Plen
Ședința Camerei Deputaților din 22 mai 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.75/01-06-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
19-03-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 22-05-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 22 mai 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Valeriu Ștefan Zgonea și Gheorghe Albu, secretari.

 
Dumitru Bentu - declarație politică cu titlul Populus;

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineața!

Stimați colegi,

Deschidem ședința consacrată declarațiilor politice.

Grupul parlamentar al P.S.D., domnul deputat Dumitru Bentu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "populus".

Referendumul cu valoare de unicat în viața politică a României postdecembriste s-a încheiat. Prin votul cetățenilor, președintele Traian Băsescu își încheie etapa de suspendare și, evitând demiterea, va reveni în primul palat al țării, Cotroceniul.

Nu vom analiza cauze și efecte, evoluții și consecințe, implicații și răspunderi. Vom spune doar că un demers constituțional a fost infirmat prin cel mai democratic act de voință civică - votul. Vor fi desigur și beneficiari direcți și imediați ai "reinstalării", oligarhii asfaltului, bordurilor, marmurei, cu alte cuvinte adevărații "băieți deștepți". Clasa politică fie se va reforma, fie se va deforma prin proiectarea în planul percepției publice a urdarilor, maneliștilor, telenoveliștilor dar mai ales a celor din "cupola cardurilor" alimentate din bani publici.

19 mai a devenit un day after tomorrow în varianta pontico-dâmbovițeană. Așa a hotărât poporul, așa trebuie să fie. A făcut oare și casație și justiție? Populus dixit.

Bine ați revenit, domnule președinte, vă urează cu deplină satisfacție păsăricile, găozarii, țiganii împuțiți, șandramaua în descompunere, mogulii, oligarhii și toți ceilalți pe care îi iubiți, cum numai dumneavoastră știți s-o faceți.

Post-scriptum: Jalnica prestație din Sala Sporturilor din Râmnicu Vâlcea i-a oferit lui Traian Băsescu prilejul de a mai călca în stilu-i propriu ceva - semicercul de la 6 metri, atunci când se străduia să trimită în plasa porții mingea de handbal.

A călca, a încălca..., vorba lui nenea Iancu, Dă-i înainte, stimabile, e dorința adunării.

mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Andrian Sirojea Mihei - declarație politică cu titlul Între DA și NU, marinarii au avut NU;

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Andrian Mihei.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

mulțumesc, doamna președinte.

Declarație politică: "Între Da și Nu marinarii au avut Nu."

Stimați colegi,

Anul acesta, tema Zilei Internaționale a Diversității Biologice din data de 22 mai este "biodiversitatea și schimbările climatice". Schimbările de climă sunt preconizate a fi una dintre cele mai mari amenințări la adresa biodiversității și, fără acțiuni energice, consecințele acestora asupra sistemelor naturale și asupra societății vor fi severe. România are un nivel ridicat al biodiversității, precum și sisteme ecologice intacte. Astăzi, prin sărbătorirea Zilei Internaționale a Diversității Biologice, ne aflăm într-un bun moment pentru a impulsiona autoritățile responsabile să ia măsuri, să urnească sistemul în direcția prezervării frumuseților naturale, în direcția protejării florei și faunei României, a diversității cu care natura a înzestrat România. Astăzi avem șansa să arătăm că, atât ca indivizi, cât și ca membri ai comunității ne pasă de viitorul României, de ocrotirea și conservarea frumuseților ei și, în fapt, într-un cadru mai larg, de viitorul planetei, prin protejarea cadrului natural de va permite o viață mai bună pentru noi toți.

Extrapolând, probabil că ar trebui să instituim și o Zi Națională a Diversității Politice, zi în care să se urmărească păstrarea diversității de opinii politice, dar și pornind de la definiția ecologiei, ocrotirea și îmbunătățirea interacțiunii dintre cetățeni și mediul lor de viață. Referendumul recent desfășurat a constituit un demers democratic prin care cetățenii și-au exprimat opțiunea. Că rezultatul este bun sau rău, timpul va fi cel care ne va dovedi. Însă, încă o dată, se constată pe de o parte apatia cu care cetățenii răspund unor astfel de provocări, prin prezența redusă la vot, iar pe de altă parte că în democrația în care am pășit în ultimii 17 ani, minoritatea celor care au votat altfel se va supune majorității. Sper ca rezultatul acestui exercițiu să conducă la o respectare a acestei minorități și la o guvernare pro - români, lipsită de discriminări.

Totodată, acest referendum a evidențiat câteva ipostaze care sunt insuficient reglementate în legislația noastră. Un aspect în acest sens este imposibilitatea unor categorii de cetățeni de a vota, prin faptul că în legislația românească nu este inclusă această variantă. Suntem în Uniunea Europeană. Suntem de puțin timp cetățeni europeni și deseori, din păcate, ne pierdem printre rânduri interesele, cetățenii, identitatea...

Conform Sindicatului Liber al Navigatorilor, corpul marinăresc al României numără aproximativ 25.000 navigatori și personal auxiliar. Dintre aceștia, aproape 11.000 se află, în prezent, pe mare. Marea majoritate sunt angajați de armatori străini și doar vreo 300 de navigatori muncesc pe cele câteva nave maritime rămase în flota românească. Și doar pentru aceștia există prevederi legale referitor la posibilitatea de a-și exprima opțiunea în moment de alegeri parlamentare, prezidențiale sau referendum național. Ceilalți sunt ignorați.

Suntem nevoiți, stimați colegi, să ne gândim la toți românii și să le oferim tuturor într-o formă sau alta posibilitatea de a își exprima opțiunile în astfel de momente. Așa cum pentru toți românii aflați pe teritoriu străin s-au organizat secții de votare, și pentru acești oameni, marinarii care bat mările și oceanele lumii, încadrați în flote străine, se pot organiza. Iar dacă legea română nu poate să prevadă aceste lucruri, atunci, pentru că ne aflăm în Uniunea Europeană, reprezentanții noștri acolo, actualii sau viitorii europarlamentari ar putea propune instituirea unei convenții la nivel european, prin care să se reglementeze acest aspect. Pentru că și acești oameni, deși nevoia și dorința de un trai mai bun îi împinge departe de țară, casă și familie, au dreptul să își exprime votul în problemele care privesc bunul mers al națiunii.

Nu în ultimul rând, aș dori să îmi exprim satisfacția că în sfârșit, unui ministru, în persoana domnului Paul Păcuraru, ministrul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, i-a păsat de soarta acestei categorii de cetățeni români-marinari angajați pe navele străine și într-un scurt răstimp, a încheiat cu Norvegia o convenție bilaterală, prin care marinarilor români li se oferă posibilitatea plății contribuțiilor sociale în țara de naționalitate, diminuând astfel riscul ca marinarii români să nu mai fie solicitați de armatorii europeni. Legislația europeană în domeniul maritim prevede ca navigatorii din țările Uniunii Europene să fie plătiți de armatorii europeni după aceleași grile de salarizare și în plus, să le fie plătite de către armatori și asigurările sociale în țara sub al cărei pavilion este înregistrată nava, crescând astfel considerabil costurile armatorilor.

Deși încă dinainte de integrarea României în Uniunea Europeană, atât eu cât și Sindicatul Liber al Navigatorilor am tras nenumărate semnale de alarmă celor responsabili în această privință, eu adresând interpelări atât fostului ministru al muncii, domnul Gheorghe Barbu, cât și ministrului transporturilor, domnul Radu Berceanu și, din păcate, și ministrului integrării europene, doamna Anca Boagiu, care a lucrat anterior și în Ministerul Transporturilor și era poate cea mai la curent cu aceste aspecte (mai ales că există precedent, Polonia și Lituania, având semnate astfel de înțelegeri cu o serie de țări din Uniunea Europeană). Din păcate, ori din lipsă de interes, ori din lipsă de dorință, ori pe criterii politice absurde, toate aceste demersuri au rămas până acum fără nici un ecou.

Domnul Păcuraru a făcut un prim pas și sper că se vor mai semna astfel de înțelegeri și cu alte state sub al căror pavilion marinarii români au muncit și muncesc, aceste măsuri fiind avantajoase pentru toți cei implicați. Pe de o parte, marinarii primesc asigurările sociale în țară și oricând au nevoie ori la ieșirea la pensie pot beneficia de ele fără alte complicații, pe de altă parte, acești bani vin la bugetul nostru de stat în loc să fie vărsați în bugetele altor țări, contribuind la bunăstarea socială a altora.

În încheiere, aș dori să adresez un apel în oglindă către domnul președinte Băsescu "să vină la o cooperare" cu Parlamentul. Nu doresc să fac acum teoria relației Președinte-Parlament. Dar, ce îmi doresc este ca toți, Președintele, Guvernul, Parlamentul, autoritățile locale, să privim spre interesele celor pe care îi reprezentăm într-o formă sau alta, în cadrul competenței cu care suntem învestiți și să facem acele schimbări necesare poporului român pentru a-și transforma destinul într-unul mai bun.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Romeo Marius Raicu - declarație politică intitulată Parlamentul - instituție fundamentală în orice stat de drept; - prezentarea demisiei din calitatea de deputat;

Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Romeo Raicu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Romeo Marius Raicu:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Vă mulțumesc mult. Prezint o declarație politică intitulată: "Parlamentul - instituție fundamentală în orice stat de drept".

Votul zdrobitor dat de popor la 19 mai 2007 este un vot de blam împotriva unei hotărâri a majorității celor trimiși de electori să îi reprezinte în Parlamentul. Legitimitatea deciziei celor 322, aceea de suspendare a Președintelui, decizie luată prin aplicarea regulilor democrației indirecte, prin reprezentanți, a pălit însă în fața unui referendum - act de consultare democratică directă, ateniană.

Rezultatul acestei coliziuni dintre popor și cei aleși de ei să-i reprezinte în forul legislativ nu trebuie să rămână nul. Întoarcerea Președintelui Băsescu la Cotroceni este un lucru normal... Însă nu consider că este firesc să nu apară niciun fel de efect al acestei contradicții flagrante între țara reală și cea formală, între alegători și parlamentari.

Rezultatul acestui exercițiu democratic indică derapajul în care actualul Legislativ a ajuns: el nu mai beneficiază deloc de încrederea populației și, ca atare, se deligitimează. România are nevoie astăzi de un Parlamentul puternic, care să fie în armonie cu cei care și-au trimis aleșii să îi reprezinte, care să fie credibil și coerent cu voința electoratului și nu împotriva lui. România nu poate rămâne 18 luni într-o profundă criză politică! Doar cu un Legislativ curat și legitim și cu un Executiv eficient, ale căror raporturi și atribuții sunt limpezi și delimitate printr-o Constituție modernă și fără nimic confuz, putem spera că misiunea pe care actuala clasă politică o are - o Românie sincronă cu timpul ei și la înălțimea propriului potențial, va fi îndeplinită.

Votul popular de la 19 mai nu poate fi nici ignorat, nici negociat. Garanția repunerii în legătură directă a aleșilor cu alegătorii nu poate veni decât din partea unor oameni responsbili în fața celor care îi deleagă să îi reprezinte, și nu a unor grupuri lipsite de chip, de responsabilitate, de onorabilitate. Liderii partidelor politice parlamentare trebuie să-și asume deriva în care se găsește Parlamentul, instituție fundamentală în orice stat de drept. Ei au astăzi obligația de a recupera încrederea și prestigiul acestui for. Ei au datoria de a declanșa procedurile pentru organizarea alegerilor anticipate și pentru introducerea votului uninominal.

Am intrat în politică direct de pe Baricada însângerată din 21 Decembrie 1989, purtând în suflet cele mai pure idealuri ale Revoluției și mi-am ghidat întreaga acțiune politică în conformitate cu acestea. Cred într-o Românie europeană, democrată, puternică și respectată. Cred în onoare și responsabilitate în politică... Cred într-o clasă politică responsabilă în fața poporului... Cred într-un Parlament solid care să se bucure de încrederea populației și într-un guvern susținut real de o majoritate parlamentară, capabil să implementeze mult așteptatele reforme postaderare, acestea sunt singurele premise ale integrării de facto în Uniunea Europeană a fiecărui cetățean român. Este momentul ca după ce am învățat lecția referendumului, să aprofundăm și lecția întoarcerii cu fața către popor.

Personal, ca om politic responsabil, refuz să rămân în acest for lipsit de susținere și încredere populară și înțeleg să-mi prezint demisia din calitatea de deputat în Parlamentul României, începând cu astăzi, 22 mai 2007.

mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Adrian Moisoiu - declarație politică cu titlul Privire în viitorul învățământului românesc;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Adrian Moisoiu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, doamna președintă.

Declarația mea de astăzi este intitulată "Privire în viitorul învățământului românesc."

Conform DEX (Dicționarul explicativ al limbii române), școala este definită drept "instituția de învățământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline". Cu alte cuvinte, școala trebuie să genereze competențe prin prelucrarea informației de instrucție și formare, care să permită articularea abilităților dobândite cu solicitările comandamentelor momentului.

Sistemul multinațional de educație generează migrarea forței de muncă calificate spre țări cu deficit în domeniu, fără a se lua în considerare faptul că absolvenții, găsind locuri de muncă în străinătate, rămânem noi fără mână de lucru calificată. Cu alte cuvinte, asigurăm servicii universitare pentru alții cu efect dezastruos pentru o economie săracă. De aceea, ar trebui găsită o posibilitate prin care să se stabilească necesarul pentru economia țării și care este ponderea învățământului care se exportă...

Din alt punct de vedere, este normal ca o școală publică să fie eficientă pentru ca banii publici să nu fie risipiți. Dar, educația nu este un produs comercial, deci universitățile nu pot fi reduse la niște societăți producătoare de marfă...

O universitate este o instituție publică mare, care asigură servicii educaționale pentru societate, care la rândul ei trebuie să finanțeze învățământul, potrivit cu nevoile acesteia.

La ora actuală, există o competiție mondială între universități care luptă pentru prestigiu, resurse și studenți, lucru ce se extinde și în politica externă practicată de țările dezvoltate. Asistăm la un proces de internaționalizare a învățământului, iar educația devine un proces transnațional.

În acest sens, actualmente, aproape 2 milioane de tineri studiază dincolo de hotarele țării lor, ei constituind o adevărată piață a viitoarelor elite intelectuale. Confirm statisticilor unor organizații recunoscute, cea mai mare parte a acestora studiază în Statele Unite (28%), fiind urmați de Marea Britanie cu 12%, Germania cu 11%, Franța cu 10%, Australia cu 9% și Japonia cu 4%. Experții susțin că în următorii 20 de ani, această tendință se va multiplica de 5 ori prin valorificarea potențialului existent în special în Europa de Est și Asia. Se observă că cei mai buni studenți migrează spre Statele Unite și Marea Britanie (care sunt mai selective), iar cei mai puțin competitivi sunt atrași de universitățile europene. Ca urmare, pentru că în Franța peste 54% din studenții străini provin din statele africane și mult mai puțini din Asia și America, autoritățile au acuzat universitățile că recrutează absolvenți de liceu din străinătate, fără să țină cont de calitatea profesională a acestora.

Pe de altă parte, dezvoltarea învățământului este legată și de finanțarea sa din surse publice și private. În Statele Unite, contribuția publică este de circa 45,1%, în Japonia de 41,5%, în Australia de 48,7%, în timp ce în Germania este de 91,5%, în Franța de 85,7%, iar în Marea Britanie de 72%.

În această competiție, pentru studenți au apărut fenomene speciale, ca de exemplu delocalizarea, marile universități deschizându-și filiale în străinătate (Școala Superioară de Comerț din Paris dispune de campusuri la Londra și Madrid, în timp ce Universitatea din Chicago și-a deschis un centru la Paris).

Dar, au apărut și probleme de mobilitate și competiție și pentru atragerea celor mai valoroase cadre didactice de la universitățile de prestigiu, lucru ce se realizează prin stimulente materiale (în universitățile americane salariile pot depăși 300.000 de dolari/an).

De aici, s-ar putea desprinde câteva idei privind viitorul apropiat al învățământului românesc, direcția în care trebuie acționat.

A urma o școală nu înseamnă neapărat a-i face pe oameni să citească și să socotească, ci mult mai mult, să gândească!

Viața și școala ne învață că cel care gândește puțin se înșeală mult, dar și faptul că este necesar să acționezi ca un om de gândire și să gândești ca un om de acțiune. Cu cât gândirea îți e mai săracă, cu atât nu-ți poți înțelege propriile dorințe și ca atare nu le poți realiza.

Educația este un lucru greu, mai ales pentru miniștrii educației care nu-i cunosc tainele, sunt lipsiți de experiență în domeniu și sunt numiți pe criterii politice. S-ar putea însă, ca tinerețea să fie un avantaj pentru proaspătul actual ministru, ca el să fie capabil să asigure acel spirit de schimbare, de mobilitate, pe care înaintașii lui nu au avut curajul să-l promoveze. Să privească cu mult curaj realitatea din școlile românești, degradarea acesteia și să acționeze în consecință. Nu se poate aprecia cel puțin interesantă neconcordanța dintre rezultatele de la tezele cu subiect unic, testele naționale, bacalaureat, olimpiadele școlare și notele din cataloage?

Oricât de neașteptat ar fi spectacolul lumii, tinerii nu sunt niciodată surprinși, ei probabil intuind toate posibilele combinații dintre lucruri.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Becsek-Garda Dezső Kálmán - consemnarea unor ilegalități colaterale marii corupții;

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul deputat Garda Dezideriu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Campania electorală, atât a domnului președinte Traian Băsescu, cât și a partidelor care solicitau prin organizarea referendumului din 19 mai 2007 demiterea președintelui, s-a bazat pe ineficiența luptei împotriva corupției dominate atât de oligarhi, cât și de grupurile de interese.

Populația care s-a prezentat la vot din ambele părți a mai sperat în eficiența luptei împotriva corupției. Însă, în timpul campaniei, nimeni n-a vorbit despre polițiștii corupți de la cercetări penale din cadrul inspectoratelor județene de poliție, cât și despre procurorii care susțin diferitele ramuri ale mafiei. Ar trebui să vină timpul ca acești ofițeri și magistrați să fie trași la răspundere pentru acoperirea infracțiunilor. Mai grave sunt situațiile când aceste persoane se folosesc de situația lor privilegiată pentru a beneficia de banii publici ai primăriei și să fure din conducta privată a unor cetățeni.

În anul 1985, trei familii au executat din finanțare proprie racordarea apei reziduale la rețeaua municipiului Gheorgheni. Domnișoara procuror Maeczky Izabela, cu știință, fără a avea aprobarea proprietarilor pe cheltuiala cărora s-a executat lucrarea și aprobarea organelor competente în domeniu, s-a folosit de funcția sa și a executat racordarea apei menajere din locuința sa în canalul cetățenilor la data de 26-27 septembrie 2006, fără a avea autorizație de construcție, planșele și actele necesare din partea Primăriei Gheorgheni, conform Hotărârii nr.27 din 2004 a Consiliului local Gheorgheni. Cele 3 familii, în ziua de 28 septembrie 2006, au depus o cerere la Societatea comercială de gospodărire orășenească din Gheorgheni, prin care au solicitat o expertiză după lucrarea efectuată fără aprobare și fără acordul lor.

Din discuțiile purtate de fostul director al Societății comerciale de gospodărire orășenească Gheorgheni cu Nagy Attila, a reieșit faptul că doamna prim-procuror abuzat de funcția sa, dar el nu are curajul să sesizeze ilegalitatea.

În aceste condiții, doamna Papp Elisabeta, a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii, anexând și documentele referitoare la ilegalitatea respectivă. Consiliul Superior al Magistraturii a trimis cazul spre cercetare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș. Aici, însă, protectorii domnișoarei i-au dat un răspuns prompt prin care ei au afirmat că domnișoara Maeczky Izabela nu s-a folosit de funcția sa pentru a beneficia de banii publici. Motivul invocat în apărarea sa de domnișoara Maeczky Izabela era că doamna Papp Elisabeta, din răzbunare, a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii pentru că ea a început cercetarea penală împotriva sa pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență și astfel cazul era mușamalizat.

De ce am făcut referire la acest caz aparent neînsemnat? Pentru că domnișoara Maeczky Izabela, împreună cu concubinul său Szabo Tamas, era și este principalul susținător al mafiei lemnului din zona Gheorghenilor. Datorită activității sale sunt tergiversate și puse deoparte dosarele celor care au defrișat munți întregi, iar după interpelările și întrebările mele, când sunt nevoiți să dea o soluție din partea procuraturii, ea nu cunoaște alt termen decât neînceperea urmării penale. Se pare că pentru serviciile sale privind protejarea corupției din domeniul forestier, superiorii ei, implicați și ei în mafia lemnului, vor să o promoveze.

Ar fi timpul ca prin cercetarea acestui caz, mai concret, racordarea la încălzirea cu rumeguș și a apei calde la conducta centrală din banii publici la dispoziția primarului, domnișoara Maeczky Izabela să fie cercetată în mod corect, dar solicit să fie trasă la răspundere și pentru soluțiile date pentru acoperirea mafiei lemnului. Ar fi timpul ca prin cercetarea corectă a racordării apei reziduale în conducta celor 3 cetățeni, fără acte în regulă și racordarea încălzirii centrale cu rumeguș și a apei calde din bani publici în valoare de 63 de milioane lei, cei vinovați să fie trași la răspundere.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ionica Constanța Popescu - declarație politică intitulată Demisionez din Parlament;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Ionica Popescu.

Aveți cuvântul, doamna Popescu.

 

Doamna Ionica Constanța Popescu:

Bună dimineața tuturor!

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

În urma referendumului din 19 mai 2007, am luat hotărârea să demisionez din Parlament.

În urma faptului că o parte a românilor au preferat un președinte jucător, în urma faptului că o parte a românilor a crezut în vorbele meșteșugite ale domnului Traian Băsescu, pentru că unui număr de cetățeni îi place să audă numai ce vrea să audă, nu ceea ce este corect și argument, întrucât am greșit în cariera mea de parlamentar și am făcut legi pentru infractori, pentru că de teama deschiderii dosarului meu am votat la fel ca ceilalți 321 de parlamentari pentru suspendarea președintelui Băsescu, din cauză că domnul Traian Băsescu a strivit "sistemul ticăloșit" al PSD, pentru că președintele mi-a deschis ochii asupra pericolului pe care-l reprezintă pentru România sistemul oligarhic și pentru că a avut un succes sincer și fulminant în privința condamnării comunismului, întrucât președintele va informa populația o dată la trei luni asupra succeselor sale prezidențiale în Piața Universității, așa cum a promis la 19 mai 2007, și pentru că președintele are o relație cinstită cu cetățenii, cu minerii, cu jurnaliștii, am luat decizia să demisionez din Parlament... în următoarele 5 minute.

Stimați colegi,

Întrucât România are nevoie de un președinte mediator în societate, nu de unul jucător și pentru că și Legea fundamentală a țării îi dă prerogative de mediator și nu de jucător.

Pentru că pe mine, cetățean român, mă interesează mai mult faptele domnului Băsescu și mai puțin vorbele sale.

Pentru că domnul președinte mi-a vorbit doar despre oligarhii altora, uitând de oligarhii din jurul său.

Pentru că am propus legi pentru sprijinul pensionarilor, al elevilor, am făcut legi pentru tineri cu capacități intelectuale deosebite.

Pentru că am luptat ca deponenții la CEC pentru o mașină Dacia să fie despăgubiți și legea propusă de mine a fost votată de dumneavoastră, motiv pentru care vă mulțumesc încă o dată.

Pentru că susțin reducerea TVA-ului la produsele alimentare de bază și instituirea unei taxe de solidaritate cu pensionarii cu venituri indecent de mici și pentru că nu știu care dintre aceștia toți sunt infractorii de care vorbește președintele.

Pentru că nu am teamă de niciun dosar care mi s-ar putea deschide, întrucât știu că nu am furat nimic și pentru că sunt curioasă de unde știe domnul Băsescu, într-o țară în care justiția este independentă, câți parlamentari au dosare și care sunt aceia.

Din cauză că "sistemul ticăloșit" al PSD s-a limitat la termopanele de la casa lui Adrian Năstase.

Pentru că președintele s-a bâlbâit când a fost întrebat de relația sa cu oligarhul Cășuneanu și pentru că n-a spus nimic de oligarhii săi și ai "sistemului ticăloșit", Udrea, Cocoș, Umbrărescu, Bucșaru și alții.

Pentru că un președinte care s-a recunoscut comunist, care a avut parte din plin de beneficiile comunismului, comunism care l-a trimis șef la Anvers într-o vreme când cetățenilor de rând le era interzis să iasă din țară pentru o excursie de două zile, în Germania.

Pentru că acest președinte face un simulacru de condamnare a comunismului, în baza datelor furnizate de un alt beneficiar al sistemului comunist.

Pentru că președintele instigă la nerespectarea instituțiilor statului și instituie comunicarea cu masele, mase despre care se știe că nu-l pot contrazice și care pot fi ușor manipulate cu dialoguri gen "Am greșit?" "Nu, n-ați greșit!"

Pentru că președintele nu se sfiește să tâlhărească în public un cetățean român, o femeie, jurnalist la un post de televiziune, a cărui singură vină este că aparține familiei unui adversar politic al său.

Pentru că în ziua în care Poporul i-a dat votul său de încredere pentru a se întoarce la Cotroceni, președintele a adresat cuvinte jignitoare și discriminatorii la adresa unui om din popor pe care l-a numit "țigancă împuțită".

Pentru toate acestea și pentru încă multe altele, m-am răzgândit!

Nu vă uitați la ceas și nu cronometrați timpul după ce-mi termin intervenția, pentru că nu am să demisionez!

Am învățat acest mod de a face politică de la mentorul nostru, de la unicul și perfectul Traian Băsescu!

Am învățat de la dânsul că vorba nu are valoare și că poți face orice năzbâtie cu condiția ca atunci când ești prins să spui candid "am greșit-o, acuma nu mai pot s-o retrag!"

Stimați colegi,

Am să vă dau întâlnire și mâine și poimâine și răspoimâine și marțea viitoare la sesiunea de declarații politice, la Palatul Parlamentului. Vă dau întâlnire la fiecare sfârșit de săptămână în județele pe care le reprezentăm, pentru că sunt un om crescut la țară și așa m-a învățat bunica mea, Dumnezeu s-o odihnească. M-a învățat că dialogul civilizat se poară într-un cadru civilizat. Pe stradă au loc mașinile, revoluțiile, loviturile de stat, meciurile de fotbal între copiii de cartier, luptele între bande, manifestările euforice ale suporterilor echipelor de fotbal. Pe stradă se folosește forța, forța fizică sau forța presiunii maselor, nu greutatea ideilor trecute prin filtrul gândirii.

Așadar, la revedere, pe mâine!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
Aledin Amet - declarație politică intitulată Județul Constanța are nevoie de un buget consistent;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Aledin Amet.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Bună dimineața!

Domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Județul Constanța are nevoie de un buget consistent".

Am afirmat și cu alte ocazii că județul Constanța are nevoie din partea guvernului de un regim deosebit, în ceea ce privește investițiile în infrastructură. Zonă cu un potențial turistic remarcabil, județul pe care îl reprezint înseamnă, și din punct de vedere economic, un centru de referință. Aceste realități trebuie completate cu o dezvoltare echilibrată, concomitentă și a celorlalte aspecte ale vieții sociale. Încă există, la doar câțiva kilometri față de stațiunile turistice, șosele necompetitive și localități, cele mai multe dintre ele rurale, ale căror probleme au rămas, din păcate, nerezolvate.

Bugetul alocat pentru anul acesta județului Constanța este unul insuficient. Nu putem vorbi de modernizarea unui sector atât de vital, precum cel al turismului, dacă nu există o strategie bine definită din partea autorităților centrale. Iar pentru a se progresa, este nevoie, înaintea bunelor intenții rămase la stadiul de bune intenții, de investiții materiale.

În scopul câștigării capitalului, nu numai de imagine, în domeniu, adică atragerea turiștilor, trebuie oferite condiții care să concureze serios cu cele oferite de stațiunile din țările vecine.

Într-o altă ordine de idei, sunt un susținător al trecerii unui număr de acțiuni din cadrul administrării porturilor maritime în subordinea autorităților locale. Acest fapt, cu siguranță, ar fi în avantajul locuitorilor județului Constanța. Cu un buget sporit, s-ar putea realiza condițiile unei noi etape în ceea ce se dorește: dezvoltarea turismului românesc.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Loviți de soartă și de autorități;

Din partea deputaților fără apartenență la un grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulțumesc, doamna președintă.

Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi este "Loviți de soartă și de autorități".

La Cluj-Napoca există de 17 ani Asociația pentru Protejarea și Ajutorarea Handicapaților Neuro-Psihici Cluj, care are ca scop promovarea și reprezentarea drepturilor persoanelor cu dizabilități intelectule.

În prezent, Asociația derulează trei proiecte: serviciul social-comunitar Centrul de Zi "Sf.Maria", ai cărui beneficiari sunt 17 tineri cu dizabilități intelectuale grave și accentuate; o expoziție permanentă cu vânzare "Și noi avem o șansă", unde cei 17 tineri beneficiari ai Centrului de Zi "Sf. Maria", supervizați de un lucrator social își valorifică propriile produse realizate în atelierele lucrative ale Centrului și Atelierul agricol și de horticultură.

Evident că sunt mai multe preocupări, dar a intervenit o problemă deosebită: și anume că urmează să fie evacuați din sediul pe care și l-au amenajat, în așa fel încât facem apel la autorități să sprijinie această asociație.

Mai multe despre ceea ce se întâmplă acolo, am pregătit un material pe care îl depun la secretariat.

Vă mulțumesc.

(În continuare a fost consemnată în întregime declarația politică)

Centrul de Zi "Sf. Maria" s-a deschis la 15 septembrie 1995 pentru 6 copii cu dizabilități intelectuale grave, într-un imobil situat în Cluj-Napoca și care a fost repartizat cu contract de închiriere Asociației de către Consiliul Local; era dezafectat în vederea demolării, într-o stare de degradare greu de imaginat.

Prin eforturi proprii, Asociația pentru Protejarea și Ajutorarea Handicapaților Neuro-Psihici Cluj și grație câștigării unei licitații de proiecte sociale prin programul PHARE-SESAM, s-a reușit renovarea imobilului mai sus menționat, iar la data de 1 martie 1997 și-a început activitatea de care beneficiază 33 persoane - 16 copii și 17 tineri peste 18 ani.

La 1 martie 2003, din lipsă de fonduri, Asociația pentru Protejarea și Ajutorarea Handicapaților Neuro-Psihici Cluj s-a văzut nevoită să restructureze activitatea, renunțând la componenta pentru copii - de departe cea mai costisitoare - rămânând doar cu componenta pentru tineri.

La începutul lunii mai a acestui an, Asociația pentru Protejarea și Ajutorarea Handicapaților Neuro-Psihici Cluj a primit o notificare de evacuare a Centrului de Zi "Sf.Maria", clădirea fiind retrocedată, susține conducerea Asociației, unei persoane fără calitate.

În acest sens au fost emise Sentința civilă nr.257/28.02.2006 a Tribunalului Cluj (dosar 6957/2005) și Decizia civilă nr. 1618/r/15.06.2006 a Curții de Apel Cluj (dosar 2766/33/2006).

În procesul de revendicare a acestui imobil, Primăria municipiului Cluj-Napoca, în calitate de pârât, prin serviciul juridic, nu a fost aparată absolut deloc.

În baza hotărârilor mai sus menționate Primaria Cluj-Napoca a emis Dispoziția de restituire și acordare a dreptului de folosință special, nr. 4353/14.03.2007, prin care s-a restituit clădirea cetățeanului israelian Berkovits Ladislau, care afirmă că este una și aceeași persoană cu Bar Efraim, afirmativ moștenitorul defunctei Bercovits Eva. Acesta a prezentat în instanță o copie după un testament făcut de Bercovits (Bar) Eva, în favoarea fiului ei, Bar Efraim.

Până în prezent, Centrul de Zi "Sf. Maria" Cluj este singura instituție din județ care oferă o vastă gamă de servicii recuperatorii acestei categorii defavorizate, devenind un exemplu de bună practică prin calitatea și varietatea serviciilor oferite.

Centrul a reușit să redea beneficiarilor săi demnitatea pierdută, a dat posibilitatea familiei care are un tânăr cu dizabilități să se integreze în viața socială normală, a reușit să transforme mila și compasiunea în convingerea că și persoana cu dizabilități poate deveni un membru util și creativ al societății.

Activitatea Centrului de Zi este binecunoscută atât la nivel local, național (numeroase apariții în presa scrisă, radio și televiziune), cât și internațional (Franța, Germania, Italia, Anglia, Olanda, USA ).

Închiderea Centrului ar însemna izolarea acestor tineri între cei patru pereți ai casei, ar însemna refuzarea dreptului la o viață normală, ca a oricărui membru al acestei societăți care se vrea a fi civilizate.

Integrarea persoanelor cu dizabilități nu ar trebui să rămână doar o problemă a ONG-urilor, ci ar trebui să fie preocuparea tuturor factorilor de decizie, de la toate nivelurile, cât și a societății civile.

Nu negăm dreptul de proprietate al nimănui, dar, potrivit legilor în vigoare, imobilele în care se desfășurau activități social-umanitare erau exceptate de la restituirea în natură, iar imobilul în discuție era atribuit cu contract de închiriere Asociației pentru Protejarea și Ajutorarea Handicapaților Neuro-Psihici Cluj, pentru derularea programului social-comunitar pentru tineri cu dizabilități intelectuale, Centrul de Zi "Sf. Maria" fiind un astfel de caz.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Unde ne sunt irigațiile?;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Vasile Mocanu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Unde ne sunt irigațiile?"

Domnilor guvernanți,

Agricultura din Moldova este în pericol. Seceta prelungită din această primăvară a afectat deja majoritatea culturilor însămânțate toamna trecută.

Numai în județul Iași, circa 10.000 de hectare de grâu și rapiță au fost compromise, din cauza lipsei precipitațiilor. Specialiștii estimează pentru 2007 o producție de grâu la jumătate față de cea din 2005; adică aproximativ 80.000 de tone, față de 140.000, în urmă cu doar doi ani.

În 2006, producția de grâu, în județul Iași, a fost de 110.000 de tone. La fel de afectate sunt însă și culturile de grâu din Vaslui și Botoșani. De altfel, direcțiile agricole din mai multe județe ale Moldovei au trimis deja la Guvern documentația necesară pentru a primi despăgubiri.

Îngrijorător este faptul că, mai mult ca sigur, seceta va ridica prețul pâinii în această vară, în mai toate județele Moldovei. Din păcate, și în perspectivă, situația se anunță la fel de problematică pentru agricultură. Pentru viitorul foarte apropiat, meteorologii vorbesc de ani din ce în ce mai calzi, cu precipitații din ce în ce mai puține. Se pare că seceta va face zile tot mai grele agricultorilor din Moldova. Pâinea noastră cea de toate zilele este în pericol. În Iași, țăranii au început să se roage pentru ploaie. Dar nu plouă!

Pentru că toate aceste necazuri nu ar fi apărut dacă Ministerul Agriculturii se implica mai puțin în politică și mai mult în reabilitarea sistemelor de irigații, distruse, din varii motive, după 1989.

În programul de guvernare al P.N.L., refacerea acestui sistem era considerată una dintre prioritățile Cabinetului. De ce s-a uitat atât de repede această promisiune? Până la urmă, există o strategie guvernamentală în această privință? Dacă da, atunci, domnilor guvernanți, acționați cât mai repede, altfel vom rămâne fără pâine.

Chiar și politica trece prin stomacul alegătorului.

Vă mulțumim.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Traian Băsescu nu a înțeles nimic din lecția referendumului;

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Emilian Frâncu.

Vă invit la microfon, domnule deputat.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc, doamna președintă.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Traian Băsescu nu a înțeles nimic din lecția referendumului."

Sâmbătă, cu doar câteva ore înainte de închiderea urnelor, la un hipermarket bucureștean, președintele suspendat al României, Traian Băsescu, și-a permis un gest de o obscenitate politică greu de acceptat chiar și în republica africană Congo, nu doar într-o țară membră a Uniunii Europene.

Traian Băsescu a tâlhărit o ziaristă, căreia i-a smuls telefonul mobil și pe care a insultat-o în văzul lumii. Indiferent cât de agasantă ar fi fost prezența ziaristei, președintele României nu avea voie să i se adreseze acesteia cu apelativul obscen de "păsărică", să o catalogheze drept "țigancă împuțită" și să-și însușească un obiect personal al acesteia.

Culmea comportamentului necorespunzător al celui care i-a implorat pe români să-l salveze de la demitere constă, însă, în răspunsul pe care i l-a dat părții vătămate, atunci când aceasta l-a avertizat că va depune plângere la poliție. "Ia fă tu o plângere la poliție!", a ricanat Traian Băsescu, dând de înțeles că un asemenea demers ar fi fost inutil, deoarece dumnealui se situează deasupra legilor și a instituțiilor din România.

Probabil că același răspuns l-ar fi dat Traian Băsescu și în dimineața de pomină când s-a urcat băut la volan, după cheful pe care l-a avut împreună cu Gigi Becali într-o cunoscută cârciumă din București: "Ia faceți voi o plângere la poliție, să vedem dacă au curaj să vină să-mi ia permisul".

Este inadmisibil ca președintele României, garantul respectării legii și a instituțiilor democratice ale statului, să dea populației un asemenea semnal, cu vădite semnificații antisociale. Prin urmare, este admisibil să conduci mașina în stare de ebrietate și este acceptabil să tâlhărești o femeie, luându-i telefonul mobil, pentru că însuși șeful statului procedează în felul acesta. Ce valoare mai au sfaturile părintești din cei 7 ani de-acasă, ce preț să mai pună lumea pe învățăturile dobândite în școală, cum să mai fie respectate legile în România și ce prestigiu mai are instituția Poliției după ce președintele țării procedează în felul acesta?

Prin fapta sa de sâmbătă, de la hipermarket, Traian Băsescu a executat (ca să spun așa) cel puțin 3 (trei) noi încălcări ale Constituției României.

În calitate de garant al legalității, dumnealui și-a permis să încalce dreptul la proprietate, garantat în Constituția României.

În calitate de mediator între instituțiile statului și cetățeni, președintele a călcat în picioare prestigiul Poliției, dând de înțeles că orice plângere a cetățenilor este egală cu zero.

În calitate de garant al drepturilor omului și de reprezentant al țării în fața celorlalte națiuni, Traian Băsescu a comis infracțiunea de discriminare pe criterii etnice.

În primul caz, ar trebui ca Poliția și Parchetul General să se autosesizeze sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie. În al doilea caz, este treaba parlamentului să facă o primă crestătură pe un nou răboj. Sub cel de-al treilea aspect, sunt curios să văd cum va proceda Consiliul Național împotriva Discriminării, care nu poate să ignore expresia "țigancă împuțită".

În orice caz, concluzia se impune de la sine: Traian Băsescu nu a învățat nimic de pe urma referendumului și va manifesta, în continuare, grave carențe de comportament în stat și în societate.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ștefan Baban - declarație politică intitulată Maximă prudență spre zona euro!;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Ștefan Baban.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ștefan Baban:

Doamna președintă,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Maximă prudență spre zona euro!"

Leul, moneda noastră națională, a împlinit în aprilie acest an, 140 de ani de la apariția ei pe piața statului român. Cu acest prilej, moneda națională s-a aflat în atenția tuturor specialiștilor, începând de la analiștii financiari și terminând cu autoritățile financiare și bancare din România, deoarece anul 2014 reprezintă anul în care se va trece la euro. Polemicile nu au avut cum să nu apară, deoarece o hotărâre atât de importantă cum este renunțarea la moneda națională a românilor, simbolul suveranității financiare a statului unitar român, în favoarea introducerii monedei euro, nu se ia doar pentru că suntem membri ai U.E., ci pentru că deja, în 2014 ne considerăm europeni, integrați în standardele și normele comerciale, monetare și financiare ale pieței comune europene.

Indiferent de păreri, aprecieri, analize pro și contra, mai devreme sau mai târziu trebuie să ne înscriem în zona euro a comunității europene. Timpul pe care îl avem la dispoziție trebuie să se constituie într-o etapă de pregătire a economiei românești, care trebuie să se integreze în structurile și comportamentele pieței unice. Concret, ar trebui să fie urmărite cu strictețe evoluțiile economice, în special factorii echilibrului macroeconomic, prioritară fiind politica monetară și cea bancară, pentru a stabili și urma traseul optim care să ne ducă la trecerea la moneda unică, fără dificultăți și convulsii în evoluția monetară a țării.

Experiența statelor care au format zona euro, dar și a celor care au avut acces ulterior, a arătat că acestea au trebuit să îndeplinească criteriile de convergență ale Tratatului de la Maastricht, care impune condițiile minime referitoare la deficitul bugetar, ratele dobânzilor pe termen lung și datoria publică.

În cazul României, lucrurile stau și bine și rău: inflația a scăzut de la un an la altul, leul întărindu-se după mulți ani de devalorizare îngrijorătoare. În schimb deficitul de cont curent a crescut destul de mult în ultimii ani, semn că România, deși a fost vindecată de inflație, totuși este bolnavă, acest deficit putând crea dificultăți în drumul spre zona euro.

De aceea stabilizarea prețurilor va trebui să fie o preocupare permanentă, care să permită dezvoltarea pe termen lung a economiei, atingerea și menținerea criteriilor de convergență, toate impunând ponderare și măsuri prudente pentru trecerea la euro! Acest pas nu este deloc simplu: data renunțării la leu și trecerii la euro neputând fi fixată cu ușurință, ci doar atunci când economia românească, sistemul bancar și cel financiar vor fi pregătite temeinic.

Având în vedere experiența altor state membre în drumul lor spre zona euro, trebuie să ne înarmăm cu răbdare și să nu sărim etapele necesare care să permită îndeplinirea tuturor criteriilor de convergență pentru ca economia să fie pregătită pentru a face față complet tuturor provocărilor. Până atunci, leul trebuie să rămână o monedă tare, iar bătălia pentru stabilirea prețurilor să nu înceteze nici o clipă.

Se cunosc programele inițiale ale unor state membre ale U.E., chiar din fostul spațiu comunist - Polonia, Ungaria, Cehia etc. - de a introduce euro până în 2010, ca apoi, în urma analizelor riguroase, să fie nevoite să amâne momentul aderării până în 2014 și chiar mai târziu. Deci din experiența lor putem trage o singură concluzie: nu este benefic, pentru România, să se grăbească la convertirea euro.

Iar acest lucru este confirmat de faptul că deși inițial au propus anul 2012 pentru aderarea la zona euro, acum au ajuns la concluzia că 2013 sau 2014 ar fi perioadele cele mai potrivite, deși unii analiști și politicieni, prea optimiști, indică anul 2009. Indiferent de momentul aderării la zona euro, trebuie să conștientizăm că trebuie să parcurgem toate etapele premergătoare acestei aderări și cu mare precauție, pentru a se evita eventualele neplăceri.

Oricum, concluzia finală este doar una: peste cel mult zece ani, adică după un secol și jumătate de la apariția sa pe piață, leul românesc nu va mai exista, fiind înlocuit cu euro!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Costache Mircea - comentariu cu privire la populismul domnului Traian Băsescu;

Tot din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Costache Mircea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mircea Costache:

Mulțumesc, doamna președintă.

Am observat cu toții că în societatea românească, scrutinurile nu înseamnă ceea ce înseamnă pentru lumea civilizată: prilej de meditație, de analiză, de căutare de soluții pentru ridicarea nivelului de viață, a standardului de civilizație.

Dimpotrivă, confruntările sunt întotdeauna pași înapoi, semne ale degradării comportamentului, limbajului, semne ale decadentismului generalizat care paralizează societatea românească.

s-a ajuns până acolo încât pivotul unei societăți, înaintemergătorul, cel care se autoiluzionează să creadă că este liderul de opinie și personajul cel mai important care influențează mersul unei societăți, președintele României, să acrediteze drept Parlament câteva sute de lumpeni adunați în "Golania", Piața Universității, cărora le promite să le raporteze trimestrial de activitate, în locul instituției fundamentale a democrației, care este Parlamentul României, așa cum este el.

A muta raporturile instituționale dintre Președinție, Guvern și Parlament în piața publică înseamnă un regres de cel puțin 100 de ani, care amintește între altele de celebra republică din Ploiești, când personajele politice ale vremii, urcate pe grătarul cu mici, țineau discursuri fulminante despre avantajele sistemului democratic.

Cam aici a adus domnul Traian Băsescu, cu populismul domniei sale, exagerat și deșănțat, discursul public și mersul treburilor publice din România.

Cine sunt susținătorii domnului Traian Băsescu? Cine, din ce se compune poporul lui Traian Băsescu? Cine sunt cei aproximativ 5 milioane de susținători? În primul rând, disponibilizații domniei sale din perioada Guvernului C.D.R., al cărui membru era, din perioada ministeriatului său la transporturi, foștii disponibilizați de la CFR, de la ALRO, de la alte întreprinderi, Compania Națională a Sării, Compania Națională a Apelor Minerale, de la SIDEX și PETROM chiar. Pentru că toate acestea au făcut parte din Programul PSAL II, pentru care negociator șef din partea României a fost Traian Băsescu.

Toți disponibilizații, toți dezmoșteniții care au îngroșat rândurile șomerilor și ale emigranților, dar și ale beneficiarilor venitului minim garantat, toți asistații sociali care reazemă primăriile în căutare de mijloace minimale de subzistență, sunt astăzi, paradoxal, susținătorii celui care i-au pus pe drumuri.

De asemenea, sărăcimea satelor care, de asemenea, reazemă primăriile în așteptarea ajutorului social, cu ușurință manevrată de primarii mai ieri ai P.S.D., actualmente P.D., este adusă să susțină, în necunoștință totală de cauză, menținerea pentru încă jumătate de mandat, a unui om care a mutat dialogul politic la cârciumă, raportul cu Parlamentul în "golania", în fața câtorva sute de rătăciți, acela care a coborât nivelul dezbaterilor pentru găsirea de soluții în vederea reînscrierii țării pe orbita normalității și a sincronizării cu Europa civilizată, a ajuns să fie actualmente susținut tocmai de propriile sale victime.

Sărăcimea satelor și a orașelor și-a pus nădejdea într-un luptător pentru adevăr și dreptate care, după cum se vede, numai la adevăr și dreptate nu s-a gândit vreo secundă. Pentru că rătăcirea este atât de mare, acestei stări de lucruri i se mai pune vârf și prin susținerea în fața opiniei publice, în mass-media, de către susținerea acestui personaj "cool", numit de unii, adică rentabil pentru cei din jurul său, și surprinzător, atipic din punct de vedere al celor doritori de senzații tari, nonconformist, într-un anume fel, au ajuns să facă dintr-un personaj alăturea cu lumea și cu drumul, care mută Parlamentul în Piața Universității, un reprezentant în stare să le ducă la îndeplinire aspirațiile de echilibru, de adevăr, de dreptate socială, de mentor care ar fi trebuit să coalizeze și să fie liant pentru energiile națiunii.

Dacă s-a ajuns aici, noi nu ne putem supăra pe popor, nici măcar pe poporul lui Băsescu, cel format din 5 milioane de împinși spre urne de către primari care vor să iasă în evidență în noul statut de democrați, foști social-democrați, și așteptăm să vedem cât de entuziaști vor fi, nu peste mult timp, când își vor da seama cât de mult s-a ratat, cât de mult timp s-a pierdut, cât de în urma lumii civilizate am rămas, cât de multe oportunități s-au irosit, care puteau fi folosite la vreme pentru a se aduce la cârma treburilor publice oameni cu sănătate mintală, cu echilibru psihic, cu comportament civilizat, cu știință de carte autentică, pentru a se pune cu adevărat în slujba națiunii și pentru a înscrie o pagină, dacă nu de glorie, măcar de normalitate.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Iuliu Nosa - declarație politică intitulată Mai nimic nou;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Iuliu Nosa.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Iuliu Nosa:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Titlul declarației mele este "Mai nimic nou".

Sâmbătă, 19 mai 2007, România și poporul român au luat parte la un exercițiu democratic unic în istoria țării. Am participat cu toții la un referendum care am sperat să ne aducă liniștea de care aveam nevoie pentru a ne putea realiza promisiunile din campania anului 2004. se pare că nu vom avea liniștea mult dorită, și asta nu din vina noastră.

După referendum, a fost vehiculată ideea că, odată cu reîntoarcerea președintelui la Cotroceni, Parlamentul României nu mai este un organism legitim. Dimpotrivă, Președintele Băsescu ar fi mult mai legitim, dacă ni se permite această formulare.

Trebuie neapărat să lămurim lucrurile. Referendumul nu a fost o confruntare a Parlamentului cu Băsescu, unul trebuind să câștige și învinsul să plece, ci o luptă a lui Băsescu pentru a rămâne în funcție. Faptul de a fi reconfirmat de popor nu-i aduce nici un fel de legitimitate în plus, cum nici Parlamentul nu are nici un fel de scădere a legitimității. Parlamentarii români nu au făcut decât să uzeze de prerogativa constituțională care le dă dreptul să aducă cu picioarele pe pământ un președinte indisciplinat.

Făcând abstracție de discursul "bombastic" al președintelui Traian Băsescu, în urma comunicării rezultatelor exit-poll-urilor, nu a sugerat decât relansarea luptei politice între puterile statului, de data asta cu săbiile mult mai ascuțite în luna de suspendare, trebuie să relevăm faptul că președintele nu a căpătat puteri suplimentare. El trebuie să se întoarcă la Cotroceni dispunând de aceleași prerogative constituționale ca și până acum.

Pentru ca România să poată intra în rândul statelor cu o democrație solidă, președintele Băsescu va trebui să își inhibe spiritul belicos și să încerce, așa cum spune legea fundamentală a acestei țări, să fie un mediator adevărat între puterile statului.

La învestirea sa în funcție, Traian Băsescu a jurat că va respecta Constituția și legile țării, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Nici nu se încheiase ziua referendumului, când președintele și-a încălcat, din nou, jurământul, aducând injurii unei ziariste.

Apoi, cu toate că prevederile constituționale îi interzic apartenența la un partid politic, după aflarea rezultatului votului, a făcut declarații politice din fața sediului Partidului Democrat. Este acesta un exercițiu democratic?

Referendumul nu a însemnat o alegere a președintelui. Votul de sâmbătă nu a exprimat decât dorința poporului ca Traian Băsescu să își reia funcția de președinte. Dacă se gândește că are o mai mare legitimitate și este mai îndreptățit să facă ce a făcut până acum sau poate chiar mai mult, se înșeală. Ar trebui să conștientizeze că nu are cum să aducă la ascultare Parlamentul și Guvernul, deoarece prevederile Constituției nu i-o permit.

Poate, cu puțină înțelepciune și mai multă povață din partea sfătuitorilor săi de taină, va deveni mai cooperant și mai puțin original în interpretarea prerogativelor prezidențiale. În acest fel, poate vom reuși să avem o Românie liniștită.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu - intervenție intitulată Elena Văcărescu, personalitate a culturii și democrației românești;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., doamna deputat Anca Petrescu.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

"Elena Văcărescu, personalitate a culturii și diplomației românești"

În această declarație politică nu voi vorbi despre brutalitatea și lipsa de demnitate și atitudine civilizată a unor personaje de pe scena politică actuală, ci le voi opune exemplul unei mari personalități cultural-politice a României, recunoscută pe plan european, cu care ne putem mândri.

Anul acesta se împlinesc 60 de ani de la trecerea în eternitate a scriitoarei Elena Văcărescu (1864-1947), ultima descendentă a familiei de cărturari patrioți a Văcăreștilor.

"Ambasadoarea sufletului românesc", după cum o caracteriza Nicolae Iorga, Elena Văcărescu nu și-a dezmințit faima strămoșilor al căror nume a intrat demult în cărțile de istorie. Astfel, amintim pe Ianache Văcărescu, sacrificat la Constantinopol, alături de familia marelui voievod Constantin Brâncoveanu, sau pleiada poeților din secolul XVIII-XIX, făuritori de cultură și limbă românească: Ienăchiță Văcărescu cu fiii săi Alecu și Nicolae și nepotul Iancu Văcărescu.

Rolul politic, diplomatic și cultural al acestor patrioți erudiți a fost esențial în formarea conștiinței naționale, într-o perioadă în care Principatele Române erau răvășite de războaiele ruso-turco-austriece, iar cultura era dominată de limba greacă.

Așa cum în epoca sa marele savant iluminist Dimitrie Cantemir (673-1723), oferise lumii Apusului o carte de căpătâi, "Istoria creșterii și descreșterii Imperiului Otoman", tot astfel, și generația Văcăreștilor va oferi istoriografiei secolului XVIII o "Istorie a preaputernicilor împărați otomani" semnată de Ienăchiță Văcărescu. La aceasta se adaugă opera de scriitor și politolog a lui Ienăchiță, prima sa gramatică Românească, tipărită în 1787, versurile sale de inspirație populară și vestitul testament liric adresat urmașilor: "Las vouă moștenire creșterea limbii românești și a patriei cinstire"

Nepoată a poetului Iancu (fiul lui Alecu Văcărescu), Elena Văcărescu și-a petrecut copilăria în pitorescul ținut al Văcăreștilor din județul Dâmbovița, în atmosfera sacră a familiei care i-a influențat sensibilitatea și vocația precoce pentru poezie. Continuă studiile particulare în București, frecventând saloanele unei elite intelectuale emancipate, după victoria din Războiul pentru Independență, apoi urmează studiile la Paris, audiind cursurile Universității Sorbona.

A debutat strălucit, cu un volum de poezii în limba franceză "Chants d'Aurore" (1880), pentru care primește o distincție din partea Academiei Franceze. A scris apoi, tot în limba franceză, volumele de versuri:

  • "L'Ame serinne" (1896)
  • "Leurs et Flammes" (1903)
  • "Le Jardin passionne" (1908)
  • "La dormeuse eveillee" (1914)
  • "Amor vincit" (1908)
  • "Le sortilege" (1911)

În domeniul teatrului, publică în 1904 piesa "Stana" și drama "Pe urmele dragostei", în 1905. Editează în 1907 volumul folcloric "Nuits d'Orient" și scrie, tot în franceză, libretul operei "Cobzarul" pe muzica lui Gabrielle Ferrari, reprezentată cu succes la Monte Carlo în anul 1909 și la opera din Paris, în 1912.

Elena Văcărescu a avut privilegiul de a cunoaște direct personalități ale vremii, consemnate apoi în amintirile sale. Astfel, au fost scriitorii: Victor Hugo, Leconte de Lisle, Anna de Noailles (născută Brâncoveanu), Vasile Alecsandri (fost ministru și ambasador la Paris), Ion Luca Caragiale, Paul Valery, Marcel Proust, d`Anunzio, Unamuno, Tagore, Nicolae Iorga, Lucian Blaga, Octavian Goga.

Frecventând saloanele literare, unde se întâlneau personalitățile artistice, politice și diplomatice, Elena Văcărescu i-a cunoscut pe Fr. Nietzsche, Aristide Briand, Nicolae Titulescu, Sarah Bernardt, Eleonora Duse.

În anul 1909, Elena Văcărescu publică volumul "Regi și Regine pe care i-am cunoscut" și reușește la rândul ei să facă în lume o excelentă imagine țării sale. În anii primului război mondial, distinsa scriitoare a susținut activ interesele naționale în Occident.

Este apreciată în țară și străinătate, precum și în anturajul reginei, poeta Elisabeta ( Carmen Sylva ) care a ocrotit la un moment dat idila pură înfiripată între principele Ferdinand și Elena Văcărescu. În această perioadă, Elena Văcărescu a primit misiunea de a activa în Societatea Națiunilor și de a susține pe plan cultural și diplomatic interesele României.

La 4 iunie 1920, în Palatul Trianon de la Versailles, unde s-a semnat Tratatul de pace care consfințea granițele României reîntregite, Elena Văcărescu a participat ca membră a delegației române la Conferința de pace, asistând la semnarea acestui important document istoric.

A conferențiat în Belgia, Franța, Elveția, Italia, Olanda, Cehia, despre realitățile politice și valorile culturale ale țării sale, dovedind simț politic, erudiție și talent oratoric.

În anul 1925 este primită ca membru de onoare al Academiei Române, prilej cu care rostește un memorabil discurs de recepție.

În timpul celui de al doilea război mondial, Elena Văcărescu s-a retras în sudul Franței, revenind la Paris în anul 1945, când a fost numită consilier cultural la Legația Română din Paris, continuând să susțină cauza României.

În amintirile sale, Elena Văcărescu se consideră o mesageră a sufletului românesc, ca și contesa Ana de Noailles, pe care o cunoscuse în Franța, patria sa adoptivă.

Ambasadoarea poetă, considera țara lui Voltaire ca un model de cultură și civilizație (care ajutase România în primul război mondial) dar pe care nu dorea să-l imite, convinsă fiind de valențele și geniul inconfundabil al poporului din care se născuse.

Iată ce mărturisea Elena Văcărescu în amintirile sale: "Modul de viață francez este un admirabil ideal omenesc și un mijloc de perfecționare a civilizației... În zilele noastre înnourate de tot felul de idei și de acte excesive, echilibrul francez e plin de învățăminte.

Nu e vorba, desigur, să luăm Franța drept model al dezvoltării sociale și spirituale. Am depășit de mult stadiul imitației servile.

Nici o țară din lume nu poate servi altei țări drept pildă permanentă. Numai istoria rău concepută pretinde că un fenomen omenesc se poate reproduce identic sub altă latitudine. Nu dorim un model, ci exemple de meditat, exemple ce trebuiesc gândite cu gândire personală, în lumina împrejurărilor specifice de la noi.

Astfel, Elena Văcărescu, cu instinct sigur, intuia rezolvarea problemelor de conjunctură politică ale vremii sale în mod creator, cu scopul apărării intereselor țării sale.

Folosind armele rafinate ale intelectualului și omului politic, Elena Văcărescu a fost nu doar o remarcabilă personalitate a trecutului nostru, dar și un mare caracter, reper valabil al conștiinței contemporanilor confruntați azi cu marile probleme ale globalizării.

Ca urmare, ar trebui să luăm un exemplu de la cei care ne-au fost înaintași și care au știut cum să se comporte în momentele grele din istoria țării.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
Lia Olguța Vasilescu - comentariu privind demisia domnului deputat Romeo Marius Raicu.

Vă anunț că au depus în scris declarațiile politice următorii colegi: din partea Grupului parlamentar al P.S.D.: domnul deputat Apostolache, doamna deputat Mihaela Rusu, domnii deputați Aurel Gubandru, Gheorghe Chiper, Vasile Soporan; din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Grigore Crăciunescu; din partea Grupului parlamentar al P.C., doamna deputat Daniela Popa; din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Miron Ignat.

În sală, mai sunt doritori?

Doamna deputat Lia Olguța Vasilescu, din partea Grupului parlamentar al P.R.M.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Mă pregătisem pentru o altă temă, dar vreau să dau o replică, pentru că au fost atâtea populisme zilele acestea, încât ți se întoarce stomacul pe dos și nu poți să nu reacționezi.

Am văzut astăzi de dimineață pe un post de televiziune un coleg de-al nostru, fost președinte de comisie, care a venit de destul de puține ori în plen, și care a fost luat de președintele Traian Băsescu la Cotroceni, pentru deveni unul dintre consilierii domniei sale, dar care spunea astăzi că-și dă demisia din Parlamentului României pentru că, ceea ce a făcut Parlamentul României i se pare inadmisibil, că facem parte dintr-un Parlament care ar trebui dizolvat, că ar trebui să fie alegeri anticipate ș.a.m.d.

De fapt, domnul Romeo Raicu, pentru că despre dumnealui este vorba, își dă demisia din Parlamentului României pentru a merge la Cotroceni.

Eu cred că ar fi bine ca, măcar în această perioadă, care este una de criză politică, orice s-ar spune, să renunțăm la aceste populisme ieftine care întorc stomacul pe dos oricui le ascultă.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

Dacă mai sunt colegi doritori să-și susțină declarațiile politice. Nu mai sunt.

Cu aceasta încheiem acest tronson al ședinței noastre de astăzi.

La ora 10,00 începe ședința în plen, cu problemele înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulțumesc.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Angela Buciu - declarație politică: Cultura, încotro?;

Doamna Angela Buciu:

"Cultura, încotro?"

Ieri, 21 mai, am sărbătorit cultura la nivel mondial. Bun prilej de recunoaștere și cinstire a oamenilor de cultură și de artă și de promovare a culturii universale și naționale. Lista mioritică a artiștilor este însă de-a dreptul dezolantă: tinere sexi care nu au nevoie decât de un CD pentru a concerta, maneliști cu nume stridente, o întreagă generație de actori și regizori specializați doar în reclame publicitare, și nu în ultimul rând mari scriitori și oameni de televiziune ai zilelor noastre, unde în top avem un reality show cu o familie, urmărită îndeaproape, în direct. Avem evident și un făuritor de biserici, care este de fiecare dată cu un pas înaintea Executivului la orice calamitate naturală sau alte evenimente, o pictură devine celebră numai sub semnătura vreunui fotbalist sau "vedetă" de televiziune și lista talentaților continuă.

Oare cum s-a ajuns până aici? Adevăratele valori ale României, istorie vie a neamului nostru, scriitori, actori, regizori, poeți, artiști plastici, voci de excepție ale cântului românesc de toate genurile, sunt marginalizați cu bună știință, trăiesc și mor în sărăcie, iar televiziunile particulare s-au specializat în a face un rezumat al vieții și activității acestor mari români numai la trecerea lor în neființă. Și asta evident doar de dragul rating-ului. Perspectiva sărăciei târăște mari nume contemporane în emisiuni și talk-show-uri penibile, aparițiile lor de cele mai multe ori nefiind plătite.

La o privire mai atentă, situația este foarte clară: în spatele artiștilor de carton stau personaje foarte potente financiar, iar aparițiile în mass-media sunt la discreția unor directori de programe, redactori șefi și alți mici sau mari șpăgari. Să ai talent în zilele noastre poate deveni o adevărată povară. multe teatre trăiesc vremuri de mult apuse, în locul cărților se cumpără doar tabloide de import, celelalte arte nu mai interesează pe nimeni, și asta de multă vreme.

Dacă am organiza un referendum anual, cine ar spune DA răspicat sprijinirii și promovării tradiției, artei și culturii autentice, unitate în diversitate europeană, sau cine mai are timp și forță să spună ceva?

  Lia Ardelean - câteva observații pe marginea organizării referendumului la nivelul județului Arad;

Doamna Lia Ardelean:

Organizarea referendumului național pentru demiterea președintelui a reprezentat un eșec, cel puțin la nivelul județului Arad. Operațiunea de predare-primire a proceselor verbale privind rezultatele referendumului din secțiile de votare ale județului a lăsat mult de dorit, oamenii fiind total nemulțumiți de condițiile de depunere a acestora la Biroul Electoral Județean. Președinții secțiilor au făcut față cu mare greutate haosului și dezorganizării care s-au manifestat în zona Direcției Județene de Statistică. Delegații din teritoriu s-au călcat în picioare pentru a-și preda situațiile și, mai mult, au existat cazuri în care oamenii și-au vândut unii altora biletele de ordine pentru a termina mai repede depunerea proceselor verbale și a se putea întoarce în timp util acasă, mai ales cei veniți de la distanțe mari de Arad. De asemenea, la secțiile de votare din orașul Pecica, mai mulți cetățeni au sesizat faptul că nu s-au regăsit pe listele electorale. De altfel, în toate secțiile de votare din orașul respectiv s-au înregistrat un număr nefiresc de mare, de ordinul sutelor, de votanți pe listele speciale și pe cele suplimentare.

Consider că astfel de acțiuni organizatorice defectuoase nu fac decât să încurce buna desfășurare a scrutinelor electorale. Din fericire, referendumul a avut loc în pragul verii, dar nu vreau să-mi imaginez ce s-ar întâmpla dacă asemenea incidente ar fi avut loc în miezul iernii. Fac un apel la autoritățile abilitate să organizeze atât centralizarea proceselor verbale, cât și celelalte detalii, în așa fel încât să fie evitate evenimente nedorite la viitoarele scrutine electorale.

  Bogdan Cantaragiu - o analiză a modului de organizare a referendumului pentru românii din afara țării;

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Datele oficiale prezentate după referendumul din 19 mai 2007 spun că la Madrid au rămas pe dinafară peste 400 de români. În Italia, la Roma, alte 2500 de persoane nu au putut vota. Iar la Paris, câteva sute de oameni au așteptat ore în șir să-și exprime opțiunea electorală. Sunt doar trei capitale europene, trei locații unde au fost probleme. Numărul lor este cu mult mai mare, iar numărul românilor din afara granițelor care au fost nevoiți să renunțe la exercitarea dreptului lor constituțional este uriaș.

Cu fiecare moment electoral, românilor din afara granițelor li se mai dă câte un șut. Așa a fost tot timpul. Am sperat, însă, ca măcar de data asta să fi fost diferit. Cu atât mai mult că au fost semnale destule în care s-a semnalat insuficiența secțiilor de votare. Din păcate, nu a fost să fie.

În aceste condiții, cred că ministrul de externe Adrian Cioroianu ar trebui să își asume întreaga vină și să admită că organizarea referendumului pentru românii din afara țării a fost un dezastru. Mai mult decât atât, cred cu tărie că trebuie să declare public, să își ceară scuze tuturor celor care, pentru o viață mai bună și pentru un venit mai mare, au ales să fie catalogați drept "căpșunarii Europei".

Vă mulțumesc.

  Dorin Horea Uioreanu -declarație politică: Evoluția unui președinte de la moarte oligarhilor la țigancă împuțită;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

«"Evoluția" unui președinte de la "moarte oligarhilor" la "țigancă împuțită"»

Stimați colegi,

În toate țările normale ale acestei lumi, scena politică este apanajul oamenilor de bun simț, a curajoșilor care cred că pot schimba starea de fapt în mai bine, a celor care au puține de ascuns. Sunt minimele cerințe pentru a da demnitate și respect funcției pe care o ocupi vremelnic, pentru că în nici un colț al lumii civilizate nu avem un sistem politic perfect sau doar politicieni cinstiți și corecți. Ceea ce se întâmplă în România anului 2007 pare, însă, desprins din cărțile despre mărirea lui Hitler, semn că uitarea sau necunoașterea trecutului poate fi intens speculată, iar experiența folosită.

Ne dorim cu toții, de mai bine de 15 ani, să ne găsim un loc în lume. Începutul anului 2007 ne-a oferit convingerea că nu mai este drum de întoarcere: România este o țară europeană și este cazul să se comporte ca atare. Or, ce a urmat după acest moment pare de domeniul fantasticului. De la show-ul bilețelului pierdut și regăsit, la înfierarea poporului pe politicienii-oligarhi, toate acestea i-au făcut pe toți partenerii noștri europeni să ne privească cu o doză de ironie și să se întrebe de capacitatea noastră de a ne comporta ca o țară membră a Uniunii Europene. Am devenit scandalagiii Europei, cei spre care se zâmbește subtil la întrunirile internaționale.

Nu poți schimba percepția unui popor de la o zi la alta. Nu poți să arăți fățărnicia când ea este atât de bine regizată și ascunsă în fața unor scopuri atât de "nobile". Când tu, în calitate de conducător al unei națiuni, ajungi să dezbini ireconciliabil un popor, ajungi să te numești fariseu, și nu președinte. Când ajungi să furi telefonul unei ziariste pe care o numești "țigancă împuțită", te comporți asemenea unui șuț de pe stradă și nu ca un președinte al unui popor. Sper ca atunci când oamenii vor vedea adevărata față a lui Traian Băsescu, cea nemachiată și prezentată de lăudătorii de serviciu, să nu fie prea târziu pentru națiunea română.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Ovidiu Ioan Silaghi - o analiză a implicării membrilor PNL în campania pentru referendum;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Ieri seară, la un post de televiziune, un analist politic a declarat că în campania electorală pentru referendum, la PNL au fost "vizibili" doar vicepreședinții Ludovic Orban, Crin Antonescu și Norica Nicolai. Afirmația este corectă, dar există și o explicație. Miniștrii liberali (cu excepția colegului Ludovic Orban care a fost șeful de campanie electorală), secretarii de stat ai partidului și în general toți liberalii din administrație au avut o altă însărcinare, și anume asigurarea în condiții optime a actului de guvernare. Și cred că nimeni nu poate susține că Guvernul, într-o perioadă de acută criză politică (marcată și de premiera numită referendum pentru demiterea șefului statului), nu a funcționat la parametri normali.

PNL a ales, cu riscul - devenit în seara zilei de 19 Mai, realitate - de a înregistra un deficit de imagine pe linia prezenței la urne și a fidelității electoratului său, să acorde prioritate problemelor legate de guvernare. Prin activitatea reprezentanților săi în administrație, PNL a demonstrat că a pus mai presus de o serie de interese politice, de imagine a partidului, interesul național. Ar fi fost un dezastru pentru țară dacă demnitarii partidului ar fi lăsat baltă problemele de serviciu și s-ar fi ocupat de campania electorală. De altfel, chiar și presa defavorabilă Executivului și PNL nu a avut în această perioadă cu reproșuri la adresa Guvernului și nu a acuzat membri Guvernului că s-ar fi ocupat de campanie electorală în detrimentul treburilor țării.

De aceea este de neînțeles de ce au existat voci de pe eșichierul politic (PD și PLD) care au cerut plecarea Guvernului după referendum. Nu există nici o legătură între activitatea Guvernului și un exercițiu democratic precum referendumul pentru demiterea șefului statului. Ciudat, aceleași voci au ieșit luni seara la rampă și nu au exclus o colaborare cu PSD pentru "binele țări", mergând până la afirmații că sunt gata să modifice articolul din programul partidului care interzicea orice colaborare cu PSD.

Nu am nici un drept și nici o calitate să interpelez conducerea altui partid politic în legătură cu intențiile sale de a colabora sau nu cu orice altă forță politică. Ar însemna un clar amestec în treburile interne ale respectivului partid, iar o astfel de practică nu există și nu va fi văzută de la primul până la ultimul membru al PNL. Totuși, plecând de la declarațiile domnului Emil Boc de luni seara, făcute pe un canal tv (domnia sa a anunțat în premieră posibilitatea colaborării politice cu PSD) și care vor deveni principala știre astăzi la toate televiziunile și va ocupa prima pagină a ziarelor de mâine, nu pot să mă abțin și să nu pun o serie de întrebări.

Cine au fost cei care au acuzat cu vehemență înțelegeri subterane dintre PNL și PSD? Cine au fost cei care au reclamat pe toate canalele media că PD este scos de la guvernare pentru a se face pe placul PSD? Cine au fost cei care au acuzat pe liberali că vor să înlocuiască membri PD din serviciile deconcentrate cu reprezentanți ai PSD? Cine au fost cei care au alarmat întreaga opinie publică că PNL împreună cu PSD vor deturna agenda de la Cotroceni a lui Traian Băsescu în timpul interimatului lui Nicolae Văcăroiu? Cine a acuzat PNL că va profita de același interimat pentru a-și pune director la SIE?

Răspunsul este unul singur: cei care acum întrevăd o colaborare cu PSD. Îmi mai permit o întrebare: de ce o (eventuală) colaborare a PNL cu PSD a fost considerată ca fiind toxică pentru țară și o colaborare a PD cu PSD reprezintă un act de normalitate? Cred totuși că prin poziția din ultimul timp, unii colegi de-ai noștri au ieșit din granițele normalității. Cu toate acestea, PNL nu va depășii aceste granițe și va continua să se preocupe de actul de guvernare și de respectarea programului cu care a fost învestit. Pentru că acesta este principalul lucru care contează, și nu denigrările și acuzațiile nefondate ale unora sau altora.

  Relu Fenechiu - declarație politică cu tema Și în campanie și după referendum, prioritatea PNL a fost și este realizarea programului de guvernare;

Domnul Relu Fenechiu:

"Și în campanie și după referendum, prioritatea PNL a fost și este realizarea programului de guvernare"

Rezultatul referendumului de sâmbătă este, pentru PNL, unul negativ. Evident, principalul motiv care ne-a deranjat îl reprezintă pasivitatea, absenteismul la urne a unui procent însemnat dintre militanții și simpatizanții liberali. Acest lucru însă se datorează unor cauze obiective. PNL - în virtutea considerentelor că Traian Băsescu a încălcat Constituția, și în ceea ce ne privește, refuzul repunerii în drepturi a ministrului Teodor Atanasiu, a reprezentat o încălcare a legii fundamentale - a decis să participe la campania de demitere a șefului statului. Numai că, ținînd cont că este partid de guvernământ, PNL a acordat prioritate problemelor guvernării și a pus în planul doi activitățile de campanie electorală. În plus, campania electorală promovată de PNL a fost una decentă, în care nu a apelat la elemente de populism și nici la atacuri sub centură.

Victoria obținută de Traian Băsescu - umbrită însă de cea mai scăzută participare la urne postdecembristă - a fost previzibilă din momentul în care președintele suspendat și susținătorii săi au apelat fără nici o reținere la o campanie ultrapopulistă și la atacuri împotriva unei instituții, Parlamentul, care și așa are de peste 15 ani o imagine negativă în rândul populației. Calculele președintelui suspendat nu au dat greș. Mergând pe această linie în campania electorală, știa că va puncta la sigur. Or, PNL, partid cu o tradiție de peste 130 de ani pe scena politică românească, nu-și permitea, și din câte știu nu și-a permis niciodată după decembrie 1989, derapaje de la o campanie electorală civilizată. Și, să ne amintim, acest lucru a costat multe procente partidul la alegerile care au avut loc în România ultimilor 17 ani.

Să comparăm două afirmații: "să-i aruncăm peste balustrada Parlamentului pe cei 322" (Traian Băsescu); "Miza acestui referendum este mult mai mare decât cea a schimbării unui singur om. Miza acestui referendum o constituie viitorul României în Uniunea Europeană". (Călin Popescu Tăriceanu). Numai și din aceste exprimări se poate observa faptul că PNL, în ultimele 30 de zile, a stat cu piciorul pe accelerație în ceea ce privește guvernarea și nu a făcut din demiterea președintelui un scop în sine.

Pentru PNL, cea mai importantă victorie în ultimele 30 de zile a reprezentat-o adoptarea Legii înființării și organizării Agenției Naționale de Integritate, într-o variantă la standarde europene și chiar mult mai dură decât cea inițiată de Monica Macovei. Un ministru liberal a făcut în două săptămâni ceea ce nu a făcut Monica Macovei într-un an și jumătate. A venit zi de zi în Senat, a discutat cu senatorii tuturor partidelor parlamentare și a obținut o lege cu sufragiile a 99% dintre senatori.

Spre dezamăgirea tuturor detractorilor Guvernului, liberalii nu au "profitat" (așa cum sunau, manipulând din greu, știrile în presa favorabilă lui Traian Băsescu) de interimatul de la palatul Cotroceni pentru a-și desemna un director la SIE, pentru a parafa în CSAT retragerea trupelor din Irak, pentru a deturna agenda președintelui Băsescu. Concentrarea asupra actului guvernării a avut și în acest caz prioritate.

Și vreau să asigur pe toată lumea - și vorbesc și în calitate de membru al Biroului Politic Central al PNL - că și în continuare, indiferent de ce presiuni se vor face împotriva Cabinetului Tăriceanu, prioritatea numărul unu pentru PNL o constituie actul de guvernare, îndeplinirea angajamentelor asumate atât față de electorat, cât și față de organismele europene.

PS. Țin să atrag atenția că una dintre "prioritățile populare" rezultate în urma referendumului din 19 mai, introducerea în legea electorală a sistemului bazat pe votul uninominal, reprezintă o prioritate a PNL încă din 2003, iar proiectul de Cod electoral elaborat de PNL în cooperare cu Asociația Pro Democrația și care are la bază votul uninominal este înregistrat din ianuarie 2006 în Parlament. Nu este acesta un caz singular în care prioritățile PNL coincid cu prioritățile cetățenilor.

  Bogdan Cantaragiu - atenționare în privința Corpului de control din Ministerul Transporturilor;

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Atrag atenția asupra unei informații furnizate de presa centrală. La ora actuală, în Ministerul Transporturilor nu mai există personal angajat care să aibă atribuții de control, cu excepția șefului Direcției Monitorizare și Control, Demirel Spiridon. Toți cei 15 foști angajați ai Corpului de Control au fost preluați de alte direcții din Ministerul Transporturilor.

Cum legea funcționarului public nu permite numirea unui membru al unui partid politic într-o funcție de răspundere într-un minister, iar funcționari publici nu sunt disponibili, există pericolul ca ministerul să rămână într-adevăr fără corp de control. În aceste condiții, pun fireasca întrebare dacă a fost vorba de o scăpare din neștiință ori nebăgare de seamă sau a fost vorba de o mișcare periculoasă de a reduce la tăcere un domeniu sensibil în care se învârt sume colosale?

Vă mulțumesc.

  Aurel Olărean - declarație politică cu titlul Ne-am întors la popor și poporul a decis!;

Domnul Aurel Olărean:

"Ne-am întors la popor și poporul a decis!"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Rezultatele referendumului din 19 mai nu au constituit o surpriză pentru majoritatea românilor. Cifrele vorbesc de la sine: 75 % dintre românii prezenți la vot au dorit ca Președintele ales al României să rămână în funcție. Mai exact, fiecărui român care a votat DA demiterii, i s-au opus alți trei. Diferența este covârșitoare, iar declarațiile liderului PRM privind o fraudare orchestrată și la vedere nu fac decât să stârnească râsul.

Adevarul este altul, greu de conceput și de acceptat de cei 322 de parlamentari ogolioși, care au pus la cale toată această mascaradă populară: majoritatea covârșitoare a românilor îl vor pe Traian Băsescu președinte!

Voturile românilor pentru rămânerea în funcția de Președinte al României a celui ales liber în 2004 nu se datorează numai PD-ului sau PLD-ului. Electoratul s-a maturizat, este mai pragmatic și nu mai ascultă ca o turmă de oi de comenzile liderilor de partid. Acela era electoratul cu pălăriuțe și umbreluțe de pensionari ai domnului Iliescu de pe vremea când în Kiseleff se bea șampanie și se mâncau pișcoturi de Sfântul Ion.

O dovadă care ar trebui să pună pe gânduri conducerea PSD-ului și să dea noi idei strategiei domnului Hrebenciuc este faptul că 25% din electoratul propriu a votat NU demiterii președintelui. Enorm de mult pentru un partid cu un electorat până acum docil și fidel!

Nici celalat pilon fidel al mișcării anti-Băsescu, mă refer la Partidul Național Liberal, nu pare să-și fi convins electoratul propriu de justețea măsurii de demitere a președintelui. Era și greu din moment ce acum 2 ani același PNL își convingea alegătorii că domnul Băsescu este bun, corect și cinstit, iar acum că a devenit rău, corupt și hoț. Drept care, 60 % dintre peneliști au votat pentru Traian Băsescu ca Președinte al României. O palmă morală greu de șters de pe obrazul actualilor lideri ai PNL!

În rest, Partidul Conservator zburdă în continuare cu cei 2 % din electorat, conștient că mai jos nu se poate coborî, dar nici că poate face jocurile cu un asemenea procent. UDMR-ul este paralizat de rezultat: 60% din electoratul său a încălcat cuvântul partidului! În fond este logic: electoratul udemerist este format exclusiv pe criterii etnice, iar acest referendum nu avea nici o legătură cu problemele maghiarimii. Au votat deci liberi așa cum le-a dictat conștiința de cetățeni ai acestei țări.

Lăsând deoparte scorul detașat pro-Băsescu și procentele de mai sus, un lucru trebuie remarcat: cei 322 de parlamentari au înșelat speranțele celor care i-au ales și trimis aici. Au ignorat voit și fără scrupule voința populară și au fost amendați pentru asta. S-a vrut referendum ca să ne întoarcem la popor și ne-am întors la popor. Și poporul a decis. O decizie de necontestat, care va fi greu acum de negat sau argumentat de cei care ne-au adus, în inconștiența lor, în această situație. Am încredere în electoratul partidelor care îi va sancționa pe acei iresponsabili și nedemni de votul maselor.

  Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică: Electoratul nu iartă și nu uită trădările;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Electoratul nu iartă și nu uită trădările!"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Pe 19 aprilie, aici în această sală, de la această tribună, 322 de parlamentari au umilit poporul român și au transformat această dată în "ziua rușinii". Așa cum am spus și atunci, nu o zi a rușinii naționale, cum a titrat presa, ci o zi a "rușinii clasei politice". Am asistat apoi, cu stupoare, cum aceiași 322 de parlamentari înverșunați au vrut referendum popular. Au avut referendum popular. Apoi au cerut ca DA-ul să fie NU și NU-ul să fie DA. Și afirmația a devenit negație. Au mai vrut ca să fie schimbate regulile referendumului chiar dacă jocul începuse. Și Curtea Constituțională a schimbat și aceste reguli. Toată această risipă de forțe și imaginație doar pentru a fi siguri că vor putea schimba din funcție un singur om: pe Președintele României, domnul Traian Băsescu.

Orgoliile au fost mari și, în numele unui electorat docil, voința populară a fost călcată în picioare tocmai de cei aleși și trimiși aici ca să apere voința cetățeanului. A mai trecut o lună și poporul a avut ceva de spus.

Pe 19 mai nu s-a întâmplat nimic spectaculos. Voința electoratului a fost clară și normală: Președintele ales al României rămâne în funcția unde a fost numit de voința majorității poporului român. Este un gest de normalitate de care puțini se îndoiau înainte de referendum.

Poporul a decis și este normal să fie așa. Așa cum tot normal este acum ca poporul să se întrebe cine va suporta cheltuielile cu referendumul. Sau cei 58 % din membrii Partidului Național Liberal, care au votat împotriva deciziei partidului, au dreptul legitim să se îndoiască de justețea gândirii politice a domnului Tăriceanu. În mod normal, după o asemenea palmă morală, un lider de partid și-ar scrie demisia. Dar stați liniștiți, nu stă în caracterul domnului Călin Popescu Tăriceanu să facă asemenea gesturi de onoare!

Am mai văzut zilele acestea un domn Iliescu devastat și îmbătrânit, flancat îndeaproape de un domn Geoană debusolat și incoerent. A trecut epoca micilor și a berilor reci, așa că electoratul PSD-ist, docil și ordonat de obicei, a votat așa cum i-a dictat conștiința și nu partidul: deci 25 % a ales NU demiterii președintelui.

Domnilor PSD-iști, PNL-iști, UDMR-iști și PRM-iși, joaca s-a terminat! V-ați târât electoratul într-un joc al orgoliilor personale și ați fost sancționați ca atare. Este momentul să priviți poporul în ochi și să vă recunoașteți greșeala. Măcar acum, în ultimul ceas, poate reușiți să mai salvați ceva din onoarea terfelită.

  Grigore Crăciunescu - exprimarea nemulțumirii față de institutele de sondaj al opiniei publice;

Domnul Grigore Crăciunescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Au trecut câteva zile de la referendum. Rezultatele sunt cele pe care le știm și pe care le respectăm deoarece votul popular este suveran. În schimb, trebuie să analizăm cauzele care au dus la acest rezultat și aici mă refer la institutele de sondaj al opiniei publice.

Se pare că am uitat care sunt valorile unui stat de drept, ce anume apărăm sau ce urmărim noi, ca națiune. Unde este democrația, unde este dreptul la informare, și nu orice fel de informare, ci una corectă, demnă de luat în seamă? Unde este respectul față de aceste valori aclamate, dorite dar nerealizate?

Oare ar putea să ne răspundă la această întrebare și cei care, după ce o zi întreagă au avut pretenția că au informat populația asupra procentajului prezenței la vot și a rezultatului estimat al referendumului au apărut scuzându-se că a fost o greșeală de calcul, o greșeală de 20%?

Nu cred că ar avea cum să o facă într-un mod corect, așa cum nu au putut fi corecți nici cu acele dezinformări.

Cred că am fost cu toții martorii unei dezinformări în masă, pe parcursul unei zile întregi, mai mult, a unei manipulări a opiniei publice, o manipulare măsurată într-un procent de 20% eroare.

Rezultatul? populația a fost influențată, opozanții au fost demoralizați, precum și o scăpare pentru situația în care rezultatul ar fi fost demiterea președintelui, și anume posibilitatea de a striga fraudă, în situația unei majorități a populației care ar fi fost de acord cu demiterea.

Trebuie să recunoaștem că PD a avut o strategie genială, atât de genială că a dat roade, și acestea le vedem în rezultatul final. Cine ar fi crezut că se poate merge atât de departe încât un institut de sondaj să greșească, culmea, chiar cu câteva ore înaintea referendumului, cotele de participare la vot? Ce au auzit românii după ce toate edițiile ziarelor au fost închise? Când nimic nu mai putea fi schimbat? Surpriză: de la 77% prezență la vot, Realitatea TV revine, spunând că s-a strecurat o eroare și că, de fapt, prezența estimată la vot este de 55%. Într-adevăr, a fost o eroare. Cât de creduli ar fi trebuit să fim să închidem ochii la un asemenea joc și să acceptăm "eroarea"?

Nu, domnilor, nu am crezut și nici nu credem, păcat doar că nu avem atâta putere de convingere, cu ghilimelele de rigoare, asupra mijloacelor de informare, pentru ca acestea să își îndeplinească rolul de informare, dar o informare corectă și nu una denaturată voit.

Da, suntem în fața unui rezultat al referendumului, dar un rezultat indus, un rezultat care se apropie foarte mult de eroarea unui sondaj refăcut într-un ultim moment.

Ar trebui oare ca acesta să fie un semnal de alarmă? Da, dar câți pot recunoaște acest lucru?

  Gheorghe Dragomir - declarație politică cu titlul Românii sunt supărați pe clasa politică;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Românii sunt supărați pe clasa politică"

Dincolo de cifre, principalul rezultat al referendumului, desfășurat sâmbătă, 19 mai, este acela al atenționării clasei politice de către electorat.

Cu toate că doar 30% din români au susținut, prin votul lor, revenirea lui Traian Băsescu la Cotroceni, faptul că aproape 60% dintre electori au preferat să stea acasă trebuie să ne dea de gândit mai ales în perspectiva alegerilor europarlamentare din toamnă, și aici țin să menționez cazul Bulgariei unde s-au prezentat numai 30% din cetățenii cu drept de vot.

Acest mesaj a fost recepționat, cel puțin în ceea ce mă privește, și consider că Partidul Național Liberal și-a ținut promisiunile din programul de guvernare, dar votul a arătat clar că există un decalaj între prioritățile societății și cele ale clasei politice. Acum trebuie să stabilim clar care sunt aceste priorități, iar aderarea la Uniunea Europeană nu trebuie să ne lase indiferenți.

În ceea ce privește persoana președintelui Traian Băsescu, am speranța că vom avea un președinte mai bun, dispus să colaboreze cu Parlamentul, care să ducă la o stabilitate politică fără de care dezvoltarea României va rămâne doar o dorință.

  Rareș Șerban Mănescu - referire la ampla campanie de controale în spitalele publice, program ce se derulează în perioada 18 mai - 8 iunie 2007;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Stimați colegi,

Ministerul Sănătății Publice va derula, în perioada 18.05-08.06. 2007, o amplă campanie de controale în spitalele publice ce va avea ca obiective atât evaluarea modului de derulare a "Programului național de diabet zaharat și alte boli de nutriție", subprogramul "Tratamentul bolnavilor cu afecțiuni oncologice", "Programul național transplant de țesuturi, organe și celule" cât și evaluarea respectării condițiilor igienico-sanitare, calității serviciilor spitalicești și îndeplinirii indicatorilor de performanță asumați prin contractul de management în trimestrul I al anului 2007.

Având în vedere faptul că aceste controalele vor urmări: identificarea unor eventuale nereguli sau disfuncționalități în derularea programelor menționate anterior; identificarea cauzelor care au generat aceste disfuncționalități; aprecierea respectării normelor igienico-sanitare în unitățile spitalicești precum și a calității serviciilor oferite de acestea; aplicarea măsurilor legale de remediere, pe termen scurt și mediu, a neconformităților și disfuncționalităților constate, credem că decizia Ministerului Sănătății de a demara această campanie este una corectă, care vine în sprijinul pacienților.

Rapoartele de evaluare la nivel de județ, elaborate de comisiile mixte de control, vor fi transmise Ministerului Sănătății Publice și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate până la data de 15.06.2007. Acestea vor cuprinde și eventualele nereguli și disfuncționalități constatate pe domeniile supuse controlului, precum și propuneri privind măsurile legale de remediere, pe termen scurt și mediu, a neconformităților și disfuncționalităților constatate, astfel încât, în cel mai scurt timp, să se poată sesiza o îmbunătățire a sistemului sanitar din România.

  Iulian-Gabriel Bîrsan - declarație politică: Re-fe-ren-dum;

Domnul Iulian-Gabriel Bîrsan:

"Re-fe-ren-dum"

Injurături. Mitinguri. Contramitinguri. Acuzații. Calomnii. Minciuni. Moftangii. Fripturiști. Lachei. Aplaudaci. Yes-men-i. Guguștiuci. Prostănaci. Motani (felicși). Proști rău de tot. Da. Nu. Nu. Da. Moguli. Oligarhi. Guzgani rozalii. Eternul și fascinantul nea Nelu. Mititei. Bere. Ciocanu. Secera. Steaguri. Fluturași. Grătare. Vorbe goale. Balamuc. Sondaje. Transpirație. Zăpușeala. Arome. Mirosuri. Declarații. Ecrane tv încinse. Moderatori da. Moderatori nu. Campanie electorală, nu joacă. Numai pentru binele românului. Din banii lui.

Enervanți la culme de tot bâlciul, românii au ieșit la vot într-un procent bunicel. Organizatorii s-au străduit din răsputeri să-i împiedice să voteze, intuind parcă ce urma să se întample: 75 % nu, 25 % da. Băsescu revine. Mai iubit, mai susținut de români, după 2 ani de mandat. Contestatarii s-au fript rău cu referendumul ăsta. Un milion de voturi mai mult ca în 2004 a luat președintele Băsescu. Cel pe care l-au hulit, anchetat, batjocorit și suspendat 322 de tovarăși de joacă. Toți aceștia ar trebui să plece acum din parlament și să lase locul celor aflați mai jos pe liste la alegerile din 2004. Sau alegeri anticipate. Cred că nou veniții și-ar trata cu mai mult respect electoratul și, cu siguranță, ar pune la îndoială calitățile și competențele președintelui ales de români prin vot direct.

Așadar Băsescu se întoarce. Pentru politica de cumetrie e începutul sfârșitului.

Românii care au dovedit prin vot că sunt mai înțelepți decât politicienii. Așteaptă asta de 17 ani.

  Anca Constantinescu - declarație politică cu subiectul Românii au votat pentru revenirea la normalitate!;

Doamna Anca Constantinescu:

"Românii au votat pentru revenirea la normalitate!"

La trei zile de la referendumul organizat pentru suspendarea Președintelui Traian Băsescu, domnii activi până mai ieri, au amuțit subit și s-au reîntors cu coada-ntre picioare la partidele lor.

În lipsă de alte idei s-au pornit să se sfâșie în propriile partide, căutând vinovați pentru eșecul demersului lor. Și când spun eșec, mă refer la micimea acțiunilor acestora, pentru că rezultatul de sâmbătă demonstrează un fapt cât se poate de simplu - lipsa de credibilitate a celor conduși de un singur scop, acela de a scăpa de Traian Băsescu.

Sunt curioasă ce gândește cu adevărat în aceste momente Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, cel al cărui nume nu se regăsește integral nici măcar în listele de vot. Cum stăpânește el, Premierul de conjunctură, Guvernul? S-a aliat din disperare și lipsă de onoare cu PSD-ul, a ales să-și facă Guvern împreună cu partenerii de afaceri, a ales să uite cărui fapt îi datorează statutul de politician, a reușit să destrame o Alianță ignorând voința românilor, a demonstrat că poate dezbina un partid cu tradiție - PNL.

Singura loialitate a domnului Tăriceanu pare să fie în aceste zile doar față de PSD. Și cum să ne mire această afinitate când domnul Premier mai deține această funcție doar datorită unui sprijin imoral al PSD-ului? Orice liberal adevărat s-ar simți jignit de această alăturare nefirească. Nu mai rămâne decât să vedem PRM-ul susținut de UDMR sau, de ce nu, UDMR-ul susținut de PRM.

Domnule Tăriceanu, ce vă puteți dori mai mult? Ziua de sâmbătă arată că românii au ales. Nu mai este loc de cuvinte, stimabile Premier! Dacă aveți un pic de onoare, sau măcar unul dintre multiplele dumneavoastră nume are conștiință, faceți un gest de bărbat politic și reîntoarceți-vă de unde ați venit. Sau, poate aveți o ofertă mai bună. PSD-ul, care v-a susținut intens în ultimele luni, vă poate primi cu brațele deschise pentru a face și acolo aceeași ordine pe care ați reușit-o în PNL.

Mult succes domnule Călin Anton Popescu Tăriceanu, căci numai un noroc chior va face să fiți recunoscut!

  Monica Maria Iacob-Ridzi - declarație politică: Pentru clasa politică, vocea Poporului trebuie să fie vocea lui Dumnezeu!;

Doamna Monica Maria Iacob-Ridzi:

"Pentru clasa politică, vocea Poporului trebuie să fie vocea lui Dumnezeu!"

Domnule președinte, doamnelor și domnilor parlamentari,

Cred cu toată convingerea că Parlamentul, ca instituție, este și trebuie să rămână prima putere în statul nostru democratic. Parlamentul, dacă este bine ales, reprezintă voința poporului suveran.

Criza politică inițiată, cu bună știință, de liderii monstruoasei coaliții PNL - PSD, la care au dat o mână de ajutor liderii altor trei partide parlamentare, a atins punctul culminant aici, în Forul suprem al Țării. În urma unui spectacol tragi-comic, Parlamentul a hotărât, aparent în numele poporului, suspendarea Președintelui Traian Băsescu. Scorul înregistrat este cunoscut: 322 - 108 în favoarea suspendării. Sau, dacă vreți o exprimare procentuală, 75% au spus DA, în vreme ce 25% au spus NU!

Cei cinci lideri au anunțat acest demers ticălos ca pe o "mare victorie a democrației". Ei l-ar fi demis încă din acea seară pe Președinte, dacă Constituția le-ar fi dat acest drept. Din fericire, cel chemat prin lege să tranșeze problema este Poporul, prin referendum național, și nu șefii unor partide.

În campania premergătoare referendumului, cele cinci partide au adoptat forme de atac de o vulgaritate și o virulență neatinse până acum în România. Lupta părea inegală. Pe de-o parte, "unite în cuget și-n simțiri", cele cinci partide care întruneau, conform sondajelor, opțiunea majorității largi a Poporului. De cealaltă parte, un singur om, Traian Băsescu, susținut de Partidul Democrat, sub culorile căruia a devenit Președintele României, și de nucleul liberalilor adevărați - PLD.

Referendumul a avut loc. Organizat vicios, într-o zi de lucru pentru mediul rural, cu acces la urne limitat la 12 ore, cu câteva zeci de secții de votare puse la dispoziția milioanelor de români din diaspora! La unele secții, au fost afișate, ca exemplu, buletine de vot model, mobilizatoare, cu ștampila aplicată pe Da! Guvernul a făcut tot posibilul să reducă participarea la vot, printr-o încercare disperată de a diminua amploarea unei victorii previzibile. Modul scandalos în care a conceput și organizat acest referendum a dat, o dată în plus, măsura incompetenței acestui guvern.

In final, Poporul a decis. Voturile populației au demonstrat, matematic, o incredibilă simetrie, răsturnată ce-i drept: 75% au spus NU, în vreme ce 25% au spus DA!

Azi este mai evident ca oricând că voința Parlamentului și voința Poporului se află într-un raport invers. Altfel spus, Parlamentul, în actuala sa formulă, gândește invers decât poporul! Așadar, cei 322 de parlamentari nu reprezintă Poporul. În nici un caz poporul român!

Este dovada supremă că acest parlament este epuizat politic și singurul lucru înțelept pe care îl mai poate face este să plece acasă. Pentru că un Parlament reprezentativ, asemenea unei viori, trebuie acordat perfect la diapazonul voinței populare. Actualul Parlament cântă fals, grosolan de fals, după partituri cu miros de petrol și trafic cu energie electrică.

Alegerile anticipate sunt singura soluție cinstită și onorabilă. E greu însă să ne așteptăm la atâta cinste și onoare din partea lui Călin Popescu Tăriceanu, pentru care trădarea este o vocație, omul care a adus iar PNL-ul la limita pragului electoral.

Oricum, prin rezultatul său, referendumul dă legitimitate deplină aspirațiilor Președintelui Traian Băsescu, din care amintim: alegeri anticipate și vot uninominal.

Stimați colegi, să nu ne jucăm cu voința Poporului, exprimată mai clar ca oricând. Parafrazând un vechi dicton, îmi permit să clamez: într-o democrație adevărată, pentru clasa politică, vocea Poporului este vocea lui Dumnezeu!

  Constantin Traian Igaș - despre Întoarcerea președintelui;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Întoarcerea președintelui"

Doamnelor și domnilor deputați,

Ziua cea mai lungă, așa cum o numea cineva cu câteva zile în urmă, s-a terminat. S-a confirmat, încă o dată, dacă mai era cazul nu cred, dorința poporului. Din păcate, ni s-a mai confirmat și un fapt mai puțin plăcut. Acela că dorința poporului nu este aceeași cu cea a unora sau chiar cu cea mai mare parte a parlamentarilor ce astăzi alcătuiesc Parlamentul României. Nu aceasta este însă, doamnelor și domnilor, situația care ar trebui să existe în aceste momente în România, când suntem membri ai Uniunii Europene, așa cum ne-am dorit.

Poporul a demonstrat, chiar dacă într-o zi strategic aleasă, că nimeni nu poate trece peste voința sa. Poporul are o încredere covârșitoare în președintele pe care deja și l-a ales și dorește continuarea, nicidecum încetarea, luptei împotriva corupției.

Am ajuns să constat că aceasta este bătălia cea mai cruntă pe care România o duce, în prezent, contra multora dintre cei care astăzi îi conduc destinele. Lucru extrem de penibil și înjositor.

Românii au decis duminică că ceea ce a început Traian Băsescu, cu sprijinul unor oameni ca Monica Macovei, Vasile Blaga și alții pe care timpul nu-mi permite să-i amintesc, este ceea ce doresc și ei, în primul rând pentru că nu mai au răbdare. Prea mulți ani au trecut de când ceea ce s-a început, trebuia să înceapă. Iar când a început, a fost repede stopat. Sau cel puțin s-a încercat.

Românii, în special tinerii, au dorit ca președintele țării să se întoarcă și să rămână același președinte jucător. Vremurile în care se mulțumeau cu președinți de genul domnului Iliescu, au apus demult. Un jucător, indiferent că este de fotbal, baschet sau oină, când simte că nu mai este util echipei, chiar dacă e dureros, se retrage cu demnitate, lăsând locul celor dornici să-și consume energia în folosul celor care au nevoie de ea. E un fapt din care mulți din cei care se află încă în Parlamentul României ar trebui să ia lecții. Poporul îi va aprecia mai mult.

Unde este demnitatea liderilor care până sâmbătă făceau din președintele Băsescu cel mai mare bețiv, mincinos și dușman al poporului, iar astăzi folosesc mijloace penibile pentru a șterge scuipatul de pe fața președintelui? Acești așa-ziși "lideri" de partide nu mai au încrederea nici a propriului electorat. Aceștia au dovedit că "generalii" care-i conduc nu mai sunt demni de a fi urmați. Ce se impune în aceste momente? Un lucru simplu: plecarea din aceste poziții și aducerea celor care merită aceste locuri. Dar, nu acestea vor fi mișcările pe care le vom vedea, doamnelor și domnilor deputați, dintr-un simplu motiv, pe care l-am amintit deja: lipsește acea demnitate de care ar trebui să dea dovadă în aceste momente, cel puțin pentru a-și opri declinul.

Acesta este și motivul pentru care România nu va avea acea liniște de care are atâta nevoie. Pentru că președintele Băsescu nu are în parlament sprijinul de care ar avea atâta nevoie în această luptă. Președintele luptă tocmai cu cei care ar trebui să-i fie alături și liniștea nu se va instaura. Iar singura soluție logică și morală ar fi alegerile anticipate, formarea unui parlament ales prin vot uninominal și o reformă constituțională. Iar acestea sunt tocmai lucrurile pe care și le doresc toți românii. Cât vor ține cont de aceste dorințe cei 322 de slujitori ai oligarhiei, va fi extrem de interesant de urmărit.

Un lucru nu mai poate fi contestat însă de nimeni: președintele Traian Băsescu a câștigat zdrobitor în fața tuturor celor care au contribuit la formarea acestei monstruoase coaliții.

Un gând însă nu-mi dă pace, chiar dacă bătălia e câștigată. Mă gândesc cu groază ce se putea întâmpla dacă lucrurile n-ar fi avut acest deznodământ. Și nu vreau să mă gândesc prea profund. Unde ar fi ajuns România în această situație? Și cât de grea va fi lupta abia de acum înainte? Cine se culcă în aceste momente pe-o ureche, cum spune proverbul, face cea mai mare greșeală posibilă. Greul abia acum începe.

Mai mult ca oricând, președintele Băsescu va avea nevoie acum de sprijin și cel puțin noi, Partidul Democrat, vom arăta că nu este singur.

Vă mulțumesc.

  Radu Lambrino - declarație politică cu tema Semnificația referendumului de la 19 mai 2007;

Domnul Radu Lambrino:

"Semnificația referendumului din 19 mai 2007"

Doamnelor și domnilor deputați,

Despre semnificațiile referendumului ce tocmai a avut loc în data de 19 mai, s-ar putea vorbi din nenumărate perspective. Dați-mi voie însă să mă refer astăzi la câteva dintre aceste semnificații și să răspund în același timp unora dintre reacțiile apărute în aceste zile odată cu publicarea rezultatelor finale ale referendumului.

Mai întâi, în ceea ce privește prezența la urne de aproximativ 45%, s-au auzit voci care să susțină lipsa de legitimitate a rezultatelor și o pretinsă detașare a populației de temele și miza referendumului. Aș dori să le reamintesc acestora că, în urmă cu doar câțiva ani, în 2003, un referendum pentru modificarea Constituției, de o importanță crucială pentru aderarea României la NATO și la Uniunea Europeană, a avut o prezență la urne de maxim 55%. Și atunci când spun "maxim 55%" știți foarte bine la ce mă refer: un referendum la care organizațiile neguvernamentale au raportat nenumărate abuzuri legate de folosirea urnelor volante, dar și de exersarea votului multiplu după metoda botezată de mass-media la acel moment "operațiunea autobuzul". Teama legată de absenteism a organizatorilor de atunci a referendumului, în condițiile în care s-a votat nu într-o zi de sâmbătă, ca acum, ci 2 în (două!) zile la rând, și ținând cont și de faptul că nici o forță politică democrată de atunci nu s-a opus modificării Constituției din 2003, fac astăzi cu atât mai importante cele aproape 45% prezență la vot în 19 mai 2007. Adăugați la toate acestea prezența scăzută a minorității maghiare la vot - dezgustată de linia politică a UDMR - și absența din țară a unui mare număr de persoane și veți vedea că participarea la vot a populației românești a fost una cel puțin la fel de consistentă ca la ultimul referendum.

În al doilea rând, aș vrea să comentez rezultatul votului. Cele aproape 75% procente în favoarea președintelui Băsescu demonstrează odată în plus cât de false sunt dezbaterile inventate de cei care încearcă să facă senzație cu titluri de genul: "Războiul româno-român". Am înțelege exagerarea din rațiuni jurnalistice a unui astfel de titlu dacă procentele ar fi fost cât de cât egale. Așa însă, cei aproape 75% din electorat care s-au pronunțat împotriva demiterii președintelui Băsescu constituie deja o majoritate care, în caz de alegeri, ar fi adus oricărui partid o legitimitate și o susținere suficientă cât să poată duce până la capăt și cel mai ambițios plan de reformă. Nu văd nici o rațiune pentru care, repet, la un asemenea procent, am putea vorbi despre un război, despre o polarizare a societății. Dimpotrivă, s-a dovedit acum cât de largă este susținerea de care se bucură proiectul politic al acelei alianțe care l-a adus la putere pe Traian Băsescu, alianță îngropată de PNL odată cu scoaterea PD de la guvernare și suspendarea președintelui.

Nu în ultimul rând, aș vrea să spun câteva cuvinte despre românii din străinătate. Pe lângă interesul acestora pentru țară, ar trebui să admirăm la ei și răbdarea de care au dat dovadă în încercarea de a vota. Pentru mulți dintre ei, acest referendum a constituit una din rarele ocazii de a mai intra în contact cu administrația statului român, iar experiența pe care aceștia au trăit-o sâmbătă la unele ambasade și consulate ale României sunt convins că le-a dat argumente în plus să nu își mai dorească să se întoarcă acasă. Cine își asumă răspunderea pentru organizarea catastrofală a acestui referendum în străinătate și pentru orele de umilință la care au fost supuși românii care au stat la cozi în fața reprezentanțelor României pentru a putea vota? Sau, mai grav, cine va răspunde pentru toți cei care au încercat să voteze și nu li s-a permis? Așteptăm în continuare măcar scuzele celor responsabili. Dacă e însă să luăm în considere cifrele care ne arată că peste 93% dintre românii aflați în străinătate au votat împotriva demiterii președintelui Băsescu, atunci înțelegem că nu ne aflăm în fața unei simple incompetențe organizatorice ci, mai grav, a unui gest de rea voință menit a bloca un vot nefavorabil organizatorilor.

  Marius Rogin - Despre bătălia câștigată și lungul război ce va urma;

Domnul Marius Rogin:

"Despre bătălia câștigată și lungul război ce va urma"

Doamnelor si domnilor deputați,

Președintele Traian Băsescu a câștigat sâmbătă, zi strategic aleasă, prima bătălie în lupta împotriva oligarhiei slujită atât de "bine" de cei 322 de oligarhi. Românul nu mai poate fi considerat prost. Românii se bucură însă de această victorie conștienți de faptul că greul abia acum începe, iar aceasta n-a fost decât una, prima, din bătăliile pe care Traian Băsescu le va avea de purtat.

Românii sunt conștienți că lupta nu se oprește aici. Acești 322 nu vor dispărea brusc din Parlamentul României, deși ne-am cam dori-o. Un Parlament care s-a dovedit a lupta împotriva voinței poporului și nu alături de el, așa cum este și firesc într-o democrație adevărată. Acesta este și un exemplu concret că democrația, adevărata democrație pe care ne-o dorim, nu este cu adevărat instaurată în România, nu atâta timp cât ea mai are de luptat încă cu oligarhia.

Rezultatul referendumului de sâmbătă ar trebui să oblige partidele ce au format această monstruoasă coaliție să se privească în oglindă și să-și analizeze forțele de care dispun, înainte de declinul proxim. Toate partidele care au format această monstruoasă coaliție și care nu merită nici măcar efortul de a le mai aminti, au fost ridiculizate de poporul în slujba căruia strigau în gura mare că slujesc. Poporul le-a arătat însă măsura umilirii pe care o merită: 60% din electoratul PNL, 50% din electoratul PRM și UDMR și 20% din electoratul PSD au votat împotriva deciziilor luate împotriva președintelui Băsescu de aceste partide. Electoratul cu care se lăudau atât de mult au demonstrat că nu mai sunt alături de cei care-i conduc. Că interesele acestor lideri nu corespund cu interesele lor, iar singurul lucru care se impune în aceste momente este alegerea unor alți lideri și dezicerea în totalitate de cei actuali.

Au dovedit în fața poporului că nu doresc altceva decât schimbarea legilor după bunul lor plac. Că scoaterea miniștrilor PD de la guvernare a urmărit un singur lucru: eliminarea președintelui Băsescu. A președintelui pe care tocmai el, poporul, l-a ales, într-un mod cât se poate de liber și democrat. S-a trecut însă peste voința acestui popor. S-a trecut peste voința Curții Constituționale, s-au schimbat legi importante doar pentru îndeplinirea dorințelor unor oligarhi care manipulau parlamentari după bunul lor plac.

S-a dovedit că poporul are încredere în continuare în cel pe care l-a ales. Că ceea ce a încercat să facă președintele Băsescu este tocmai ceea ce românii așteaptă de la el.

Lupta însă nu se oprește aici. Acești 322 rămân în continuare în parlament, la fel de supuși celor în slujba cărora se află și la fel de manipulați la comandă de către aceștia. Un președinte, indiferent care ar fi acesta, are nevoie în ceea ce dorește să facă spre binele poporului ce l-a ales, de sprijinul parlamentului. În cazul nostru, președintele nu are acest sprijin. Interesul celor 322 s-a dovedit a fi cu totul altul decât al poporului care l-a ales și l-a trimis să formeze parlamentul unei țări. Acest eșec pe care l-au avut în lupta împotriva președintelui impune o soluție unică, logică și morală: alegerile anticipate, un vot uninominal și o reformă constituțională. Sunt lucruri extrem de greu de atins.

Ca membru tânăr al Uniunii Europene trebuie să dăm dovada unuia care merită încrederea acordată. Din păcate, imaginea pe care o are în prezent Europa despre noi, este cea a unui parlament care va intra în istorie prin două fapte: comportamentul huliganic și laș la condamnarea comunismului, în 18 decembrie 2006, și coalizarea în vederea demiterii fără motiv constituțional a președintelui. Lucru care nu ne face deloc cinste. Lucru pentru care putem să mulțumim unor oameni ca Mircea Geoană, Ion Iliescu, Călin Popescu Tăriceanu, Dan Voiculescu, Marko Bela și mulți, mulți alții care i-au slujit.

Vom purta acest stigmat nu numai noi, ci și cei ce vor urma după noi.

Va mulțumesc.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică: După 7 decenii, dictatura regală se pregătește să lovească din nou;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

«După 7 decenii, "dictatura regală" se pregătește să lovească din nou»

Pe 10 februarie 1938, Carol al II-lea a desființat partidele politice ("hidra cu 29 de capete electorale", cum a binevoit el să catalogheze sistemul democrației pluripartidice din România), iar 45 de zile mai târziu, pe 27 martie 1938, a promulgat o nouă constituție, care îi dădea șefului statului posibilitatea să guverneze în mod direct și discreționar, parlamentul, guvernul și chiar puterea judecătorească fiindu-i în întregime subordonate.

Apoi, pe 16 decembrie 1938, tot Carol al II-lea a înființat propriul său partid politic, Frontul Renașterii Naționale, prima legiferare a "partidului unic" în istoria României și pasul decisiv către totalitarism, iar dictatura regală a fost desăvârșită prin subordonarea mijloacelor de comunicare în masă de la acea vreme și prin desființarea Parlamentului pe data de 5 iulie 1940.

Această scurtă incursiune istorică nu ne-ar învăța mai nimic pe noi, cei din ziua de azi, dacă nu am observa că, în urmă cu 69 de ani, partidele politice au asistat neputincioase la lovitura de stat antidemocratică pe care șeful statului a dat-o în numele "salvării situației" și a "poporului român". Unele partide au mers până acolo încât și-au proclamat, ele însele, suspendarea activității, neintrând nici măcar în opoziție cu partidul unic instaurat de Carol al II-lea.

Am simțit nevoia să fac aceste precizări acum, când scena politică românească este pândită de un pericol la fel de mare și, oarecum, asemănător, chiar dacă metodele de a da o lovitură de forță, evident, s-au schimbat.

Profitând de impozanța procentajului de 74% pe care l-a obținut la referendumul din 19 mai (chiar dacă acest scor nu reflectă decât opțiunea unei treimi din populația cu drept de vot a României !!!), domnul Traian Băsescu și prietenii săi politici vor încerca să destabilizeze toate partidele care au făcut front comun împotriva sa, în ideea creării Partidului Unic Prezidențial, un fel de nou Front al Renașterii Naționale.

Afirmațiile, lipsite de orice substanță și incapabile de a fi dovedite vreodată, cum că jumătate din alegătorii PNL, PSD, PC, PRM și UDMR ar fi votat, chipurile, împotriva demiterii președintelui suspendat, instigarea - prin cozi de topor - a unor așa-zise "revoluții interne" în rândul partidelor adversare care "au pierdut referendumul", confiscarea marilor teme de dezbatere propuse de aceste partide (cum ar fi votul uninominal, lustrația, revizuirea Constituției ș.a.) și prezentarea lor drept inițiative ale președintelui, toate acestea nu sunt decât semnale prevestitoare.

Pe baza lor, anticipez o reaccentuare până la paroxism, în lunile următoare, a tensiunilor politice abil lansate și întreținute de domnul Traian Băsescu și de specialiștii lui în semănatul vântului și culegerii poamelor căzute din copac pe timpul furtunii. Dacă partidele politice vor cădea în capcana dezbinărilor pe care le insinuează acum Traian Băsescu diverșilor "combinatori" ai scenei politice, vom asista la zdruncinarea din temelii a sistemului democratic, în numele "voinței poporului", care l-ar fi învestit, chipurile, pe Traian Băsescu cu reformarea clasei politice.

Cred și sper că niciunul dintre grupurile oportuniste interne, inerente oricărui partid politic, nu va fi lăsat să redirijeze strategia formațiunilor politice care se opun eventualei instaurări a dictaturii prezidențiale în România.

Cred și sper că nici unul din grupurile de oportuniste interne din PNL, PSD, PC, PRM sau UDMR nu va izbuti să execute comanda fragmentării partidelor lor în grupuscule ce ar urma, apoi, în viziunea strategilor din jurul lui Traian Băsescu, să facă joncțiunea cu PD și cu PLD, pentru reinventarea Frontului Salvării Naționale, ediția 2007-2008-2009.

  Aurel Gubandru - intervenție cu tema Spitalul județean Buzău, în atenția Parlamentului Flandrei de Est din Belgia;

Domnul Aurel Gubandru:

Spitalul Județean Buzău se află din nou în atenția Parlamentului Flandrei de Est din Belgia.

La începutul lunii mai, o delegație a acestei instituții belgiene s-a aflat la Buzău, în vederea semnării unui nou protocol de finanțare a Spitalului Județean.

Belgienii au încheiat primul protocol de finanțare cu Spitalul Județean în 1993, și până acum au investit peste 2,4 milioane de euro pentru reabilitarea acestuia și formarea personalului medical.

Fostul deputat și șef al delegației belgiene de acum 13 ani, Jean Pierre Van Der Meiren, de aceasta dată s-a aflat la Buzău ca prieten, predându-i stafeta lui Eddy Couckuyt, actualul deputat și șef al delegației, prezentându-l ca pe "o persoana pe care buzoienii o vor îndrăgi și cu care vor colabora la fel de bine."

Din delegația flamandă au mai făcut parte: dr. Koen Vandewaude, medic la Spitalul din Gent, Martine Colpoert și William Blondeel din partea administrației.

S-a semnat un nou protocol de finanțare a Spitalului Județean (110.000 euro), a Fundației "Crucea Alb-Galbena" (56.000 euro) si a Fundatiei "Sfantul Sava" (4.000 euro).

Pentru a avea o imagine asupra investițiilor realizate până acum, dar și una despre ceea ce trebuie continuat, directorul A.S.P. și directorul spitalului i-au invitat pe oaspeți să viziteze atât secțiile Primire urgențe, Ortopedie medicală și Chirurgie plastică, ce au fost reabilitate și modernizate, cât și secția Chirurgie generală, unde este nevoie de investiții serioase.

De asemenea, a fost vizitată și Maternitatea, unde se derulează actualul program de finanțare, ca și Spitalul Gârlași, în cadrul caruia "Pavilionul Belgian" reprezintă una dintre cele mai moderne secții ale spitalului.

In programul de vizită s-a aflat si obiectivul "Crucea Alb-Galbena" - serviciul de îngrijiri medicale la domiciliu.

Noul protocol de finanțare a Spitalului județean, a Crucii "Alb - Galbena" și a Fundației "Sfântul Sava" vizează perioada aprilie 2007 - iunie 2008.

Delegația flamandă pare dispusă să susțină, cel puțin până în anul 2012, finanțările pentru Spitalul Județean, contribuind astfel la modernizarea si reabilitarea secțiilor din cadrul acestuia, creându-se condiții mai bune pentru însănătoșirea bolnavilor.

Colaborarea cu Parlamentul Flandrei de est nu se oprește doar la sistemul sanitar, urmând ca în perioada următoare să fie dezvoltate relații atât în învățământ, cât și în viața socială.

Implicarea instituțiilor buzoiene în aceste proiecte constituie pentru belgieni un motiv de mândrie și de consolidare a prieteniei care s-a legat.

  Miron Ignat - declarație politică cu subiectul Rata șomajului și migrarea forței de muncă;

Domnul Miron Ignat:

"Rata șomajului și migrarea forței de muncă"

Șomajul este unul din fenomenele cele mai puțin acceptate, care afectează economia tuturor țărilor și în special economia României. Acesta poate fi caracterizat ca o stare negativă a economiei, care afectează o parte din populația activă disponibilă prin neasigurarea locurilor de muncă.

Șomajul a devenit o problemă, odată cu dezvoltarea industrială, începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII -lea, în perioadele de recesiune, când întreprinderile industriale își micșorau producția și, ca urmare, eliberau un număr important de muncitori, care deveneau șomeri. Șomerii sunt toți cei apți de muncă, dar care nu găsesc de lucru și care pot fi angajați, parțial sau în întregime, numai în anumite momente ale dezvoltării economice. Aceștia reprezintă un surplus de forță de muncă, în raport cu numărul celor angajați, în condiții de rentabilitate impuse de economia de piață.

Cel mai adesea, șomajul contemporan este abordat și analizat ca un dezechilibru al pieței muncii la nivel național, ca un loc de întâlnire, și de confruntare între cererea globală și oferta globală de muncă.

Șomajul apare ca rezultat exclusiv al ofertei de muncă sau de forța de muncă, cererea nefiind luată în considerare. Cei apți de muncă și care sunt totuși incluși în forța de muncă sunt fie bătrâni, fie persoane casnice sau poate fi vorba de indivizi care doresc să lucreze, dar au fost descurajați de greutățile întâmpinate în găsirea unui loc de muncă.

Conform "Biroului Internațional al Muncii" este șomer orice persoană care are mai mult de 15 ani și îndeplinește concomitent următoarele condiții: este apt de muncă, nu are loc de muncă, este disponibil pentru o muncă salariată și își caută un loc de muncă.

Mulți oameni care devin șomeri au responsabilități familiale și note de plată, în mod simplu ei nu își pot permite să iasă din cadrul forței de muncă. În schimb, aceștia sunt forțați să accepte unele slujbe - orice slujbă - tocmai pentru a-și întreține corpul, sufletul și familia. Rezultatul muncii poate fi o slujbă cu jumătate de normă sau cu normă întreagă, dar foarte prost plătită. Din acest motiv, mulți șomeri sau persoane care au un loc de muncă prost plătit preferă să plece în alte țări, deoarece găsesc locuri de muncă mult mai bine plătite decât în România. Din această cauză își sacrifică familia pentru a duce un trai mult mai bun și mai decent în țară. Persoanele ale căror salarii sunt prea scăzute ca să satisfacă nevoile economice ale familiei lor, vor fi socotite ca fiind cazuri de suferință.

Oficial, rata șomajului în România se ridică la 5,2% conform datelor statistice din luna martie 2007, valoare mult mai mică, chiar comparativ cu multe țări membre ale Uniunii Europene. Însă această cifră "pozitivă" nu include și forța de muncă plecată în străinătate în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, și nici pe acei cărora le-a expirat perioada de șomaj. Această emigrare a forței de muncă va avea efecte negative atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. În unele localități din județul Tulcea, precum Slava Rusă, Slava Cercheză, Carcaliu, au rămas doar persoanele în vârstă, numărul copiilor de vârstă școlară a înregistrat o scădere dramatică. Spre exemplu, în localitatea Slava Rusă, de la începutul anului 2007 nu s-a mai înregistrat nici o căsătorie, iar din punct de vedere al natalității s-a înregistrat o singură naștere. Aș menționa doar câteva efecte negative: în cele mai multe cazuri, copiii celor plecați la muncă în străinătate rămân în țară în grija altor membri ai familiei sau chiar a unor prieteni. Este greu de precizat cât de bine sunt educați acești copii, ce grijă și asistență primesc. Nu mai menționez acum impactul psihologic al acestor copii crescuți fără părinți în preajmă.

În localitățile rurale din România, responsabilitatea activităților gospodărești a rămas pe umerii celor în vârstă. Am devenit practic o țară unde în sate întâlnești cu precădere doar copii și oameni în vârstă. Acest aspect este, și devine în continuare, extrem de periculos, cu repercusiuni pe viitor, pe care nu le putem evalua acum.

De aceea, plecarea forței de muncă în străinătate contribuie pozitiv la rata șomajului în România, dar trebuie să luăm în considerare efectele sociale și economice datorate acestei migrări.

Este nevoie de măsuri ferme, care să stimuleze întoarcerea forței de muncă în țară, măsuri menite a garanta bunăstarea și prosperitatea familiilor întregite și nu dezbinate datorită acestor migrări.

Vă mulțumesc.

  Florin Iordache - declarație politică: Să NU credem în aparențe!;

Domnul Florin Iordache:

"Să NU credem în aparențe!!"

Referendumul din 19 mai 2007 a reprezentat un test la care a fost supus poporul român. Nu putem însă să trecem cu vederea participarea scăzută la referendum. Faptul că nici măcar jumătate din populația acestei țări nu s-a prezentat la vot denotă lipsa interesului poporului român pentru viața politică. Se pare că nici promisiunile deșarte făcute de membrii PD cetățenilor și nici nenumăratele "daruri" nu i-au convins pe electori să meargă la vot!

Deși Traian Băsescu nu a făcut nimic altceva decât să instige poporul român la ură și violență, acum se întoarce la Cotroceni cu o legitimitate îndoielnică. Spun asta pentru că Traian Băsescu a reușit să obțină 75% dintr-un procent de 44% din numărul persoanelor cu drept de vot și nu 75% din numărul total de votanți ai poporului român. Interesul scăzut al populației care nu a dorit să participe la vot arată clar că preocupările românilor nu mai poartă de mult timp numele de politică sau viață politică. Acest lucru ar trebui să ne îngrijoreze și nu ceea ce au votat mai puțin de jumătate din români. Trebuie să respectăm voința tuturor alegătorilor, dar trebui să tragem un semnal de alarmă și pentru cei care nu mai vor să audă de viața politică. Vocea tăcută a celor care nu au votat trebuie ascultată și respectată de către toți politicienii țării, dar mai ales de către președintele României.

Absența a milioane de români de la vot reprezintă un avertisment pentru întreaga clasă politică românească și nu numai.

Sper că acest eveniment a pus capăt acestei crize care nu a făcut bine nimănui și care a îndepărtat din ce în ce mai mult românii de clasa lor politică. Am pierdut suficient timp cu gafele președintelui, a venit clipa să ne preocupăm mai mult de cetățenii țării. Avem obligația să îi ajutăm pe toți românii să aibă o viață mai decentă și mai bună.

În final, nu putem decât să ne rugăm ca întoarcerea la Cotroceni a lui Traian Băsescu să nu genereze o altă criză politică, ci să conștientizeze că oamenii s-au săturat de conflicte, ei vor ca oamenii politici să se preocupe și de interesele lor și să lase deoparte vanitățile.

Vă mulțumesc.

  Costică Macaleți - declarație politică cu tema Seceta;

Domnul Costică Macaleți:

"Seceta"

Domnule președinte, stimați colegi,

Declarația mea politică de azi se referă la starea deosebit de gravă în care ne găsim datorită secetei prelungite care afectează țara noastră.

Specialiștii agronomi susțin că dacă în cel mult două săptămâni nu vor cădea precipitații consistente, de cel puțin 20 de litri pe metrul pătrat, culturile de toamnă care ocupă sute de mii de hectare vor fi compromise. Situația este cu atât mai gravă cu cât agricultorii nu sunt pregătiți să facă față unei crize de asemenea anvergură, având de vedere că se confruntă cu cea mai gravă lipsă de precipitații din ultimii 40 de ani. În plus, lipsa irigațiilor se simte anul acesta mai mult ca niciodată. Nici nu e de mirare având în vedere faptul că, la nivel național, este irigată o suprafață de doar 5% din totalul de 700.000 de hectare care pot fi irigate. În județul Botoșani, de exemplu, pe care îl reprezint în Parlament există doar două sisteme de irigații, unul la Curtești și unul la Concești, cu mult sub nevoile agriculturii.

Asemenea situație de criză a determinat Guvernul să adopte unele măsuri de urgență. Ca parlamentar am susținut constant și puternic faptul că Legea îmbunătățirilor funciare trebuia modificată. Presiunea oamenilor care se aflau în nevoie a fost foarte mare și perfect justificată. Din discuțiile pe care le-am avut în județ, agricultorii au solicitat să poată încheia contracte pentru servicii de irigații până la sfârșitul lunii iunie, sprijinul financiar acordat de stat pentru irigații să fie dublat iar statul să acopere cel puțin 75% din valoarea totală a fondurilor necesare irigării unui hectar de teren.

Pentru a stimula folosirea sistemului de irigații, subvenția trebuie acordată atât asociațiilor, cât și fermierilor individuali, iar la decontarea facturilor trebuie să existe un termen de grație de 60 de zile. Tot pentru a-i încuraja pe agricultori să încheie contracte pentru irigații, este nevoie de electricitate ieftină de la Nuclearelectrica și Hidroelectrica cel puțin trei luni pe an. Producătorii agricoli au specificat clar că doresc subvenționarea apei pentru irigații până la hidrant, indiferent de treapta de pompare. În prezent, există diferențe de tarif la plata energiei electrice din cauza introducerii taxei de putere ce se aplică la prețul inițial. Din acest motiv, prețul energiei electrice la treptele superioare de pompare poate să ajungă și la 2,6 lei pe kilowatt/oră, ceea ce este de nesuportat din punct de vedere financiar pentru agricultori.

De asemenea, este nevoie și de despăgubiri pentru culturile calamitate. Guvernul a decis că despăgubirile pentru suprafețele afectate de secetă vor fi echivalente cu cel mult 70% din costurile fermierilor. Considerăm că suma este rezonabilă, dar trebuie ca situațiile să fie analizate caz cu caz și, acolo unde se impune, cuantumul despăgubirilor să crească. De aceea se impune ca datele privind suprafețele afectate să fie centralizate de comisii constituite la nivel local, conduse de primari. Se impune însă despăgubirea inclusiv a culturilor neasigurate pentru că sunt foarte mulți agricultori care depind exclusiv de recoltă și care nu au avut resurse financiare să-și asigure culturile.

De asemenea, trebuie să gândim și în viitor. Cu o asemenea schimbare de climă este nevoie de investiții masive în sistemele de irigații și de a aclimatiza la noi culturi rezistente la secetă, iar Guvernul trebuie să subvenționeze cât mai mult achiziționarea de semințe și prețul irigațiilor.

  Alexandru Mocanu - declarație politică: Pașol na turbinca, ciorti!;

Domnul Alexandru Mocanu:

"Pașol na turbinca, ciorti!"

S-a terminat! S-a terminat coșmarul dezbaterilor inutile pe o temă inventată, dar care, din ambiția politicianistă a unor așa ziși "lideri", a blocat agenda publică 5 luni de zile și, în final, a condus la cheltuirea absolut fără rost a câteva mii de miliarde lei pentru a afla ceea ce, de fapt, știam cu toții: cetățenii României, în marea lor majoritate, nu sunt de acord cu demiterea Președintelui.

Înainte de a fi o victorie a lui Băsescu, a PD și a PLD, rezultatul referendumului reprezintă o înfrângere zdrobitoare a coaliției anti-Băsescu: PSD-PNL-PRM-PC-UDMR. Liderii acestor partide, scrie Evenimentul Zilei, "au intrat cu capul în zid, ca berbecii. N-ar fi exclus ca unora, după o așa izbitură, să le pice coarnele, iar propriile partide să le agațe pielea-n cui". Este o palmă usturătoare pe care chiar propriile electorate au dat-o liderilor acestor partide pentru că s-au dovedit a fi rupți complet de preocupările majorității cetățenilor și ale propriilor simpatizanți.

În schimb, au fost preocupați să satisfacă de îndată cererea oligarhilor de a elimina un președinte ce s-a dovedit a le fi incomod. Mai mult, din obediență, au hotărât ca referendumul să se desfășoare chiar de ziua oligarhului șef, adică pe 19 mai, atunci când Biserica Ortodoxă l-a prăznuit pe Sf. Mucenic Patrichie!!! Dar degeaba. Nici Dumnezeu, cât este El de bun, nu s-a milostivit să țină partea oligarhilor.

Abia în al doilea rând, rezultatul referendumului este un triumf al lui Traian Băsescu și al democrației. Măcar dacă, din această experiență, liderii celor 322 de parlamentari ar fi învățat ceva, și anume că, oricât ai fi de puternic, nu poți să înoți împotriva curentului decât foarte puțin timp, după care, implacabil obosești și curentul te bagă la fund. Au învățat ceva politicienii noștri? Văzându-le declarațiile de după exit-poll-uri aș putea spune că n-au învățat nimic. În loc să ceară scuze pentru gâlceava sterilă, politicianistă și foarte costisitoare întreținută timp de 5 luni, declarațiile acestora manifestă aroganță, îngâmfare și chiar impertinență, încercând într-un mod jalnic să ignore, să minimalizeze rezultatul referendumului ori să-l "traducă" în favoarea lor. Dacă membrii partidelor lor nu se vor trezi la timp și nu-i vor retrage imediat pe aceștia în linia a doua sau a treia, atunci să nu se mire dacă, la proximele alegeri parlamentare, partidele lor vor înregistra scoruri în jurul pragului de 5%. Și dintre toate, mărturisesc că cel mai mult îmi pare rău de PNL. Am muncit împreună și pe mulți dintre activiștii acestui partid îi respect pentru seriozitatea și devotamentul lor. Sincer, nu cred că ei ca și marea masă a liberalilor, merită soarta țărăniștilor.

Dar apropo de PNL: ieri, un ziarist din presa locală m-a întrebat cum se simt și ce fac liderii PNL Teleorman acum, după referendum. Mai în glumă, mai în serios am răspuns că aceștia caută cu înfrigurare prin sertare fotografiile, de acum prăfuite, în care apar împreună cu Teodor Stolojan în campania din 2004, pentru că, cred eu, s-ar putea să aibă nevoie de ele într-o anume circumstanță spre a se relegitima. Dar vai, mulți dintre ei le-au rupt public în urmă cu un an, declarându-se ... "patricieni" convinși! Astăzi, după scatoalca primită de la electorat, se gândesc că dă bine să-și reintroducă în CV-uri "faptele de arme" din vremea "bunului și competentului" Teodor Stolojan. Bine zicea nenea Iancu: "O soțietate fără moral și fără prințip e, carevasăzică, că nu le are".

Tot ca pe vremea lui nenea Iancu, deunăzi, câțiva parlamentari din grupul celor 322, din motive pe care astăzi nu le cunosc în totalitate, au făcut pasul înapoi, recunoscând că acțiunea majorității antiprezidențiale nu a avut niciun temei serios, ci a urmărit exclusiv interesele personale ale liderilor acelor partide sau ale oligarhilor pe care-i slujesc cu devotament.

La ora când susțin această declarație, la mine în Teleorman, s-ar putea desfășura o conferință de presă la care să se anunțe "dorința arzătoare" a deputaților Constantin Amărie și Teodor Nițulescu de a se înscrie în PD spre a putea, nu-i așa, "să lupte cu mai multă eficiență împotriva sistemului ticăloșit și a oligarhiei PSD"!

Despre Constantin Amărie nu am a comenta și nici nu doresc acest lucru. Rămâne ca dânsul să explice opiniei publice gestul făcut, iar mai departe va fi, eventual, decizia BPL al PD din Roșiori.

În ceea ce îl privește însă pe Teodor Nițulescu, indiferent ce revelații va spune că a avut zilele trecute sau ce argumente va reuși să invoce în justificarea gestului său, eu unul o spun clar: nu sunt de acord cu primirea sa în rândurile PD și recomand organizației Alexandria ca și organizației județene să nu facă greșeala de a-l primi. Nu de altceva dar, în mai 2000, când a fugit din PD la PSD, nu a făcut-o cu decență, ci a găsit de cuviință să scuipe în obrazul colegilor care l-au sprijinit aproape 4 ani și, drept mulțumire, i-a lăsat cu "ochii în soare", cu 4 săptămâni înainte de alegeri! Astfel de lucruri nu trebuiesc uitate niciodată. Aș spune chiar că, periodic, ele trebuiesc rememorate pentru ca și colegii mai tineri să învețe din astfel de lecții.

Și pentru că adeseori lucrurile o iau razna de tot, voci avizate din politica mare susțin că peste o săptămână chiar Liviu Nicolae Dragnea își va arăta "dragostea nețărmurită" pentru PD și, pentru a nu veni cu mâna goală, aduce și 40 de primari, adică cu 20 în plus față de cei cu care a plecat în 2001 din PD la PSD. Fără comentarii!

Pe fondul acestor "vești" mi-am amintit că, în urmă cu 3-4 ani, cineva mi-a spus că politica este a doua meserie, ca vechime, din lume. Pe zi ce trece, trebuie să recunosc că înclin să-i dau dreptate: politica poate fi a doua meserie din lume pentru că prea seamănă mult cu prima!

Date fiind aceste ipoteze absolut halucinante, tare aș dori să am o turbincă fermecată, precum în basmul cu pricina, în care, la o comandă, să-i pot introduce pe toți acești politicieni care, nepăsându-le de cetățeni, se "plimbă" dintr-un partid în altul, de la stânga la dreapta și retur, o dată sau de mai multe ori, urmărind exclusiv propriul interes. Restul, adică ceea ce ei spun public, nu este altceva decât politicianism de cea mai joasă speță menit să-i prostească pe cei pe care pretind că-i slujesc. Să mă iertați, dar aceștia nu sunt politicieni ci sunt adevărați draci. Așa că: Pașol na turbinca, ciorti!

  Mihai Cristian Apostolache - exprimarea nemulțumirii față de modul în care autoritățile înțeleg să minimalizeze instituțiile statului;

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Stimați colegi,

În calitate de tânăr parlamentar, doresc să-mi exprim nemulțumirea față de modul în care autoritățile înțeleg să se comporte într-o țară care de la 1 ianuarie 2007 este membră a Uniunii Europene.

În loc să acorde importanța cuvenită diferitelor instituții ale statului și angajamentelor asumate, actualii guvernanți nu fac altceva decât să minimalizeze instituțiile statului și să le decredibilizeze în ochii opiniei publice.

De la 1 ianuarie 2007, problemele Uniunii Europene sunt și problemele României.

România trebuie să iasă din starea de amorțeală și să înțeleagă că trebuie să fie o componentă activă a Uniunii, că trebuie să participe la consolidarea sistemului democratic european, că are dreptul, dar și obligația de a veni cu soluții și propuneri în ceea ce privește noua arhitectură europeană.

România este și membru NATO, iar în această calitate trebuie să participe activ la procesul de transformare al Alianței, deoarece numai în acest fel poate deveni un actor important pe scena internațională, Summitul de la București, din 2008, fiind un bun prilej pentru țara noastră de a realiza acest deziderat.

  Dragoș Petre Dumitriu - referire la incidentul președinte-jurnalista de la Antena 1;

Domnul Dragoș Petre Dumitriu:

De curând, am asistat la o scenă demnă de Reality TV: președintele României a agresat și tâlhărit o ziaristă, luându-i (cu forța) telefonul mobil cu care aceasta îl filma.

Mai mult, președintele a insultat-o, sau cel puțin aceasta i-a fost intenția: a accesat memoria telefonului și a șters câteva înregistrări, ceea ce poate însemna violarea corespondenței.

Pe simplul cetățean, acest șir de posibile infracțiuni l-ar fi trimis direct în fața procurorului. În cazul celui mai iubit dintre cetățeni s-au găsit imediat avocați - din oficiu - care să acrediteze ideea că scuzele ar fi suficiente pentru ca acest caz nefericit să fie închis.

De asemenea, putem constata că niciun procuror nu s-a autosesizat pentru vreuna din infracțiunile susmenționate. În această situație, am putea crede că totul se va mușamaliza în cel mai clasic stil al baronilor politicii.

Avem, însă, de-a face cu un președinte care se pretinde a fi cel mai cinstit, mai reformator și mai hotărât să apere drepturile românilor! De aceea, îi solicit ca, în calitatea mea de cetățean, chiar dacă nu al Pieței Universității, să se prezinte el însuși, de îndată, la Parchet, să dea o declarație pe propria răspundere în legătură cu faptele pe care le-a comis, și să aștepte decizia justiției la fel ca oricare cetățean.

Altfel, o mare parte a populației va bănui că se ascunde în spatele funcției politice deținute, a imunității, și că mult proclamata reformă a clasei politice, al cărei standard este chiar domnia sa, a fost doar o cacialma electorală. Ca să nu mai vorbim de efectele secundare ale gestului prezidențial, atât în privința agresării jurnaliștilor, cât și a unor anumiți etnici, cărora de-acum încolo orice cetățean lise va adresa, chiar dacă nu public, cu binecunoscuta sintagmă prezidențială. Dar acesta e o altă chestiune.

Stimate domnule președinte,

Nu mă voi adresa procurorului general, urmând exemplul altor parlamentari, ci conștiinței dumneavoastră civice, pe care nu eu, ci aproape 7 milioane de români acreditează ideea că o aveți din plin. Poate fi, dacă vreți, o contribuție la construcția noii clase politice.

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică cu subiectul Temerile privind evoluția leului;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Temerile privind evoluția leului"

Președintele României, Nicolae Văcăroiu, a susținut pe bună dreptate zilele trecute că riscul deprecierii leului este enorm din cauza creșterii rapide a deficitului de cont curent. În primele 2 luni, deficitul este de peste 2 miliarde de euro, iar Comisia Națională de Prognoză estimează un nivel pentru 2007 de cel puțin 12,5% din p.i.b., care coroborat cu un deficit bugetar de peste 3% din p.i.b. poate afecta grav echilibrul macroeconomic. Conform Institutului Național de Statistică (INS), aprecierea leului față de euro a dus la stagnarea exporturilor, iar aderarea a triplat deficitul comercial în relația cu statele din Uniunea Europeană la sfârșitul lunii februarie comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut.

Toate mediile financiare, investitorii importanți cât și cei speculativi sunt cu ochii ațintiți spre România. Aceștia încearcă să deslușească aprecierea din ultimii ani a leului în raport cu moneda unică. Unii specialiști susțin că este vorba de o supraapreciere, alții susțin că este vorba de un spor de productivitate al României superior Germaniei și altor țări ale Uniunii Europene.

Cert este că Banca centrală a acționat reducând dobânda de politică monetară până la 7,5% pentru a proteja economia de investitori speculativi, care sunt periculoși pentru stabilitatea leului.

Importatorii câștigă, pe de o parte, din aprecierea leului, iar pe de altă parte optează pentru o scădere a prețurilor abia atunci când se reduce probabilitatea majorării cursului de schimb la un nivel ce le-ar afecta marja de profitabilitate.

În schimb, exporturile românești nu sunt încurajate de evoluția monedei naționale. Cu cât leul devine mai puternic, cu atât bunurile produse în țară sunt percepute ca fiind mai scumpe de firmele străine ce vor să le cumpere. Anul trecut, exportatorii chiar au făcut grevă în fața sediului Băncii Naționale a României.

Leul va continua să se întărească în 2007, dar aprecierea va rămâne sub nivelul ratei anuale a inflației, pe care banca centrală urmărește să o mențină în jurul unei ținte de 4%, cu o eroare "acceptabilă" de un procent, a declarat un oficial BNR.

Părerile sunt împărțite, iar un răspuns sigur la această întrebare nu există pentru că economia României este una în dezvoltare, în continuă dinamică ce își caută o anumită identitate, locul și rolul în Uniunea Europeană.

O explicație ar putea fi paritatea puterii de cumpărare care iese în acest context la suprafață, în economia reală. Diferențele salariale rămân încă uriașe comparativ cu nivelul mediu al salariilor din Uniunea Europeană, dar există o ușoară tendință de apropiere, o prindere din urmă (catching up).

Menținerea dobânzii de referință la un nivel scăzut poate avea ca efect explozia creditului de consum concomitent cu reducerea economisirii și poate fi un element la fel de periculos ca și atacul investitorilor speculativi. Așadar, trebuie găsită calea de echilibru.

  Gabriel Sandu - considerente pe marginea rezultatelor referendumului și a rolului PLD în politica actuală;

Domnul Gabriel Sandu:

Referendumul de sâmbătă a spulberat clar și fără echivoc demersurile coaliției anti-Traian Băsescu, pe care, în urma votului o putem numi, fără să greșim, coaliția anti-România. Deși pentru acest referendum s-au coalizat nu mai puțin de cinci partide parlamentare care, în noiembrie 2004, reprezentau 75% din voturile românilor, scorul acestora din 19 mai a fost de numai 25%, iar președintele a câștigat cu exact procentele reprezentate de cele cinci partide în Parlament.

Acest lucru demonstrează că românii nu mai pot fi păcăliți de discursuri politicianiste, în spatele cărora se ascund interesele de grup ale câtorva șefi de partid, care, practic, au confiscat parlamentul, sfidând pe cei care i-au votat.

În plus, votul din 19 mai, confirmă, o dată în plus, actualilor membri PLD, demisionari din PNL, faptul că au luat o decizie corectă plecând din PNL.

Iată că, în sfârșit, am putut confirma faptul că unicul motiv din care am plecat de la PNL, renunțând la funcții de conducere, a fost faptul că actualul președinte PNL a transformat cel mai vechi partid din România într-un satelit al PSD, descedentul direct al PCR.

Se pare că singurul scop al lui Tăriceanu este acela de a fi prim-ministru chiar într-un guvern care are sprijinul chiar al celor împotriva cărora au mers la alegeri în noiembrie 2004. din păcate, această eroare a istoriei, numită Călin Popescu Tăriceanu, va fi cel care va îngropa PNL, scoțându-l într-un mod rușinos din istorie.

Iată că PLD demonstrează, o dată în plus, că este singurul partid cu adevărat liberal din România, singurul partid care îi va susține, în mod real, pe micii și marii întreprinzători români. PLD va fi partidul care va realiza integrarea României în Uniunea Europeană, un partid modern, european pentru românul european.

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică: Perspectivele economice ale României;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Perspectivele economice ale României"

O prognoză a evoluției economice a României pe o perioadă îndelungată este greu de făcut pentru că variabilele aleatoare ce apar într-o economie în dezvoltare cum e cea a noastră modifică radical datele problemei.

Totuși, sunt unii experți care urmăresc diverse interese și se grăbesc să facă diverse afirmații bazate pe ceea ce văd în globul de cristal.

Centrul Român de Politici Economice (CEROPE) este teoretic o organizație non-profit, non-guvernamentală și apolitică care trăiește din programe extrem de bănoase realizate cu ministerele, în special cu Ministerul de Finanțe și cu Comisia de Prognoză.

Această instituție cântă în strună cercurilor liberale. Într-un studiu recent al acestora, realizat pentru Comisia Națională de Prognoză (CNP), dacă ritmul mediu anual de creștere economică se va situa în jurul valorii de 6-7%, iar avansul Uniunii Europene nu va depăși 2-3%, România ar putea egala media europeană a produsului intern brut (PIB) pe cap de locuitor în următorii 20-30 de ani.

Într-un raport al U.E., publicat de curând, se estimează că România va atinge media actuală a produsului intern brut (p.i.b.) pe cap de locuitor al Uniunii Europene în 80 de ani, iar Bulgaria ar putea atinge această valoare în 60 de ani.

Probabil că asurziți de zgomotul banilor care le cad în buzunare și de imaginea sacilor cu milioane de euro primite din programe PHARE, acești așa-ziși specialiști de marcă se hazardează să facă afirmații iresponsabile intoxicând populația cu estimări ridicole.

Dacă o țară are o creștere economică nu înseamnă că ea este o economie modernă. Această creștere poate fi rodul unor conjuncturi favorabile și al unei supraîncălziri a economiei. Creșterea sustenabilă este cea care se realizează în condițiile realizării echilibrelor macroeconomice, oferind perspectiva dezvoltării viitoare.

Deficitul de cont curent a fost anul trecut de 10,3% din p.i.b., un record absolut pentru ultimii 17 ani, și este estimat pentru anul acesta la 12% din p.i.b. de către agenția de rating Fitch.

România are nevoie de creșterea exporturilor prin întărirea industriei prelucrătoare. Siderurgia și rafinarea petrolului pot salva această situație ce riscă să devină necontrolabilă și să ducă România în colaps economic.

Agenția de rating al riscului de țară Standard&Poor's a redus perspectiva de rating a României motivându-și decizia prin "lipsa de transparență a politicilor guvernamentale din anul 2007", dar și prin climatul de incertitudine politică din ultima vreme de la București.

Experții Fitch recomandă autorităților de la București o politică fiscală coerentă, atrăgând atenția asupra semnalelor de supraîncălzire din economie.

În viziunea Standard&Poor's, noul climat politic "reduce probabilitatea unor reforme structurale viguroase și răspunsul rapid la riscurile macroeconomice."

România este departe de convergența nominală și mult mai departe de cea reală. Convergența nominală constă în îndeplinirea criteriilor de la Maastricht privind: inflația, cursul de schimb, sustenabilitatea poziției fiscale.

Convergența reală constă în apropierea veniturilor pe cap de locuitor, calculat la nivelul ratei de schimb nominale. Când vom adopta moneda unică, Euro, aceste discrepanțe uriașe ce ne despart de țările Uniunii Europene se vor vedea și mai mult. Românul va vedea atunci că 100 de euro în România nu fac cu mult mai mult decât în alte țări din Uniunea Europeană sau că vor face chiar mai puțin.

  Gheorghe Chiper - declarație politică: Țăranul român - de la ugerul vacii la internet;

Domnul Gheorghe Chiper:

Declarație politică: "Țăranul român - de la ugerul vacii la internet"

Afirmația nu este o figură de stil. Este o reprezentare cât mai verosimilă a unei realități noi în lumea satelor noastre - indiferent că ne referim la fermierii care practică deja o agricultură la standarde europene sau la țăranii, care sunt cei mai mulți, dar care au gospodării de subzistență. Toți, conform reglementărilor actuale, trebuie să aibă o sumă de cunoștințe de matematică și informatică, care să le permită formularea cererii pentru subvenții sau dreptul de a-și valorifica produsele către procesatori.

Nici această ultimă mențiune nu este exagerată, pentru că omul nostru de la țară - s-a putut constata și în relația din această primăvară cu cei de la A.P.I.A. - trebuie să poată identifica pe harta digitală toate loturile pe care le are în folosință sau proprietate.

La depunerea cererilor pentru subvenții, același solicitant trebuie să reia pe hărți la altă reprezentare aceeași operațiune de localizare a propriilor terenuri, dar să și știe care sunt bunele condiții agricole pentru a fi... eligibile cererile. (Se vede că sunt necesare inclusiv cunoștințe noi de ordin lingvistic.)

Mai nou, un ordin al ministrului agriculturii vine să adauge alte exigențe în materie de cunoaștere pentru agricultori, indiferent de situația lor materială și de gradul de pregătire. Așa, de exemplu, cei care au vaci și livrează anual minim 5000 l lapte (ceea ce ar echivala cu producția de la două vaci bine furajate) trebuie să știe să transforme litri în kilograme, laptele în brânză sau cașcaval, să aplice formule pentru a determina conținutul de smântână pornind de la procentul de grăsime, să aibă cunoștințe de contabilitate și chiar de internet, de unde trebuie să-și procure precizările necesare întocmirii "Caietului fermierului".

Mult, prea mult pentru condiția actuală a țăranului nostru. Mult, pentru că ne-am integrat într-un sistem care funcționează de ani buni în astfel de condiții, pe care noi nu le-am putut pregăti din timp. Și poate nici n-am dorit.

Nu știu dacă oficialii U.E. le-au dorit sau au vrut să se confrunte cu o asemenea rămânere în urmă. În mod sigur, însă, beneficiază din plin de pe urma acestui caz de sorginte românească.

  Minodora Cliveti - declarație politică: Despre democrație și alți demoni.

Doamna Minodora Cliveti:

"Despre democrație și alți demoni"

Democrația s-a născut și a ajuns la apogeu în Atena: puterea poporului, reală, înseamnă, practic, realizarea unui cadru social în care poporul își exprimă voința respectând legile.

Esența democrației și cheia succesului ei era recunoașterea și respectarea primordialității legii.

Când Socrate a fost condamnat să bea cupa de cucută a fost pentru că judecătorii lui, atenienii, au decis că marele gânditor atenta la ordinea de drept. Socrate s-a apărat explicând că el nu a făcut altceva decât să încerce să modeleze personalitatea discipolilor săi spre binele spiritului atenian, dar a fost în zadar.

Principiul pe care românii l-au formulat mai târziu drept "dura lex sed lex" funcționa și la Atena.

Socrate a băut cucuta, deși discipolii i-au propus să-l ajute să fugă. Și argumentul lui a fost: Atena, pe care eu am criticat-o, m-a condamnat. Dacă am ales să trăiesc în ea, trebuie să-i respect legile. Pot să nu fiu de acord cu ele sau cu unele dintre ele, dar trebuie să le respect. Sunt cetățean, mă bucur de foloasele democrației, accept decizia statului pe teritoriul căruia democrația funcționează.

Socrate a fost, într-un fel, un martir al democrației. A murit respectând legea care îl condamna la moarte.

Soluție năucitoare, nu-i așa, pentru un român din România de azi! Țara în care legea nu mai este respectată, instituțiile statului sunt în bloc contestate, negate, considerate inutile, producătoare de cheltuieli, democrația este considerată o vorbă goală și alungată din viața românilor!

Țara în care constituția poate fi încălcată de către președinte, țara în care Curtea Constituțională apreciază că un președinte poate încălca, dacă nu o face într-o manieră "gravă", legea fundamentală, țara în care parlamentarii care aplică prevederile constituției sunt blamați și amenințați cu tragerea în țeapă!

Parlamentul și-a făcut datoria atrăgând atenția cetățenilor asupra acestor fapte: este vina lui, a Parlamentului, că n-a știut să se facă înțeles de oameni. Dar nimic nu îl scuză dacă nu va continua să vegheze la respectarea legilor de către toți cetățenii, inclusiv de capul statului.

Trebuie să rămânem atenți pentru că poporul nu trebuie să uite ceea ce el însuși a spus: "peștele de la cap se strică"!

   

- pauză -

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 30 martie 2020, 9:59
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro