Mircea Marin
Mircea Marin
Ședința Camerei Deputaților din 1 iunie 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.90/11-06-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
18-09-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 01-06-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 1 iunie 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.84 Mircea Marin - declarație politică având subiectul "Marele Iorga, față cu recesiunea";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Mircea Marin:

"Marele Iorga, față cu recesiunea"

Criză, criză, dar să știm și noi. O vorbă care circulă prin târg ne spune că istoria ne învață că oamenii nu învață nimic din istorie. Noi de ce am învăța? Ni se spune că unde nu au reușit alții, de ce am reuși noi, românii? Dascălii români de ce ar fi nemulțumiți?

Guvernele istorice țărăniste Maniu și Mironescu au făcut și au desfăcut țara și nu au ieșit decât curbe de sacrificiu. Prima în decembrie 1930, a doua în septembrie 1932 și ultima, sau cea mai recentă, în aprilie 1933. Acum, ca și atunci, din spatele catedrelor, dascălii au strâns din nou cureaua. La prima "curbă", profesorilor li s-au tăiat 10% din salarii. A doua curbă a fost de departe cea mai tulburătoare, pentru că atunci profesorii s-au întâlnit cu Profesorul Neamului, cum îi plăcea să i se spună, sau marele istoric N. Iorga, cum îi spunem noi.

Ca și actualul prim-ministru, și Marele Iorga era sfâșiat de condiția sa de politician, pe de o parte, și de originea sa didactică, pe de altă parte. Așa cum viața bate filmul, și criza a învins deviza. Au tăiat amândoi, cu supra de măsură. De la înălțimea catedrei sale prim-ministeriale, Profesorul a mai tăiat 15% din lefuri, după ce prima curbă le "ajustase" cu 10 procente. În total 25%! Unde am mai auzit procentul ăsta?

Măcar de s-ar fi plătit și acestea, dar împrumuturile "de stabilizare" și "de dezvoltare", practicate de guvernele succesive, nu s-au dovedit "centuri de siguranță" prea sigure. Față de sumele împrumutate astăzi, cele istorice par bani de buzunar, deci să păstrăm proporțiile: 60 milioane dolari versus 20 de miliarde de euro. Dar dăscălimea română nu era la capătul puterilor, pentru că a mai făcut față încă unei "curbe de sacrificiu". În ianuarie 1933, salariile "bugetarilor", cum îi numim noi astăzi, "funcționarilor de stat", cum erau ei numiți atunci, au scăzut cu încă 12%. Așadar, între 1930 și 1933 salariile au scăzut cu aproape 40%. Pușchea pe limbă.

Sub patronajul Societății Națiunilor, nu mult după aceea, guvernul a semnat "Acordul de la Geneva" prin care garanta returnarea împrumuturilor externe. Ca măsuri de siguranță, guvernul era de acord cu încă o reducere a salariilor și concedierea a 30% dintre aceiași "lefegii" făcuți vinovați pentru recesiunea mondială, muncitori industriali, câți mai rămăseseră, și funcționari publici. Acordul mai prevedea creșterea impozitelor și taxelor, dar și măsuri severe de recuperare și de încasare regulată a impozitelor. Măcar în privința regulatului aveau dreptate. În acest timp, între 1929 și 1931, firmele străine au "repatriat" peste 17 miliarde de lei din țară.

Reacția guvernanților a fost nefericită și identică în ineficiență. Ca și astăzi, consumul a scăzut dramatic, chiar dacă viața de zi cu zi părea să se desfășoare în limite normale. Până în 1931, agricultorii avea datorii de peste 70 de miliarde de lei și nici profesorii nu se simțeau prea bine.

Ziarele vremii denunțau starea învățământului și anunțau iminente greve ale profesorilor. "Profesorii secundari își încep cariera cu 7000 lei pe lună, atât cât costă chiria lunară a unei locuințe modeste, iar pentru tot restul de cheltuieli ale unei vieți de familie, statul se dezinteresează complet, părăsindu-i absolut la voia întâmplării. Starea învățământului nostru nu este decât efectul acestei crime politice împotriva profesorimii". Profesorii, așa, cu leafa afectată de curbele de sacrificiu, nu își primeau salariile luni de zile. Ziarul Opinia din 30 ianuarie 1930 nota revoltat: "Statul n-a respectat legea, căci profesorii nu primesc pentru orele suplimentare plata egală cu a orelor celorlalte ale catedrei. Statul îi oprește pe nedrept profesorului pentru această muncă în plus, câte 43.80 lei lunar, ceea ce face 52.560 lei lunar! Această sumă echivalează cu salariul său de la catedră pe timp de mai bine de trei luni!". Același ziar observa starea proastă a unor elevi care nu aveau ce mânca și care depindeau în totalitate de cantinele școlare.

Guvernanții de ieri și de astăzi nu au reușit și nu reușesc să explice sau să gestioneze măsurile "de sacrificiu" pe care le aplică și le cer cetățenilor. Dacă tot strângem cureaua încă o dată, măcar să știm pentru ce și mai ales până când. Deși comparația cu marele savant Iorga îi avantajează pe vremelnicii miniștrii Boc și Funeriu, atitudinea lor a fost asemănătoare, ceea ce ne face să înțelegem că mintea multă sau puțină nu este neapărat și cea de pe urmă. E adevărat că nici un profesor nu a murit de foame, dar nici educație națională de calitate nu s-a făcut și nu se poate face cu un sistem subfinanțat.

Ni se propune astăzi să tăiem salarii și să concediem profesori, sau amândouă. Ne-am învățat, dar vrem să știm cu ce folos, și ne întrebăm dacă și alte soluții nu ar fi fost posibile. Au trecut mai bine de 80 de ani și suferim de lipsă de imaginație. Tot dăscălimea, tot dăscălimea... Dacă tot vrem să repetăm istoria, măcar să o repetăm pe de-a întregul. Guvernele Mironescu, Maniu, Iorga, Vaida-Voevod și-au făcut loc unul altuia, lăsând măcar impresia unui minime responsabilități și solidarități.

Din partea Guvernului Boc așteptăm comunicare, solidaritate și competență, măcar în ultimul ceas. Riscurile pe termen lung sunt enorme. Într-un sistem subfinanțat și nemotivant riscăm ca generațiile viitoare să cadă victime neo-analfabetismului iar destinul României să fie astfel marcat de incompetență și sărăcie pentru veacurile viitoare.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 19 septembrie 2019, 22:08
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro