, tocmai cel mai important criteriu, esențialul criteriu al competenței a fost minimalizat. În acest moment, în contextul în care ambele servicii de informații au mari probleme de imagine și încredere publică, apartenența politică este prea puțin importantă.

Mult mai relevantă pentru consolidarea evoluției serviciilor de informații într-o direcție democratică, este numirea unor civili pe care pregătirea și evoluția de până acum în viața publică îi recomandă ca fiind corespunzători pentru aceste funcții. Și, cunoscându-i personal atât pe domnul Săftoiu, cât și pe domnul Maior, știu că ambii sunt potriviți pentru aceste poziții și au capacitatea de a face performanță.

Numirea directorilor celor două servicii readuce în normal o situație destul de atipică și contestată la rândul său: asigurarea conducerii acestor servicii prin interimat, simultan. În acest moment, trebuie să realizăm, stimați colegi, că "mingea" este în terenul parlamentarilor: acum noi suntem cei care trebuie să demarăm demersurile pentru a stimula reașezarea dialogului pe o bază mai deschisă și mai transparentă.

Acest al doilea aspect, a doua exigență este cea asupra căreia doresc să insist. În mod firesc, reașezarea relațiilor dintre Parlament și servicii pe o altă platformă, care să pornească de la un dialog mai activ, mai extins și mai transparent față de societatea civilă, începe de la evaluarea situației curente. Respectiv trebuie să vedem: care este starea serviciilor de informații; care este relația lor cu Parlamentul; care este relația cu societatea civilă, cum comunică cu aceasta.

Constatăm că: în acest moment, serviciile sunt încă afectate de ecourile scandalului dispariției acuzatului Omar Hayssam; dezbaterile pe marginea legilor siguranței naționale au adus problema serviciilor în atenția opiniei publice și a mass-media, într-o dispută cu puternice conotații politice și prea puțin profesionale; în ciuda reformelor și a restructurărilor interne, există încă acuzații că vechile metode și atitudini securiste sunt menținute.

Desigur, toate acestea sunt afirmații acoperite mai mult sau mai puțin de realitate, dar rezultatul lor concret este acela că scade încrederea populației în instituțiile statului și, mai mult, scade încrederea populației tocmai în acele structuri create pentru a o proteja. Opinia publică are o atitudine destul de critică la adresa eficienței activității derulate de aceste servicii, prea puțin încrezătoare în capacitatea lor de a le asigura securitatea și destul de rezervată în ceea ce privește colaborarea cu aceste serviciile de informații.

Este o situație extrem de păguboasă pentru servicii, pentru restul instituțiilor statului, pentru cetățeni și, ca atare, trebuie să înceteze. Iar aici, și acesta este un aspect pe care doresc să îl accentuez, nouă, parlamentarilor, ne revine un rol extrem de important. Parlamentul este adevăratul garant al democrației. Noi, parlamentarii, nu am fost mandatați doar pentru a vota legi, ci mai ales pentru a ne asigura că interesele cetățenilor sunt protejate de către instituțiile statului. Noi suntem mediatorii relației cetățeni - structuri executive, în sensul protejării cetățeanului. Această latură a mandatului parlamentar - de control asupra structurilor executive - este cu atât mai relevantă în cazul serviciilor de informații.

În general, apare un paradox: instituțiile statului mandatate să protejeze statul și cetățenii au posibilitatea ca, în anumite circumstanțe prevăzute de lege, să aducă atingeri grave drepturilor și libertăților cetățenești tocmai în dorința de a le proteja. Dincolo de o intruziune în viața privată, limitată și complet justificată de specificul misiunii, există, și experiența a dovedit-o, tentația abuzului de puterile ce i-au fost acordate. În consecință, democrațiile au învățat lecția și au plasat aceste servicii sub mai multe tipuri și niveluri de control: control intern, control executiv, control parlamentar, control judiciar. Dintre acestea, doar controlul parlamentar are posibilitatea de a influența toate celelalte tipuri de control, prin: crearea cadrului legal în care aceste servicii se organizează, își derulează activitatea și sunt răspunzătoare pentru modul în care acționează; monitorizarea modului în care legislația este aplicată.

În momentul de față avem două comisii specializate comune care exercită latura de monitorizare a activității acestor servicii: Comisia de control al activității SRI și Comisia pentru controlul SIE. Dat fiind specificul serviciilor de informații, formula aceasta a comisiilor speciale comune, care pot aprofunda activitatea de control, este pe deplin justificată. Și, din câte știu eu, există o monitorizare constantă pe care aceste comisii o derulează dar, date fiind cerințele impuse de nivelurile de secretizare, activitatea lor este destul de puțin transparenta, contribuind prea puțin la sporirea cunoștințelor populației despre activitatea acestor servicii. Or, și aici apare o problemă ce trebuie menționată. Nu este suficient ca SRI și SIE să relaționeze cu Parlamentul într-un spectru atât de limitat.

Această insuficiență se reflectă destul de bine în sondajele de opinie în care este constant consemnată aprecierea cetățenilor că serviciile nu comunică îndeajuns. De aceea consider că acum, când a apărut o nouă ocazie de a dimensiona relația cu SRI și SIE, noi, parlamentarii, trebuie să fim mai activi în a stimula refacerea și deschiderea dialogului interinstituțional. Această deschidere trebuie să găsească la nivelul serviciilor un corespondent, însă, cunoscându-i pe noii directori, am convingerea că vor reuși să relanseze comunicarea, amândoi fiind perfect conștienți că serviciile nu pot funcționa fără sprijinul opiniei publice.

Am dat girul nostru noilor directori ai serviciilor de informații. Cu alte cuvinte, le-am spus cetățenilor că acestea sunt persoanele care le generează lor siguranța. Avem acum obligația, prin control parlamentar și prin promovarea și menținerea unui dialog extins interinstituțional, să ne asigurăm la rândul nostru că noii directori și serviciile pe care le conduc vor respecta mandatul ce le-a fost încredințat.

    Ioan Dumitru Puchianu - declarație politică cu titlul Dorința de sfidare și lipsa de realism politic - dovada duplicitarismului udemerist, indiferent de guvernare;

Domnul Ioan Dumitru Puchianu:

"Dorința de sfidare și lipsa de realism politic - dovada duplicitarismului udemerist, indiferent de guvernare"

Domnule președinte,

Stimați colegi și colege,

Cu numai 72 de ore înainte de anunțarea oficială a deciziei favorabile a Consiliului Europei privind aderarea României la UE, conducerea singurului partid de pe scena politică românească format pe criterii etnice, a încercat, din nou, să destabilizeze fragilul echilibru politic în care ne aflăm de atâția ani. Cum putem altfel să calificăm gestul conducerii unui partid care se află veșnic la guvernare indiferent de culoarea politică a guvernului, și care sistematic apelează la șantajul votului pentru a obține avantaje flagrant disproporționate cu importanța lui pe eșichierul politic românesc?

Nu cred că electoratul udemerist este solidar în totalitate cu declarațiile și solicitările aberante ale conducerii acestei uniuni etnice, pentru că dacă nu ar fi așa, restul electoratului din România ar trebui să își pună serioase semne de întrebare privind capacitatea politică a unei populații majoritare în propria sa țară, de a guverna spre binele întregii națiuni. Electoratul minoritar etnic maghiar este, totuși, format din oameni de cetățenie română; născuți, crescuți și educați în România, oameni care au votat o Constituție a unei țări unde trăiesc și pe care au jurat că o vor respecta. Pe documentele lor de identitate scrie România și este imprimat steagul acestei țări, ei fiind considerați oriunde în lume cetățeni români nu maghiari. Puține sunt țările în care, pe documentele oficiale, se menționează și naționalitatea unei persoane nu numai cetățenia, și acestea sunt, în general, țări cu o rată a imigrației foarte mare.

In aceste condiții, declarațiile conducerii UDMR privind autonomia teritorială a unor regiuni din centrul României nu pot decât să ne ducă cu gândul la o încercare de destabilizare națională cu consecințe greu de evaluat acum. Probabil că mâna de oameni de la conducerea UDMR nu face decât să încerce să atragă atenția asupra lor și să mai câștige un pic de interes din partea electoratului, dar și așa declarațiile lor dau dovadă de lipsă de realism politic și sfidează cele mai elementare reguli de bun simț. Cum poate fi altfel catalogată declarația liderului UDMR decât o încercare de destabilizare? Și asta din partea unui partid care s-a aflat veșnic la guvernare și a oferit electoratului său avantaje pe care, de multe ori, celelalte partide mai bine reprezentate politic, nu le-au putut obține. Probabil că duplicitarismul cu care s-au obișnuit trecând de fiecare dată de partea celor aflați la putere, a adus astăzi UDMR-ul în situația să creadă că tot ce doreste i se și cuvine. S-au făcut concesii privind autonomia culturală; învățamântul românesc de stat, deci suportat de la bugetul național, se poate face și în alte limbi decât cea română; folosirea limbii materne în instituțiile publice este deja ceva obișnuit în anumite regiuni ale țării, dar de aici și până a cere public și oficial, în numele unui partid etnic, ca o parte din pământul României să fie rupt și pus la dispoziția unei minorități, asta deja înseamnă sfidarea unei întregi națiuni române.

    Aurel Olărean - declarație politică intitulată Aderarea României la UE a fost hotărâtă de alții - integrarea depinde de noi;

Domnul Aurel Olarean:

Declarație politică intitulată "Aderarea României la UE a fost hotărâtă de alții - integrarea depinde numai de noi".

Săptămâna care tocmai a trecut a adus României și poporului său vestea pe care o așteptam cu atâta nerăbdare: data aderării țării noastre la Uniunea Europeană a fost definitiv stabilită și acceptată ca fiind 1 ianuarie 2007. Am fost monitorizați, vom mai fi, o perioadă, dar progresele și reformele noastre au dat roade. Nu a fost ușor, dar greul de-abia acum începe. Până acum am privit și învățat teoretic ce înseamnă să fii țară a Uniunii Europene, să fii cetățean european sau să ai o economie de piață europeană. De acum înainte va trebui să aplicăm ce am învățat, să ne conformăm acestor regului și să ducem mai departe singuri toate acestea.

Să fim acceptați în marea familie europeană a depins, în mare măsură, de voința și criteriile celorlalți membri, dar să ne integrăm și să fim priviți ca un partener egal de dialog, asta depinde mai departe numai de noi. Să aderi la o astfel de organizație înseamnă să fii acceptat să te alături ei, dar să te integrezi înseamnă un proces mult mai complex și de lungă durată. Sunt reguli de respectat, sunt legi de aplicat, și multe dintre ele vor fi dure. Asta pentru că totul este gândit și aplicat spre binele întregii comunități europene, nu pe criterii etnice sau geografice. Rezultatele celor cinci valuri de extindere a Uniunii Europene ne arată că în toate țările în care regulile și legile europene au fost aplicate, rezultatele au fost benefice pentru țările respective și pentru întreaga uniune.

România nu mai are acum drum de întors. Am ales de bună voie calea democrației politice și calea prosperității economice, așa că trebuie să ne supunem cu toții acelorași reguli. Trebuie să fim mândrii că suntem cetățeni europeni, parteneri egali cu cei pe care nu mai demult de 16 ani îi invidiam pentru legile democratice și bunăstarea economică.

Iar noi, în calitate de deputați, trebuie să fim mândri că facem parte din acest Parlament, primul din istoria României, care la 1 ianuarie 2007 își va deschide lucrările în calitate de Parlament al unei țări europene recunoscute. Mândria este a noastră, dar să nu uităm și aportul colegilor din legislaturile și guvernele trecute, care au încercat, indiferent de coloratura politică, să netezească drumul spre acest moment.

De acum depinde numai de noi și de poporul român ca să ne croim propriul drum european, iar în funcție de cum vom ști să facem asta, copiii noștri ne vor mulțumi. Fie ca Dumnezeu să vegheze noua Românie europeană!

    Manuela Mitrea - declarație politică intitulată «Pensionarii - Vinovații fără vină!»;

Doamna Manuela Mitrea:

Pensionarii - "Vinovații fără vină"!

Există bătrânețe? Ne place să credem că nu! Există doar o vârstă cu mai multe amintiri. Există oameni care, după o viață întreagă în care au muncit până la epuizare, au "vina" că trebuie să mai trăiască și după ce au ieșit la pensie.

De cele mai multe ori, părinții și bunicii noștri simt bătrânețea ca pe o infirmitate, nicidecum ca pe o oportunitate de a folosi cunoștințele acumulate.

Această realitate se datorează și guvernanților, în special celor care consideră protecția socială și pensionarii o adevărată "povară"- și mă refer, aici, în special la guvernul de dreapta condus de premierul Tăriceanu.

Uităm adesea că bătrânețea este un proces natural și că noi, toți, îmbătrânim cu fiecare zi din viața noastră.

Uităm că pentru pensia pe care acești oameni trebuie s-o primească la timp și care trebuie să le ofere un trai decent - actualii pensionari au cotizat ani și ani de muncă.

Problemele cu care se confruntă pensionarii din România sunt cunoscute de toată lumea: pensii mici și discrepanțe între anumite categorii de pensionari, compensatele și medicamentele sau serviciile medicale care costă o grămadă de bani ce nu pot fi achitați din pensii, haos în recalcularea pensiilor, lipsa facilităților în ceea ce privește mijloacele de transport în comun etc.

Ne uităm cu toții la cozile interminabile din fața farmaciilor, de la începutul fiecărei luni, când pensionarii rezistă cu greu orelor ce se scurg, în vederea obținerii unor medicamente de pe rețetele compensate și cu toate acestea ne încăpățânăm să nu găsim soluții pentru a nu-i mai umili pe acești oameni.

Indiferent cât de grele ar fi problemele cu care se confruntă, nu se plâng foarte des și rezistă cu stoicism tuturor guvernanților care nu-i consideră o prioritate.

Îi vedem poate "cocârjați", alături de nepoți prin parcuri, sau uitați în azile, de cei cărora cândva le-au dat viață; îi vedem privind cu jind la galantarele din magazine sau de multe ori pe străzi, cerșind pentru o bucată de pâine, ori față în față cu medicul - cerând de la soartă, o zi în plus. Cu toate astea, își plătesc primii întreținerea și sunt de la primele ore ale dimineții în secțiile de votare.

Care este vina lor, domnilor guvernanți?

O Românie europeană trebuie să-și trateze pensionarii ca și celelalte state din Uniunea Europeană.

Părinții și bunicii noștri merită mult mai mult!

Dacă n-ar fi fost ei, n-am fi existat, noi! De ce oare uităm acest fapt de fiecare dată când se pune problema pensionarilor?

Să ne imaginăm cu toții cum vom fi tratați - ca și pensionari - peste ani, de urmașii noștri. Dacă nu ne plac condițiile lor de azi, să facem tot ce depinde de noi ca situația acestora să se îmbunătățească.

Oare cât timp trebuie să treacă pentru ca politicienii din România, și în special, guvernele de dreapta - să înțeleagă că pensionarii n-au nici o vină că au ajuns la vârsta senectuții și că trebuie respectați și ajutați?

1 Octombrie a fost ziua internațională a persoanelor în vârstă! Personal, consider că este momentul să reflectăm cu toții și să găsim cele mai bune soluții ca, în sfârșit, și acești cetățeni ai României să se bucure de viață liniștită și prosperă, să fie sănătoși și fericiți!

    Anca Constantinescu - declarație politică intitulată Undă verde pentru Uniunea Europeană;

Doamna Anca Constantinescu:

"Undă verde pentru Uniunea Europeană"

Raportul Comisiei Europene din 26 septembrie 2006 a confirmat data aderării României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Acest raport a reprezentat o evaluare exigentă și imparțială a gradului de pregătire a țării noastre pentru aderarea la UE.

Documentul elaborat de Comisia Europenă arată clar continuitatea progreselor în reforma sistemului juridic, evidențiază îmbunătățirea cadrului legislativ pentru lupta împotriva corupției și, totodată, demonstrează că România este tratată ca stat membru al UE.

Aprecierile Comisiei confirmă încă o dată progresele semnificative înregistrate de România. Țara noastră a făcut saltul decisiv în pregătirea internă, salt ce îi permite să se alăture UE la data stabilită - 1 ianuarie 2007.

Raportul precizează faptul că România are o economie de piață funcțională și că politicile fiscale, monetare și salariale adoptate sunt potrivite. România este direct interesată să continue reformele în perioada imediat următoare, pentru a definitiva pregătirea pentru aderare. Amplasarea geopolitică a României va influența politica UE cu privire la relațiile cu Europa de Est, Orientul Mijlociu, Turcia și Asia, țara noastră având o oportunitate de a-și demonstra supremația în regiune.

Integrarea în Uniunea Europeană la data stabilită a reprezentat un efort susținut al tuturor instituțiilor publice care trebuie să continue să dea un randament corespunzător și să mențină astfel un ritm alert. Parlamentul României este responsabil și trebuie să coopereze cu celelalte instituții implicate în acest efort de echipă, efort care va duce la modernizarea țării noastre și la realizarea intereselor cetățenilor României.

Românii cred că integrarea în UE va fi o șansă de a ajunge la un nivel economic ridicat, necesar unui trai decent, iar noi suntem răspunzători în fața acestui crez.

    Ioan Oltean - declarație politică intitulată Scenarita Partidului Conservator - o aberație politică mânată de interese meschine;

Domnul Ioan Oltean:

Declarație politică intitulată "Scenarita Partidului Conservator - o aberație politică mânată de interese meschine"

Vă marturisesc, ce-i drept, fară a fi surprins, faptul că am asistat zilele trecute la un nou episod al procesului de denigrare inițiat de Partidul Conservator și care vizează întotdeauna numai anumite partide și anumiți oameni politici.

Nu am putut să nu remarc, din nou, faptul că Partidului Democrat și președintele Traian Băsescu rămân, în continuare, țintele principale, de această dată într-o scenarită prezentată opiniei publice prin intermediul domnului Codrin Ștefănescu, în calitatea sa de purtător de vorbe al PC.

Potrivit stimabilului domn, fost PRM, fost PSD, actual PC și în viitor nu se știe, Partidul Democrat, împreună cu alte formațiuni politice, aripi "dizindente" și personalități politice "exilate" va "ștrangula", în noua sa postură de partid megaloman, orice formă de opoziție. Pe deasupra, să nu uităm că toată această operațiune va fi, în opinia PC, "dirijată" și "orchestrată" de nimeni altcineva decât de șeful statului.

Domnilor colegi, am putea afirma cu certitudine că atât Partidul Democrat, cât și președintele Traian Băsescu sunt preocupați de soluționarea problemelor reale, palpabile, de iminenta aderare a României la Uniunea Europeană, și nu de aspecte mai puțin credibile, cum ar fi "dirijarea" sateliților în jurul planetelor cu scopul de a pune în aplicare atracția gravitațională.

De asemeanea, suntem obișnuiți și din ce în ce mai puțin surprinși de faptul că unii dintre dumneavoastră își însușesc dreptul de a arunca pe piață asemenea dezimformări, însă, ca o noutate, remarcăm faptul că o perspectivă de genul celei enunțate mai sus, fie ea și una neadevărată, vă înspăimântă.

Deocamdată, din câte se știe, pentru că de observat mai rar, Partidul Conservator face parte din coaliția de guvernare. În aceste condiții, îmi pun întrebarea: De ce vă duce gândul la opoziție, stimați colegi conservatori? Un răspuns posibil ar fi că vă vedeți în oglindă viitorul, care nici nu este pe atât de sumbru pe cât ar putea să fie, date fiind rezultatele concrete și viabile ale activității dumneavoastră de până acum, transpuse în sondajele de opinie.

Sfatul nostru sincer este să încercați, măcar pe ultima sută de metri, să puneți osul la treabă și să vă îndepliniți obligațiile pe care le aveți în calitate de partener al actualei coaliții de guvernare.

Cât despre politicienii nemulțumiți, încă de pe acum, de o ipotetică construcție politică și care bat disperați la ușile PC, în speță demisonari și demiși din PSD, nu putem spune decât că le urăm succes în noul drum și nu putem spera decât că vor încerca să-și aducă aportul la o eventuală creștere în sondaje a Partidului Conservator, astfel încât, cu prilejul alegerilor viitoare, acesta să reușească să intre măcar în Parlament.

    Minodora Cliveti - declarație politică intitulată «Sindromul Segolene Royal»;

Doamna Minodora Cliveti:

Sindromul "Segolene Royal"

În curând socialiștii francezi vor fi chemați să decidă între candidații acestui partid la Președenția Replublicii Franceze. Este previzibilă victoria charismaticei Segolene Royal în fața unui Laurent Fabius, ca să nu-l numesc decât pe cel mai puternic dintre co-competitorii săi, având în vedere sondajul de opinie dat publicității ieri și din care rezultă că Segolene l-a depășit în sufragii pe Nicholas Sarkozy, candidatul dreptei aflată la guvernare.

Ar fi fost total greșit ca partidul Socialist să nu asculte de vocea rațiunii, care îi spune că Segolene poate să câștige alegerile prezidențiale însele, și să lase loc manevrelor interne care au început deja să se manifeste: ba se descoperă un act neasăbuit făcut în tinerețe de fratele doamnei Royal, ba se aruncă îndoiala asupra echidistanței președintelui partidului, Francois Hollande, partenerul de o viață al candidatei, ba apar tot felul de opinii ale unor camarazi de partid - mai ales camarade - care exprimă rețineri cu privire la oportunitatea unei candidaturi feminine pentru Elysees...

În ceea ce-l privește pe adversarul Sarkozy, acesta a greșit, dupa părerea mea, atunci când a afirmat că "alegerea nu este un concurs de frumusețe" și s-a întrebat îngrijorat:" cine va mai avea grijă de copii..", pentru că, pentru prima oară de când s-a lansat neoficial campania pentru prezidențiale, Segolene îl devansează pe Sarkozy în sondaje.

Cu alte cuvinte, Franța dă semne că dorește o femeie președintă. Îmi rezerv plăcerea de a face câteva comentarii pe marginea subiectului, cu alt prilej.

Pentru declarația politică de azi vreau să comentez pe scurt cateva evenimente care s-au petrecut la Consiliul Europei în ultima vreme, și care au, firește, legatura cu subiectul "femeia în politică".

Adoptarea în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a recomandării privind "Necesara conciliere a vieții profesionale cu viața de familie", prezentată de Comisia pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați.

Absența măsurilor care să ducă la armonizarea vieții de familie cu cariera în statele membre penalizează mai ales femeile, care continuă să își asume cea mai mare parte a sarcinilor casnice: îngrijirea și educarea copiilor, menajul, îngrijirea persoanelor în vârstă dependente. Încurajarea femeilor și bărbaților, pe de o parte, și a statelor, pe de altă parte, să conștientizeze și să ia măsuri pentru concilierea familiei și a carierei are drept scop participarea paritară la viața economică, socială și politică, ceea ce constituie un factor de dezvoltare socială și este o soluție contra riscurilor îmbătrânirii populației.

Discutarea în cadrul Comisiei pentru egalitatea de șanse a APCE a raportului "Premiul pentru egalitate", care se va decerna entităților statale, politice, non-guvernamentale și indivizilor care vor excela în propunerea și adoptarea de soluții pentru egalitatea de șanse. Este interesant de reținut faptul că se recomandă statelor, dar și partidelor politice, luarea de măsuri pentru realizarea participării femeilor și bărbaților în mod echilibrat, la viața socială în complexitatea ei.

La delegația miniștrilor din 13 septembrie 2006, Comitetul de miniștri al Consiliului Europei a răspuns recomandării 1738 a APCE privind "Mecanisme vizând garantarea participării femeilor în luarea de decizii", din anexa căruia citez: "Reglementările juridice impunând un procent minimal de persoane de ambele sexe printre candidați nu trebuie să fie considerate contrare sufragiului universal, dacă au o bază constituțională. Acest principiu este completat prin urmatoarele considerații:

  • aplicarea principiului parității duce la admiterea obligativității alternanței între femei și bărbați pe listele electorale;
  • refuzul de înregistrare a listelor care nu respectă regula de mai sus.

Aceste evenimente descrise sumar sunt legate de ceea ce eu numesc "sindromul Segolene", ceea ce înseamnă o mișcare aparent dezorganizată, dar care devine din ce în ce mai disciplinată, în jurul unui slogan european a cărui naștere este deja anunțată: "Europa are nevoie de femei în posturile de decizie!" Socialiștii francezi, ca și cei spanioli, au curajul de a citi în stele. Și acolo scrie: "secolul XXI va fi unul al egalității între femei și bărbați, sau nu va fi deloc!"

Sau, ca să termin cu un citat din Bernard Kouchner: " Nu văd de ce la o diplomă egală, la inteligență egală și la farmec inegal, să nu acordăm femeilor tot atâtea șanse ca și unui barbat". Ceea ce înseamnă discriminare pozitivă pentru acesta din urmă, firească pentru o minoritate....

    Ion Luchian - comentarii cu privire la numirea unui reprezentat al PSD la cârma SRI;

Domnul Ion Luchian:

Numirea de săptămâna trecută a unui reprezentant al PSD la cârma Serviciului Român de Informații reprezintă, în opinia mea, o situație deosebit de îngrijorătoare, pe de-o parte, din punctul de vedere al configurației scenei politice actuale, pe de altă parte, din punctul de vedere al bunei funcționări a statului.

În acest sens, trebuie remarcat comportamentul "colegilor" din Alianța DA care au votat fără ezitare numirea unui reprezentant al PSD, și asta în ciuda prevederilor protocolului alianței și în ciuda discursului comun anti-PSD prin care s-a reușit câștigarea alegerilor.

Votând astfel, cei de la PD nu numai că și-au contrazis propriul discurs politic de până acum, dar au validat și opinia președintelui Traian Băsescu, exprimată public, cum că l-a nominalizat pe domnul Maior pentru că în partidele din Alianța DA nu a găsit un om cu calitățile necesare pentru funcția respectivă. Or, cu tot respectul datorat instituției prezidențiale, îmi permit să afirm că o asemenea opinie este complet neîntemeiată.

Mai grav este însă faptul că această numire face ca una din instituțiile cele mai importante pentru buna funcționare a statului și a democrației să rămână în continuare un bastion al PSD-ului.

Vă reamintesc, stimați colegi, că din 1989 și până în prezent - și până în 2009 cel puțin, aș adăuga -, cu o excepție de 3 ani, în timpul mandatului președintelui Constantinescu, numai PSD-ul, și precursorii săi FSN, PDSR, a deținut șefia SRI. Astfel încât nu ar trebui să ne mire proasta reputație de care se bucură acest serviciu în ochii opiniei publice, rezultată din implicarea acestuia în tot felul de jocuri economice și politice, în loc de îndeplinirea responsabilităților sale reale.

Or, președintele Traian Băsescu, bazându-se pe suportul necondiționat al PD-ului, tocmai un om al PSD a considerat că trebuie să aibă în continuare alături, ca șef al SRI. Probabil că domnia sa a fost impresionată de activitatea "extraordinară" desfășurată de precedentul șef al SRI în lupta împotriva corupției, a terorismului și a crimei organizate.

Nu în ultimul rând, vreau să fac o remarcă referitor la ultima găselniță a președintelui PSD, Mircea Geoană, care nici mai mult nici mai puțin dorește ca prin lege să fie înscris faptul că șefia SRI trebuie să revină automat unui reprezentant al opoziției.

Cred că domnul Geoană a făcut o asemenea propunere intuind lunga perioadă de timp pe care partidul domniei sale o va petrece de acum înainte în opoziție, pentru că o asemenea grijă pentru opoziție nu am remarcat din partea domniei sale sau a colegilor săi înainte de 2004.

    Monica Maria Iacob-Ridzi - declarație politică intitulată 1 ianuarie 2007 - treapta supremă a desăvârșirii noastre istorice;

Doamna Monica Iacob-Ridzi:

"1 ianuarie 2007 - treapta supremă a desăvârșirii noastre istorice"

Raportul Comisiei Europene privind stadiul de pregătire al României pentru aderarea la Uniunea Europeană a demonstrat fără echivoc că țara noastră a răspuns, în sfârșit, pozitiv criteriilor de integrare. Așadar, putem spune fără rețineri că includerea României în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 iese definitiv din sfera probabilităților: a devenit o certitudine.

Acest raport se remarcă și printr-o nouă abordare stilistică. Lipsește în totalitate tonul didactic, spiritul critic și accentul moralizator al rapoartelor anterioare. Explicația este simplă. De data aceasta țara noastră și-a făcut temeinic temele, fiind promovată în marea familie a democrațiilor europene. Nu mai suntem învățăceii statelor unionale. Am devenit partenerii acestora.

S-a spus în repetate rânduri că la aderarea României au pus umărul toate forțele politice din perioada postdecembristă. Cred că această lozincă pacifistă, menită să binecuvânteze de-a valma întregul spectru politic intern, ar trebui puțin nuanțată. Fără îndoială, nici un partid nu a avut curajul să se opună fățiș ideii de integrare. Nici măcar campionii naționalismului de paradă nu s-au încumetat să o facă, deși ideologia lor a fost și rămâne în disonanță cu spiritul modern paneuropean. Iar măsurile lente, lipsite de vigoare și voință politică, mimate de guvernările stângii postcomuniste au dus România în situația de a rata aderarea cu primul val.

Cu siguranță, schimbarea de atitudine a Comisiei Europene față de România ține strict de perioada ultimelor 18 luni, perioadă care, sper să nu se supere nimeni, coincide cu mandatul actualei guvernări. Așadar, forțele politice aflate la guvernare merită felicitate pentru acest uriaș succes istoric. În general mă feresc de cuvintele mari, dar în actuala situație, nu am de ales. Prin colosala însemnătate a evenimentului, 1 ianuarie 2007 va marca o piatră de hotar a istoriei naționale, care, urmând lui 24 ianuarie 1859 și lui 1 decembrie 1918, se constituie în treaptă supremă a devenirii noastre.

La 1 ianuarie 2007 România se alătură altor 26 de țări europene în cadrul unei structuri statale desăvârșite, Uniunea Europeană, de pe acum prima doamnă a acestei planete. Nu ni s-a făcut nici o favoare. Ne-am câștigat acest loc prin muncă asiduă, printr-un extraordinar efort de a ne desprinde de tarele trecutului și de mentalitatea retrogradă lăsată de fostul sistem. Este meritul poporului român, realizatorul și beneficiarul integrării, care a înțeles miza fără egal a demersului nostru politic, faptul că 1 ianuarie 2007 va marca ora astrală a neamului românesc.

E adevărat, în calendarul aderării mai flutură câteva stegulețe galbene. Au mai rămas câteva măsuri de implementat. Dar Comisia Europeană nici măcar nu mai face referire la clauzele de salvgardare. Are încredere în actuala guvernare. Este convinsă de intenția noastră nestrămutată de a progresa.

Primii ani de conviețuire unională nu vor fi ușori. Cunoaștem acest aspect, din experiența statelor care au aderat în primul val. Dar nimic nu ne mai poate abate din drumul ales. Este calea desăvârșirii noastre istorice.

    Constantin Traian Igaș - declarație politică intitulată Ce aduce nou ultimul raport de monitorizare?;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Ce aduce nou ultimul raport de monitorizare?"

Ne aflăm în aceste momente în fericita postură de a saluta ultimul raport de țară prezentat de către Comisia Europeană. Cu toții am așteptat această prezentare cu mai multă sau mai puțină emoție. Deși anteriorul raport recunoștea realizările României, existau încă capitole la care se impunea un efort mult mai mare pentru recuperarea unor întârzieri pe care le datorăm anilor de guvernare PSD-istă, în care altele erau preocupările decât cele de apropiere față de Uniunea Europeană. Datorită acestor întârzieri și nerealizări, am stat încă, zilele trecute, cu emoții în fața prezentării raportului de monitorizare.

Recentul raport conține încă o serie de recomandări pentru continuarea reformelor în domenii privite cu suspiciune de comisia Europeană: justiție și afaceri interne, agricultură și concurență. Aceste domenii ne pun în situația de a fi în continuare monitorizați de către Comisia Europeană, urmând ca eventualele progrese să fie analizate în cursul lunii iunie 2007. Ajung astfel, în acest moment, în situația de a întreba dacă este de dorit această monitorizare de către noi, cetățenii acestei țări. Aș răspunde că este necesară încă această monitorizare, așa cum ne dorim și noi să realizăm toate acele progrese așteptate, pentru că raportul prezentat zilele trecute va urma a fi dezbătut în plenul Parlamentului European între 11-12 octombrie, dată la care va fi și votat.

Cu toții vorbim deja de aderarea României la Uniunea Europeană. Să nu pierdem însă din vedere un alt lucru extrem de important: pentru ca România să devină membru al Uniunii europene la 1 ianuarie 2007, se impune ca tratatul de aderare al României la UE să fie ratificat și de Parlamentele Germaniei, Franței, Danemarcei și Belgiei. Lucru care încă nu s-a petrecut.

Un lucru însă se impune cu precădere, mai mult decât orice: România trebuie să-și continue reformele începute. În cazul în care nu vor fi respectate termenele impuse pentru aplicarea acestor reforme, România ar putea pierde importante fonduri comunitare, lucru pe care nu cred că suntem încă pregătiți să ni-l permitem. Trebuie să fim conștienți de faptul că neîndeplinirea, nerespectarea termenelor-limită stabilite în raportul Comisiei Europene va determina liderii UE să propune inițial excluderea lor de la unele politici comune și blocarea unora dintre subvențiile destinate agriculturii și dezvoltării regionale. Cu o populație de 22 milioane de oameni, România poate deveni cea de-a șaptea țară din spațiul comunitar, din punct de vedere al numărului de locuitori.

Pomeneam la început de nerealizări. Unul dintre capitolele rămase încă nevralgice, este și cel al agriculturii. Mai exact cel referitor la agențiile de plăți în agricultură și la domeniul sanitar-veterinar. Cu toate acestea, informațiile care ne parvin din aceste domenii ne fac să credem că angajamentele pe care le avem vor putea fi respectate. Practic în acest fel se va încheia un proces care a început în anul 1999. Nu trebuie însă să ne îmbătăm cu apă rece, pentru că munca pe care am început-o nu se va opri aici, nu se va diminua, ci, din contră, se va amplifica.

Vom începe un alt proces, la fel de dificil, de care trebuie să fim perfect conștienți și care se referă la integrarea societății românești în structura europeană. Va fi un proces foarte amplu, un proces de modernizare și poate cel mai important prin care a trecut vreodată România. Va fi un proces care va dura mult, probabil mai mult decât cel al aderării, și pentru a îndeplini standardele europene de calitate nu ne va fi deloc ușor la buzunare și orice întârziere va duce cu sine pierderi de fonduri.

Aș vrea să evidențiez faptul că în anul 2005 și în primele luni ale anului 2006, Ministerul Administrației și Internelor a eliminat toate stegulețele roșii din domeniile sale de competență, pentru care ar fi putut fi activată clauza de salvgardare, și nu are nicio problemă înscrisă în categoria "domeniilor ce pot provoca îngrijorări serioase". Trebuie remarcat faptul că Raportul de monitorizare al Comisiei Europene evaluează pozitiv activitățile desfășurate de Ministerul Administrației și Internelor și evidențiază progresele semnificative înregistrate în domeniul reformei administrației publice și în cel al ordinii și siguranței publice. Sunt lucruri care nu fac altceva decât să ne bucure. Pentru că există, ele trebuie prezentate și apreciate de toată lumea. Ne dorim ca și celelalte capitole să poată beneficia de astfel de aprecieri.

Da-ul pe care l-am primit din partea Comisiei Europene, asortat cu unele condiții specifice, pe care va trebui să le rezolvăm, ne fac să credem că ceea ce s-a început, poate fi dus la îndeplinire.

Pot să spun că obiectivul pe care ni l-am asumat a fost îndeplinit, având în vedere faptul că puțini români aveau optimismul să creadă că vom adera mai înainte de 1 ianuarie 2008. Sunt foarte mulțumit de faptul că am reușit să evităm clauza de salvgardare, iar raportul prezentat a evidențiat o evaluare corectă a eforturilor pe care românii le-au făcut pentru aderarea la Uniunea Europeană. Ziua de 26 septembrie 2006 este un moment istoric pentru noi și sunt convins de faptul că în viitorul apropiat vom reuși să accelerăm procesul de integrare și modernizare al țării.

Oamenii trebuie să fie conștienți că nu din primul moment va curge lapte și miere, dar pe parcurs se vor vedea schimbări importante și se va înțelege faptul că suntem pe calea cea bună.

    Radu Lambrino - declarație politică intitulată Parcul Rozelor - un altfel de parc;

Domnul Radu Lambrino:

"Parcul Rozelor - un altfel de parc"

Intenția Primăriei din Timișoara de a reamenaja Parcul Rozelor este una evidentă în acest moment pentru toți cetățenii municipiului Timișoara, deoarece totul a ieșit la iveală după o lungă perioadă de tăcere, ca și când nimic nu se întâmplă.

Este de neînțeles de ce executivul Primăriei Timișoara, în frunte cu domnul Gheorghe Ciuhandu, susținut îndeaproape de șeful Serviciului de Administrare și Mediu Urban, domnul Ciupa, au demarat un proiect pe care doresc cu tot dinadinsul să-l ducă la bun sfârșit: reamenajarea Parcului Rozelor la un preț exorbitant, de 6.372.434 lei noi. Caracteristica prețului este una evidentă atâta vreme cât întreg bugetul alocat pentru administrarea celor 10 parcuri ale municipiului Timișoara, consacrat de chiar Serviciul de Mediu Urban, este de 5.000.000 lei noi.

Toate demersurile au fost făcute în condițiile în care nu a fost consultată nici conducerea Comisiei de Urbanism și nici directorul societății care administrează parcurile centrale. Mai mult decât atât, studiul de fezabilitate, cât și finanțarea proiectului sunt la pachet, în cadrul aceleiași popuneri legislative, pe masa ședinței Consiliului Local Timișoara.

Dacă mai este nevoie de alte precizări, vă aduc la cunoștință că în cursul anului 2005, valoarea prestațiilor horticole pentru Parcul Rozelor, Faleza Bega și str. Trandafirilor s-a ridicat la 1,9 miliarde lei, din care valoarea materialului dendrologic a fost de 224 milioane lei, gardul împrejmuitor al parcului în discuție s-a reamenajat pe o lungime de 110 metri liniari, iar scena și scaunele au fost reparate și sunt în administrația Casei de Cultură Timișoara.

Nu trebuie să pierdem din vedere că și la ora actuală parcul din Piața Revoluției nu are o instalație de irigare, această operațiune fiind efectuată cu furtunul, deși municipiul Timișoara se vrea o "mică Vienă".

La nivelul statelor europene s-a pus problema protejării patrimoniului cultural, idee la care a aderat și România. Se pare însă că în orașul Timișoara nu, de vreme ce s-au demolat vestigii istorice, iar cele existente nu beneficiază de conservare. Oare acest oraș nu are nevoie de patrimoniu?

Sunt multe controverse și tot atâtea semne de întrebare. Care este specificul acestei zone? De unde venim și încotro ne îndreptăm?

Nu sunt bani! Asta putem să spunem, dar pentru un parc deja amenajat și îngrijit există. Care este logica și unde începe interesul pentru un asemenea proiect?

Consider că prin toate cele prezentate nu putem să punem la îndoială intenția executivului local și să nu realizăm că asistăm la o defectuoasă strategie a acelor care îl compun.

    Roberta Alma Anastase - declarație politică intitulată Aderarea la Uniunea Europeană - o distincție pe deplin meritată;

Doamna Roberta Alma Anastase:

"Aderarea la Uniunea Europeană - o distincție pe deplin meritată"

Odata ce aderarea la 1 ianuarie 2007 a devenit o certitudine, presa internațională a acordat, în mod firesc, spații generoase României. A devenit deja un aspect comun, după 1989, faptul că Romînia este descrisă de media internațională în culori sumbre. Poate că eram obișnuiți cu imaginile zonelor sărăcăcioase din România, ale copiilor străzii, dar a spune că românii sunt "una din rasele cele mai violente și periculoase" este deja o exagerare care întrece limitele bunului simț. Articolul publicat de "Il Tempo", aături de imaginile dezolante ale românilor din presa britanica ("Daily Express") și franceză, precum și de televiziunile din Europa, ar putea reprezenta un punct de plecare pentru o campanie de denigrare a României.

Aceste semnale mediatice sunt cu atât mai îngrijorătoare cu cât vin pe un fundal pozitiv: România și-a îndeplinit angajamentele față de Uniune, fapt enunțat în decursul ultimului an în majoritatea publicațiilor de renume din Europa.

În același timp, există numeroși cetățeni care muncesc și sunt stabiliți legal în afara granițelor. Să nu uităm că apropierea aderării României în Uniunea Europeană a stârnit interesul politicienilor spanioli față de imigranții români care vor avea dreptul să voteze și să candideze la alegerile locale din Spania și la alegerile pentru Parlamentul European. Românii din Spania, pe nedrept denumiți "căpșunari", sunt lăudați de autoritățile spaniole pentru hărnicie și perseverentă. Același lucru îl putem spune despre românii din Italia.

Este la fel de adevărat că migrația ilegală reprezintă o problemă. Dar nu este nici pe departe o problemă eminamente românească, ci mai degrabă o temă de reflecție la nivel european. Ce fel de politici trebuie aplicate la nivelul UE pentru a combate imigrația ilegală și, în același timp, pentru buna integrare a imigranților cu acte în regulă? Aceasta este o întrebare enunțată la ultima întâlnire dintre miniștrii de externe sau, după caz, de interne a opt state membre, care s-au reunit pe 29 septembrie anul curent la Madrid, în cadrul unei întâlniri la care au participat și Comisia Europeană, Președinția Consiliului UE, Frontex și EUROPOL, pentru a da un semnal politic privind necesitatea adoptării rapide a unor măsuri concrete la nivelul UE în domeniul imigrației ilegale.

Primul lucru pe care trebuie să-l înțelegem este că imaginea României depinde de fiecare dintre noi. Din acest punct de vedere, avem o responsabilitate mai mare decât ne-am putea închipui. Nu trebuie să uităm că prin indiferența, cultivată timp de ani de zile, am ajuns să avem imaginea pe care o avem.

În al doilea rând, nu ne mai putem permite luxul pasivității. Dacă un neadevăr este propagat în presa internațională, trebuie să reacționăm prompt și dur. Salut inițiativa ambasadorului nostru la Roma pentru reacția la articolul din Il Tempo. Cred că ambasadele joacă un rol crucial în demontarea miturilor care încă mai circulă despre România.

În al treilea rând, avem nevoie de o strategie proactivă de promovare a României, îndeosebi în spațiul UE. Nu mă refer aici la un reportaj sau un film documentar despre România, ci la o campanie consistenta și de lungă durată. Imaginea unei țări nu se schimbă peste noapte. Trebuie să acționăm metodic și să avem obiective măsurabile. Nu mă refer aici la propagandă, nu trebuie să cădem în extrema opusă și să spunem că în România curge numai lapte și miere, trebuie să oferim o imagine adecvată, conectată la realitățile anului 2007.

Aderarea la Uniunea Europeană nu a fost un cadou acordat preferențial României, ci o distincție pe deplin meritată. România s-a schimbat la față, printr-un efort conjugat al instituțiilor statului, al societății civile, dar mai ales a cetățeanului.

    Marius Rogin - declarație politică intitulată Concluziile raportului de monitorizare;

Domnul Marius Rogin:

"Concluziile raportului de monitorizare"

Permiteți-mi, vă rog, ca de la această tribună, să salut și eu în această zi pasul istoric pe care România l-a făcut zilele trecute, atunci când, odată cu prezentarea ultimului raport de monitorizare, România s-a apropiat de intrarea în Uniunea Europeană. Este un pas pe care cu toții am dorit să fie unul sigur, lipsit de orice altă îndoială și orice altă variantă de întoarcere de pe calea aderării, cale pe care ne-am angajat încă din anul 1999.

Iată-ne la doar câteva luni distanță de 1 ianuarie 2007, dată la care aderarea, intrarea României în comunitatea europeană devine certitudine. Certitudinea aceasta vine însă după după o foarte lungă perioadă, una în care au fost necesare eforturi deosebite în toate domeniile în care se impunea trecerea la o reformă adevărată. Eforturile au fost cu atât mai intense începând din 2004, deoarece se impunea nu doar îndeplinirea anumitor responsabilități, ci și recuperarea unor mari deficiențe apărute de-a lungul guvernării psd-iste, care au reușit să aducă în ochii europenilor mari îndoieli în ceea ce privește primirea României în marea familie a Uniunii Europene.

Raportul prezentat pe 26 septembrie 2006 recunoaște toate realizările făcute de țara noastră în acești ultimi 2 ani, dar mai conține încă unele recomandări pentru continuarea reformelor începute în domenii privite, încă, cu suspiciune de Comisia Europeană: justiție și afaceri interne, agricultură și concurență.

Cred că trebuie să menținem ritmul început și să fim conștienți de faptul că munca la care ne-am înhămat nu s-a încheiat nici pe departe. Se impune cu precădere continuarea reformelor începute, găsirea de soluții pentru capitolele deficitare și începerea unei alte etape, ce va presupune iarăși eforturi deosebite din partea noastră, a tuturor.

Practic, la 26 septembrie s-a încheiat doar prima etapă, cea a procesului de aderare. Începe însă ce-a de-a doua etapă, a unui alt proces, și mă refer aici la cel de integrare a societății românești în structura europeană. Acest proces va dura mult mai mult decât aderarea. Nu ne va fi ușor nici la buzunare și nu ne va fi ușor nici să îndeplinim standardele europene, printre care îl regăsim și pe cel de calitate. Va fi cel mai amplu proces de modernizare prin care a trecut vreodată țara noastră.

Se cuvine să precizăm încă un fapt, la fel de important. Românii trebuie să fie conștienți de faptul că neîndeplinirea sarcinilor care se impun, în termenele-limită stabilite de raportul Comisiei Europene, va conduce la o situație problematică. Liderii Uniunii Europene vor putea propune inițial excluderea de la unele politici comune și blocarea unora dintre subvențiile destinate agriculturii și dezvoltării rurale. Lucrul este absolut de nedorit de nici unul dintre noi. România ar putea pierde astfel importante fonduri comunitare, dacă nu respectă termenele pentru aplicarea reformelor. Mai mult decât atât, neîndeplinirea angajamentelor asumate în negocieri poate genera activarea clauzelor de salvgardare prevăzute în Tratatul de aderare, a căror gravitate variază în funcție de domeniul vizat.

Drumul pe care ne-am angajat, doamnelor și domnilor deputați, este unul deloc ușor. Am certitudinea că la capătul lui, bucuria și satisfacția lucrului bine făcut vor acoperi greutățile prin care vom trece fiecare dintre noi.

    Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată Condiții drastice pentru aderare;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declarație politică intitulată "Condiții drastice pentru aderare".

Problema integrării României în structurile Uniunii Europene a fost și este dezbătută atât în mediul politic, dar și în societatea civilă, așa cum este normal înaintea unui eveniment de o importanță maximă pentru evoluția geopolitică, pe termen lung, a țării noastre, dar și a regiunii sud-est europene.

Da, Uniunea Europeană a impus Românie și Bulgariei cele mai dure condiții pentru aderare. Da, suntem obligați să respectăm strictul calendar al postaderării. Și ce este mediocru în asta?

În cele 20 de luni de guvernare s-a reușit creșterea gradului de contractare pentru Programul PHARE de la 9,5% la 35%, pentru ISPA de la 30% la 60%, iar pentru SAPARD de la 46,3 la 60%.

Sunt numai câteva cifre legate în principal de domeniul care va fi cel mai important în perspectiva integrării, și anume agricultura.

Pentru perioada 2007-2009, UE urmează să aloce României 2,4 miliarde de euro pentru dezvoltare rurală, adică pentru stabilizarea populației la sat prin alte calificări profesionale decât practicarea agriculturii. Numai în anul 2007 peste un miliard de euro vor fi alocați agriculturii și dezvoltării rurale.

Așa cum de altfel este normal, cea mai mare parte a fondurilor alocate României se vor îndrepta către agricultură, domeniu în care lucrează încă un mare număr de români.

De asemenea, credem că România poate face față cu succes provocărilor integrării și obligațiilor la care este supusă. Într-adevăr, obligațiile Românie sunt mai mari și mai multe decât ale altor țări central-europene intrate de curând în marea familie europeană.

Personal prefer să văd partea plină a paharului și cred că prin respectarea acestor condiții vom reuși să ajungem la standardele impuse de Uniunea Europeană mai ușor și în timp mai scurt.

Integrarea este un proces îndelungat, la care a colaborat întreaga societate românească, și ea nu trebuie văzută ca un scop în sine, ci ca mijlocul prin care se poate ajunge la o dezvoltare durabilă și la mărirea nivelului de trai.

    Florin Iordache - declarație politică intitulată Un nou an universitar a început, dar clădirile stau să cadă peste studenți;

Domnul Florin Iordache:

"Un nou an universitar a început, dar clădirile stau să cadă peste studenți"

Ziua de ieri a marcat începerea unui nou an universitar. Mediatizarea acestui moment unic pentru studenți a fost susținută de prezența Președintelul Traian Băsescu la Brașov. Zâmbetul fals și glumele nu tocmai plăcute pe care obișnuiește să le facă domnul președinte nu au putut șterge cu buretele condițiile mizere și inumane în care trebuie să trăiască studenții din cămine. Ca în fiecare an, auzim aceeași placă - "lucrările de reconstrucție nu au putut fi finalizate din lipsă de fonduri." Așa reușim să amăgim studenții în fiecare an și, uite, tot așa mai trece un an de așteptare pentru ei, visând la condiții mai bune. Au ajuns să se mulțumească cu faptul că nu au igrasie în cameră sau că nu au gândaci. Acestea sunt condițiile în care dorim să studieze copiii noștri, viitorul țării noastre, cu care ne mândrim de fiecare dată când ieșim pe posturile de televiziune?

Trecând prin toate emoțiile prilejuite de viața de student, nu putem să nu simțim o trăire puternică atunci când îi privim pe acești copii care ieri au început o nouă etapă în viața lor sau vor continua lungul șir de pregătiri pentru a deveni într-o bună zi ceea ce-și doresc. Ei sunt viitorul nostru de mâine și prin ei și pentru ei trăim și facem tot ce facem azi.

Pentru ei luptăm să asiguram un viitor mai bun și să le redăm speranța că visele lor vor deveni realitate într-o zi, iar această zi ar trebui să ne străduim să o aducem cât mai aproape de ei. Să nu uităm că prin ei și visele noastre vor deveni realitate.

Sunt sigur că ieri, privindu-i cu mândrie pe acei elevi, ne-am identificat cu trăirile lor, i-am privit cu bucurie și cu încredere, și ne-am pus speranțele in puterea lor de a deveni cei mai buni dintre cei mai buni, mai ales dacă ne gândim la drumul ireversibil pe care țara noastră îl parcurge de câțiva ani, pentru a intra în marea familie europeană, vis care la 1 ianuarie 2007 va deveni realitate.

Acum competiția este dură, și acești copii vor concura cu alții, din toate țările lumii. De aceea, este nevoie să îi încurajăm să învețe, să fie cei mai buni dintre cei mai buni și nu în ultimul rând să îi facem să conștientizeze că prin ei numele României va fi dus mai departe. Dar cum vom reuși să obținem aceste lucruri pentru ei dacă nu facem altceva decât să uităm de ei în fiecare an și să omitem să îi considerăm o prioritate pentru noi, așa cum ar trebui.

Ei sunt cei care în viitor se vor afla în locul nostru, însă până atunci, ne revine sarcina să îi sprijinim în tot ceea ce fac, să fim alături de ei pe tot parcursul perioadei de luptă și sacrificii pentru a-și putea îndeplini visele.

La final, vreau să le urez tuturor studenților care au început ieri o nouă etapă fără egal a vieții lor, poate cea mai importantă, să aibă parte de un an mult mai bun decât cel precedent, să fie cel puțin la fel de competitivi ca și până acum și să lupte pentru tot ceea ce au realizat și vor să întreprindă în viitor...și mai ales să lupte pentru ceea ce își doresc în viață, pentru că ...... timpul nu se mai întoarce!

Tot ceea ce astăzi investim în tinerii noștri se va vedea peste ani, iar o națiune care nu investește în tineri este o națiune moartă.

    Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Aderarea nu-i totuna cu integrarea;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"Aderarea nu-i totuna cu integrarea"

Așa cum spuneam într-o declarație anterioară, în pofida anumitor "stegulețe galbene și roșii" la acea dată, România era și este pregătită de aderare la Uniunea Europeană, iar această previziune ne-a fost tuturor confirmată săptămâna trecută, odată cu prezentarea la Strasbourg a ultimului Raport de monitorizare al Comisiei Europene.

Așa cum sublinia acum trei zile la Cluj premierul Călin Popescu-Tăriceanu, acest proiect politic liberal a fost încununat de succes, iar România intră în UE pe baza meritelor proprii, și nu pe baza unui cadou din partea celor 25 de membri ai Uniunii, fiindcă acest organism nu acordă statutul de membru unor țări care cred că pot să acceadă mizând doar pe lobby.

Mai în glumă, mai în serios, putem spune că "ce a fost greu a trecut, iar de acum înainte urmează un greu și mai mare". Aderarea la UE a țării noastre la 1 ianuarie 2007 ora zero a devenit realitate, însă acest lucru nu trebuie să ne copleșească atât de mult încât să uităm ce avem de făcut de acum înainte.

Așa cum reiese din raport, mai avem pași de urmat în domeniul reformei justiției și al luptei împotriva corupției, spălării de bani și crimei organizate. De asemenea, mai avem de lucru pentru corecta gestionare a fondurilor europene în agricultură și pentru aplicarea câtorva măsuri în domeniul siguranței alimentare.

Acestea sunt primele urgențe, subliniate în concluziile Raportului de țară, cu mențiunea că din partea Uniunii Europene vomavea și în continuare susținere pentru soluționarea problemelor oarecum restante, existând suficiente garanții în acquis-ul comunitar și în Tratatul de aderare pentru a se asigura corecta soluționare a politicilor și instituțiilor Uniunii.

În afara acestor aspecte mai existășinumeroase obligații în domenii sectoriale specifice, care au fost negociate anterior, cu termene de conformare în următorii 2 până la 7 ani după aderare. Practic, fiecare capitol de negociere închis de noi cu Uniunea Europeană prevede asemenea termene, iar nerespectarea lor ar aduce importante pierderi financiare, atât prin nealocarea de fonduri structurale, cât și prin amenzile foarte mari, pentru cazuri punctuale, ce ar putea fi dictate împotriva României.

De aceea, cu bucuria de a avea,însfârșit, certitudinea aderării la data prevăzută, nu ne putem culca pe urechea reușitei. Se cuvine să fim conștienți - de la președinte și premier, până la cel mai puțin implicat în viața publică cetățean al țării - că eforturile și munca noastră a tuturor trebuie să continue, în mod responsabil, susținut, și după ce se va stinge pocnetul dopului de la sticla de șampanie pe care o vom destupa la momentul de trecere dintre 2006 și 2007.

    Monalisa Gălăteanu - declarație politică intitulată Și a fost Sommet-ul dâmbovițean...;

Doamna Monalisa Găleteanu:

"Și a fost Sommet-ul "dâmbovițean"..."

Sommet - un cuvânt atât de des folosit de mass-media în ultimele zile și totuși cu o semnificație aproape de neînțeles pentru majoritatea cetățenilor României. Cei mai mulți dintre aceștia l-au auzit pentru prima dată cu ocazia Reuniunii Francofoniei și deja îl asociază cu agitație, restricții, trafic infernal și bani irosiți. De fapt, nici nu este de mirare că românul nu înțelege mai nimic din tot acest iureș francofon, având în vedere faptul că, în regimul trecut, limba franceză se auzea la radio doar când erau prezentate cotele apelor Dunării. Desigur, există și români care, gândindu-se că măcar imaginea României se va îmbunătăți simțitor în urma acestui eveniment, au decis, în spirit patriotic, să închidă ochii, sperând să se trezească doar la finalul acestui coșmar "francofon" care le-a dat viețile peste cap. Așteptările lor se pare însă că au fost prea mari, întrucât organizatorii Sommet-ului Francofoniei de la București au făcut atât gafe, cât și erori de proporții care au compromis România, stârnind chiar un scandal diplomatic internațional.

Cel de-al XI-lea Sommet al Francofoniei a debutat la București cu o serie de incidente neplăcute, care au continuat pe tot parcursul desfășurării reuniunii. Zâmbetele diplomatice și strângerile respectuoase de mână s-au observat cu greu printre problemele de ordin organizatoric ivite: invitați străini de care nu s-a ocupat nimeni, jurnaliști acreditați nemulțumiți și tratați necorespunzător, documente informative incomplete și chiar incorecte, lipsa unui translator profesionist capabil să realizeze o traducere corectă și fluentă. Mai mult decât atât, la momentul efectuării fotografiei de grup a demnitarilor s-au format cozi interminabile de jurnaliști acreditați, pentru ca mai târziu să se creeze haos și îmbulzeală, astfel, securitatea oficialilor fiind la un pas de a fi pusă în pericol.

Dincolo de multitudinea de gafe care și-au găsit parcă firesc locul în programul reuniunii dâmbovițene stau sumele mari de bani care au fost cheltuite cu rapiditate și fără a aduce beneficii României.

Exemplele sunt concludente: numai culoarul auto pentru VIP-uri a costat Guvernul României peste 10 miliarde lei vechi (1 milion RON); să nu mai vorbim despre faptul că se vor acoperi costurile aferente anulării rezervărilor de la hotel pentru acei oficiali străini care au renunțat în ultimul moment să mai participe la Sommet-ul "dâmbovițean", iar pentru cei care au fost prezenți, Guvernul a făcut cheltuieli suplimentare pentru cadouri " Cadoul pentru un șef de stat a fost de aproximativ 300 euro (10 milioane lei vechi), în timp ce pentru un ministru valoarea cadoului a fost de 5 milioane lei vechi, iar pentru ceilalți delegați s-au alocat 2 milioane lei vechi pentru fiecare persoană. Pentru masă și alte tratații, guvernul Tăriceanu a alocat 421000 lei noi, adică patru miliarde două sute zecemii lei vechi.

Sommet-ul Francofoniei s-a încheiat într-un stil specific "dâmbovițean", cu cerut scuze din partea organizatorilor și pupături gratuite din partea musafirilor. Președintele Băsescu a cerut scuze jurnaliștilor străini acreditați pentru că s-au "călcat în picioare" la poza de familie, pentru că au fost nevoiți să se înghesuie pentru a bea o cafea, în timp ce președintele Jacques Chirac i-a bătut pe umăr pe organizatori și i-a compătimit pe bucureșteni pentru "deranjul" în traficul rutier, trecând peste divergențele legate de neinvitarea președintelui Libanului.

Cu alte cuvinte, acum, la final, tragem linie și vedem cu toții discrepanța dintre costurile foarte mari ale unui sommet "dâmbovițean" și câștigurile aproape inexistente pentru statul român în urma acestei aventuri mai mult mediatice decât diplomatice.

    Filip Georgescu - aprecieri cu privire la cel de-al XI-lea Sommet Francofon, care a avut loc la București;

Domnul Filip Georgescu:

La sfârșitul lunii septembrie, Capitala noastră a găzduit un mare eveniment politic, poate cel mai mare din ultimii 60 de ani - al XI-lea Sommet Francofon, la care au participat 35 de șefi de stat și de guvern și 37 de miniștri de externe și la care au fost prezenți 950 de ziariști, aproape jumătate dintre ei veniți de peste hotare. După cea de a XII-a Conferință Ministerială din 1998, este pentru a doua oară când România găzduiește o manifestare francofonă de o asemenea amploare. Tot în acest cadru am vrea să reamintim un alt reper important, și anume împlinirea a 15 ani de când țara noastră a fost admisă în Organizația Internațională a Francofoniei (1991 - Chaillot - Paris).

Trebuie să spunem însă că, înaintea recunoașterii internaționale a unei asemenea calități, în ultimele două secole românii s-au simțit puternic legați de limba și cultura franceză, de Franța în general, care a constituit dintotdeauna, pentru noi, un model demn de urmat, pe mai toate planurile, fără ca prin aceasta să fi dorit ori să ni se fi impus tutela lui Napoleon, Berthelot, Charles de Gaulle ori Jacques Chirac. Pentru noi, Franța a fost sora mai mare, dar și acea Alma Mater în care s-au format marea noastră intelectualitate, precum și iluminații revoluționari de la 1848, care, promovând concepțiile înaintate ale revoluției franceze - libertatea, egalitatea și fraternitatea - întregite cu democrația, valori călăuzitoare astăzi pentru marea majoritate a țărilor lumii, au împins România pe calea dezvoltării sale accelerate și a unității naționale. Acest model avansat de cultură și civilizație a fost, pentru începuturile modernizării statului nostru, din prima jumătate a secolului al XIX-lea, o necesitate imperioasă, un suport decisiv pentru un popor latin aflat la gurile Dunării ce nu-și putea găsi reazem decât în lumea latină, al cărei singur reprezentant în măsură să ne sprijine, în acea vreme, era doar Franța. Dar, mai presus de toate, Franța este acel pilon extraordinar care stă la temelia României mari. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, când glasul ei de atâtea ori izbăvitor pentru noi a fost înăbușit de pledoariile acelor puteri care n-au vibrat niciodată pentru binele nostru, România a fost ciuntită în mod criminal. Toate acestea explică limpede alăturarea liber consimțită a românilor la francofonie.

Nu-mi propun să evoc, în succinta mea intervenție, drumul de aproape un secol pe care l-a parcurs această mișcare. Mă voi opri doar la câteva repere marcante, cu deosebire la cele evidențiate de recentul Sommet de la București. Înainte de toate vom sublinia că francofonia este o opțiune liber consimțită de integrare a oricărei țări în rândurile sale, care încearcă să reunească într-o asociație interguvernamentală statele având franceza ca limbă oficială, a fostelor colonii în care se mai vorbește limba lui Moliere, dar și a statelor în care cultura franceză este cu adevărat iubită, printre acestea din urmă numărându-se și România. Organizația Internațională a Francofoniei acționează, în același timp, pentru realizarea educației într-o abordare integrată, de la studii primare la cele universitare, dar și asupra dezvoltării durabile și a solidarității, susținând extinderea capacităților productive, concentrarea și identificarea unor strategii comune în cadrul marilor negocieri comune.

În opinia senegalezului Abdou Diouf, secretar general al Organizației Internaționale a Francofoniei, reales în această funcție și la București, "a fi francofon înseamnă să folosești o limbă comună - franceza - și să împărtășești anumite valori fundamentale, precum democrația, libertatea, drepturile omului, solidaritatea, progresul, diversitatea culturală, fără pretenția de a deține monopolul acestora". În același timp, fostul președinte al Senegalului preciza că "francofonia nu înseamnă doar folosirea în comun a unei limbi, ci și o viziune comună asupra lumii". Dincolo de dimensiunea culturală, francofonia joacă un rol politic extrem de important, atât în preocuparea sa pentru a obține adoptarea Convenției UNESCO asupra diversității culturale, în susținerea poziției țărilor africane la Organizația Mondială a Comerțului, în cooperarea cu UE, ONU și Commonwealth, cât și în ieșirea din criză a țărilor membre ale OIF, respectării democrației și drepturilor omului. Totodată, francofonia se pronunță pentru o mondializare controlată, mai echilibrată, mai justă, mai umană. Ca atare, francofonia poate fi socotită, pe bună dreptate, locul propice pentru crearea din nou a unui multilateralism pozitiv, care presupune mai degrabă cooperare și coordonare, decât antagonism. Propunându-și asemenea obiective înțelepte, francofonia a devenit un puternic pol de atracție, reunind astăzi 53 de țări membre și alte zece cu statut de observator.

Sommet-ul francofoniei de la București, care a încredințat României, pentru doi ani, președinția acestei organizații internaționale, a adoptat o Declarație comună și a hotărât ca cel de al XII-lea forum al OIF să se țină la Quebec, în Canada. Pentru noi, întâlnirea de la București a însemnat nu numai un important examen pe plan organizatoric, pe care țara noastră l-a trecut cu succes, dar și o șansă de a ne exprima în teritorii neabordate diplomatic sau, așa cum aprecia președintele Jacques Chirac, "acest Sommet a permis să se transmită lumii întregi o imagine asupra României care nu are preț". Aprecierile observatorilor diplomatici și analiștilor politici converg în a concluziona că pentru țara noastră francofonia, conjugată cu aderarea la Uniunea Europeană, reprezintă o șansă mai mult decât favorabilă pentru optimizarea politicii noastre externe, de lărgire a relațiilor de prietenie și colaborare cu cât mai multe state ale lumii. În ce mă privește, cred că francofonia reprezintă pentru români o modalitate cu mult mai benefică, pe termen lung, decât acele soluții pompieristice, de conjunctură, de a ne înscrie pe diverse trasee politice care nu ne deschid niciun fel de perspective.

    Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată O reușită exemplară a României;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"O reușită exemplară a României"

Cea de-a XI-a reuniune la vârf a țărilor francofone, desfășurată săptămâna trecută la București, a reprezentat o importantă ocazie de afirmare a țării noastre pe arena politico-diplomatică. Am dovedit cu această ocazie că noi, românii, suntem capabili să ne asumăm responsabilitățile majore ce țin de găzduirea unui asemenea eveniment cu ecou internațional, am confirmat vocația de negociator a țării noastre în probleme majore, care vizează soarta comunității internaționale, și am făcut ca, timp de mai multe zile, România să fie în mod pozitiv în atenția presei și opiniei publice internaționale.

Succesiunea fericită a celor două momente importante pentru România, respectiv anunțarea la Strasbourg a aderării noastre la UE la 1 ianuarie 2007 și reuniunea francofonă de la București ne determină să acordăm importanța cuvenită apartenenței noastre la spațiul cultural de inspirație franceză. Nu trebuie să uităm ce a reprezentat Franța pentru intelectualii noștri patrioți de la 1848 și nici care a fost rolul ei în sprijinirea eforturilor noastre pentru desăvârșirea Marii Uniri de după primul război mondial.

În același timp, merită subliniată oportunitatea redeschiderii dialogului diplomatic cu țări pe care România le-a pierdut din atenție în ultimele decenii. Așa cum spunea ministrul de externe, domnul Mihai-Răzvan Ungureanu, este important ca țara noastră să se exprime din nou în teritorii față de care, recent, politica externă românească a strălucit prin absență. Domnia sa a făcut, desigur, referire la vechile relații ale țării noastre pe continentul african, cu unele state ce au avut odată legături comerciale cu România, foarte pozitive la vremea aceea pentru economia noastră.

Este important,deasemenea, să observăm rolul pe care îl joacă Organizația Internațională a Francofoniei în reglementarea unor probleme majore ale lumii contemporane, cum ar fi accesul la învățătură, la știință și la tehnologie IT, sau soluționarea pe cale pașnică a conflictului din Liban, ori instaurarea democrației și a respectării drepturilor omului în statele africane. În context, inițiativa României de a înființa o Universitate Francofonă a țărilor Europei Centrale și de Est reprezintă o excelentă afirmare a țării noastre pe plan internațional, prin promovarea unor valori esențiale, cum ar fi diversitatea culturală - prevăzută într-o Convenție a UNESCO.

Nu în ultimul rând, merită subliniat ecoul major pe care îl vor avea, pentru mult timp de acum înainte, bunele aprecieri ale participanților la reuniune față de ospitalitatea românească și față de capacitatea noastră de a ne ridica la standarde înalte în materie de diplomație activă și implicată.

Președintele Franței, Jacques Chirac, a spus că reuniunea de la București a fost perfect organizată și că evenimentul a oferit lumii întregi o imagine superbă a României. La rândul său, premierul canadian Stephen Harper a afirmat că în mod clar autoritățile canadiene se vor afla în fața unei adevărate provocări, pentru a se ridica, în 2008 - când provinciaQuebecdinCanada va găzdui cea de-a XII-a ediție a manifestării - la nivelul pregătirii Sommet-ului de la București. Dincolo de amabilitatea diplomatică ce se poate afla în spatele acestor aprecieri, asemenea luări de poziție creează un ecou deosebit de pozitiv pentru imaginea României în lume.

Iată de ce eu unul consider că acest eveniment important pentru organizația statelor francofone reprezintă o reușită exemplară a țării noastre și aș vrea să vă rog, doamnelor și domnilor deputați, ca, în încheierea cuvântului meu, să salutăm cu aplauze eforturile tuturor acelora care - mai mari sau mai mici, văzuți sau nevăzuți, știuți sau neștiuți - au muncit zi și noapte pentru aceasta.

    Marius Iriza - evocarea soților Doina și Ion Aldea Teodorovici, la împlinirea a 14 ani de la tragica moarte;

Domnul Marius Iriza:

Soții Doina și Ion Aldea Teodorovici sunt aceia care după revoluția din Decembrie 1989 au cântat primii despre limba română, Eminescu, pe care l-au reintrodus astfel în cultura basarabeană, și prin toată activitatea lor culturală și politică au militat pentru unirea Basarabiei cu România.

Dacă astăzi elevii învață în limba română, iar alfabetul latin a fost reintrodus în școlile din Basarabia aceste lucruri se datorează, în mare parte, și soților Teodorovici.

În noaptea de 29/30 octombrie 1992, glasul celor doi cântăreți care au încântat mii de suflete românești a fost curmat în timp ce mașina cu care se deplasau de la București la Chișinău a intrat într-un copac, la 49 de kilometri de capitala României, în dreptul localității Coșereni.

În acel moment, moartea soților Doina și Ion Aldea Teodorovici a fost percepută ca o tragedie națională. Cu toate acestea, autoritățile românești de atunci au catalogat totul ca un nefericit accident, chiar dacă multe dintre indicii duceau către ipoteza unei crime premeditate.

În noaptea în care cei doi au murit, "Europa Liberă" a difuzat o știre potrivit căreia accidentul s-a produs în urma unei apariții pe șosea a unei mașini blindate. Tot în acea perioadă, canalele media au relatat faptul că la sosirea ambulanței Doina încă trăia, nu murise pe loc, iar personalul ambulanței a refuzat să o ducă la spital, ei ridicând doar trupul fără viață a lui Ion Aldea Teodorovici, în timp ce ea a fost lăsată să se zbată între viață și moarte.

Ciudat a fost și faptul că șoferul mașinii și ocupantul scaunului din dreapta acestuia au scăpat fără nici o zgârietură, în timp ce Doina și Ion Aldea Teodorovici, aflați pe bancheta din spate, au fost striviți între greutatea mașinii și copacii de pe marginea drumului.

Nici până în ziua de azi, șoferul mașinii nu a fost condamnat pentru accident, iar celălalt pasager al mașinii a dispărut fără urmă.

În anul 2004, Ziarul de Gardă din Chișinău a făcut o anchetă proprie cu privire la accidentul(?!) din seara de 29 spre 30 octombrie 1992, adresând mai multor personalități ale vremii întrebarea :" Crimă premeditată sau accident în cazul soților Doina și Ion Aldea Teodorovici ?". Răspunsurile acestora au fost cu adevărat uluitoare.

Dacă scriitorul Grigore Vieru,unul dintre cei mai buni prieteni ai familiei Aldea-Teodorovici spunea că "Doina și Ion îmi povesteau că, nopțile, erau amenințați prin telefon cu moartea. Mi-au arătat și niște scrisori cu un conținut amenințător. Sunt lucruri care mă fac să cred că accidentul a fost unul gândit din timp..." iar scriitorul Traianus declara că "fratele lui Ion, Petre Teodorovici, îmi povestise că unchiul său din București, Chiril, pusese mâna pe niște documente ale securității române. Acestea argumentau cu lux de amănunte că moartea celor doi a fost un accident intenționat, provocat de structurile securității de la Chișinău, la comanda unor forțe politice de atunci." Mama Doinei Aldea Teodorovici povestește că atunci când a declarat într-un cerc de prieteni că dorește să depună o cerere pentru reactivarea dosarului accidentului (?!) în care au murit cei doi artiști a primit un telefon de la o persoană necunoscută care a amenințat-o cu moartea copilului pe care îl are în îngrijire.

Acum, după aproape 14 ani de la dispariția tragică, celor doi trebuie să li se facă dreptate. Nu poate fi lăsată nelămurită moartea suspectă a Doinei și a lui Ion Aldea Teodorovici, oameni care au scris o filă în istoria contemopană a României. Prin activitatea din timpul vieții, dar mai alea prin moartea lor, cei doi artiști se alătură unor nume sonore ale istoriei noastre naționale: Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu, Gheorghe Doja, mareșalul Antonescu și mulți alții care au murit pe altarul idealului de veacuri al românilor: România Mare.

    Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Mircea cel Bătrân, un voievod care își merită intrarea în rândul sfinților;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"Mircea cel Bătrân, un voievod care își merită intrarea în rândul sfinților"

S-au împlinit recent 620 de ani de la urcarea pe tron a voievodului muntean Mircea cel Batrân, care a domnit între 23 septembrie 1386 și 31 ianuarie 1418, cu o scurtă întrerupere de doi ani. Cu ocazia festivităților organizate la Mânăstirea Cozia în memoria acestui brav domnitor, am reluat rugămintea mea, adresată Bisericii Ortodoxe Române, de a lua în discuție canonizarea lui Mircea cel Bătrân și trecerea lui în calendarul creștin, alături de alți sfinți români, precum Ștefan cel Mare și Constantin Brâncoveanu.

Asemenea acestor doi mari conducători, Mircea cel Bătrân a avut o domnie închinată biruinței creștinismului împotriva expansiunii musulmane pe teritoriul de azi al patriei noastre, și aici se cuvine să menționăm câteva momente și fapte remarcabile cu care voievodul-ctitor al Mânăstirii Cozia a trecut, la vremea lui, în eternitate.

Voi începe enumerarea cu celebra bătălie de la Rovine, din 10 octombrie 1394. Nu întâmplător și nici doar pentru că astăzi se împlinesc 612 ani de la acest eveniment descris pe larg în cronici și în Scrisoarea III a lui Mihai Eminescu, ci mai ales pentru că a fost cu adevărat o minune dumnezeiască, de felul celor pe care biserica le pune în evidență întotdeauna când trece pe cineva în rândul sfinților, ca mica oaste a domnitorului valah să învingă armata de 40 de ori mai numeroasă a sultanului Baiazid.

În acea zi de toamnă, când peste 80.000 de otomani înarmați până în dinți și conduși de cel mai aprig sultan din istoria expansiunii turcești invadaseră ținuturile de la nord de Dunăre, oricât de bun strateg ar fi fost (și a fost) voievodul nostru, oricât de viteji ar fi fost (și erau) țăranii și târgoveții din oastea lui, doar voința lui Dumnezeu ar fi putut să încline balanța în favoarea lui Mircea. Iar voința lui Dumnezeu a fost alături de domnitor și el a învins.

Mircea cel Bătrân nu a fost numai un mare conducător de oști - cronicile îi preamăresc vitejia și calitățile deosebite de strateg la Nicopole și Câmpia Mierlei - ci și un iscusit diplomat. El a fondat alianțe solide, unele chiar de familie, cu ajutorul cărora a sporit șansele de a menține independența țării. Prin intermediul lui Petru I, domnul Moldovei, Mircea a reușit, în 1389, o alianță cu Vladislav al II-lea al Poloniei, iar tratatul a fost apoi înnoit în 1404 și în 1410. De asemenea, cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, el a păstrat relații strânse, bazate pe interesul reciproc în lupta împotriva extinderii Imperiului Otoman. Tot Mircea, prin insistențele lui diplomatice, a stat la originea constituirii în anul 1396, la Budapesta, a unei veritabile armate cruciate împotriva aceluiași Baiazid. A fost singurul domn muntean care a încheiat tratate de alianță de pe poziții egale cu cei care conduceau regatele din jur, opinia sa având greutate chiar și la nivelul stabilirii succesiunii la conducerea entităților statale din jur, inclusiv Imperiul Otoman. A fost un domn blând și înțelept, dovadă că în timpul lungii sale domnii au fost consemnate în cronici foarte puține acte de vărsare de sânge - lucru rar în acea epocă - și foarte multe acte de generozitate sau de iubire de țară.

Trebuie subliniat că toate, dar absolut toate bătăliile date de Mircea cel Bătrân s-au îndreptat împotriva turcilor și în folosul creștinătății, voievodul valah neridicând niciodată sabia împotriva vreunui rege sau principe creștin.

Pe plan intern, Mircea cel Batrân a fost un adevărat constructor și gospodar al țării sale, făcând să înflorească viața economică și comerțul. În anii 1403 și 1409 a încheiat tratate economice cu lipovenii, iar în anul 1413 cu brașovenii. Astfel, Valahia a ajuns să exporte blănuri, piei, vite, sare, miere, ceară, grâu, pește și brânză, iar importurile veneau atât din răsărit, cât si din apus. În vremea sa, Țara Românească a ajuns la apogeul dezvoltării sale teritoriale, întinzându-se de la cursul făgărășan al Oltului până la Dunăre, și de la Porțile de Fier până la Marea Neagră - cea mai mare întindere pe care a avut-o din toate timpurile, așa cum reiese și din impunătoarele titluri ale voievodului, menționate în cronici: " Eu, cel întru Hristos Dumnezeu binecredinciosul și bine cinstitul și de Hristos iubitorul și singurul stăpânitor, io, Mircea, mare voievod și domn, cu mila și cu darul lui Dumnezeu stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și părțile de peste munți, încă și spre părțile tătărești, și Almașului și Făgărașului herțeg, și Banatului de Severin domn, și de amândouă părțile peste toată Dunărea și până la marea cea mare, și cetății Dârstorului stăpânitor ".

Mircea cel Bătrân a fost și un mare ctitor de biserici. Cea mai de seamă mânăstire construită de el este Cozia, care avea să servească drept necropolă domnească, lui și familiei sale. Mânăstirea Cozia păstrează până azi chipul voievodului-ctitor, împreună cu al fiului său Mihail.

Domnul muntean a făcut eforturi deosebite pentru a întări puterea ortodoxiei într-o perioadă când catolicismul încă făcea eforturi deosebite să pătrundă în sud-estul Europei. De aceea a dotat mânăstirile și bisericile ortodoxe din țară cu domenii aducătoare de venituri. Danii însemnate a făcut Mircea nu numai Coziei, ci și altor mânăstiri existente în vremea sa: Tismana, Snagov, Glavacioc, Dealu, Strugalea, Govora, Bolintinu și Vișina, precum și Bisericii Domnești de la Curtea-de-Argeș. De asemenea, Mircea cel Bătrân a făcut danii mânăstirii Cutlumus de la Muntele Athos, ctitorie a lui Nicolae Alexandru Basarab și a lui Vlaicu Vodă, unde se află zugrăvit pe perete în calitate de binefăcător al sfântului lăcaș.

A fost nu numai un mare apărător al ortodoxiei, dar a încercat și o unificare a Bisericii creștine, trimițând o delegație importantă la Conciliul ecumenic de la Constanța (Elveția) din 1417.

A fost unul din cei care au contribuit decisiv la stabilirea ierarhiei autohtone a clerului ortodox, premiză la viitoarea autocefalie a Bisericii ortodoxe române.

Prin toate aceste fapte de vitejie, de patriotism și de dreaptă credință creștină, prin activitatea sa ca domn și prin viața sa de familie (într-o epocă în care abuzurile senioriale erau la ordinea zilei), prin minunile săvârșite întru apărarea ortodoxiei, Mircea cel Bătrân merită nu doar să stea în galeria marilor voievozi ai patriei noastre, ci și să aibă un loc al său în calendarul sfinților creștini, alături de Ștefan cel Mare și de Constantin Brâncoveanu.

    Rareș Șerban Mănescu - considerații privind Autostrada Soarelui, cea mai mare finanțare ISPA din România;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

"Autostrada Soarelui" este cea mai mare finanțare ISPA de până acum. Autostrada e o necesitate pentru a îmbunătăți fluxul rutier, a reduce rata de producere a accidentelor și timpul necesar deplasării la Marea Neagră.

Obiectivul acestui proiect este acela de a face posibilă dezvoltarea unei rețele de autostrăzi pe teritoriul Romaniei, care să se încadreze în sistemul european de autostrăzi. Necesitatea a plecat de la traficul intens de călători și marfă, fenomen explicabil prin dezvoltarea economică internă și a intereselor comerciale internaționale în continuă expansiune, în directă legatură cu tranzitarea acestei zone a continentului european.

Obiectivul general al acestui proiect este de a reabilita secțiunea din Coridorul IV Transeuropean, ce leagă București de Constanța, pentru a îmbunătăți fluxul rutier, a reduce rata de producere a accidentelor și de reducere a timpului necesar de călătorie spre litoralul Marii Negre. Salutăm decizia Uniunii Europene care a decis să susțină un astfel de proiect și a propus finanțare prin programul ISPA (Instrument for Structural Policies for Preaccession), la cererea guvernului român.

    Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Când lichidăm și ultimul procesator de carne și lapte?;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Când lichidăm și ultimul procesator de carne și lapte?

În virtutea aderării României la structurile europene, Uniunea a pus la dispoziție posibilitatea accesării fondurilor SAPARD, o modalitate eficientă de a ajuta pe cei care doresc să dezvolte o afacere în mediul rural. Astfel, au apărut unități de procesare a laptelui, cărnii, precum și societăți care activează în domeniul turismului rural și al agro-turismului.

Pentru accesarea fondurilor SAPARD au fost puse o serie de condiții, care, în momentul deblocării banilor, au fost îndeplinite. Condițiile impuse sunt în concordanță cu normele românești și cele europene în domniul de activitate specific, iar acolo unde mai trebuie lucrat, se derulează procese de modernizare și de reutilare.

În România există peste 20 de unități de procesare a laptelui și cam tot atâtea de procesare a cărnii, care au accesat fondurile SAPARD, iar programul se finalizează în iunie 2007. În ciuda acestor evidențe, multe unități au fost închise sau sunt în curs de a fi închise de autoritățile române, motiv pentru care nu se pot finaliza proiectele pentru care au primit finanțarea europeană. În aceste condiții, unitățile procesatoare își pierd furnizorii de materii prime, dar și beneficiarii.

În acest moment, trebuie să ne punem întrebarea dacă ne putem permite să pierdem ultimele fonduri europene nerambursabile de tip SAPARD? Cred că suntem prea săraci pentru a face acest lucru. Mai mult decât atât, trebuie să ne gândim cum să sprijinim investitorii locali, care înseamnă locuri de muncă și dezvoltare economică, nu cum să îi desființăm.

    Tudor Mohora - declarație politică referitoare la Răspunderea guvernului României pentru asigurarea utilizării integrale a fondurilor alocate de Uniunea Europeană pentru perioada 2007 - 2013;

Domnul Tudor Mohora:

Intervenția mea de astăzi se referă la tema : "Răspunderea Guvernului României pentru asigurarea utilizării integrale a fondurilor alocate de Uniunea Europeană pentru perioada 2007-2013. "

Aderarea României la Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007 devine din ce în ce mai mult o certitudine.

Comisia Europeană, prin raportul său final, a formulat concluzia că România își poate asuma drepturile și obligațiile prevăzute de calitatea de membru al U.E.Totodată, în ciuda progreselor realizate, Comisia Europeană consideră, în raportul prezentat, că România nu este capabilă să asigure administrarea și distribuția majorității fondurilor de 30,7 miliarde euro alocate de U.E. pentru perioada 2007-2013, din care mai mult de jumătate se referă la agricultură.

Principalele probleme care au condus la această concluzie sunt deficiențele legate de: dotarea cu sisteme informatice adecvate; dotarea cu personal pregătit; pregătirea incompletă în domeniul managementului și controlului procedurilor; în situația în care aceste probleme vor persista, există un risc real ca o bună parte din fondurile alocate de U.E. să fie pierdute.

Într-o interpelare adresată la 2 mai anul curent domnului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, referitoare la măsurile preconizate de Guvernul României pentru asigurarea utilizării integrale a fondurilor alocate de U.E., am solicitat răspunsuri privind:

  • numărul estimat de proiecte eligibile necesar pentru utilizarea integrală a fondurilor alocate de U.E. în perioada 2007-2013;
  • numărul suplimentar de specialiști necesar pentru elaborarea și aprobarea proiectelor eligibile, precum și pentru urmărirea și sprijinirea realizării lor în termenele prevăzute;
  • măsurile luate pentru pregătirea și asigurarea numărului suplimentar de specialiști etc.

Răspunsul primit din partea premierului Tăriceanu la 12 iunie anul curent a fost deosebit de liniștitor, și anume:

  • prin OUG nr.1/2006 a fost asigurat numărul de personal necesar în toate structurile responsabile cu integrarea în U.E. și cu gestionarea fondurilor comunitare;
  • sunt în curs de desfășurare pregătirea unui număr suplimentar de specialiști, precum și perfecționarea celor existenți, fără a se specifica însă numărul lor.

Concluziile Comisiei Europene infirmă tonul liniștitor promovat de Guvernul României în aceste probleme, rămânând deschisă problema nominalizării răspunderilor pentru deficiențele formulate în Raportul acesteia.

Pentru evitarea riscului de a pierde o parte însemnată din fondurile alocate de U.E., Guvernului României îi revine răspunderea pentru elaborarea și aplicarea cu operativitate a măsurilor adecvate pentru înlăturarea deficiențelor formulate de Comisia Europeană, în așa fel încât să se poată asigura administrarea și distribuirea în condiții optime a fondurilor alocate de U.E.

Prezentarea acestor măsuri spre dezbatere Camerei Deputaților, până la finele acestei luni, ar oferi oportunități suplimentare pentru aprecierea fundamentării și eficacității acestora.

Folosirea integrală a fondurilor alocate, încă din primul an al aderării României la U.E., cere o monitorizare fermă. Orice nerealizare în acest domeniu ar reprezenta o adevărată bilă neagră, nu numai pentru Guvern, dar și pentru România, respectiv o frână pentru integrarea reală a țării noastre în comunitatea europeană, cu toate consecințele sale negative economice și sociale.

    Petre Popeangă - declarație politică intitulată România, admisă în Uniunea Europeană;

Domnul Petre Popeangă:

Declarație politică intitulată "România, admisă în Uniunea Europeană."

La Strasbourg, cea de a doua sesiune plenară a Parlamentului European a fost deschisă luni 25 septembrie anul curent de către președintele în exercițiu, Josep Borrell Fontelles. Sesiunea este apreciată ca una dintre cele mai importante, deoarece are înscrise pe ordinea de zi subiecte deosebite pentru viitorul acesteia, cum sunt politica europeană de imigrare, cooperarea polițienească și judiciară în domeniul datelor cu caracter personal, orientările strategice în materie de coeziune, programul comunitar privind locurile de muncă și solidaritatea socială s.a. Un punct distinct în programul acestei sesiuni l-a constituit problema extinderii Uniunii Europene, în cadrul căruia au fost discutate doua teme: raportul Comisiei Europene privind aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeană și raportul privind progresele realizate de Turcia în vederea integrării în aceiași structură. Raportul privind aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeană nu a stârnit un foarte mare interes în rândul parlamentarilor europeni, dovada fiind și faptul că în sală nu au fost mai mult de o sută de deputați. Președintele Comisiei Europeană a anunțat aderarea celor două țări printr-o formulă diplomatică. "Bulgaria și România sunt gata să-și asume drepturile și obligațiile pentru aderare la data de 1 ianuarie 2007."

În general, recomandările raportului au fost favorabile aderării la termenul propus, însă au fost reiterate aceleași deficiențe în domeniile justiției, agriculturii, finanțelor și altele, care au făcut obiectul observațiilor comisarului Rhen și în rapoartele anterioare. Față de această situație, Comisia Europeană a propus instituirea unui program de continuare a eforturilor, în scopul realizării tuturor obiectivelor asumate, și raportarea realizării acestor acțiuni până în iunie 2007, dată la care se va prezenta atât Consiliului, cât și Parlamentului European un nou raport asupra progreselor realizate în aceste domenii. Nu s-a precizat ce s-ar putea întâmpla, la sfârșitul acestei noi perioade de monitorizare, în cazul nerealizării obiectivelor. Deși cunoscute din relatările anterioare, o să trec în revistă, foarte succint, principalele observații prezentate în raportul Comisiei.

În domeniul justiției se menționează, în continuare, problemele legate de necesitatea asigurării funcționării transparente și eficiente a Consiliului Superior al Magistraturii, ca și a înființării Agenției Naționale de Integritate, precum și cele privind corupția în acest sector, solicitându-se autorităților românești "continuarea investigării profesioniste și nepartizane a acuzațiilor de corupție la nivel înalt", precum și instituirea de "măsuri suplimentare de prevenire și luptă împotriva corupției din administrația locală".

În domeniul agriculturii, apreciat ca unul care a dezamăgit așteptările autorităților unionale, principalele observații se referă la riscul nefuncționalității, la momentul aderării, a agențiilor de plăți, lipsa unei protecții alimentare eficiente a populației, prin adoptarea unor măsuri privind culturile și creșterea animalelor, cu referire directă la pesta porcină și altele. Alte observații s-au făcut în legătură cu lipsa sistemului automat de evidență și colectare a impozitelor și taxelor.

Toate aceste probleme pot genera activarea uneia sau a mai multor clauze sectoriale de salvgardare, acțiune al cărei efect este blocarea accesului, total sau parțial, la fondurile alocate dezvoltării domeniilor respective. Într-o intervenție viitoare voi prezenta, pe larg, posibilele efecte ale blocării accesului la fondurile comunitare de dezvoltare. Ceea ce trebuie subliniat este faptul că aderarea României la Uniunea Europeană este momentul care declanșează procesul integrării în aceasta structură, proces care se va încheia, mai devreme sau mai târziu, în funcție de modul cum vom ști să adoptăm și, mai ales, să aplicăm regulile unionale de guvernare.

De la un timp, foarte mulți oameni politici, dar nu numai, în legătură cu măsurile de siguranță impuse de către structurile europene, utilizează sintagma ..."așa s-a procedat și cu alte state" situație care în accepțiunea acestora ar fi de natură să ne liniștească în ceea ce privește viitorul României în Uniune. Consider că tocmai acest fapt ar trebui să fie un semnal de alarmă, iar exemplele evoluției unora dintre aceste țări, cu care s-a procedat în acest fel, ar trebui să ne pună mai mult pe gânduri. Cine își imaginează că o dată cu admiterea în Uniunea Europeană pe râurile României o să curgă laptele și mierea se înșeală pentru ca aceasta, Uniunea, se conduce după reguli foarte stricte, a căror nerespectare afectează grav și fără nici un preaviz domeniul respectiv, cu repercusiuni în primul rând în nivelul general de trai al întregii populații. Repet ceea ce am mai spus: obligațiile unei țări membre a Uniunii sunt certe și imprescriptibile, pe când sursele de rambursare a acestora rămân la latitudinea guvernelor naționale și depind de modul de îndeplinire a obiectivelor asumate prin tratatele de aderare, singurul criteriu care permite accesul la fondurile comunitare.

Desigur, aderarea României la Uniunea Europeană este un succes istoric, așteptat de toată lumea, în speranța unei vieți mai bune, și trebuie apreciat la justa sa valoare. Tocmai pentru a nu înșela aceste așteptări, trebuie sa fim conștienți că pentru România, ca țară a Uniunii Europene, cerințele sunt deosebite, deoarece trebuie să remodeleze sisteme politice, economice, sociale și chiar mentalități.

    Constantin Tămagă - reflecții asupra violenței de pe stadioane;

Domnul Constantin Tămagă:

Este greu, dacă nu de-a dreptul riscant, să mai poposești în tribuna vreunui stadion, ca să asiști la vreun meci de fotbal. Spectatorii maturi, ca și cei vârstnici sunt unanimi în a afirma că fotbalul de astăzi e mai de grabă o parodie decât acel spectacol încântător, recreativ de altă dată. Fotbalul de astăzi este cu totul altul, derulându-se într-o permanentă tensiune. Ca și viața, din care face parte integrantă. Dictonul "să învingă cel mai bun" a murit de mult. Fair-play-ul a devenit și el o amintire a unor vremuri de mult apuse. Nu se mai joacă de plăcere, nu se mai joacă elegant, corect, ci la intimidarea adversarilor și la rupere de glezne. Deviza oricărei echipe este să nu primească gol, să nu piardă. Dar zecile de mii de spectatori vin pe stadion tocmai ca să vadă cât mai multe goluri.

De când e guvernat de măria sa banul (jucători transferați pe sute de mii sau milioane de euro, antrenori plătiți mai bine ca președintele țării ori șeful Guvernului) fotbalul nu mai are nimic curat în el, nimic sfânt. A devenit un fenomen intolerant, care instigă la scandal. Cei ce investesc în "sportul rege" în intenția de a realiza profituri cât mai mari, antrenorii și jucătorii, semnatari ai unor contracte regești, nu concep să piardă. De aici tensiune în teren, brutalități de multe ori cu urmări grave, dispute între antrenori și arbitri, dar mai ales între patroni de cluburi. Dincolo de onoare, dincolo de morală, stăruie puterea meschină a banului. Nu s-a mai pomenit, până astăzi, ca investitorii să alerge cu sacoșele de bani pe la sediile echipelor mai scăpătate ca să le "stimuleze" împotriva rivalilor la titlu, ori ca să-i scape de retrogradare.

Dacă, uneori, pe gazon, se mai petrec și scene de fotbal autentic, demne de aplaudat, în schimb tribuna este un veșnic vulcan, gata să erupă în orice clipă, un adevărat pericol în care-ți poți pierde chiar și viața. Aproape că nu există meci, cel puțin pe stadioanele principalelor echipe bucureștene, la care galeriile să nu-și ofere spectacole degradante, mostre de sălbăticie și vandalism. Tribunele stadioanelor sunt ocupate în mare parte de găștile de cartier, țângăi teribiliști, certați cu legea, cu moralitatea, cu familia și societatea. Reuniți în mari galerii de fani, dotați cu banere care-și incită adversarii, posesori ai unui limbaj vulgar, de mahala, toți acești falși spectatori sunt prezenți săptămână de săptămână pe stadioane, nu atât pentru a-și încuraja echipele prezente, cât pentru a se răfui cu rivalii.

Brusc, la vreun gol primit de echipa prezentă, la vreun fluier mai puțin inspirat al arbitrului sau la sloganurile usturătoare venite dinspre adversari, plasele groase de sârmă care-i separă pe beligeranți se prăbușesc sub presiunea gloatelor înfierbântate, iar acestea se încaieră între ele mai rău ca românii cu turcii la Plevna. Sub trombele de foc și de fum ale ziarelor arzânde, tribunele devin veritabile teatre de luptă. Dar asaltul final țintește spre un alt "inamic" - forțele de ordine. Din tribune, ca de pe meterezele cetăților, începe bombardamentul cu scaune de plastic și bucăți de lemn, către pista stadionului, înțesată de jandarmi, iar de aici se înalță spre răzvrătiți nori de gaze lacrimogene și jeturi puternice slobozite din gurile tunurilor de apă.

După minute bune de încleștare extrafotbalistică sunt evacuați răniții, cu mașinile salvării, iar unii dintre recalcitranți cu dubele Poliției. În urma unui asemenea infern, care a devenit un fenomen frecvent la noi, stai și te întrebi: pentru ce vin acești tineri la stadion? Ca să asiste la spectacolul de pe gazon, ori ca să ofere ei înșiși recitaluri huliganice? Ce-i determină la un asemenea comportament antisocial? Cine-i împinge spre asemenea fapte reprobabile? Poate lipsa locurilor de muncă, poate prea multele frustrări care-i lovesc de la primii ani ai tinereții? Dar cred ei, oare, că prin asemenea acțiuni nesăbuite vor rezolva o situație pe care o resimte din greu întreaga societate? Nu puțini se întreabă: cine sunt cei care dau tonul răzmerițelor de pe stadioane? Mulți dintre spectatori apreciază că în niciun caz Poliția sau Jandarmeria, cum pretind unii susținători.

La meciul Dinamo-Steaua, scânteia a țâșnit de la banerele suporterilor steliști, distruse de galeria dinamovistă, iar la întâlnirea Dinamo-Rapid, necăjiți de întorsătura rezultatului și de șicanele suporterilor echipei din Ștefan cel Mare, au explodat, intrând pe pistă și pe terenul de joc, în prezența unor arbitri străini. Pe cine vroiau să se răzbune suporterii Rapidului? Pe proprii idoli? Dar cu ce drept? Echipa are un patron, un director tehnic, un antrenor, singurii care au dreptul să adopte măsurile ce se impun în orice situație. Au jucătorii contracte cu spectatorii? Dacă Rapidul nu le oferă satisfacții, nu au decât să-și îndrepte simpatiile către o altă echipă. Cine le dă dreptul să destituie ei investitori, manageri, antrenori ori să ceară scoaterea din lot a unor jucători?

Se pare însă că, în tentativa de a-și vedea jucătorii victorioși de fiecare dată, patronii și antrenorii se bizuie în mare măsură pe spectatori, trecându-le cu vederea manifestările condamnabile, creîndu-le facilități ca să însoțească echipele în deplasare și suportând unele cheltuieli pentru materialele propagandistice folosite la spectacolele, uneori mult prea obositoare, din tribune. Dar, așa cum am spus, principalii instigatori la dezordine și revolte sunt spectatorii, fiindcă reacțiile lor încep cu câteva ore înainte ca arbitrul să fluiere începutul partidelor, se declanșează pe străzi, către stadioane, în tramvaie sau autobuze, unde unii suporteri fanatici vandalizează mijloacele de transport în comun, agresează sau îi jignesc pe călători, ori se încaieră cu rivalii, înainte de a-și ocupa locurile în tribune. Iarăși, lumea se întreabă: cine le dă dreptul huliganilor să încalce legea și să tulbure liniștea publică? De ce nu sunt pedepsiți exemplar, cu închisoare, ca să le piară pofta de a se comporta în mod necivilizat?

În lunile care au urmat după evenimentele din decembrie 1989, societatea românească a fost măcinată de unele manifestări nefaste, girate de diverse forțe politice, aflate într-o crâncenă luptă pentru putere. Piața Universității, ciocnirile din iunie de la București, încăierările extremisto-iredentiste de la Tg.Mureș, dar mai ales mineriadele au afectat profund țara, atât pe plan intern, cât și extern. Din fericire, societatea a găsit resursele legale prin care a putut să pună capăt răzmerițelor politice. Oare "dinamoviadele", "giuleșteniadele" și alte asmenea manifestări dăunătoare, declanșate în numele sportului, nu pot fi oprite?

În ultimele săptămâni, două întâmplări m-au făcut să cred că se poate așa ceva. La meciul cu Olympique Lyon, susținătorii Stelei i-au aplaudat pe francezi pentru jocul lor de o precizie electronică și de o adevărată încântare, iar o săptămână mai târziu, înfumuratul patron al clubului din Ghencea își călca peste exageratele sale orgolii, felicitându-l pe unul din investitorii de la Dinamo, pentru jocul prestat împotriva giuleștenilor. Dar cu o floare-două primăvara liniștită nu se va așterne în tribunele stadioanelor noastre. Ca atare, îi întreb pe premierul Tăriceanu și pe ministrul administrației și internelor, Vasile Blaga, cât vor mai dura "mineriadele" săptămânale în fotbal?

Vă mulțumesc pentru atenție.

    Tiberiu Bărbulețiu - declarație politică dedicată momentului 1 ianuarie 2007;

Domnul Tiberiu Bărbulețiu:

"Așteptăm cu nerăbdare aderarea României și Bulgariei la 1 ianuarie 2007. Este un moment istoric, care consemnează reunificarea familiei europene" declara Jose Manuel Barosso, în urmă cu două săptămâni în plenul Parlamentului European. Privită din perspectivă istorică, aderarea României la Uniunea Europeană reprezintă al 6-lea val de extindere de la începutul ambițiosului proiect european. "Noi nu coalizăm state, noi unim oameni" spunea Jean Monnet, părintele construcției europene, "...dacă vom aștepta, pentru a acționa, ca toate întrebările să-și găsească răspunsurile, nu vom acționa niciodată, nu vom ajunge niciodată la certitudinea așteptată și vom fi antrenați de evenimente pe care vom fi renunțat să le mai orientăm" sunt cuvintele profetice ale aceluiași Jean Monnet. În lumina celor spuse, cei care privesc decizia primirii României la 1 ianuarie 2007 în Uniune ca pe un gest caritabil, nu au înțeles nimic din tot acest efort al nostru și al lor, deopotrivă. Uniunea Europeană este prin excelență un proiect în perpetuă construcție și un efort continuu de inovare, iar aderarea României este privită ca o întoarcere firească a unei națiuni puternice în familia europeană.

Nimeni și nimic nu poate umbri acest moment de bucurie și mândrie pentru români, nici chiar acele voci malițioase care catalogau evenimetul ca «mediocru», lăsând să prevaleze considerentele politicianiste asupra elementelor profunde ale evoluției ideii europene.

Este adevărat că România va fi atent monitorizată în următorii ani, dar asta nu ne împiedică să fim optimiști. "Fiți euro-realiști" ne-a îndemnat șeful Delegației Comisiei Europene la București, Jonathan Scheele, pentru că a fi "euro-indiferenți" într-un astfel de moment ar fi fatal, am risca să distrugem tot ce am obținut până acum.

Marea aventură europeană a României abia acum începe. Pe parcursul procesului de aderare am urmărit să ne transformăm într-un stat membru valid al Uniunii, etapă care se apropie de sfârșit. Însă, odată devenită membră, România va trebui să-și aducă propria contribuție de viziune și imaginație la evoluția proiectului, al cărei beneficiar este.

România va fi o țară importantă în Uniune, care va participa la mecanismele de decizie, și va trebui să aibă opinii bine articulate în legătură cu dilemele actuale ale continentului. Vom fi întrebați care este poziția noastră față de posibila întrare a Turciei în Uniune, ce părere avem despre reforma instituțională sau cum vedem noi proiectul constituțional, deocamdată în impas. Ar fi bine să nu ne bâlbâim când vom fi puși în fața acestor probleme, altfel vom fi mereu un partener de rangul doi sau, mai rău, masa de manevră a altora.

    Constantin Tămagă - evocarea unui mare înaintaș, Neagoe Basarab, domn și cărturar, ilustru ctitor de spiritualitate;

Domnul Constantin Tămagă:

Acum două săptămâni s-au împlinit 485 de ani de la moartea lui Neagoe Basarab, cel mai învățat și mai cult român de până la Dimitrie Cantemir. Descendent din boierii Craiovești, Neagoe Basarab a crescut pe lângă Nifon, patriarh de Constantinopol și mitropolit al Ungrovlahiei. Mare postelnic și apoi mare comis în Țara Românească, Neagoe Basarab ajunge domn în 1512.

În timpul celor nouă ani cât s-a aflat pe tron, a întărit organizarea administrativă, consolidându-și domnia și puterea centrală. Pe plan extern a stabilit relații de bună vecinătate, evitând să se angajeze în războaie. A mutat scaunul domnesc de la Argeș la Târgoviște, dovedindu-se un mare ctitor. În timpul domniei sale și cu sprijinul său direct au fost reconstruite biserica vechii mitropolii din Târgoviște, mănăstirile Tismana, Cozia, Snagov și a fost rezidită școala din Scheii Brașovului, frecventată de români din întreg Ardealul. Din inițiativa sa a fost reconstruită biserica mănăstirii de la Curtea de Argeș, grandios monument religios și cea mai reprezentativă construcție medievală de tip renascentist din Țara Românească, unde domnitorul își doarme somnul de veci.

Ca iubitor și creator de cultură, remarcabilul domnitor și-a legat numele de o mare și durabilă lucrare, intitulată "Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie", scrisă în limba slavonă între anii 1517-1521, socotită cea mai importantă operă a literaturii române vechi, până la apariția marilor cronici. Lucrarea, păstrată în trei versiuni - slavonă, română și greacă - reprezintă un original tratat de educație politică și moral-religioasă pentru tinerii domni și, totodată, o frescă a epocii, conținând informații bogate despre structura vieții feudale de curte, raporturile sociale și politice ale timpului, organizarea armatei și a altor instituții. "Precum iaste tocmeala lumii acesteia - citim în această lucrare intrată în literatura noastră ca un valoros monument de limbă -, pizmă să n-aibi în inima ta, iar altuia să nu-i faci rău pentru răul ce ți l-a făcut... Încă să nu-i rușinezi, nici să nu-i urgisești pe cei ce ți-au făcut necazuri... Dimpotrivă, să-i îmblânzi cu dulci cuvinte și să-i dărui bine... Că cei ce nu iartă greșelile celui ce i-au greșit, acela își întoarce rugăciunile în blestem". Învățându-ne să fim "îndurători și darnici toată viața noastră", ilustrul ctitor de spiritualitate, care a fost și a rămas domnitorul Neagoe Basarab, ne lasă cu limbă de moarte o altă sfântă povață: "Dacă noi le-am oferit vrăjmașilor pacea și ei o disprețuiesc și vor să ne cotropească Țara și Capul ei, atunci omenia noastră trebuie să lase loc confruntării. Bunurile noastre sfinte vor fi apărate în spiritul tradiției noastre din moși-strămoși, cu eroism și credință, întrucât, pentru nesmerenia vrăjmașilor, Dumnezeu îi va da sub picioarele noastre".

"Falnic monument de literatură politică, filosofie și elocvență la străbunii noștri", cum îl numea Bogdan Petriceicu Hașdeu, deopotrivă manual de artă militară și, totdată, de pedagogie, operă cu caracter enciclopedic, testamentul lui Neagoe Basarab conține învățături nu doar către fiul său, ci pentru întregul popor român, "desprinse dintr-o istorie durată cu eroism și blândețe, adresată tuturor fiilor ce vor urma în vecii veacului". Adevărată sinteză a evului mediu românesc, "Învățăturile lui Neagoe Basarab" constituie, în același timp, una dintre cele mai importante scrieri europene din secolul al 16-lea. Iată de ce socotesc acum, drept o datorie a noastră, a urmașilor lui Neagoe Basarab, de a ne aminti și de a-l evoca de la această tribună pe un asemenea luminat înaintaș.

Vă mulțumesc pentru atenție.

    Valeriu Alexandru Ungureanu - declarație politică cu titlul Realitatea integrării... portocalii;

Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu:

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi poartă numele "Realitatea integrării... portocalii".

Scandalurile politice din cadrul Alianței, a Coaliției, în general, războiul fățiș dintre chiriașii celor două palate, întreaga nebunie care guvernează scena politică românească, au reușit să marginalizeze în mod periculos un fapt extrem de important pentru România și pentru români: cum va putea România să facă față competiției din UE după 1 ianuarie 2007?

Comportamentul iresponsabil al guvernanților duce la întârzierea nepermis de mare a procesului de luare a deciziilor în ceea ce privește modul în care Executivul român va fi organizat pentru absorbția de fonduri comunitare. Lupta acerbă pentru putere din interiorul Alianței blochează deciziile Guvernului cu privire la sediul gestionării banilor europeni, blochează deciziile cu privire la rolul prim-ministrului și al Oficiului pentru Afaceri Europene al primului ministru.

Din punct de vedere al relației dintre Executiv și Legislativ, se constată, practic, un blocaj la nivelul Parlamentului referitor la modul de organizare al acestuia față de resursele europene și luarea de decizii la nivel european.

Criza de putere din principalele instituții ale statului a devenit cronică. Este un fapt evident în ceea ce privește sistemul de apărare națională, sistemul de siguranță națională și sistemul de justiție națională. De câteva luni de zile nu avem șefi ai serviciilor de informații, numirea noului șef al Statului Major al Armatei Române s-a făcut fără acordul CSAT, așa cum prevede legea română, iar în ceea ce privește numirea de procurori generali, este evidentă lupta pentru putere dintre președintele țării, ministrul Justiției și reprezentanții partidelor din Coaliție.

Practic, nici armata română, nici serviciile de informații, nici Parchetul General și nici sistemul de justiție nu au conducere în acest moment. Mai putem spune că trăim într-o țară democratică?

În realitate, în România anului 2006, cetățenii români trăiesc într-o țară care nu este nici pe departe ceea ce au visat acum mai bine de 16 ani. Modalitatea în care reprezentanții Puterii înțeleg să-și exercite mandatul încredințat de popor năruie orice speranță a românilor de a vedea instalată o democrație autentică în România.

Cinele de taină, epurările politice și lupta pentru putere sunt singurele și principalele preocupări ale reprezentanților Puterii.

    Constantin Tămagă - omagierea unei personalități de frunte a agrobiologiei românești: academicianul David Davidescu;

Domnul Constantin Tămagă:

Stimați colegi,

Astăzi, când agricultura noastră este lovită mai în fiecare vară de secetă, iar primăvara și toamna se confruntă cu inundații catastrofale, când arăm iarăși cu plugul tras de vite costelive și ne chinuim să demontăm și ultima uzină de tractoare, când instalațiile de irigat se vând clandestin ca fier vechi și când nepăsarea autorităților întrece prin consecințele ei efectele calamităților naturale, a mai vorbi de la această tribună despre țărani, despre munca și viața lor, dar mai cu seamă despre cercetătorii și oamenii de știință care și-au închinat viața sporirii belșugului de produse agro-alimentare, pare de-a dreptul un nonsens. Și totuși, vom trece peste anomaliile prezentului, pentru a omagia una dintre marile personalități ale agrobiologiei noastre, pe cel ce a fost David Davidescu, de la a cărui naștere s-au împlinit zilele trecute 90 de ani. Absolvent al Facultății de Agronomie din cadrul Școlii Politehnice din București, inginerul agronom David Davidescu a urcat, între anii 1941 și 1980, toate treptele unei strălucite cariere universitare, de la asistent, șef de lucrări, șef de laborator, conferențiar, profesor, șef de catedră, până la decan al Facultății de Horticultură și, mai apoi, rector al Institutului Agronomic din București, iar urmare a muncii sale prodigioase devine doctor docent.

David Davidescu s-a impus ca o mare personalitate nu numai în învățământul agronomic din țara noastră, ci și peste hotare, fiind "visiting-professor" la Universitatea Liberă și la Universitatea "Santa Maria" din Bruxelles, precum și la Facultatea din Giessen. Munca la catedră, desfășurată cu o deosebită pasiune, a fost dublată de o intensă activitate pe tărâmul cercetării științifice, ale cărei rezultate s-au concretizat în peste 420 de lucrări (tratate, monografii, studii, comunicări și articole) apărute în publicații de specialitate din țară și din străinătate. Din multitudinea lucrărilor s-au impus cele referitoare la "Legea ierarhizării factorilor de vegetație în caz de stres" și "Legea autoreglării biologice a creșterii și dezvoltării plantelor cultivate". Este, de asemenea, autorul unui sistem automatizat de cultură a plantelor de seră pe verticală în soluții nutritive, al unor truse agronomice de teren pentru aprecierea stării de fertilitate a solului și controlul calității apei folosite pentru irigații.

A fost membru activ în comitetele de redacție ale revistelor "Știință și tehnică", al publicației "Agrotehnica" din Pisa, precum și în numeroase organisme științifice din România și din alte țări. Ca o încununare a întregii sale activități pentru așezarea agriculturii noastre pe temeiurile binefăcătoare ale științei, în anul 1963 a fost ales membru corespondent, iar în 1990 membru titular al Academiei Române.

David Davidescu face parte din galeria noilor personalități ale științelor agricole din țara noastră, ca Ion Ionescu de la Brad, întemeietorul agronomiei românești, Petre S. Aurelian și G. Maior, cei ce-au pus bazele economiei agrare la noi, C. Sandu Aldea, inițiatorul cercetărilor în domeniul ameliorării plantelor agricole, GH. Ionescu- Șișești, creatorul Institutului de Cercetări Agronomice, Traian Săvulescu, eminent fitopatolog, Marin Chirițescu-Ava, Tiberiu Mureșan și mulți alții care au adus contribuții de mare însemnătate în domeniul cunoașterii structurii solurilor și a fertilității lor, al eroziunii diferitelor categorii de terenuri agricole, al diverselor boli care afectează producția vegetală, precum și în privința creării de noi soiuri de cereale, legume, pomi fructiferi și rase de animale mai productive.

Aducem astăzi un omagiu academicianului David Davidescu, precum și celorlalte personalități care au trudit într-un domeniu atât de important ca cel al agrobiologiei, în speranța că acest filon de aur al agriculturii noastre, care este cercetarea științifică, nu va sfârși odată cu dispariția unor asemenea personalități, ci dimpotrivă, va găsi demni continuatori în rândul tinerilor studioși de astăzi, legați indestructibil de glia strămoșească.

Vă mulțumesc pentru atenție.

    Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică cu titlul Mic îndreptar de fraudat alegerile: invazia portocalie;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Mic îndreptar de fraudat alegerile -Invazia portocalie"

Bârca... O comună liniștită, pe undeva prin sudul județului Dolj, cu vreo 4500 de oameni harnici, dintre care 3500 cu drept de mânuire a unei ștampile rotunde cu înscrisul "VOTAT", o dată la patru ani.

De data asta, unica distracție a venit mai devreme. Fostul primar, decedat (Dumnezeu să-l ierte!) a lăsat liber un loc pe care, de îndată, s-au repezit să-l ocupe cei mai de vază oameni ai comunei.

Primul se înscrie Popa, unul mare la sfat (agronom cu facultate) și stat (ia cu mâna puii de barză din cuib, fără să se urce pe stâlp). Iubitor de trandafiri, fost primar, știe joaca...

Altul, Motoi, actual primar interimar, fost viceprimar - rubedenie de-a primarului, prin Alianță - n-a prea făcut nimic, nici nu prea știe ce vrea să facă, însă îl tot împing unii fioroși de la spate. Altfel, om cuminte, fost responsabil de restaurant cooperatist, culoare preferată - portocaliul.

Încă unul, Turculeanu - actual consilier local. Nu vrea primar, dar ar aduna și el niște voturi pentru amicul Motoi, că ar fi bună și funcția de viceprimar; a fost pur, acum se vrea doar conservator...

Mă rog, și încă vreo trei de care nu s-a prea auzit, dar cu foame de afirmare.

Și cum campania electorală bătea la ușă, operatorii de sondaje împânzesc comuna. Popa îl bate pe Motoi pe unde îl prinde: numai 3 la 1, și acasă, și în deplasare...

Unchiul Berceanu și cu unul, Gelu, de pe la Consiliul (Județean, de data asta), intră în alertă și convoacă tot ce mișcă prin organizațiile de partid afiliate vremelnic Alianței portocalii (cu mențiunea că la PNL nu a răspuns nimeni la telefon), toți șefii de descentralizate unși după ultimele alegeri, și se pun pe indicații:

"- Băieți, e groasă... Să dea dracu' să nu acționați exemplar, că ne mănâncă PSD-iștii... și după ei DNA-ul... și după ăia vă mănânc eu pe voi!

Ascultați aici:

  1. Cărați tot ce se poate căra la Bârca - balast, pamânt, becuri, roabe, buldozere, basculante. Nimeni nu stă, toată lumea muncește. Nu aveți ce munci, vă faceți că munciți!
  2. Toată lumea îl proslăvește pe Motoi! Adică, îi face campanie... OPC-ul, RAR-ul, DSP-ul, AND-ul, ISJ-ul, gornistul satului, poliția, Primăria - de ăștia nu mai vorbesc, Prefectura, membrii noștri, curcile de pe ulițe...
  3. Ce fac ei, facem și noi!

E clar? Executarea!!!"

Și abia plecă bătrânul... Ce mai vuiet, ce mai zgomot!

Popa și PSD-iștii pregătiră lansarea. Muzică cu lăutari aleși pe sprânceană, de la Ansamblul "Maria Tănase", Geoană adus tocmai de la București, fluturași prin comună, cu au învățat și ei de prin cărți.

Gelu și Motoi pricepuseră bine lecția: fluturași identici cu ai lui Popa (sic!), Crețu de la Ansamblu - chemat de urgență la ordine, strâns cu ușa între Prefectură și Primărie și pus să cânte (în exclusivitate, de data asta!) și la chermeza Alianței!

În rest, două autobuze pline-ochi cu rromi din Craiova - pentru asigurarea coloanei sonore și a presiunii constante asupra amărâților PSD-iști veniți prin târgul de săptâmână în marea zi a lansării candidaților, grătare cu mici și butoaie de bere pentru toată lumea, la liber!

Rezultatul ca în Caragiale: vreo 150 la adunarea lor (cu tot cu cei veniți din Craiova și cu târgoveții din comunele limitrofe), vreo 400 la adunarea noastră.

Gelu se mânie tare... Nu dormi vreo două nopți, trase o dușcă zdravănă și vreo zece perechi de sudălmi și găsi în sfârșit soluția: la o aruncătură de băț era Ostroveniul, comună harnică, primar PSD-ist, care n-a avut de lucru și a câștigat o finanțare PDR pentru drumuri. Ghinionul lui! O doua zi, privea cu oftică cum utilajele TID Oltenia (firmă mare, patron PD-ist, nu spui cine!) luau calea pribegiei spre Bârca, cu tot cu balast, cu pământ, cu ce s-a mai rătăcit prin ele...

Apoi s-a pus pe tipărit: Motoi, catindatul, țanțoș în biroul Primăriei, cu steagul tricolor în spate - curat penal, coane Bercene! - de două ori mai mare decât era legal, fără număr... ei aș, ce mai e legal în ziua de azi? Și dăi, și afișează: pe stâlpi, pe grădiniță (să învețe doctrina de mici), pe Primărie, pe câinii de pe stradă, pe afișele PSD-ului...

Și așa, toți piticii băieții buni aveau de lucru: Marinescu de la Protecția Consumatorului se rățoia de zor la bieții buticari care avuseseră îndrăzneala să afișeze mutra lui Popa (că nu-l putea suferi), madam Bușoi - ditamai directorul la Inspectoratul Școlar - îi băga regulat în ședințe electorale pe dascălii din comună, directorii RAR, ARR și de la alte comitete și comiții patrulau braț la braț prin Bârca, ziua și mai ales seara să amenințe și ei ce mai era de amenințat, iar Drăgancea de la APIA o trimitea în exil pe soția candiatului PSD-ist, să nu cumva să facă propagandă în timp ce își exercita atribuțiile de serviciu - distribuirea cupoanelor agricole. Peste numai două zile de la expulzarea forțată, cuponiada a fost relansată cu fast la sediul Alianței!

Toate celelalte activități ale piticilor portocalii intră deja în sfera cotidianului: rechizite de la Guvern, distribuite școlarilor în plase cu însemnele Alianței D.A., bani "marcați" direct la căpeteniile rromilor din Bârca, găleți, ulei, făină, tot ce mai este necesar pe la casa omului în vremuri electorale... Bărbații din sat erau amenințați cu pușcăria, iar băbuțelor slabe de înger li se explica cum se vede votul lor cu o camera amplasată deasupra cabinei de vot și ce o să pățească dacă nu iese Motoi!!!

Iar în tot acest timp, un deputățel PSD-ist mai plimbat ba pe la Strasbourg, ba pe la Bruxelles, și vreo doi tinerei amețiți cu camere foto tot încearcă să bată toba și să arate cu degetul ditamai fărădelegile, însă prea mici pentru Biroul Electoral de Circumscripție, Prefectură sau alte organe, care mai de care mai abilitate.

Ăsta e Adevărul, stimabililor. Unde e Dreptatea???

    Iuliu Nosa - declarație politică cu titlul Învățământul - o prioritate mediocră pentru un guvern submediocru;

Domnul Iuliu Nosa:

"Învățământul - o prioritate mediocră pentru un guvern submediocru"

Etichetarea învățământului românesc de către președintele Traian Băsescu ca fiind unul "mediocru" a fost făcută în același registru cu care ne-a obișnuit șeful statului: dur, tranșant și fără nuanțe. Dar, mai ales, fără evaluări fundamentale. Dar cu cinism, pentru că, în momentul lansării acestei jigniri, dascălii amenințau cu greva. După tehnica arhicunoscută a "pumnului în gură", ei sunt admonestați de președinte asupra lipsei de rezonabilitate a pretențiilor salariale.

Din câte știu, dascălii români n-au protestat semnificativ față de catalogările președintelui. De ce? Pentru că nu mai cred nici în promisiuni, nici în negocieri, nici în teoria priorităților.

Calificativul mediocrității acoperă în mod nedrept cu noroi o categorie socială tristă, marginalizată perfid. Instrucția și educația nu s-a realizat și nu se realizează niciodată numai cu elite. Dascălii reprezintă cel mai numeros și tradițional segment al intelectualității românești. Ca în orice altă categorie, există oameni performanți, mediocri sau chiar slabi.

De aceea, refuzul solicitărilor justificate ale personalului din învățământ, de mărire a salariilor pe considerentul mediocrității sistemului, este o manevră inacceptabilă a guvernanților. Care poate fi interesul și motivația unui profesor debutant să se consacre educației de performanță, când salariul său este de 3,5 milioane?

Se găsesc periodic resurse și explicații pentru majorări salariale în aparatul ministerelor și guvernamental sau în alte sectoare publice (armată, poliție, jandarmi), considerate de interes imediat pentru cei care guvernează țara. De ce nu se găsesc resurse pentru învățământ, în contextul unor politici care identifică educația ca prioritate națională? Diferențele dintre salariile din învățământ și celelalte sectoate bugetare sunt alarmante, antrenând consecințe grave pe termen scurt și mediu: părăsirea sistemului, absența motivației, acreditarea lipsei de profesionalism.

Documentele Strategiei de la Lisabona, prin care se propune ca și concept definitoriu de dezvoltare a civilizației europene "economic bazată pe cunoaștere", devin o simplă utopie, în condițiile unui învățământ românesc demotivat și în criză de specialiști.

De aceea, cerem Guvernului și Ministerului Finanțelor să abordeze negocierile cu sindicatele din învățământ într-un registru de seriozitate și responsabilitate. Responsabilitate față de integrarea europeană a învățământului românesc în sistemul de competitivitate, valori și performanțe ale educației din statele Uniunii Europene. Seriozitate și respect față de dascăli, părinți și elevi.

Insistența și periodicitatea cu care sistemul de învățământ românesc intră în criză și blocaj de activitate riscă să degenereze într-o gravă criză a întregii societăți românești.

Semnalul pe care îl dă Guvernul în aceste crize este unul de dispreț, deconsiderare și inconștiență. Negocierile cu dascălii sunt artificiale și, din start, destinate eșecului, pentru că nu există intenția reală de a rezolva problemele educației.

Ministerul Educației și Cercetării nu pare a-i reprezenta pe dascăli, pentru că legăturile sale cu acest sistem sunt sporadice, nesemnificative și neprofesionale. Cele mai multe din declarațiile sale publice sunt puerile, incompetente și incriminatorii la adresa celor care, cu salarii de mizerie, țin în viață un sistem de cale să intre în colaps, alături de sănătate. Două domenii vitale ale organismului social și național ale statului român fac obiectul unor experimente haotice și batjocoritoare, atentându-se la chiar ființa națională.

În concluzie, solicit domnului prim-ministru și echipei guvernamentale să prezinte un program realist și motivant de satisfacere a solicitărilor sindicatelor din învățământ, pentru ca și dascălii să marcheze cu speranță momentul ianuarie 2007.

    Victor Sanda - declarație politică cu titlul Un ministru al Cabinetului Tăriceanu se plânge în public de dezinteresul colegilor de Guvern și Coaliție în ceea ce privește soarta minerilor;

Domnul Victor Sanda:

"Un ministru al Cabinetului Tăriceanu se plânge public de dezinteresul colegilor de Guvern și Coaliție în ceea ce privește soarta minerilor".

Mare mi-a fost mirarea când, zilele trecute, în timp ce răsfoiam presa centrală, atenția mi-a fost captată brusc de un articol incredibil. La prima vedere, nimic șocant, căci titlul te trimite la o simplă predicție: "Mineritul, după 1 ianuarie 2007", al cărei autor este numeni altul decât ministrul economiei și comerțului, Codruț Sereș.

Pătrunzând însă în miezul articolului, nu poți decât să rămâi stupefiat, văzând cum mai marele economiei țării nu se prezintă nici pe departe în calitate de analist economic, ce se lansează într-o expunere a viziunilor sale asupra situației mineritului românesc în contextul integrării în Uniunea Europeană. Din contră, nu o să vă vină să credeți, dar domnul ministru Sereș nu face altceva decât să se plângă de atitudinea de nepăsare și dezinteres manifestată de unii colegi de ai săi de Guvern vizavi de proiectele domniei sale privind îmbunătățirea situației în domeniu. Acest lucru se întâmplă, ne destăinuie domnul ministru Sereș, chiar și în condițiile în care, până la raportul de țară, clauza de salvgardare atârna deasupra României inclusiv pe acest domeniu, al mineritului.

Acum, fiindcă am trecut cu brio peste raportul de țară, cu îngăduința comisarilor europeni, colegii de Guvern ai ministrului Sereș nici vorbă să mai fie stresați de un simplu aviz pe care de mult trebuia să-l acorde proiectelor destinate reabilitării mineritului. De acest lucru se teme și autorul articolului, respectiv ministrul economiei, căci nepăsarea și dezinteresul acestora sunt explicabile în contextul actual, în care minerii, restructurați în procent de peste 77%, nu mai constituie de mult o masă de manevră electorală atractivă, pentru niciunul din partidele ce formează Coaliția aflată la guvernare. De fapt, însuși Sereș ne dezvăluie că: "Acest subiect nu se află pe lista de priorități electorale".

Concluzia care se desprinde din această letanie a neputinței unui ministru este că actuala Coaliție se comportă în solidar doar atunci când la mijloc sunt interesele sale proprii, fie politice, fie mai ales economice. Altfel, este dezbinată total, când e vorba de interesul public al unei categorii sociale sau profesionale, minore și neintersante, cum este cazul de față, respectiv minerii, care încă mai trăiesc și mai lucrează în România, deși sunt pe cale de dispariție, dacă Guvernul nu mișcă nimic.

Însuși domnul ministru Sereș ne conduce la această concluzie, sumbră, dar cât se poate de adevărată, prin acest articol, lansat ca un "S.O.S., salvați mineritul!", adresat, de o manieră deloc subtilă, Cabinetului Tăriceanu, din care face parte și domnia sa. Sau poate mă înșel și pe Codruț Sereș l-a lovit amnezia și a uitat că de mult nu mai face parte din Alianța PSD-PUR, adică, din Opoziție și că a bătut palma cu Puterea, unde a și fost înscăunat ministru. Mă întreb pentru ce? Pentru a se jeli?

Vă mulțumesc.

    Viorel Pupeză - declarație politică cu titlul Autonomie locală, teritorială sau clientelism politic?;

Domnul Viorel Pupeză:

"Autonomie locală, teritorială sau clientelism politic?"

Principiul autonomiei locale este fie consacrat prin formule precise în constituțiile unor state europene, fie este precizat în legislația internă, cum este cazul Franței. Există, în principiu, două modalități de recunoaștere a autonomiei locale, ca regim juridic unic și general sau ca regim juridic excepțional și particular. În prima categorie se încadrează acele state care asigură o identitate de tratament juridic unică. De exemplu, Constituția Greciei reglementează organizarea administrației de stat pe baza unui sistem de deconcentrare, încredințând gestiunea afacerilor locale colectivităților locale, care se bucură de autonomie administrativă. În a doua categorie se încadrează acele state, care, prin legea lor fundametnală, având în vedere particularitățile istorice și lingvistice ale constituirii lor, atribuie un anumit sistem particular de autonomie, fie comunităților locale, fie comunităților lingvistice, fie anumitor structuri teritoriale, dar fără a atenta la suveranitatea statului.

În România, problema autonomiei nu este înțeleasă similar de două formațiuni politice, și doresc să mă refer la UDMR și Partidul Democrat. Programul politic al UDMR a inclus de la bun început dezideratul autonomiei, astfel că ultimele declarații ale lui Marko Bela nu ne mai șochează. Spune vicepremierul UDMR că: "România este o țară mare, multicoloră... și foarte multe decizii nu trebuie luate la București, ci în sânul comunităților".

Așa o fi, dar asta nu înseamnă că predomină roșu, alb și verde și că deciziile pot fi luate la Budapesta. În plus, nu știu câtă credibilitate mai poate avea acest principiu invocat de liderul UDMR dacă ne gândim la faptul că în județul Bistrița -Năsăud hotărârile luate în interesul comunității locale sunt obstrucționate, de mai bine de șase luni, de doi maghiari de soi, de fostul președinte al UDMR, prefectul actual, și consilierul județean al UDMR. Cei doi sunt dovada clară că prea multă autonomie administrativă, scăpată de sub controlul Guvernului, strică!

La celălalt pol se află politica Partidului Democrat, care înțelege prin autonomia locală alocare discreționară a fondurilor, prin ocolirea structurilor alese. La București, tot la două săptămâni se anunță câte o rectificare de buget, ba la învățământ, ba la sănătate, ba la transporturi, de fiecare dată omițându-se rolul Parlamentului. În teritoriu, consiliile județene parcă nici nu mai există, prioritățile fiind stabilite prin birourile parlametnare ale Alianței. De grija autonomiei locale, banii publici sunt aruncați discreționar din buzunrele deputaților și secretarilor de stat, de parcă ar fi averea lor.

Calamitățile din acest an de pe Valea Ilișua sunt un astfel de exemplu. Banii pentru degajarea căilor de acces, pentru reconstrucția caselor și refacerea infrastrucuturii locale au fost direcționați direct spre primării, care nu au nici capacitatea logistică și nici instituțională pentru a-i gestiona optim. La fel s-a întâmplat și pentru lucrările de reparații, consolidări sau reabilitări a unităților de învățământ, toate alocările "fentând" bugetul județean.

Nu cred că acesta este sensul descentralizării. Opinia publică din județul Bistrița-Năsăud nu mai dă doi bani pe astfel de interpretări, și pentru faptul că deputații P.D. anunță cu nonșalanță alocări de o sută de miliarde pentru învățământ sau de peste o mie de miliarde pentru infrastructură. Care este sensul autonomiei locale, când autoritățile așteaptă să le pice în buget pomana Guvernului?

    Olguța Cocrea - declarație politică cu titlul 9 octombrie - Ziua mondială a poștei;

Doamna Olguța Cocrea:

9 octombrie - Ziua mondială a poștei

Poșta este una dintre cele mai democratice instituții, care asigură menținerea permanentă a legăturilor comerciale și spirituale dintre oameni. Îndeplinirea acestei misiuni nobile a urmărit, pas cu pas, dezvoltarea civilizației umane, originile sale pierzându-se în negura istoriei. Dezvoltarea relațiilor interumane și sociale a determinat o perfecționare necontenită a structurilor organizatorice și a proceselor tehnologice specifice acestui sector. Astfel, poșta este considerată, în prezent, una dintre ramurile importante ale industriei serviciilor.

Poșta Română și-a început adevărata revigorare în anul 1991, prin punerea în aplicare a "Conceptului Național al R.A. Poșta Română" și dezvoltarea acestuia prin documente strategice și programe guvernamentale. În acest context, au fost stabilite obiective concrete de dezvoltare a infrastructurii poștale, de realizare a unui cadru legislativ corespunzător, de diversificare și modernizare a serviciilor poștale. Prin acțiunile întreprinse, s-a urmărit atingerea și menținerea unui nivel calitativ superior al serviciilor poștale și alinierea acestora la cerințele impuse de integrarea în serviciile intercomunitare. Acest obiectiv este îndeplinit prin restructurarea radicală a infrastructurii sale, cu implicații profunde asupra organizării teritoriale a regiei, modernizării tuturor domeniilor de activitate, informatizării rețelei poștale atât la nivel managerial, cât și operațional, precum și prin retehnologizarea sectoarelor productive. În condițiile unei concurențe tot mai puternice, comunicațiile poștale din România trebuie să-și mențină ritmul accelerat de dezvoltare propus, astfel încât sectorul poștal să-și întărească poziția cuvenită în infrastructura publică a țării, iar reforma poștală să se dovedească, într-adevăr, o investiție de viitor.

În general, dar și în particular, în România, serviciile poștale au fost create cu scopul asigurării unor legături permanente între oameni. Necesitatea permanentizării acestor legături a condus la crearea de servicii specializate pentru satisfacerea acestor nevoi.

Existența serviciului poștal este cunoscută încă din antichitate. Până la Revoluția din 1848, poștele au fost arendate unor particulari, de regulă pentru perioade de câte trei ani. după 1850, în orașele de reședință administrativă, stațiile de poștă orășenești au fost transformate în birouri poștale. În acea perioadă, existau 30 de curse poștale, cu stații de poștă, al căror punct nodal era Craiova. Din anul 1852, este organizat serviciul de corespondență pentru particulari, sub supravegherea Ministerului de Finanțe. Între anii 1857-1862, se introduce, etapizat, monopolul de stat asupra activității de poștă. La 12 noiembrie 1857, o comisie întrunită la Iași a hotărât introducerea timbrelor poștale cu bucata, patru valori ale primei emisiuni "Cap de bour", pusă în vânzare pe data de 22 iulie 1858. La 1 mai 1865, se introduce serviciul abonamentelor prin poștă la presa din țară și străinătate. După anul 1883, se introduc: primele planuri de îndrumare pe linie de cartare, timbrele porto, serviciul de incaso și mandatul telegrafic.

În anul 1894, după modelul unor clădiri similare din occident, începe construcția Palatului Poștelor, care va fi dată în funcțiune în anul 1900. În perioada postbelică, concepția structurii organizatorice a ramurii de poștă și telecomunicații este derivată din împărțirea administrativ-teritorială a țării.

Astfel, în perioada când teritoriul național a fost organizat în regiuni, având în componența lor raioane, structura organizatorică a administrației de poștă și telecomunicații era bazată pe existența direcțiilor regionale de poștă și telecomunicații, având în subordine directă oficii raionale bilanțiere, ca după 1968, odată cu înființarea județelor, să fie constituite direcții județene de poștă și telecomunicații (DJPTC) care au funcționat până în anul 1991.

După anul 1989, au avut loc profunde transformări în administrația centrală a statului, reflectate în ramura noastră prin înființarea Ministerului Poștelor și Telecomunicațiilor, denumit ulterior Ministerul Comunicațiilor.

La nivel central, pentru conducerea activității operaționale, a fost creată, în luna septembrie 1990, Regia Autonomă Romposttelecom, care a funcționat până în luna iunie 1991, prin această măsură fiind realizată separarea între organul de reglementare și operatorul serviciilor.

    Ion Dumitru - declarație politică intitulată Bonurile amorțirii agriculturii românești;

Domnul Ion Dumitru:

"Bonurile amorțirii agriculturii românești"

Actualii șefi ai Ministerului Agriculturii simt că le fuge pământul de sub picioare! Pierd procente de popularitate și acumulează ură din partea țăranului român. S-a gândit într-un târziu Gheorghe Flutur să le ofere micilor producători un sprijin bănesc pentru înființarea culturilor de toamnă. Bonurile valorice erau considerate pe vremea PSD drept pomeni electorale de către actuala putere. Acum, face mare tam-tam cu acordarea ajutorului de 150 lei, sumă mult mai mică decât cea oferită de social-democrați.

Oamenii nu prea se înghesuie la primării să depună cereri. Și-au dat seama că banii vin mult prea târziu și nu-i ajută aproape deloc. La ce să folosească 150 lei, când au nevoie pentru înființarea unui hectar cu grâu de aproximativ 800 lei? Se vede treaba că ministrul agriculturii, ocupat mai mult cu campaniile publicitare, a pierdut contactul cu realitatea! Proiectele pe care se laudă că le-au implementat au rămas doar la stadiul de teorie.

Țăranii sunt deznădăjduiți, iar specialiștii diferitelor agenții create nu știu încă să-i lămurească. De la an la an, suprafețele rămase în paragină sporesc. Produsele agricole nu mai au căutare sau se vând pe prețuri de nimic. Sprijinul pe care îl acordă acum ministrul Gheorghe Flutur este tardiv.

Bonurile de toamnă sunt, de fapt, bonuri de... iarnă și arată clar amorțirea în care a intrat agricultura românească în ultimii doi ani.

    Minodora Cliveti - declarație politică cu titlul Pacienții români tratați ca iobagi pe moșia ministrului sănătății;

Doamna Minodora Cliveti:

"Pacienții români, tratați ca iobagi pe moșia ministrului sănătății"

Ministrul Nicolăescu nu se dezminte. Adus de valul Puterii și de spuma algoritmului politic la conducerea unui minister despre al cărui domeniu de activitate nu avea cunoștință decât din calitatea de pacient, domnul Nicolăescu, vremelnic ministru al sănătății, se comportă dictatorial și abuziv. În aceeași manieră în care a impus o contrareformă a sistemului de asistență medicală, care are ca efecte imediate haosul din spitale, cozile interminabile din farmacii și policlinici, fuga medicilor din sistemul public de asistență, domnul Nicolăescu anunță, plin de emfază, aberațiile unei gândiri anacronice lipsite de empatie față de situația dramatică a bolnavilor din România.

La simpozionul pe tema medicinei în familie, de la Brașov, desfășurat vineri, 15.09. a.c., ministrul fortuit se adresează populației de pe poziția unui stăpân de suflete ce a decis să evalueze marfa umană pe care o stăpânește: programul pe care îl pregătește îi va obliga pe toți cetățenii la efectuarea, în fiecare an, a unui set complet de analize medicale, gratuit, prescrise de medicii de familie. Fiecare cetățean, indiferent dacă este sau nu asigurat, va fi obligat să-și facă aceste analize. Cel care, din diferite motive nu le va face, va trebui să-și plătească integral costul asistenței medicale. Acesta este tonul pe care îl utilizează ministrul când se adresează celor cărora ar trebui să le asigure condiții și servicii civilizate de asistență medicală. Domnul contabil care gestionează (sau manageriază, cum îi place să precizeze) sistemul de asistență medicală uită că acest sistem funcționează pe baza contribuțiilor asiguraților la Fondul național de sănătate și că astfel, aceștia au dreptul de a beneficia de servicii medicale adecvate. De asemenea, uită că există documente internaționale ce apără drepturile pacienților și că, din anul 2003, și țara noastră a adoptat o astfel de lege care prevede că pacientul să fie considerat ca partener activ în elaborarea, implementarea, evaluarea politicilor și programelor de sănătate. Această lege contribuie la protejarea unor drepturi umane fundamentale, la umanizarea asistenței medicale și la susținerea celor mai vulnerabili. În conformitate cu prevederile legii, pacientul are dreptul de a fi informat sau de a decide să nu fie informat asupra stării sale de sănătate, de asemenea, pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală iar consimțământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate în vederea stabilirii diagnosticului.

Ministrul contabil nu cunoaște însă aceste drepturi, el impune și stabilește pedepsele pentru nesupunere, ca un adevărat stăpân de iobagi. Nu ține seama de o serie de aspecte care, practic, desființează inițiativele nesănătoase privind grija față de sănătatea națiunii ale domnului Nicolăescu. Astfel, ministru nu precizează ce laboratoare vor efectua aceste analize și cu ce reactivi, cunoscând lipsurile actuale cu care se confruntă unitățile sanitare.

Ascultând proiectele pentru sănătate propuse de ministrul cu pregătire contabilă, consider că acesta ar trebui să mediteze asupra unor aspecte pe cât de reale, pe atât de dramatice.

Iată câteva întrebări care așteaptă răspuns: cum se va aplica acest program în mediul rural, având în vedere faptul că laboratoarele se află în policlinicile județene? Cine plătește transportul persoanelor care se deplasează în alte localități? Ce afluență va fi la cabinetele medicilor de familie și cât timp se va aștepta pentru obținerea unei trimiteri la laborator? Cum se vor asigura investigațiile periodice pentru bolnavii aflați deja în evidența medicilor de familie? Cum vor putea fi obligați la plata integrală a costului asistenței medicale cei care își achită contribuțiile la asigurările de sănătate? Având în vedere haosul și lipsurile cu care se confruntă sistemul medical, în câți ani consideră domnul ministru Nicolăescu că se va realiza bilanțul anual al stării de sănătate?

Domnul ministru ar trebui să știe că dreptul la ocrotirea sănătății este garantat de Constituție, medicina umană se adresează oamenilor, iar în practicarea actului medical, în statele civilizate și în guvernările democratice, nu se utilizează forța, dictatura, amenințările și pedepsele. Pentru aplicarea programelor de sănătate publică se utilizează alte instrumente și metode printre care: informarea corectă, campanii de conștientizare și de sensibilizare, cointeresarea populației în susținerea măsurilor propuse.

    Vasile Mocanu - declarație politică cu titlul Cine-i vinovat?;

Domnul Vasile Mocanu:

"Cine-i vinovat?"

În ultimul timp, declarațiile președintelui Băsescu supără pe toată lumea. Mă voi referi astăzi doar la afirmația șefului statului, potrivit căreia învățământul românesc universitar este unul mediocru. Am un mesaj să-i transmit din partea celei mai vechi universități din țară.

Domnule președinte, un învățământ de calitate, indiferent dacă ne referim la clasa întâi sau la anii de facultate, se face cu bani. Cu bani foarte mulți, care nu se pierd însă, ci reprezintă cea mai bună investiție în viitorul unei țări.

Ați câștigat alegerile pe baza unui program electoral în care promiteați sume mari învățământului de toate gradele. Nu a fost respectată această promisiune, cum nu au fost respectate nici celelalte promisiuni foarte frumoase ale Alianței DA.

În România, suma alocată per student este de peste 30 de ori mai mică față de cea din Statele Unite. Dotarea materială a școlilor și a universităților este precară și neperformantă. Cu toate acestea - nu știu dacă ați remarcat - studenții noștri, ca și profesorii lor, sunt departe de a fi mediocri ori de câte ori ajung să studieze în cele mai puțin mediocre universități ale lumii.

Nu ei trebuie trași de urechi pentru starea proastă a învățământului românesc. Aceste critici trebuiau adresate mai ales conducerii ministerului de resort, incapabil să producă reforma de care are atâta nevoie învățământul românesc de toate nivelurile. Din câte știu, în fruntea acestuia se află un ministru democrat, așadar aveți fir direct cu el.

Fără investiții masive în învățământului românesc de toate gradele, viitorul României nu sună deloc bine, domnule președinte! Școlii noastre nu-i priește uniforma portocalie.

Și, apropo, domnule președinte, dumneavoastră ce loc ocupați în topul șefilor de stat care-și respectă promisiunile electorale?

    Gabriel Sandu - declarație politică cu titlul Domnul Președinte are dreptate;

Domnul Gabriel Sandu:

"Domnul Președinte are dreptate"

Odată cu reîntoarcerea elevilor și studenților la cursuri, problemele educației românești revin în atenția noastră.

Un discurs foarte interesant a avut Președintele Traian Băsescu la deschiderea cursurilor Universității Transilvania din Brașov, care a remarcat faptul că nici o universitate românească nu este clasată în primele 500 ale lumii și că învățământul românesc este mediocru.

Domnul Președinte are dreptate, învățământul românesc este mediocru. Consider că a venit vremea ca cineva cu adevărat competent și eficient să ocupe fotoliul de ministru al educației. Iar obiectivul principal ar trebui să fie depășirea termenului de mediocritate cu care a fost etichetat sistemul și înlocuirea lui cu acela de excelență.

Ministrul Hărdău a demonstrat că nu este persoana potrivită pentru reformarea învățământului românesc și consider că P.D. trebuie să conștientizeze acest fapt și să propună un ministru care să reformeze educația românească pe baze performante, care să realizeze un plan pe termen lung care să cuprindă clar etapele și obiectivele pe care educația românească trebuie să le aibă.

Semnalul de alarmă a fost declanșat de însuși Președintele Băsescu, iar cel care trebuia să reacționeze de prima dată la acest apel este chiar Partidul Democrat.

Avem nevoie de educație pentru că în ultimă instanță, educația face parte din viziunea unui popor asupra viitorului pe care își dorește să îl aibă, iar în acest moment, pentru România, viitorul nu arată deloc bine.

    Marin Almăjanu - referire la exigențele reprezentării parlamentare europene;

Domnul Marin Almăjanu:

Doamnelor și domnilor,

Cu toții am primit cu bucurie știrea privind aderarea necondiționată a României la Uniunea Europeană. Odată cu acest anunț, clasa politică românească se află în fața a noi provocări, aș putea spune, chiar a unor teste.

Pentru început, se are în vedere desemnarea candidaților pentru Parlamentul European.

Partidul Național Liberal a constituit o comisie care va face selecția candidaților acestui partid pentru Parlamentul European (PE), în funcție de criteriile dorite de societatea civilă, dar și de activitatea politică și meritele personale ale fiecăruia.

Consider că inițiativa societății civile de a introduce o serie de criterii de selecție pentru candidații la alegerile pentru Parlamentul European este extrem de binevenită, de altfel, este o inițiativă în sensul dorit de P.N.L.

Noi, Partidul Național Liberal, dorim să trimitem în Parlamentul European oameni care să fie, pe de o parte, din punct de vedere politic, reprezentativi pentru P.N.L. și România și, în același timp, care nu au făcut traseism politic, nu au probleme legate de averile lor și nu au probleme legate de colaborarea cu fosta securitate.

În acest sens, dorim să dăm un semnal pozitiv și celorlalte partide politice pentru a respecta cerințele societății civile și pentru a continua reforma morală a clasei politice în România inițiată tot de P.N.L, prin excluderea din partid a tuturor foștilor colaboratori ai securității.

Vă mulțumesc.

    Ionel Palăr - declarație politică cu titlul Educație și reformă;

Domnul Ionel Palăr:

"Educație și reformă"

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Se pare că nu există început de școală în România care să nu fie marcat, într-un fel sau altul, de incidente. De la protestele stradale ale profesorilor din învățământul preuniversitar și până la declarațiile șoc ale Președintelui de la începutul anului universitar, școala românească este brăzdată de controverse.

Este adevărat, ca multe alte domenii din România, educația are nevoie de reformă pentru a fi performantă. Dar, în egală măsură, nu este corect să criticăm, fără să dăm soluții.

Problema numărul unu în educație nu este atât lipsa de fonduri sau absența reformelor sistemice. Centrul de greutate stă tocmai pe mentalitatea tipic românească, reflectată inclusiv în maniera de gestionare a resurselor educaționale.

De pildă, ani la rând, ne-am lăudat cu olimpicii modelați de școala românească, uitând că marea majoritate a elevilor se situează pe o linie de mijloc. Aidoma, ne-am mândrit cu absolvenții profilurilor de IT din facultăți a căror materie cenușie a fost cumpărată, generos, de corporații gigant ca Microsoft, omițând că anual, facultățile produc absolvenți, care cu greu se regăsesc pe piața muncii.

Este deosebit de important să reformăm sistemul educațional. Dar acest lucru se va întâmpla doar atunci când voința politică se va împleti cu cerințele economiei de piață și cu forța pe care comunitatea trebuie s-o dezvolte. Doar așa vom putea avea un învățământ performant, care să se poată plia pe realități curente, oricare ar fi acelea și nu un învățământ acuzat de învechire și de neperformanță.

    Adrian Semcu - declarație politică cu titlul Este cineva care nu dorește adevărul despre starea de sănătate a românilor?;

Domnul Adrian Semcu:

"Este cineva care nu dorește adevărul despre starea de sănătate a românilor?"

Din 1989 încoace, aproape că nu este zi în care să nu ne lamentăm în legătură cu starea de sănătate a populației și cu situația deplorabilă în care se găsește sistemul sanitar în ansamblul lui.

În aceste condiții, nu pot să nu salut și să nu susțin demersurile ministrului Nicolăescu de a elabora strategia ce vizează realizarea în bune condiții a procesului de descentralizare din sistemul medical românesc, în perioada 2007-2009. Cu atât mai mult cu cât aceasta va fi supusă și consultării cu structurile asociative ale autorităților administrației publice locale și cu toate organizațiile profesionale din domeniul medical.

Strategia de descentralizare a Ministerului Sănătății Publice este structurată pe trei paliere, respectiv pe termen scurt, mediu și lung, vizând, în principal, reorganizarea și restructurarea unităților aflate în subordinea, coordonarea și sub autoritatea Ministerului Sănătății Publice, cât și transferul unor competențe ale Ministerului Sănătății Publice la autoritățile locale (medicina școlară, asistenții comunitari și mediatorii romi), identificarea județelor-pilot, unde autoritățile locale vor prelua administrarea spitalelor.

Mi-aș dori ca și Prahova să se numere între județele-pilot desemnate.

Un alt obiectiv important este și demararea procesului de înființare a spitalelor regionale de urgență și de realizare a sistemului integrat de urgență, înființarea de structuri regionale în sistemul sanitar, precum Agenția Regională de Programe și Sănătate Publică, Institutul Regional de Sănătate Publică, Institutul Regional de Medicină Legală, Inspectoratul Sanitar de Stat Regional.

Din nou, Spitalul județean de urgență Ploiești și județul Prahova vor trebui avute în vedere, ținând cont de densitatea populației, gradul de industrializare și poziționarea față de zonele cu trafic intens de circulație.

O altă inițiativă, pe care o apreciez mai mult decât binevenită, este cea a instituirii controlului medical periodic, respectiv obligativitatea analizelor medicale anuale, în condiții de gratuitate.

Este absolut normal să evaluăm starea reală de sănătate a tuturor cetățenilor României, să identificăm principalele afecțiuni cronice și, astfel, să putem direcționa fondurile spre acele programe speciale de care românii au cel mai mult nevoie.

Sper ca și dumneavoastră, stimați colegi, să susțineți aceste inițiative. Chiar dacă vin dinspre un ministru liberal, beneficiari nu sunt numai liberalii, ci toți românii.

Vă mulțumesc.

    Claudius Mihail Zaharia - referire la proiectul bugetului pentru primul an de integrare;

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Stimați colegi,

În această perioadă, atenția românilor se va îndrepta din nou spre Parlament, deoarece urmează în scurt timp dezbaterea proiectului de buget pentru primul an de la integrarea României în Uniunea Europeană.

După aceste 20 de luni de creștere economică continuă și de majorare a investițiilor în creșterea calității principalelor servicii publice, consider că proiecția bugetară pentru anul 2007 trebuie să reflecte o continuare a politicii de dezvoltare a României și că trebuie să asigure susținerea reformelor începute de Cabinetul Tăriceanu.

Având în vedere faptul că pentru agricultură, infrastructură (rețele de apă, canalizare, gaz etc.), turism și mediu, fondurile guvernamentale vor fi suplimentate de sume importante puse la dispoziția României de Uniunea Europeană, susțin faptul că prioritățile de investiții pentru anul 2007 din banii de la bugetul de stat spre care Guvernul și Parlamentul trebuie să-și îndrepte atenția sunt: învățământul, sănătatea și pensiile.

Consider că este important ca aceste domenii să beneficieze de cele mai mari creșteri de alocări financiare în bugetul pentru anul 2007, deoarece reprezintă atât trei dintre cele mai importante servicii publice pentru cetățeni precum și cele mai deficitare din punctul de vedere al calității serviciilor oferite.

Susțin astfel propunerea colegilor liberali: 1) de a fi alocate învățământului și cercetării cele mai mari fonduri din 1990 până în prezent, ajungându-se la peste 5% din p.i.b.; 2) de a asigura o majorare reală a pensiilor cu încă 19% în decursul anului 2007 și de introducere a unui sistem de calculare și indexare a pensiilor în funcție de salariul mediu pe economie; 3) de a continua reforma în sistemul de sănătate prin eliminarea privilegiilor de la plata contribuțiilor de sănătate în formula propusă de premier.

Aceasta presupune ca asigurările de sănătate să fie plătite din punct de vedere normativ de către toți cetățenii României, cu precizarea că Guvernul va acoperi contribuțiile de sănătate ale categoriilor sociale defavorizate: pensionari, familii monoparentale etc.

Prin această politică a Cabinetului Tăriceanu, în reformarea sistemului de sănătate se face un nou pas spre intrarea în normalitate, deoarece, până în prezent, categorii socio-profesionale precum cei care lucrează în sistemul apărării, în poliție sau în justiție, domenii în care angajații au salarii destul de mari, erau scutite de la plata acestor contribuții.

Creșterea economică sănătoasă din ultima perioadă permite României să poată gestiona bugete serioase din care pot fi îndreptate fonduri importante către investiții și dezvoltare.

Consider că este important ca în această perioadă în care România va beneficia de fondurile structurale ale Uniunii Europene, banii rezultați în urma dezvoltării țării noastre să fie investiți în creșterea nivelului de trai al românilor prin creșterea salariului minim pe economie la un nivel care să poată permite existența, prin creșterea pensiilor la un nivel care să asigure un trai decent persoanelor în vârstă, prin creșterea salariilor angajaților din instituțiile publice care să le permită o ținută morală mai decentă și prin creșterea investițiilor în nivelul calității serviciilor publice pentru care fiecare român plătește.

    Aurel Vlădoiu - declarație politică cu titlul Cu vaca înhămată la plug, spre Uniunea Europeană;

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Cu vaca înhămată la plug, spre Uniunea Europeană"

România și-a fixat ca obiectiv strategic postdecembrist de importanță crucială, aderarea și integrarea în Uniunea Europeană, nu pentru că sună frumos sau că este la modă.

Apartenența la grupul statelor civilizate este de fapt năzuința multiseculară a românilor, izvorâtă mai ales din dorința de a trăi la fel de bine precum apusenii.

Datoria aleșilor, a celor ce trăiesc bine datorită alegătorilor, era și este să-i organizeze, să-i învețe și să-i aducă pe cei din urmă spre modul de viață occidental, apropiind mentalitățile românilor de cele ale europenilor dar și economia, cu industria, agricultura, turismul, transporturile, serviciile ei etc. de economia statelor Uniunii Europene, va putea permite salarii pentru români, comparabile cu cele practicate în Uniunea Europeană.

În al șaptesprezecelea an al evoluției noastre postdecembriste, cu doar 90 de zile înainte de aderarea la Uniunea Europeană, pot să afirm că, grație preocupărilor actualului guvern, paralele cu obiectivul primordial despre care vă vorbeam, economia României este departe de standardele europene. Dar din toate ramurile acesteia, agricultura românească a anului 2006 nu numai că nu a reușit să evolueze dar, în multe zone ale ei, involuează spre evul mediu.

Principalul partid de guvernământ, erijat în înălbitor al societății de când farmecul portocaliului a început să dispară, prin glasul autorizat al purtătorului de cuvânt, remarca, zilele trecute, înapoierea agriculturii.

În urma unei revelații extraordinare, domnia sa observa cu voce tare că, deși în agricultură lucrează mai bine de 40% din populația țării, această importantă ramură a economiei naționale contribuie la produsul intern brut cu sub 1%, mai puțin de jumătate față de aportul său în anul 1989.

Oficialul pe care îl citez nu aduce aminte că, în agricultura României de dinainte de 1989 era cuprinsă mai puțin de 27% din forța de muncă activă a țării și nici că în agricultura europeană, cea cu care trebuie să ne comparăm și să concurăm, nu lucrează mai mult de 6-7% din populație.

Mai trist este că, și domnul guvernant are meritul de a recunoaște, "situația nu are șanse prea mari să se redreseze pe termenul mediu", deoarece, potrivit estimărilor, aportul agriculturii la creșterea reală a p.i.b. nu va depăși nivelul de 0,3% în fiecare an din următorii trei.

Această creștere ridicolă s-ar produce, probabil, dacă partidul domniei sale ar rămâne la Putere și după 2008. Dar nici în această situație nu-l cred, ținând cont că, în anul 2005 aportul agriculturii la creșterea reală a p.i.b. a fost de - 1,8%, după ce în 2003 și 2004, pe timpul altei guvernări, fusese de 0,6%, respectiv de 2,2%.

Preocupări există însă pentru împlinirea visului portocaliu de transformare a agriculturii medievale românești într-o eficientă agricultură europeană.

Ca să demonstrez, reproduc, spre delectarea dumneavoastră, titlurile unor obiective majore cuprinse în programul menit să fericească jumătatea rurală a României: realizarea ortofotoplanurilor; realizarea legăturii între fermieri și blocurile fizice digitizate; integrarea politicii de mediu în elaborarea și aplicarea politicilor sectoriale și regionale prin îmbunătățirea activității Comitetului Interministerial pentru coordonarea integrării domeniului protecției mediului în politicile și strategiile sectoriale la nivel național și a comisiilor sectoriale interministeriale care au fost înființate pentru sprijinirea activității acestui comitet, precum și diseminarea informațiilor obținute în procesul de negociere.

Între timp, agricultorii români de astăzi, fermierii de mâine ai Uniunii Europene, continuă să-și are ogorul cu plugul tras de vacă, trăind într-o mizerie cruntă, pe măsura sărăciei la care au fost condamnați.

    Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Transnistria;

Domnul Dumitru Bentu:

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi poartă numele "Transnistria".

Imediat după revoluția din decembrie 1989, reintră în atenția românilor problema atât de complexă a fraților noștri de peste Prut - vizite, poduri de flori, înfrățiri și alte asemenea acțiuni se constituiau în tot atâtea argumente pentru ceea ce se numea atunci Marea Regăsire.

Numai că existau și există fără nici un dubiu frați de-ai noștri și dincolo de Nistru, în arealul unui recunoscut conflict înghețat ce a primit numele de Transnistria. Nimeni nu a recunoscut statalitatea acestui spațiu geopolitic aparținând de drept Republicii Moldova.

Nu vom dezvolta istoria cu adevărat zbuciumată a acestui teritoriu cu un ridicat potențial de conflict - care s-a și concretizat la începutul anilor 1990. Vom aduce în discuție recenta escrocherie politică a referendumului organizat de separatiștii lui Smirnov care, stimulați de unele exemple considerate edificatoare, nu doresc independența ci, dimpotrivă, reinserția în spațiul atât de primitor pe care îl oferă Maica Rusia.

După arderea în efigie a președintelui moldovean Vladimir Voronin, după ce în cadrul unei procesiuni cu pluta pe Nistru a fost ars și steagul moldovenesc, Transnistria s-a autolegitimat printr-o farsă. La chemarea extrem de "convingătoare" a autorităților transnistrene au răspuns 77,65% dintre cetățenii înscriși pe liste; 94,6% dintre aceștia au consfințit prin "za" opțiunea deja anticipată pentru independență, urmată - pe parcursul a 7 ani de alipirea la Federația Rusă.

Evident, Comisia Europeană nu recunoaște referendumul și nici rezultatele sale. Oficialii din dreapta Nistrului au condamnat farsa politică transnistreană: Ziarul francez "Liberation" califica referendumul drept "o parodie", în timp ce "Le Figaro" aprecia că forța de atracție a Rusiei are, mai curând, rădăcini economice decât etnice sau lingvistice. Este clar însă că rezultatele referendumului reprezintă un semnal pentru comunitatea internațională, în timp ce Rusia, chiar dacă a reacționat cu prudență, are încă un argument "pentru a rămâne acolo".

Guvernul României, în mod firesc, consideră că această acțiune sfidează dreptul internațional și dreptul constituțional al Republicii Moldova, fiindcă încă un obstacol în soluționarea acestei situații.

În arealul geopolitic al Mării Negre a fost amorsat "efectul transnistrean" și consecințele acestuia vor fi percepute în viitorul imediat.

Locuitorii "încep o viață nouă", referendumul, în opinia observatorilor a fost "politically correct". Ar fi însă extrem de util să știm cine va ține cont de această realitate.

Vă mulțumesc.

    Vasile Filip Soporan - declarație politică cu titlul Descentralizarea administrației publice și respectul față de Parlament;

Domnul Vasile Filip Soporan:

Stimați colegi,

Doresc să vă prezint declarația politică cu titlul "Descentralizarea administrației publice și respectul față de Parlament".

Tot mai mult, problematica descentralizării este abordată de actuala Putere în momentele de criză. Interpretarea actualității acestei dezbateri poate fi raportată la necesitatea ei, în contextul reformării statutului de a asigura servicii cât mai bune sau la necesitatea de a deturna atenția cetățenilor de la problemele reale spre o discuție teoretică dinamică, dar cu puține șanse de a crea efecte în planul concretului.

Vizibilitatea cele de-a doua variante apare pregnant prin luările de poziție ale actualilor guvernanți. Primul ministru face aprecieri generale asupra descentralizării spunând că sunt anumite probleme, iar ministrul administrației și internelor apreciază momentul ca fiind de oportunitate privind analiza procesului de descentralizare, președintele PD-ului și primarul Clujului aduce elogii ministrului Blaga numindu-l, după ample căutări, părintele descentralizării.

Ca un premergător apolitic, prefectul județului Cluj, în propriul laborator și, probabil, cu aceiași profesori, ne-a prezentat o variantă a descentralizării din punctul de vedere al instituției prefectului.

Probabil este normal pentru actuala Putere să neglijeze eforturile făcute în perioada 2001-2004 și exemplul de conlucrare democratică din acești ani (2005-2006) între Putere și Opoziție pentru susținerea pachetului de legi privind administrația publică locală.

am crezut în deschiderea concretă și reală arătată de domnul ministru Vasile Blaga, am apreciat înțelegerea și implicarea acestuia în formularea legislativă făcută la problemele deosebit de delicate la legile menționate.

Însă, am rămas surprins că la dezbaterea "Descentralizarea serviciilor publice - principiu european al prosperității în comunitățile locale", o reuniune a tuturor factorilor implicați în procesul de descentralizare din țara noastră, au fost invitați și au participat factorii de decizie de la nivel central și local (ministere și structuri asociative ale administrației publice locale) fără să fie invitați reprezentanții Parlamentului României.

Consider că dezbaterea rămâne în continuare importantă, președintele României și primul ministru având posibilitatea de a formula poziții asupra situației existente și, în același timp, se pot stabili obiectivele specifice procesului de descentralizare.

Cu toate aceste aprecieri, comportamentul actuali Puteri, prin neinvitarea reprezentanților Parlamentului și cu precădere a membrilor comisiilor de administrație publică, mă determină să cred că nu se dorește o construcție durabilă, ci mai mult politizarea unei probleme esențiale pentru România, aceea a descentralizării.

Faptele fiind consumate, consider că este de datoria domnului ministru Vasile Blaga să facă o prezentare în fața comisiilor de administrație publică a celor două Camere a rezultatelor dezbaterii și a poziției ministerului privind concretizarea dorințelor de descentralizare în perspectiva integrării în structurile Uniunii Europene.

Cred în această acțiune și în respectul domnului ministru Vasile Blaga față de Parlamentul României.

    Emil Radu Moldovan - declarație politică cu titlul Mediocritatea la rang de politică națională;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Mediocritatea la rang de politică națională"

Pentru prima dată de la preluarea puterii, președintele Traian Băsescu a făcut o analiză corectă și obiectivă privind situația României, afirmând că integrarea în Uniunea Europeană este una mediocră, precum este, de altfel, și situația învățământului românesc.

Toată această mediocritate generată și întreținută de guvernarea portocalie va fi resimțită din plin de populația României imediat după integrare.

Stupefiant este însă faptul că președintele Băsescu care este garantul acestei puteri ce s-a dovedit de-a dreptul catastrofală pentru populația României se limitează la a constata situația dezastruoasă în care se află țara, soluțiile de ieșire din această stare lipsesc cu desăvârșire din discursul președintelui.

Pentru a câștiga simpatiile electoratului președintele a vrut să arate că este la curent cu situația dezastruoasă în care se află țara, însă rolul său nu este numai să constate situația existentă, ci să identifice soluții.

Starea de mediocritate din învățământul românesc este generată de lipsa de fonduri care se datorează slabei guvernări a Alianței, precum și considerării învățământului ca un sector periferic în prioritățile guvernului. La toate acesta se mai adaugă și incompetența actualului ministru, care parcă este parașutat de pe marte pe scaunul de ministru, așa este de nedumerit și în același timp depășit de situația existentă în învățământ.

Condițiile mediocre în care ne integrăm se datorează unei guvernări formate din amatori care au servit cu seninătate măsuri haotice fără un studiu prealabil - cum ar fi cota unică - și care au condus economia spre o situație foarte grea în condițiile în care ne integrăm și va trebui să facem față unei concurențe acerbe.

După aproape doi ani de la venirea la putere, timp în care au pus economia românească pe butuci și au înrăutățit dramatic viața românilor, actualii guvernanți nu fac altceva decât să constate situația existentă, uitând că ei sunt cei care au creat prin măsurile și atitudinea lor această stare de fapt foarte grea pentru români.

În aceste condiții, mult mai sănătos pentru populație ar fi ca jocul de-a guvernarea a amatorilor alianței să ia sfârșit, să-și facă bagajele și să plece acasă lăsând pe alții care se pricep să conducă țara.

    Gheorghe Chiper - declarație politică cu titlul Cum devin lozincile descentralizării pretexte autonomiste;

Domnul Gheorghe Chiper:

"Cum devin lozincile descentralizării pretexte autonomiste"

De peste un deceniu, la nivel instituțional se duce o campanie acerbă pentru o așa-zisă descentralizare administrativă, pentru a acorda mai multă putere autorităților județene și locale, ținute până atunci în chingile birocratice ale guvernelor anterioare. În treacăt fie spus, până atunci s-au transferat către administrațiile locale dreptul și obligația de a gestiona activitățile din învățământ și sănătate, precum și unele servicii de interes larg, printre care cele cu specific edilitar- gospodăresc, agricol și social-cultural.

În perioada 1996-2000, tentația descentralizării a atins apogeul declarându-se măsuri, acțiuni și obiective care să producă o adevărată "revoluție" în sistem.

S-a reușit doar o modificare a Legii finanțelor și bugetelor locale care n-a constituit nici pe departe saltul calitativ în planul descentralizării și consolidării financiare a localităților și județelor. (Au crescut, ce-i drept, veniturile și taxele locale de câteva ori, dar înlocuirea transferurilor de fonduri de la bugetul de stat pentru investiții și protecție socială cu cote și sume defalcate din unele venituri ale statului n-au adus nici un beneficiu bugetelor locale - aceste sume fiind determinate și distribuite tot la nivel central).

Dacă după anul 2000 și până la alegerile din 2004 Guvernul PSD a continuat procesul descentralizării administrative în etapele lui firești, fără surle și trâmbițe, după instalarea noului guvern al Alianței portocalii, în 2005, campania mediatică pentru realizarea unei "adevărate descentralizări" a fost ridicată la noi cote de intensitate. Asistăm acum la o adevărată obsesie națională pe această temă care, din păcate, acutizează confruntarea din interiorul alianței și abate atenția de la adevăratele probleme ale guvernării. Pentru că, orice s-ar spune, nu văd important ca prin noul proiect al legii care se află acum în dezbaterea grupărilor politice inițiatoare să avem pe viitor directori de școli și de spitale numiți de consilierii locali și județeni; nu văd nici ce ar putea aduce benefic trecerea direcțiilor agricole sub autoritatea consiliilor județene, știind că fondurile pentru subvenționarea sectorului vin până la ultima localitate pe o cale strict ierarhică.

Este tot mai evident faptul că avem de-a face doar cu subterfugii, cu alte lozinci pe aceeași temă și în aceleași scopuri cu iz electoral.

Din păcate, exisă însă și profitori din această campanie. Ei sunt cei care urmăresc autonomia teritoriului secuiesc și se folosesc în acest scop de necesitatea, falsă, a descentralizării, a întăririi economico-financiare a teritoriului prin propriile forțe, fără a se supune repartizării centralizate (care, spun ei, îi dezavantajează în dauna altora).

Aceasta este iarăși o teză falsă care permite invocarea autonomiei ca motiv pentru a elimina alocările preferențiale de sume în mod centralizat spre alte județe. Culmea, și dacă ar fi adevărată această supoziție tot n-ar fi în spirit european, care promovează principiul coeziunii administrative și sociale, sprijinind financiar în mai mare măsură zonele și categoriile sociale mai sărace.

Iată, deci, cum devin lozincile descentralizării simple pretexte autonomiste.

    Ioan Stan - declarație politică cu titlul Municipiul Suceava, cu cel mai mare preț al gigacaloriei din țară;

Domnul Ioan Stan:

Municipiul Suceava cu cel mai mare preț al gigacaloriei din țară, iar locuitorii din Câmpulung-Moldovenesc au luat și anul acesta țeapă cu gazele și căldura.

În timp ce petrecerile și festivalurile organizate în diferite orașe și municipii din județul Suceava sunt în top, iar sondajele de opinie, televiziunea și presa locală depășesc orice limită a bunului simț în mediatizarea celui mai bun, mai drept și mai iubit ministru născut și crescut pe aceste plaiuri, cât și pe aleșii localităților din cele două municipii Suceava și Câmpulung-Moldovenesc, pensionarilor și celorlalți locuitori din municipiu Suceava li s-a stabilit de către ANRE un preț al gigacaloriei de 2.136.200 lei vechi, adică dublu față de tariful anului trecut. Și ca să nu fie singura realizare de acest fel, locuitorii municipiului Câmpulung - Moldovenesc, în ciuda prețioaselor promisiuni că vor avea căldură îndestulătoare în iarna anului 2006-2007, au luat iar țeapă.

Motivul: interesele de la nivel central în stabilirea unui distribuitor de gaze. Acum, câmpulungenii cu aleșii lor în frunte stau și se uită la investițiile frumoase și nefuncționale realizate în cadrul proiectului "Suceava - Utilități și mediu la standarde europene" proiect născut pe vreme guvernării PSD.

Este de neconceput, domnilor guvernanți, ca locuitorii unui orășel de munte care au magistrala de gaz metan adusă la scara blocului, au o centrală termică nouă, puncte termice funcționale, dar nu pot avea căldură din cauza procedurii desemnării unei firme care să distribuie gaze consumatorilor.

Cât privește prețul cel mai mare din țară al gigacaloriei stabilit de ANRE pentru locuitorii municipiului Suceava, acesta este generat de lipsa investițiilor pentru reabilitarea sistemului de termoficare, de necontorizarea consumului fiecărui bloc în parte, așa cum a fost promis în campania electorală, și nu în ultimul rând de ne-remedierea pierderilor din rețelele de distribuție care sunt de aproximativ 40%. Dacă și în acest caz proiectul Suceava - utilități și mediu, nu ar fi fost blocat, situația ar fi arătat altfel acum.

Domnilor guvernanți, În timp ce vestea cea mare a dublării prețului de referință al gigacaloriei i-a uimit pe locuitorii municipiului Suceava, iar câmpulungenilor li s-a recomandat să mai pună o pătură în plus în iarna aceasta, sucevenii de la țară nu au lemne de foc. Și asta în condițiile când majoritatea populației locuiește la țară, și jumătate din suprafața județului este acoperită cu pădure. Toate acestea datorită introducerii unui sistem birocratic de aprobare a lemnelor de foc, ajungându-se cu tabelele până la minister, iar prețul unui metru cub de lemn de foc se vinde de câștigătorii licitațiilor cu peste un milion lei vechi.

Considerăm că rezolvarea în interesul populației sucevene a acestor câteva probleme ar fi prioritară în această perioadă și rugăm pe cei în drept a le acorda atenția cuvenită.

    Valentin Adrian Iliescu - declarație politică cu titlul Nepăsare și indiferență sau din nou alte jocuri pe spinarea Societății ARO S.A. Câmpulung;

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

"Nepăsare și indiferență sau din nou alte jocuri pe spinarea societății "ARO" S.A. Câmpulung"

În urmă cu aproape 5 luni, de la tribuna Parlamentului României criticam la modul vehement indiferența, nepăsarea și reaua-credință a unora dintre autoritățile statului român față de soluționarea legală și sancționarea celor vinovați de falimentul programat al S.C. "ARO" S.A. Câmpulung și găsirea unor soluții favorabile pentru sprijinirea celor peste 1.200 de angajați care au lucrat în această societate.

Trebuie să vă informez că în toate aceste luni, nu s-a întâmplat aproape nimic. Instanța de la Timișoara lungește nejustificat luarea unei decizii privind viitorul acestei societăți, lichidatorul, printr-o firmă specializată, amână la nesfârșit evaluarea societății și, implicit, relansarea activității acesteia. Nici una dintre instanțele abilitate ale statului nu se pronunță privind responsabilitatea și vinovăția celor care au girat această imensă hoție. În timp ce mii de oameni din Câmpulung și familiile lor trăiesc într-o cruntă sărăcie și disperare.

Reiau de la tribuna Parlamentului României cele mai importante coordonate ale acestei hoții, în speranța că Direcția Națională Anticorupție și Parchetul General, măcar în al doisprezecelea ceas, își vor face cu adevărat datoria.

Nimic nu este mai revoltător pe lumea asta decât nedreptatea și minciuna și nepăsarea autorităților statului față de un caz grav de încălcare a legilor, de către un funcționar de stat, la imboldul unor înalți demnitari.

Una dintre ideile care au impus Alianța D.A. P.N.L.-P.D. la alegerile din noiembrie 2004 a fost ideea de dreptate și adevăr pentru cetățenii României. Idee extrem de necesară pe fondul jafului, hoției și corupției care defineau România la acea dată.

Suntem la mai mult de 18 luni de la preluarea puterii de către reprezentanții Alianței D.A. P.N.L.-P.D. și încă există multe cazuri grave de corupție care nu au fost soluționare și care își așteaptă rezolvarea. Unul dintre ele, care a produs o adevărat dramă socială, este privatizarea S.C. ARO S.A. Câmpulung.

În anul 2003, după ce mai mulți ani la rând mafia P.S.D. locală a căpușat sistematic această societate, s-a trecut la atacul final: vânzarea pe mai nimic a cunoscutei societăți argeșene. Autori morali ai acestei afaceri păguboase pentru statul român sunt: Nicolae Văcăroiu, senator P.S.D. de Argeș și președintele Senatului, Constantin Nicolescu, senator P.S.D. de Argeș și vicepreședinte al Senatului, Adrian Năstase, președintele P.S.D. și prim-ministru al României, Ovidiu Mușetescu, deputat P.S.D. și președintele A.P.A.P.S., Dan Ioan Popescu, deputat P.S.D. și ministrul industriei și resurselor, Mihai Tănăsescu, deputat P.S.D. și ministrul finanțelor publice.

Cine era beneficiarul acestei uriașe escrocherii: firma Cross Lander USA Inc. care provine dintr-o firmă de apartament, Lacaro Auto Distributors Inc., cu un singur angajat. Firma are cel mai ridicat grad de risc posibil în SUA, din moment ce cel mai mare credit pe care a fost în stare să-l obțină vreodată de la o bancă din America a fost de ... 5.000 de dolari, o sumă pe care în România o poți obține lejer printr-un credit doar cu buletinul. Direcția de Corporații Florida susține că firma Cross Lander USA Inc. a fost înregistrată la data de 19 septembrie 2003, cu doar o săptămână înainte de semnarea contractului de privatizare a ARO S.A. cu A.P.A.P.S., firma mamă - Lacaro Auto Distributors Inc. încadrându-se în grupa 5 de risc în SUA, adică cea mai mare.

În ciuda faptului că, încă de la început, sindicatul de la ARO și-a manifestat suspiciunea față de capacitatea și potențialul financiar ale așa-zisului investitor american, John Perez, și ale firmei sale, Cross Lander USA Inc., salariații A.P.A.P.S., sub presiunea politică a liderilor P.S.D., care au nășit această megaescrocherie, nici măcar nu au verificat bonitatea firmei.

Dar iată cum văd angajații societății ce s-a întâmplat la ARO.

Sindicaliștii de la ARO afirmă că există dubii în privința modalității de privatizare. "Totul a fost făcut cu mare grabă pentru a se primi o singură ofertă", declară liderul de sindicat, domnul Apostu. El spune că dosarul de privatizare nu trebuia acceptat, deoarece lipsea proba bonității investitorului. Prețul tranzacției este năucitor: 150.000 de dolari pentru un patrimoniu de circa 20 milioane de dolari. Aceasta în condițiile în care sunt șterse societății, în vederea privatizării, datorii de peste 1.500 miliarde lei vechi, adică 50 milioane de dolari.

Contractul de privatizare, întocmit ca pentru prieteni și, evident, în defavoarea statului român, nu prevede decât o singură clauză de reziliere și aceasta se referă la neplata sumei de 150.000 de dolari. Un rol important în favorizarea Cross Lander USA Inc. l-a jucat doamna Cerasela Barbone, salariat al A.P.A.P.S., membră a comisiei de negociere a contractului, care la două săptămâni după parafarea actelor, a devenit membră a Consiliului de Administrație la ARO, numită de noul proprietar.

În ciuda angajamentelor de a efectua investiții, de a moderniza producția fabricii și de a promova produsele acesteia, inclusiv în S.U.A., investitorul Perez a trecut la vânzarea activelor societății și la dezmembrarea ei și la vânzarea ca fier vechi. Fabrica de matrițe - vândută cu 2,7 milioane de dolari fără evaluare și fără licitație - în condițiile în care aceasta valora 6-7 milioane de dolari, o hală vândută cu 200.000 de euro, în condițiile în care aceasta valora 1-2 milioane de euro, peste 3.000 de tone de fier vechi la prețul de 1.500 lei/kg, un preț de trei ori mai mic decât prețul de piață. Au fost vândute o mulțime de utilaje la prețuri infime, evident, toate ascunzând marile matrapazlâcuri ale investitorului Perez, ales de capii P.S.D., pentru privatizarea acestei societăți.

Cum s-a realizat în fapt această megaescrocherie (SUVEICA ARO-PEREZ-P.S.D.), susținută de importante personalități ale fostei Puteri.

Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 45/ 26.09.2003, firma Cross Lander USA Inc. a lui Perez a cumpărat inițial 68,7% din acțiunile ARO la prețul de 133.000 de dolari (prețul echivalent a 8 autoturisme marca ARO). Contractul de privatizare a fost în mod intenționat făcut ce rea-credință de partea română, permițându-i lui John Perez să mai cumpere în martie 2005, când procurorii noștri îl suspectau de înțelăciune, alte 14,47% din acțiuni la prețul de 46.283 dolari.

Perez și firma sa au ajuns practic stăpâni la ARO pentru colosala sumă de 180.000 dolari. Această tranzacție acoperea o și mai mare fraudă guvernamentală. Având de recuperat de la ARO suma de 45.3207 miliarde lei vechi pentru facturile neachitate, în 2004, Electrica S.A. a primit directive de la fostul ministru al industriei și resurselor, Dan Ioan Popescu, să convertească această datorie în acțiuni la ARO. Electrica S.A. s-a trezit peste noapte posesoarea unui pachet de acțiuni de 14,16% la ARO. Aceeași dispoziție a primit-o și Distrigaz Sud S.A., care a convertit o datorie de 10,5 miliarde lei vechi în acțiuni ARO.

Un calcul matematic arată clar, fără dubii, hoția decidenților P.S.D. în detrimentul statului român: pentru 68% din acțiunile ARO, Perez a plătit 4,5 miliarde lei, pentru 14% din acțiunile ARO, Electrica S.A. a plătit 45 miliarde lei. Escrocheria nu s-a oprit aici, acțiunile ARO deținute de Electrica S.A. și Distrigaz Sud S.A. cumpărate cu aproximativ 55 miliarde lei, au fost preluate de A.P.A.P.S. și vândute lui John Perez, în martie 2005, cu 46.282 dolari, adică 1,5 miliarde lei vechi.

De menționat că, anterior, Perez mai primise un "cadou" important de la statul român de 1.566 miliarde lei vechi, datorii la stat, șterse de ministrul Mihai Tănăsescu prin decizia nr.408/2004, pe ultima sută de metri a Guvernării Adrian Năstase.

Toate aceste favoruri făcute lui John Perez reprezintă, în opinia mea, cea mai elocventă dovadă de corupție la cel mai înalt nivel, cu grave consecințe împotriva intereselor statului român și cu consecințe dezastruoase în plan social pentru salariații acestei societăți.

Se impun câteva întrebări: cine se face vinovat de această situație? Ce măsuri s-au luat împotriva celor vinovați? Ce se poate face pentru cei aproximativ 1.200 de angajați de la ARO Câmpulung, lăsați de izbeliște de investitorul american care, în absența unei conduceri legitime (nu mai există director și nici consiliu de administrație de câteva luni) nu și-au mai încasat salariile din luna octombrie 2004?

Sunt întrebări la care Guvernul României și instituțiile abilitate ale statului trebuie să răspundă de urgență.

    Petru Călian - declarație politică cu titlul Pensiile agricultorilor o rușine.

Domnul Petru Călian:

"Pensiile agricultorilor, o rușine"

Am primit, în sfârșit, acordul Uniunii Europene și avem certitudinea că data de 1 ianuarie 2007 este data la care Uniunea se va mai îmbogăți cu un membru, România.

Cu toate că, teoretic, îndeplinim toate condițiile pentru mult așteptata aderare, încă avem tare naționale pe care trebuie să le eliminăm cât mai repede. Una dintre cicatricele țării care ar putea să ne facă să roșim în Europa este cuantumul pensiior celor din agricultură. Marea majoritate a acestora nu se ridică nici măcar pe aproape de suma de 100 lei noi, asta în condițiile în care nici salariul minim garantat nu este o asigurare a unei vieți decente în contextul alinierii prețurilor de la utilități și alte produse la prețurile din Uniune.

În cadrul ședinței de săptămâna trecută cu șeful Guvernului, la solicitarea reprezentanților Partidului Conservator, printre care m-am numărat, și ale reprezentanților U.D.M.R., primul-ministru a promis pentru 2007 alinierea pensiilor celor la care mă refer la venitul minim garantat pe economie, cel de 180 RON. Deși ne confruntăm cu un buget auster și pentru anul viitor, cheltuielile privind aderarea fiind extrem de solicitante, această aducere a pensiilor celor din agricultură la un nivel minim al decenței este salutară. Nu este însă suficientă. Trebuie încurajate toate întreprinderile private în domeniul agriculturii, trebuie oferită consultanță gratuită micilor agricultori și nu numai, pentru ca aceștia să poată accesa fondurile europene privind dezvoltarea acestui sector economic important.

Dacă majorarea pensiilor în domeniul economic este o necesitate, dar nu reprezintă totuși o acțiune suficientă pentru îmbunătățirea nivelului de trai, sprijinul oferit de Guvern dezvoltării agriculturii și mediului rural trebuie să fie o prioritate. Ne confruntăm cu un proces continuu de abandonare a ruralului în favoarea urbanului, cu o lipsă a investițiilor și strategiilor de dezvoltare a mediului rural. Iar acest lucru nu va însemna o notă de trecere pentru România în cadrul marii familii a țărilor Uniunii.

  Dezbaterea Proiectului de Lege privind creșterea siguranței în unitățile de învățământ (rămas pentru votul final).  

(Partea a doua a ședinței este condusă de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Ioan Munteanu și Dan Radu Rușanu, secretari.)

   

Domnul Bogdan Olteanu:

Bună dimineața, doamnelor și domnilor colegi.

Vă rog să luați loc în sală.

Rog liderii de grup să-și invite colegii, pentru a putea începe lucrările.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților și anunț că, din totalul celor 331 de deputați, și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 258, sunt absenți 73, din care 44 participă la alte acțiuni parlamentare.

Continuăm cu dezbaterea inițiativelor legislative înscrise pe ordinea de zi.

La punctul 14, Proiectul de Lege privind creșterea siguranței în unitățile de învățământ. Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost adoptat de Senat. Raport comun de adoptare din partea Comisiilor pentru învățământ și administrație publică.

Suntem Cameră decizională.

Dacă inițiatorul dorește să intervină? Vă rog, doamna profesoară Andronescu.

 
   

Doamna Ecaterina Andronescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Venim astăzi, în fața dumneavoastră, cu un proiect de lege care vizează creșterea siguranței în școli.

Fără îndoială că celor care urmăresc ce se întâmplă în instituțiile de învățământ din țară nu le este străin faptul că manifestările de violență devin din ce în ce mai frecvente în ultima vreme. Ceea ce s-a întâmplat nu cu foarte multă vreme în urmă la Școala Centrală sau cu câțiva ani în urmă la Liceul Jean Monet sunt tot atâtea argumente din cele foarte multe pe care, de cele mai multe ori, presa le semnalează.

De aceea, preocupați de creșterea violenței în școli, inițiatorii vin în fața dumneavoastră cu acest proiect de lege care încearcă să pună în tiparele legislative măsuri asigurătorii pentru siguranța elevilor și a profesorilor în instituțiile de învățământ.

Pe scurt, această lege vizează responsabilitățile instituțiilor statului privind asigurarea siguranței în școli, resursele care se pot aloca pentru a rezolva această problemă și, bineînțeles, modalitățile prin care, periodic, acest fenomen este analizat de autoritățile locale cu responsabilități în acest domeniu, în așa fel, încât, periodic să se poată lua acele măsuri care să facă școlile mai sigure pentru elevi și pentru profesori, dar, în egală măsură, să dea mai multă liniște și părinților care-și trimit copiii în școli.

Vreau să mulțumesc de la acest microfon celor două comisii care au analizat proiectul de lege aprobat de Senat, am mulțumit și Senatului, la vremea respectivă, și vreau să vă adresez rugămintea să votați articolele acestei inițiative legislative care, fără îndoială, vine să lucreze în beneficiul școlii românești.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

Din partea comisiilor? Doamna președintă Olguța Vasilescu.

 
   

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare stabilirea unor măsuri privind creșterea siguranței unităților de învățământ, constând în asigurarea pazei, realizarea împrejmuirilor, stabilirea unor semne distinctive pentru elevii fiecărei unități de învățământ, prin uniformă și ecuson.

Proiectul de lege a trecut de Senat, face parte din categoria legilor ordinare și a fost adoptat în Comisia pentru învățământ, cu unele amendamente care se află în anexă.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Din partea Guvernului? Domnul secretar de stat Mircea Alexandru.

 
   

Domnul Mircea Alexandru (secretar de stat, Ministerul Administrației și Internelor):

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Această propunere legislativă a fost intens și multiplu dezbătută atât în comisiile de specialitate ale Camerei Deputaților, cât și în comisiile de specialitate ale Senatului, deci mai întâi la Senat și apoi la Cameră. A trecut de cameră, s-a discutat și în plen, a fost retrimisă la comisie, este o lege, prin urmare, care prezintă mult interes și pentru parlamentari, și pentru opinia publică, și pentru părinți și pentru copiii părinților. S-au făcut, în textul inițial, o serie de modificări pentru ajustare și pentru mai bună corelare normativă.

În momentul de față cred că poate fi adoptată de către plenul Camerei Deputaților.

Mulțumesc foarte mult.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule secretar de stat.

Dezbateri generale.

Vă rog, domnul deputat Tudor.

 
   

Domnul Constantin Tudor:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Ca profesor, ca fost prefect de județ, cred că această lege este bine venită, deși, în dezbaterea din comisii, s-a precizat că avem anumite reglementări care ar putea să suplinească un asemenea text de lege. Dar nu numai în acest domeniu avem noi reglementări, ci și în multe altele și, din păcate, nu se aplică.

De aceea, Grupul Partidului Conservator susține acest proiect de lege, considerând că este necesar pentru creșterea siguranței în școli și, mai ales, pentru a repune școala românească pe locul pe care-l binemerită.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Alte intervenții la dezbateri generale? Nu mai sunt alte intervenții la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole, lucrăm pe raport, avem doar amendamente admise.

Dacă, de la punctul 1 la punctul 5, pe raportul cu amendamente admise există obiecții, observații, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

De la 6 la 10? Nu sunt. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Rămâne la vot final.

 
Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea Legii nr.408 din 29 decembrie 2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.95/2005 pentru modificarea art.4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.86/2002 privind înființarea Ghișeului unic în punctele de trecere a frontierei de stat a României (rămasă pentru votul final).  

La punctul 15 avem Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.408 din 29 decembrie 2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.95/2005 pentru modificarea art.4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.86/2002 privind înființarea Ghișeului unic în punctele de trecere a frontierei de stat a României.

Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost respins de Senat. Avem raport de adoptare din partea Comisiei pentru administrație. Suntem Cameră decizională.

Dacă inițiatorul dorește să intervină? Nu dorește.

Din partea comisiei, raportul, domnul președinte Fenechiu.

   

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

La mare modă, în politica românească, este subiectul descentralizării, în acest moment. Dacă doriți, este unul din motivele pentru care am ajuns, Comisia pentru administrație publică, să propunem adoptarea prezentei propuneri legislative. Unul din principiile descentralizării este cel al subsidiarității, a ajungerii cu decizia în unitatea administrativ-teritorială sau în instituția cea mai aproape de populație.

De fapt, sensul acestei legi este repararea, cred eu, a unei greșeli făcute tot de noi, în această formulă parlamentară, când am trecut acea taxă de trecere a frontierei de la Consiliile Locale la Consiliul Județean, făcând unele excepții pentru anumite consilii locale, iar propunerea actuală este de a se reveni la formula inițială, adică atunci când frontiera este pe teritoriul administrativ-teritorial al unei localități, taxa de trecere de frontieră să fie încasată de către acea localitate.

În ședința din 29 august, comisia a adoptat această propunere legislativă care este de competența decizională a Camerei Deputaților.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Dacă, din partea Guvernului, există punct de vedere? Nu. Vă mulțumesc.

Intervenții la dezbateri generale? Domnul deputat Petru Călian.

 
   

Domnul Petru Călian:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Puteți observa avizul Comisiei juridice la acest proiect de lege, care este unul negativ. Motivația este relativ simplă în opinia mea, deoarece cei care tranzitează punctele de trecere nu sunt locuitori doar ai zonei respective, fapt pentru care Grupul parlamentar al Partidului Conservator consideră că sumele încasate la aceste puncte de trecere trebuie, în mod firesc, să ajungă la bugetul de stat, iar de acolo să fie direcționate în funcție de necesități, dacă este cazul, înapoi la aceste puncte de trecere. Nu se justifică prevederile acestei inițiative legislative deoarece, în mod legal, nu trebuie ca aceste sume să facă obiectul bugetelor locale.

În consecință, Grupul parlamentar al Partidului Conservator va vota împotriva acestui proiect de lege.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Alte intervenții la dezbateri generale? Domnul deputat Mircea Dușa.

 
   

Domnul Mircea Dușa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Așa cum legea este în vigoare în momentul de față, este discriminatorie, pentru că doar trei sau patru municipii din țară beneficiază de aceste sume la trecerea de frontieră și este corect ca toate localitățile care au puncte de frontieră să beneficieze de acești bani. Oricum, acest proiect de lege va fi tardiv, pentru că de la 1 ianuarie probabil că pe o bună parte a graniței românești va dispărea această taxă, dar, până atunci, de ce să nu facem o dreptate tuturor localităților care au puncte de frontieră.

De aceea susținem proiectul de lege.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Alte intervenții la dezbateri generale? Nu sunt.

Trecem la dezbaterile pe articole. În raport avem doar amendamente admise.

Dacă la punctul 1 din raportul cu amendamente admise există observații, obiecții, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 2? Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Rămâne la vot final.

 
Proiectul de Lege privind unele măsuri prealabile lucrărilor de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare la Aeroportul Internațional Henri Coandă - București (retrimis comisiei).  

La punctul 16, Proiectul de Lege privind unele măsuri prealabile lucrărilor de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare la Aeroportul Internațional "Henri Coandă" - București.

Legea are caracter organic. Proiectul a fost adoptat de Senat. Raport comun de adoptare, Comisia juridică și Comisia pentru administrație publică. Suntem Cameră decizională.

Dacă inițiatorul dorește să intervină? Domnul secretar de stat Galiatatos.

   

Domnul Alexandros Galiatatos (secretar de stat, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului):

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Prin Ordonanța Guvernului nr. 64 din 1999 a fost aprobat, cu modificări, prin Legea nr.220/2002, programul strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare la Aeroportul internațional "Henri Coandă" - București, obiectivele incluse în acest program fiind declarate de utilitate publică.

În cadrul realizării lucrărilor la obiectivele cuprinse în programul strategic de dezvoltare a apărut necesitatea utilizării unor suprafețe de teren care nu se află în proprietatea sau administrarea Aeroportului internațional "Henri Coandă" - București.

În aceste cazuri, procedura de expropriere pentru cauză de utilitate publică, reglementară de dispozițiile Legii nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, nu răspunde întotdeauna urgenței care caracterizează efectuarea lucrărilor de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare, drept pentru care s-a procedat în acest mod.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei, domnul președinte Fenechiu.

 
   

Domnul Relu Fenechiu:

Da, domnule președinte, vă mulțumesc.

Vă mărturisesc că, la dezbaterea acestui proiect de lege, din cauză că am fost plecat într-o deplasare parlamentară în străinătate, nu am participat, în schimb am analizat, între timp, documentația. Din punctul meu de vedere există anumite documente tehnico-economice, care cred eu că ar mai trebui studiate. în ceea ce privește efortul bugetar pentru exproprieri, nu există niște evaluări clare ale acestei situații, motiv pentru care, având în vedere că suntem Cameră decizională, eu aș propune retrimiterea la comisie pentru a mai analiza acest proiect de lege.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Intervenții pe această propunere de retrimitere la comisie a proiectului? Nu sunt.

Atunci o să supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie. O să vă rog, însă, să votăm electronic.

Deci vă rog să vă utilizați cartelele.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect. Vă rog să votați.

Da, vă mulțumesc.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 107 deputați prezenți; 100 voturi pentru, 4 împotrivă, o abținere, 2 deputați nu au votat.)

 
   

Propunerea a fost adoptată.

Termen, domnule președinte? Trei săptămâni, mulțumesc.

 
Dezbaterea Proiectului de Lege pentru aprobarea plății unor contribuții voluntare anuale din partea României la bugetele Comitetului Internațional al Crucii Roșii, Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (rămas pentru votul final).  

Punctul 17, Proiectul de Lege pentru aprobarea plății unor contribuții voluntare anuale din partea României la bugetele Comitetului Internațional al Crucii Roșii, Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului.

Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru buget. Suntem Cameră decizională.

Domnișoara secretar de stat Pocora, vă rog să prezentați proiectul.

   

Domnișoara Cristina Ancuța Pocora (secretar de stat, Departamentul pentru relația cu Parlamentul):

Mulțumesc, domnule președinte.

Prezentul proiectul de lege evidențiază atitudinea țării noastre în privința contribuțiilor voluntare la bugetele organizațiilor internaționale din perspectiva statului membru NATO și viitor membru al Uniunea Europeană.

Aceste contribuții se vor ridica la valoarea simbolică totală de 17 mii de dolari SUA, fiind suportate din bugetul Ministerului Afacerilor Externe, iar la fundamentarea propunerii au fost avute în vedere relațiile bune de cooperare între autoritățile române și organizațiile menționate.

Vă rugăm să adoptați prezentul proiect de lege, în forma prezentată în raportul comisiei.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Din partea comisiei? Vă rog, domnule deputat.

 
   

Domnul Radu-Cătălin Drăguș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Comisia vă propune adoptarea prezentului proiect, în forma care a ieșit de la Senat, forma adoptată de Senat.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Intervenții la dezbateri generale? Nu sunt. Nu există amendamente admise sau respinse. Rămâne direct la votul final.

 
Dezbaterea Proiectului de Lege pentru completarea art.3 al Legii nr.32/1994 privind sponsorizarea (rămas pentru votul final).  

Proiectul de Lege pentru completarea art.3 al Legii nr.32/1994 privind sponsorizarea.

Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Raport și raport înlocuitor de adoptare din partea Comisiei pentru buget. Suntem Cameră decizională.

Rog inițiatorul, domnul senator Marius Marinescu.

   

Domnul Marius Marinescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Prin inițiativa mea legislativă doresc ca instituțiile statului să nu mai sponsorizeze firme primate.

Instituțiile statului să sponsorizeze protecția socială, să sponsorizeze persoanele rămase fără adăpost în urma inundațiilor, să sponsorizeze căminele de bătrâni, grădinițele, școlile, să sponsorizeze sănătatea, învățământul, cultura.

La ora actuală, vreau să vă spun că din 2800 de case afectate de inundații în anul 2006, doar 100 de case sunt construite și sunt locuibile.

Spre exemplu, la Spanțov și la Chiselet, oamenii stau în corturi și la ora actuală. Am făcut în acest week-end niște fotografii și am văzut în ce condiții stau și așteaptă mila publică.

Dacă dumneavoastră veți vota această inițiativă legislativă, sunt șanse ca acești oameni să aibă un acoperiș deasupra capului, în această iarnă.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Comisia?

 
   

Domnul Radu-Cătălin Drăguș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Comisia vă propune adoptarea prezentului proiect, cu amendamentele prevăzute în anexă.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Intervenții la dezbateri generale?

Domnul deputat Petru Călian.

 
   

Domnul Petru Călian:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vreau să-l felicit pe domnul senator Marinescu pentru că a mai închis un robinet. Acel robinet era deschis până acum, dar prin acea "conductă" - în ghilimele spun - curgeau bani dinspre stat, în special, înspre zone de interese, iar destinația lor se pierdea treptat, astfel încât mare parte din aceste sume ajungeau în buzunarele unor șpăgari.

Per ansamblu, Legea sponsorizării, în opinia mea, trebuie modificată foarte mult, însă sunt pași însemnați. A mai fost încă un proiect de lege, care viza sponsorizarea partidelor politice, este bun și acesta pe care-l avem astăzi și cu siguranță că Grupul parlamentar al PC va vota acest proiect de lege.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Alte intervenții? Nu sunt alte intervenții.

Trecem la dezbaterile pe articole. Nu există decât amendamente admise.

Pe Anexa de amendamente admise punctul 1, obiecții, observații, comentarii?

Nu sunt. Adoptat.

Punctul 2, obiecții, observații, comentarii, cu modificările propuse de comisie. Nu sunt. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Rămâne la vot final.

 
Dezbaterea Proiectului de Lege pentru modificarea art.6 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată (rămas pentru votul final).  

La punctul 19, Proiectul de Lege pentru modificarea art.6 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată.

Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost adoptat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru buget. Suntem Cameră decizională.

Rog inițiatorul, domnul secretar de stat Ciocănea.

   

Domnul Adrian Ciocănea (secretar de stat, Ministerul Integrării Europene):

Mulțumesc, domnule președinte.

Acest proiect de lege vine să soluționeze o problemă rezultată prin aceea că, prin Ordonanța de urgență nr.75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, Camera auditorilor financiari a primit un spațiu în bulevardul Libertății, spațiu trecut explicit în ordonanță. Deoarece, între timp, Camera auditorilor a primit un alt spațiu, adecvat, respectiv în strada Sirenelor, acest spațiu trebuie să revină, prin contractul de comodat încheiat între Cameră și Ministerul Integrării Europene, ministerului nostru, pe motivul că există un deficit major de spații pentru dezvoltarea ulterioară, pe care toți o cunoaștem, în context european.

Pentru aceasta am elaborat acest proiect de lege pe care-l supunem atenției și votului dumneavoastră.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule secretar de stat.

Comisia?

 
   

Domnul Radu-Cătălin Drăguș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Comisia vă propune aprobarea proiectului, în forma adoptată de Senat.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Intervenții la dezbateri generale? Nu sunt. Nu există amendamente admise sau respinse. Proiectul rămâne la vot final.

 
Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.124/1998 privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale (rămasă pentru votul final).  

La punctul 20, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.124/1998 privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale.

Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost respins de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru sănătate. Suntem Cameră decizională.

Rog inițiatorul, dacă dorește să susțină proiectul.

Vă rog, domnule deputat Bonis.

   

Domnul Bonis Istvan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Înaintea apariției Ordonanței Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale, asistența medicală în cabinetele pirate erau prestate în cadrul unor societăți comerciale prevăzute de Legea nr.31/1990.

Prin intrarea în vigoare a Ordonanța Guvernului nr. 124 s-a ivit posibilitatea înființării cabinetelor medicale într-o nouă formă de organizare, dar, în același timp, s-a creat și o discriminare. Investițiile făcute în ceea ce privește achiziționarea cabinetelor, cumpărarea aparatelor medicale și instrumentelor pentru o bună dotare a cabinetelor, la standardele cerute, au fost efectuate în conformitate cu prevederile Legii nr.31/1990, neexistând o reglementare de transferare a dreptului de proprietate a bunurilor în mod corect și echitabil.

Prezentul proiect de lege acoperă această lacună legislativă și inechitatea.

Stimați colegi, pentru acest fapt și pentru sprijinul cabinetelor și asistenței medicale, vă rog să susțineți această inițiativă.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Din partea comisiei. Domnul președinte Ifrim.

 
   

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În legătură cu această propunere legislativă, comisia a apreciat că este o propunere foarte bună, care duce la realizarea unei echități și a unei motivații pentru cei care au cabinete, așa încât comisia vă roagă să votați în forma propusă de comisie.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Din partea Guvernului. Domnul secretar de stat Szelely.

 
   

Domnul Szekely Ervin Zoltan (secretar de stat, Ministerul Sănătății):

Mulțumesc, domnule președinte.

În prezent sunt două categorii de medici cu practică privată, unii care funcționează potrivit Ordonanței Guvernului nr. 124 și alții care funcționează în condiții diferite, reglementate de Legea nr.31.

Considerăm că acest lucru creează o inechitate și o discriminare între medici. Inițiativa legislativă elimină această discriminare pentru care Guvernul susține această inițiativă.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulțumesc.

Dezbateri generale?

Vă rog, domnule deputat Crăciunescu.

 
   

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am să încerc să explic un pic mai în detaliu despre ce este vorba.

Deci, societățile comerciale cu activitate unică, activitate medicală, au fost înființate de medici și și-au adunat în decursul anilor un patrimoniu: aparatură, mobilier, chiar clădirile. În momentul în care trebuie să închizi societatea comercială, și acest lucru trebuie făcut conform legii, și vrei să treci întreg patrimoniul pe cabinetul medical, pentru trecerea acestui patrimoniu trebuie să plătești. Eu personal am plătit 300 de milioane la vremea anului 1997, când am trecut de pe societate comercială pe cabinet medical. La vremea respectivă nu se putea face nimic și consider că acest proiect de lege ajută pe acei colegi care vor să se transforme din societăți comerciale în forma de organizare cabinet medical, pentru că este un specific acestei profesii și este mult mai corect și mai bine să-ți desfășori activitatea în cabinetul medical. Noi vom vota acest proiect de lege și susținem acest lucru.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Alte intervenții? Nu sunt alte intervenții. Înțeleg că mâna domnului deputat Vlădoiu era ridicată în alte scopuri. Nu doriți cuvântul? Nu.

Trecem la dezbaterile pe articole. Există doar amendamente admise.

Pe anexa cu amendamente admise, dacă la pct.1 există obiecții, observații, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.2. Adoptat. Pct.3. Adoptat. Pct.4. Adoptat. Pct.5. Adoptat. Pct.6. Adoptat. Pct.7. Adoptat. Pct.8. Adoptat. Pct.9. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole, proiectul rămâne la vot final.

 
Dezbaterea Proiectului de Lege privind prevenirea accidentelor din mediul subteran speologic și organizarea activității de salvare din mediul subteran speologic (rămas pentru votul final).  

La pct.21, Proiectul de Lege privind prevenirea accidentelor din mediul subteran speologic și organizarea activității de salvare din mediul subteran speologic. Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost adoptat de Senat, raport de adoptare din partea Comisiei pentru sănătate.

Suntem Cameră decizională. Dacă inițiatorul dorește să intervină? Dorește, îl așteptăm.

Vă rog, domnule deputat Cornel Popa.

   

Domnul Cornel Popa:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

România se află printre țările cu o bogată și îndelungată activitate speologică și se numără printre puținele țări europene cu peste 10 mii de peșteri cunoscute. Revenindu-se la repartiția pe mari unități geografice subliniem că peste 95% din peșteri se află în Munții Carpați și sunt dezvoltate în calcare sau dolomite.

La nivel național există un număr de peste 1000 de speologi, legitimați la diverse cluburi de speologie, care practică acest sport într-un cadru organizat, respectând normele minime de protecție și posedând un echipament adecvat pentru deplasarea într-un mediu atât de ostil cum este peștera. Pe lângă aceștia însă există turiști, fie ei români sau străini, care an de an își petrec concediile și vacanțele în diferite zone din țară. Fiind atrași de necunoscut și de nevoia de a descoperi și de a se aventura în zone de risc, aceștia își pun viața în pericol. De cele mai multe ori, acești turiști nu respectă regulile elementare de protecție, nu posedă echipamentul minim de protecție corespunzător și se expun accidentelor.

La nivel național, numărul estimativ al acestor persoane este de peste 20 de mii anual. Mai există o a treia categorie de oameni care pătrund în mediul subteran în cadrul unor programe organizate și coordonate de diverși tur operatori de turism de aventură sau de agențiile de turism care vând astfel de programe.

Din păcate, aceste agenții nu respectă de multe ori regulile de deplasare în subteran și nu posedă ghizi specializați pentru speologie.

Acest fenomen a luat o amploare foarte mare în ultima perioadă. O serie de firme vând programe de aventură cu specificul speologie în care sunt incluse și vizite în cavități cu grad ridicat de dificultate.

Pe lângă cluburile de speologie există și alte cluburi de turism montan sau ecologie care practică un turism speologic, ei nefiind inițiați pentru a pătrunde în acest mediu și nu sunt însoțiți de persoane specializate.

Studiile neoficiale arată că există o categorie de persoane care practică speologia ca pe un sport extrem, în mod neorganizat, fără respectarea normelor minime de protecție, expunându-se accidentelor. În România la ora actuală nu există legislație necesară privind normele de protecție în medul subteran speologic, desfășurarea activității de prevenire a accidentelor din mediul subteran speologic și de intervenție la accidentele din acest mediu. Legislația existentă în România reglementează prevenirea accidentelor montane și organizarea activității de salvare în munți în conformitate cu Hotărârea de Guvern nr.77 din 2003, publicată în Monitorul Oficial din 13.02.2003. Aderarea la Uniunea Europeană impune crearea cadrului adecvat pentru prevenirea accidentelor din mediul subteran speologic și intervenția la acest tip de accidente, în conformitate cu cele ale statelor membre din Uniunea Europeană.

Echipe de intervenție pentru mediul subteran speologic formate din speologi se regăsesc în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană. Această propunere legislativă reglementează prevenirea accidentelor din mediul subteran speologic, formarea și școlarizarea, pregătirea echipelor de intervenție și coordonarea operațiunilor din mediul subteran speologic în cazul producerii unui accident. Ea prevede crearea unor mecanisme simple și eficiente pentru a garanta siguranța turiștilor, atât români, cât și străini, și nu numai turiști, ci și toate celelalte categorii de persoane care vizitează zonele carstice de pe întreg teritoriul României.

În numele colegilor mei, Lakatos Petru și Helvig Eduard, cosemnatari la acest proiect, vă mulțumim. (Aplauze)

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

După aplauzele grupurilor parlamentare, comisia, domnule președinte Ifrim, vă rog.

 
   

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Referitor la Proiectul de Lege privind prevenirea accidentelor din mediul subteran speologic și organizarea activității de salvare, comisia a analizat acest proiect legislativ. El aduce o serie de reglementări privind protecția vieții și sănătății celor care au contact cu acest mediu. De asemenea, această problemă este reglementată în Uniunea Europeană, iar proiectul de lege este în acord cu reglementările din Uniunea Europeană, așa încât comisia vă roagă să acordați votul dumneavoastră, în forma pe care v-am propus-o.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Guvernului? Vă rog, domnul secretar de stat Szekely.

 
   

Domnul Szekely Ervin Zoltan:

Mulțumesc, domnule președinte. Guvernul susține adoptarea inițiativei legislative, cu amendamentele adoptate în comisie.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulțumesc.

Dezbateri generale? Nu sunt. Trecem la dezbaterile pe articole, nu există amendamente respinse, ci doar amendamente admise. Dacă de la pct.1 la pct.10 există obiecții, observații, comentarii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct.11 la pct.20? Obiecții? Observații? Comentarii? Adoptate.

De la pct.21 la pct.30. Adoptate.

De la pct.31 la pct.40. Obiecții? Observații? Comentarii? Nu sunt. Adoptate.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final la orele 12,30.

 
Dezbaterea Propunerii legislative pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Române pentru Mediul de Afaceri (rămasă pentru votul final).  

La pct.22, Propunerea legislativă pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Române pentru Mediul de Afaceri. Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost respins de Senat. Raport de adoptare și raport suplimentar de menținere a raportului inițial, din partea Comisiei economice; suntem cameră decizională. Inițiatorul, domnul senator Marius Marinescu.

   

Domnul Marius Marinescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Suntem împreună inițiatori: eu, dumneavoastră, domnul Bogdan Pascu și domnul Verestoy Attila. Este o propunere foarte bună. Are în vedere comasarea celor trei instituții pe mediul de afaceri, într-una singură, cu oficii în toată țara. Este vorba de Agenția IMM-urilor, este vorba de Agenția de Investiții Străine și Departamentul pentru mediul de afaceri.

De la 1 ianuarie intrăm în Uniunea Europeană, și atunci mediul de afaceri este unul singur, este un mediu european și trebuie să avem un tratament egal de șanse între investitorii străini și investitorii români. Pe de altă parte, toate fondurile de finanțare destinate mediului de afaceri să meargă direct la oficiile județene ale acestei agenții, pentru a fi implementate și puse la dispoziția întreprinzătorilor. V-aș ruga să votați această inițiativă legislativă. Părerea mea este că este un lucru extraordinar de bun, pe care putem să-l facem acum pentru mediul de afaceri, să pregătim IMM-urile, să pregătim investitorii pentru aderarea la 1 ianuarie 2007. Să nu se mai întâmple cum s-a întâmplat în Ungaria și nu numai, unde o dată cu aderarea întreprinzătorii au suferit foarte mult, în proporție de 60% au dat faliment. Ne-am inspirat, făcând această inițiativă, din experiența țărilor care au avut eficiență foarte mare când au aderat, unde mediul de afaceri este foarte puternic, este vorba de Marea Britanie, Belgia, Danemarca, Cehia și nu numai.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Comisia? Domnul deputat Lakatos.

 
   

Domnul Lakatos Petru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

La 6 iunie 2006, Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare a hotărât adoptarea propunerii legislative, cu amendamentele admise. La ședința noastră, a Camerei Deputaților, din 27 iunie 2006, la propunerea inițiatorului s-a aprobat retrimiterea la comisie a propunerii legislative, în vederea completării cu observațiile și propunerile făcute de Ministerul Finanțelor Publice. Proiectul de Lege vizează înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Române pentru Mediul de Afaceri. La dezbaterea care a avut loc din nou în cadrul comisiei au participat și inițiatorii. Potrivit prevederilor art.61 din Regulamentul Camerei, membrii comisiei au examinat acest proiect de lege în ședința din 3 octombrie 2006 și au hotărât cu 23 de voturi menținerea punctului de vedere inițial, respectiv a propunerii de aprobare, în forma în care am admis-o data trecută.

Vă rugăm și pe dumneavoastră să fiți de acord. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Guvernului, întâi, punctul de vedere, și după aceea dezbateri generale.

Vă rog.

O să vă rog să vă și prezentați la microfon.

 
   

Domnul Bogdan Mircea Dumitrache:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Mă numesc Bogdan Dumitrache, sunt secretar general la Agenția Națională de Întreprinderi Private Mici și Mijlocii. Încă din aprilie anul acesta, când s-a pus problema realizării acestui act normativ, conducerea agenției, în speță, domnul președinte Eugen Ovidiu Chirovici a susținut această unificare. Deci punctul nostru de vedere, punctul de vedere al agenției este pentru realizarea acestei unificări și pentru adoptarea acestei inițiative legislative.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulțumesc.

Dezbateri generale?

Domnul deputat Marian Săniuță.

 
   

Domnul Marian Florin Săniuță:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În condițiile în care dumneavoastră sunteți unul dintre inițiatori, am rugămintea să luați măsurile ce se impun pentru obiectivitatea acestei dezbateri.

Până la decizia dumneavoastră, domnule președinte, dați-mi voie să-mi expun punctul de vedere privind această inițiativă legislativă a distinsului nostru coleg, domnul senator Marinescu, care între timp a mai căpătat aderenți.

În primul rând, aș pune întrebarea, stimați colegi, arma cui se dorește această agenție pentru mediul de afaceri, pentru că nu poate fi vorba și nu este adevărat că investitorii au în acest moment în România un tratament diferențiat. Dacă era acest lucru nu se închidea Capitolul 6 - "Concurență", iar Codul fiscal prevedea tratament diferențiat. Tratamentul este egal, iar dacă mai sunt la acest moment solduri, ca să le numesc așa, în legislația în vigoare, ele nu sunt aplicabile, pentru că la acest moment Codul fiscal este foarte clar. Cum a fost înființată ARIS, pentru că din acest punct de vedere, nu știu ce caută aici să-și expună punctul de vedere secretarul general al Agenției Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, care nu exprimă punctul de vedere al Guvernului.

Guvernul, stimați colegi, nu a exprimat, iar Ministerul de Finanțe nu este Guvernul, nu a exprimat un punct de vedere. Se așteptă noua Lege a investițiilor și atunci, evident, vom dezbate și acest punct. Agenția Română pentru Investiții Străine a fost înființată în 2002 prin contribuția Băncii Mondiale, la inițiativa acesteia, prin inițiativa Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare și cu sprijinul direct al Ambasadei Americane la București.

Din acest punct de vedere am beneficiat în perioada respectivă de investiții în dotare pe banii Băncii Mondiale și investiții în calificarea personalului din partea Guvernului Statelor Unite ale Americii.

Rezultatele dintre 2002-2004-2005 sunt elocvente. Această agenție a reușit să crească atractivitatea țării de la 1,1 miliarde de euro investiții străine directe în 2002, anul de înființare, până la peste 5 miliarde în 2005. Sunt tineri sub 35 de ani angajați în această agenție, care cunosc două limbi străine, computer, n-au avut nici o problemă cu carnetul de partid și care au la acest moment expertiza necesară. A-i concedia sau a-i pune într-o situație de inferioritate nu constituie altceva, după părerea mea, decât o greșeală.

Agenția Română pentru Investiții Străine în 2004 a devenit cea mai bine cotată în sud-estul Europei, de aceea nu văd la acest moment motivele pentru desființarea acesteia, chiar dacă înglobarea într-o nouă structură aduce un nou nume, un nou brand, care are nevoie în timp de prezentare, are nevoie în timp de promovare, iar schimbarea acestuia ar fi în defavoarea interesului național.

Este drept că în această vară, stimați colegi, și aici mă adresez colegilor din partea dreaptă a sălii, am avut un scandal mai puțin plăcut la nivel internațional, n-o pun la nivel național, la nivel internațional, pentru că toate mediile de afaceri au scris despre ce s-a întâmplat la ARIS.

Dar, oare stimați colegi din Partidul Democrat, doriți ca aceasta să fie imaginea Partidului Democrat, cu cele două specialiste care s-au certat până au reușit să se dea afară una pe alta?

Stimați colegi din Partidul Național Liberal, aceasta doriți să fie imaginea partidului dumneavoastră, prin neimplicarea premierului în această problemă și lăsarea liberă a acestei inițiative legislative, fără un punct de vedere al Guvernului, după atâtea luni de zile? Eu cred că nu.

Același lucru îl adresez și colegilor din Partidul Conservator. Domnul Bogdan Pascu, vicepremier, susține în continuare această structură și fac la dumneavoastră apel de a nu vota această inițiativă legislativă, așa cum rog colegii de la PD și PNL să facă același lucru. Și am să vă spun un lucru despre continuitatea în afaceri și în promovare.

Între 2002 și 2004 am fost președintele acestei agenții și, stimați colegi, am venit astăzi în fața dumneavoastră cu o corespondență pe care o primesc în continuare în calitate de președinte la ARIS, în 2006, în vara acestui an, în 2005, chiar dacă am predat cheile de doi ani. Asta înseamnă continuitate. Continuitate în promovarea intereselor naționale, pentru că a schimba acum titulatura atribuțiile etc. aduce o perioadă în care toată munca noastră și toți banii investiți s-ar duce pe apa sâmbetei.

Pe de altă parte, raportul în ceea ce privește reforma în domeniul investițiilor, pe care l-a întocmit OECD-ul în vara acestui an trasează pentru guvernul României și pentru ARIS atribuții și sarcini foarte clare.

Pe de o parte, este vorba de creșterea bugetului acestei agenții și, nicidecum desființarea ei și creșterea numărului de personal, și nicidecum înglobarea sub formă de concurs a acestor oameni pe care ne-am chinuit să-i găsim pentru a sta pe 4 și 5 milioane de lei salariu, într-o nouă structură.

De aceea, rugămintea mea, stimați colegi, este astăzi să ne gândim mai mult la interesul național, la ceea ce au făcut acești tineri, și mai puțin la anumite interese de partid.

Închei spunând un singur lucru: această autoritate română a mediului de afaceri, arma cui va deveni?

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulțumesc.

Alte intervenții la dezbateri generale?

Domnul deputat Valeriu Gheorghe și domnul deputat Petru Călian.

 
   

Domnul Valeriu Gheorghe:

Domnule președinte,

Eu am venit la microfon pentru o problemă de procedură. Aș vrea să știu, dacă domnul care a vorbit înainte din partea, spunea că a venit, dumneavoastră ați intervenit să vină, este reprezentantul Guvernului. Poziția Guvernului eu știu că este de respingere a acestui proiect de lege. Domnul care a venit la microfon spunea că Guvernul susține inițiative legislativă. Aș vrea să vină din nou la microfon, să ne spună dacă a vorbit în numele Guvernului și, dacă a vorbit în numele Guvernului, de ce nu susține punctul de vedere al Guvernului. (Vociferări în sala de ședințe.)

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulțumesc.

Domnișoara secretar de stat Pocora, punctul de vedere al Guvernului, totuși?

 
   

Domnișoara Cristina Ancuța Pocora:

Doamnelor și domnilor deputați,

Atunci când a fost depus acest proiect de lege și a fost solicitat punctul de vedere de la Guvern, propunerea legislativă a primit punct negativ de vedere. Este adevărat că, între timp, la comisie s-a dezbătut, de două s-a întors la comisie, s-au depus o serie de amendamente care au schimbat pe fond prevederile acestei propuneri legislative, însă nu a fost solicitat un nou punct de vedere. Prin urmare, Guvernul își menține punctul de vedere negativ, dat inițial.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Petru Călian.

 
   

Domnul Petru Călian:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Se întâmplă lucruri ciudate, sincer. Inițiatorul acestui proiect de lege, domnul senator Marinescu a făcut precizarea în cuvântul domniei sale că printre inițiatori se află și Bogdan Pascu. Nu rezultă din documente acest lucru și totuși cred eu că suntem puțin derutați. În numele Grupului parlamentar al Partidul Conservator solicit o pauză de consultări de 15 minute, pentru a clarifica această situație.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, sigur, dacă o cereți eu v-o dau, dar cu cine doriți să vă consultați?

 
     

Domnul Petru Călian:

Cu colegii de grup.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Fără îndoială 15 minute pauză de consultări cerută de Grupului parlamentar al Partidul Conservator. La orele 11,20 reluăm lucrările.

 
     

(Pauză între orele 11,05 - 11,20)

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Stimați colegi,

Reluăm lucrările.

Vă rog să vă reluați locurile în sală pentru a reîncepe lucrările după această pauză de consultări.

Doamnelor și domnilor deputați,

Reluăm lucrările, vă reamintesc, eram la dezbaterile generale pe tema proiectului de la pct.22 de pe ordinea de zi.

Propunere legislativă pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Române pentru Mediul de Afaceri. Intervenții la dezbateri generale?

Domnul deputat Vainer, vă rog.

 
   

Domnul Aurel Vainer:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În legătură cu această propunere legislativă, dați-mi voie să am un punct de vedere personal, față de ceea ce a votat comisia din care fac parte.

Și anume, consider că nu este oportun acest lucru, comasarea acestor agenții și instituții ale statului, în primul rând, pentru că ele vizează restructurarea Guvernului. Este o problemă care trebuie s-o decidă neapărat Guvernul, întrucât el prezintă structura de organizare și funcționare a Guvernului și a instituțiilor sale.

În al doilea rând, vreau să depun o mărturie, cât de importantă este sau cât de important este ca să avem o agenție, o instituție a statului care să promoveze investițiile străine. În nici un caz nu neg importanța întreprinderilor mici și mijlocii. Importanța dezvoltării mediului de afaceri, dar țările emergente s-au zbătut teribil să-și promoveze potențialul de investiții în străinătate. Este drept, în ultimii 2-3 ani se observă o creștere mare a investițiilor de capital străin în România, dar în bună parte în urma privatizărilor. Or, bătălia mare este de a atrage capital străin pentru investiții noi de tip Greenfield și nu numai.

De aceea, eu consider că a pune la un loc sub aceeași umbrelă, sub același acoperiș activități distincte, poate încetini procesul de dezvoltare al României. Este o opinie personală dar și din constatări, din activitate mea anterioară la Camera de Comerț și Industrie, unde am văzut cât de important este să ieși în lume cu o instituție care își promovează potențialul de investiții și de afaceri în România.

Vă mulțumesc. Ca atare, eu voi vota împotriva acestei propuneri.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Alte intervenții? Domnul deputat Petru Călian.

 
   

Domnul Petru Călian:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Conservator nu susține acest proiect de lege în această formă. Mai mult de atât, considerăm că este imperios necesar să avem un punct de vedere scris al Guvernului, pentru că sunt foarte multe proiecte de legi care așteaptă puncte de vedere care să vină de la Guvern, astfel încât ele zac foarte mult timp pe la comisii.

Este oarecum surprinzător acest proiect de lege, însă, repet, fără un punct de vedere scris al Guvernului, și nici atunci nu e sigur că vom vota acest proiect de lege.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Am înțeles. Vă mulțumesc.

Alte intervenții la dezbateri generale. Domnul deputat Bivolaru.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În primul rând, trebuie clarificată această problemă, există sau nu există un punct de vedere oficial al Guvernului, că s-a discutat aici, inclusiv în pauză, vă mărturisesc, domnule președinte, unii dintre colegi au rămas convinși că nu există un punct de vedere al Guvernului, pentru că un reprezentant al comisiei de fond a spus ceva în sensul acesta, reprezentantul Guvernului, când i-ați dat cuvântul, a spus că a trimis un punct de vedere și aș vrea, în calitatea de președinte al Comisiei de regulament, să învederez următorul lucru: se discută foarte mult în legătură cu punctele de vedere intermediare ale Guvernului. Nu avem reglementat în regulament...am observat că acest lucru pe undeva se mai practică și pe la Senat.

Nu avem în reglementările noastre puncte de vedere ale Guvernului în momentul când se introduc rapoartele în plen. Guvernul poate să-și exprime punctele de vedere la nivelul comisiei, când se întocmesc aceste rapoarte. Poate să vină Guvernul aici să spună că are un punct de vedere în legătură cu proiectul respectiv care se dezbate, dar nu există puncte de vedere regulamentar stabilite ale Guvernului care să însoțească aceste rapoarte. Asta a fost o paranteză.

În ceea ce privește acest proiect, domnule președinte, mie mi se pare că se abordează o discriminare în rândul oamenilor de afaceri, pentru că dacă se dorește ca această agenție să fie afiliată la agenția cu IMM-urile, înseamnă că efectiv vom avea două categorii de oameni de afaceri, oameni de afaceri din IMM-uri care au și o agenție care se ocupă de afaceri și oameni de afaceri care nu sunt din IMM-uri și care trebuie să bată la ușa Agenției IMM.

Se merită să respingem un astfel de proiect.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Marian Săniuță, înțeleg un drept la replică.

 
     

Domnul Marian Florian Săniuță:

Nu un drept la replică, o completare.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

A! O completare. Îmi cer scuze atunci.

 
   

Domnul Marian Florian Săniuță:

Mulțumesc foarte mult.

Doar o simplă completare, domnule președinte și stimați colegi. Ce vreau eu să spun în acest moment este că sigur orice inițiativă legislativă merită a fi salutată și i-am spus distinsului nostru coleg, domnul Marinescu, că această inițiativă este perfectibilă.

Un lucru este însă cert. Atât în domeniul IMM-urilor, cât și în domeniul atragerii de investiții străine directe și în special cele de tip greenfield, cum spunea distinsul nostru coleg, domnul Vainer, avem nevoie de strategii separate, avem nevoie de dezvoltarea acestor domenii și mai ales de susținerea lor. A le pune la acest moment într-o singură oală numită Agenția română pentru mediul de afaceri sau Autoritatea, uitând zonele defavorizate, uitând zonele libere care mai există și Codul fiscal încă le mai susține o perioadă de timp, cu problemele lor, nu putem să discutăm încă despre o astfel de autoritate care să răspundă tuturor exigențelor și problemelor pe care le ridică mediul de afaceri din România.

De aceea, susținerea în continuare a celor două agenții separate mi se pare o soluție foarte bună, dar cred că aici Guvernul, și-mi pare rău că nu este reprezentat, ar trebui să îmbogățească, dimpotrivă, paleta de activități la nivelul ARIS-ului, pentru că discutăm de parcuri industriale care nu sunt reprezentate, putem în continuare discuta, așa cum am spus, de zone libere și alte reglementări vizavi de ajutorul de stat.

Mulțumesc foarte mult.

De aceea, stimați colegi, încă o dată susțin respingerea acestei inițiative și-mi ofer serviciile, atâta cât mă pricep, să facem împreună o inițiativă care să răspundă tuturor acestor comandamente.

Mulțumesc foarte mult.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Arpad Marton.

 
   

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

În primul rând, permiteți-mi să-mi exprim părerea despre această dispută în legătură cu punctul de vedere al Guvernului. Pentru mine, punctul de vedere al Guvernului se realizează printr-o hotărâre de Guvern care se trimite în formă scrisă Parlamentului.

Din păcate, avem astfel de semiproceduri, să zic așa, în care vine cineva de la vreun minister și își dă cu părerea în comisie, câteodată chiar față de un proiect de lege trimis de către Guvern și există deputați care încearcă să arate că punctul de vedere prezentat de cineva dintr-un minister ar fi, de fapt, punctul de vedere al Guvernului și nu proiectul de lege însuși.

Deci, pentru mine, punctul de vedere al Guvernului are o formă scrisă pe care scrie "punctul de vedere al Guvernului". Toate celelalte sunt puncte de vedere ale unui minister sau altul sau ale unui reprezentant al unui minister la diferite nivele.

Dat fiind însă situația în care ne găsim, mulți oratori au spus că există și lucruri bune în această lege, dar există și niște pericole. Și n-am reușit să clarificăm care este punctul de vedere al Guvernului. Fiind Cameră decizională, nu ne paște pericolul aprobării tacite, eu propun să retrimitem legea la comisie, să vedem, să clarificăm toate aceste probleme pe care le-am discutat aici și să se vină cu un alt raport, având în vedere toate acele elemente pe care n-am reușit să le elucidăm. Pentru că pentru asta sunt comisiile. Nu plenul trebuie să elucideze care sunt pericolele, care e punctul de vedere sau există sau nu există punctul de vedere al Guvernului.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulțumesc, domnule deputat.

Dacă mai există alte intervenții pe chestiunea retrimiterii la comisie.

Vă rog, domnule deputat Lakatos, din partea comisiei, înțeleg.

 
   

Domnul Petru Lakatos:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Și data trecută am avut această discuție și, din păcate, din partea Guvernului, la comisie, a venit doar o adresă din partea Ministerului Finanțelor.

Sunt de acord cu retrimiterea la comisie, cu rugămintea către domnul președinte ca printr-o adresă să solicite și dânsul să stabilească termenul în care această adresă, acest punct de vedere al Guvernului poate să sosească la comisie, pentru că toată lumea simte că trebuie făcute niște modificări. Ce modificări? Care este intenția Guvernului, este bineînțeles important să știe și Parlamentul.

Dacă tot suntem de acord cu faptul că activitatea în acest domeniu trebuie îmbunătățită, atunci vă rog să fiți de acord și cu retrimiterea la comisie.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Rămânem atunci pe chestiunea procedurală a retrimiterii la comisie. Vă rog să votați atunci propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect.

Cine este pentru?

 
     

Domnul Marian Florian Săniuță (din sală):

Supuneți la vot două propuneri, una de retrimitere la comisie și una de respingere.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Păi da, dar întâi votez retrimiterea la comisie că e propunere de procedură și după aceea discutăm respingerea, domnule deputat.

Domnule deputat, credeți-mă că pe procedură se discută întâi retrimiterea și după aceea propunerea de respingere. Aceea e la votul final.

Da. Vă mulțumesc.

Propunerea de retrimitere la comisie a fost respinsă cu 67 de voturi împotrivă, 41 pentru și 2 abțineri.

 
   

Procedural, evident că discutăm mai întâi propunerea de retrimitere la comisie. În ce privește propunerea de respingere, ea se va lua în considerare în momentul în care se dă votul asupra proiectului.

Dat fiind că propunerea de retrimitere la comisie a fost respinsă, dacă nu mai există alte intervenții la dezbateri generale, dacă inițiatorul va dori să ia cuvântul în încheiere, după care vom trece la dezbaterea pe articole.

 
   

Domnul Marius Marinescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Inițiativa vizează comasarea celor trei instituții pe mediu de afaceri, deci nu dispare absolut nimic. În plus, această nouă agenție a întreprinderilor mici și mijlocii și mediului de afaceri și investitorilor va avea oficii în toate județele. La ora actuală, nu există acest oficiu în toate județele.

Am luat modelul statelor din Uniunea Europeană unde această agenție a avut eficiență maximă. Vreau să vă spun că în Cehia, unde e o singură agenție pe mediu de afaceri "Czeck Invest", investițiile străine sunt de aproximativ de cinci ori mai mari pe cap de locuitori decât în România. Iar IMM-urile, în momentul în care Cehia a aderat la Uniunea Europeană nu au dat faliment decât în proporție de 20%. În Ungaria, unde au existat două agenții de fapt, o agenție mare pentru IMM-uri și un mic departament pentru investiții străine, IMM-urile au dat faliment în proporție de 60%.

Deci, și din acest motiv v-aș ruga să votați această inițiativă legislativă. Este soluția, consider eu, cea mai bună pentru mediul de afaceri la ora actuală. Dacă veți vota, veți vota pentru oamenii de afaceri.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Am finalizat dezbaterile generale.

Trecem la dezbaterile pe articole. Discutăm pe raportul comisiei. Constat că există numeroase amendamente sau voluminoase, în orice caz, amendamente admise. Nu există amendamente respinse.

Dacă la pct.1 din raport, din anexa cu amendamente admise, există obiecții, observații, comentarii. Nu sunt. Adoptat.

Pct.2. Adoptat. Pct.3. Adoptat. Pct.4. Adoptat. De la pct.5 la 10. Adoptat. De la pct.11 la 15. Adoptat.

Pct.16. Anexa. Adoptată.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Rămâne la vot final pentru ora 12,30.

 
Dezbaterea Proiectului de Lege privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei (rămas pentru votul final).  

Pct.23. Proiectul de Lege privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei.

Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Raport de adoptare și raport suplimentar de menținere a raportului inițial.

Din partea Comisiei pentru muncă. Suntem Cameră decizională.

Inițiatorul. Vă rog, domnișoara secretar de stat Pocora.

   

Doamna Cristina Ancuța Pocora:

Doamnelor și domnilor deputați,

Prin prezentul proiect de lege, prin măsurile propuse, se recunoaște importanța familiei și rolului acesteia pentru menținerea coeziunii sociale și pentru creșterea natalității.

În acest sens, se propune acordarea unui sprijin financiar de 200 de euro la întemeierea familiei tinerilor domiciliați și rezidenților de pe teritoriul României la prima căsătorie a soților, fără stabilirea unor limite de venit.

Față de cele prezentate mai sus, Guvernul susține adoptarea prezentului proiect de lege și, de asemenea, vă roagă să-l votați în forma adoptată de raportul comisiei.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Din partea comisiei. Domnul deputat Mocanu.

 
   

Domnul Alexandru Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Așa cum s-a spus, suntem în fața unui raport suplimentar ca urmare a deciziei noastre de la precedenta dezbatere a acestui proiect de lege de a-l retrimite pentru reexaminare comisiei.

În urma reexaminării în 5 octombrie, comisia a hotărât cu unanimitate de voturi să mențină soluția inițială de admitere a proiectului de lege în forma în care a fost prezentată. Nu sunt amendamente admise. Există un singur amendament respins și, ca atare, vă propunem să adoptăm acest proiect de lege în forma în care-l aveți în raport.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Intervenții la dezbateri generale.

Domnul deputat Petru Călian.

 
   

Domnul Petru Călian:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Tinerii căsătoriți se bucură de drepturi, în sfârșit, în România. Decât deloc, mai bine 200 de euro, pentru că le ajunge de câteva butelii de vin. Dacă este să reproduc ceea ce a spus inițiatorul, care nu are perfectă dreptate, inițiatorul a spus că va încuraja natalitatea.

Consider că este doar un prim pas și încurajează căsătoriile. Însă, recomandăm inițiatorului să facă și alți pași, astfel încât să încurajeze într-adevăr natalitatea și pentru fiecare naștere să asigure ajutoare suplimentare de cel puțin 200 de euro, astfel încât pe bună dreptate să încurajăm natalitatea și să nu ne trezim peste 50 de ani că ajungem la o populație de 15-16 milioane de locuitori. Aici este soluția și cred eu că Guvernul trebuie să facă și pasul decisiv și într-adevăr să încurajeze natalitatea. Iar vinul îl facem noi cinste, nu e nici o problemă.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Intervenții. Doamna deputat Olguța Vasilescu.

 
   

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Domnule președinte,

Grupul parlamentar al Partidului România Mare va susține acest proiect de lege dintr-un motiv cât se poate de simplu: ne aparține. Mai precis, a fost plagiat după un proiect de lege al nostru pe care l-am introdus în anul 2002 și care era semnat atunci de actualul lider de grup Ioan Mînzînă, de mine, de domnul deputat Gelil Eserghep și de domnul deputat Marius Iriza.

Ne-am fi așteptat însă la acest Guvern, dacă tot a plagiat un proiect de lege, s-o facă până la capăt și cu simț de răspundere. De ce? Pentru că noi ceream ca tinerelor familii să li se dea 60 de milioane de lei la începutul căsătoriei, și nu 8 milioane cât a dat până la urmă Guvernul. De ce 60 de milioane? Pentru că a scăzut dramatic numărul de căsătorii, practic, s-a înjumătățit din 1990 încoace, iar toate sondajele care s-au făcut până acum în rândul tinerilor, relevă faptul că aceștia nu se mai căsătoresc pentru că nu mai au unde să locuiască și atunci ceream noi în expunerea de motive ca acești bani să poată fi folosiți pentru plata primei rate la achiziționarea unui apartament sau pentru bunuri de folosință îndelungată.

Așadar, vom susține proiectul respectiv, dar cu amendamentul că 8 milioane este aproape nimic. N-ajunge nici măcar pentru o rochie de mireasă. Haideți să fim serioși!

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

Alte intervenții la dezbateri generale. Nu sunt alte intervenții la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole. Dacă se susține amendamentul respins. Nu se susține amendamentul respins.

Am finalizat dezbaterile pe articole. Proiectul rămâne la vot final.

 
Dezbaterea Proiectului de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare (rămas pentru votul final).  

La pct.24, Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare.

Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Raport de adoptare și raport suplimentar de adoptare din partea Comisiei pentru învățământ. Suntem Cameră decizională.

Rog inițiatorul. Vă rog, domnule senator.

   

Domnul Aurel Ardelean:

Inițiatorii sunt de acord cu cele propuse la nivelul Comisiei de învățământ prin amendamentul domnului Gabriel Bîrsan.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Comisia. Doamna președinte.

 
   

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Proiectul de lege pornește de la premisa înlăturării ambiguității legate de finanțarea Consiliului Național de etică al cercetării științifice, dezvoltării tehnologice și inovării, precum și a comisiilor acestuia.

În conformitate cu legea, membrii comisiilor nu sunt retribuiți pentru activitatea depusă, iar activitatea membrilor consiliului este dificil a fi cuantificată. În plus, cheltuielile de funcționare ca și deplasarea membrilor consiliului și comisiilor trebuie decontată de către Autoritatea de Stat pentru Cercetare, ceea ce nu se prevede în lege. Astfel, se dă greutate activității deosebite a acestora care este una de mare responsabilitate morală.

Face parte din categoria legilor ordinare. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat și a fost, de asemenea, adoptat de comisia noastră, cu unele amendamente.

Vroiam doar să mai atrag atenția că este vorba de un raport suplimentar.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Dacă există un punct de vedere al Guvernului. Da, vă rog, poftiți.

 
   

Doamna Gabriella Pasztor (secretar de stat, Ministerul Educației și Cercetării):

Punctul de vedere al Guvernului este că nu susține adoptarea propunerii legislative în forma prezentată, deoarece activitatea desfășurată în comisii se realizează în cadrul atribuțiilor de serviciu și prin urmare se consideră că nu se justifică acordarea unor drepturi salariale suplimentare din bugetul altui ordonator de credite.

Iar propunerea de acordare a unei indemnizații lunare membrilor Consiliului Național de Etică, indiferent de timpul efectiv lucrat pentru realizarea atribuțiilor specifice, nu se justifică, întrucât nu corespunde principiilor stabilite de Codul Muncii care prevede la art.154 alin.1 că "salariul reprezintă contraprestația muncii depuse".

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Dezbateri generale. Domnul deputat Asztalos, domnul deputat Andea.

 
   

Domnul Asztalos Ferenc:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Grupul parlamentar UDMR susține proiectul de lege și noi am dori ca dumneavoastră să votați textul Comisiei de învățământ a Camerei Deputaților, fiindcă acest text, față de textul adoptat de Senat, diferă în mod esențial.

Concret, vorbim despre ce este vorba. În textul Senatului se spune că pentru activitatea desfășurată, membrii Consiliului Național de Etică și membrii comisiilor de etică primesc o indemnizație lunară și valoarea acestei indemnizații lunare este nivelul maxim al gradului profesional cel mai mare din activitatea de cercetare-dezvoltare.

Față de acest text, noi propunem ca membrii Consiliului Național de Etică și membrii comisiilor de etică să primească o indemnizație, deci nu se vorbește de obligativitatea unei indemnizații lunare, iar valoarea acestei indemnizații este în raport cu activitatea depusă.

Noi credem că prin acest fel, această problematică primește o rezolvare echitabilă și etică. Pentru acest lucru noi susținem proiectul de lege.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Andea și doamna deputat Vasilescu.

 
   

Domnul Petru Andea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

În urmă cu circa trei ani de zile, în această Cameră, noi am aprobat o lege privind buna conduită în cercetarea științifică, lege considerată și atunci ca și acum indispensabilă pentru a integra cercetarea românească în spațiul european al cercetării.

Din păcate, aplicarea acestei legi a suferit din considerente care sunt prezentate în această completare a legii respective, referitor la modul în care funcționează Comisia Națională de Etică în cercetarea științifică.

Noi considerăm și vorbesc în numele Grupul parlamentar al P.S.D., că inițiativa legislativă este binevenită, completează în mod oportun o lacună în modul în care a fost întocmită și aprobată legea acum trei ani de zile și indemnizațiile care sunt propuse pentru membrii Consiliului Național de Etică sunt în conformitate cu toate celelalte practici în domeniu, în ceea ce înseamnă structurile care activează pe lângă Ministerul Educației și Cercetării.

Vreau să menționez că toate celelalte comisii, CNCSIS, CNSIS-ul și așa mai departe funcționează după aceleași principii inclusiv în ceea ce înseamnă remunerarea membrilor.

În consecință, susținem aprobarea inițiativei legislative.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Olguța Vasilescu.

 
   

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vroiam să spun că Grupul P.R.M. va susține acest proiect de lege și că este normal să se întâmple așa, pentru că acești oameni care depun o muncă trebuie să fie retribuiți. Nu înțeleg poziția Guvernului exprimată aici de doamna secretar de stat. Probabil că în țara pe care dumnealor o guvernează se muncește gratis. Noi în țara pe care o reprezentăm în Parlament și o cunoaștem nu mai muncește nimeni gratis. Deci, trebuie să fie o retribuție și, mai mult decât atât, așa cum spunea și colegul meu, domnul Asztalos de la UDMR, se specifică foarte clar în textul care a fost adoptat de comisie, că această indemnizație este în raport cu activitatea depusă.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Poftiți. Vă rog. Mai e și domnul deputat Manta și dacă mai sunt alte solicitări. Da. Și domnul deputat Lakatos.

 
   

Domnul Iulian Gabriel Bîrsan:

Domnule președinte,

Dragi colegi,

Legea a fost trimisă la comisie sau a fost retrimisă la comisie în sesiunea trecută, la solicitarea mea, tocmai pentru acest amendament. În forma în care a trecut prin comisie, având în vedere că activitatea va fi plătită doar în raport cu munca depusă de către membrii, probabil în regim de cumul sau plata cu ora, propun ca această lege să fie votată în forma aprobată de comisie.

Grupul parlamentar P.D. va susține această formă.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Pantelimon Manta.

 
   

Domnul Manta Pantelimon:

Doar un minut, o intervenție foarte scurtă. N-aș fi venit aici dacă n-aș fi auzit o replică care nu are nici un fundament din punct de vedere legal din partea celor care s-au opus aici, respectiv, celei care exprima punctul de vedere al Guvernului, anume că acest proiect de act normativ contravine art.154 din Codul Muncii. Păi, să faci o asemenea afirmație trebuie să fii departe de conținutul actului normativ.

Sigur că salariul reprezintă munca prestată, dar aici este vorba de o indemnizație care se acordă tocmai pentru munca prestată. O indemnizație care, așa cum spunea și colegul Bîrsan, se acordă în regim de plata cu ora și cumul, ceea ce înseamnă altceva decât salariul și se acordă tocmai pe baza muncii efectiv prestate.

De aceea am ținut să fac această remarcă. Este departe de a contraveni art.154 din Codul Muncii. Ba, dimpotrivă, îl complinește și se armonizează cu întreaga legislație incidentă în materie referitoare la Codul Muncii dar și la alte acte normative.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Petru Lakatos.

 
   

Domnul Petru Lakatos:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aș dori să vă atrag atenția asupra unui fapt care începe și în Camera Deputaților să apară din ce în ce mai des. Distinsa președintă a Comisiei de învățământ, când e vorba de o dezbatere absolut profesională, insinuează niște lucruri pe care eu nu le pot trece cu vederea și aș ruga ca dânsa să-și ceară scuze. Faptul că președinta comisiei este dintr-un partid și reprezentantul Guvernului este din alt partid, nu este un motiv pentru care să facă insinuarea pe care a făcut-o. Cu atât mai mult cu cât punctul de vedere al comisiei a fost susținut de vicepreședintele comisiei care este, de exemplu, tot de la UDMR.

Deci, dezbaterile profesionale sunt dezbateri profesionale, iar insinuările trebuie lăsate în afara Parlamentului sau să nu se facă defel.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulțumesc.

Doamna deputat Andronescu.

 
   

Doamna Ecaterina Andronescu:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

O intervenție de ordin profesional aș vrea să fac: îmi pare rău de cele exprimate aici de doamna secretar de stat. Cred că dacă ar fi fost prezent aici președintele Autorității pentru Cercetare, ar fi avut alte argumente în susținerea acestei legi.

În cercetarea științifică este nevoie de Consiliul Național de Etică. Acest consiliu are reprezentare națională și nu poate să acopere toate domeniile în care este nevoie de un punct de vedere etic în cercetarea științifică. De aceea lucrează prin comisii.

Oricum, comisiile nu-și vor putea desfășura activitatea decât în măsura în care sunt motivate să desfășoare această activitate, așa încât îi adresez rugămintea doamnei secretar de stat să ne creadă pe noi, care suntem apropiați acestui domeniu, că este nevoie de această intervenție legislativă pentru a desfășura normal activitatea în domeniul cercetării științifice în ceea ce privește etica.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

Dacă mai există intervenții la dezbateri generale? Nu mai sunt intervenții la dezbateri.

Vă rog, domnule deputat Purceld.

 
   

Domnul Mircea Octavian Purceld:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Am să fiu foarte scurt. Eu cred că doamna secretar de stat a făcut o glumă cu noi aici și nu cred că este locul cel mai nimerit ca să glumim. Noi vorbim aici de o muncă prestată și, cu siguranță, această muncă prestată trebuie plătită. Nu mai putem vorbi astăzi despre munci patriotice. Nu cred că este dispus nici un cadru universitar să presteze munci patriotice, să se deplaseze din anumite zone ale țării, să vină înspre București pe banii lui, pe costurile lui, fără ca aceste cheltuieli să fie recuperate într-un fel.

Această lege nu face altceva decât să recupereze niște cheltuieli ocazionate cu deplasarea și cu prezența distinșilor profesori aici.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Nu mai există, înțeleg, alte intervenții la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole. Nu avem amendamente respinse.

Pe anexa cu amendamente admise, dacă la pct.1, titlul legii, există obiecții, observații? Nu există.

A fost adoptat.

Pct.2. Obiecții, observații, comentarii? Nu există. Adoptat.

Pct.3? A fost adoptat. Pct.4? A fost adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Rămâne la vot final.

 
Dezbaterea Proiectului de Lege pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân (rămas pentru votul final).  

La pct.25 - Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.155/2001.

Inițiatorul? Nu își susține proiectul.

Comisia? Vă rog, domnule deputat.

   

Domnul Constantin Traian Igaș:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic a fost sesizată în vederea dezbaterii și avizării în fond cu Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea Programului de gestionare a câinilor fără stăpâni.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ și punctul de vedere al Guvernului.

Proiectul de lege a fost dezbătut și avizat în fond în procedură obișnuită, în 3 octombrie 2006, și este un raport favorabil.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Intervenții la dezbateri generale? Nu sunt intervenții la dezbaterii generale.

Nu există amendamente admise sau respinse.

Proiectul rămâne la vot final.

 
Dezbaterea Proiectului de Lege privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea Uniunii Statale Serbia-Muntenegru, în urma aplicării Protocolului cu privire la frontiera dintre Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor și Regatul României, încheiat la 24 noiembrie 1923, completat prin Protocolul din 4 iunie 1927 (rămas pentru votul final).  

Proiectul de Lege privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea Uniunii Statelor Serbia-Muntenegru, în urma aplicării Protocolului cu privire la frontiera dintre Regatul sârbilor, croaților și slovenilor și Regatul României, încheiat la 24 noiembrie 1923, completat prin Protocolul din 4 iunie 1927.

Legea are caracter ordinar.

Proiectul a fost adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei juridice, de disciplină și imunități.

Suntem Cameră decizională.

Dacă din partea inițiatorului dorește cineva să ia cuvântul? Domnul Slavomir Gvozdenovici.

   

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

România a găsit modalitatea juridică, consider dreaptă și corectă, ca să despăgubească cetățenii proveniți din Cadrilater, cei din Bucovina.

Considerăm, și vă rog respectuos să sprijiniți acest proiect legislativ, că prin acest gest România demonstrează că are posibilitatea de a respecta pe toți cetățenii în egală măsură. Doresc să amintesc numai că și Consiliul Legislativ și Guvernul României și-au exprimat acordul. Ați auzit, a trecut și desemnat. Comisia juridică, de disciplină și imunități a avut, sigur, mici intervenții de procedură juridică sau când este vorba despre limbă, vă rog respectuos să luați în considerare că prin acest gest, încă o dată dovedim că România într-adevăr știe să-și respecte cetățenii.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Punctul de vedere al comisiei, vă rog.

 
   

Domnul Sergiu Andon:

Mulțumesc și cu scuze.

Domnule președinte,

Este vorba despre un proiect de lege în regimul legilor ordinare, adoptat de Senat în 26 iunie 2006. Deci suntem Cameră decizională.

Am dispus de avizul favorabil al Consiliului Legislativ și de avizele prealabile ale Comisiei pentru politică externă și Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice, toate avize favorabile.

Guvernul susține adoptarea proiectului de lege.

Obiectul de reglementare este cel expus de inițiator.

Noi l-am analizat în ședința din 4 octombrie 2006.

Cu unanimitate de voturi, membrii comisiei au hotărât să supună plenului Camerei propunerea de adoptare.

Lege ordinară, cum spuneam.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Punctul de vedere al Guvernului, domnul secretar de stat Remus Baciu.

 
   

Domnul Remus Baciu (secretar de stat, Cancelaria primului ministru ):

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Punctul de vedere al Guvernului este favorabil.

Apreciem și faptul că toate observațiile Guvernului au fost preluate prin amendamentele propuse și adoptate.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule secretar de stat.

La dezbateri generale, domnul deputat Florin Iordache.

 
   

Domnul Florin Iordache:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Grupul parlamentar al P.S.D. va susține această inițiativă.

Noi am susținut și celelalte inițiative care au vizat retrocedările din Bulgaria sau din Moldova. De aceea, ni se pare că este o inițiativă bună și Grupul parlamentar al P.S.D. va susține această inițiativă.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Alte intervenții la dezbateri generale?

Vă rog, domnule deputat Miron Ignat.

 
   

Domnul Miron Ignat:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Acest proiect de lege este un act reparator. Se rezolvă o situație ce a creat o nedreptate acum câțiva ani de zile, și prin acest proiect de lege nu facem altceva decât să facem o dreptate, mai ales că numărul persoanelor care beneficiază de pe urma acestui proiect de lege este din ce în ce mai mic.

Având în vedere mai ales că acest proiect de lege a primit și avizul favorabil din partea comisiei, Grupul parlamentar al minorităților naționale susține în totalitate acest proiect de lege.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Valeriu Tabără.

 
   

Domnul Valeriu Tabără:

Grupul parlamentar al Partidului Democrat susține această inițiativă legislativă considerând-o reparatorie. Eu cred că este un moment favorabil pentru a încheia, în acest an, cu crearea acestui cadru legislativ, pentru reparațiile care se impun în urma rectificărilor de frontieră și a problemelor de frontieră care au fost în ultimii 60 - 70 de ani.

Susținem această inițiativă legislativă.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Petru Călian.

 
   

Domnul Petru Călian:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Conservator susține această inițiativă legislativă. Categoric, este un act de dreptate. De altfel, am susținut la dezbaterea pe fond în Comisia juridică, de disciplină și imunități cu toate voturile noastre acestă inițiativă legislativă.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Alte intervenții la dezbateri generale? Nu există alte intervenții la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Nu avem amendamente respinse.

Lucrăm pe raportul de amendamente admise.

Dacă de la pct.1 la pct.5 există obiecții, observații, comentarii?

Vă rog, domnul deputat Știrbeț.

 
   

Domnul Cornel Știrbeț:

Domnule președinte,

Sunt două probleme de corelare: una chiar în titlu, care se referă la un acord gramatical, și anume în loc de "Convenția dintre România și Regatul Sârbilor", este vorba de "Convenției", pentru că în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule, deci se acordă "Convenției din România", da? Este un acord gramatical.

Și la art.5 alin.2 trebuie eliminată sintagma "din județele enumerate la art.1", pentru că nu există județe enumerate la art.1. Este vorba de persoane.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Obiecții, observații, comentarii? Comisia? Nu sunt.

Înțeleg că se însușește atunci acest amendament.

Alte observații de la pct.1 la 5? Nu sunt.

A fost adoptate.

De la pct.6 la 10? A fost adoptate.

De la pct.11 la 16? A fost adoptate.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Rămâne la vot final.

 
Dezbaterea Propunerii legislative privind acordarea în anul 2006 a unui sprijin direct al statului de 300 lei (RON)/ha producătorilor agricoli pentru suprafețe de teren arabil de până la 5 ha inclusiv (rămasă pentru votul final).  

Propunerea legislativă privind acordarea în anul 2006 a unui sprijin direct al statului de 300 lei/ha producătorilor agricoli pentru suprafețe de teren arabil până la 5 ha inclusiv.

Legea are caracter ordinar.

Proiectul a fost respins de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru politică externă și Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice.

Procedură de urgență.

Suntem Cameră decizională.

Rog inițiatorul.

Vă rog, domnul deputat Munteanu.

   

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Această inițiativă legislativă a fost depusă încă din luna februarie a acestui an, din dorința ca proprietarii de terenuri agricole să beneficieze de o subvenție egală cu 300 ron/ha pentru toate culturile, și, subliniez, pentru toate culturile ce trebuiau să se înființeze în acest an.

Guvernul, sensibilizat de această inițiativă legislativă, scapă printre degete, aș putea spune, doar pentru unele culturi, și acelea cultivate pe suprafețe nesemnificative, sume foarte mici de bani.

De altfel, aș putea să cred că împinși de această inițiativă au ajuns să strecoare ceva bani pentru producătorii agricoli.

Se pune întrebarea dacă este justificată suma de 300 ron/ha.? Cu siguranță, da. Aș putea să spun, și o spun fără nici o rezervă, că suma este foarte mică față de nevoile proprietarilor de terenuri. Aș avea în vedere doar faptul că terenurile nelucrate au depășit suprafața de 2,5 milioane de ha, că terenurile sunt îmburuienate, că procurarea semințelor de calitate se face cu sume foarte mari, că pesticidele și îngrășămintele sunt, de asemenea, foarte scumpe.

În concluzie, decapitalizarea producătorilor agricoli impunea subvenționarea tuturor culturilor acestea.

Sunt bucuros, în schimb, că printr-o mobilizare excelentă a deputaților P.S.D. în Comisia pentru politică externă și Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice, această inițiativă legislativă a obținut un vot favorabil.

Acesta este și motivul pentru care Grupul parlamentar al P.S.D. va susține inițiativa și în plenul Camerei Deputaților.

Nu fac nici o referire la culturile care se însămânțează în această toamnă, unde cred că tot această inițiativă i-a determinat pe cei de la guvernare să acorde 1.750.000 sau 175 ron/ha care se înființează în această toamnă.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Comisia? Domnule președinte Kelemen, vă rog.

 
   

Domnul Kelemen Attila Bela Ladislau :

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Această lege ordinară, într-adevăr, cum a fost prezentată aici de inițiator, domnul coleg Munteanu, a stârnit discuții destul de substanțiale în comisie. Mobilizarea exemplară de care a vorbit aici colegul a însemnat că 8 voturi pentru și 7 voturi împotrivă a trecut prin comisie această lege.

Deci, eu ca președintele comisiei, a doua oară, atât vă spun: 8 voturi pentru, 7 voturi împotrivă, deci și din acest număr de voturi, la acest raport de voturi, reiese că discuțiile au fost destul de aprinse, dar este aici și domnul secretar de stat Tőke Istvan, care, de asemenea, a participat la lucrările comisiei.

Deci, doar atât: 8 voturi pentru și 7 voturi împotrivă.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Punctul de vedere al Guvernului?

 
   

Domnul Tőke Istvan (secretar de stat, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale):

Domnule președinte,

Stimată Cameră,

Legat de propunerea legislativă privind acordarea în anul 2006 a unui sprijin direct al statului, de 300 ron/ha producătorilor agricoli pentru suprafețele de teren arabil de până la 5 ha, inclusiv, Guvernul nu susține adoptarea propunerii legislative.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule secretar de stat.

Intervenții la dezbateri generale?

Începem cu domnul deputat Strungă.

Întâi, pe procedură, domnul deputat Ujeniuc.

 
   

Domnul Dragoș Ujeniuc:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Citesc în raportul Comisiei pentru politică externă și Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice că 24 de deputați din totalul de 25 membri ai acestei comisii au fost prezenți la lucrările comisiei.

Citesc mai jos că raportul comisiei a fost adoptat cu 8 voturi pentru și 7 voturi împotrivă, ceea ce înseamnă un total de 15 deputați.

Nici un cuvințel despre ceilalți 9, care fie că s-au abținut ".. Normal este că s-au abținut și, atunci, raportul se pare că nu a trecut. Pentru că 8 voturi pentru și 7 voturi împotrivă, cu abținerile cele 9, dau cu totul alt rezultate decât cel consemnat în raportul comisiei.

Poate ne oferă vreo lămurire comisia. Dacă nu, opinia mea este că ar trebui retrimis raportul la comisie pentru a lămuri acest aspect.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vă rog domnule președinte Kelemen.

 
   

Domnul Kelemen Attila Bela Ladislau :

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Cu toată stima pentru colegul care a vorbit anterior, bineînțeles dacă așa citim raportul, se poate citi și așa cum l-a citit colegul.

Dacă au fost 24 de membri prezenți și în momentul votului în sală erau numai 15 (că au dreptul să iasă din sală), niciodată nu am trecut în raport, cel puțin cum știu eu, ieșiți din sală 9 deputați. Nu se trece în raport, domnule coleg.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vă mulțumesc, domnule deputat.

Alte intervenții la dezbateri generale?

Era domnul deputat Strungă.

 
   

Domnul Emil Strungă:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În afară de faptul că dimensiunea acestui sprijin, care se prevede prin proiectul de lege, este relativ mare, mergând până la 30-40% din costurile totale de producție, lăsând la o parte și faptul că suntem la sfârșitul anului agricol 2006, punerea în practică a acestui proiect de lege este foarte greu de realizat. El probabil că ar trebui să-și facă efectele în anul următor. Și, din punctul acesta de vedere, este cunoscut faptul că, începând cu anul agricol 2007, producătorii agricoli vor beneficia de un sprijin în ceea ce privește costurile de producție atât prin fonduri de la stat, din bugetul statului, cât și din fonduri de la Uniunea Europeană, care se vor ridica între aproximativ 80 - 150 - 200 euro/ha, fonduri care vor fi gestionate prin agențiile de plăți.

În aceste condiții, ținând cont de ceea ce am spus în preambulul acestei intervenții, mi se pare destul de clar că proiectul de lege, așa cum este el formulat, nu mai poate fi susținut acum.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Timar, domnul deputat Miroșeanu mai sunt înscriși la cuvânt. Mai aștept și alte solicitări dacă mai sunt. Domnul deputat Kelemen.

 
   

Domnul Liviu Timar:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Consider că, într-adevăr, dacă se ținea cont de situația în care se află agricultura românească, acest proiect de lege trebuia dezbătut atunci când a fost depus, fiindcă nu se ajungea în situația în care este agricultura la această dată.

Acest lucru nu-l spunem noi, grupul P.S.D., ci îl spun și datele comunicate de Departamentul Agriculturii Statelor Unite ale Americii, serviciul de politică agricolă externă, care ne dau următoarele producții pe care le-a obținut România în acest an. La producția de grâu România a obținut 2.260 kg/ha; la orz de toamnă a obținut 2.080 kg/ha.; la floarea soarelui 1.250 kg/ha.; la porumb urmează să obținem 3.030 kg/ha.

Cu aceste producții, România se situează pe ultimul loc în Europa în ceea ce privește producțiile medii pe hectar. S-a spus aici că o să primim de la Uniunea Europeană. Într-adevăr, așa este, o să primim, și vom primi în jur de 40 - 50 de euro, dar cum poate să facă față producătorul agricol român concurenței la care este expus de la 1 ianuarie 2007, când în Ungaria se primesc la această dată 87 de euro de la Uniunea Europeană și 84 de euro de la bugetul național, 171, deci 5.500.000; nu mai vorbesc de fermierii francezi și germani care primesc între 250 și 300 euro/ha.

Cum putem să facem față noi de la 1 ianuarie 2007, în condițiile în care în acest an, când avea posibilitatea bugetul României să ajute într-adevăr agricultura? Cred că este o situație. Astăzi este în 10 octombrie. În orice tratat de agrotehnică, care îl discutăm noi, data de 10 octombrie este perioada de închidere, de închidere a perioadei optime, a însămânțărilor de toamnă pentru partea de nord.

Vreau să vă informez că la această dată, din 1.816 ha, cât și-a propus România să însămânțeze în această toamnă, s-au însămânțat 30-35% din suprafață. Este clar că anul viitor România va obține la fel de mici producții ca și în acest an și va fi o situație foarte critică pentru agricultura românească.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Miroșeanu.

 
   

Domnul Alexandru Liviu Miroșeanu:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Fără îndoială că subvenționarea agriculturii este unul din scopurile sau din lucrurile care pe noi ne interesează foarte tare. Însă, plecând de la această idee de a se subvenționa agricultura, trebuie să acceptăm că lucrul acesta nu se poate face decât într-un sistem cu o strategie foarte clară.

Am parcurs cu atenție acest proiect de lege, această propunere legislativă și am putut constata cu ușurință un ușor iz demagogic, populist și, de ce să nu spunem, electoral.

Trecând peste aceste lucruri și ținând cont și de faptul că Guvernul a dat un aviz negativ pentru această propunere legislativă, de asemenea, în Senat a fost respinsă, și având în vedere și o serie de alte elemente care între timp au apărut, propun, în numele Grupului parlamentar al Partidului Democrat, retrimiterea la comisie pentru o analiză mai amplă a acestei propuneri.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Kelemen.

 
   

Domnul Kelemen Attila Bela Ladislau:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Adineauri am vorbit în calitatea mea de președinte al comisiei. Acum vă vorbesc din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.

Cred că, cu toții care stăm astăzi în această sală, în Parlamentul României, avem oameni care ne-au votat la alegeri și toți am făcut promisiuni spre agricultura românească. Cred că interesul nostru ar fi să dăm cât mai mult agricultorului român, agricultorilor din România, dar nu despre acest lucru este aici vorba.

Eu cred că această lege, și aici chiar și unul dintre inițiatori a spus că trebuia discutată în primăvară. Acest proiect vine tardiv să discute această problemă și eu trebuie să recunoscă, mobilizarea aceea exemplară și din partea opoziției și lipsa membrilor arcului guvernamental din comisie a dus la această cifră de 8 contra 7. Deci eu atunci când am luat cuvântul, ca președinte al comisiei, am zis că este mai sportiv să dau numai aceste cifre.

Acum spun că Grupul parlamentar al U.D.M.R. va vota împotriva acestei legi. Credem că este tardivă această lege, într-adevăr cu un iz electoral. Sper că nimeni nu se pregătește de alegeri anticipate în România.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Tabără, apoi domnul deputat Călian.

 
   

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu vă mărturisesc că îmi vine greu să discut probleme legate de subvenții atunci când este vorba de agricultură. Dar mă gândesc puțin în urmă cu câțiva ani, când s-a început acest sistem al subvențiilor pentru hectare și pentru producții, să spunem așa, neglijându-se în totalitate piața.

Eu spun că indiferent cât de mare ar fi subvențiile, sigur, până la o anumită limită, nu chiar să acoperim cheltuielile pe hectar, problema nu este cea a subvențiilor la această dată pentru agricultori, ci este piața.

Și un al doilea element care este necesar pentru agricultori este aceea de reabilitare a acestor gospodării țărănești cu suprafața până la 50 ha. Or, dacă aceste surse financiare le dirijăm spre sistemele acestea de subvenționare, care nu se răsfrâng în situații economice favorabile ale acestor ferme, nu facem decât să facem o mare și gravă eroare.

Acesta este motivul pentru care eu vreau să-l completez pe colegul meu Liviu Miroșeanu și să spun că legea trebuie să rămână la vot, dar ea trebuie respinsă, pentru că aceste surse financiare cu care se vine aici trebuie dirijate spre alte sisteme, și repet încă o dată, ca o completare la ceea ce înseamnă SAPARD-ul românesc la această dată, dar și la ceea ce va însemna proiectul Uniunii Europene de a reabilita sistemul de ferme românești, fermele mici, fermele familiale, cele care au suprafețele până la 10 ha. Nu facem altceva acum decât să continuăm o procedură pe care sunt convins că și reputatul specialist care este Ioan Munteanu, și pe care eu îl recunosc, o recunoaște în sinea lui, sigur dincolo de a interveni și factorul politic și cel al apropierii de un vot în plus.

Eu cred că trebuie să fii rezonabil și responsabil pentru ceea ce va trebui să facem pentru aceste ferme în viitorul apropiat.

Acesta este motivul pentru care cred că trebuie să supunem la vot, nu o mai ducem la comisie, și să o votăm negativ, pentru că vom găsi soluții ca acești bani să ajungă într-adevăr la acești fermieri și să poată să facă mult mai mult cu ei decât fac până acum, și au făcut.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Petru Călian.

 
   

Domnul Petru Călian:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Nu vreau să intru în detalii tehnice, pentru că nu sunt atotștiutorul. Însă, lucrurile sunt foarte, foarte simple.

Momentul în care se promovează acest proiect de lege este perfect, este potrivit din toate punctele de vedere. Să nu intrăm în panică, pentru că acest proiect de lege, și dacă va fi votat se va transforma în lege, el nu va fi pus în aplicare nici în acest an și poate nici în 2007. Și vă spun de ce. Motivul este foarte simplu. Avem, la ora actuală, alte 20 de legi, legi care n-au fost atacate, sunt perfecte, însă nu sunt puse în aplicare. Ba, mai mult de atât, nici măcar termenul de prelungire a punerii în aplicare nu a fost stabilit printr-o altă lege așa cum prevede inclusiv Constituția.

Așadar, este potrivit acest proiect de lege, este benefic. 300 RON reprezintă, practic, praf în ochiul țăranului, deoarece cheltuielile sunt mari, iar terenurile rămân, pur și simplu, nelucrate. Dacă va trece acest proiect de lege, inițiatorul proiectului de buget pe 2007 va avea timpul suficient pentru a aloca bani pentru bugetul anului 2007. Este ceasul al 12-lea și cred că trebuie votat acest proiect de lege, fapt pentru care Grupul P.C. va susține și va vota acest proiect de lege.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Alte intervenții la dezbateri generale? Nu sunt alte intervenții la dezbateri generale.

Am o propunere de procedură care a fost ridicată privitor la retrimiterea proiectului la comisie.

Stimați colegi,

Mă pregătesc să supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere a acestui proiect la comisie, așa cum a fost formulată mai devreme. Mai întâi este propunere de procedură și după aceea propunerea de vot.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 198 de deputați prezenți; 10 voturi pentru, 186 de voturi împotrivă, o abținere.)

 
   

Vă mulțumesc. Propunerea de retrimitere a fost respinsă. Nu există amendamente admise, sau respinse.

Proiectul rămâne la vot final.

Vă consult, dat fiind că mai sunt două sau trei minute din timpul de dezbateri și am ajuns la respingeri, dacă sunteți de acord ca, după o pauză de două sau trei minute, să trecem la procedura de vot final, mai ales că avem două chestiuni de procedură, care se doresc a fi ridicate.

Doamna deputat Andronescu. Domnule președinte Năstase, dacă ne permiteți s-o deranjăm pe doamna Andronescu un minut? (Doamna deputat Ecaterina Andronescu poartă o discuție cu domnul deputat Adrian Năstase.) Domnia sa a cerut cuvântul pe o chestiune personală.

 
   

Doamna Ecaterina Andronescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, nu este o chestiune personală, dar, din păcate, vreau să vă dau o veste proastă. A încetat din viață profesorul Avram Filipaș, fost parlamentar, rector al Universității Titu Maiorescu.

Dascăl a numeroase generații de studenți, creator de școală, a fost unul dintre cei care, preocupați de soarta învățământului superior privat, a redactat o parte din legea care astăzi se află sub votul dumneavoastră.

De aceea, în memoria celui care a fost profesorul Avram Filipaș, să păstrăm un moment de reculegere.

Vă mulțumesc.

(Se păstrează un moment de reculegere.)

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Avem, de asemenea, o solicitare de luare de cuvânt, din partea domnului deputat Vainer.

Vă rog, domnule deputat.

 
   

Domnul Aurel Vainer:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Dați-mi voie să vă rețin câteva momente. Ieri, 9 octombrie, s-a oficializat, să spunem așa, prin diferite manifestări, pentru a treia oară, în România, ziua holocaustului. Este un moment important, nu numai pentru evreii și romii care au pierit în holocaustul din România, dar, pentru noi toți, pentru că dorim ca ceea ce s-a întâmplat cu atâția ani în urmă să nu se mai repete niciodată, nu numai pentru evrei romi, dar pentru nimeni în lume. S-au întâmplat lucruri monstruoase, ucideri în masă, în diferite locuri, deportări, deportări în Transnistria, care au însemnat un drum fără întoarcere și pierderea multor, multor, multor vieți omenești.

Dați-mi voie să reamintesc acest lucru și să mai spun în plus ceva. Mulțumesc în numele comunităților evreiești din România, Parlamentului României, care a adoptat legea care inițial a fost Ordonanța nr.31 din 2002, promovată de Guvernul Adrian Năstase, a devenit lege și în România, potrivit legii, sunt interzise organizațiile de tip fascist, care promovează xenofobia, rasismul și antisemitismul și, de asemenea, cultivarea și propagarea ideilor expuse, cândva, de persoane care au adus daune grave păcii și umanității.

Mulțumesc Parlamentului României și aș dori ca autoritățile statului care trebuie să vegheze la punerea în aplicare a acestei legi, să-și facă datoria. Mă refer la procuratură și la justiție, în mod special.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Supunerea la votul final:  

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

Rog colegii să vină în sală. Rog liderii de grup să-și invite colegii în sală, pentru a putea să trecem la votul final.

Vă rog să luați loc în bănci.

Trecem la votul final.

Domnii lideri de grup mai solicită două minute, înțeleg? un minut. Bine. Este o listă lungă.

Stimați colegi,

Avem un număr de 27 de propuneri legislative.

  Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr.84/1995 (adoptată);

La pct.1: Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr.84/1995, republicată

Legea are caracter organic; primă Cameră sesizată.

Vă rog să votați. Vă mulțumesc.

Propunerea a fost adoptată cu 239 de voturi pentru.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 244 de deputați prezenți; 239 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă, o abținere; un deputat nu a votat.)

  Proiectul de Lege pentru ratificarea Memorandumului de Înțelegere între România și Comunitatea Europeană privind participarea României la programul comunitar pentru asigurarea interoperabilității serviciilor pan-europene de Guvernare pentru administrațiile publice, mediul de afaceri și cetățeni (IDABC), semnat la București la 20 martie 2006 și la Bruxelles la 20 aprilie 2006, și pentru aprobarea plății contribuției financiare aferente participării la acest program în anii 2006-2009 (adoptat);

La pct.2: Proiectul de Lege pentru ratificarea Memorandumului de Înțelegere între România și Comunitatea Europeană privind participarea României la programul comunitar pentru asigurarea interoperabilității serviciilor pan-europene de Guvernare pentru administrațiile publice, mediul de afaceri și cetățeni (IDABC), semnat la București la 20 martie 2006 și la Bruxelles la 20 aprilie 2006, și pentru aprobarea plății contribuției financiare aferente participării la acest program în anii 2006-2009.

Legea are caracter ordinar; prioritate de integrare; suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 244 de deputați prezenți; 242 de voturi pentru, nici un vot împotrivă, nici o abținere; doi deputați nu au votat)

Vă mulțumesc.

Legea a fost adoptată.

  Proiectul de Lege pentru acceptarea Protocolului adoptat la Moscova la 30 noiembrie 1996 și intrat în vigoare la 4 noiembrie 2002, privind amendamentele la Acordul cu privire la crearea sistemului internațional și a Organizației de telecomunicații spațiale Intersputnik, încheiat la Moscova la 15 noiembrie 1971, ratificat prin Decretul nr.307/1972 (adoptat);

La pct.3: Proiectul de Lege pentru acceptarea Protocolului adoptat la Moscova, la 30 noiembrie 1996 și intrat în vigoare la 4 noiembrie 2002, privind amendamentele la Acordul cu privire la crearea sistemului internațional și a Organizației de telecomunicații spațiale "Intersputnik", încheiat la Moscova la 15 noiembrie 1971, ratificat prin Decretul nr.307/1972.

Legea are caracter ordinar; prioritate legislativă.

Vă rog să votați.

Vă mulțumesc.

Legea a fost adoptată.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 237 de deputați prezenți; 232 de voturi pentru, nici un vot împotrivă, nici o abținere; 5 deputați nu au votat.)

  Proiectul de Lege pentru înființarea satului Tangâru prin reorganizarea comunei Stoenești, județul Giurgiu (adoptat);

Pct.4: Proiectul de Lege pentru înființarea satului Tangâru prin reorganizarea comunei Stoenești, județul Giurgiu.

Legea are caracter organic; suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 243 de deputați prezenți; de 213 voturi pentru, 24 voturi împotrivă, 6 abțineri.)

Vă mulțumesc.

Legea a fost adoptată cu 213 voturi pentru.

  Propunerea legislativă privind modificarea art.50 alin.(3) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic (adoptat);

Pct.5: Propunere legislativă privind modificarea art.50 alin.(3) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Legea are caracter organic; procedură de urgență; suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 249 de deputați prezenți; 249 de voturi pentru.)

Vă mulțumesc.

Legea a fost adoptată cu 249 de voturi pentru.

  Propunerea legislativă pentru modificarea Legii învățământului nr.84/1995, republicată (respinsă);

La pct.6: Propunerea legislativă pentru modificarea Legii învățământului nr.84/1995, republicată

Legea are caracter organic; suntem primă Cameră sesizată.

Propunerea comisiei, de respingere a proiectului de lege, nu a întrunit numărul de voturi necesar.

Ca atare, potrivit art.104 alin.(3), se supune votului dumneavoastră propunerea de adoptare.

Supun votului dumneavoastră propunerea de adoptare. Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 250 de deputați prezenți; 114 voturi pentru, 132 de voturi împotrivă, 3 abțineri; un deputat nu a votat)

Propunerea de adoptare nu a întrunit numărul de voturi necesar. Ca atare, propunerea legislativă este respinsă.

  Propunerea legislativă pentru modificarea art.55 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală (respinsă);

Pct.7: Propunerea legislativă pentru modificarea art.55 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală

Legea are caracter organic; suntem primă Cameră sesizată.

Ne aflăm în aceeași situație: propunerea comisiei, de respingere, nu a fost adoptată cu numărul de voturi necesar.

De aceea, supunem votului propunerea de adoptare, conform art.104 alin.(3).

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 248 de deputați prezenți; 43 de voturi pentru, 201 voturi împotrivă, două abțineri; doi deputați nu au votat.)

Propunerea de adoptare a întrunit 43 de voturi - insuficiente.

Proiectul a fost respins.

  Propunerea legislativă de modificare și completare a Legii nr.84/1995, Legea învățământului (respinsă);

Pct.8: Propunerea legislativă de modificare și completare a Legii nr.84/1995, Legea învățământului.

Legea are caracter organic; suntem primă Cameră sesizată.

Ne aflăm în aceeași situație: propunerea comisiei, de respingere, nu a întrunit numărul de voturi necesar.

Supunem votului adoptarea, potrivit art.104 alin.(3).

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 253 de deputați prezenți; 84 de voturi pentru, 164 voturi împotrivă, 4 abțineri; un deputat nu a votat)

Vă mulțumesc. Propunerea legislativă a întrunit 84 de voturi - insuficiente pentru a fi adoptată. Ca atare, a fost respinsă.

  Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii (nu a fost adoptată propunerea de respingere);

Pct.9: Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Legea are caracter organic; suntem primă Cameră sesizată.

Comisia propune respingerea.

Supun votului dumneavoastră propunerea de respingere.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 248 de deputați prezenți; 152 de voturi pentru, 94 voturi împotrivă, o abținere; un deputat nu a votat.)

Propunerea de respingere a întrunit 152 de voturi - insuficiente.

Dezbatem pe articole, într-o ședință următoare.

  Proiectul de Lege pentru abrogarea unor acte normative (adoptat);

Pct.10: Proiectul de Lege pentru abrogarea unor acte normative.

Legea are caracter ordinar; prioritate legislativă; suntem Cameră decizională.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 244 de deputați prezenți; 237 de voturi pentru, două voturi împotrivă, o abținere, 4 deputați nu au votat.)

Vă mulțumesc.

Proiectul a fost adoptat.

  Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.35/2006 pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare și privatizare a unor societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și a societăților comerciale și regiilor autonome subordonate autorităților administrației publice locale (adoptat);

Pct.11: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2006 pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare și privatizare a unor societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și a societăților comerciale și regiilor autonome subordonate autorităților administrației publice locale.

Legea are caracter ordinar; procedură de urgență; suntem Cameră decizională.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 244 de deputați prezenți; 237 de voturi pentru, un vot împotrivă, o abținere; 5 deputați nu au votat..)

Vă mulțumesc.

Legea a fost adoptată.

  Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate (adoptat);

Pct.12: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate.

Legea are caracter organic; procedură de urgență; suntem Cameră decizională.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 244 de deputați prezenți; 242 de voturi pentru, un vot împotrivă, nici o abținere; un deputat nu a votat. )

Vă mulțumesc.

Cu 242 de voturi pentru, proiectul de lege a fost adoptat.

  Proiectul de Lege pentru completarea Legii apiculturii nr.89/1998 (adoptat);

Pct.13: Proiectul de Lege pentru completarea Legii apiculturii nr.89/1998

Lege ordinară; suntem Cameră decizională.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 238 de deputați prezenți; 231 de voturi pentru, nici un vot împotrivă, nici o abținere; 7 deputați nu au votat.)

Vă mulțumesc.

Legea a fost adoptată.

Chiar dacă n-a putut să voteze domnul secretar Munteanu, legea a fost adoptată.

  Proiectul de Lege privind modificarea art.1 din Legea nr.476/2002 pentru aprobarea plății contribuției României la Fondul de Cooperare al Inițiativei Central Europene (adoptat);

Pct.14: Proiectul de Lege privind modificarea art.1 din Legea nr.476/2002 pentru aprobarea plății contribuției României la Fondul de Cooperare al Inițiativei Central Europene.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 241 de deputați prezenți; 237 de voturi pentru, nici un vot împotrivă, două abțineri; doi deputați nu au votat.)

Vă mulțumesc.

Legea a fost adoptată.

  Proiectul de Lege privind creșterea siguranței în unitățile de învățământ (adoptat);

Pct.15: Proiectul de Lege privind creșterea siguranței în unitățile de învățământ.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 238 de deputați prezenți; 214 voturi pentru, două voturi împotrivă, 15 abțineri; 7 deputați nu au votat.)

Vă mulțumesc.

Legea a fost adoptată.

  Propunerea legislativă pentru modificarea art.4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.86/2002 privind înființarea Ghișeului unic în punctele de trecere a frontierei de stat a României (adoptat);

Pct.16: Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.408 din 29 decembrie 2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.95/2005 pentru modificarea art.4 din Ordonanță de urgență a Guvernului nr.86/2002 privind înființarea Ghișeului unic în punctele de trecere a frontierei de stat a României.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 244 de deputați prezenți; 220 de voturi pentru, 21 voturi împotrivă, o abținere; doi deputați nu au votat.)

Vă mulțumesc.

Legea a fost adoptată.

  Proiectul de Lege pentru aprobarea plății unor contribuții voluntare anuale din partea României la bugetele Comitetului Internațional al Crucii Roșii, Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (adoptat);

Pct.17: Proiectul de Lege pentru aprobarea plății unor contribuții voluntare anuale din partea României la bugetele Comitetului Internațional al Crucii Roșii, Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 243 de deputați prezenți; 242 de voturi pentru, nici un vot împotrivă, o abținere.)

Legea a fost adoptată.

Vă mulțumesc.

  Proiectul de Lege pentru completarea art.3 al Legii nr.32/1994 privind sponsorizarea (adoptat);

Pct.18: Proiectul de Lege pentru completarea art.3 al Legii nr.32/1994 privind sponsorizarea.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 240 de deputați prezenți; 236 de voturi pentru, două voturi împotrivă, două abțineri.)

Vă mulțumesc.

Legea a fost adoptată.

  Proiectul de Lege pentru modificarea art.6 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată (adoptat);

Pct.19: Proiectul de Lege pentru modificarea art.6 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 241 de deputați prezenți; 238 de voturi pentru, nici un vot împotrivă, nici o abținere; trei deputați nu au votat.)

Vă mulțumesc.

Legea a fost adoptată.

  Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.124/1998 privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale (adoptat);

Pct.20: Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.124/1998 privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 244 de deputați prezenți; 174 de voturi pentru, 64 de voturi împotrivă, trei abțineri; trei deputați nu au votat.)

Vă mulțumesc.

Legea a fost adoptată.

  Proiectul de Lege privind prevenirea accidentelor și organizarea activității de salvare din mediul subteran speologic (adoptat);

Pct.21: Proiectul de Lege privind prevenirea accidentelor din mediul subteran speologic și organizarea activității de salvare din mediul subteran speologic.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 241 de deputați prezenți; 231 de voturi pentru, 6 voturi împotrivă, două abțineri; doi deputați nu au votat.)

Vă mulțumesc.

Legea a fost adoptată cu 231 de voturi.

  Propunerea legislativă pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Române pentru Mediul de Afaceri (respinsă);

Pct.22: Propunerea legislativă pentru înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii și a Cooperației.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională.

Procedură.

Vă rog, domnule deputat, pe procedură, înainte de vot.

   

Domnul Marian Florian Săniuță:

Vă mulțumesc frumos. Voi fi foarte scurt.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am intrat în posesia punctului de vedere al Guvernului, care este negativ pentru această propunere legislativă.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumim, domnule deputat.

Eram la Propunerea legislativă pentru înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii și a Cooperației.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 244 de deputați prezenți; 19 voturi pentru, 193 de voturi împotrivă, 32 de abțineri.)

Vă mulțumesc.

Propunerea legislativă a fost respinsă cu 193 de voturi împortrivă.

 
  Proiectul de Lege privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei (adoptat);

Pct.23: Proiectul de Lege privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 237 de deputați prezenți; 218 voturi pentru, 3 voturi împotrivă, o abținere; 15 deputați nu au votat.)

Vă mulțumesc.

Legea a fost adoptată.

  Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare (adoptat);

Pct.24: Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 241 de deputați prezenți; 232 de voturi pentru, nici un vot împotrivă, nici o abținere; 9 deputați nu au votat.)

Vă mulțumesc.

Legea a fost adoptată.

  Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân (adoptat);

Pct.25: Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 244 de deputați prezenți; 233 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă, 8 abțineri.)

Vă mulțumesc.

Legea a fost adoptată.

  Proiectul de Lege privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților si Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre și la un schimb de comune între România și Iugoslaviala, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923 și Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924 (adoptat);

Pct.26: Proiectul de Lege privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților si Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923 și Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 241 de deputați prezenți; 234 de voturi pentru, două voturi împotrivă, două abțineri; trei deputați nu au votat.)

Vă mulțumesc.

Legea a fost adoptată.

  Propunerea legislativă privind acordarea în anul 2006 a unui sprijin direct al statului de 300 lei (RON)/ha producătorilor agricoli pentru suprafețe de teren arabil de până la 5 ha inclusiv (respinsă).

În sfârșit, la pct.27: Propunerea legislativă privind acordarea în anul 2006 a unui sparijin direct al statului de 300 lei (RON)/ha producătorilor agricoli pentru suprafețe de teren arabil de până la 5 ha inclusiv.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională.

Vă rog să votați.

(Conform afișajului, sunt înregistrați 241 de deputați prezenți; 107 voturi pentru, 120 de voturi împotrivă, 13 abțineri; un deputat nu a votat.)

Vă mulțumesc.

Legea a fost respinsă cu 120 de voturi împotrivă, 107 pentru, 13 abțineri. Justificarea votului. Vă rog, domnule deputat.

   

Domnul Vasile Mocanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am venit în fața dumneavoastră să explicăm votul de susținere a acestei propuneri legislative și, mai ales, pentru stenogramă.

Am depus această propunere legislativă în februarie. Știu că nu este nici anul electoral, deci nu a fost cu nici o intenție; a fost numai pentru susținerea țăranilor, pentru producție. În ziua de astăzi, nimic nu se face fără bani.

Dumneavoastră nu ați vrut să-i ajutați. Noi o să luptăm să aduceți la cunoștință ceea ce ați făcut în Parlament.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Petru Călian.

 
   

Domnul Petru Călian:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Tot pentru stenogramă și pentru opinia publică, Partidul Conservator a votat acest proiect de lege pentru că susține țăranii.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Tabără. Vă rog. (Animație în sală.)

 
   

Domnul Valeriu Tabără:

Eu vă mulțumesc foarte mult pentru aceste mici vociferări și să știți că am curajul să mă uit în ochii fiecăruia pentru ceea ce am să spun acum.

Vreau să vă spun, de aici, normal, pentru susținerea și a colegilor mei.

Stimați colegi,

Am intuit bine atunci când am spus că facem o propunere care să aibă un efect electoral. Nu cred că agricultura mai are nevoie de astfel de efecte după vreo 10 ani de politici electorale. Cred că avem nevoie de altceva ca să construim în agricultură real și eu cred că atunci vor avea încredere țăranii și producătorii agricoli în noi. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc. Mai există alte explicații ale votului? Nu.

Declar închisă ședința.

 
   

Ședința s-a încheiat la ora 12,50.

 
       

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 7 decembrie 2019, 17:03
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro