Ion Stan
Ion Stan
Ședința Camerei Deputaților din 2 martie 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.26/12-03-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 02-03-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 2 martie 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.99 Ion Stan - declarație politică "Mișcarea social-democrată în fața unor grave și iminente amenințări ale adversarilor ei tradiționali";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Ion Stan:

"Mișcarea social-democrată în fața unor grave și iminente amenințări ale adversarilor ei tradiționali"

Mișcarea social-democrată din România, reprezentanta și apărătoarea autentică a aspirațiilor, drepturilor și intereselor celor mai largi categorii ale populației se află în prezent în fața unor grave și iminente amenințări ale adversarilor ei tradiționali, aflați într-o ofensivă cinică și brutală de atac antidemocratic la valorile simbol ale social-democrației: libertatea, egalitatea, justiția și solidaritatea.

Adversarii noștri politici au pervertit valorile supreme ale democrației, garantate de Constituția României, în obiecte ale unui troc venal cu voturi, dezertori și trădători politici, prin care tot felul de neaveniți, cățărați prin fraudă în jilțurile puterii își consolidează și prelungesc regimul autoritarist-dictatorial, în încercarea de a amâna răspunderea în fața adevărului, dreptății și justiției, pentru guvernările incompetente, bazate pe minciună, impostură și trădare.

Este o dramă, în primul rând morală, înainte de a deveni dezastrul unui partid, să asistăm la întărirea puterii principalului adversar politic, nu atât prin racolarea de competențe, cât mai ales prin diminuarea capitalului de imagine al social-democrației, intrate, chipurile, în criză doctrinar-ideologică, din moment ce membri marcanți ai mișcării social-democrate își caută identitatea în rândurile altor orientări politice. Asemenea momente au mai existat în istoria social-democrației românești și ele au fost exploatate de extrema stângă comunistă pentru a-i eticheta pe social-democrați ca oportuniști. Ce ironie a sorții! Aceeași etichetă ar putea pune istoria când vor fi judecate gesturile, actele și faptele acelor parlamentari social-democrați care s-au lăsat amăgiți de demagogia de stânga a unei guvernări de dreapta!

Să fim realiști, să fim lucizi, să judecăm lucrurile la rece. Toate partidele politice sunt în criză, dar criza partidelor aflate la putere este mai amplă și mai profundă decât a partidelor din opoziție. Degringolada valorilor de identitate politică este acută în eșichierul partidelor aflate la putere, ceea ce și explică încercarea lor de a escamota responsabilitatea unei guvernări falimentare, pe seama atragerii unei părți a opoziției la o aparentă guvernare. O diversiune tipic neostalinistă, care și în timpul regimurilor comuniste a menținut un pluralism politic aparent în Polonia, Ungaria, R.D. Germană, țări în care rezistența anticomunistă s-a manifestat amenințător până la jumătatea anilor 50.

În realitate, opoziția democrată, în principal Partidul Social Democrat, ca cea mai numeroasă forță politică a acesteia, dar și alte partide sunt sistematic supuse presiunilor și operațiunilor profesionist instrumentate, inclusiv din exteriorul țării, pentru a fi slăbită ideologic, organizatoric și moral, apoi discreditată și decredibilizată, pentru a li se slăbi susținerea populară.

Partidul Social Democrat, în confuzia ideologică creată, și ca urmare a inconsecventelor interese, se confruntă cu pierderea unor membri marcanți, inclusiv din conducerea anterioară recentului congres.

Nu este cazul să supraestimăm ceea ce se întâmplă, mai cu seamă că scenariul pare a fi scris în ideea prelungirii expunerii mediatice negative a partidului, îndeosebi de la trecerea sub totalul control al Palatului Cotroceni și al Comunității Naționale de Informații (ca să nu mai discriminăm meritele vreunui serviciu!) a întregului spațiu al comunicării publice.

Trebuie să observăm și să desprindem concluzii din faptul că membri din eșaloanele de conducere și parlamentari ai partidului, insuficient de puternici în convingerile morale și labili ideologic, au fost atent studiați în părțile lor slabe, li s-au exploatat vulnerabilitățile și au fost puși în situații fără altă ieșire decât pactizarea cu adversarul politic, fie chiar și sub străvezia mască a unui așa-zis grup al independenților, al căror număr crește de la zi la zi, cu ajutorul mijloacelor și metodelor secrete ale unor structuri speciale, care înțeleg să apere stabilitatea politică - valoare fundamentală a securității naționale - prin eliminarea opoziției și crearea unui Parlament total aservit, în măsură să legifereze experimentele marilor companii trasnaționale, aflate în căutarea soluțiilor de proprie supraviețuire, pe seama țărilor în curs de dezvoltare. Să reflectăm atenți la semnificațiile adânci a ceea ce se întâmplă și să nu avem îndoieli că miroase a trădare a intereselor naționale.

Perspectiva sau realitatea pierderii a zeci de parlamentari ar însemna ca Partidul Social Democrat să nu mai aibă reprezentarea legislativă, concordanța voinței electoratului și să nu mai fie o voce puternică în Parlamentul României. Această stare de lucruri ne obligă să avem, cât mai grabnic posibil, o foarte serioasă dezbatere, de jos în sus, a cauzelor pentru care s-a ajuns în fața unei crize, posibil aparente, dar certe, dacă nu vom lua atitudinea necesară.

La recentul congres nu s-au dezbătut probleme de fond ale doctrinei, politicii, strategiilor și tacticilor politice. Ne-am rezumat simplist la o "rotație" a conducerii, fără aprofundarea cauzelor care au făcut-o necesară, fără a ne propune o corecție a platformei program a partidului, care este și ea în legătură de cauzalitate cu ceea ce se întâmplă în prezent.

Dezideologizarea partidelor este o realitate pe care globalizarea o va accentua, fiindcă globalizarea nu are decât o singură ideologie: interesul economiilor transnaționale, fără legătură cu națiunile și guvernele statelor naționale. Într-un asemenea context, Partidul Social Democrat, prin vocea fostului președinte, a ezitat când trebuia să fie ferm, a tăcut când trebuia să aibă o voce puternică și a vorbit când trebuia să asculte. Consecința: linia strategică social-democrată, care garanta o victorie netă în alegerile parlamentare și prezidențiale, a fost compromisă de inabilitatea tactică a celui care a pus interesele grupului său de interese și ale familiei sale deasupra intereselor partidului. Într-un fel, este un câștig. România a fost salvată de varianta Manuela a Elenei Ceaușescu!

Pentru faptul de a se fi ajuns în această situație, responsabilitatea este colegială. Mă abțin să afirm categoric că oportuniștii și lașii au fugit, iar temerarii au rămas. Nici unii, nici alții nu am oprit evoluțiile negative din partid, când era posibil, dar foarte incomod.

Să considerăm depășită această situație, fiindcă cele ce s-au întâmplat au devenit istorie. O istorie ale cărei greșeli să nu le mai repetăm.

Depășirea conjuncturii în care ne aflăm în acest moment, presupune să evaluăm impactul provocărilor globalizării asupra vieții politice a popoarelor, cu picioarele pe pământul României și cu gândul și fapta la locuitorii ei.

Dar, în cazul nostru, nu este vorba, în principal și neapărat, de o dezideologizare consecință a globalizării, ci de una determinată de conjuncturi și interese ale adversarilor politici interni și externi ai social-democrației.

Unii dintre noi cunoșteam câte ceva despre disconfortul produs de un partid social-democrat cu o puternică susținere populară și am încercat să atragem atenția asupra faptului că suntem ținta unor acțiuni de slăbire organizatorică, de încurajare a facțiunilor, de fracturare și destructurare. Nu am putut mobiliza vigilența și fermitatea reacțiilor, iar urmarea a fost aceea că atacurile împotriva noastră au căpătat direcție și scop de surpriză politică. La un asemenea rezultat este imposibil să se fi ajuns fără încălcarea obligației de abținere politică a instituțiilor speciale responsabile să vegheze la neutralitatea politică a sistemului securității naționale.

Dacă așa-zisul grup al independenților nu și-ar fi declarat susținerea fără rezervă a unui Guvern, care devine ridicol prin incompetență și minciună, a unui Guvern marionetă a camarilelor trădătoare ale intereselor naționale, poate că am fi înțelegători față de motivațiile și pretextele unora dintre cei care ne-au părăsit.

Dar lucrurile evoluează într-o direcție și mai periculoasă. Cât de firesc este ca un ministru al apărării naționale, fost membru al Partidului Social Democrat, să uzeze de autoritatea și facilitățile speciale ale funcției sale pentru subminarea partidului care 1-a propulsat în cariera politică, proiectând să-i contrapună o așa-zisă Uniune Națională pentru Progresul României? Dacă această împrejurare ar fi o expresie inocentă a pluripartidismului și democrației, faptul, în sine, ar fi salutar.

Circulă, deocamdată, zvonul că ministrul apărării va încerca atragerea în acest partid a zeci de mii de militari în rezervă, în schimbul promisiunii că nu vor fi afectați de noua lege a pensiilor.

Nu trebuie să fim naivi și miopi politic în fața încercărilor inițiatorului Uniunii Naționale pentru Progresul României de a fuziona, chiar înaintea constituirii, cu proiectata Alianța de Stânga, pregătită de alți foști membri marcanți ai Partidului Social Democrat.

Desigur, plecarea unor membri importanți ai partidului este regretabilă, ca fapt în sine, deoarece denotă lipsa capacității de apărare a rândurilor noastre. Dar, în același timp, nimeni nu este de neînlocuit, iar pe cei care nu au ales lupta în interiorul partidului și au făcut dovada că nu ideologia social-democrată a contat în exprimarea opțiunii lor politice, nu puteam conta.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 18 octombrie 2019, 2:22
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro