Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of April 7, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.46/17-04-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
12-12-2019 (joint)
12-12-2019 (joint)
12-12-2019 (joint)
11-12-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 07-04-2009 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of April 7, 2009

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și de doamna Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, asistate de domnii Valeriu Ștefan Zgonea și Dumitru Pardău, secretari.

 
Gheorghe Tinel - declarație politică intitulată Nea Alecu, nea Alecu, tunde oaia și berbecul;

Doamna Daniela Popa:

Stimați colegi,

Deschidem ședința consacrată declarațiilor politice.

Începem cu Grupul parlamentar al PD-L.

Înaintea domnului deputat Iosif Blaga, pe ce poziție pe listă sunteți, domnule deputat?

Domnul Tinel Gheorghe, da? Înseamnă că dumneavoastră vă dau cuvântul.

Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Gheorghe Tinel:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică se intitulează simplu "Nea Alecu, nea Alecu, tunde oaia și berbecul".

Stimați colegi,

Vă anunț din start că între titlul declarației politice și textul pe care eu îl voi citi în continuare nu există decât o legătură colaterală între un fost rector al Universității Agronomice București și operațiunea de recoltare a lânii de pe cele două animale, oaia și berbecul, ceea ce involuntar ne duce cu gândul la o problemă a agriculturii românești.

În ultimele două săptămâni, România se află sub psihoza scenariilor, scenariștilor și a tuturor acelora care nu mai prididesc cu acuzațiile la adresa președintelui Traian Băsescu. Fără să am pretenția că mă pot transforma, fie și numai pentru numai o clipă, în avocatul domnului președinte, trebuie, totuși, să pun unele întrebări ca simplu parlamentar și membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice din Camera Deputaților.

Astfel, față de scandalul din Băneasa, în care este implicată și firma S.C. Băneasa Investment, mă înteb de ce media și opinia publică nu s-au întrebat la rândul lor cine a aprobat scoatera din circuitul agricol a celor 226 ha aparținând Universității Agronomice București și anul când s-a realizat aceasta. Pun această întrebare deoarece cred eu, cu tărie, că dacă nu s-ar fi efectuat scoaterea din circuitul agricol de către instituțiile abilitate, conform prevederilor Legii nr.18/1991, "afacerea" nu s-ar fi putut derula în continuare.

De asemenea, mă întreb, iarăși, de ce media și opinia publică "nu se întreabă", la rândul lor, de ce nu s-a realizat trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului (în speță al Universității Agronomice București) a celor 226 ha de teren agricol, printr-o hotărâre de Guvern, și asta încă din prima parte a anului 2001. Pun și această întrebare pentru că dacă s-ar fi întocmit și aprobat hotărârea de Guvern, atunci asocierea dintre Universitatea Agronomică București și S.C. Băneasa Investment nu s-ar mai fi putut realiza în condițiile în care aceasta s-a realizat.

Sunt două întrebări retorice, la care nu aștept răspuns de la nimeni, poate doar de la D.N.A., pentru că sunt ferm convins că această declarație politică a fost auzită de cine trebuie. În rest, cred că noi, cei din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice a celui mai important for de dezbatere al democrației românești - Parlamentul României, ar fi trebuit să gestionăm corespunzător prevederilor legale, de-a lungul timpului, aceste afaceri și să impunem aplicarea legilor. Nu de alta, dar cred că tacit s-a pus umărul, prin neimplicare, la dezastrul existent astăzi în agricultura românească.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Filip Soporan - prezentarea declarației politice Instrumentele integrării și puterea oamenilor;

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Vasile Soporan.

Vă invit la microfon, domnule deputat. Aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Aș dori să prezint în fața dumneavoastră declarația politică "Instrumentele integrării și puterea oamenilor".

Afirm, de mult timp, că obiectivul principal al României este legat de integrarea noastră în structurile Uniunii Europene. Evidența acestui clișeu apare cu intensitate mai mare, deoarece ne aflăm în preajma alegerilor pentru Parlamentul European și în mod normal ar trebui să discutăm real programele, pornind de la situația fiecărui județ, a fiecărei regiuni și a României, în ansamblul ei, și nu de la compararea stării trecute, ci impunând o stare cât mai apropiată de nivelul mediu european.

Consider că o altă abordare ar fi păguboasă. Campania electorală pe alte teme ar fi, de asemenea, dăunătoare României, cu atât mai mult cu cât există personalități, aș spune, mari personalități care, prin activitatea lor pe parcursul a două decenii, au făcut ca diferențele dintre Uniunea Europeană și România să se micșoreze substanțial în beneficiul comunităților în care trăiesc și în beneficiul României.

Din acest motiv, chiar dacă ar fi mobilizator să știm că regiunea de nord-vest are doar 30% din productivitatea medie a Uniunii Europene, numărul salariaților reprezentând doar 47% față de rata de 70% impusă de strategia de la Lisabona, sau că ponderea cercetătorilor la noi este de 0,24% față de 1,44% cât este în Uniunea Europeană, aș vrea să vă spun povestea unor mari profesori și oameni de știință din Cluj și din Germania, care au contribuit la aducerea Europei în România și la cunoașterea valorilor românești în Europa, beneficiarii acestui proces fiind cetățenii Clujului, studenții și viitorii specialiști de la una dintre cele mai prestigioase universități - Universitatea de Medicină și Farmacie "Iuliu Hațieganu" din Cluj. Ce au reușit să facă fără a pune în față egoismul realizării profesionale și acumulării materiale? Împreună au reușit să dăruiască, îmbogățind Clujul și România cu dezvoltarea unei specializări medicale, formând o echipă legată profesional și științific de marile centre europene, formată din români, specialiști recunoscuți pe plan mondial de tineri formați în centre importante din Europa care, la ora actuală, constituie un centru național de referință și de recunoaștere la nivel european.

Pornind de la acest exemplu, putem să considerăm integrarea la nivelul abstract al acțiunilor statului și instituțiilor, fără a lua în considerare interesul, preocuparea, dăruirea specialiștilor care pot să facă, fără a declara, dintr-o activitate curentă, aparent obișnuită, o activitate care, prin efectele pe care le creează, constituie una de interes național.

Această legătură între abstractul reglementării și dăruirea schimbării stării lucrurilor, am avut-o participând, săptămâna trecută, la un vernisaj care a avut în față pe făptuitorii anonimi ai unificării celor două Europe delimitate și angajate, până la un moment dat, într-o dușmănie al cărui sfârșit nu se întrevedea. Au dominat și impresionat participanții, profesorii Iuliu Takacs, profesorul din Germania, profesorul Grigore Băciuț, profesoara Mia Băciuț, din România, și artistul plastic Andreea Takacs, prin puterea profesionalismului și prin formidabila modestie și capacitate de a dărui județului calități pe care le probau în fața unui Cluj încă neînvățat în totalitate cu aceste valori.

Aș dori să le mulțumesc și aș dori să mulțumesc tuturor celor care anonim clădesc România prin micșorarea distanțelor care ne despart de Uniunea Europeană, fără să spună că ceea ce fac este legat de integrarea europeană.

Consider că acum, în pragul campaniei electorale, când sunt luate în considerare doar standardele europene, apreciez că ar trebui să ne oprim cu adevărat și asupra oamenilor și asupra poveștilor de succes. Fac acest lucru, folosind una dintre lucrările Andreei Takacs, soția profesorului, simbol pentru construcțiile care trebuie făcute în perioada care urmează. În unul dintre portretele profesorului, artista, soția acestuia, surprinde cu dragoste privirea acestuia în timpul intervenției chirurgicale, în care căldura și autoritatea privirii ochilor ar putea fi oprită de suprapunerea ochelarilor și a lupei. Dar nu s-a întâmplat așa, deoarece rigiditatea aparaturii este umanizată și valorificată de puterea omului de a-i da valoarea adevărată într-o adevărată simbioză a acestora.

Din acest motiv, consider că principala temă de campanie ar trebui să fie legată de acțiunile necesare, pentru ca distanța dintre Uniunea Europeană și România să se micșoreze în următorii ani, beneficiari ai acestui proces fiind și românii obișnuiți prea mult cu crize interminabile și justificate istoric în context național și internațional. Putem să facem acest lucru, stimați colegi? Da, cu o condiție: aceea de a realiza o simbioză între instrumentele integrării și puterea oamenilor de a le utiliza în interes național, regional și local. Cred în puterea oamenilor ca Iuliu Takacs, Grigore Băciuț, Mia Băciuț și Andreea Takacs, adevărați cavaleri ai Uniunii Europene. Puterea noastră stă și în capacitatea de a avea cât mai multe valori de acest fel în cât mai multe domenii de activitate, într-un climat capabil să stimuleze formarea și dezvoltarea acestora.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Cristina-Ancuța Pocora - declarație politică cu tema Mama - prioritate națională;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, doamna deputat Cristina Pocora.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Cristina-Ancuța Pocora:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea se numește "Mama - prioritate națională".

"Fii ai neamului, popor măreț, vă ordon să faceți copii! Natalitatea e dezastruoasă, bătrânii mor pe capete și țara are nevoie de brațe tinere de muncă! S-apară decrețeii!" Cam așa ar fi putut suna ordinul lui Nicolae Ceaușescu atunci când, prin anii 70, a decis că România are nevoie de vlăstare tinere.

Cam așa au sunat, prin 2008, și cuvintele actualului conducător suprem. Pe atunci, primul român al țării gândea că poporul are o mare problemă în privința natalității. Că, prin 2050, vom fi o națiune cu mult prea mulți bătrâni în comparație cu tinerii. Și poate că are dreptate! Măcar o dată Traian Băsescu s-ar putea să aibă dreptate!

Cu siguranță, însă, umilul său servitor de încredere,Emil Boc, are, surprinzător, și doar de această dată,... o altă părere. E singura explicație pentru deciziile pe care le ia. Premierul Emil Boc are o altă părere decât președintele Traian Băsescu. Asta este chiar o știre!

Să le plafonezi indemnizațiile și, acum, să te gândești să le reduci concediile de maternitate. E clar: ești împotriva creșterii natalității. E singura explicație.

Totuși, nu pot să cred că Emil Boc ar putea avea o părere contrară păpușarului său. Acest lucru este imposibil. Așa că trebuie căutată o altă... explicație. Ah, da! Am găsit. Emil Boc este un... incompetent! Emil Boc nu știe ce face. Habar n-are de acest domeniu, de nevoile unei mame, de costurile lunare ale întreținerii unui copil.

Propunerea de reducere a concediului maternal este o inepție. Iar alternativele avansate de guvern, creșterea copilului de către bone, bunici sau darea micuților la creșe, sunt inepții și mai mari, pentru că sunt propuneri extrem de costisitoare.

Poate că nu știați, dar, în toată România, sunt, în acest moment, doar 39 de creșe. Atenție! Doar 39, la câteva sute de mii de copii. Așa că ar trebui construite încă multe altele, până când această propunere ar deveni fezabilă.

În aceste condiții, nu pot să cred decât că, prin obligarea mamei să-și scurteze concediul de creștere a copilului, Executivul Boc tratează mamele, femeile în mod cinic. Stabilește drept prioritate impozitarea salariului celei care se întoarce la serviciu și uită de atenția și de educația pe care mama trebuie să i-o dea micuțului în primii doi ani de viață.

Închei prin a spune un lucru: când Ceaușescu a emis decretul prin care ordona creșterea natalității, românii nu puteau protesta. Acum, însă, mai există un dram de democrație și când sunt întrebați dacă vor să aibă copii, românii pot răspunde sincer: "Cu ce, mărite conducător suprem, cu ce?"

 
Pető Csilla-Mária - declarație politică cu titlul Strategia educațională a Guvernului, în criză de alternative;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, invit la microfon pe doamna deputat Petö Csilla-Mária.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Petö Csilla-Mária:

"Strategia educațională a Guvernului, în criză de alternative"

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se referă la alternativele educaționale. Acestea sunt variante de organizare școlară, care propun modificările unor aspecte legate de formele oficiale ale activității instructiv-educative.

Există o altă modalitate de abordare a procesului educațional, anume aceea a pedagogiei de reformă, care are atenția centrată pe copil, pe progresele sale. Tot pedagogia de reformă introduce ideea învățării prin acțiune, învățarea autonomă și individualizarea programului educațional. În acest sens, pedagogia de reformă internațională ne oferă mai multe alternative educaționale, alternative abordate, dar nu îndeajuns exploatate din punct de vedere al continuității de către învățământul românesc - pedagogia Waldorf, Step by Step, Planul Yena, pedagogia dramatică, Freinet, Montessori.

Fără a detalia în parte fiecare dintre aceste metode, putem afirma că, fiind concepute pentru a stimula un activism cognitiv autentic la elevi, acestea sunt, nu doar în viziunea mea, dar în primul rând a specialiștilor în domeniu, complementare cu cele tradiționale, alcătuind împreună cu acestea un continuum didactic, în măsură să confere învățământului modern avantajul unei sinteze a tuturor bunelor soluții încercate și validate practic.

Dacă învățământul tradițional a fost cea mai adecvată formă de educație pentru o societate statică, în care funcțiile, meseriile, profesiile, calificările aveau o structură de cunoștințe și abilități dinainte cunoscute, s-a afirmat că pentru epoca postindustrială a secolului XXI, circa 75% din meserii, profesii, ar fi încă necunoscute și trebuie a fi inventate.

În consecință, consider că un învățământ în care se pune accent pe rezultate ale achiziției și pe reproducerea unor abilități dinainte cunoscute, prin metode dinainte stabilite, care creează ierarhii, va trebui să fie modificat înspre unul care să dezvolte oameni care vor putea să învețe toată viața, să poată inventa și colabora pentru a se realiza în aceste profesii viitoare.

Cu toate avantajele pe care le reprezintă aceste forme educaționale, alternative și complementare, deopotrivă, acestea nu se regăsesc sub nicio formă în strategia de învățământ a Guvernului actual. Asta în ciuda faptului că mulți părinți care au avut copii în clase step by step, învățământ primar, și-au exprimat dorința de a continua acest sistem și în ciclul gimnazial. Este adevărat că se aplică unele dintre aceste principii alternative în ciclul gimnazial, însă răspândirea la nivel național a acestor forme educaționale nu este încurajată.

Având în vedere experiențele în domeniu ale sistemelor de învățământ din Uniunea Europeană, faptul că realitățile sociale reclamă un mod flexibil de abordare a principiilor educative tradiționale și considerând că abordarea aceasta se regăsește în oferta pedagogiei de reformă, îmi pun întrebarea: care este motivul pentru care Ministerul Educației, Cercetării și Inovării nu este preocupat de introducerea formelor alternative de învățământ în ciclul gimnazial?

Eliminarea acestei lacune existente în sistemul de învățământ preuniversitar ar trebui să constituie o prioritate pentru un ministru care, cel puțin la nivel declarativ, se consideră un militant al transformărilor benefice în favoarea elevilor.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Mircea Grosaru - declarație politică intitulată Alături de frații noștri;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, îi dau cuvântul domnului deputat Mircea Grosaru.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Mircea Grosaru:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Alături de frații noștri".

Cu durere am aflat despre tragedia care s-a abătut asupra Italiei. Italia trece din nou printr-un moment de grea încercare, urmare a unui cumplit cutremur de 6,2 grade pe scara Richter, care a avut loc în Aquila și în alte localități din Provincia Abruzzo din Italia, acesta fiind epicentrul cutremurului.

Bilanțul este impresionant: au murit peste 150 de persoane, 250 sunt dispăruți, 1.500 au fost răniți, dintre care foarte mulți copii, iar circa 100.000 de persoane au rămas fără adăpost, fiind într-o grea suferință.

Cutremurul a ținut aproape un minut, cu replici puternice, și a cuprins și Coasta Amalfitană, fiind de o magnitudine de 2,5 m. Pagubele materiale, dar mai ales cele umane sunt enorme. Din acest motiv, dezastrul a fost denumit de Guidas Bertolaso, șeful Protecției civile italiene, cea mai mare catastrofă a mileniului.

Vestea a întristat în egală măsură pe români, având în vedere faptul că în Italia, la ora actuală, muncesc circa 1.500.000 de români, trei dintre aceștia - mamă, tată și fiu - murind chiar în această catastrofă cumplită petrecută în jurul orei 24,00, ora Italiei.

Italia a declarat stare de urgență. Mii de persoane sunt implicate ca și voluntari în cadrul Serviciului de protecție civilă, iar Parlamentul italian a ținut un moment de reculegere pentru persoanele dispărute la cutremur.

Asociația Italienilor din România - RO.AS.IT. - și întreaga comunitate istorică din România sunt alături de familiile și victimele acestui dezastru și doresc să-și exprime în acet mod totala compasiune față de frații noștri italieni.

Personal, în calitatea mea de reprezentant al minorității italiene din România, transmit condoleanțe familiilor îndurerate, care suferă de pe urma acestei catastrofe.

Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți cei dispăruți!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Nicolae Bud - declarație politică cu titlul Simțire și gândire românească;

Urmează Grupul parlamentar al PD-L. Din partea acestui grup, îi dau cuvântul domnului deputat Nicolae Bud.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Nicolae Bud:

Doamna prezent,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Simțire și gândire românească".

"În viața mea am dat multe declarații. "Deși, probabil, incitante, aceste cuvinte pot fi un veritabil motto, dar nu pe pagina de început a vreunei cărți sau a vreunui articol, ci pe destinul unei întregi vieți. În finalul lunii martie, respectiv pe 30 martie 2009, s-a desfășurat în Maramureș, la Mănăstirea Rohia, un eveniment care nu și-a revendicat un spațiu larg de propagandă și publicitate, cum, din nefericire, niciun eveniment cultural parcă nu mai poate să o facă în spațiul public românesc.

Steinhardt, Nicolae Steinhardt, Monahul de la Rohia, este de 20 de ani pe tărâmul veșniciei. A fost pomenit, așa cum în anii 80 a și fost primit și îmbrățișat de "pustiul verde" al Rohiei: cu reverență, cu credință, cu dragoste. Cum altfel decât știe Maramureșul să primească, să îmbrățișeze și să încânte pe cel care îi calcă pragul? Steinhardt rămâne în conștiința tuturor prin spiritul ludic, năstrușnicia literară, verticalitatea opiniilor, credința de nezdruncinat, dar și prin, paradoxal, vor spune unii, patriotismul său proverbial. "Am dorit să-mi pot identifica viața și soarta cu a poporului român. Sângele meu este evreiesc, dar de simțit și gândit, simt și gândesc românește."- spunea Nicolae Steinhardt.

Referințele eseistice de credință și de cultură comit aproape o impietate prin omiterea, voită sau nu, a numelui Monahului de la Rohia. Am "împrumutat" culturilor din spațiul lingvistic, pe care îl avem comun ca obârșie, nume sonore care însă nu au putut să se exprime, să se manifeste și să trăiască în spațiul românesc contemporan lor, așa cum structura ființei umane o revendică: liber. Mereu în vecinătatea marilor săi prieteni, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Constantin Noica, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Nicolae Steinhardt a înțeles să învingă cenzura, teroarea, nedreptatea, tortura în cel mai curajos mod: înfruntându-le. Și, paradoxal, pentru zilele de neliniște și opresiune, n-a avut suficientă putere pentru a rezista nenorocirilor altora, ceea ce l-a costat libertatea. E adevărat, în prezența aleșilor săi companioni care constituiau ceea ce atât de cinic numea opresiunea comunistă "lotul Noica - Pillat". A avut vreo vină? Da! "Oripilanta" vină de a refuza să fie martorul acuzării.

Antisthius se deconspiră asumându-și "primejdia mărturisirii" numelui Nicolae Steinhardt, a curajului, a eleganței, a credinței unui popor cu ființa căruia nu numai că se aseamănă, ci chiar se contopește. Poate și de aceea "conu Alecu", colegul și prietenul său ni l-a apropiat, boierește, tuturor prin diminutivul prenumelui său Nicu, Nicu Steinhardt.

Ziua posomorâtă, vremea de-a dreptul dușmănoasă a înmormântării lui Steinhardt revendicau, parcă, schimbarea istorică survenită la doar câteva luni distanță. Vizionarea unei pelicule ce înfățișează tristul moment descoperă prezența unui tânăr care îl însoțea pe Alexandru Paleologu, prietenul celui plecat. Pe același tânăr îl descoperim la maturitate, azi, într-o postură care, dincolo de a fi reprezentativă, responsabilizează, obligă. Este vorba despre domnul ministru Theoder Paleologul, ministrul culturii și cultelor. Prietenia tatălui său cu Nicu Steinhardt, mărturia personală, prezența sa notabilă la momentul aducerii aminte de Monahul de la Rohia, impun - dincolo de neuitare, discursuri comemorative și aduceri aminte pline de nostalgie - gesturi și acțiuni concrete pentru cei care ne-au marcat istoria, literatura, cultura și credința strămoșească, așa cum a făcut-o Nicolae Steinhardt. Ce-am fi noi, oare, fără această mărturie a morților, care e mai vie decât atâția oameni vii?

Cred că un scriitor nu are o epocă a lui, ci, dimpotrivă, orice perioadă din istoria unui popor are scriitorii, artiștii, geniile sale. Poate că fericirea epocii comuniste din istoria neamului nostru - dacă putem vorbi despre fericirea unei astfel de epoci - a constat tocmai în viața, dăruirea și opera unor astfel de personalități. Ceea ce putem noi, însă, să facem, este să restituim memoriei unor astfel de personalități fericirea de a-i fi avut, chiar și secvențial, contemporani, dar mai ales fericirea de a se fi născut în același neam cu noi. A remarcat aceasta o altă mare personalitate, de această dată a lumii întregi, care a marcat secolul trecut, Sanctitatea Sa, Papa Ioan Paul II, care, în discursul prilejuit de vizita Sanctității Sale în România anului 1999, spunea: "Dintre numeroșii martori ai lui Hristos, înfloriți pe pământurile României, doresc să amintesc Monahul de la Rohia, Nicolae Steinhardt, excepțională figură de credincios și om de cultură care a perceput în chip special bogăția imensă a comorii comune bisericilor creștine." Aceste cuvinte ale papei, spunea un remarcabil eseist contemporan, sunt aproape echivalentul acordării unui premiu Nobel.

Distins, dar, în același timp modest, plin de har, smerit, Monahul de la Rohia ar fi onorat, consider, și cu recunoștința noastră, a tuturor, față de el și opera sa, dar mai ales de acțiuni concrete față de locurile pe care le-a iubit atât de mult și în care a ales șă-și doarmă somnul de veci. Poarta Maramureșului, emblemă a culturii și tradițiilor locurilor din care și eu sunt mândru că provin, este larg deschisă, asemenea sufletului maramureșan. Prin ea pătrundem în peisajul mirific al ținutului căruia Dumnezeu pare să-i fi zâmbit, dar tot ea descoperă probleme de infrastructură, mai ales de patrimoniu cultural-artistic, de conservare și promovare a folclorului, a căror rezolvare stă în mâinile noastre, ale tuturor.

În viața mea de parlamentar, acum la al treilea mandat, am dat multe declarații politice, dar, cu certitudine, aceasta este una din cele mai onorante. Este, de fapt, o declarație-îndemn adresată tuturor celor care doresc și pot, în același timp, să ne fie alături în demersurile acțiunilor concrete de a ne cinsti personalitățile din trecut, dar și de a crea condiții ca astfel de personalități să poată să se mai nască în condiții prielnice unor astfel de distinse destine umane.

Am învăța astfel, chiar fără talentul condeiului, să ne scriem propriul "jurnal al fericirii" a cărui ecuație, generos, ne-o oferă Nicu Steinhardt, rezolvată într-o cale inițiatică : "dăruind, vei dobândi!"

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan-Nelu Botiș - declarație politică cu tema Propuneri de modificare a Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției;

Tot din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Ioan-Nelu Botiș.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică se referă la modificarea Legii nr.161 din 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitaților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Pe zi ce trece, criza economică este simțită, din păcate, din ce în ce mai mult în casele românilor. În primul rând, afectează familiile care încep să se confrunte cu șomajul și familiile compatrioților noștri întorși de la lucru din afara granițelor țării, cărora tot criza economică le-a desființat locurile de muncă. În județul Bistrița-Năsăud ca, de altfel, în toate județele țării, constatăm creșteri ale ratei șomajului, disponibilizări de personal datorită reducerii activitații și revenirea unui număr însemnat de persoane din Spania, Italia sau din alte țări occidentale.

O oportunitate pentru rezolvarea acestor probleme și pentru relansarea economică ar fi accesarea fondurilor europene. Până la această dată, fondurile europene absorbite sunt prea puține, iar pentru creșterea gradului de absorbție, actualul Guvern a început să monitorizeze săptămânal situația privind proiectele contractate.

Cu sprijinul Uniunii Europene, putem să promovăm ocuparea forței de muncă prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane și putem beneficia de 3,47 miliarde de euro până în 2013. Astfel, vom contribui la dezvoltarea pieței muncii prin reinserția pe piața forței de muncă a persoanelor neocupate și prin promovarea formării profesionale continue a adulților.

Cred că a sosit timpul ca fiecare instituție publică, fiecare firmă, școală sau universitate, asociație sau fundație să pregătească documentația pentru proiecte din cadrul celor șapte programe finanțate de Uniunea Europeană. Pentru a facilita accesul la aceste fonduri, actualul Guvern a reușit să simplifice procedurile privind accesarea lor, reducând atât volumul documentației necesare a fi depuse, cât și termenele necesare pentru aprobarea unui proiect.

La data de 1 aprilie 2009, Autoritatea de management a Programului Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" a publicat spre informare documentul cu privire la Strategia Integrată de Dezvoltare a Resurselor Umane pentru 2009-2020. De asemenea, a deschis liniile de finanțare aferente schemelor de ajutor de stat pentru ocupare, pentru formare și ajutorul de minimis.

Există două probleme cu care se confruntă instituțiile publice. Una este legată de faptul că persoanele implicate în scrierea de proiecte nu pot participa și la implementarea lor, datorită faptului că, fiind funcționari publici, se află în situația de incompatibilitate, conform Legii nr. 161/2003. O altă problemă se referă la cursurile de inițiere în scrierea de proiecte pentru angajații instituțiilor publice. Multe proiecte sunt respinse datorită faptului că persoanele care au contribuit la scrierea lor nu sunt suficient de pregătite. Propun astfel cursuri de inițiere în scrierea de proiecte și posibilitatea ca funcționarii publici să poată participa la implementarea acestor proiecte.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Cătălin Cherecheș - declarație politică intitulată Transparență în cheltuirea banului public;

Urmează Grupul parlamentar al PSD+PC și invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheș.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Cătălin Cherecheș:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am intitulat declarația mea politică de astăzi: "Transparență în cheltuirea banului public".

Cu toții am fost de acord cu implementarea conceptului european al "bunei guvernări locale", prin care se dorește informarea în ceea ce privește transparența în utilizarea banului public, pe care primăriile, consiliile locale și cel județean au primit mandat pentru a-l gestiona.

Se știe că principala sursă de venituri o reprezintă, în continuare, taxele și impozitele colectate de la populație, iar acești bani trebuie direcționați către prioritățile localităților și cetățenilor.

Din păcate, chiar dacă vorbim despre criză economică și grijă pentru cheltuirea banului public, există suficiente exemple care arată că, de multe ori, banii contribuabililor sunt direcționați nu către prioritățile comunităților, ci către alte zone. Un prim exemplu se referă la fondurile de salarii ale instituțiilor bugetare, care, în loc să se diminueze, cresc. Vorbim despre diminuarea sporurilor de tot felul, dar în practică nu se întâmplă nimic. Există apoi alte exemple de cheltuire a banului public în mod haotic.

Primul se referă la lucrările de reparații la drumuri și străzi, făcute superficial, necontrolate de nimeni și care înghit sume mari din banul public. Apoi, vin la rând serviciile de gospodărire comunală la nivel național. așa se face că, de la un județ la altul, aleșii trag cu dinții de societăți falimentare cu servicii îndoielnice, în locul unei strategii de viitor, care poate avea în vedere concesionarea serviciului sau privatizarea societăților desprinse din regiile de gospodărie comunală.

În loc ca acestea să fie reorganizate și eficientizate, au apărut nenumărate societăți-căpușă, folosite de consiliile locale și județene pentru a drena sume imense de bani către propriile interese. Altfel spus, regulile economiei de piață nu se aplică în administrația publică. Licitațiile transparente pentru proiecte grandioase ascund, de fapt, cu totul alte interese.

Pe lângă hotărârile care se iau în ceea ce privește banul public, consiliile locale și județene sunt acționari la diferite societăți. Unele aducătoare de venituri considerabile, în asociere cu parteneri care sunt dornici de câștig, iar altele, în care consiliile sunt acționari 100%, furnizează servicii de gospodărie locală, ce erau prestate de fostele regii, evident, după aceleași reguli ale încredințării directe de contracte. Aceste contracte se reînnoiesc la sfârșitul fiecărui an pentru anul următor și nu au la bază nicio licitație, ci doar justificări ale tarifelor practicate în fața consilierilor care au, concomitent, calitatea de membri ai AGA în aceste societăți.

Circuitul banilor are două nuanțe în ceea ce privește structurile actuale. Prima este aceea a reprezentării în aceste societăți. Membrii consiliilor de administrație în aceste societăți, conducerea executivă, cenzorii și restul structurilor sunt stabilite prin decizie a AGA, care este, de fapt, consiliul local sau consiliul județean. Criteriul nu este cel al competenței însă. Contractul de administrare al unei astfel de societăți are, de cele mai multe ori, prevederi halucinante, prin care membrii consiliului de administrație și directorii primesc salarii și prime de performanță greu de conceput în societăți care funcționează pe principiile economiei de piață. Principala sursă de venit a acestor societăți este bugetul public, preocuparea pentru atragerea lucrărilor din mediul privat fiind redusă.

O altă afacere care place foarte mult aleșilor din marile orașe este cea a transportului în comun, deoarece acesta beneficiază de subvenții directe de la bugetul local. Costurile pentru menținerea acestui serviciu sunt nebănuite, dat fiind că, în acest tip de întreprinderi, consumabilele sunt la ordinea zilei.

Sunt câteva argumente care mă îndreptățesc să accentuez nevoia de:

  • informare a cetățenilor, ca obligație constituțională, prin accesul la libera informație, în calitatea lor de plătitori de taxe și impozite și a acestor instituții, ca gestionari al banului public;
  • instituționalizare a transparenței în relația administrație-cetățean, în ceea ce privește cheltuirea banului public. Fiindcă realitatea arată o scurgere masivă a banului public, prin identificarea arbitrară a priorităților și prin modul defectuos în care s-au făcut sau se fac acestea. Sunt suficiente exemple de proastă gospodărire a banului public, ca să nu spun de risipire a lui, fără ca cineva să răspundă în vreun fel în fața contribuabilului.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Cristian Rizea - declarație politică referitoare la amenajarea de parcări publice în apropierea spitalelor din Capitală;

Tot din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Cristian Rizea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Cristian Rizea:

Doamna președinte, vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se referă la amenajarea de parcări publice în apropierea spitalelor din Capitală.

La sesizarea mai multor cetățeni din Colegiul uninominal nr. 5 Brăila, aduc în atenția dumneavoastră o problemă gravă, cu care se confruntă tot mai des persoanele din provincie care, de nevoie, vizitează Capitala. Și, când spun "de nevoie", mă refer în special la acei oameni, din satele și orașele țării, care vin să-și rezolve problemele de sănătate la spitalele din București ori să-și viziteze rudele aflate în această nedorită situație.

Acești oameni, nevoiți să se descurce cum pot prin traficul infernal care îi întâmpină încă de la porțile Capitalei, se confruntă, odată ajunși la destinație, cu o altă aventură: găsirea unui loc de parcare în jurul spitalului. Cei care ajung să ocupe, cu chiu cu vai, un loc liber pe un colțișor de trotuar, se pot considera norocoși. Pentru că, după cum știți, parcările publice amenajate ori nu există, ori spațiul alocat lor este insuficient. Așadar, împovărați de grijile și de suferințele care i-au determinat să bată drumul Bucureștilor, oamenii intră pe poarta spitalului sperând ca, la întoarcere, să-și găsească autoturismul intact. Însă, la întoarcere, stupoare! Nu mai găsesc mașina deloc! Pentru că aceasta le-a fost ridicată de municipalitate și dusă undeva la marginea orașului, motivul fiind parcarea ilegală.

Gândiți-vă, stimați colegi deputați, la reacția unui om care bate o jumătate de țară pentru tratament la București, iar când vrea să se întoarcă acasă vede că nu mai are cu ce să o facă! Iar după ce spaima că a fost jefuit de hoți îi este risipită de precizările agentului de circulație, urmează aventura recuperării mașinii de la locul în care a fost depozitată. Cheltuiala, cu amenda inclusă, se ridică undeva la 700-800 de roni. Este o sumă colosală! Mai ales că, nu de puține ori, aceștia sunt toți banii pe care omul îi are în buzunar pentru tratament!

Doamnelor și domnilor deputați,

Măsura ridicării mașinilor parcate neregulamentar pe spațiul public, aplicată în prezent în majoritatea sectoarelor Bucureștiului, este bine-venită, pentru că ajută la descongestionarea traficului, însă administrația trebuie să se îngrijească mai întâi de identificarea și amenajarea spațiilor în care șoferii să își poată lăsa autoturismele.

În acest sens, adresez un apel primarilor Capitalei, Consiliilor Locale care au emis hotărârile privind ridicarea mașinilor, să acționeze de urgență în vederea amenajării de parcaje publice, în special în zonele din apropierea spitalelor și a instituțiilor importante. Totodată, consider că se impune diminuarea tarifelor privind ridicarea, transportul și depozitarea autoturismelor parcate neregulamentar, pentru că fixarea lor la nivelul unui salariu minim pe economie reprezintă un act injust și profund antisocial.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Țintean - declarație politică intitulată Guvernul Boc - ipocrizie și minciună în relația cu agenții economici;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Ioan Țintean.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ioan Țintean:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează: "Guvernul Boc - ipocrizie și minciună în relația cu agenții economici".

Nu demult, s-au încheiat "bătăliile" politice din timpul campaniei electorale, cu scop precis de a câștiga cât mai mult teren politic, de a obține cât mai multe voturi și, evident, procente care să le permită atât PD-L-ului, cât și PSD-ului ocuparea pozițiilor de guvernare, lucru ce s-a și întâmplat.

Îmi amintesc cu tristețe și hilaritate cât de umili și curtenitori stăteau la ușile agenților economici reprezentanții acestor două partide, promițându-le câte în lună și stele ajutoare pe toate liniile după ce vor primi fonduri și voturi în campanie.

După cum lupul schimbă părul însă năravul ba și de-acum cunoaștem bine gradul de seriozitate de care dau dovadă reprezentanții acestor partide, nu a trecut decât o lună și jumătate de la intrarea în noua legislatură și faptele acestora și-au dat măsura, respingând cu nonșalanță Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului și a Legii camerelor de comerț din România nr. 335/2007. Reamintesc încă o dată opiniei publice că, prin această inițiativă legislativă, se solicita trecerea la Camera de Comerț și Industrie a Oficiului Registrului Comerțului, așa cum este firesc, deoarece singura instituție de reprezentare-organizare a agenților economici este Camera este Comerț și Industrie.

Vreau să le reamintesc acelora care una zic și alta fac că singurele acțiuni reale, cu rezultate pe linia descoperirii de noi piețe în favoarea agenților economici, de a le reprezenta interesele în plan intern și extern sunt cele ale Camerei de Comerț și Industrie. Or, prin politica de decapitalizare a acestei instituții reprezentative a economiei de piață, aceasta nu-și mai poate îndeplini misiunile economice.

Este o falsă problemă aceea că Oficiul Registrului Comerțului trebuie să rămână la Ministerul Justiției, pe motiv că taxele speciale care se încasează trebuie să umple în continuare bugetul Ministerului Justiției, deci bugetul statului, fiind dirijate spre cheltuieli de capital, în dauna Camerei de Comerț și Industrie, unde, potrivit unor temeri neîntemeiate, ar fi doar la dispoziția președinților acestor Camere.

Nu neg că o parte din aceste taxe ar trebui să rămână în acest minister: de exemplu un procent de 53% pentru eventuale cheltuieli în infrastructură, dar cred cu tărie că este necesar ca o cotă esențială din aceste taxe, plătite de agenții economici, să sprijine activitatea acestora pentru cursuri de îndrumare, consiliere, marketing de piață etc.

Domnule prim-ministru,

Vă rog să vă întoarceți fața spre economia de piață, spre adevărații producători de plus valoare și să susțineți interesele celor care produc pentru buget, nu numai ale acelora care consumă din buget.

În consecință, vă rog să solicitați retrimiterea Oficiilor Registrului Comerțului la Camerele de Comerț și Industrie, acolo unde își au menirea, și nu distrugeți simbolul economiei de piață din România.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Derzsi Ákos - declarație politică intitulată Sfatul după faptă e manta după ploaie;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Derzsi Ákos.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Derzsi Ákos:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică este intitulată "Sfatul după faptă e manta după ploaie".

În condițiile în care criza economică și financiară se simt din ce în ce mai mult pe piața forței de muncă, pe agenda Ministerului Muncii a devenit o prioritate elaborarea procedurii pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 841 din Legea nr.76/2002, o încercare palidă de stimulare a angajatorilor să mențină forța de muncă încadrată din rândul absolvenților ciclului inferior al liceului sau ai școlilor de arte si meserii, de învățământ secundar superior, postliceal sau absolvenții de învățământ superior.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenți ai unor instituții de învățământ sunt scutiți, pe o perioadă de 12 luni, de plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă absolvenților încadrați, și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare absolvent, o suma egală cu 1 ori, de 1,2 ori respectiv de 1,5 ori valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data încadrării în muncă.

Următorul articol, (art. 841) prin care se dorește stimularea menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu cu absolvenții încadrați în condițiile articolului precedent, oferă angajatorilor pentru fiecare an de continuare a raporturilor de muncă sau de serviciu, un ajutor financiar egal cu suma aferentă contribuțiilor sociale datorate de angajatori pentru aceste persoane și virate, conform legii; aici fiind vorba de contribuția de asigurări sociale, contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, contribuția pentru asigurări sociale de sănătate și contribuția de asigurări pentru șomaj.

Am putea spune că este o inițiativă lăudabilă, dacă procedura pentru punerea în aplicare a prevederilor acestui articol nu ar specifica foarte limpede că ajutorul financiar se acordă după menținerea raporturilor de muncă, de serviciu pentru o perioadă de unu sau doi ani, la solicitarea angajatorului, în termen de 60 de zile. Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă soluționează cererea pentru acordarea ajutorului financiar în termen de 45 zile de la data depunerii documentelor, iar plata efectivă se va face în termen de 90 de zile de la data aprobării cererii. Deci, dacă angajatorul depune solicitarea imediat, are de așteptat 135 de zile să primească ajutorul financiar, după ce a menținut forța de muncă doi ani de zile.

Dacă tot am așteptat din anul 2004 să apară această procedură de aplicare a prevederilor art. 841, cred că era momentul să se țină cont de situația economică actuală și să se acorde acest ajutor financiar odată cu menținerea raporturilor de muncă, fără ca operatorii economici să aștepte doi ani și 135 de zile să recupereze sumele aferente contribuțiilor sociale datorate.

În concluzie, eficiența acțiunii poate fi caracterizată printr-o zicală ardelenească: "după ploaie chepeneag", tradusă în limbaj politic: defazare.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Aledin Amet - apel pentru realizarea unui monument comemorativ dedicat eroilor musulmani căzuți pentru România în cele două războaie mondiale;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Amet Aledin. Aveți cuvântul.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc.

Bună dimineața!

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi este un apel pentru realizarea unui monument comemorativ dedicat eroilor musulmani căzuți pentru România în cele două războaie mondiale.

În România există importante comunități de tătari și turci, a căror religie este Islamul, istoria prezenței lor în această zonă fiind îndelungată.

După Tratatul de la Berlin, din anul 1878, Dobrogea a devenit parte integrantă a noului stat independent. Odată cu acest eveniment, tătarii și turcii, locuitori ai ținutului, au primit cetățenia română.

Întotdeauna, reprezentanții comunității musulmane au dat, dau și vor da, cu siguranță, dovadă de loialitate față de țara în care s-au născut și pe care au slujit-o și o slujesc cu devotament, cu mult devotament, România.

În cele două războaie mondiale, în armata română au luptat, mulți dintre ei jertfindu-se, și cetățeni români de religie islamică. Memoria acestor eroi nu trebuie să piară.

Există, foarte bine, monumente de recunoștință pentru toți eroii țării, inclusiv monumente dedicate celor care și-au sacrificat viețile în cele două războaie mondiale. Numele lor sunt trecute pe însemnele religioase creștine sau ale altor credințe.

Din păcate, nu există, încă, un monument care să-i omagieze și pe eroii de religie islamică. Numele lor nu sunt nicăieri menționate. Tradițiile noastre au anumite particularități, iar acest lucru trebuie să-l respectăm. Edificiul poate fi construit în curtea Cimitirului Musulman din municipiul Constanța.

De aceea, a fost demarat proiectul. De aceea, este nevoie de un astfel de gest.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc mult.

 
Iosif Veniamin Blaga - declarație politică având tema DN7, un calvar pentru conducătorii auto și cetățenii municipiului Orăștie;

Grupul parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Iosif Blaga.

 

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Stimată doamnă președintă

Doamnelor și domnilor colegi,

Vin astăzi în fața dumneavoastră pentru a susține următoarea declarație politică: "DN 7, un calvar pentru conducătorii auto și cetățenii municipiului Orăștie".

DN 7, în traversarea municipiului Orăștie, reprezintă una dintre cele mai aglomerate rute din România, făcând legătura dintre granița de vest cu estul și sudul țării.

Sectorul de drum DN 7, care traversează municipiul Orăștie, este sectorul de la km. 360 - 367. Acest tronson a fost preluat în administrare conform Ordinului nr.43/28.08.1997 de către Consiliul Local al municipiului Orăștie, în data de 10.10.2006, după un șir lung de discuții și presiuni și cu promisiunea fermă de a fi repreluat de minister. Deși s-a intervenit cu numeroase adrese pentru preluarea lui înapoi, deoarece bugetul local nu putea suporta repararea capitală a tronsonului, prin Hotărârea de Guvern nr. 1567/2007, numai tronsonul DN 7, care străbătea municipiul Deva, a fost preluat din nou în administrare de către Ministerul Transporturilor de atunci, acțiune, consider eu, rezolvată parțial și discreționar din motive politice.

Pe o distanță de 3,5 kilometri din acest sector, de o parte și de cealaltă a drumului, se află locuințe particulare ale căror fațade suferă degradări serioase din cauza traficului aglomerat, în special a autovehiculelor de mare tonaj, și din cauza stării proaste a căii de rulare.

De mai bine de jumătate de secol, pe acest tronson nu s-au executat lucrări capitale, ceea ce a condus la degradarea carosabilului. Locuitorii care sunt plasați în vecinătatea drumului se află într-o permanentă stare de stres și oboseală, trebuind să suporte cheltuieli deosebite pentru întreținerea caselor.

La fel de gravă este și problema autoturismelor avariate. Din cauza stării precare a carosabilului, multe mașini au fost avariate, lucru cunoscut și de Poliția municipiului. Mai mult, pe acest tronson au fost 680 de accidente soldate cu morți, șapte grav răniți grav și 15 răniți ușor, numai în anul 2008.

Problema DN7 s-a acutizat la sfârșitul anului 2007-2008.

Deoarece orice demers a rămas fără răspuns, în luna mai a anului 2008 repararea DN 7 a devenit subiectul unui miting la care au participat mulți dintre concetățenii noștri, vizibil iritați de lipsa de reacție a fostului Guvern față de solicitările transmise. Atunci, ca primar al municipiului Orăștie, am hotărât să aleg această formă de protest, urmând procedurile legale, intrigat fiind de promisiunea neonorată de domnul ministru Orban, de situația concetățenilor mei și, de ce nu, de imaginea României, parte integrantă a Uniunii Europene, care avea de suferit.

În urma acestui demers disperat, prin Hotărârea de Guvern nr. 500 din 14.05.2008, sectorul de drum național care traversa municipiul Orăștie a trecut din administrarea Consiliului Local Orăștie, în administrarea Ministerului Transporturilor.

Văzând vehemența cetățenilor și siliți fiind de campanile electorale din anul trecut, Guvernul Tăriceanu a intervenit de trei ori pe tronsonul DN 7 care străbate Orăștia.

Cele trei etape în care au fost executate lucrările de reparații curente de către Administrația Națională a Drumurilor, secția Deva, și cele capitale, de către SPEDITION SRL din Bacău, au fost în lunile mai, august și noiembrie.

De fiecare dată lucrările executate au fost lucrări de proastă calitate și realizate în pripă, astfel încât, în acest moment, starea drumului este la fel de proastă, deși s-au cheltuit bani publici pentru reparația acestui tronson.

Stimați colegi,

Am prezentat această stare de fapt convins fiind că mulți dintre dumneavoastră s-au confruntat cu astfel de probleme. Este momentul să se uite astfel de practici, să punem interesul cetățenilor în fată, și cei însărcinați cu executarea lucrărilor să gestioneze cu spirit de răspundere banul public și așa puțin. Este momentul să ne canalizăm eforturile pentru efectuarea cu responsabilitate a lucrărilor de reabilitare, modernizare și întreținere a infrastructurii de drum, dar mai ales pentru a construi în forță centuri de ocolire pentru orașele cu probleme. Nu este corect să mai existe termene de cinci ani, așa cu un este prognoza în momentul de față, pentru construcția a 32,8 km de centură ocolitoare, cât măsoară tronsonul Deva-Orăștie. Oare cetățenii din Orăștie mai suportă cinci ani de calvar?

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Stelică Iacob Strugaru - declarație politică intitulată Producția agricolă în pericol;

Tot din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Stelică Iacob Strugaru.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Stelică Strugaru Iacob:

Mulțumesc, doamna prședinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Producția agricolă în pericol".

Stimați colegi,

De la Revoluția română din 1989 și până în prezent, agricultorii români au dorit și încă mai doresc să obțină producții record numai cu mila lui Dumnezeu. Numai că, schimbările climatice din ultimele decenii ne-au arătat mai mult ca niciodată că acest lucru nu mai este posibil. Nu mai putem așteptat ploaia ca să ne crească recoltele, nu-l mai putem invoca pe Dumnezeu în cazul amenințărilor naturii, nu mai putem lăsa producția agricolă la voia hazardului.

Agricultura, care aduce astăzi randamente pentru cei care decid să acționeze în acest sector, se face cu instrumente demne de secolul XXI, și anume: mecanizare, irigații, îngrășăminte naturale sau chimice, protecție împotriva dăunătorilor, sere și solarii, investiții masive și mai ales specialiști agronomi și zootehniști.

Deși aproape jumătate din populația României locuiește astăzi în mediul rural, deși mai mult de o treime din aceasta este ocupată în activitățile agriculturii românești, nu sunt nicidecum adeptul sintagmei din secolul XIX, potrivit căreia "România este o țară eminamente agricolă". În spațiul Uniunii Europene ponderea agriculturii în produsul intern brut deține un plan secund, față de alte sectoare. România deține o suprafață agricolă însemnată și roditoare, însă slaba sa exploatare o face practic necunoscută pe atât pe piața internă, iar despre piața europeană cred că nici nu mai trebuie să vorbim.

De ce, stimați colegi? Răspunsul este simplu. Investițiile în agricultură, în ultimii douăzeci de ani au fost practic inexistente. Mai mult, sub pretextul că anumite investiții făcute înainte de '89 ar fi ceaușiste, au fost prădate și distruse în cel mai grosolan mod.

Subvențiile pentru agricultură nu au fost niciodată suficiente, iar astăzi sunt pe cale să distrugă și ce a mai rămas din industria îngrășămintelor din România, industria de conserve dar și altele.

Stimați colegi,

Pentru a putea rezista pe piața agricolă europeană, trebuie să înțelegem cu toții că avem nevoie de investiții masive în agricultură, bine dirijate și, mai ales, către acele sectoare în care putem fi competitivi, investiții care pot fi stimulate chiar și într-un an dificil din punct de vedere economic.

Așadar, investițiile, sprijinul pentru fermieri, revigorarea învățământului agronomic, subvențiile la termene ferme și strategiile pe termene lungi sunt lucrurile pe care trebuie să le gestionăm cu cea mai mare responsabilitate.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Angel Tîlvăr - declarație politică intitulată Violența juvenilă;

Urmează Grupul parlamentar al PSD+PC; din partea acestui grup parlamentar invit la microfon pe domnul deputat Angel Tîlvăr. Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulțumesc foarte mult, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică este intitulată "Violența juvenilă".

Am luat cu toții parte, prin intermediul media din România la drama care a zguduit Germania, când un adolescent în vârstă de 17 ani a intrat înarmat într-o școală, a ucis cu sânge rece 15 persoane, a rănit alte câteva și apoi s-a sinucis. Toate acestea s-au întâmplat într-o școală, locul unde copiii noștri își petrec majoritatea timpului și unde ar trebui să fie în siguranță.

Din păcate, cazul menționat de către mine nu este unul singular, dimpotrivă, astfel de situații înmulțindu-se în ultima perioadă, generând panică în rândul elevilor, profesorilor, părinților și autorităților. La prima vedere, autorul sau autorii par niște tineri cărora nu le lipsește nimic, care provin din familii înstărite, care au o educație bună și au tot viitorul înainte. Dar, drama acestor oameni este o dramă interioară, o răzvrătire fie împotriva sistemului, fie împotriva societății sau chiar a părinților. Este o dramă strigată cu mult timp înainte, pe care societatea nu vrea sau nu poate să o audă.

Globalizarea a creat mulți indivizi introvertiți, era modernizării a permis crearea unui spațiu virtual, pe care adolescenții îl explorează din plin, un spațiu în care ei își spun păsurile, își strigă durerea, un spațiu larg, cu un număr mare de vizitatori, care permite primirea unui răspuns la problemele diverse ale adolescenților.

Aș vrea, doamnelor și domnilor, să dezbatem aici două subiecte: violența în spațial virtual și o altă problemă, strâns legată de precedenta, violența în școli.

Revenind la cazul din Germania, fiind și cel mai recent și intens mediatizat, s-a pus din nou problema jocurilor violente pe calculator. S-a aflat că tânărul, care petrecea "mult timp pe calculatorul său", era un adept al jocurilor video violente. Pereții camerei sale erau decorați cu arme de foc și și-a anunțat tot prin intermediul internetului planurile sale. Mediul virtual i-a dat posibilitatea tânărului să își dezvolte latura violentă prin intermediul jocurilor și apoi să imite comportamentul personajelor video în viața reală.

Nu trebuie să permitem ca astfel de situații să se întâmple și în România. Astfel că propun să luăm o serie de măsuri preventive în ceea ce privește accesarea și comercializarea jocurilor cu conținut mare de violență, prin adoptarea unei legislații în domeniu, armonizând normele românești cu cele propuse de Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la protecția consumatorilor, în special a minorilor, în ceea ce privește utilizarea jocurilor video (jocurile video pot stimula învățarea și abilități precum gândirea strategică, creativitatea, cooperarea și gândirea inovatoare, care sunt competențe importante într-o societate informațională, subliniază avantajele jocurilor pe calculator în medicină și, în special, faptul că așa-numita "terapie prin jocuri video" s-a dovedit a fi eficientă pentru recuperarea pacienților care au suferit accidente vasculare cerebrale, a persoanelor cu leziuni cerebrale traumatice, a persoanelor cu probleme musculare și a copiilor autiști) dar împărtășește totuși preocuparea exprimată de Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor cu privire la pericolele potențiale legale de o folosire incorectă a jocurilor video de către minori.

Doamnelor și domnilor,

Internetul a devenit accesibil unui public larg și în România. Astăzi, internetul și noile mijloace de comunicare în masă fac parte din viața cotidiană a copiilor și adolescenților. Nu întotdeauna noi, adulții, suntem la curent cu modul în care tinerii utilizează aceste tehnologii și cu pericolele la care se expun.

De multe ori, copiii folosesc internetul mai mult decât noi, părinții lor; în același timp, ei sunt mai vulnerabili și pot cădea cu ușurință victime ale utilizatorilor de internet cu intenții rele. Problema folosirii în siguranță a internetului de către copii nu este o problemă locală, izolată, ci una globală, generalizată. Accesul nelimitat la Internet din ultimii ani, le-a schimbat copiilor viziunea asupra comportamentului în societate, din cauză că asimilează, spre disperarea celor mari, orice mesaj ce îndeamnă la agresivitate. De la filmulețele publicate pe Internet până la vizionarea desenelor animate cu limbaj dur și scene agresive, copiii sunt victimele curentului de informație prost înțeleasă, încă de la vârste fragede.

În ultimii ani, abuzurile online asupra copiilor au crescut cu 16%, conform Internet Watch Foundation. 74% din tinerii cu vârste cuprinse între 12 și 15 ani folosesc internetul cel puțin trei ore pe zi, iar în fiecare an apar pe internet 500.000 de imagini pornografice noi, conform datelor oferite de Interpol privitoare la pornografia infantilă.

Copiii sunt expuși unor riscuri multiple în momentul în care accesează internetul. Consider că este foarte importantă, în primul rând, comunicarea între părinți și copii, apoi o campanie de informare atât la nivelul părinților și profesorilor, cât și la nivelul elevilor. Este importantă semnalarea abuzurilor către poliție sau rețelele de combatere a comportamentului agresiv pe internet.

Doamnelor și domnilor, mass-media au făcut publice cu diverse ocazii numeroase fapte de violență care au avut loc în școlile din România. Fie că sunt de o anvergură mai mică sau mai mare, gradul manifestării actelor de violență în rândurile copiilor și adolescenților este în continuă creștere. Adolescenții caută tot timpul un model. Televizorul le oferă adesea agresiune și modele gen Rambo. Mai rău este că, deși profesorii și părinții sunt pe aceeași lungime de undă în privința violenței în școli, toți dau din umeri întrebători, fără să poată face nimic. Unii dintre elevi aleg să nu uite ce au învățat acasă, iar alții se pierd în neantul teribilismului, devenind "vedete" cu prețuri prea mari. Ei își postează pe Internet actele de violență, din dorința de a deveni vedete și din teribilism.

Primul pas în soluționarea conflictelor școlare este identificarea motivelor care duc la violență.

Pentru a trata efectul, trebuie mai întâi să-i identificăm și să-i tratăm cauzele. Pentru a înțelege actele de violență în școli, este mai mult decât important să cunoaștem motivele care duc la declanșarea acestora. În urma unor studii realizate de specialiștii în domeniu și în urma declarațiilor elevilor din diferite școli, elevii-problemă sunt aceia care au dificultăți în comunicarea cu părinții, care provin din familiile în care predomină climatul conflictual și care fac parte din tot felul de "găști". Dorința de a ieși în evidență, teribilismul vârstei, nevoia de a se face cunoscuți sunt alți factori de violență în rândul elevilor. Toate aceste acte agresive influențează negativ sistemul educațional, dar și siguranța celor care învață în școlile în care incidentele violente sunt frecvente.

Despre violența fizică vă pot spune că este o problemă de actualitate atât în rândul cadrelor didactice, cât și în rândul elevilor care învață în școlile românești. Analizând acest fenomen, psihologii sunt de părere că pentru soluționarea problemelor conflictuale există numeroase metode, mai mult sau mai puțin folositoare, în funcție de gravitatea situației, și anume: medierea conflictelor școlare, prin existența unui mediator, de regulă psihologul sau consilierul pedagogic, corectarea climatului conflictual în familie și în felul acesta se poate reduce numărul elevilor-problemă și realizarea unui echilibru al statutului elevilor în școală, și anume elevii trebuie să învețe că sunt egali în drepturi, indiferent de situația financiară sau de statutul social al părinților.

În încheiere, aș dori să precizez că sunt la curent cu numeroasele măsuri și proiecte desfășurate pentru a preîntâmpina izbucnirea unor conflicte majore în spațiul destinat pregătirii școlarilor și doresc să-mi exprim aprecierea față de promptitudinea cu care Ministerul Educației a lansat proiectul "Tineri împotriva violenței", vizând dezvoltarea unor structuri și mecanisme de informare, formare, monitorizare și comunicare la nivel local, regional și național în domeniul prevenirii și combaterii fenomenelor de violență în școală. Asemenea măsuri sunt indispensabile pentru a nu se ajunge într-o situație pe care să nu o mai putem controla.

În aceste condiții, consider că o soluție propice este prevenirea actelor de violență și nu tratarea consecințelor.

Vă mulțumesc.

(Declarație politică consemnată in extenso conform materialului depus la secretariatul de ședință)

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumim, domnule deputat.

 
Tudor Ciuhodaru - declarație politică: Stop fenomenului Lăzărescu - deziderat al Organizației Mondiale a Sănătății;

Tot din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Declarația mea politică se intitulează "Stop fenomenului Lăzărescu - deziderat al Organizației Mondiale a Sănătății".

E 7 aprilie. E Ziua mondială a sănătății. Anul acesta, Organizația Mondială a Sănătății lansează un nou mesaj: "Salvează vieți. Să facem spitale sigure pentru urgențe!". Parcă ar fi auzit și ei de domnul Lăzărescu.

La nivel mondial, 50 milioane de oameni sunt victime ale accidentelor rutiere. 1,2 milioane mor. Adică peste 3.200 pe zi. Nici noi nu stăm mai bine. În primele trei luni ale lui 2008 am avut înregistrate 1.906 accidente grave, în care au murit 543 de persoane, iar alte 1.667 au fost rănite grav.

În aceeași perioadă, în 2007, au fost înregistrate 1.503 accidente grave, în care și-au pierdut viața 476 persoane, iar 1.218 au fost rănite grav.

Am reușit tristul record de peste 10.000 de accidente, în care peste 60% din pacienți au rămas cu sechele.

Am reușit ca, la final de 2008, să avem 3.000 de accidente grave.

Am reușit aproape să dublăm media europeană a decesului prin accident rutier, înregistrând o mortalitate de 129 la un milion.

Câți dintre aceștia au urmat drumul domnului Lăzărescu? Cine mai poate ști. Câți au dat telefoane disperate în timp ce erau plimbați pe targă între spitale? Câți nu am avut ocazia de a da un telefon? Câți au căutat specialitatea sau mijlocul de explorare salvator? La câți le-au fost teamă? Câte familii au numărat secundele de așteptare?

Cum putem îndepărta acest spectru? Soluția e simplă și e sănătoasă. Lăzărescu poate ajunge la spital. Prin lege, garantându-i dreptul egal la sănătate, așa cum e scris în Constituția acestei țări.

E ziua mondială a sănătății. Să salvăm vieți. Să facem spitale sigure pentru urgențe.

Am început la Iași. Vom termina Spitalul de urgențe, ce va avea cel mai modern și complet centru de traumă din zonă. Am realizat un spital sigur pentru urgențe. Vom salva vieți.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Cristian-Ion Burlacu - declarație politică intitulată Guvernul termenelor amânate;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cristian Burlacu, din partea Grupului parlamentar al pnl.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Declarația politică: "Guvernul termenelor amânate".

De ceva timp, o amplă dezbatere ține capul de afiș în mass-media românească: introducerea legii unice de salarizare a bugetarilor din România. La aflarea acestei vești, unii s-au bucurat, văzând prin aceasta soluționarea tuturor inegalităților financiare și chiar sociale. Alții se întrebau, pe bună dreptate, cum poți să aplici o egală măsură pentru un înalt funcționar dintr-o instituție centrală și funcționarul unei primării rurale.

Cu toate acestea, știrile din 4 martie a.c. anunțau calendarul de lucru pe acest domeniu, precizând că în data de 31 martie se va finaliza grila unică de salarizare.

Dar ce se întâmplă, de fapt, în realitate? Lucrurile merg românește, cu amânări și tergiversări, pe site-ul Ministerului Muncii fiind anunțată, pe data de 30 martie, abia, prima întâlnire a grupului de lucru constituit pentru elaborarea legii. Acesta a primit termen pe data de 7 aprilie să elaboreze un "set de criterii generale".

Așadar, termenele sunt fixate, anunțate pompos și cu emfază, dar nimeni, de fapt, nu le ia în considerare. Mai grav este faptul că astfel de proiecte sunt angajate, cu aceleași termene, în fața partenerilor externi. Probabil că la întrebările acestora despre îndeplinirea angajamentelor li se va răspunde cu un trecător dat din umeri și cu sintagma împământenită deja "asta este!".

Probabil că, așa cum s-a obișnuit, Guvernul Boc va încerca să recupereze din întârzieri prin forțarea termenelor de dezbatere publică a legii, prin devansarea sau chiar prin eliminarea acesteia și poate chiar prin ignorarea procedurilor parlamentare. Nu ar fi prima dată când o lege s-ar dezbate în procedură de urgență, chiar dacă conducerea Parlamentului a respins acest lucru, sau când termenele de amendamente sau de raport al comisiilor parlamentare ar fi ignorate.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Farkas Anna-Lili - declarație politică cu tema Continuitatea studiilor preuniversitare - victima haosului și inconsecvenței;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, doamna deputat Farkas Anna-Lili.

Aveți cuvântul, doamnă deputat.

 

Doamna Farkas Anna-Lili:

Doamnă președintă,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi are următorul titlu: "Continuitatea studiilor preuniversitare - victima haosului și inconsecvenței".

Declarația mea politică de astăzi are ca obiect sesizarea a două disfuncționalități grave ale învățământului preuniversitar. Ambele se înscriu în peisajul deciziilor haotice și lipsite de consecvență ale Ministerului Educației, Cercetării și Inovării menite nicidecum a consolida un sistem educațional stabil și eficient, ci unul vulnerabil și fără perspective de performanță.

Prima problemă se referă la anumite domenii de calificare din învățământul profesional și tehnic. Conform ultimelor reglementări ale Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, prin Nota nr.25.793 din luna ianuarie 2009 referitoare la metodologia continuării studiilor după finalizarea învățământului obligatoriu, această notă exclude posibilitatea continuării studiilor pe același traseu profesional pentru elevii care au finalizat învățământul obligatoriu.

În concret, elevii care la nivelul 1 au optat pentru o calificare într-un anumit domeniu de calificare, la nivelul 3 sunt obligați să schimbe domeniul, deoarece în prezent nu mai există continuare pe traseul de profesionalizare respectiv. Acest aspect contravine cu desăvârșire opțiunilor inițiale exprimate de elevi și părinții acestora, iar singura soluție ce le revine acestora constă în continuarea studiilor în baza HG nr.1144/2005.

Luând în considerare apropierea sfârșitului de an școlar, mă întreb: când va considera ministerul că ar fi oportună rectificarea omisiunilor prin care s-au anulat drepturile și posibilitățile elevilor din clasa a IX-a și a X-a SAM, respectiv a XI-a, an de completare, vizând continuarea studiilor pe aceeași rută de profesionalizare pentru care a optat de la bun început? Deși este arhicunoscută această omisiune majoră, iarăși mă întreb, și sper să nu fie doar o întrebare retorică, cum este posibil că nici până în prezent nu au fost întreprinse măsuri de reglementare a situației elevilor.

Cealaltă problemă la care vreau să mă refer, în primul rând în calitatea mea de deputat de Brașov, vizează acele hotărâri ale Consiliului ARACIP (nr.17, respectiv nr.18 din decembrie 2008) prin care se acordă autorizarea de funcționare pentru 35 de specializări, calificări sau niveluri de învățământ noi, în cadrul a 13 unități de învățământ din județul Brașov. Acordarea acestor autorizări s-a făcut în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență nr.75/2005, aprobată prin Legea nr.87/2006 privind asigurarea calității educației și cu respectarea calendarului în vederea autorizării, stabilit prin OMECT nr.42209/2008.

Până în prezent, nu există un ordin de ministru care să aprobe hotărârile Consiliului ARACIP la care m-am referit. Neaprobarea acestora prin ordin al ministrului determină unitățile de învățământ preuniversitar din Brașov să fie în imposibilitatea de a oferi elevilor un traseu profesional cerut de aceștia și părinții lor. Subliniez că aceste calificări profesionale noi corespund cerințelor agenților economici și nevoilor de dezvoltare economică regională și locală.

De asemenea, vă reamintesc că unitățile de învățământ au cheltuit fonduri importante în vederea realizării dotărilor necesare pentru obținerea autorizării de funcționare, iar autoritățile locale au fost cele care au suportat financiar taxele consistente impuse de ARACIP pentru evaluarea externă. Pentru o specializare, taxa a fost de 6.000 de lei.

Luând în considerare apropierea sfârșitului de an școlar și începutul noului an școlar, mă întreb din nou: oare când va avea timp doamna ministru să semneze hotărârile Consiliului ARACIP din decembrie 2008, astfel încât eforturile intelectuale și financiare menționate anterior să nu fi fost zadarnice?

În încheiere, vă reamintesc și faptul că mișcarea personalului didactic este în desfășurare, iar inspectoratele școlare județene trebuie să realizeze încadrarea și pe catedrele de învățământ profesional și tehnic.

Chiar dacă Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și doamna ministru ne-au obișnuit în ultimele 3 luni cu cele mai absurde și contradictorii decizii, ale căror consecințe pot fi sau sunt deja cât se poate de nefaste pentru întregul sistem de învățământ, vreau să cred că atenționarea mea va găsi, totuși, un răspuns favorabil și va contribui la eliminarea gesturilor iresponsabile din partea ministerului de resort.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, doamnă deputat.

 
Nicolae Păun - declarație politică cu ocazia sărbătoririi Zilei Internaționale a Romilor;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, îl invit la microfon pe domnul deputat Nicolae Păun.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Nicolae Păun:

Mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Săptămâna aceasta, mai exact pe data de 8 aprilie, comunitățile de romi din România, cât și din întreaga Europă, sărbătoresc "Ziua Internațională a Romilor".

Pe teritoriul României, această sărbătoare a fost recunoscută prin Legea nr.66/2006 pentru consacrarea zilei de 8 aprilie ca "Sărbătoarea etniei romilor din România". Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților și promulgată de președintele României, domnul Traian Băsescu, prin Decretul nr.345 din 21 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României în data de 22 martie 2006.

Cu acest prilej, doresc să mulțumesc încă o dată colegilor din Camera Deputaților și Parlamentului României, în ansamblul său, care au dat dovadă de multă deschidere și obiectivitate față de cetățenii români de etnie romă din această țară.

Acum, în schimb, stimați colegi, pot afirma, din nefericire, că în ultimii ani situația romilor din România s-a agravat din toate punctele de vedere. Starea de spirit a cetățenilor români de etnie romă, și nu numai, a devenit sumbră. Toate acestea, în opinia mea, sunt cauzate de neglijența clasei politice în general, preocupată constant mai mult de interesele electorale decât de starea națiunii. Altfel spus, nu contează ce simți tu și ce vrei tu în calitate de cetățean. Este important ce vreau eu, în calitate de politician.

Campania electorală din 2008, atât pentru alegerile locale, cât și pentru cele parlamentare, a dovedit încă odată că tot mai mulți oameni politici în timpul campaniei se angajează în fața comunităților de romi, și nu numai, cu promisiuni care mai de care mai impresionante, hilare putem spune, la un moment dat. Aceștia, odată văzuți cu "sacii în căruță", în plan local și în plan central, uită ceea ce au promis și-și văd de problemele lor.

Într-un fel sau altul, așa poate fi înțeleasă oarecum campania xenofobă și rasială inițiată la comandă politică de ziarul "Jurnalul Național", care și-a propus să înlocuiască denumirea de "rom" cu cea de "țigan". După cum ne este cunoscut, acest apelativ este unul peiorativ. De altfel, așa este explicat și în Dicționarul explicativ al limbii române.

Uităm faptul că România a ratificat Carta Limbilor regionale și minoritare, iar în recomandările Parlamentului European și ale Consiliului Europei se face referire la minoritatea romă și nu la minoritatea țigănească. Această campanie cu iz electoral, din păcate, a fost îmbrățișată de un număr apreciabil de politicieni, în contradicție flagrantă cu pretinsele standarde de civilizație și democrație pe care România le impune în secolul XXI.

Un alt lucru care trebuie să ne îngrijoreze este faptul că există fonduri destinate comunităților de romi, dar care - din cauza lipsei unui management eficient - nu pot fi accesate. În plus, observăm că partidele politice își găsesc câte un "negru" de serviciu sau, mai bine spus, câte un "țigănuș" de serviciu pe care-l manipulează și cu care se afișează, arătând, vezi Doamne, un aparent interes pentru problemele romilor.

Problemele romilor au fost, sunt și vor exista, numai că actualul Guvern nu se arată prea interesat de ele. O dovadă în acest sens este faptul că la Agenția Națională pentru Romi a fost instalată o conducere incapabilă, care să poată să gestioneze fondurile pe care le are la dispoziție, atenție!, fonduri venite de la Uniunea Europeană. Aici trebuie să reamintesc și faptul că Uniunea Europeană a fost în mod deosebit interesată de problemele romilor în procesul de preaderare a României la această structură, dar, din păcate, după integrarea României, la 1 ianuarie 2007, nu s-a mai făcut mai nimic.

Anul acesta este - cu precădere - unul electoral, având și alegeri europarlamentare și prezidențiale. Urmare a efectului combinat al acestora sau mai mult decât atât, aș putea fi convins că din primăvara anului viitor vom avea sau vom asista la o altă majoritate parlamentară și, de ce nu, la un nou Guvern.

A devenit un adevăr pentru democrația noastră "balcanică" faptul că, într-un an electoral, instituțiile statului sunt prea ocupate cu alegerile ca să mai aibă timp și de altceva, cu atât mai puțin de problemele cu care se confruntă o categorie atât de marginalizată, cum este cea a romilor.

În urma unui sondaj de opinie comandat de Partida Romilor Pro-Europa, personal am constatat că principalele trei probleme ale cetățenilor români de etnie romă sunt, după cum urmează: sărăcia; lipsa locurilor de muncă; lipsa locuințelor.

Evidențiez și următoarele statistici:

  • 70% dintre cetățenii români de etnie romă intervievați recunosc că aparțin acestei etnii;
  • 86% dintre aceștia preferă să trăiască în comunitățile de romi;
  • 68% dintre aceștia se consideră discriminați din cauza apartenenței lor etnice;
  • 78% dintre romi pun accent pe educația copiilor lor și viitorul acestora, în pofida nivelului economic al familiei.

În plus, la întrebarea din sondaj "Care considerați că sunt cauzele care opresc romii să evolueze spre o situație mai bună?", răspunsul în cea mai mare pondere din partea acestora intervine după cum urmează - găsim trei obiective foarte clare, bine definite în mentalul politic, și anume: lipsa educației, rasismul și sărăcia.

Concluziile pe marginea sondajului amintit demonstrează că romii din România sunt mult mai interesați în ultimii ani să evolueze spre o societate multietnică, mult mai tolerantă, printr-o bună conviețuire, decât au fost ei până în prezent interesați.

Avem elemente puternice pe care mă pot baza când afirm că nu există deocamdată voința politică necesară pentru ca romii din România să fie integrați cu adevărat în societatea românească.

Cu toate acestea, nutresc speranța că Președinția României, Parlamentul și Guvernul vor fi mai interesați de problemele cu care se confruntă comunitățile de romi în următorii ani decât au fost pană în prezent.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Valeriu Tabără - declarație politică privind Orașul Recaș, la 650 de ani;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Valeriu Tabără.

 

Domnul Valeriu Tabără:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Orașul Recaș, la 650 de ani".

Orașul Recaș din județul Timiș și-a sărbătorit, în aceste 10 zile, 650 de ani de la prima atestare documentară. Existența locuirii străvechi pe actuala arie a Recașului este însă dovedită de descoperirile arheologice: tezaure de monede, bijuterii, piatră antică, resturi ceramice de vase. Descoperirile întâmplătoare făcute la Recaș arată că zona Recaș a fost locuită din timpul ocupației romane.

În istoria Recașului există mai multe perioade date de succesiunile de ocupație care s-au derulat în cei 650 de ani de istorie atestată documentar. Numele localității Recaș vine de la "rieka" care, în limba slavonă, înseamnă "pârâu".

Redau, în continuare, câteva din momentele istorice ale Recașului: - 1359 - prima atestare documentară; - 1318-1552 - domeniu feudal, cetate, târg căreia îi aparțineau 15 sate; - 1740 - se înființează administrația locală, birouri de judecătorie, de avocatură, oficiu de pensii; - 1788 - se organizează Oficiul Poștal, iar în 1791 ia ființă stația de poștă; - În 1791, Recaș are statut de raion și aparține de județul Lipova; - 1801 - se atribuie locație și se organizează prima piață agricolă săptămânală, care există și în prezent.

În 1805 se construiește șoseaua Szeged-Sibiu, care trece prin Recaș. Porțiunea din apropierea Recașului, pe șosea, a fost construită de către recășeni, care au adus pietriș cu căruțele din râul Mureș.

În anul 1835 apare la Recaș prima farmacie. În anul 1837 se construiește, și cu contribuția locuitorilor din Recaș, ecluza de la Coștei, atenție!, într-un singur an. Acum se lucrează de vreo 10 ani și nu se poate repara ce s-a făcut într-un an.

În anul 1848, Recașul a avut trei reprezentanți deputați în Comitatul de Timișoara, iar în același an, în Parlamentul imperial de la Viena era și un deputat din Recaș.

În anul 1853, în Recaș a apărut primul medic și s-a fondat Asociația Meșteșugarilor.

În anul 1854, din Recaș se puteau trimite și primi telegrame, iar în drumul spre exil, din anul 1866, domnitorul Alexandru Ioan Cuza se oprește la Recaș, unde este primit de recășeni cu mare onoare.

În anul 1872, Recașul devine comună, înființându-se Judecătoria de Ocol.

În perioada 1877-1902, la Recaș se construiește gara; se înființează formația de voluntari de pompieri căruia împăratul Frantz Iosef îi oferă 100 de guldeni pentru achiziția de recuzite; se înființează Asociația de economisire și creditare (formată din două bănci); se înființează Cancelaria de Carte Funciară, Birou Notarial (1894); Administrația Financiară (1895); Școala de Ucenici și Meserii (1896) și apare primul ziar în 1902.

În anul 1923, regele Ferdinand vizitează Izvinul (sat aparținător de Recaș), biserica ortodoxă, unde se întâlnește cu corul bisericii și se întreține cu cetățenii.

În perioada 1942-1952, Recașul este sediul de plasă căreia îi aparțineau 18 comune.

După anii 1900, în Recaș se constituie: Asociația Țăranilor, Asociația de Susținere, Asociația Tinerilor, Societatea Civilă de Lectură, Asociația de Instruire Autodidactă, Asociația de Înmormântare, Fondul de Invaliditate și de Pensii pentru Muncitori, Asociația de apărare și alte asociații cu scopuri sociale și de solidaritate.

În anul 2004, comuna Recaș se transformă în orașul Recaș.

Istoria consemnează că Recașul a dat personalități care au adus cinste și au făcut faimă locului: - Emilia Lungu - poetă, prima femeie învățătoare din Banat, prima scriitoare din literatura română care, în 1874, a înființat Școala de Fete din Izvin; - Ilonka Heimann - o foarte mare animatoare a vieții culturale din Recaș, în perioada interbelică a fost instructor al echipelor de teatru din localitate; - dr. Iosif Stitzl, un mare animator al vieții sportive, a luptat pentru a face din Recaș un centru atletic. A fost președintele de onoare al celebrei formații de pompieri și președintele de onoare al Clubului Atletic Recaș; - Ion Cojar - un mare actor, regizor, director al Teatrului Național din București, decorat cu Ordinul Steaua României în grad de ofițer, Doctor Honoris Causa, Cetățean de onoare al Orașului Recaș.

În Recaș s-au născut și au trăit trei din foștii primari ai Municipiului Timișoara: - Johann Nepomuk Preyes - a copilărit la Recaș, a ajuns primar al orașului Timișoara (1844-1858) și a scris prima monografie a orașului Timișoara; - Lucian Georgevici - recășean, devenit primar al orașului Timișoara în perioada 1922 -1926 și 1927-1929. În timpul mandatului său, l-a primit la Timișoara pe Regele Ferdinand; - Iozsef Gemi - născut la Recaș, a fost primar al Timișoarei în anii în perioada 1914-1919.

În Recaș s-a desfășurat, de-a lungul anilor, o intensă activitate sportivă, astfel: în anul 1904 se constituie Asociația de Gimnastică; în 1910-1912 se formează Asociația Sportivă Recaș.

Primul stadion se construiește în anul 1936, de către dr. Iosif Stitzl, un puternic animator și cel care a determinat constituirea Centrului Atletic de la Recaș. A fost președintele de onoare al acestui club.

Pe lângă Iosif Stitzl, Recașul a dat alți doi mari sportivi. Este vorba de Francisc Nemeș - cel mai mare sportiv al Clubului Atletic din Recaș, multiplu campion al României la 400 m plat, vicecampion balcanic la 400 m plat, component al lotului olimpic al României și participant la Jocurile Olimpice de la Berlin, 1936, și Elek Schwartz, despre care se vorbește foarte puțin - fotbalist la Atlantic Club Recaș, consacrat la marea echipă Ripensia Timișoara. A fost antrenorul echipei naționale a Olandei din 1957, timp de șapte sezoane, și antrenor al echipei Benfica Lisabona, care în 1967 a disputat finala Cupei Campionilor Europeni. Este primul antrenor român căruia i s-a spus "Mister".

Am prezentat o scurtă istorie a unei localități din Banat care, în prezent, a devenit un brand, o marcă nu numai pentru Banat, dar și pentru România. Vinurile de marcă de la Recaș realizate la SC Recatim SA, din soiuri precum "Fetească regală", "Cabernet Sauvignon", "Merlot", "Shiraz", "Pinot Noir", "Pinot Gris", "Burgund" sunt cunoscute și duc faima orașului Recaș în toate cele patru zări ale lumii, artizanii acestei reușite fiind doi dintre cei mai mari specialiști în domeniu, inginer Gheorghe Iova și inginer Ioan Giorgiu.

De cinci ani, Recașul este oraș cu un primar, Pașca Marinel, și un consiliul local de valoare...

 
 

Doamna Daniela Popa:

Pregătiți-vă să încheiați, domnule deputat!

 
 

Domnul Valeriu Tabără:

...care își propun să facă din Recaș nu numai o localitate înfloritoare, dar și un centru de dezvoltare prin aducerea de programe complexe de dezvoltare a infrastructurii economico-sociale și instituționale.

La 650 de ani de istorie, atestată documentar, și milenară, atestată arheologic, Recașului i se deschide astăzi calea spre modernitate și trepte istorice noi de evoluție, nu numai pentru centrul urban Recaș, dar și pentru satele aparținătoare: Izvin, Herneacova, Stanciova, Petrovaselo, Nadăș și Bazoșul Vechi, unde trăiesc, la un loc, români, maghiari, sârbi, germani și țigani.

La mulți ani, Recaș !

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Din păcate, ați depășit cu mult timpul de 3 minute acordat unei declarații politice, conform Regulamentului nostru, al Camerei Deputaților, și colegii dumneavoastră care mai trebuia să ia cuvântul nu o să mai aibă posibilitatea de a vorbi la microfon.

 
   

Domnul Valeriu Tabără:

Îmi cer scuze.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vreau să vă anunț că o serie dintre colegii noștri au depus declarațiile politice în scris, și anume:

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnii deputați Mircia Giurgiu, Samoil Vîlcu, Roberta Alma Anastase, Daniel Bărbulescu, Constantin Chirilă, George Ionescu, Dumitru Pardău.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC au depus în scris declarațiile politice deputații Mihai Apostolache, Vasile Mocanu, Costică Macaleți, Daniela Popa, Ioan Stan, Oana Niculescu Mizil, Ion Stan, Valeriu Zgonea, Bogdan Liviu Ciucă, Sonia Drăghici, Ion Burnei, Dorel Covaci, Marian Ghiveciu, Ion Dumitru, Emil Radu Moldovan, Victor Surdu și Aura Vasile.

Tot în scris, din partea Grupului parlamentar al PD-L, doamna deputat Claudia Boghicevici.

Din partea Grupului parlamentar al PNL au depus în scris declarațiile politice domnii deputați Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Mirel Taloș, George Coroamă, Bogdan Țimpău, Nini Săpunaru, Titi Holban, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Andrei Gerea, George Scutaru, Grațiela Gavrilescu, Horea Uioreanu, Cristian Dobre, Relu Fenechiu, Cristian Adomniței, Cristian Buican, Neculai Rebenciuc, Florin Țurcanu, Victor Paul Dobre, Lucia-Ana Varga, Vasile Berci.

Din partea Grupului parlamentar UDMR, domnul deputat Atilla Kelemen și, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Miron Ignat.

Mă scuzați, și din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Mihăiță Calimente depune în scris declarația politică.

Cu aceasta, ședința consacrată declarațiilor politice s-a încheiat.

Vă mulțumesc tuturor.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Mircea Grosaru - intervenție cu subiectul Limba latină sau matematica limbii române;

Domnul Mircea Grosaru:

"Limba latină sau matematica limbii române"

Din anii de liceu ne aducem aminte că limba latină, deși era o limbă grea, era deosebit de frumoasă, pentru că ale ei cuvinte stăteau și stau la originea limbii române sau italiene de astăzi.

Cine învăța și înțelegea sensul limbii latine, înțelegea mai multe lucruri deodată, și anume: proveniența și vocabularul limbii române și italiene, gramatica sau logica construirii frazelor și, nu în ultimul rând, dacă vreți, o mare parte din dicționarul juridic, adică o matematică aplicată în domeniul științelor juridice moderne de astăzi, fără de care nu ar exista expresiile din instanțele de judecată, adică acea limbă străină pe care o vorbesc avocații între ei, judecătorii între ei și, în multe cazuri, formule de adresare ale unora către ceilalți pentru a-și măsura virtuțile și a fi cât mai vizibili în pledoarii care conving.

La școală însă, mai recent, se învață fie limba engleză, fie limbile germană, spaniolă sau franceză, limba latină începând să dispară încetul cu încetul, lăsând parcă loc altor limbi străine care niciodată nu s-au studiat în școli.

Este bine de știut limba latină? Dar limba italiană?

La aceste două întrebări voi încerca să răspund, pe scurt, prin simple constatări.

Citind în limba latină, ești tentat să cunoști cât mai multe despre limba română și totodată curios a învăța limba italiană, să descoperi puțin câte puțin că ești ajutat de cuvinte, iar acest lucru nu este nici ușor nici greu, însă este o provocare și orice provocare te antrenează.

Citind în limba italiană, ești tentat a spune că este foarte ușor și plăcut pentru că aproape toate cuvintele sunt asemănătoare limbii române și ne întrebăm atunci de ce nu putem studia în mai multe școli limba italiană.

Nevoile de a învăța italiana au devenit din ce în ce mai mari, din mai multe motive decât cele ale italienilor de a învăța limba română.

Dar, în anumite situații, parcă am prefera ca și italienii să învețe limba română și nu numai limba, ci și tradițiile, cultura sau spiritul poporului nostru. Poate că în acest mod vor învăța și mai multe despre noi, cel puțin pentru faptul că cei plecați de nevoie în Italia au construit prin muncă grea ceea ce cu siguranță nu ar fi facut-o cu ușurință, tocmai pentru că este greu.

Declarația politică de astăzi este un apel și la Ministerul Educației, Cercetării și Inovării pentru o regândire a modului de a studia în școli limbile din care s-a născut limba română, într-o înlănțuire firească, cu care alte țări cu siguranță că s-ar mândri, însă nu o pot face.

Latina-italiana-româna este un triunghi echilateral pe care ușor îl putem construi sau înțelege, iar cel mai potrivit moment este cel prezent.

  Sonia-Maria Drăghici - declarație politică privind Sănătatea în momente de criză economică;

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

"Sănătatea în momente de criză economică"

Organizația mondială a Sănătății celebrează, în fiecare an, pe 7 aprilie Ziua mondială a Sănătății. În 2009, ziua este dedicată temei "Salvați vieți. Faceți spitalele sigure în urgențe". Tema este generoasă, cuprinzând măsuri necesare în contextul a tot ce înseamnă nu numai urgențe spitalicești, dar și situații de dezastre și criză.

Criza economică mondială se suprapune peste factori naturali, biologici, tehnologici și sociali care privează populația de accesul la serviciile de sănătate preventive sau curative. OMS realizează diferențele enorme dintre țări și areale geografice privind asistența de urgență, care conduc de fapt la șanse scăzute de salvare a vieții.

Recesiunea economică îi determină pe oameni să-și neglijeze sănătatea și să ignore măsurile de prevenire a unor boli. Această situație este valabilă și pentru România. Reprezentanții OMS avertizează că există riscul blocării sistemelor publice de sănătate, supraaglomerate și slab finanțate.

Actualul context economic global ar putea determina o creștere importantă a cazurilor de boli mintale și a consumului de tutun și alcool. Tutunul ar putea ucide un miliard de persoane în acest secol. În secolul al XX-lea, peste o sută de milioane de decese au fost cauzate de tutun, iar până în 2030 peste opt milioane de oameni vor muri anual în cazul în care măsurile de combatere a consumului de tutun nu vor fi eficiente. Organizația Mondială a Sănătății a propus o serie de strategii pentru a-i ajuta pe oameni să renunțe la fumat. Printre acestea se numără avertizările privind riscurile fumatului, interzicerea reclamelor la tutun și creșterea taxelor pentru aceste produse.

În cadrul crizei economice, șomerii, emigranții și persoanele cu handicap sau cele care au suferit abuzuri sunt cele mai predispuse la depresie. Condițiile de muncă joacă un rol important în sănătatea mintală a populației, alimentează stresul, contribuie la apariția tulburărilor mintale și determină lucrătorii să solicite pensionarea anticipată sau pensionarea pe caz de invaliditate. Șomajul și lipsa unei siguranțe financiare sunt alți doi factori care pot dezechilibra pe plan mental. Stresul contribuie și la creșterea deceselor prin accidente de muncă sau rutiere. În următorii 20 de ani se estimează că pe plan mondial numărul deceselor rezultate în urma accidentelor rutiere se va dubla, ajungând la 2,4 milioane.

În anul 2030, aproape un sfert dintre decese vor fi cauzate de cancer, maladii cardiovasculare și accidente rutiere. Studiile arată că 7,4 milioane de oameni vor muri de cancer până în 2014, iar în 2030 numărul lor va ajunge la 12 milioane. La nivel global, maladiile cardiovasculare vor ucide peste 23 de milioane de oameni.

Stresul în exces conduce la o îmbătrânire prematură a inimii comparativ cu restul organismului. Stresul, la care se adaugă obiceiurile alimentare nesănătoase, consumul de alcool și de tutun, dar și viața sedentară, reprezintă o adevărată "bombă cu ceas" pentru sănătatea indivizilor în contextul economic actual.

Criza economică afectează și resursele umane din domeniul sanitar. Un clasament al Organizației Mondiale a Sănătății arată că România se află pe locul 33 din cele 35 luate în calcul, cu 2 medici la mia de pacienți. În Uniunea Europeană, media de doctori la mia de locuitori este de 3,3.

Migrația medicilor este un fenomen cu care se confruntă toate țările din Europa Centrală și de Sud-Est. Este vorba despre statele din fostul bloc comunist, care au aderat recent la Uniunea Europeană, printre care și țara noastră. De aici, medicii pleacă în principal din cauza salariilor mai mici. Se realizează un deficit de doctori în anumite specialități. În general, cele mai afectate specialități, cu cel mai mare deficit de doctori, sunt anestezia-terapia intensivă și medicina de urgență. Personalul medical vrea să plece să lucreze în străinătate nu numai din considerente financiare, ci și pentru că acolo și-ar putea clădi o carieră mult mai solidă.

Criza, prin urmare, reprezintă o amenințare majoră pentru sănătate și sistemele de protecție socială din România. Depășirea crizei va necesita coordonarea eforturilor umane și a investițiilor materiale în sănătate, cu măsuri guvernamentale punctuale.

  Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Fermierii români unde să caute sprijin?;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Fermierii români unde să caute sprijin?"

Evoluția prețului la lapte, ca materie primă, precum și neimplicarea autorităților statului, prin organismele sale și pârghiile aflate la îndemână, m-au determinat să atrag atenția asupra acestui segment al societății românești: zootehnia.

Principalele probleme generate de scăderea continuă a prețului pentru laptele ca materie primă pot fi ușor constatate:

  • prețul de producție este mai mare decât cel de vânzare;
  • imposibilitatea fermierilor din zootehnie de a atrage fonduri structurale, deoarece fermeirii români nu-și pot susține cota de participare la aceste programe;
  • oprirea investițiilor în ferme, în principal în ceea ce privește achiziția de material biologic de calitate și tehnologie care ar conduce la îmbunătățirea managementului fermelor și ar scădea prețul de producție;
  • în studiul de fezabilitate, fermele apar cu pierderi, ceea ce înseamnă respingerea dosarelor atât pentru fonduri structurale, cât și pentru angajarea de credite la bănci;
  • falimentul fermelor are implicații sociale complexe și dramatice.

O altă problemă care a apărut ca o consecință a celor de mai sus este legată de libera circulație a laptelui intracomunitar. Nu există un control al importurilor din partea statului român. Programul "Cornul și laptele" ar trebui să reprezinte un program de susținere a fermierilor din zootehnia autohtonă. Pentru sprijinirea agriculturii românești, motorina pentru agricultură nu ar trebui să fie accizată.

Acordarea la timp a subvențiilor, într-un cuantum echivalent cu cel din celelalte țări ale Uniunii Europene, ar reprezenta un real sprijin pentru agricultorii români.

Cred cu tărie că România, în condițiile unei politici reale de sprijin, ar putea redeveni "grânarul Europei".

  Zanfir Iorguș - declarație politică cu titlul Industria ușoară, încotro?;

Domnul Zanfir Iorguș:

,, Industria ușoară, încotro?"

Analiza transformărilor care se produc și care se vor produce în industria ușoară românească, incluzând aici industria textilă și de confecții, este o temă de mare actualitate. După ce a ajuns să fie în topul exportatorilor de confecții, după ce a ajuns să reprezinte aproape un sfert din comerțul nostru exterior cu UE, industria de profil este în declin de trei ani, iar trendul este în continuare descendent, aproape de colaps. Numărul lucrătorilor din domeniu a scăzut de la 450.000 la 290.000.

Industria textilă și de confecții are valență socială importantă pentru că absoarbe foarte multă forță de muncă necalificată, în special femei, atât din mediul rural, cât și din cel urban.

Și la nivelul municipiului Mangalia, criza economică a făcut și face victime în domeniul industriei textile. La sfârșitul anului trecut, Steilmann România și-a închis punctul de lucru din Mangalia. A fost prima fabrică din țara noastră sub acest brand care și-a sistat activitatea. Decizia de a renunța la activitatea de la Mangalia a lăsat fără locuri de muncă 150 de persoane. O altă fabrică de confecții, Lumotex SRL, cu un numar de aproximativ 500 de angajați, în majoritate femei, este pe cale să concedieze aproximativ 80 de angajați.

Motivele care au condus la adoptarea acestor măsuri sunt multiple: creșterea nejustificată a prețurilor la utilități, peste limita suportabilității consumatorilor, ca și lipsa unei industrii primare necesare pentru actualul nivel al industriei confecțiilor, lipsa comenzilor și manopera mai scumpă decât în țările asiatice sau Republica Moldova. Piața internă este sufocată de produse din China, fiind astfel imposibil de recucerit după eliminarea cotelor de import, iar, pe de altă parte, exportatorilor români, pentru care UE era piața tradițională, le va fi foarte greu în păstrarea pieței de desfacere. Nicio firma românească nu poate face față concurenței pieței asiatice.

Întrebarea este ce se poate face pentru a limita pagubele, a stopa șomajul și a ne reorienta către segmente de piață cu valoare adăugată mai mare. Această întrebare este relevantă nu doar pentru industriile direct implicate, ci și pentru ansamblul economiei naționale. O prăbușire prea bruscă a acestor sectoare poate duce la dezechilibre grave, între care o contribuție redusă la p.i.b. a producției industriale, creșterea șomajului în industrie și accentuarea problemelor sociale în orașele monoindustriale (cu industrie de profil).

Plecând de la aceste concluzii, pot fi sugerate o serie de măsuri pentru atenuarea declinului industriei textile, și anume:

  • reorientarea desfacerii către piața internă;
  • pe piața externă, diversificarea desfacerii către zone în care exportul actual este sub nivelul exportului potențial;
  • susținerea financiară a statului pentru acele companii care se pot redresa rapid odată ce le sunt puse la dispoziție fonduri pe care acum băncile nu le mai pot acorda, aceasta fiind una din cele mai eficiente metode de prevenire a creșterii șomajului;
  • verificarea în mod responsabil și exigent a intrării mărfurilor în țară;
  • aplicarea pachetului de măsuri anticriză recomandate la nivel european.

Nu aș vrea să închei fară să reiterez faptul că industria ușoară românească se află într-un real impas economic cu implicări sociale majore și că redresarea ei este direct proporțională cu gradul nostru de reacție, atenție și de implicare, și tocmai de aceea vă rog să ne îndreptăm atenția asupra măsurilor ce se impun pentru redresarea acestei ramuri.

  Constantin Severus Militaru - declarație politică cu subiectul Ce facem cu pădurile României?;

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Ce facem cu pădurile României?"

Pădurile României dispar, iar costurile proastei gestiuni a fondului forestier sunt uriașe. Dispariția pădurilor este o problemă care ne privește pe fiecare dintre noi. Am uitat oare că pădurile sunt cele care ne oferă gratuit aerul pe care îl respirăm, că ele luptă cel mai eficient la încetinirea încălzirii globale, că ne oferă materie primă pentru industrii, că tot ele ajută la reglarea căderilor de precipitații?

Stimați colegi, pădurile trebuie să fie prioritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale din acest Guvern, care dorește protejarea pădurilor și a împăduririlor masive, iar societatea civilă are astăzi în România un rol extrem de important.

Tornadele din vara trecută, ploile torențiale, creșterea debitelor apelor au ras agoniseala de o viață a sute de oameni și toate acestea au fost cauzate, spun specialiștii, de defrișările ilegale. Mulți au o mare sete de a distruge pădurea și de a o exporta pe bani grei. Zeci de hectare de păduri s-au transformat peste noapte în bușteni, iar acest dezastru ar trebuie să ne îngrijoreze pe toți, pentru a preîntâmpina dereglările climatice, inundațiile, eroziunile și alunecările de teren.

Ar trebui ca fiecare dintre noi să fie conștient de pericolul încălzirii globale, să ia atitudine și să militeze pentru protejarea și conservarea pădurilor. Numai așa conștientizăm că reîmpădurirea este vitală.

Câți dintre cei care nesocotesc aurul verde al țării știu că această resursă este intergenerațională și că o gestiune defectuoasă afectează viitorul copiilor noștri? Câți, stimați colegi? Câți cunosc că unui copac îi trebuie uneori un secol ca să crească și doar câteva minute ca să cadă răpus de visele de îmbogățire peste noapte ale unora? Vă rog să nu înțelegeți greșit. Nu sunt nici un poet neînțeles și nici vreun frenetic ecologist. Sunt un om care știe cu siguranță că o bună gestionare a resurselor naturale este secretul unei dezvoltări economice și sociale durabile, că un bun management în prezent presupune mult mai puține cheltuieli astăzi decât mâine. Vă rog să reflectați cu maximă responsabilitate asupra acestui subiect.

  Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme - despre Declinul sportului românesc;

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme:

"Declinul sportului românesc"

Cu câteva zile în urmă am asistat cu toții, neputincioși, la dublul eșec al echipei naționale de fotbal în confruntările cu Serbia și Austria. Nu este prima nereușită fotbalistică a românilor. Nici ultima Olimpiadă nu ne-a oferit prea mari satisfacții. Asistăm, practic, la declinul fotbalului și al sportului românesc, în general. Este știut că cel mai bun ambasador al României peste hotare a fost, ani de-a rândul, sportul și marile succese ale mișcării sportive românești. Medaliile de aur ale Nadiei Comăneci obținute la Montreal în 1976, câștigarea Cupei Campionilor Europeni de către echipa Steaua București la Sevilla în 1986, sutele de medalii câștigate de sportivii români la marile întreceri sportive și, firește, traseul fulminant al generației de aur a fotbalului românesc la Campionatul Mondial de Fotbal din 1994, au făcut ca România să fie cunoscută în lume, iar cetățenii săi priviți cu respect și admirație. Din păcate, ceea ce mergea cel mai bine în România, sportul, în general, și fotbalul, în special, se află aproape de colaps.

Motivele care au dus la declinul sportului românesc sunt multiple, dați-mi voie să menționez câteva:

  1. diminuarea sportului de masă;
  2. lipsa sălilor de sport din toate școlile, a aparatelor sportive din sălile de sport existente, a centrelor sportive și a centrelor de recreere pentru publicul larg;
  3. lipsa infrastructurii performante în sprijinirea sportului de masă și de performantă;
  4. lipsa managementului și a marketingului sportiv în descoperirea viitorilor sportivi;
  5. lipsa reglementărilor legale de recompensare a foștilor sportivi de performanță cu rezultate deosebite în sportul românesc;
  6. problema recompensării la un mod acceptabil a actualilor sportivi sau a celor promițători pentru sportul de performantă, în așa fel încât aceștia să nu emigreze;
  7. lipsa de cercuri sportive de aptitudini;
  8. mediatizarea excesivă a anumitor sporturi în detrimentul celorlalte;
  9. dopajul în competițiile sportive.

Consider că este necesar să tragem un semnal de alarmă și să contribuim activ la resuscitarea sportul românesc atât ca fenomen național, cât și ca principal vector de promovare a imaginii României în lume. În acest sens, adresez un apel tuturor forurilor competente, în principal Ministerului Tineretului și Sportului, Ministerului Educației, Cercetării și Inovării și, de ce nu, Ministerului de Externe pentru a găsi soluții la problemele ridicate și a stopa declinul sportului românesc. Mai mult decât atât, trebuie să se țină cont, cu profitul de rigoare, de dimensiunea europeană, internațională, a sportului, de promovarea spiritului de echitate, precum și de protejarea integrității fizice și morale a sportivilor. Pentru prevenirea și combaterea cazurilor de violentă, rasism și xenofobie în cadrul evenimentelor sportive, trebuie încurajat schimbul de bune practici și de informații operaționale referitoare la suporterii care reprezintă un pericol între forțele de poliție, inițiativele suporterilor și autoritățile din domeniul sportului.

Este imperios necesară încurajarea și accelerarea luptei împotriva dopajului în sportul de performanță, dar și a programelor sportive speciale, curative, în tratamentele medicale, pentru că sportul este strâns legat de starea de sănătate a populației. Să nu uitam faptul că obezitatea, bolile cardio-vasculare și diabetul se numără printre cele mai întâlnite afecțiuni în România, dar și la nivel internațional. O bună conlucrare a Ministerului Sănătății și cel al Tineretului și Sportului, pe acest domeniu, este salutară.

  Neculai Rebenciuc - declarație politică cu referire la 1 aprilie și salariile profesorilor. O păcăleală pe cinste;

Domnul Neculai Rebenciuc:

"1 aprilie și salariile profesorilor. O păcăleală pe cinste."

Acum câteva luni, când se dăduse drumul la sacul cu promisiuni în vederea culegerii roadelor campaniei electorale, se susținea, extrem de vocal și convingător, chiar de către cei care au câștigat alegerile că, de fapt, Guvernul Tăriceanu nu vrea să mărească salariile profesorilor cu 50%, că tot el nu e de acord cu mărirea pensiilor la gradul I și II de muncă, cu mărirea alocațiilor, precum și cu multe alte...măriri! Asta, desigur, în condițiile în care știau ei sigur, și ne asigurau și pe noi, că sunt bani la buget, că sunt surse de finanțare pentru salariile profesorilor, că există o lege (Legea 221) votată în Parlament, lege care trebuie aplicată "imediat", chiar "în secunda doi", cum promitea, plin de convingere, actualul prim-ministru, Emil Boc.

Numai că, odată scopul atins, guvernanții noștri au tins și ei să schimbe registrul. De unde, până atunci, se uza de o frazeologie optimistă, dătătoare de speranță, încă din primele zile de când Emil Boc a fost desemnat premier acesta declara, într-o notă pesimistă, care nu prevestea nimic bun... pentru dascăli, că trebuie să vadă starea "vistieriei țării", cerând, totodată, un "răgaz" în problema majorării salariilor profesorilor.

După aproape patru luni de abrambureală, pe 1 aprilie, fără a fi însă o păcăleală, Guvernul a luat hotărârea de amânare a majorării salariale pentru personalul din învățământ, inițial până la 31 decembrie, dar, sub presiunea amenințărilor cu diverse forme de luptă sindicală, s-a revenit la o amânare de o lună. Și când ne amintim ce supărat a fost domnul președinte Traian Băsescu atunci când s-a amânat majorarea salariilor până de ziua păcălelilor, el declarând: "De ce nu se pot mări salariile de acum și se pot mări în aprilie?" Iată o întrebare care ne îndreptățește să punem și noi una: De ce nu se pot mări salariile de acum și se pot mări în mai sau...mai târziu?

Să credem că prin această decizie guvernul Boc a recunoscut că guvernul Tăriceanu a avut dreptate când a susținut, chiar cu prețul pierderii de voturi, că nu există bază pentru sustenabilitatea Legii 221? Oricum, dacă la sfârșitul anului, atunci când a promulgat legea majorării salariale a profesorilor, Președintele o considera justificată, lucrurile s-au mai schimbat între timp, desigur ...din cauza crizei! Numai că, sindicaliștii din învățământ consideră, pe bună dreptate, că legea e lege și ea trebuie respectată. La fel și promisiunile.

  Teodor Atanasiu - declarație politică cu titlul Guvernul tuturor posibilităților... abuzive;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Guvernul tuturor posibilităților...abuzive"

Deși domnul Boc declara, în februarie, că orice demnitar care va fi inculpat într-o cauză penală va avea aceeași soartă precum Constantin Iancu, director al Administrației Naționale pentru Îmbunătățiri Funciare, care a trebuit în cele din urmă să-și dea demisia după ce scandalul numirii sale ajunsese la paroxism, constatăm în această perioadă că una ni se spune și alta este de fapt procedura guvernamentală.

Avem acum ocazia de a constata că în acest guvern au loc numiri în funcții ale unor persoane controversate, alese pe criterii cel puțin dubioase, neverificate sau mai degrabă ascunse publicului, până ce dezvăluirile despre acestea încep să provoace reale cutremure mediatice.

Dacă în cazul DGIPI s-a ajuns la numirea unui șef al instituției, care numai după opt zile de la numire a fost reținut, ne întrebăm ce mai poate urma în săptămânile următoare. Este pentru prima dată în istoria recentă a României când șeful unei structurii departamentale din siguranța națională este arestat!

De la plecarea rapidă a doi miniștri de interne din guvern, din cauza propunerilor la DGIPI, s-a ajuns acum la propuneri absolut năucitoare! A fost numit recent ca șef al DGIPI un personaj cercetat într-un dosar, sau mai multe, cu implicații dezastruoase...mită, presiuni, furnizarea de informații secrete, trafic de droguri. Domnul Boc spune că nu știa nimic. De unde să știe? E doar prim-ministru! Cine să-l informeze?

Dar știa domnul Bazac, care e doar ministru, ce ocupații, la cerere, a avut noul numit în funcție de conducere la DGIPI, că doar listingurile de telefoane se pot solicita în baza bunelor relații, așa ca între prieteni...sau rude... Doar prietenii și rudele la nevoie se cunosc, dar, din păcate, aceste binefaceri le mai află și DNA-ul, chiar dacă este vorba doar de o mână de ajutor la ceas de amenințare...telefonică doar.

Și ca totul să încheie numirile din primele luni de guvernare în stil "revoluționar", aflăm că mai avem parte de una recentă, cel puțin la fel de spectaculoasă ca cele mai sus menționate: Emilian Cutean, proaspăt repus la șefia Secretariatul pentru problemele revoluționarilor a fost trimis în judecată pentru operațiuni financiare incompatibile cu funcția și abuz în serviciu, respectiv, complicitate la aceste infracțiuni.

Emilian Cutean este inculpat pentru promovarea unei hotărâri de guvern prin care s-ar fi dirijat trei miliarde de lei vechi către Asociația "Club 22", organizație înființată și condusă de el. "Club 22" a primit banii în cadrul programului "15 ani de la Revoluția Română", un program comemorativ aprobat de HG 2213, din 9 decembrie 2004. Potrivit rechizitoriului, sumele de care a beneficiat Asociația "Club 22" sunt necuvenite și sunt considerate prejudiciu adus Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor.

Absolut fabulos! Știți ce răspunde domnul premier Boc la întrebările mirate ale presei? "Pot să vă spun că aflu pentru prima dată lucrurile pe care mi le-ați spus, o să am o discuție cu colegii de la PSD dacă lucrurile pe care le spuneți sunt adevărate și vom lua o decizie în acest sens."

Deci cine e de vină pentru toate aceste numiri scandaloase în guvernul domnului Boc? Numai unul poate fi vinovatul de serviciu: PSD.

Așa că, domnilor, nu putem căuta "inculpații" în curtea PD-L și a domnului Boc. Niciodată!

  Gheorghe Dragomir - intervenție cu tema 60 de ani de existență a Alianței Nord-Atlantice;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"60 de ani de existență a Alianței Nord-Atlantice"

Summit-ul NATO desfășurat între 3 - 4 aprilie 2009 la Strasbourg și Kehl a fost marcat de aderarea altor două țări, Croația și Albania, al treilea val de extindere după 1990 și sfârșitul războiului rece, ceea ce va ridica numărul statelor membre de la 26 la 28, dar și de sărbătorirea a 60 de ani de la înființarea structurii militare. Reuniunea s-a desfășurat în locuri ce simbolizează reconcilierea franco-germană, la Strasbourg, în Franța, și la Kehl și Baden-Baden, în Germania, și a marcat, în plus, reîntoarcerea Parisului în comandamentul militar al Alianței, de unde s-a retras în 1966, în urma unei decizii a lui Charles de Gaulle.

Printre discuțiile acestei întâlniri sunt de menționat, în primul rând, alegerea unui nou secretar general al Organizației, în persoana premierului danez Anders Fogh Rassmusen. Deși Turcia s-a opus insistent de la început acestei candidaturi, fiind nemulțumită de reacțiile lui Rasmussen în cazul scandalului provocat de caricaturile profetului Mohamed, dar și de faptul că primul ministru nu a interzis emiterea de către un post de televiziune kurd în Danemarca, candidatura lui Rasmussen a fost unanim votată, fiind susținută în special de către Sarkozy și Merkel, care l-au apreciat pe danez drept un diplomat strălucit, care va obține la sigur succese mari pe durata mandatului său.

Dar să nu uităm de problema Afganistanului care a acaparat discuțiile. Trioul Sarkozy-Merkel-Obama a declarat de mai multe ori că terorismul nu este o problemă care amenință doar continentul nord-american, ci și Europa în egală măsură, de aceea îmbunătățirea și stabilizarea situației din Afganistan ar fi neapărat și în folosul statelor europene.

O pată de culoare a reprezentat-o prezența premierului italian Silvio Berlusconi care a ratat întălnirea din dimineața celei de a doua zile pentru că vorbea la telefon. Renumele său în presa internațională - premierul caraghios.

Președintele României, Traian Băsescu, pe care mai nimeni nu l-a băgat în seamă la Summit ar putea primi și el căt de curând apelativul de președinte caraghios. Da' chiar, de ce a fost Băsescu la Summit?

  Marin Almăjanu - declarație politică: Guvernul Boc a uitat cu desăvârșire promisiunile făcute fermierilor și agricultorilor români;

Domnul Marin Almăjanu:

"Guvernul Boc a uitat cu desăvârșire promisiunile făcute fermierilor și agricultorilor români"

Au trecut aproape 4 luni de guvernare pline de promisiuni pompoase, care s-au dovedit rapid a fi doar vorbe goale și bâlbâieli amețitoare. Putem constata cu ușurință că am fost înzestrați, prin bunăvoința domnului președinte jucător de alianțe și coaliții, cu un guvern fără niciun plan, fără nicio direcție, fără nicio viziune, fără un viitor pentru români. Un guvern care promite mult și uită tot a doua zi. Un guvern care adoptă ordonanțe ilegale sau inventează proiecte pe care nu le mai susține ulterior. Un guvern al jocului de glezne, din prea multă plictiseală pe la reuniuni... Și atât.

Domnul prim-ministru Boc a demonstrat, prin bugetul pentru anul 2009 de numai 0,76% din p.i.b. pe care l-a alocat Ministerului Agriculturii, că nu are nicio prioritate în acest an și că agricultura românească nu are decât să devină Cenușăreasa Europei.

Domnii guvernanți psd-iști și pd-l-iști au scris negru pe alb în Programul de guvernare că vor susține cu toate puterile agricultura românească. Că vor proceda la "susținerea financiară și fiscală a agriculturii prin programe și bugete multianuale". Că vor avea ca importante și prioritare obiective de guvernare în ceea ce privește domeniul agriculturii și următoarele:

Aplicarea de scheme eficiente de finanțare a agriculturii pentru absorbția integrală a fondurilor cofinanțării de la bugetul de stat, prin proiecte tip Fermierul și Sapardul românesc.

Creșterea subvenției, din resurse proprii, pentru domeniile prioritare, la un nivel similar cu celelalte țări ale UE, până la momentul de convergență cu programul european de subvenție.

Promovarea unei politici de stimulare pentru producătorii care produc total sau parțial pentru piață.

Subvenționarea semințelor selecționate, a materialului săditor și a materialului genetic ameliorat.

Nivelul mediu al subvențiilor pentru toate tipurile de sprijin acordate sectorului agricol va fi anual 1500 lei /hectar.

Și acestea sunt doar câteva din promisiunile făcute sub jurământ în Parlamentul României la învestire, dar neîndeplinite până în prezent, deși măcar din bun-simț o parte din ele ar fi trebuit să-și găsească corespondent în preocupările Ministrului Agriculturii, care să fie transformate în decizii rapide, mai ales că în perioadă de criză agricultura ar trebui să devină o prioritate pentru un guvern responsabil.

Având în vedere faptul că fermierii sunt disperați în acest moment deoarece, dacă nu primesc subvenții pentru îngrășăminte în luna aprilie, terenul agricol nu mai poate fi fertilizat și 10.000 de locuri de muncă din agricultură vor fi în pericol, la aceștia agăugându-se și micii producători, se impune promovarea de urgență a unui act normativ prin care să se acorde cât mai repede subvenția pentru achiziționarea de îngrășăminte.

Vă întreb, domnule ministru Sârbu, unde sunt ajutoarele de subvenționare promise fermierilor și cum le veți explica acestora decizia dumneavoastră de a nu acorda aceste subvenții și de a compromite astfel anul agricol 2009?

Conștientizați, domnule ministru, faptul că prin aceste întârzieri nepermise de promovare a unor măsuri de susținere a producției agricole, de neaplicare a unui plan de urgență de salvare a agriculturii românești, România poate deveni dependentă doar de produsele importate?

Aveți idee de impactul social provocat de dumneavoastră prin neacoardarea subvenționării cu 400 lei la hectar pentru achiziționarea de îngrășăminte chimice?

Ați aflat faptul că numai săptămâna trecută a fost emisă o notificare de disponibilizare a 750 de angajați de la combinatul chimic "Donau Chem Turnu Măgurele" din județul Teleroman, unul dintre cele mai sărace județe din țară?

Ce vor face familiile acestor oameni acum în prag de sărbători? Ce vor pune pe masa pascală copiilor lor?

Luați măsuri urgente, domnule ministru, pentru a repara valul de nepăsare pe care l-ați așternut cu bună știință peste problemele și deznădejdea românilor și nu mai veniți cu "strategii magice" pe care le veți uita cu siguranță doar pe hârtie, așa cum s-a mai întâmplat...

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică cu titlul Haiducul Boc înființează fondul de solidaritate;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

«"Haiducul" Boc înființează fondul de solidaritate"»

O nouă idee de impozitare a veniturilor celor "bogați" pentru înființarea unei contribuții de solidaritate, care să vină în sprijinul celor "săraci", pare o năstrușnicie demagogică izvorâtă din perioada comunistă.

Oare Programul de guvernare a reprezentat doar un document de propagandă ieftină, de unică folosință, uzitat doar la învestirea guvernului condus cu atât de multă "responsabilitate" de domnul Boc de aproape patru luni?

Cum este posibil să susții și în campanie și la semnarea contractului de legământ al Coaliției și la asumarea Programului de guvernare în Parlament, sub jurământ solemn, că nu vei renunța pentru nimic în lume la cota unică de 16% și acum să vii cu idei abracadabrante demne de o altă perioadă, de tristă amintire?

În mai multe capitole ale vestitului Program de guvernare PD-L - PSD se repetă angajamentul de "asigurare a unui sistem fiscal echitabil prin menținerea cotei unice de impozitare existente de 16%,... precum și reducerea numărului de taxe și impozite".

Domnul Boc vine acum și le spune bugetarilor care câștigă mai mult de 80 de milioane de lei vechi că veniturile ce depășesc această sumă vor fi taxate cu 90%. Și denumește această nouă idee de taxare "contribuție de solidaritate", care va merge într-un fond special din care guvernul să plătească salariații cu venituri mici.

Deci, constituirea acestui fond special, visat de domnul Boc, spun specialiștii Coaliției, este realizabil prin modificarea cotei unice, prin introducerea unei cote diferențiate în Codul fiscal.

Unde este rațiunea acestei noi invenții, domnule premier? Cum veți ajuta economia românească prin acest nou tip de haiducie pd-l-istă? De ce ați rămas la guvernare, domnule Boc, dacă nu aveți în plan măsuri serioase care să salveze economia românească cu adevărat în această dificilă perioadă și veniți doar cu populisme demne de un stil de politică practicat o perioadă lungă în România, dar îngropat acum 20 de ani cu mari sacrificii de români?

Dacă unii nu au voie să câștige mai mult decât președintele țării, schimbați legile, domnule Boc, faceți o reformă reală care să schimbe în bine lucrurile pe termen lung, nu luați cu o mână și dați cu alta din veniturile celor care muncesc și, care, poate, au învățat o viață pentru a ajunge la acest stadiu, doar de dragul de a arăta lumii cât de solidar ați devenit cu cei năpăstuiți, acum, în prag de campanie!

Soluțiile trebuie să fie economice și nu mediatice, domnule prim-ministru! Nu veți mai putea cere militarilor de carieră, judecătorilor, magistraților, profesorilor universitari și altor specialiști să-și mai dorească să muncească în România, dacă după ani de muncă și de studii, dumneavoastră veniți și-i amenințați cu instaurarea unei noi practici: cea a haiduciei bociene!

E limpede: nu aveți soluții reale pentru români, pentru economia românească, ci doar strigăte lamentabile de ajutor, disperate, de neputință...

  Adrian George Scutaru - declarație politică intitulată Ministrul Stănișoară trebuie să se lupte pentru bugetul apărării;

Domnul Adrian George Scutaru:

"Ministrul Stănișoară trebuie să se lupte pentru bugetul apărării"

Am luat act cu îngrijorare, în cursul săptămânii trecute, de informațiile din presă potrivit cărora următoarea rectificare bugetară va determina diminuarea fondurilor alocate unor ministere, printre care se numără și Ministerul Apărării.

Sunt surprins că asemenea informații nu au fost infirmate de oficialii ministerului, ceea ce mă face să cred că ele au o bază reală. Nu trebuie să uităm faptul că Apărarea are în acest moment doar 1,3% din p.i.b., cel mai mic buget de la intrarea României în NATO. Chiar ministrul apărării preciza, în răspunsul la o interpelare pe care am formulat-o, că în acest moment constrângerile bugetare afectează drastic programele de înzestrare ale instituției. Spre exemplu, ministrul apărării arăta că pentru forțele terestre din teatrele de operații majoritare în cadrul trupelor române din afara țării vor fi achiziționate doar blindajul de protecție pentru 13 transportoare blindate și mijloacele de comunicație pentru 7 transportoare blindate.

Viața soldaților care își desfășoară activitatea în afara granițelor și luptă în sectoare dificile, mai ales în Afganistan, poate fi pusă în pericol de întârzierile programelor de achiziții de tehnică militară necesară pentru a le crește gradul de protecție. Din păcate, chiar vineri, 3 aprilie, armata română a mai înregistrat o pierdere în Afganistan, căpitanul Petre Tiberius căzând la datorie în timpul unei misiuni de luptă.

Vă cer public, domnule ministru Mihai Stănișoară, să faceți toate demersurile necesare pentru ca următoarea rectificare a bugetului să nu diminueze fondurile apărării.

Vă solicit să vă implicați și să determinați CSAT și Guvernul să susțină majorarea fondurilor pentru apărare, pentru ca măcar programele de înzestrare pentru trupele din teatrele externe să nu fie afectate.

Cred, domnule ministru, că apartenența la partidul majoritar din Coaliția de guvernare și faptul că ați fost consilier prezidențial pe probleme de securitate vă creează greutatea politică necesară pentru a-i determina pe președinte și premier să nu diminueze bugetul apărării.

Dacă următoarea rectificare bugetară va duce la amputarea fondurilor armatei române, singurul gest care vă rămâne la dipoziție este demisia de onoare din funcția de ministru al apărării.

  Dumitru Pardău - declarație politică cu titlul Ipocrizie marca PSD;

Domnul Dumitru Pardău:

"Ipocrizie marca PSD"

Asistăm de câteva săptămâni la ieșiri tot mai de neînțeles ale domnului Mircea Geoană. Fie critică măsurile luate de guvern, chiar de către miniștrii PSD (exemplu ministrul muncii), fie se erijează într-un social-democrat gen Ion Iliescu, populist, sau gen Adrian Năstase, ipocrit, fie contestă acțiunile premierului Emil Boc, exemplul cel mai clar fiind în ceea ce privește acordul cu FMI.

Pare că domnul Mircea Geoană suferă de grave pierderi de memorie atunci când revine și își revizuiește părerile, oferindu-ne, pe același subiect, o nouă perspectivă, total opusă primeia, pe care o susține cu la fel de multă convingere.

Mai nou, se pronunță împotriva instituțiilor statului, cere Parchetului General explicații privind modul în care procurorii soluționează dosarele și, chiar mai mult, Președintele Senatului României se erijează în avocatul lui Gigi Becali, sugerând judecătorilor ce sentință să pronunțe.

Aceasta este o recidivă a PSD, Ion Iliescu cerând justiției în 1995 să introducă recursul în anulare, procedură care a blocat dreptul proprietarilor de recuperare a bunurilor confiscate abuziv de regimul comunist.

În perioada Adrian Năstase, România a fost permanent criticată de Uniunea Europeană pentru problema justiției. Abia în mandatul Președintelui Traian Băsescu, justiția a căpătat statutul de independentă, fapt apreciat de Uniunea Europeană.

Indiferent de corul de denigratori ai Președintelui Băsescu și ai liderilor PD-L, noi respectăm legile, independența justiției, statul de drept. Același lucru ar trebui să-l facă și PSD în frunte cu Mircea Geoană.

Domnule Geoană, nu amestecați interesele României, grija guvernului de a traversa cât mai ușor pentru oameni perioada de criză, măsurile competente care trebuie luate în această perioadă, responsabilitatea de a guvena acum, cu interesul dumneavoastră personal ca și candidat din partea PSD la Președenția României.

Această atitudine nu este demnă de al doilea om în stat, este de-a dreptul ridicolă.

  Daniela Popa și Aurelia Vasile - despre Noul Cod civil și libertatea de expresie;

Doamna Daniela Popa și doamna Aurelia Vasile:

"Noul Cod civil și libertatea de expresie"

În această declarație politică dorim să vă supunem atenției protestul fondatorilor Clubului Român de Presă referitor la reglementările noului Cod civil privind libertatea de expresie. Demersul nostru se justifică în contextual în care Partidul Conservator este de accord cu opinia că noile reglementări aduc atingere gravă libertății de opinie și de exprimare, principiu fundamental al unei democrații. Prin urmare, voi da citire acestui protest:

"Semnalăm un pericol major pentru democrație: suprimarea, legiferată prin noul Cod civil, a libertății de expresie. Suntem cei mai mulți dintre fondatorii Clubului Român de Presă, creat de către noi în anul 1997, având ca principală misiune apărarea libertății de exprimare. Unii dintre noi ne-am consacrat energia acestei cauze încă din 1990, când am fondat Societatea Ziariștilor din România și apoi Asociația Ziariștilor Români. În acest moment, există riscul nu numai de a fi anulate rezultatele acestui îndelugat și perseverent demers pe care noi l-am făcut, susținuți de întreaga breaslă a jurnaliștilor și de toți cetățenii care doreau o democrație consolidată. Iar consecința, dacă proiectul Codului civil nu va fi modificat, este ca libertatea de expresie să fie atât de afectată, încât presa să se întoarcă la statutul anterior evenimentelor din decembrie 1989. Sub aspectul democrației, aceasta ar echivala cu o catastrofă. Nu intrăm în detalii, pentru că subiectul a fost pe larg dezbătut de către presă și politicieni și a făcut și obiectul unor proteste ale Uniunii Sindicale MediaSind, cărora li s-au alăturat organizațiile internaționale care apără libertatea de expresie. Insistăm, însă, semnalând pericolul care amenință, din această perspectivă, democrația din România. Opriți procesul de legiferare a actelor normative anti-presă. Luați exemplul Statelor Unite care, printr-un singur articol din Constituție, au asigurat libertate și stabilitate presei, garantând pur și simplu libertatea de expresie și dreptul la opinie al tuturor cetățenilor. Inclusiv al jurnaliștilor."

Protestul este susținut de: Horia Alexandrescu, Dan Andronic, Octavian Andronic, Lucian Avramescu, Bogdan Ficeac, Sorin Oancea, Sorin Roșca Stănescu, Gabriel Stănescu, Octavian Știreanu, Mihai Tatulici, Marius Tucă, Mihnea Vasiliu, Gheorghe Voicu.

De asemenea, dorim să evocăm și protestul Partidului Conservator, organizat în data de 27 martie 2009, cu privire la prevederile codurilor și la procedura de adoptare a acestora, la care au participat peste 400 de persoane. În opinia noastră, dezbaterea trebuie să fie serioasă și responsabilă, nu în grabă, pentru că ele reprezintă piatra de temelie a sistemului juridic din România. Mai mult, principalele instituții din domeniul justiției, cum ar fi CSM, Parchetul General sau Uniunea Judecătorilor din România, au formulat deja zeci de amedamente care trebuie analizate.

Facem din nou un apel la ministrul justiției să țină cont de semnalele primite din partea comunităților profesionale, societății civile, populației interesate, pentru dezbaterea codurilor juridice conform procedurilor constituționale, acceptând modificările impuse de realitățile societății noastre și de nevoile ei reale, naționale.

  Miron Ignat - intervenție referitoare la Ziua Mondială a Sănătății;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Mondială a Sănătății"

În anul 1948, prima Adunare mondială a sănătății a decis înființarea unei zile mondiale a sănătății, iar din anul 1950, această zi a fost sărbătorită, în fiecare an, pe data de 7 aprilie.

Cu ocazia acestei zile se abordează probleme de o importanță deosebită și se încearcă să se atragă atenția asupra unor lucruri prioritare de care să se ocupe Organizația Mondială a Sănătății.

Totodată, această zi este folosită și pentru lansarea de programe și proiecte pe termen lung. Acest lucru este dovedit prin faptul că de când se celebrează această zi în România, fiecare an a avut o temă reprezentativă din punct de vedere al sănătății publice la nivel mondial.

Pentru o dezvoltare armonioasă și sigură a unei țări, sănătatea este o prioritare pentru fiecare cetățean. Sănătatea înseamnă lipsa bolilor, dar și o stare fizică, morală și socială viguroasă, care permite dezvoltarea celorlalte domenii de funcționare. De aceea nu trebuie să rămânem indiferenți la problemele și insuficiențele care sunt în cadrul spitalelor și a farmaciilor, cum ar fi: lipsa aparaturilor medicale de specialitate, lipsa medicamentelor, strea spitalelor, criza medicilor și a asistenților în localități.

Un semnal de alarmă cât se poate de îngrijorător se referă și la condițiile de muncă mizere și riscul contaminării prin lipsa unor materiale elementare de lucru.

O altă problemă în domeniul sănătății o reprezintă și migrația forței de muncă. Fără o forță de muncă în sănătate, progresele în sistemele de sănătate nu pot fi atinse și nu pot beneficia de ele oamenii care au nevoie de îngrijiri.

Am încrederea că, prin luarea de măsuri și prin muncă, împreună vom putea să sprijinim acțiunile privind îmbunătățirea stării de sănătate, acordarea de sprijin pentru spitale și cadre medicale.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică cu tema Reclădirea încrederii în economia românească;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Reclădirea încrederii în economia românească"

Acordul liderilor G20 la summit-ul de la Londra, care a avut loc săptămâna trecută, marchează un prim pas decisiv pe calea relansării economiei. Deși s-a desfășurat sub semnul divergențelor, reuniunea statelor G20, ce concentrează 90% din bogăția mondială, și-a atins, în mare parte, scopul: liderii celor mai dezvoltate 20 de țări din lume au căzut de acord asupra unui important plan de stimulare a economiei mondiale, care include întărirea legislației privind fondurile de investiții și paradisurile fiscale, precum și reglementarea mai strictă a sistemului financiar global.

Au fost dezbateri aprinse, s-au adoptat măsuri importante, care trebuie să se afle și în atenția noastră, mai mult decât tot felul de bombe mediatice lansate pentru a deturna atenția publicului.

Liderii G20 au decis să pună capăt paradisurilor fiscale care nu se conformează reglementărilor fiscale internaționale și care nu sunt de acord să furnizeze informațiile solicitate de autorități. Totodată, s-a hotărât suplimentarea fondurilor FMI și ale altor instituții financiare cu un trilion de dolari.

Așadar, mai multe reguli, un control mai riguros al piețelor financiare și reforme instituționale, acestea sunt principalele măsuri menite să "vindece" economia mondială. În documentul pe care l-au semnat toți șefii de stat și de guvern prezenți la summit se regăsesc punctele centrale ale planului de reformă, fiind cel mai mare plan economic global din istorie, prin care 5 mii de miliarde de dolari vor fi injectate în economia mondială.

La summit-ul de la Londra s-a discutat și despre alimentarea fondurilor pentru ajutarea piețelor emergente în dificultate, în special a țărilor est-europene, afectate din ce în ce mai mult de criza economică.

Toate măsurile adoptate ne privesc și pe noi, pentru că România este afectată de criză, o criză pe care nu am provocat-o noi, dar care a scos la lumină toate dezechilibrele structurale acumulate de economia țării noastre. Criza va fi de durată și trebuie să fim capabili să ne protejăm, trebuie să știm ce decizii majore sunt adoptate la nivel global, pentru că aceste decizii influențează economia românească, precum și răspunsul autorităților române, al Guvernului nostru în fața provocărilor perioadei pe care o traversăm.

Relevantă, în acest context, este reclădirea încrederii în economia românească. Banca Națională a României a deblocat o parte importantă de resurse destinate repornirii creditării economiei. Totodată, un semn bun este dat de faptul că rata de absorbție a fondurilor europene s-a dublat în ultimele trei luni. Desigur, provocările sunt mari și trebuie să găsim soluțiile adecvate pentru a rezolva problemele cu care ne confruntăm.

PSD consideră că este total greșit să fie crescute taxele și impozitele într-o perioadă de criză. În timp ce Franța, spre exemplu, renunță la impozitul forfetar, cel puțin în această perioadă dificilă, România vrea să adopte acest sistem.

Instituirea unui impozit forfetar nu ar reuși decât să împingă spre faliment majoritatea firmelor mici și mijlocii. Peste 80% din firmele din România sunt mici și foarte mici. Sugrumarea acestui sector ar însemna o lovitură dată cererii de bunuri și servicii în piață și, implicit, o comprimare și mai accelerată a economiei. Vor fi desființate zeci de mii de locuri de muncă, în condițiile în care preocuparea Guvernului trebuie să fie, în primul rând, păstrarea locurilor de muncă existente și crearea altora noi.

Cum putem crea locuri de muncă? Prin investiții, prin susținerea unor proiecte importante de infrastructură. Asupra acestor probleme trebuie să se concentreze Guvernul. În plus, rectificarea bugetară nu trebuie să se transforme într-un pretext pentru abandonarea angajamentelor din Programul de Guvernare. Capacitatea de reacție a Executivului, în primul rând a ministerelor transporturilor și dezvoltării, care au bugete consistente de investiții, constituie un element de bază pentru combaterea efectelor crizei și pentru reclădirea încrederii în economia românească.

  Florin Țurcanu - despre APIA și plățile în agricultură;

Domnul Florin Țurcanu:

"APIA și plățile în agricultură"

Despre bugetul MAPDR pe 2009 am discutat și vom discuta atâta timp cât cei de la guvernare își vor da seama ca este absolut necesară o rectificare bugetară. Despre APIA și funcționarea deficitară a acestei instituții vom discuta, de asemenea, mult timp de acum înainte. În rândurile ce urmează voi prezenta prejudiciile pe care instituția mai sus menționată o aduce locuitorilor din județul Botoșani, pe care îi reprezint în Parlament.

Una dintre cele mai importante probleme pe care le întâmpină agricultorii botoșăneni se referă la respingerea plății pentru sprijinul de unitate de suprafață și accesării de fonduri nerambursabile pentru măsura 141 pentru fermele de semisubzistență și măsura 112 pentru instalarea tinerilor fermieri.

O altă problemă se referă la controlul efectuat prin teledetecție conform ortofotoplanurilor, executate de firma GAUS din Timișoara. Problema constă în faptul că sumele ce ar trebui plătite sunt respinse de la plată, deși, în realitate, ele se cuvin în mod real agricultorilor, deoarece corespund cu declarațiile din anul 2008. Respingerea la plată se face datorită confuziilor care se produc la citirea ortofotoplanurilor. Confuziile sunt determinate de faptul că pe suprafețele mici cultivate cu diferite culturi agricole, interpretarea acestora este practic imposibilă datorită multiplelor erori de identificare a parcelelor.

Spre exemplificare, dacă avem o suprafață de 7 ha cultivată cu lucernă, din care 3,5 ha au fost cosite și 3,5 ha nu, la verificare cele cosite nu apar ca fiind cultivate, ele, deși există în realitate, fiind declarate corect, sunt respinse în urma verificării, nefiind luate în considerare la plata subvenției.

În ceea ce privește identificarea parcelelor în blocul fizic, aceasta trebuie făcută corect, nu doar în blocul în care se află parcela, ci și la scară, pentru că o deviere cât de mică duce la sistarea plății către agricultori.

Țin să menționez faptul că ingineri agronomi, specializați în măsurarea terenurilor agricole, au fost respinși la plată în urma teledetecției, pentru că nu au putut fi identificate suprafețele de pământ la scară. Acest lucru este inadmisibil datorită faptului că aceste persoane posedă suprafețe însemnate de pământ. Dacă specialiștilor li s-a putut întâmpla așa ceva, atunci cum și-ar putea identifica corect suprafața de pământ un țăran?

Dacă se dorește rezolvarea acestor probleme, atunci ar trebui renunțat la teledetecție, mai ales pentru județul Botoșani, și reintroducerea controlului clasic prin GPS, care este admis prin directiva UE.

  Grațiela Leocadia Gavrilescu - referire la anularea deductibilității TVA pentru achiziția de mașini;

Doamna Grațiela Leocadia Gavrilescu:

Domnul Boc pregătește încă o surpriză mediului de afaceri din România. Una, evident, neplăcută, pentru că, în opinia dumnealui, criza mondială nu este de ajuns pentru decapitarea mediului de afaceri românesc, așa că trebuie, ritmic, din ședință în ședință, ajutată și de către Guvern.

Surpriza despre care aminteam se referă la anularea deductibilității TVA pentru achiziția de mașini. Mai exact, de la 1 mai, companiile nu-și vor mai putea deduce taxa pe valoare adaugată pentru achizițiile de vehicule motorizate de până la 3,5 tone și cu maxim nouă scaune, inclusiv al șoferului, prevederea aplicându-se și clienților firmelor de leasing financiar.

TVA nu mai poate fi dedusă nici pentru cumpărarea de bunuri destinate vehiculelor, inclusiv carburanți, lubrifianți, piese de schimb sau componente pentru întreținere, reparații sau modificări în regie proprie. De la această prevedere ar urma să facă excepție doar vehiculele utilizate în scop comercial, în vederea vânzării, și cele pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru activitatea de taxi. În această categorie se mai înscriu vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, pentru închirierea către alte persoane, instruirea în școlile de șoferi și transmiterea utilizării în cadrul unui contract de leasing financiar sau operațional.

Dacă o astfel de prevedere ar fi suportabilă pentru cei - ușor de identificat - care și-au permis achiziționarea de limuzine de lux, pentru restul, și mă refer la IMM-urile pe care Guvernul declară că dorește să le sprijine, decizia ar fi extrem de greu de suportat. Cum îl sprijină pe întreprizătorul care și-a achiziționat o Dacia Logan de 1,5 tone? Interzicându-i deducerea TVA?

Ca liberal, eu sunt îngrijorată de soarta clasei medii, cu greu înfiripată în România.

Mă întreb dacă domnul prim-ministru știe cam ce fel de mașini își permit, își mai permit, în contextul actual, microîntreprinderile?

Ar dori, cumva, domnul Boc, să îi vadă pe directorii acestora circulând, în interesul serviciului, cu... bicicleta? Ori cu căruța? Să nu fi văzut domnia-sa că, deseori, directorul e la volan iar mașina pe care o conduce e plină de marfă?

Ce mare afacere face statul schimbând regula în timpul jocului?

Nu ne ajung problemele de la Automobile Dacia?

Nu ne ajung procesele de insolvabilitate, ale căror termene se prelungesc pentru că sunt prea multe pe cap de judecător specializat?

Trec, aproape zilnic, pe lângă parcurile de mașini ale mai marilor sau mai micilor reprezentanțe. Au devenit, de mult, neîncăpătoare. Oamenii renunță la avans, la banii pe care deja i-au plătit și își predau, neputincioși, mașinile luate în leasing, nu pentru că nu ar mai avea nevoie de ele, ci pentru că deja nu și le mai permit.

Povestea asta cu să moară toți pentru că unii au prea mult îmi aduce aminte de furtuna în paharul cu apă creată de același Guvern Boc, în cazul salariilor și pensiilor.

Vă aduceți aminte?

"Nu vor fi excepții!"

Ulterior, după o oarecare chibzuință, au apărut nuanțări și, veți vedea, vor mai apărea, pe măsură ce hopul electoral din toamnă va fi depășit.

Este ridicol, în secolul XXI, să împiedici dezvoltarea capitalului, cu bună știință!

Îi sugerez domnului prim-ministru să cugete adânc înainte de a semna ordonanța și să procedeze din timp la cuvenitele rectificări.

  Victor Paul Dobre - declarație politică: Efectele politicii Guvernului Boc încep să se vadă;

Domnul Victor Paul Dobre:

"Efectele politicii Guvernului Boc încep să se vadă"

Așa cum am atras atenția de la această tribună, în repetate rânduri, România se confruntă cu o problemă majoră din punct de vedere al șomajului. Dacă până acum am discutat despre politica greșită a Guvernului Boc în materie de șomaj, despre subdimensionarea bugetară a acestui domeniu, despre lipsa unor măsuri anticriză coerente și despre lipsa totală a politicilor active pentru piața muncii, a venit, din păcate, vremea să arătăm unde a condus ignorarea semnalelor transmise până acum și felul în care politica iresponsabilă a Guvernului Boc afectează cetățenii.

Prin urmare, astăzi sunt nevoit să vă comunic situația existentă la Arcelor Mittal Galați, un combinat pe a cărui platformă lucrează aproximativ 18.500 de oameni, 12.000 angajați ai combinatului și 6500 salariați ai diverselor societăți de proiectare, cercetare și execuție care lucrează în exclusivitate pentru combinat. Aproximativ 75% din populația orașului Galați beneficiază, direct sau indirect, de funcționarea Combinatului Arcelor Mittal.

În aceste condiții, faptul că de la 1 aprilie 2009, toți cei 12.000 de salariați ai Arcelor Mittal vor fi trimiși, prin rotație, în șomaj tehnic este similar cu efectul unui cutremur care se va propaga cu rapiditate de la salariații afectați direct la familiile acestora, la locuitorii orașului și județului Galați, dar și la cei peste 220 de agenți economici din toată țara, care lucrează direct cu combinatul.

Stimați colegi, indiferent de locul pe care îl ocupați în această sală, în stânga sau în dreapta acestei tribune, și indiferent dacă vă aflați la guvernare sau în opoziție, trebuie să admiteți că din ce în ce mai multe persoane sunt afectate de pierderea locurilor de muncă și de lipsa unor politici și măsuri coerente ale Guvernului în acest domeniu.

Cât mai este nevoie să așteptăm implementarea măsurilor anticriză? Cât mai este nevoie să așteptăm promisele fonduri europene? Cât va mai dura până când măsurile pentru evitarea blocajului economic vor începe să producă efecte? Până când Guvernul Boc va continua abordarea păguboasă pe care o are în acest moment față de problematica legată de șomaj și protecție socială?

Domnule prim-ministru Boc, domnilor miniștri, așteptăm în continuare, dincolo de declarații de intenție și promisiuni care nu se concretizează în realitatea cetățenilor care v-au votat, măsurile economice anticriză care să permită păstrarea locurilor de muncă în România. Asteptăm în continuare să adoptați măsuri care să facă economia să funcționeze, nu măsuri care să stimuleze șomajul, cum s-a întâmplat până acum. Așteptăm de la acest Guvern condus de un premier așa-zis de dreapta, politici active și stimulative pentru mediul economic și pentru piața muncii înainte de ne transforma într-o țară de 22 de milioane de șomeri și asistați social.

  Dorel Covaci - intervenție cu referire la Bisericile de lemn din zona Făgetului;

Domnul Dorel Covaci:

"Bisericile de lemn din zona Făgetului"

Așezată la poalele munților Poiana Ruscă, într-o pitorească depresiune intracolinară, desfășurată sub forma unui imens amfiteatru la răspântia drumurilor ce fac legătura dintre Banat și Ardeal prin ținutul Pădurenilor și Valea Mureșului, zona Făgetului a fost în permanență un liant economic și spiritual între aceste regiuni istorice.

Este cunoscută și sub numele de Bucovina Banatului, datorită sinonimiei bogățiilor folclorice și etnografice păstrate nealterate în ciuda unor puternice mutații și influențe exterioare întâmplătoare sau dirijate, este astăzi cea mai reprezentativă zonă de păstrare și transmitere a civilizației materiale și spirituale românești din Banat.

Zona a fost și este împădurită pe suprafețe întinse, renumită prin arhitectura în lemn, reprezentată de locuințe tradiționale cât și locașe de cult. Semnificative pentru construcțiile din lemn și arhitectura populară sunt bisericile de lemn, monument istoric din această zonă.

Aceste biserici au o notă comună dată de materialul din care sunt ridicate, tehnica de construcție precum și desfășurarea planimetrică. Aceste biserici datează din secolele XVII, XVIII, XIX, ridicându-se de regulă în cimitirul satului în locuri ferite de inundații.

În număr de patrusprezece, bisericile de aici au primit statutul de monument istoric, unele de interes național altele de interes județean, primind acest statut în anii 80, și fiind într-o stare de degradare vizibilă, au primit fonduri pentru reparația acoperișului din șindrilă.

În schimb, pictura de o certă valoare ce aparține de școli, fie cea de la Strediste (Vârșeț, Serbia) condusă de Gheorghe Diaconovici Loga, tatăl cărturarului C.D. Loga, cât și de pictori din Țara Românească și Ardeal, este în continuă degradare.

Au trecut mulți ani de când a fost schimbat acoperișul, 80% dintre ele sunt și acum în pericol de degradare prin infiltrația apei de ploaie.

Aceste biserici prezintă valoare atât prin arhitectură, arhitectura tradițională, populară, religioasă cât și prin pictura la fel de importantă pentru epoca în care au fost create.

Au fost construite din lemn pentru că la acea dată era un edict imperial prin care se interzicea construcția în Banat a bisericilor din piatră și cărămidă, în ideea de a dispărea într-un timp relativ scurt.

Istoria a fost de partea lor și iată că dăinuie de sute de ani și reprezintă civilizația poporului român, a țăranului român. După secole, din nou sunt puse să ceară ajutor pentru a dăinui încă multe secole aspect important pentru a ne păstra identitatea de români.

Deși s-au făcut demersuri, s-au scris proiecte, fondurile naționale și europene se lasă așteptate. Au beneficiat în schimb bisericile de lemn din Maramureș, asemănătoare ca și construcție, deosebirea fiind una singură, înălțimea turlei.

Bisericile din zona Făgetului pot intra în circuitul turistic religios. Recent, în campania electorală, doamna ministru al turismului, Elena Udrea, a vizitat o asemenea biserică și a promis sprijin. Acest sprijin trebuie primit urgent pentru că boala acestor biserici este gravă, unele fiind în pericol de a se dărâma.

Dat fiind și infrastructura precară din județul Timiș și în special în această zonă turistică de munte și deal, de fapt, singura a acestui județ, trebuie revăzută și situația drumurilor de acces spre aceste monumente. Din păcate, aceste biserici prezintă mai mult interes pentru specialiștii din străinătate și mai puțin pentru cei din România.

Ceea ce dorim noi acum este de a trage un semnal de alarmă în dorința firească de român de a ne păstra Istoria culturală și religioasă a neamului, care nu se mai repetă, în special cu aceste biserici construite din lemn. Piatra mai poate aștepta, dar lemnul ba.

Mass-media județeană, posturile naționale de radio și televiziune au întreprins în repetate rânduri campanii de conștientizare a factorilor responsabili, dar rezultatele nu sunt vizibile. Este adevărat, prioritățile sunt multe, dar judecata trebuie să fie pe adevarata scară a valorilor.

Chiar în această perioadă, Radio România Actualități a efectuat câteva activități ce vor fi difuzate în săptămâna mare, săptămână aleasă nu întâmplător, săptămâna în care ne căim pentru faptele noastre prezente și viitoare. Să sperăm că înțelepciunea și sufletul nostru de român se vor îndrepta și spre Casa Domnului, spre aceste bijuterii de arhitectură populară religioasă din Banat.

Ministerul Culturii și Cultelor, Ministerul Turismului, Patriarhia Română și instituțiile din domeniu la nivel județean se vor alerta pentru acest semnal de grad zero.

Am început o campanie de conștientizare a importanței acestor monumente pentru conștiința națională, pentru credința noastră ortodoxă în rândul tinerilor din colegiul din care fac parte. Am întreprins în fiecare săptămână acțiuni cu participarea tinerilor și femeilor din organizațiile ce aparțin partidului din care fac parte sub genericul "Luna curățeniei sufletului și naturii", care au vizat în principal zonele în care sunt amplasate aceste biserici de lemn uitate de toți, până și de urmașii celor care le-au ridicat.

  Nini Săpunaru - declarație politică cu titlul Reabilitarea termică a blocurilor - în pixul lui Blaga!;

Domnul Nini Săpunaru:

"Reabilitarea termică a blocurilor - în pixul lui Blaga!"

Prin prezenta declarație politică doresc să supun atenției publice problema reabilitării termice a blocurilor de locuit și să trag un semnal de alarmă actualilor guvernanți despre modul în care au legiferat acest program național. În data de 4 martie 2009, Guvernual a adoptat Ordonanța de urgență nr. 18 privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe, publicată în M.O. nr. 155/12 martie 2009, care reglementează lucrările de intervenție pentru izolarea termică a blocurilor de locuințe construite în perioada 1950-1990, etapele și modalitățile de finanțare a lucrărilor, precum și răspunderile autorităților publice și ale asociațiilor de proprietari.

Ulterior, în M.O. nr. 194/27 martie 2009 a apărut Ordinul nr. 163/540/23 al ministrului dezvoltării regionale și locuinței, al ministrului finanțelor publice și al viceprim-ministrului, ministrul administrației și internelor pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acestei ordonanțe de urgență. Până aici, toate bune și frumoase. Apreciez modul rapid în care Guvernul a elaborat și a introdus în procedura parlamentară acest act normativ, extrem de important pentru agenții economici de profil, pentru crearea de locuri de muncă, pentru asociațiile de proprietari, într-un an de criză economică, acest program fiind susținut și de PNL și inclus printre măsurile liberale anticriză pentru 2009.

Guvernul păcătuiește însă în textul Ordonanței. Art. 13 prevede modalitatea în care se finanțează lucrările de intervenție, și anume 50% din alocațiile de la bugetul de stat (prevăzute cu această destinație în bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței), 30% din fonduri aprobate anual cu această destinație în bugetele locale (și/sau din alte surse legal constituite) și 20% din fondul de reparații al asociației de proprietari (și/sau din alte surse legal constituite).

Numai că alocarea prin program național a fondurilor aferente cotei-părți de 50% către bugetele localese face prin Ordin al ministrului, doar al ministrului dezvoltării regionale și locuinței, deși această ordonanță a fost contrasemnată, logic, și de ministrul administrației și internelor, fiind vorba de bugete ale unităților administrativ-teritoriale.

Altfel spus, repartizarea sumei de 160.000 mii lei prevăzută în anul 2009 pentru reabilitarea termică a blocurilor stă în pixul domnului ministru Blaga, ocolind procedura transparentă și mult mai legală a unei hotărâri de guvern pentru alocarea acestor fonduri, și totodată semnătura primului-ministru Emil Boc și a ministrului administrației și internelor, pe deasupra și viceprim-ministru, Dan Nica.

Este foarte probabil să nu mai conteze criteriile de eligibilitate stabilite de ordonanța de urgență, ci doar simpatiile,preferințele politice ale domnului Blaga, în scopul satisfacerii clintelei politice pedeliste locale. Așa reiese dintr-o deplasare electorală recentă a ministrului dezvoltării la Pecica, în jud. Arad, unde a promis că va aloca fonduri fără număr (probabil tot din pix) pentru o sală de sport, pentru construcția de blocuri de locuințe ANL, un "corn al abundenței" cum sesiza liderul PSD, Victor Ponta. Vorbim de o primărie câștigată de curând de un primar PD-L, poate și în baza acestui tip de promisiuni și de alocări de-ale domnului Blaga.

PNL a susținut și va susține întodeauna finanțarea obiectivelor de investiții locale, ca și programul național de reabilitare termică a blocurilor de locuințe. Numai că, de fiecare dată, vom apăra interesele cetățenilor și vom ataca criteriul politic și procedura dubioasă de alocare a fondurilor, mai ales într-un an de criză și de solidaritate socială.

Tocmai de aceea, voi susține la dezbaterile parlamentare a OUG nr. 18 privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe și voi monitoriza ca alocarea fondurilor consistente prevăzute în acest sens să se facă prin hotârâre de Guvern, ca o măsură ridicată de transparență de decizie și responsabilitate și din partea primului-ministru și a ministrului administrației și internelor. N-aș vrea să creăm supărare în cadrul Coaliției aflate la putere, într-un an electoral atât de important.

  Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică cu tema Tinerii - victime colaterale ale Guvernului Boc;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

"Tinerii - victime colaterale ale Guvernului Boc"

Primul impuls în deschiderea prezentei declarații politice a fost să fac apel la programul de măsuri anticriză al Guvernului Boc. Apoi, confruntat cu realitatea, mi-am dat seama că nu poți apela la ceva ce nu există. Există doar declarații și încercări de liniștire a unor parteneri sociali, agitați și speriați de lipsa de reacție a Guvernului în fața crizei.

Cu toate acestea, nu am găsit niciun rând, niciun cuvânt despre protejarea și susținerea tinerilor în aceste vremuri tulburi. Deși ei sunt cei mai afectați: de reforma învățământului - eterna abrambureală, de declinul unor industrii în care se regăsesc cu precădere tineri (vezi industria IT sau sectorul de servicii și vânzări), de spectrul șomajului și a lipsei de locuințe.

Dar să nu greșesc - am găsit câteva declarații, chiar bombastice, numai că acestea au fost făcute de către reprezentanții actualei puteri în perioada de campanie electorală.

Și să le luăm pe rând:

"Primă de prim job pentru tinerii din mediul rural sau cu venituri modeste"

Sursa: Programul politic de guvernare al Alianței PSD+PC, 2008-2012, 10 angajamente pentru România.

Ce s-a făcut? Evident nimic, în bugetul de stat pe anul 2009 neexistând nicio prevedere în acest sens. Tinerii din mediul rural sau cu venituri modeste nu numai că nu beneficiază de o primă de primă angajare, dar se pot considera norocoși dacă își găsesc un loc de muncă.

"Niciun tânăr fără loc de muncă"

Sursa: Programul politic de guvernare al Alianței PSD+PC, 2008-2012, 10 angajamente pentru România.

Citind această promisiune i-aș lansa o provocare domnului Boc sau doamnei ministru Ridzi în a previziona câți dintre cei 800.000 de șomeri anunțați sunt tineri.

"Subvenții pentru angajatorii care demonstrează că au avut angajați la prima slujbă sub 25 de ani."

Sursa: Programul politic de guvernare al Alianței PSD+PC, 2008-2012, 10 angajamente pentru România.

Din nou o măsură nerealistă, care nu apare în proiecția bugetului de stat pe anul 2009.

"Costul unui apartament de 2 camere sub 30000 euro"

Sursa: Programul politic de guvernare al Alianței PSD+PC, 2008-2012, 10 angajamente pentru România.

Am ales această promisiune pentru a încheia declarația într-o aparentă notă optimistă, căci se poate ca până la finalul anului costul unui apartament să ajungă la suma menționată. Dar asta nu datorită vreunei performanțe a Guvernului Boc, ci din cauza lipsei de răspuns în fața efectelor crizei economice.

Păcat că nu vor fi mulți dintre tineri care să își permită achiziționarea unui astfel de apartament. Nu le-ar ajunge indemnizația de șomaj, fie ea prelungită cu încă trei luni.

  Gheorghe Coroamă - declarație politică cu subiectul Restructurarea - o formulă pentru o politizare eficientă;

Domnul Gheorghe Coroamă:

"Restructurarea - o formulă pentru o politizare eficientă"

Anii 2004 - 2008 au reprezentat un real progres în definitivarea reformelor privind depolitizarea administrației publice centrale și locale. Introducerea legislației privind funcționarii publici și depolitizarea instituției prefectului au fost pași importanți în asigurarea neutralității și profesionalismului în funcțiile publice administrative.

Iată că acum asistăm la un asalt al noii puteri în desființarea acestor principii. Primul pas a fost făcut prin adoptarea de către majoritatea parlamentară a proiectului nr. 187/2009, care dezbracă de haina neapartenenței politice funcțiile de prefecți, de înalți funcționari publici. Reamintesc că adoptarea legii privind statutul funcționarului public a constituit criteriu politic de aderare la Uniunea Europeană, ca un principiu fundamental de funcționare a democrației și a slujirii interesului public și care este statuat în Constituția României.

De asemenea, politizarea funcției publice ia avânt și în teritoriu. Atunci când nu pot încălca flagrant legislația României, reprezentanții noii puteri recurg la așa-zisele reorganizări. Un exemplu este județul Suceava unde 13 funcții de conducere din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Suceava vor fi desființate în urma reorganizării acestei instituții.

În urma reorganizării, toți șefii de servicii și șefii de administrații adjuncți ar trebui să opteze pentru o altă funcție de conducere sau de execuție, "în limita posturilor vacante". Întrebarea sensibilă este ridicată chiar de această ultimă formulare. Ce se întâmplă dacă nu sunt posturi vacante sau dacă acestea nu corespund pregătirii funcționarilor respectivi. Este evident că va avea loc o curățare pe criterii politice pentru a face loc simpatizanților PSD - PDL.

  Titi Holban - critici la adresa reacției lipsite de fermitate a guvernanților români față de încălcarea drepturilor unor cetățeni români;

Domnul Titi Holban:

"Doi români din staff-ul unui partid de la Chișinău, expulzați din Republica Moldova", "Șaisprezece turiști români din trenul București-Chișinău, împiedicați să intre în Republica Moldova", "140 de români au fost împiedicați să intre în Republica Moldova" sunt doar câteva dintre titlurile care au apărut în diverse ziare și care demonstrează că relațiile diplomatice cu Republica Moldova sunt destul de tensionate.

Expulzarea unor români de pe teritoriul moldovenesc și interdicția impusă altor concetățeni de a intra în țara vecină la împlinirea a 91 de ani de la unirea Basarabiei cu România, reprezintă un semnal clar antiromânesc dat de autoritățile de la Chișinău. Victimele sunt cetățenii români, dar, din păcate, reacția autorităților românești este una foarte slabă.

Așa cum ne-a obișnuit, Guvernul Boc dă în continuare dovadă de incompetență, lipsă de inițiativă, atitudine servilă și lipsită de demnitate.

Consider că este foarte gravă această atitudine lipsită de fermitate a autorităților noastre față de încălcarea drepturilor unor cetățeni ai României.

Asistăm la o nouă reacție necorespunzătoare a autorităților române, în lanțul scandalurilor din ultimele 3 luni, care indică activitatea slabă a celor responsabili pe linie externă și diplomatică, în special a Ministerului de Externe.

Relațiile diplomatice cu Republica Moldova sunt destul de tensionate. Sper ca domnii guvernanți să înțeleagă acest lucru și să dea dovadă de mai multă fermitate, astfel încât să nu mai fie încurajate și alte abuzuri împotriva cetățenilor români.

  Kelemen Atilla Bela-Ladislau - declarație politică intitulată Cotele de lapte și calvarul producătorilor;

Domnul Kelemen Atilla Bela-Ladislau:

"Cotele de lapte și calvarul producătorilor"

În România, peste 50% din populație trăiește în mediu rural. Îndeletnicirea principală în multe județe o reprezintă sectorul zootehnic, iar în cadrul acestui sector, un rol important îl are creșterea bovinelor, majoritatea pentru producția de lapte.

Odată cu intrarea României în UE și problema producției de lapte a fost reglementată după indicațiile Uniunii.

Administrarea cotelor de lapte este momentan în sarcina Serviciului de Administrare a Cotelor de Lapte din cadrul APIA.

Pentru reglementarea acestei cote a fost creat și cadrul legislativ, care teoretic trebuia să încurajeze producătorii. Situația însă este cu totul alta.

Ordonanța Guvernului nr. 48/2005 reglementează noțiunea de "cantitate națională", "cantitate individuală", "cantitatea de referință disponibilă" etc. Din ordonanța sus-amintită (ulterior Legea nr. 72/2006) producătorii par să aibă niște drepturi, dar toată formularea este ambiguă, deci producătorii nu prea au cunoștință de drepturile lor.

În baza Legii nr. 48/2006, tot în anul 2006 apare Hotărârea Guvernului nr. 852/2006, care prevede sancționarea cu 27 eurocenți a producătorilor pentru fiecare litru de lapte cu care este depășită cota individuală a producătorului.

Această sumă - deloc neglijabilă în condițiile agriculturii românești - îi sperie pe producătorii de lapte și au grijă ca nu cumva să depășească cota stabilită și să devină pasibili de sancțiunile prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 852/2006.

Bineînțeles că fermierii, gospodarii care au efective crescânde, fiind încurajați în aceste creșteri chiar de politica guvernului (de exemplu Programul "Fermierul" etc.) pentru a putea vinde laptele apelează la cote suplimentare, ca să aibă o bază legală pentru vânzarea cantităților de lapte produse de la efective crescute.

Surpriza și nedumerirea lor însă este uriașă când apare Ordinul Ministrului nr. 83 din 4 martie 2009, care enunță fără echivoc că pentru creșterea cotei laptelui poate apela numai acel fermier, producător de lapte, care în anul precedent a depășit cota individuală cel puțin cu 10.000 de litri anual.

Întrebarea mea este, deci fermierul care a încercat să nu intre în ilegalitate, nedepășind cota de lapte - pentru a evita și sancționarea - nu primește cota suplimentară, cel care a depășit cota fiind favorizat de prevederile Ordinului nr. 83.

Stimați guvernanți,

Credem că ori trebuie să armonizăm reglementările din domeniu, pentru a servi scopului dezvoltării zootehniei din România, ori să renunțăm la producțiile zootehnice într-o țară cu tradiții multiseculare în domeniu.

  Constantin Chirilă - declarație politică intitulată Politica agricolă a României - maculatură strategică;

Domnul Constantin Chirilă:

"Politica agricolă a României - maculatură strategică"

Politica agricolă a României postdecembriste a fost și este un haos de idei, conturate în strategii inoperante. În loc să adopte strategii de resuscitare, guvernele au aplicat un soi de tratamente cosmetice pentru o ramură economică esențială, dar muribundă. Din 1990 încoace, fiecare ministru a prezentat propria viziune asupra agriculturii, astfel că s-a ajuns în situația de a nu se mai înțelege nimic. Strategiile în domeniul agricol sunt sublime, dar sunt fix maculatură, bună de prezentat televiziunilor, pentru buletinele de știri. Dacă în alte domenii strategiile rupte de realitate nu provoacă efecte negative grave, în agricultură orice decizie proastă, orice incoerență duce la dezastru.

România are două resurse de mare valoare: oamenii și pământul. Odată cu distrugerea agriculturii, sistemul educațional a ieșit din contactul cu practica în domeniu, astfel că resursa umană nu mai are pregătire decât la nivel teoretic. Stațiunile de cercetări funcționează doar în virtutea inerției, pentru că rezultatele muncii oamenilor din acest domeniu nu se mai aplică decât pe suprafețe restrânse. S-a afirmat deseori că agricultura a fost distrusă pe interese politice, însă este vorba doar despre interese private. Trebuie să se înțeleagă faptul că orice afacere, oricât de mare, nu va rezista în actuala criză, câtă vreme nu facem strategie coerentă, bazată pe interesul general.

Atât specialiștii, cât și politicienii sunt de acord cu faptul că, pentru ieșirea din criza financiară și economică, România are nevoie să dezvolte și să întărească două ramuri: agricultura și turismul. Nu am pretenția să fac afirmații în domeniul turistic, însă am tot dreptul de a spune că agricultura este o șansă pe care nu avem voie să o ratăm. Trebuie să renunțăm la orientarea politică, trebuie să renunțăm la a lua decizii doar cu mintea unor politicieni, e necesar să conlucrăm cu specialiștii din domeniu. Avem nevoie de o strategie pe termen lung, de o viziune lipsită de pasiuni politice și interese personale veroase, de idei clare și aplicabile.

  George Ionescu - intervenție cu titlul ACR - 105 ani de existență;

Domnul George Ionescu:

"ACR - 105 ani de existență"

La 5 aprilie 1904 lua ființă la București prima asociație a automobiliștilor din România Automobil Clubul Român, din inițiativa și sub patronajul prințului George Valentin Bibescu, care a fost, de altfel, și primul președinte al asociației.

Automobil Clubul Român se înscrie, astfel, în primele 10 cluburi centenare din Europa și în primele 14 cluburi centenare din întreaga lume.

În același an, în septembrie, are loc prima cursă de automobile din România, organizată de ACR pe traseul București - Giurgiu - București. România a fost printre primele 6 țări din lume care au organizat concursuri auto, după Franța, SUA, Germania, Italia și Austria.

În decembrie 1905, ACR a fost primit ca membru al Asociației Internaționale a Automobil Cluburilor Recunoscute de la Paris, devenită ulterior Federația Internațională a Automobilului.

În ianuarie 1909 vine și recunoașterea oficială a Automobil Clubului Român de către statul român: Monitorul Oficial din 13 martie 1909 publică Legea cu articol unic: "Se recunoaște Societății Automobil Club Român, din București, calitatea de persoană morală, pe baza alăturatelor statute...", în conformitate cu Hotărîrea Camerei Deputaților din 22 ianuarie 1909 și a Senatului din 19 februarie același an.

Cinci ani mai târziu, Automobil Clubul Român își schimbă statutul în Automobil Club Regal Român (ACRR), iar timp de 33 de ani Regii României au deținut funcția de președinți de onoare ai ACRR.

ACRR a fost singura societate care, începând din 1910 și până în 1943, s-a ocupat de confecționarea și instalarea semnalizării rutiere, cu finanțare din partea statului român. La 24 iunie 1946 a avut loc transformarea Asociației Internaționale a Automobil Cluburilor Recunoscute în Federația Internațională a Automobilului, iar la 1 ianuarie 1948 Automobil Clubul Regal Român primește denumirea de Automobil Clubul Republicii Populare Române (ACRPR).

În 1958, ca urmare a transformărilor politice din România, ACR a fost reorganizat sub denumirea de Asociația Automobiliștilor din România (AAR), iar în 1967 are loc prima ediție a Raliului României. Tot în 1967, un comitet de inițiativă a depus diligențele necesare pentru transformarea AAR în Automobil Clubul Român.

Anul 1985 a reprezentat, însă, un moment critic în care regimul existent în România acelor ani a "naționalizat" atelierele autoservice ACR și a "împroprietărit" cu ele fostele consilii populare. Automobil Clubul Român, ca organizație neguvernamentală, a fost redus la statutul unei federații (Federația Automobil Clubul Român) în subordinea fostului Consiliu Național de Educație Fizică și Sport.

În 1990, noile autorități ale statului român recunosc Automobil Clubului Român ca organizație neguvernamentală de sine stătătoare.

Patru ani mai târziu, are loc la Brașov Conferința Națională a ACR care a stabilit obiectivele relansării Automobil Clubului Român în societatea civilă românească, iar în octombrie 2001 devine membru fondator al Federației Internaționale a Automobilului, cu sediul la Londra.

Automobil Clubul Român, asociația automobiliștilor din România, a primit Premiul de Excelență al Comisiei Europene pe anul 2007, iar în același an, ACR a semnat Charta Europeană a Securității.

Istoria automobilului în țara noastră se poate confunda cu istoria Automobil Clubului Român. România s-a înscris între primele 10 țări din Europa care a introdus la sfârșitul secolului al XIX-lea "trăsura fără cai" în circulația publică.

  Cristina Elena Dobre - declarație politică intitulată Haiducia de sorginte comunistă a domnului Boc;

Doamna Cristina Elena Dobre:

"Haiducia de sorginte comunistă a domnului Boc"

Pe zi ce trece, Cabinetul Boc dă dovadă că este tot mai depășit de situație și recurge la măsuri care de care mai păguboase pentru societate, dar, atenție, și pentru imaginea României. Ultima găselniță a premierului Boc este așa-zisa contribuție de solidaritate. Concret, este vorba de posibilitatea de a percepe de la angajații la stat o "contribuție de solidaritate" de 90%, aplicată la diferența de venit care depășește nivelul salariului președintelui României, de peste 8.000 lei, iar conform declarațiilor premierului "din sumele astfel obținute urmând să fie sprijinite din punct de vedere salarial persoanele cu venituri reduse". Premierul a mai precizat că nu este vorba de o taxă și că măsura va fi introdusă printr-o ordonanță de urgență.

Ceea ce intenționează să facă premierul Boc este lipsit de orice logică și încalcă mai multe principii ale democrației.

În primul rând, ceea ce vrea să facă guvernul încalcă flagrant principiileperformanței și competenței. Oriunde în lume, angajații, inclusiv cei de la instituții sau firme de stat, sunt plătiți și ținându-se cont de performanțele pe care le realizează Iar dacă performanțele obținute sunt ridicate, și retribuția este pe măsură. Ei bine, conform tezei premierului Boc, nu mai contează rezultatul muncii. Ți se taie din câștig dacă venitul tău depășește pe cel al șefului statului. Aici, premierul Boc mai vine cu o idee originală, ca să nu spun năstrușnică. Utilizează drept etalon salariul președintelui României. Cine îi dă dreptul premierului să utilizeze acest etalon? Sunt state, și am să dau doar exemplul SUA, unde oficial, salariul președintelui nu este cel mai mare din țară. De ce trebuie ca în România salariul președintelui să fie considerat ca fiind plafonul maxim admis pentru bugetari? Și atenție, premierul, când se referă la bugetarii care vor fi taxați cu această "contribuție de solidaritate", nu se referă la salariile acestora, ci la venituri. Este deci o măsură cu un dublu arbitrar. Drept etalon este luat salariul președintelui, iar pentru bugetarul ce urmează să fie taxat, se ia în considerare venitul realizat, ceea ce este total diferit față de salariul acestuia. În venit pot intra și dobânzi bancare lunare, pot intra și dividende, pot intra și sumele obținute din diverse activități part-time. Dar nu contează! Și ar mai fi o problemă, pe care premierul nu o explică: cine vor fi beneficiarii - care sunt criteriile de selecție pentru aceștia - sumelor rezultate din respectiva contribuție și cum, sub ce formă vor fi acordate acestea.

Nu în ultimă instanță, actul normativ pregătit de guvern este dincolo de limita Constituției, pentru că anulează un drept câștigat. Îmi este greu să cred că fostul - poate încă actualul - profesor de drept constituțional de la Cluj, Emil Boc, nu cunoaște acest principiu constituțional. Sunt convins că doar îl ignoră, bazându-se pe două realității 100% românești: "Mulți văd, puțini pricep" sau " Poate merge și așa".

Un lucru este însă vizibil: măsura propusă de Emil Boc este una 100% de stânga - sper că PD-L să nu mai aibă pretenția să susțină că are vreo legătură cu dreapta politică - și, mai mult, este una tipică societății proletcultiste din anii 50, când propaganda comunistă clama dreptul de a lua de la bogați - în speță de la foștii adversari politici - și a da la săraci - de fapt era vorba de pușculița PCR. Sub forma propagandei electorale, "haiducia" domnului Boc dă însă bine la electorat.

  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică având tema Perdeaua de fum așternută peste agenda publică;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Perdeaua de fum așternută peste agenda publică"

Vedem, zilele acestea, cum o perdea groasă de fum se așterne peste România. Este vorba de cortina arestării lui George Becali, o febră mediatică ce a cuprins întreaga țară. Ne aflăm, teoretic, într-un stat de drept și cu siguranță justiția își va spune cuvântul în acest caz, dar, dincolo de dezbaterile juridice aride care au împânzit mințile tuturor celor care privesc acest proces de la televizor, vă propun un exercițiu menit să demonstreze cum cazul Becali a picat tocmai la țanc, ca într-o stranie coincidență, pentru ca toate subiectele vitale ale agendei publice, ce nu țin de spectacol și de exclusivități, ci de viața de zi cu zi a românilor, să treacă într-un plan secund.

Astfel, dacă dăm la o parte această perdea metaforică, vedem cum în spatele ei, Guvernul Boc se întrece pe sine în a propune niște măsuri anticriză absolut aberante, impuse pe fugă, pentru a trece neobservate. Îl vedem, de asemenea, pe președintele Traian Băsescu în campanie electorală, prins deja în furtuna ce el însuși și-a creat-o după ce, vreme de cinci ani, a semănat doar vânt. Vedem cum coaliția aflată la guvernare dorește să introducă noțiunea impozitului forfetar pentru firme și microîntreprinderi, măsură care va trimite în șomaj aproximativ 500 de mii de români. De asemenea, printr-un gest elogios de maximă obediență, guvernul a decis că, în țara noastră, niciunul dintre salariații statului nu are voie să câștige mai mult decât președintele României, propunând să se introducă impozitul de solidaritate de 90% (!) pentru toate diferențele salariale de stat peste suma de 8.000 de lei. Și, în ciuda bobârnacului primit deja de la Curtea Constituțională pentru interzicerea cumulului pensiei cu salariul de la stat, premierul Emil Boc insistă cu îndârjire, propunând de această dată o plafonare a legii. Totodată, coaliția de guvernare intenționează să le vâre pe gât românilor defectuoasele coduri din justiție, prin asumarea răspunderii guvernamentale, și nu prin dezbatere parlamentară deschisă, așa cum se procedează în orice stat normal european. Ca toate acestea să nu fie de ajuns, de 1 aprilie, guvernul i-a păcălit încă o dată pe români: majorarea salariilor din învățământ s-a amânat, gazele nu se mai ieftinesc ci, în plus, se scumpesc alte produse din coșul zilnic al românilor.

În acest timp, președintele Băsescu, bine ascuns în spatele perdelei de fum, răsuflă ușurat la gândul că dedesubturile afacerilor sale de familie nu au fost dezvăluite. Își vede mai departe de ale sale, bucuros că lupta sa electorală nu a fost întreruptă: mai jignește câte un ziarist, mai face câte o fotografie de grup și mai lansează, din când în când, avertismente partidului său de suflet.

Domnilor,

Vă invit să vedem dincolo de acest praf mediatic care ne-a fost aruncat în ochi cu atâta ușurință. Vă chem să îi privim în ochi pe români, care sunt din ce în ce mai împovărați de incompotența guvernului, și să trecem la treabă, pentru a le ușura traiul. Iar celor care au țesut această pânză menită să ne ascundă privirii toate măsurile aberante și tot ceea ce se întâmplă greșit în România, le transmit un singur lucru: nu suntem atât de creduli precum ne credeți!

  Relu Fenechiu - declarație politică intitulată Becali 2009 pe post de Vadim din anii '90;

Domnul Relu Fenechiu:

"Becali 2009 pe post de Vadim din anii 90"

Tot ceea ce se întâmplă în ultimele zile privind procedurile judiciare în ceea ce-l privește George Becali nu reprezintă altceva decât o piesă de teatru de păpuși de prost-gust, dar care servește perfect intereselor mânuitorului păpușilor.

Practic, de la începutul acestei luni, agenda publică nu mai conține decât un subiect: cazul Becali. Toți cei care susțin că prin cazul Becali s-au obturat o serie de evenimente defavorabile președintelui Traian Băsescu și PD-L au perfectă dreptate. Nimeni nu mai vorbește de suspiciunile legate de unele afaceri imobiliare ale familiei șefului statului, nimeni nu mai pomenește de amenințările la adresa unor ziariști proferate de fratele președintelui Băsescu, nimeni nu mai comentează afirmațiile defăimătoare la adresa României făcute de eurocandidatul PD-L, Monica Macovei, la Strasbourg.

Deși sunt perfect de acord cu aceste susțineri, întrezăresc, din păcate, și o altă finalitate a ceea ce acum se numește cazul Bacali. Cred - și în lunile viitoare s-ar putea să avem confirmarea - că de fapt altceva se urmărește. Se încearcă din nou crearea unui politician de tip extremist, cu limbaj violent, cu priză la public, care să fie asmuțit împotriva opoziției și care, în același timp, să servească Puterea.

Să apelăm la memorie. În 1990 a fost inventat ca om politic, de către cei aflați la putere, Vadim. Și el era un personaj cu priză la public, se considera ca fiind un justițiar, era intens mediatizat - în condițiile presei din acea perioadă - și, deloc de neglijat acest aspect, poza în victimă a noului regim. Ceea ce a urmat, se știe. Vadim a "crescut" lună de lună, a devenit un instrument în mâinile puterii de atunci - FSN - prin care partidele istorice erau violent atacate și, în plus, era și în prim-planul conflictelor etnice. Vadim a fost util până a fost scăpat de sub control și a încercat să-și croiască un drum propriu. De atunci - mă refer la anul 2000 - a început declinul lui Vadim, care la ora actuală a ieșit din circuitul politic de performanță.

Cu siguranță, s-ar putea ca teoria mea să fie criticată, plecând de la argumentul că Gheorghe Becali, pe linie politică a eșuat lamentabil la alegerile din noiembrie 2008. Observația este corectă. Dar, nu trebuie să uităm că actuala putere, și mă refer atât la Guvernul Boc, cât și la președintele Traian Băsescu, se află într-o situație vecină cu disperarea.

Gestionarea crizei economice reprezintă un eșec pentru actualul Guvern Boc, iar președintele Traian Băsescu, aflat într-o acută scădere de încredere, se confruntă și cu problemele la limita legalității ale familiei sale. De aceea are nevoie de un Becali "reîncărcat" și relansat pe orbita scenei politice. Evident, sub controlul puterii. Gheorghe Becali va deveni în 2009 un Vadim al anilor '90. Mult mai eficient însă - nu va exista niciodată riscul ca el să încerce acțiuni pe cont propriu. Și dacă va fi nevoie, va fi aruncat și în cursa prezidențială, pentru a deturna voturile neutrilor, care s-ar îndrepta altfel spre concurenții lui Traian Băsescu.

  Vasile Berci - declarație politică cu titlul Educația, sau strategia drumului spre nicăieri;

Domnul Vasile Berci:

"Educația, sau strategia drumului spre nicăieri"

Starea de moment a sistemului de învățământ nu lasă să se întrevadă luminița de la capătul tunelului, adică o reformă unitară și coerentă, cu etape și măsuri clare și adecvate, care să producă eficiență și stabilitate în educație.

Se poate ușor constata că nu se poate depăși gândirea contraproductivă exprimată prin sintagma "fiecare guvern și ministru, cu propria sa reformă", exprimată prin decizii punctuale, care agravează starea de criză a sistemului.

Managementul educației actualei guvernări ilustrează, din păcate, cu vârf și îndesat dezorientarea, neputința și incoerența deciziilor. Concretizăm aceste constatări prin câteva exemple extrem de evidente:

  1. Salarizarea, și în general veniturile dascălilor, după marea farsă electorală din noiembrie 2008, au intrat în ceață. Legea nr.221/2008, dar, de ce nu, și OU nr.151/2008 nu produc niciun efect. Se pare că va fi o creștere în două etape de 5%, practic egală sau sub nivelul inflației. Ba, mai mult, unele drepturi, ca: sporuri, salarii de merit etc. sunt suprimate, iar recent guvernul a stabilit ferm că o majorare serioasă a salariilor nu va avea loc până la 31 dec. 2009. Este lipsit de un minim de bun-simț argumentul că majorarea nu este posibilă până când nu va fi adoptată legea unică a salarizării bugetarilor.
    Este meritul sindicatelor din învățământ că au blocat prin negocieri ferme intenția guvernului de a suprima tichetele cadou și tichetele de vacanță.
    Sperăm ca sindicatele vor reuși să se impună în negocierea contractului colectiv de muncă. Alternativa ar fi dramatică - acțiuni de protest, grevă generală și boicotarea anului școlar. E adevărat că în compensare, dascălii s-ar putea "distra" ascultându-l pe premierul Emil Boc cântând cu cinism "Pușca și cureaua lată/ ce salarii, sporuri și venituri aveați odată".
  2. Problema reabilitării infrastructurii școlare este gestionată haotic și cu grad mare de întârzieri. În țara sunt peste 4000 de grădinițe, școli și licee care au intrat în lucrări de reabilitare în anii anteriori și necesită alocări de fonduri pentru a fi finalizate lucrările.
    S-au achitat până acum facturile restante din 2008 acoperind doar lucrările executate la nivelul fondurilor alocate prin HG-uri, există însă situații de lucrări și facturi pentru lucrări executate în avans și care trebuie urgent decontate și, bineînțeles, alocate sumele necesare continuării în vacanța de vară a lucrărilor de reabilitare.
    Greu de crezut că se vor putea realiza aceste lucrări, trecând datoriile care mai există la administrațiile locale și având în vedere rectificarea negativă care a avut loc la bugetul MECI la Capitolul "Investiții și reabilitări".
  3. Se constată, din păcate, lipsa totală de transparență cu privire la pachetul legislativ privind educația, care urmează să fie depus la comisiile pentru învățământ ale Parlamentului în această lună. Se impun lămuriri privind conținutul și corelarea cu Pactul național pentru educație asumat anul trecut de partidele parlamentare.

În aceeași măsură, lipsa de transparență este crasă și în legătură cu procesul de descentralizare, care, la "bursa zvonurilor" ar însemna subordonarea totală a unităților de învățământ administrațiilor locale, inclusiv numirea directorilor prin politizarea inerentă a acestei funcții.

În rest numai de bine. Planul-cadru și curricula sunt tratate după regulile jocului alba-neagra, SAM-urile după principiul "Aceeași Mărie, cu altă pălărie", iar noile licee tehnologice se conturează fără fond.

S-a discutat la începutul actualei guvernări de nevoia reală a recredibilizării sistemului de educație, de centrare a actului educațional pe formarea de competențe etc.

Sună bine, dar deciziile care se iau nu au nimic în comun cu recredibilizarea școlii românești.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică intitulată Armata română din nou în doliu;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Armata română din nou în doliu."

O nouă dramă a cutremurat Armata română după decesul capitanului Tiberius Petre, mort în timpul unei misiuni de patrulare în Afganistan. Lacrimi, durere, un ultim omagiu, declarații de condoleanțe, drapel coborât în bernă, avansare tardivă în grad. Toate acestea fără noimă. Armata română a plătit scump participarea la cele două războaie mondiale, iar ecourile morții miilor de combatanți nu au dispărut nici în zilele noastre.

Acum însă, consider că participarea bravilor noștri soldați în teatrele de operații nu se mai justifică absolut deloc. Cred că România și-a făcut datoria cu prisosință din acest punct de vedere. Am demonstrat că putem fi parteneri loiali țărilor membre NATO, că marile puteri ale lumii se pot baza pe noi, însă jertfele umane trebuie să înceteze într-un fel. Capitanul Tiberius Petre este al zecelea militar român ucis în teatrele de operatiuni din Irak și Afganistan, cărora li se adaugă, din 2004 până acum, alți 30 de răniți. Dacă până mai ieri moartea soldaților români era folosită de mai-marii țării în scop electoral, acum dispariția lor nu mai folosește nimănui, din moment ce nici președintele, nici premierul nu au catadicsit să participle la funeraliile ultimul militar român mort în Afganistan.

Pe fondul intenției tot mai multor state de a-și retrage trupele din teatrele de operații, sunt de părere că România trebuie să reflecteze mult mai serios asupra acestui demers. În plin proces de restructurare internă, Armata română trebuie să fie mult mai concentrată pe derularea reformelor instituționale și pe creșterea gradului de profesionalism. Trebuie să urmărim mult mai mult performanța internă a Armatei, și abia apoi să ne ocupăm de misiuni de salvare a altor state, însă nu cu prețul unor vieți nevinovate.

Iată de ce reiterez ideea că România trebuie să-și retragă trupele din teatrele de operații, până nu vom fi nevoiți să avem mai multe sicrie decât militari...

  Claudia Boghicevici - declarație politică având titlul Descentralizarea în domeniul Sănătății va conduce la îmbunătățirea actului medical;

Doamna Claudia Boghicevici:

"Descentralizarea în domeniul Sănătății va conduce la

îmbunătățirea actului medical"

Ziua Mondială a Sănătății a fost stabilită de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în data de 7 aprilie 1948, adică exact în urmă cu 61 de ani. Evident, scopul declarat al acestui organism internațional era definirea dreptului la sănătate al tuturor cetățenilor și, implicit, obligația statelor lumii în ceea ce privește promovarea sănătății, act medical și social definit ca un set de tehnologii menite să promoveze bună starea fizică, mentală și socială a oamenilor. Pornind de aici, putem afirma că fără o dotare corespunzătoare din punct de vedere al infrastructurii, incluzând aici, pe lângă spitale, dispensare, și tehnologia medicală modernă și apa curentă, canalizarea sau curățenia, actul medical poate să fie compromis din start. Iată de de, descentralizarea din domeniul sănătății devine o condiție din ce în ce mai importantă pentru creșterea calității actului medical. Chiar și în ceea ce privește mobilitatea forței de muncă și asigurarea personalului medical specializat, descentralizarea este cât se poate de benefică și în acest sens.

Nu trebuie să uităm faptul că peste 80% dintre bolile constatate la nivel global sunt cauzate de lipsa apei potabile în cantități suficiente pentru a satisface nevoile oamenilor.

Din aceste puncte de vedere, consider că descentralizarea patrimonială și decizională a actului medical poate conduce la o îmbunătățire fără precedent a acestuia. Nu este doar o condiție implicită a reformei structurale din acest domeniu, dar și o necesitate a momentului. Fiecare unitate administrativă se confruntă cu problemele ei specifice, iar antidotul acestora nu se poate găsi decât la nivel local. Fiecare Consiliu Județean, la fel ca fiecare Primărie cunoaște care sunt prioritățile din acest domeniu și poate veni cu soluții concrete și pe deplin valabile pentru remedierea tuturor disfuncționalităților. Chiar și asigurarea personalului medical din aceste unități poate să fie mult mai bine gestionată la nivel local, în funcție de necesitățile imediate sau de cele pe termen mediu și lung.

Prin descentralizarea din domeniul Sănătății publice dorim să contribuim la creșterea calitativă a actului medical, exclusiv în interesul cetățenilor.

  Daniel-Ionuț Bărbulescu - declarație politică intitulată Salvați Depoul exploatare marfă CFR Piatra-Olt!;

Domnul Daniel-Ionuț Bărbulescu:

"Salvați Depoul exploatare marfă CFR Piatra - Olt! "

Analiza comparativă a principalilor indicatori de exploatare și a consumului de conbustibil pe anii 2007 și 2008 între Depoul Piatra Olt și PII Pitești

Situația economică actuală afectează și activitatea CFR, care trebuie reorganizată și a cărei structură nu mai poate cuprinde același număr de depouri. Mi s-a prezentat la biroul parlamentar o analiză comparativă a depourilor din țară, din care rezultă importanța depoului Piatra-Olt pentru eficiența transportului feroviar românesc, drept pentru care o să prezint astăzi o selecție din acest material.

Depoul Piatra Olt, cuprinde, pe lângă unitatea în sine, Remiza Râmnicu Vâlcea, cât și PA Băbeni. Acesta, prin poziția geografică reprezintă un important nod de cale ferată, deservind următoarele secții de remorcare: Piatra Olt - Craiova, Piatra Olt - Caracal, Piatra Olt - Pitești, cât și Băbeni - Alunu, secții cu o deosebită importanță în transportul feroviar de marfă, secții de remorcare pe raza cărora se află principalii agenți economici, cum ar fi: SC ALRO SA Slatina, SC OLTCHIM SA Râmnicu Vâlcea, Bazinul carbonifer Horezu, Uzinele Sodice Govora, SC Exploatare Minieră a sării Rm.Vîlcea, SC Electrocarbon SA Slatina, SC TMK Artrom SA Slatina etc.

Depoul Golești reprezintă prin poziția geografică o unitate de tranzit, având, astfel, numai două direcții, și anume: Golești - București și Golești - Pitești.

Alăturat prezentăm evoluția principalilor indicatori de cantitate și calitate pe anii 2007 și 2008 pentru Depoul Piatra Olt, cât și separate pentru PII Pitești, care până la 01.04.2008 a făcut și această parte din cadrul Depoului Piatra Olt, astfel:

2007

Depoul Piatra Olt:

Depoul exploatare marfă Piatra Olt pe anul 2007 a avut de realizat, conform programului impus o prestație de 627 milioane tone br./km la o valoare absolută de 5970 tone motorină, rezultând un consum specific de 9,52 mil tone br./km.

Depoul exploatare marfă Piatra Olt pe anul 2007 a realizat o prestație de 554,8 mil tone br./km, în procent de 88,4% față de plan; acest fapt a dus la realizarea unui consum de combustibil de 4929,2 tone motorină, rezultând un consum specific de 8,88 mil.tone br./km, în procent de 93%.

PII Pitești:

PII Pitești, a avut pe anul 2007 de realizat, conform programului impus, o prestație de 597 milioane tone br./km, la o valoare absolută de 5600 tone motorină, rezultând un consum specific de 9,38 mil.tone br./km.

PL Pitești pe anul 2007 a realizat o prestație de 536,3 mil.tone br./km, în procent de 89,8% față de plan; acest fapt a dus la realizarea unui consum de combustibil de 4747,5 tone motorină, rezultând un consum specific de 8,85 mil.tone br./km, în procent de 94,4%.

Făcând raportul între cele două unități se observă că Depoul Piatra Olt are o prestație valoric mai mare față de PII Pitești, rezultând astfel un procent de 103,4% ( 554,8 : 536,3) ;

2008

Depoul Piatra Olt:

Depoul exploatare marfă Piatra Olt pe anul 2008 a avut de realizat, conform programului impus, o prestație de 501 milioane tone br./km, la o valoare absolută de 4510 tone motorină, rezultând un consum specific de 9,00 mil.tone br./km.

Depoul exploatare marfă Piatra Olt pe anul 2008 a realizat o prestație de 499,3 mil tone br./km, în procent de 99,7% față de plan; acest fapt a dus la realizarea unui consum de combustibil de 4056,9 tone motorină, rezultând un consum specific de 8,12 mil tone br./km, în procent de 90,2 %.

PII Pitești:

PII Pitești, pe anul 2008 a avut de realizat conform programului impus o prestație de 457 milioane tone br./km la o valoare absolută de 4155 tone motorină, rezultând un consum specific de 9,09 mil tone br./km.

PII Pitești pe anul 2008 a realizat o prestație de 430,3 mil tone br./km, în procent de 94,2 % față de plan; acest fapt a dus la realizarea unui consum de combustibil de 3649,5 tone motorină, rezultând un consum specific de 9,48 mil tone br./km, în procent de 93,3%.

Menționăm faptul că PII Pitești s-a transformat la data de 01.04.2008 în Depoul Golești, iar până atunci acesta a aparținut de Depoul Piatra Olt.

De asemenea, făcând raportul între cele două unități pe anul 2008, se observă că Depoul Piatra Olt are o pretație mai mare față de PII Pitești, rezultând un procent de 116% (499,3 : 430,3) ;

În anul 2007, Depoul Piatra Olt a utilizat un total parc active de 4220 locomotive, față de 3197 la PL Golești, rezultând astfel un procent de 132%, superior pentru Depoul Piatra Olt, în comparație cu Depoul Golești.

În anul 2008, Depoul Piatra Olt a utilizat un total parc active de 4880 locomotive, față de 3617 la PII Pitești, rezultând astfel un procent de 135%, superior pentru Depoul Piatra Olt, în comparație cu Depoul Golești.

Depoul Piatra Olt în anul 2007 realizează 514862 km față de norma impusă de 572244 km, în procent de 90%, iar PL Golești realizează 525740 km, față de 613940 km, în procent de 85,6% "

Făcând comparația între cele două unități se observă faptul că Depoul Piatra Olt realizează un procent mai mare.

Depoul Piatra Olt în anul 2008 realizează 426926 km față de norma impusă de 432283 km, în procent de 98,8%, iar PL Golești realizează 369418 km, față de 433734 km, în procent de 85,2%,demonstrându-se astfel ca și în anul 2008 Depoul Piatra Olt realizează principalii indicatori de tracțiune în procent mai mare față de Depoul Golești.

Utilizarea locomotivelor în anul 2007, la remorcarea trenurilor directe de marfă, a fost de 2097 locomotive realizat, față de 2254 locomotive planificat, rezultând astfel un procent de utilizare a acestora de 93%.

La PII Pitești au fost utilizate 1847 locomotive, față de 2284 locomotive planificate, rezultând astfel un procent de 80,9% la PII Pitești.

Comparând cele două unități se observă faptul că Depoul Piatra Olt utilizează un procent superior față de PII Pitești, de 114% (2097 : 1847);

Utilizarea locomotivelor în anul 2008, la remorcarea trenurilor directe de marfă, a fost de 1879 locomotive realizat, față de 1829 locomotive planificat, rezultând astfel un procent de 102,7%.

La PII Pitești au fost utilizate 1315 locomotive, față de 1735 locomotive planificate, rezultând astfel un procent de 75,8% la PII Pitești.

Comparând cele două unități și pe anul 2008 se observă faptul că Depoul Piatra Olt utilizează un procent superior față de PII Pitești de 142,8% (1879 : 1315);

Depoul Piatra Olt are un parc de gestiune de 26 locomotive tip LDE, 8 locomotive tip LDH, 1 locomotivă LDM și 1 locomotivă tip LDH-180, iar PII Pitești are un parc de lucru,și nu de gestiune, de 24 locomotive tip LDE, acestea aflându-se în parcul de gestiune al Depoului Craiova, și 5 locomotive tip LDH, care se află în parcul de gestiune al Depoului Piatra Olt. Se observă astfel că prin numărul de locomotive (parc de gestiune și parc de lucru) care se dețin, Depoul Piatra Olt este superior față de PII Pitești, permițându-i astfel și o prestație net superioară.

Pe langă prestația la trenurile directe de marfă, Depoul Piatra Olt asigură două locomotive cu contract de închiriere pentru Exploatările Miniere din Alunu și Berbești ce asigură compunerea și formarea navetelor de cărbune de la fronturile de încărcare și scoaterea acestora în stațiile CF Berbești, respectiv Alunu, în vederea expedierii acestora către beneficiar (CET Govora, CET Brașov, CET Ișalnița, CET Bacău) și locomotive de manevră specială în stațiile Râureni, Govora, Piatra Olt și Slatina, deservind principalii beneficiari amintiți mai sus.

Față de cele menționate, considerăm faptul că Depoul exploatare marfă Piatra Olt dispune de toate resursele necesare (resurse umane, resurse tehnice - parc de gestiune) și dotările tehnice necesare pentru realizarea întregului ciclu de revizii planificate la locomotivele de tip LDE și LDH, cât și a altor intervenții accidentale ce pot apărea - înlocuire GP, MET, inversării de osii.

Având în vedere poziția geografică a Depoului exploatare marfă Piatra Olt ca și nod de cale ferată, cât și dotările tehnice pe care le deține, nivelul prestației pe care îl are, cât și tradiția și experiența în exploatarea, întreținerea și repararea materialului rulant, se impune funcționarea unității ca depou în cadrul complexului CFR Piatra Olt ca un tot unitar (RCM, CCP, Depou, Revizie).

Cele prezentate mai sus reprezintă singurele criterii de gradare sau de degradare a unităților, și nimic altceva pe langă acestea, indicatorii tehnici și economici conferă dreptul acestui obiectiv să funcționeze în continuare ca depou!

  Victor-Raul Soreanu-Surdu - declarație politică având ca temă chestiunea țărănească;

Domnul Victor-Raul Soreanu-Surdu:

"Chestiunea țărănească"

"Reducerea bugetului la agricultură este o greșeală cu urmări grave asupra producției agricole autohtone"

Suntem în luna aprilie, campania de însămânțări de primăvară a început de mult, agricultorii se grăbesc să prindă epocile optime și să conserve cât mai multă apă în sol.

În intervențiile anterioare, atât în plen, la dezbaterea bugetului de stat pe anul 2009, cât și cu prilejul altor analize am afirmat și am demonstrat cu argumente că pentru anul 2009 agricultura a primit cel mai mic buget din ultimii 20 de ani.

Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Guvernul nu au modificat în bine prevederile proiectului de buget nici după intervențiile din comisie și nici după dezbaterile din plenul Parlamentului.

Sunt cunoscute lipsurile cu care se confruntă fermierii și insist și cu această ocazie că numai o intervenție puternică a statului în agricultură ar putea repune în condițiile de producție durabilă terenul și animalele.

În ultimele zile circulă unele informații că Guvernul intenționează să efectueze o rectificare bugetară, și în loc să fie suplimentat, bugetul la agricultură urmează să fie redus.

Mă opun și pe această cale acestei măsuri și fac acest gest în numele celor 78 de mii de locuitori ai Colegiului nr.6 Ștefan cel Mare, din județul Neamț.

Atrag atenția Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Guvernului și invit pe colegii deputați să revadă declarațiile oficialilor la preluarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale după alegeri și vă rog să constatați că prin reducerea bugetului la agricultură, vom mări importurile la produsele agroalimentare și vom reduce producția internă agricolă, așa cum din păcate s-a procedat din 1990 și până în prezent.

Măsura reducerii bugetului la agricultură va avea drept consecință creșterea datoriei externe și dezechilibrarea balanței de plăți.

  Costică Macaleți - declarație politică intitulată 112 - bani europeni pentru tinerii fermieri;

Domnul Costică Macaleți:

"112 - bani europeni pentru tinerii fermieri"

Declarația mea politică de azi vine în sprijinul agriculturii din județul Botoșani, pe care îl reprezint în Parlament.

Foarte mulți dintre dumneavoastră asociază expresia "112" cu numărul special de urgență. Despre o urgență vreau și eu să vorbesc în prezenta declarație politică. Este vorba despre agricultura botoșăneană.

Puțini sunt cei care cunosc că 112 este și numărul unei măsuri din Programul Național de Dezvoltare Rurală, masură care se referă la instalarea tinerilor fermieri. În cadrul Măsurii 112, tinerii cu vârsta de maxim 40 de ani pot beneficia de fonduri nerambursabile în valoare maximă de 25.000 de euro pentru a pune bazele unei afaceri în domeniul agriculturii. Sprijinul pentru instalarea tinerilor fermieri este de 10.000 de euro pentru o exploatație agricolă cu șase unități de dimensiune economică, valoarea unei astfel de unități fiind de 1.200 de euro. Această valoare se calculează în funcție de terenul, animalele sau utilajele agricole pe care le deține exploatația respectivă. Sprijinul de instalare va fi acordat în două tranșe de plată. Astfel, prima tranșă va fi acordată la aprobarea solicitarii pentru acordarea sprijinului și este de 60% din valoarea ajutorului pentru instalare. A doua tranșă, de 40% din valoarea sprijinului pentru instalare, se acordă la îndeplinirea acțiunilor prevăzute în planul de afaceri, pe care solicitanții trebuie obligatoriu să îl întocmească.

Din nefericire, în acest an, doar 4 fermieri botoșăneni vor obține finanțare de la Uniunea Europeană prin intermediul Măsurii 112 din Programul Național de Dezvoltare Rurală. Chiar dacă numărul celor care au solicitat acest sprijin a fost mai mare, proiectele acestora nu au fost eligibile. Dar există, de asemenea, în baza de date a Oficiului de Consultanță Agricolă aproximativ 50 de potențiali beneficiari.

Întrebarea este ce se poate face ca acești tineri să întocmească și să depună proiecte eligibile? Din ce în ce mai des auzim că atragerea de fonduri europene este cea mai la îndemană soluție de a depăți criza economică. De asemenea, auzim tot mai multe voci care reclamă faptul că tinerii nu mai doresc să rămână în mediul rural pentru că nu au șanse să se descurce în actualele condiții economice pentru a-și asigura un trai decent lor și familiilor lor. Iată de ce fac un apel la autoritățile locale și centrale să intensifice mai mult activitatea de consultanță și de sprijinire a tinerilor fermieri, astfel încât aceștia să beneficieze de banii europeni și să dea un nou sens, de data aceasta fericit, expresiei "112".

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică cu titlul Un ministru supermincinos care afundă sistemul de sănătate în cea mai gravă criză;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Un ministru supermincinos" care afundă sistemul de sănătate în cea mai gravă criză"

Când am citit comunicatul de presă al Ministerului Sănătății din data de 1 aprilie 2009, prin care se informa că este prima dată din 1990 când se reduc prețurile la medicamente, am crezut inițial că s-a strecurat o greșeală, apoi că este o glumă proastă de 1 aprilie dar, citind cu atenție, am înțeles că ministrul Bazac minte ca și cum respiră, minciuna și jocul ieftin de imagine fiind starea lui naturală.

Oricum la altceva nu se pricepe și cred, dupa aproape patru luni de mandat, că nici nu poate.

Domnul Bazac este atras exclusiv de mașinile scumpe, specifice îmbogățiților vremii, dar este și un social-democrat bogat care plânge de mila săracilor care nu se pot plimba cu Ferrari. Probabil nu a stat prea mult prin România, ca să își dea seama ce se întâmplă.

Însă nici consilierii dumnealui, nici angajații personali nu l-au informat că am purtat ample discuții pe seama reducerii prețurilor la medicamente iar pentru că am redus prețurile cu circa 24% în doi ani am fost acționat în justiție de reprezentanții industriei farmaceutice.

Din fericire, justiția mi-a dat dreptate și ultimul proces a fost câștigat săptămâna trecută, iar rezultatul a fost comunicat și Ministerului Sănătății, lucru pe care ministrul ar fi trebuit să îl cunoască.

Ați constatat că acest ministru nu vede, nu aude, nu simte nimic, doar ce îi convine, în rest tace și face în folosul PSD și al lui personal. Ați mai văzut că acest ministru nu știe nimic din ce se întâmplă în ministerul la care a fost învestit, însă se laudă cu lucruri care nu îi aparțin. Deși știe că de la 1 aprilie prețurile la medicamentele românești cresc, că de la 1 februarie prețurile la toate medicamentele din import s-au mărit, vine după două luni să ne comunice că este prima dată din 1990 când marea lui performanță managerială se manifestă în reducerea prețurilor la medicamente.

Sunt câteva produse la care prețul revine la nivelul din 2008, dar la foarte multe prețul se majorează, și sunt exemple pe care deja le-am transmis opiniei publice.

Acest ministru trebuie să îsi prezinte scuze pentru că a mințit și dă dovadă în mod repetat de populism ordinar, iar pentru faptul că avem un ministru mincinos, îi solicit demisia imediat, pentru că minciuna nu face casă bună cu un demnitar.

Sper ca șeful de partid, șeful administrativ și marele conducător să îi ceară demisia sau să-l demită pe cel care face de râs orice guvern.

  Nicolae Bud - declarație politică intitulată Adrian Dohotaru - 70;

Domnul Nicolae Bud:

Declarație politică intitulată: "Adrian Dohotaru - 70".

A rămas în amintirea celor care l-au cunoscut, indiferent la ce vârstă, cu înfățișarea-i demnă de a fi sculptată în marmură: drept, vertical, capul bine înfipt între umeri, marcat de o podoabă capilară bogată, prelungită bogat peste guler. Zâmbea feciorelnic, mișcând ochii de o frumusețe aparte către chipul celui cu care vorbea.

Profil de efigie romană, de fixat pe columna intelectualității române din cea de a doua parte a veacului trecut.

Aparținea Transilvaniei, unde și-a desăvârșit studiile. În orașul de la poalele Felecului și-a rotunjit an de an zestrea de carte, în admirația vestiților cărturari ce au onorat cu prezența lor amfiteatrele de pe Someș. Povestea celor apropiați cum dintr-o admirație niciodată secată aștepta pe treptele de la Clubul studenților ora la care Lucian Blaga, terminându-și slujba zilnică de modest funcționar la Biblioteca Universitară, pleca spre casă, Lebădă Tăcută, ducând cu el în minte munți de cărți și manuscrise adunate de-o viață iar în suflet chinuitoare întrebări, cu speranța că le va da de cap.

Evoca drept o rană deschisă în inima sa momentul când a părăsit Clujul său drag pentru a se stabili în capitală. Norocul a venit din ușurința cu care își făcea prieteni. Se ivea, ca o alinare, sosirea la București, a altor amici din tinerețe, foști colegi de universitate ori promițătoare condeie alături de care bătuse în poarta redacțiilor ardelene.

Chemat să se exprime prin scris, a avut șansa de a demonstra câte știe și ce poate realiza. În pagina gazetelor la care a lucrat ori a colaborat, semnătura lui Adrian Dohotaru strălucea asemeni stelelor pe bolta cerească. Era făcut să comunice cu alții, să întârzie asupra a ceea ce prezentul oferea spre observație și reflecție. Știa atât de bine să toarne faptul de viață în filigranul potrivit, compus cu migală și admirabilă pricepere, provocând la lectură, atracție și incontestabilă încântare. Stăpânea și manevra cu voluptate regulile și imensele resurse ale verbului. Pasiune de istoric putea fi concurată doar de iubirea dovedită față de "Patria noastră - limba română", cum se exprima un clasic al literaturii noastre doar cu câțiva ani mai mare decât el, Nichita Stănescu.

Gazetarului de superioară distincție de la "Viața studențească", "Amfiteatru", "Flacăra" i s-a alăturat, previzibil, scriitorul. Adrian Dohotaru a știut să-și găsească timp pentru a trece granița dintre publicistică și literatură, confirmând ceea ce cunoscătorii prevedeau demult - soliditatea condeiului și varietatea registrului de exprimare.

Nu de puține ori constatăm câtă distanță se așează între ceea ce merită omul prin toate câte reușește și felul în care este răsplătit. Spun aceasta cu gândul la o seamă de încercări ce nu l-au ocolit. Viața s-a dovedit uneori ingrată, nedreaptă, nepăsătoare. Dar, firea gingașă, așezată, ascultătoare care era Adrian Dohotaru a știut să strângă din dinți când a fost cazul, să încordeze ființa și voința pentru a putea trece mai departe.

După Revoluție, a fost chemat în prima linie a presei noastre democratice. A răspuns cu entuziasm investiției de încredere de care se bucura și a acceptat să preia funcția de locțiitor al directorului general al Agenției Naționale de Presă. Prestația sa deosebită a determinat autoritățile timpului să-l încadreze în corpul diplomatic al României, în calitate de locțiitor al ministrului afacerilor externe, desemnat să coordoneze vasta activitate de difuzare a culturii noastre peste granițe.

S-a implicat admirabil în acest obositor, dar atât de înălțător demers.

L-am fi putut saluta astăzi, 5 aprilie 2009, aici, printre noi, alături de consătenii săi (din Petrova, Maramureș), alături de cei ce l-au cunoscut și prețuit - rude, prieteni, colegi de școală și de profesie. Dar prin voia Celui de Sus, a fost să fie altfel. A plecat dintre noi nedrept de repede, pe neașteptate, mult prea devreme. Se afla în vizită oficială dincolo de Prut. Plecase de la Chișinău, urmând a ajunge la Odessa, unde trebuia să oficieze dezvelirea la malul mării a unui bust al poetului nostru național, Mihai Eminescu. Intențiile au fost cu brutalitate stopate. Adrian Dohotaru a căzut pradă unui accident rutier. Peste scurt timp, avea să fie condus pe ultimul drum, la cimitirul Bellu din capitală.

Acolo, pe catafalcul din Biserica Silvestru din capitală, în cursul slujbei ținute de legendarul părinte Galeriu, prietenii i-au putut privi pentru cea din urmă oară chipul marcat de suferințe, împodobit cu noblețe de părul său tot mai rar și mai alb.

Ne gândim toți în această clipă că Adrian Dohotaru putea fi printre noi în ceasul aniversar ce i-l consacrăm azi. Mă și întreb dacă pentru moment nu ne-am putea propune să ignorăm realitatea crudă și să ne închipuim că Adrian Dohotaru se află de față. Atât cât să-i adresăm admirația noastră pentru toate faptele ce l-au consacrat ca publicist, scriitor, diplomat. Ca intelectual, dincolo de toate.

Adrian Dohotaru - un destoinic și vrednic fiu al acestui colț de plai românesc - putea să ni se înfățișeze astăzi la respectabila vârstă de 70 de ani.

Noi, cei de după el, ne facem o datorie din a-i păstra vie amintirea luminoasă prin care rămâne vizibil de la distanță în istoria literaturii, a presei, a diplomației române, în cartea sfântă a culturii naționale.

  Samoil Vîlcu - declarație politică având ca temă Păstrarea locurilor de muncă, prioritate în contextul crizei economice mondiale;

Domnul Samoil Vîlcu:

"Păstrarea locurilor de muncă, prioritate în contextul crizei economice mondiale"

În condițiile crizei economice majore, consider că păstrarea locurilor de muncă, dar și crearea unora noi trebuie să fie priorități pentru clasa politică.

Deși anul 2009 va fi unul dificil pentru români, cele mai importante probleme la care trebuie să găsim soluții sunt de păstrare a locurilor de muncă și diminuare a efectelor crizei. Guvernul a alocat în acest an 20% din buget pentru investiții, deci avem resursele pentru modernizarea țării în următoarea perioadă, dar ține de noi, oamenii politici, cât de rapid și bine vom utiliza aceste resurse financiare.

În calitate de deputat, susțin inițiativa premierului Emil Boc de eliminare a pensiilor speciale ale parlamentarilor, dar și a sporurilor speciale acordate demnitarilor, pentru că și noi trebuie să participăm la reducerea cheltuielilor, în situația de criză în care se află România. Acordul cu FMI presupune înghețarea salariilor și reducerea sporurilor, iar acest lucru a creat nemulțumiri, dar, în condiții de criză, trebuie să luăm măsuri care nu sunt tocmai plăcute. Efortul nostru, al românilor, trebuie să fie comun în încercarea de a trece cu efecte minime prin această situație de criză. În asemenea momente, sindicatele și administrația trebuie să devină parteneri. Avem nevoie de o abordare lucidă a crizei economice, pentru a nu se crea factori de stres care ar putea agrava situația.

Potrivit datelor statistice prezentate de Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă, la sfârșitul lunii februarie erau înregistrați 480.000 de șomeri, dintre care peste 70% provin din mediul privat. În aceste condiții, devine important în acest an ca Guvernul și Parlamentul să adopte măsuri legislative care să ajute la păstrarea locurilor de muncă. Putem să păstrăm bugetul în echilibru doar dacă păstrăm locurile de muncă, dar dacă oamenii nu vor înțelege că trebuie să renunțe la greve și nu vor vrea să renunțe la anumite sporuri, problemele vor continua să se amplifice.

În calitate de deputat PD-L fac un apel la clasa politică: să-și concentreze toate eforturile pentru păstrarea locurilor de muncă existente astăzi și pentru crearea de noi locuri de muncă!

  Ioan Stan - prezentarea unor probleme întâmpinate de Nuclearelectrica în finanțarea construcției celui de al treilea și al patrulea reactor de la Cernavodă;

Domnul Ioan Stan:

Fac parte din generațiile care au crescut cu spaima că au uitat să stingă lumina când au ieșit din casă, care au fost învățate că trebuie să crească "pe întuneric și pe frig, fără să consumi nimic". Ani de zile părinții mei au economisit pentru că eu să pot face școală, să trăiesc mai bine decât ei și, probabil, să nu mai fiu nevoit să economisesc la fel de strict ca și ei.

Sunt convins că, fără să mărturisesc aceasta, între speranțele mele își făcuse loc și aceea că într-o zi criteriul consumului energetic nu-mi va mai cenzura cumpărăturile. Una peste alta, dezideratul independenței economice a României a găsit și în mine un entuziast adept și susținător.

În timp, ar fi fost de așteptat să devin mai circumspect în definirea speranțelor mele. Nu mi s-a întâmplat așa, ba, dimpotrivă, am continuat să cred și să sper că ziua în care nu vom mai depinde de import energetic nu este departe.

Dar, încă odată s-a dovedit că prea multe speranțe dăunează grav și am fost obligat să aflu că managementul defectuos al trecutei guvernări lasă așteptările noastre fără răspuns. Și asta pentru că nu mai avem banii necesari pentru construcția celui de al treilea și al patrulea reactor de la Cernavodă.

Să detaliem puțin.

Pentru început, Compania Națională Nuclearelectrica urma să participe, alături de alți cinci investitori străini în compania de proiect, deținând un procent de 20%, ceea ce se traducea în participarea la investiție cu activele în valoare de 350 milioane euro, existente pe platforma Cernavodă, fără alte contribuții financiare. Dar, încă un "dar", cică un sondaj de opinie practicat în zonă a evidențiat că locuitorii din arealul cu pricina nu văd cu ochi buni prezența atâtor investitori străini în zonă.

Sper că m-am făcut bine înțeles!

Nu eventualele pericole în exploatare, nu prezumtive șanse de poluare, nu calificarea celor care urmau să exploateze instalațiile "îngrijorau" locuitorii, ci împărțirea procentelor între investitori.

Că va fi fost o refulare a unor raționamente de tipul "Nu ne vindem țara", că va fi fost chiar temerea că ni se va sufla de sub nas mult așteptata independență energetică, cert este că statul, grijuliu cu temerile cetățenilor săi, s-a răzgândit, și Nuclearelectrica a fost obligată să devină fericita deținătoare a 51% din compania de proiect, botezată între timp - Energonuclear.

Numai că acest lucru a "asigurat" părții române și responsabilitatea unei contribuiții de 2,04 milioane de euro la investiție, din care, 800 de milioane euro din Fondul Național de Dezvoltare. Practic, acești 800 de milioane de euro sunt bani care ar trebui să fie eliberați gradual, primii 20 de milioane având termen de virament în acest an. Restul participării (până la concurența celor 51% din Energonuclear) au acoperire în activele de pe platforma Cernavodă, alocările bugetare pentru apa grea produsă de Regia Autonomă de Activități Nucleare, împrumuturi garantate de stat, fonduri proprii, apa grea din rezerva Nuclearelectrica și listarea la bursă.

Bine gândit și frumos realizat!

Doar că în Fondul Național de Dezvoltare nu mai sunt bani! Nici un leu! Absolut nimic!

Sumele obținute din vânzarea BCR a companiilor din energie și utilități, despre care fostul premier declara că vor fi investite în infrastructură prin proiecte concrete, au dispărut deocamdată fără urmă. Vorbim de circa 11 miliarde de lei.

Așa că Nuclearelectrica declară că sumele prevăzute a se aloca proiectului în acest an vor fi asigurate în exclusivitate din contribuțiile investitorilor străini.

Știți dumneavoastră, ăia cărora nu le-am vândut țara!

După care vom mai vedea! Și, ca să "vedem" mai bine, termenul inițial de punere în funcțiune a celor două reactoare, și odată cu el speranțele mele și ale altora, tare mulți, a fost decalat, pentru început cu un an!

La multe și noi speranțe, doamnelor și domnilor colegi!

  Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată Mircea și Traian, la famiglia din Cotroceni;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Mircea și Traian, la famiglia din Cotroceni"

Președintele Traian Băsescu a gafat din nou în relația cu societatea civilă, jignind un reprezentant al presei, ce-i drept, de această dată pe un ton mai blând. El s-a adresat cu un altfel de "Măi", unul mai moderat, unui ziarist, ca să ne arate că a trecut peste faza "găozar", "țigancă împuțită" sau "păsărică", însă fondul problemei rămâne. Prestația președintelui, după cinci ani de mandat, nu s-a schimbat, traiul la Palatul Cotroceni nu l-a cizelat deloc, "greaua moștenire" de pe vapor nefiind depășită.

El a dovedit că este incapabil să își asume răspunderea de a da răspunsuri la întrebări fierbinți, aceste tertipuri fiind o marcă pentru panică. În lipsa argumentelor, președintele preferă să jignească, mizând că astfel va închide gura presei. "O presă bună este o presă care te critică fără să te jignească", declara Traian Băsescu în urmă cu trei ani. Se pare că și situația reciprocă ar fi valabilă... De altfel, președintele Băsescu este debusolat, fuge nu doar de reprezentanții mass-media, pentru că îl ajung întrebări grele, ci și de populație, băile de mulțime fiind de domeniul trecutului. În schimb, fratele domniei sale, pe nume Mircea, adoptă băile de televiziuni, însă preluând duiosul grai al fratelui Traian, calcă în picioare bunul-simț și limba română, apelativul de "găozar" fiind readus în primul plan, ca o relicvă dragă familiei Băsescu.

Toleranța românilor a ajuns și ea la liman pentru că, în aceste vremuri fără prea multe modele, Traian Băsescu ar trebui să fie un exemplu chiar și prin discurs, iar nu cel mai aprig jucător în cuvinte insultătoare. Un adevărat președinte se impune prin prezența lui sobră, el trebuie să domine prin inteligență și printr-un comportament ireproșabil.

Traian Băsescu nu a fost ales de români pentru a se da în spectacol ori de câte ori are ocazia. Dacă în relația cu societatea civilă sau cu presa vrea să se afirme prin cuvinte tăioase, pe plan extern, acolo unde rolul său este primordial, președintele adoptă, din păcate pentru români, atitudinea unui spectator muțit de actorii politici internaționali. Și poate că mai bine tace, pentru că altfel cine știe ce scăpări verbale ar mai putea avea.

Probabil că șeful statului uită că este persoană publică de rang înalt și că prin tot ceea ce face și spune îi reprezintă pe români. În fișa postului de președinte de stat obligațiile atârnă foarte greu, iar dacă toate acestea par o povară prea grea pentru Traian Băsescu, atunci nu trebuie să se mai obosească pentru a cere din nou votul electoratului.

  Ion Stan - declarație politică intitulată Compromiterea puterii judecătorești, a autorităților ordinii și securității publice - o stare de fapt, consecință a crizei ca doctrină politică a aleșilor poporului român;

Domnul Ion Stan:

"Compromiterea puterii judecătorești, a autorităților ordinii și securității publice - o stare de fapt, consecință a crizei ca doctrină politică a aleșilor poporului român"

Ce suntem noi, aleșii națiunii, atunci când asistăm pasivi la prăbușirea în negura totalitarismului a instituțiilor ordinii și securității publice, când tolerăm practici și evoluții periculoase în procedurile de aplicare a legii, când vedem abuzul împotriva libertății cetățeanului și încălcarea demnității umane și, pe deasupra, toate acestea transmise în direct, zile la rând, de reporteri nespecializați în domeniile apărării libertăților individuale și ale activităților de impunere a legii, a căror prestație, în consens cu politicile editoriale, fac jocul celor interesați în a înspăimânta și teroriza o națiune?

Complici și favorizatori deghizați în parlamentari, asta suntem!

Săptămâna trecută s-au comis abuzuri de neimaginat. Parchetul, poliția și justiția și-au dat mâna și au declanșat o operațiune scandaloasă de ridicare și reținere a unui cetățean român, într-o regie de film cu mari gangsteri și criminali periculoși, transmis în direct, pe care justiția, în prima instanță, a validat-o cu o motivare care substituie dreptul cu interesul politic de moment al demnitarului suprem, care a dorit să comute atenția opiniei publice de la niște scandaloase afaceri de familie către "un nou om al zilei" și o nouă criză.

Cetățeanul român în cauză nu a luat viața nimănui, nu a săvârșit crime împotriva securității naționale, nu a fost învinuit de tâlhărie și nici de viol, nu s-a dus să arunce grenade peste gardul Palatului Cotroceni și nici nu a tăiat cablurile de alimentare cu curent electric ale Palatului Victoria, în vecinătatea căruia își are reședința în București. Dimpotrivă, este președintele unui partid, un important contribuabil, capul unei familii respectate, patron al unui important club de fotbal, un bun creștin-ortodox, ctitor de așezăminte bisericești și autor a numeroase acte de caritate.

Nu este, însă, mai puțin adevărat că persoana publică în a cărei demnitate s-a intrat cu cizmele agenților forței publice a avut temeritatea să-i facă anumite reproșuri agentului suprem al apărării demnității românilor, președintele Traian Băsescu.

După ce o țară întreagă a văzut ce mostre de "stat de drept" și "justiție imparțială", de dispreț al demnității și desconsiderare a drepturilor fundamentale i-au fost administrate, cu ură și sete de răzbunare, binecunoscutei persoane publice, puțini mai sunt cetățenii acestei țări care să nu se teamă pentru libertatea lor.

În numele demnității umane, consacrate de primul articol al Constituției României ca valoare supremă și, deci, intangibilă, somez următoarele autorități publice, prin miniștrii și șefii lor, Ministerul Justiției și al Libertăților Cetățenești, procurorul-general de pe lângă Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ministrul administrației și internelor și inspectorul general al poliției să prezinte Parlamentului temeiurile constituționale în a căror bază, prin norme și proceduri interne ale sus-numitelor instituții, este anulată garantarea demnității umane proclamate de primul articol al Constituției României, respectiv:

1. Temeiul legal al reținerii persoanelor în prezența presei, cu scenariul și evidenta regie de montare a unei mediatizări negative, puternic intruzive în viața familială și privată.

2. Actul normativ cu sediul procedurii de reținere a unei persoane.

3. Cine aprobă și în ce condiții reținerea unei persoane? Ce documente se întocmesc privind modul de acțiune la o reținere?

4. Cine și pe ce bază dispune compunerea și tăria efectivelor și dotările echipei operative care efectuează reținerea?

5. Cine și cu ce scop anunță presa să însoțească echipa operativă de reținere și care sunt criteriile după care sunt alese persoanele a căror demnitate trebuie lovită prin orchestrarea, declanșarea concomitentă a campaniei de presă?

6. Există o procedură standard privind reținerea? Prevede aceasta prezența presei?

7. Există prevederi ale procedurilor de reținere care să oblige la:

7.1. Respectarea prezumției de nevinovăție;

7.2. Comunicarea motivului reținerii în prezența unui avocat;

7.3. Nefolosirea practicilor de reținere prin care persoana în cauză să fie lezată în demnitate, reputație și dreptul la imagine, viața familială și privată.

Poporul care ne-a trimis să-l reprezentăm în Parlament are trista experiență a poliției verzi, legionare, și a poliției roșii, comuniste. Oricât au fost de temute și urâte polițiile verde și roșie, poliția cagulelor negre este pe cale să-și depășească predecesoarele.

Nu avem nevoie de telejustiție. Telejustiția, acest spectacol al decadenței valorilor dreptului și democrației, nu face altceva decât să compromită puterea judecătorească și să adeverească obediența care-i anulează independența.

Fac apel la colegii deputați din comisiile cu atribuții de control și supraveghere în domeniile activității poliției, apărării drepturilor și libertăților cetățenești, cercetării abuzurilor și corectării insuficiențelor legislative să ia act oficial de necesitatea curmării abuzului și restabilirii ordinii și a legii în ceea ce privește garanțiile constituționale ale demnității omului și libertății individuale.

  Mihăiță Calimente - declarație politică intitulată Cine conduce România?;

Domnul Mihăiță Calimente:

"Cine conduce România?"

Conform Constituției României art.1 alin.(4): "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale".

La data de 24 martie 2009, procurorii anticorupție au luat măsura reținerii pe termen de 24 de ore a mai multor persoane, printre care și Șerban Ilie Cornel, directorul DGIPI din cadrul MAI, în sarcina căruia s-a reținut infracțiunea de favorizare a infractorului și folosirea de informații ce nu sunt destinate publicității și permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, în scopul obținerii pentru sine de foloase; Pitcovici Petru, șeful Diviziei Operațiuni din cadrul DGA din MAI, în sarcina căruia s-a reținut infracțiunea de favorizare a infractorilor.

Comisarul șef Cornel Șerban a fost numit la conducerea DGIPI pe 15 martie. Până atunci, timp de o lună, el a asigurat interimatul acestei instituții.

Menționăm că la conducerea ministerului, în acest timp, s-au perindat trei miniștri, ultimul fiind Dan Nica, și în prezent ministrul care l-a și titularizat pe funcție pe Cornel Șerban.

Reținerea celor doi s-a făcut în urma unui autodenunț al unui ofițer de judiciar din DNA, anume Motoc, care a reclamat faptul că Șerban și Pitcovici ar fi intervenit pe lângă el să soluționeze favorabil cazul omului de afaceri Puiu Popoviciu - Băneasa Investments.

Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională l-a audiat, la cererea ei, pe domnul ministru Dan Nica.

În legătură cu instalarea în fruntea DGIPI a domnului Șerban, atât ministrul, cât și chestorii prezenți la audieri au confirmat că, la data numirii, acesta nu avea niciun fel de caracterizare negativă, din contră, din verificările făcute rezulta că acesta era un ofițer model, cu cele mai bune recomandări.

Mai mult, domnul ministru Nica confirma că la acea dată DNA nu a adus la cunoștința ministrului faptul că ofițerul era în cercetări, de asemenea, cum au fost informați conform declarațiilor aceluiași ministru, nici primul-ministru sau președintele țării. În continuare, ministrul Nica susține că procurorii nu aveau obligația să informeze că domnul Șerban Cornel era în cercetarea DNA.

Curioasă atitudine și ignorare a legii, pentru că tot Constituția ne spune că Ministerul Public nu face parte din puterea judecătorească.

Conform art.132 din Constituție, procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiilor legalității, imparțialității și controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției, care ar fi trebuit încunoștiințat de problemele pe care le are un om care urma să fie numit într-o funcție guvernamentală cu rang de secretar de stat.

S-a menționat din nou separația puterilor în stat, lucru neadevărat, pe care l-am demonstrat. Înseamnă că cineva a dorit decapitarea DGIPI și subordonarea ei politică unor alte interese.

Cine și de ce a făcut acest lucru nu cred că mai trebuie demonstrat. Singura întrebare care rămâne fără răspuns este: Cine conduce această țară?

  Vasile Mocanu - declarație politică având titlul O problemă de încredere;

Domnul Vasile Mocanu:

"O problemă de încredere"

Situația restanțelor la creditele făcute de ieșeni a devenit, în această primăvară, de-a dreptul alarmantă. Din decembrie 2008 și până la sfârșitul lui februarie 2009, datoriile neachitate la termen aproape că s-au dublat. Astfel, în numai trei luni, ratele neplătite au crescut cu 89% în județul Iași, de la 50 de milioane de lei în decembrie, la 93 de milioane de lei în februarie. Creșterea este resimțită atât la creditele în lei, cât și la cele în valută, dar fac observația că ponderea restanțelor la creditele în valută a început să avanseze rapid în prima lună a anului, adică în perioada în care s-a consemnat prăbușirea cursului de schimb.

Din nefericire, situația se va agrava și mai mult la finele lunii în curs, când este prognozată o creștere cu circa 200% a restanțelor la credite. Potrivit oamenilor de afaceri ieșeni, băncile - la rândul lor afectate de criza financiară - nu se mai grăbesc deloc să acorde credite. În acest mod, sistemul economic, în lipsă de lichidități, dă rateuri după rateuri, sute de firme din județul Iași fiind în pericol de faliment.

Dat fiind acest context economic dificil, este cu atât mai important ca semnalele venite din partea instituțiilor centrale - și mai ales din partea Guvernului - să fie pozitive și cât mai coerente. Împrumutul contractat de România a stabilizat cursul de schimb și chiar a întărit puțin puterea leului. Există informații că multe bănci dețin în acest moment sume mari de bani, dar că așteaptă perioada oportună pentru a da din nou drumul la credite. Ca și economia națională, economia județului Iași are nevoie de lichidități. Acum, acești bani există.

Până la urmă, totul se reduce la o problemă de încredere în instituțiile statului.

  Cristian Buican - declarație politică având tema Retragerea sau suplimentarea militarilor români?;

Domnul Cristian Buican:

"Retragerea sau suplimentarea militarilor români?"

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă supune atenției un subiect de o importantă covârșitoare, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Am ales acest moment deoarece pe zi ce trece citesc în mass-media despre militari români răniți sau decedați pe câmpurile de luptă din afara granițelor, iar aceste subiecte nu sunt tratate cu interesul cuvenit nici de către noi, parlamentarii, și nici de celelalte instituții implicate direct în acest proces.

Mai mult, am ales să vă prezint și să vă atrag atenția asupra acestui subiect, deoarece Președintele României, Traian Băsescu, a considerat de cuviință să declare că România poate suporta dublarea trupelor românești aflate în Afganistan. Gravitatea acestei afirmații care poate lua forma unui angajament se regăsește în faptul că aceasta nu a fost făcută fără o consultare transparentă a instituțiilor abilitate, iar argumente de genul respectării angajamentelor deja luate nu pot sta în picioare atâta timp cât acestea contravin interesului general.

Demersul meu nu este acela de a critica o eventuală suplimentare a forțelor militare aflate în Afganistan, ci codresc începerea unei dezbateri publice pe baza acestui subiect, deoarece consider că numai așa, prin prezentarea argumentelor pro și contra ale acestor acțiuni, se poate ajunge la o decizie care să fie acceptată atât pe plan intern, cât și pe plan internațional, fără a leza angajamentele deja semnate.

Vă anunț pe această cale că pe data de 6 aprilie 2009 i-am adresat domnului ministru Mihai Stănișoară o întrebare legată de acest subiect, precum și de viziunea ministerului pe care îl conduce în privința suplimentării numărului de militari din Afganistan. Mai mult, în aceeași adresă, îl rog pe domnul ministru să înceapă o dezbatere publică pe marginea acestui subiect, deoarece consider că viața și sănătatea soldaților români sunt puse în discuție.

Vă rog, pe această cale, stimați colegi, să reflectați atât asupra celor spuse de mine, cât și asupra faptelor. Astfel, cred cu tărie că dezbaterea publică pe acest subiect este calea optimă prin care se va lua cea mai bună soluție, ținând cont de factorii interni și internaționali. Mai mult, nu trebuie uitat că noi reprezentăm interesele oamenilor din această țară și suntem responsabili în fața lor de a lua cea mai bună decizie în privința unor subiecte atât de importante.

În încheiere, aș vrea să adaug că atât angajamentele României de până în prezent, cât și cele pe care dorim să le realizăm pe tema retragerii sau suplimentării numărului militarilor români din teatrele de operațiuni din afara granițelor, reprezintă un subiect care trebuie dezbătut deschis, iar rezultatul acestor dezbateri trebuie prezentat opiniei publice, însoțit de o motivare bazată pe argumente logice.

  Ion Burnei - evocarea marelui fotbalist Nicolae Dobrin;

Domnul Ion Burnei:

Fotbalul nostru, ca mai toate celelalte discipline sportive, este în mare suferință. După retragerea de pe gazon a generației de aur, reprezentativa noastră de fotbal aproape că nu mai contează pe plan internațional.

Am ajuns să ne luptăm din greu cu Insulele Feroe și să fim umiliți de Lituania și Serbia, la noi acasă. Situația pare de-a dreptul bizară dacă ne gândim că din fotbaliștii români care evoluează la cluburi cunoscute din Spania, Portugalia, Italia, Franța, Germania, Rusia sau Ucraina - ca să nu mai vorbim de cei răspândiți prin Ungaria, Grecia, Cipru, Kazahstan, China ori Coreea - s-ar putea alcătui două echipe reprezentative. Ne merge rău în fotbal, ca în toate celelalte domenii ale vieții, fiindcă economia de piață a ucis, într-o foarte mare măsură dorința tinerilor de a ieși în arenă din plăcere, și nu obligați de contractele de sute de mii sau milioane de euro ori ațâțați de primele oferite de patronii cluburilor.

Epoca romantică a fotbalului a murit demult, odată cu ieșirea din scena verde a unor glorii ale stadioanelor ca Bindea, Dobai, Pavlovici, Vintilă, Marian, Ozon, Petchovsky, Constantin, Mateianu și atâția alții.

Dar, prototipul care a marcat, ca un adevărat monstru sacru al gazonului, hotarul dintre fotbalul de suflet și cel mercantil, a fost piteșteanul Nicolae Dobrin, cel care ne-a părăsit pentru totdeauna, cu un an și jumătate în urmă.

Spectatorii care se află la vârsta semicentenară sau cei cu tâmplele bine albite, în primul rând piteștenii, își amintesc de Nicolae Dobrin ca de un magician al fotbalului. Driblingurile sale uluitoare, care i-au făcut pe mulți adversari să se plângă în fața propriilor antrenori, căinându-se că piteșteanul le ascunde mingea, fentele sale total imprevizibile, pasele de o precizie matematică, dar mai ales șuturile la poartă, din care a înscris o sumedenie de goluri, ar putea să constituie astăzi un neprețuit material didactic pentru toate școlile de fotbal și în același timp modele incontestabile pentru jucători de prima ligă și din echipa națională.

Aparițiile lui Dobrin în Trivale, ca și pe alte stadioane din țară, erau așteptate ca niște veritabile spectacole de teatru, toți cei din tribune așteptând, din clipă în clipă, ca marele protagonist să-i emoționeze cu vreo nouă și memorabilă secvență pe care numai el știa s-o inventeze, cu o naturalețe și o spontaneitate inegalabile.

În cupele europene, ca și în întâlnirile echipei naționale, în care a debutat la 18 ani, Nicolae Dobrin era urmărit cu satisfacție, cu admirație și cu imensă încredere de milioane de oameni. Talentul său extraordinar i-a determinat pe magnații marelui club Real Madrid să încerce transferul fachirului Dobrin din Pitești în capitala Spaniei. Legat prin mii de fire de Pitești, prințul din Trivale a declinat, mai mult ca sigur, aplauzele regelui Spaniei, rămânând, timp de două decenii, să-i delecteze cu jocul său pe români.

Marele regret al acestui sportiv de excepție este acela de a nu fi evoluat la Campionatul Mondial organizat în Mexic în 1970. S-au invocat atunci multe pretexte, unele mai ridicole decât altele, ca să explice absența sa din arena mondialului, dar până la urmă adevărul a ieșit la lumină.

Recent, președintele Consiliului Județean Argeș, Constantin Nicolescu, a elucidat acest trist episod din viața marelui fotbalist. "Dobrin nu a jucat în Mexic - a spus oficialul argeșean - din cauza lui Pele. Este un adevăr pe care-l destăinui acum și pe care l-am aflat de la directorul unui post străin de televiziune. Pele era atunci imaginea a tot ce însemna sport sau echipament sportiv. Dacă atunci ar fi apărut Nicolae Dobrin, spectatorii ar fi avut surpriza să vadă pe teren nu doar un Pele, ci doi. Dar un asemenea fapt ar fi demolat nu un simpli mit fotbalistic, ci contracte de publicitate de circa o sută de mii de dolari, bani foarte mulți la acea vreme. Ca atare, Dobrin n-a ieșit în arenă, dar a rămas marele «Pele din Trivale»".

Recent, la Muzeul Județean din Pitești a fost lansat DVD-ul "Nicolae Dobrin - film documentar" realizat de TVR Media, cu sprijinul Consiliului Județean Argeș. DVD-ul înmănunchează peste 200 de secvențe memorabile din jocurile susținute de marele fotbalist piteștean de-a lungul carierei sale, la FC Argeș și în echipa națională. Această inițiativă lăudabilă constituie un omagiu celui care a fost fenomenalul fotbalist Nicolae Dobrin, acel simbol al orașului Pitești și al sportului românesc.

  Ion Dumitru - declarație politică: Prioritățile în agricultură, în 2009, în perioada crizei financiare deja instalate;

Domnul Ion Dumitru:

"Prioritățile în agricultură, în 2009, în perioada crizei financiare deja instalate".

Având în vedere programul de guvernare și instalarea crizei financiare în România, recomand o serie de măsuri pentru agricultura 2009, și anume:

  • investițiile trebuie să beneficieze cu prioritate de atenție. Prioritățile trebuie să cuprindă promovarea componentei pentru investiții a legii creditului agricol, pentru a asigura componenta suportului programelor Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, susținerea investițiilor pentru producerea combustibililor alternativi (biodisel, bioetanol, brichete lemn, brichete paie și biomasă), eliminarea procedurilor excesiv birocratice pe care le impun (nejustificat) normele de aplicare a unor acte normative, accelerarea procedurilor de derulare a programelor Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală;
  • fluidizarea mecanismelor de acces la creditele bancare pentru producție, și anume notificarea la Uniunea Europeană pentru a extinde perioada de aplicare a Legii nr.150/2003, până cel puțin la recoltarea păioaselor în 2010;
  • elaborarea unor politici de valorificare a producției agricole pentru anul 2009, prin activarea unei regii, pentru a putea prelua calitatea de integrator în numele statului, majorarea rezervei de stat de cereale prin adăugarea componentei europene la cea națională, măsuri de export în spațiul european și măsuri de reglementare a pieței interne;
  • restructurarea instituțională, în general în perioadele de criză nu se adoptă programe care pot agrava criza. Structurile nou create, până la atingerea perioadei de funcționalitate - performanță pot crea mai multe neajunsuri decât beneficii. În orice caz, trebuie atent analizate schimbările la nivelul instituțiilor sau autorităților publice.

În condiții de criză, statul trebuie să dețină mecanisme și pârghii prin care să poată interveni direct.

Consider că Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale trebuie să revizuiască competențele și capacitățile unor unități publice subordonate, cu rol în susținerea politicilor guvernamentale.

Pentru proiectele care au o perspectivă de implementare pe termen lung, trebuie elaborate, finalizate, adaptate programe (unele există), pentru a putea evalua atât costurile implementării, cât și beneficiile generate de implementarea acestora.

Unele din aceste proiecte pot avea obiective, generând un beneficiu imediat, cuantificabil, și anume:

    • dezvoltarea structurilor de piață;
    • irigații - strategie sectorială;
    • cooperația agricolă;
    • dezvoltarea rurală;
    • dezvoltarea învățământului agricol;
    • silvicultură;
    • lipsa unei strategii, pe termen scurt și lung, ce vizează sectorul agroalimentar, ținând cont și de instalarea crizei financiare, este un gol care ne va costa poate prea mult.
  Mihai Cristian Apostolache - pledoarie pentru o strategie de dezvoltare integrată, în special din punct de vedere turistic în Valea Teleajenului;

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Declarație politică

Doresc să vă vorbesc astăzi despre o zonă încărcată de istorie, de frumuseți naturale și spirituale și de oameni deosebiți. Este vorba de Valea Teleajenului. Această parte a județului Prahova are toate calitățile pentru a putea concura cu zone din țări precum Elveția, Italia, Austria etc. Relieful, clima, zestrea spirituală, vegetația fac din ea o zonă atractivă pentru cine dorește să o viziteze.

Ceea ce lipsește, încă, este o strategie de dezvoltare integrată, în special din punct de vedere turistic.

Nu cred că este cineva care să nu fi auzit de cursurile Școlii de Vară inițiate la Vălenii de Munte de Nicolae Iorga, de Miron Radu Paraschivescu sau de pictorul Nicolae Tonitza.

Nu cred că este cineva care nu și-ar dori să aibă pe teritoriul localității sale un castru roman sau o moară de apă ce datează din secolul al XIX-lea, precum cele din localitatea Drajna.

Nu cred că cineva nu a auzit de țuica de Văleni sau de Teișani sau de singurul han de poștă, monument istoric de valoare națională, de la Gura Vitioarei.

Nu cred că sunt multe zone care se pot mândri cu mânăstiri precum Mânăstirea Crasna din localitatea Izvoarele sau Mânăstirile Cheia și Suzana din Mâneciu.

Nu cred că cineva nu și-ar dori să călătorească pe un drum istoric ce datează din epoca romană, pe care se realiza în trecut o fructuoasă activitate comercială, drum care ne duce la Cimitirul Eroilor de la Tabla Butii, din localitatea Cerasu, precum și la două cetăți medievale din aceeași localitate. Cum, de asemenea, nu cred că cineva nu și-ar dori să asculte în jurul focului faimoasele legende ale acestor locuri.

Cu toate acestea, zona suferă din cauza lipsei unei infrastructuri de turism corespunzătoare și cred că se impune ca Ministerul Turismului să cuprindă, în programul de dezvoltare a produselor turistice, măsuri care să contribuie la dezvoltarea turistică a acestei zone.

  Marian Ghiveciu - declarație politică privind Abordarea agriculturii în contextul crizei economico-financiare;

Domnul Marian Ghiveciu:

"Abordarea agriculturii în contextul crizei economico-financiare"

Anul agricol 2008 a fost un an puțin peste medie. Prețurile de valorificare ale produselor agricole au fost impuse de marii achizitori, dezavantajând producătorii agricoli.

Prețurile de valorificare au fost cel mult la nivelul prețurilor de producție și mult sub cele europene, iar neacordarea unor despăgubiri pentru calamități la secetă au dezechilibrat sectorul agricol din punct de vedere financiar, fapt ce a determinat și apariția unor sincope în desfășurarea activităților în campania din 2008.

Având în vedere aspectele prezentate, este evident că eforturile agricultorilor de a desfășura activități din campania de primăvară 2009, în condițiile tehnice corespunzătoare, trebuie acompaniate de acțiuni publice de susținere.

Materializarea acțiunilor programului agricol de guvernare ar putea constitui într-o bună măsură baza pârghiilor publice de susținere a campaniei de primăvară.

Criza financiară s-a consolidat deja la nivelul agriculturii și atinge un maximum, din punctul meu de vedere, în perioada iulie-octombrie 2009, perioadă determinată de recoltarea și valorificarea producțiilor și înființarea culturilor din toamna anului 2009.

Orice guvern aflat la putere trebuie să se gândească la ramurile economice care pot să susțină una din componentele sensibile (hrană), în astfel de situații, și, de asemenea, la cele care-i pot asigura relansarea economică pentru perioada de post-criză.

Agricultura, "arta a cărei valoare se vede atunci când nu ai ce să pui pe masă", cu siguranță va fi ramura care va avea un rol definitoriu pentru ambele situații: hrana și relansarea economică post-criză.

De agricultură va depinde inclusiv direcția către care se va îndrepta România pentru o lungă perioadă de timp de acum înainte.

Agricultura trebuie să reprezinte o activitate economică vitală pentru România, pentru societate.

În consecință, aceasta constituie un sector care contribuie la menținerea stabilității, continuității și creșterii economice, iar în condițiile actuale la atenuarea, în mare măsură, a crizei economice.

  Lucia Ana Varga - declarație politică: Domnule Nemirschi, vă informez că sunteți ministrul mediului!;

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Domnule Nemirschi, vă informez că sunteți ministrul mediului!"

Toate depozitele de deșeuri neconforme din România trebuie închise, în conformitate cu angajamentele asumate în vederea aderării la Uniunea Europeană, până la jumătatea acestui an, în caz contrar împotriva României fiind declanșată procedura de infringement! 78 de asemenea depozite trebuiesc închise până la 16 iulie 2009 și ne-am fi așteptat ca acest lucru să nu constituie o problemă pentru Guvernul Boc care a deblocat finanțările europene și care face cel mai mare împrumut extern din istoria României. Și așa cum ne așteptam, Ministerul Mediului a găsit deja soluția: "Autoritățile județene să înceapă investițiile din surse proprii pentru a rezolva ceea ce s-au angajat să facă, iar ulterior, după aprobarea la Bruxelles a aplicației, își vor primi banii investiți în aceste proiecte".

Vă întreb: din ce fonduri, domnule ministru, dacă la rectificarea de buget pentru autoritățile locale va fi în minus?

Mai mult, domnul Nicolae Nemirschi, ministrul mediului, a găsit o soluție și pentru plata sumelor pe care România va fi obligată să le achite în cazul declanșării procedurii de infringement declarând că: "Nu avem altă soluție decât să transferăm amenzile celor vinovați, deoarece este mai mult ca sigur că vom primi penalizări de la Uniunea Europeană în privința ecologizării și închiderii gropilor de gunoi din România", prin "cei vinovați" domnul Nemirschi înțelegând, din nou, autoritățile locale.

Localitatea Aleșd din Colegiul nr.3 din județul Bihor, în care am fost aleasă deputat, este una din cele 78 de localități care trebuie să închidă depozitul de deșeuri în anul 2009.

Refuz, domnule ministru, să accept soluția pe care ați găsit-o, aceea ca în cazul în care nu se închide depozitul de deșeuri, aleșdenii să plătească amenzile de la Uniunea Europeană. Mai bine veniți cu propuneri concrete și alocați fonduri pentru întocmirea proiectelor de închidere a depozitelor de deșeuri neconforme. Și totuși, parcă să guvernezi înseamnă mai mult decât să arunci vina pe autoritățile locale. Să guvernezi înseamnă să îți asumi responsabilități și să vii în sprijinul celor pe care îi guvernezi cu soluții adecvate, nu cu ultimatumuri.

Cineva trebuie să îi spună domnului Nemirschi că vremea când putea arăta cu degetul în stânga sau în dreapta a trecut. Cineva trebuie să îi spună domnului Nemirschi că e la guvernare și autoritățile locale așteaptă de la domnia sa soluții, nu amenințări. Cineva trebuie să îi atragă atenția domnului ministru că a venit vremea să își asume responsabilități și să aibă atitudini și acțiuni responsabile.

Până îi va spune cineva domnului Nemirschi ce înseamnă guvernarea, o să îi spun eu că este ministrul mediului și că a venit vremea să găsească soluții în concordanță cu funcția pe care o ocupă.

  Gheorghe Mirel Taloș - semnalarea unui abuz: demiterea directorilor executivi ai centrelor județene APIA;

Domnul Gheorghe-Mirel Taloș:

Printre nenumărate alte abuzuri ale noului Guvern, generate de dorința acerbă de a acapara toate funcțiile publice centrale și locale pentru a-și numi clientela politică, se numără și demiterea abuzivă a directorilor executivi ai centrelor județene APIA.

Demiterea directorilor din centrele județene s-a făcut sub pretextul neînceperii plăților pe suprafață pe 15 martie 2009. În realitate, domnul ministru Ilie Sârbu știe foarte bine că această întârziere nu estre imputabilă centrelor județene, care și-au îndeplinit toate sarcinile care au fost în competența lor: sprijinirea fermierilor pentru completarea cererilor de plată, introducerea, verificarea datelor din cererile de plată pe suprafață în baza de date IACS, controlul clasic pe teren. În același timp, operațiuni precum controlul prin teledetecție au fost externalizate, deci nu pot fi imputate directorilor APIA.

În ceea ce privește aprobarea plăților primelor etape din procesul de aprobare (autorizare) la plată a cererilor de sprijin pe suprafață, acestea nu s-au putut efectua din cauza sistemului informatic și din cauza unor decizii care trebuiau luate la nivel central.

Așadar, toate etapele procedurale legate de procesul de autorizare a plăților directe pe suprafață, care sunt în sarcina centrelor județene, au fost realizate și din acest punct de vedere toate motivele invocate de domnul ministru Ilie Sârbu sunt lipsite de substanță, domnia sa știind foarte bine faptul că în conformitate cu separarea funcțiilor în agențiile de plăți, centrelor județene le revine funcția de autorizare (aprobare) la plată, iar funcția de plată și contabilitatea plăților revine nivelului central al APIA.

  Valeriu Alecu - atenționare în privința unui domeniu sensibil: Reglementarea legală a reproducerii umane asistate medical.

Domnul Valeriu Alecu:

"Reglementarea legală a reproducerii umane asistate medical"

În calitate de deputat, membru al grupului parlamentar al PD-L, vreau să atrag atenția asupra unei probleme sensibile pentru mulți dintre cetățenii României. Este vorba despre infertilitate.

Parlamentul European constată că infertilitatea este o boală recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății, care poate avea efecte grave, cum ar fi depresia. Rata infertilității este în creștere, atingând în prezent aproximativ 15% din cupluri.

Parlamentul European invită statele membre să garanteze cuplurilor dreptul de acces universal la tratament împotriva infertilității. În acest context, mă declar un susținător necondiționat și invit toate persoanele responsabile să susțină campania pentru reglementarea legală a reproducerii umane asistate medical, campanie susținută de către Asociația Embriologilor din Romania și premiată cu premiul special "Carol Davila/2009-responsabilitate socială în sănătate".

Campania își propune să tragă un semnal de alarmă cu privire la o problemă gravă cu care se confruntă foarte multe familii tinere din România: infertilitatea. Persoanelor care se confruntă cu dificultăți în a obține o sarcină pe cale naturală nu li se oferă sprijin din partea statului român pentru investigații și tratament, deși aceștia sunt cetățeni plătitori de taxe și impozite, iar infertilitatea este o boală recunoscută de către Organizația Mondială a Sănătății.

În prezent, cetățenii români trebuie să plătească integral, pe cont propriu, o procedură medicală de tip inseminare artificială (I.A.) sau fertilizare in vitro (F.I.V.), inclusiv analizele preliminare și medicamentele aferente. Costurile acestora sunt uriașe în raport cu veniturile medii ale unei familii din România. De exemplu, prețul global al unei tentative de fertilizare in vitro variază între 1.400 și 3.000 euro, în funcție de spital și de procedură/medicamentație. O procedură de tip I.A./F.I.V. reprezintă o experiență extrem de dificilă pentru un cuplu, în plan fizic și, mai ales, psihic, care se accentuează dramatic atunci când, la aceste dificultăți, se adaugă un obstacol insurmontabil de ordin financiar.

Posibilitatea de a avea un copil nu trebuie să reprezinte un lux și, de aceea, susțin "Campania civică de responsabilizare a autorităților din România în problema finanțării reproducerii asistate medical".

În țările Uniunii Europene există o legislație clară referitoare la sănătatea reproducerii. Pe lângă aspectele etice și de protejare a embrionului foarte clar reglementate, în ceea ce privește costurile procedurilor necesare pentru reproducerea umană asistată, acestea sunt incluse în programe de sănătate publică. În țările Uniunii Europene, în numele solidarității sociale, statul susține din impozitele și taxele plătite de cetățeni, inclusiv de către cei afectați de infertilitate, până la șase încercări de fertilizare in vitro sau inseminări artificialeper cuplu. De exemplu, în ceea ce privește tehnicile de fertilizare in vitro, Austria susține financiar patru încercări, Belgia - șase, Danemarca-trei, Franța-patru, Ungaria-cinci.

În schimb, în "România Europeană" a anului 2009, nu există un cadru legislativ care să reglementeze acest domeniu atât de sensibil. Practic, în România domnește legea junglei în domeniul reproducerii asistate medical, pe principiul "tot ce nu e interzis este permis", ceea ce oferă medicilor posibilitatea unor proceduri uneori experimentale. Menționez că a existat o tentativă de reglementare în domeniu în anul 2003, când a fost inițiată Propunerea legislativă nr.217/2003 privind sănătatea reproducerii și reproducerea umană asistată medical, însă, după mai multe modificări și dezbateri, proiectul de lege a fost respins. În ceea ce privește finanțarea propriu-zisă a unui anumit numar de proceduri de reproducere umană asistată medical, această chestiune nu a fost niciodată luată în discuție la nivel oficial.

Scopul meu este acela de a semnala clasei politice românești, în ansamblul său, că finanțarea acestor proceduri este o solicitare urgentă și legitimă din partea cuplurilor cu probleme de fertilitate.

Solicit ca statul român să garanteze cuplurilor dreptul de acces universal la tratament împotriva infertilității, în conformitate cu reglementările europene.

Solicit introducerea, în regim de urgență, a procedurilor de inseminare artificială și fertilizare in vitro în programele naționale de sănătate, astfel încât costul unui anumit numar de proceduri, stabilit prin lege, să fie suportat de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, așa cum se întâmplă de multă vreme în majoritatea țărilor europene.

Atenționez că în România există un numar mult prea mic de medici specialiști pe probleme de infertilitate - atât ginecologi și obstetricieni, cât și medici specializați în endocrinologie reproductivă-raportat la frecvența problemelor și numărul pacienților. De asemenea, spitalele nu au acces la tehnica medicală modernă și performanță în acest domeniu.

Solicit găsirea unor soluții pentru o comunicare mai bună între instituțiile statului și medicii specialiști în infertilitate pentru a cunoaște cu exactitate atât problemele pe care le întâmpină aceștia în exercitarea profesiunii lor, cât și alocarea de fonduri în vederea satisfacerii nevoilor pacienților.

Solicit dispunerea, elaborarea și publicarea unui studiu statistic național pentru a estima științific procentul cuplurilor cu probleme de fertilitate în cadrul numărului total al cuplurilor aflate la vârsta reproductivă.

Solicit Ministerului Sănătății Publice susținerea pentru compensarea nediscriminatorie a medicamentelor prescrise pentru infertilitate, a analizelor preliminare necesare cuplului, reglementarea legală a reproducerii umane asistate medical și introducerea procedurilor de inseminare artificială și fertilizare in vitro în programele naționale de sănătate din România.

Pentru aceasta sunt necesare urmatorele măsuri:

  • reformularea, în regim de urgență, a normelor de aplicare a legislației existente referitor la medicamentele compensate, astfel încât să fie garantat accesul tuturor cuplurilor care suferă de infertilitate la aceste tratamente;
  • compensarea cu minim 50% a tuturor medicamentelor prescrise de medici pacienților, femei și bărbați, care luptă cu infertilitatea, pentru toate tipurile de infertilitate;
  • protocoale terapeutice privind infertilitatea de orice tip, cât și analize hormonale preliminare începerii unei proceduri de reproducere umană asistată medical;
  • introducerea procedurilor de reproducere umană asistată medical în programele naționale de sănătate;
  • susținerea de către Ministerul Sănătății Publice a unei inițiative legislative pe cale parlamentară în ceea ce privește reglementarea legală în România a reproducerii umane asistate medical.
     

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania friday, 13 december 2019, 16:16
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro