Nicolae Bud
Nicolae Bud
Ședința Camerei Deputaților din 4 mai 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.71/14-05-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
14-10-2019
08-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 04-05-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 4 mai 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  
  1.71 Nicolae Bud - declarație politică intitulată "Dreptul de a greși nu există!";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Nicolae Bud:

"Dreptul de a greși nu există!"

La vreme de criză, ca și la vreme de război, iei în calcul orice posibilitate de ieșire din situația în care te afli. Nu ne aflăm, Doamne ferește, în conflict armat cu nimeni, ceea ce sper să nici să nu ni se întâmple de acum până în veac și nici de atunci încolo, dar, cum sună un titlu de roman, "este iarnă și e frig, seniori"! Ce să-i facem, nu doar pe noi ne-au încercat atâtea în lunga și dureroasa tranziție pe care am fost nevoiți s-o parcurgem - comandament al istoriei - ci și pe alții. E drept, la noi ca la nimeni și nu cred că este nevoie să elaborez pe această temă. În plus, iată această amarnică de criză, hotărâtă să ne încurce orice șansă de a călca drept și hotărât spre bătălii viitoare și nu s-o ținem doar într-una obligați să parăm lovituri imposibile uneori. Și chiar cu garda jos.

Să zicem că greul a trecut și că ce ne rămâneeste survolarea turbulențelor de tot felul pe care, în neastâmpărul lor, crizele le presară pe capul unora, dintre care noi nu lipsim. Cum bine se știe, la vreme rea, norii își pot schimba oricând culoarea și densitatea, sensul de mers și în funcție de asta, de cele mai multe ori, sporesc amenințările.

Suntem în situația în care liniștea vine gândind. Nu ne sunt de folos nici lamentările de pe margine, nici neputințe vocalizate catastrofic și nici măcar aprecieri în stare să ne adoarmă. Vedem ce se întâmplă în jurul nostru. Țări cândva sigure și stabile, încurajatoare prin modelul lor de dezvoltare, înoată dureros în bazine cu apă tulbure, fără șanse concret cristalizate de a ieși pe mal. Constatările în ce-i privește pe acești camarazi ai noștri întru Uniunea Europeană sunt, în fond, dureroase lecții profilactice pentru ceilalți, să recunoaștem, și pentru noi.

Vreau să cred că vom înțelege ce trebuie și din raporturile pe care le avem cu instituții cu consistentă experiență în analiza fenomenelor economice și bancare, la urma urmei potențiali parteneri în depășirea cât mai urgentă a stărilor dificile ivite în existența unei societăți. Mă duce din nou gândul la cele spuse nouă de directorul executiv al Fondului Monetar Internațional în "lecția" din Parlament.

Domnul Strauss-Khan ne-a vorbit ca unor vechi prieteni. În diferite momente, am văzut în FMI partenerul de care aveam nevoie. Ceea ce înseamnă automat, în pandant cu cererile noastre, și acceptarea cererilor sale. Împrumuturile de la Fond își au de fiecare dată principii, condiționări și implicit angajamente. Nu de conținutul condiționărilor ne-a vorbit de astă dată Directorul executiv. El, cum ne amintim, și-a propus o colegială avertizare asupra mersului Europei prin acest început de veac, în cazul în care nu sesizează câte are de făcut dacă își propune să joace un rol, și nu oarecare, în lumea de azi, dar mai ales în cea de mâine. Reforma - iată termenul ce ar putea fi așezat drept cuvânt de ordine în fața UE. Dar nu numai! Uniunea Europeană este un spațiu al progresului gândit, așteptat și de înfăptuit la nivel continental și în fiecare din celulele ce compun acest fagure istoric. De aici, de luat seama la cât de multe trebuie să facem fiecare la noi acasă pentru ca, prin însumare, economii naționale puternice să poată configura o economie regională foarte puternică, competitivă la scară planetară, demnă de numele și renumele Bătrânului Continent.

Așa ne întoarcem la noi în ogradă. România a comis recent un act de complexitate ce merita înțeles așa cum trebuie. Este vorba de ideea unui angajament de împrumut cu Uniunea Europeană, cu Fondul Monetar Internațional, cu Banca Mondială și cu Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare. Mi se pare normal ca lumea să se întrebe: ce ne facem? Luăm banii, că ne trebuie, dar când o fi să-i dăm înapoi? Îngrijorările sunt corecte. Dar și nevoile sunt reale și găsirea căilor de rezolvare a greutăților cu care te lupți te obligă la soluții care, poate, altădată, nici nu-ți treceau prin cap. Asta nu te motivează să privești chiorâș la cel ce îți întinde mâna să treci șanțul. Pentru că și el își are regulile lui. Sau ale lor, de data asta, fiind mai mulți.

Aveam un colaborator care ori de câte ori primea spre rezolvare ceva, obișnuia să spună șefului de la care prelua problema în cauză: Mie îmi stabiliți obiectivul și termenul, metodele mi le stabilesc singur! Cam așa cred eu că ar trebui să privim și spre spusele domnului Strauss-Khan. România n-a putut evita acest împrumut. Dar ca să rămânem un interlocutor valabil, trebuie să ajungem în situația de a resorbi dificultățile de moment, dar și mai important: excluderea posibilității de reîntoarcere a condițiilor care generează spasme ale vieții economice. Așa am înțeles și îndemnul directorului FMI. Inflația este în situația, spun experții financiari, de a juca încă un rol de înlocuitor de productivitate, de eficiență și de competitivitate. Dar obiectivul suna clar: trebuie să ieșim din criză! Termenul? Dacă este să forțăm nota, putem spune fără să greșim: imediat! Cu ce metode? Evident prin politici economice naționale adecvate. Pârghiile de acces sună cunoscut: stabilitate internă, competitivitate reală.

Cu alte cuvinte, performanțe economice. FMI nu impune politici economice și nici nu solicită programe de guvernare. Eu rețin că: "unchiul" pe care îl tot bârfim pe la colțuri solicită din partea noastră doar performanțe macroeconomice și consecvență în aplicarea unor strategii de restructurare.

Îmi place să cred că putem înțelege cum se cuvine această sintagmă sub care acționează FMI: "Fiecare țară trebuie să vizeze excelența în practica sa macroeconomică, pentru că dreptul de a greși nu există!". Cine are urechi, să audă! pare a spune cei care ne rostesc asemenea îndemnuri.

Mă înscriu între cei ce cred cu convingere că știm să auzim.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 15 octombrie 2019, 1:57
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro