Camera Deputaţilor

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Domnul Andrei Daniel Gheorghe.

Vă rog.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică de astăzi are ca temă: "Retrocedarea dubioasă a sediului Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului".

În ultima vreme - ați văzut și dumneavoastră în presă - de mulți ani, sunt tot felul de discuții cu privire la anumite retrocedări ale unor imobile, unele dintre ele de patrimoniu istoric, altele aparținând unor instituții de cultură și cercetare științifică, unele chiar spitale, școli. Au fost multe retrocedări dubioase, precum ar fi aceea a sediului Muzeului Literaturii Române, în urma căreia un mare număr de volume literare s-au pierdut.

Dar aș dori să aduc atenția asupra unei instituții, cum este acest remarcabil Institut pentru Studiul Totalitarismului, cel mai prolific institut din subordinea Academiei Române, un institut condus de o personalitate excepțională. Este vorba despre venerabilul istoric și profesor Radu Ciuceanu, unul dintre ultimii oameni care au făcut parte din rezistența armată anticomunistă, care mai sunt astăzi în viață. A făcut parte din grupul generalului Carlaonț, care se pregăteau în Munții Retezat pentru a întâmpina o eventuală aterizare a forțelor militare americane.

Dar, după cum vedem noi în România, în ciuda rezultatelor acestui institut, soarta sa apare destul de vitregă, într-un haos, așa, de justiție lipsită de sensul valorii culturale și spirituale și mai ales de presiune a ceea ce a însemnat fosta securitate.

Deoarece aici avem de-a face cu un imobil situat într-o zonă de lux a Capitalei, în zona Dorobanți, pe strada Cerchez nr. 16, care a fost cândva o casă conspirativă a Securității. Hăituit în instanță, acest institut riscă să-și piardă nu doar sediul și clădirea, ci să-și închidă, de facto, activitatea și să dispară ca institut de cercetare științifică din România.

Nu vă mai enumăr acum foarte multe lucruri, dar, la fel cum mass-media a relatat și cum a apărut în spațiul public, sunt foarte multe neconcludențe cu privire la această speță care se găsește acum, în ultima instanță. Imobilul a fost construit în perioada interbelică. Cei care cer retrocedarea spun că a fost construit mai târziu. Sunt documente secretizate, cu privire la funcțiunile sale și la istoria sa, care nu sunt nici astăzi accesibile.

De asemenea, conform unor date de la CNSAS, cumpărarea sa a fost imposibilă, în anul 1948, și este posibil să existe și o confuzie de numere poștale între acest sediu și o altă clădire care ar putea fi supusă retrocedării.

Ca atare, îndemn Guvernul României și Academia Română să se aplece cu atenție asupra problemelor cu care se confruntă acest institut și să identifice cele mai potrivite soluții, pentru ca reprezentanții săi să-și poată continua activitatea.

Să apărăm valoarea culturală și să nu uităm niciodată ceea ce înseamnă memoria istorică a totalitarismului românesc.

Vă mulțumesc.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulțumesc și eu.